Rolul Parteneriatului Scoala Familie Comunitate In Educarea Elevului

Educatia pregateste omul pentru integrarea in societate. Ea nu urmareste formarea unui om abstract, ci a unui om necesar societatii,un om care sa puna bazele unei societati democratice moderne,un om cu aspiratii mari spre viitor care este gata sa lupte atat pentru dezvoltarea tarii,comunitatii,cat si pentru dezvoltarea personala.

Din perspectiva educatiei se doreste cresterea absoluta a individului din perspectiva exigențelor culturale, axiologice, social-economice, științifice și politice ale societății democratice pentru realizarea personala si profesionala într-o lumea a cunoașterii.Obtinerea acestui apogeu nu poate fi concepută fără o legătură strînsă între cele trei ’’institutii’’ fundamentale , care stau la baza educației permanente, de calitate: școala, familia, comunitatea – trei factori principali in formarea unei personalitati puternice.

Scoala formeaza oameni capabili să utilizeze o capacitate de informații tot mai largă, să se adapteze la noile medii, să coopereze cu ceilalti, să aibă o atitudine empatică autentică față de alte grupuri și culturi și să actioneze in mod corect la influentele negative,avand suficiente cunostinte care sa-l ajute in drumul sau prin viata.Orice elev trebuie sa aiba un comportament civic, unele atitudini și valori morale care sa il ajute atat in identificarea sinelui,cat si in integrarea in societate.

Parteneriatele școală – familie – comunitate sunt construite pe seama faptului că profesorii, elevii, părinții si ceilalți membri ai comunității lucreaza in echipa pentru a modifica pozitiv tipul de educație pe care copiii il primesc. Dacă în trecut aceste parteneriate nu erau obligatorii, în prezent ele sunt esențiale în procesul de educație a elevilor, deoarece îi ajută să-și dezvolte valorile morale si sa creasca intr-un mediu propice,pregatindu-i sa infrunte greuatatile din viitor.

Educația în familie are un rol fundamental in viata copiilor,de aceea parintii trebuia sa fie atenti la personaliatea propriului copil si ca metodele de educare pe care le aplica sa fie potrivite,astfel incat acestea sa nu ofere prea multa libertate,dar nici sa limiteze exagerat spatiul de actiune al copilului.

Părinții trebuie sa-si faca copiii sa prinda incredere in fortele proprii,sa respecte normele, regulile, sa asimileze valorile culturale, morale, sociale, juridice, dar fără sa distruga creativitatea copiilor,originalitatea si adevarata lor esenta.In cazul in care familia este intelegatoare si toleranta, dar pedepseste atitudinea neacceptabila, copii au stima de sine ridicată. Daca familia este caracterizata prin neintelegeri,certuri,conflicte, increderea in sine a copilului este scazuta.

Din ce in ce mai multi parinti situeaza educatia si dezvoltarea copilului pe primul loc. Sunt părinți care știu că trebuie sa faca sacrificii si sa se preocupe daca vor sa aiba un copil inteligent din toate punctele de vedere care sa le intreaca asteptarile.De asemenea,multi dintre ei iau periodic legatura cu scoala. Acestia incearca să creeze în cadrul familial o ambianță prielnică unei dezvoltări armonioase a copilului. În felul acesta, influența favorabilă exercitată de școală asupra elevului continuă și acasă. Scoala ii ajuta pe parinti sa-si educe cat mai bine copiii prin intermediul diferitelor persoane calificate precum dirigintii,psihologul scolii etc.De altfel,unii parintii nu considera ca este necesar sa comunice cu mentorii copilului din interiorul scolii,lucru total eronat. Ajutorul calificat al cadrelor didactice este de neînlocuit, fiindcă ei sunt acei a căror profesie este tocmai de educator. De aceea,scoala incearca sa comunice cat mai mult cu parintii,astfel incat elevii sa aiba parte de o dezvoltare armonioasa atat la scoala,cat si acasa.

În acest context de idei distingem următoarele forme de colaborare:

– Prin intermediul comitetelor de părinți

– Adunările cu părinții.

Exista doua teorii importante privind relația școală – familie:

teoria profesionalismului care considera ca un element esențial serviciul făcut altora, fără a gândi la avantaje personale;

teoria schimbului care consideră acțiunea umană în funcție de un câștig personal;

Din aceasta perspectiva se pune întrebarea: ce câștigă profesorul într-o cooperare cu familia?

În acest context se pune și problema: de relația cu familiile trebuie să se ocupe profesori specializați sau toți profesorii? În mai multe țări există profesori specializați (consilieri) care răspund de această problemă. Momentan,cea mai buna varianta este aceea ca profesorii sa se ocupe de elevi in limitele normale,iar cadrele specializate sa depaseasca granita dintre scoala si familie si sa stabileasca o legatura stransa cu parintii.

Se prevede că în țările Comunității Europene sa se stabileasca un angajament mutual între părinți și profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul între familie și școală nu se mai considera doar ca un "drept opțional", ci ca un ansamblu de indatoriri reciproce în cooperarea părinților cu profesorii.

Cooperarea cu familia reprezintă un factor esential in cadrul acțiunilor întreprinse în educarea elevului, rolul primordial îi revine totuși școlii. O importanta semnificativa o are si cooperarea cu comunitatea,respctiv urmatoarele institutii:

– ONG-uri;

– Administrația Publică Locală;

– Organele de drept;

– Agenți economici;

– Mass media; etc.

Astfel comunitatea ajuta elevul sa se dezvolte pe plan cultural si social.Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje care sporesc increderea parintilor in lucrurile pe care le face si le invata copilul.

Cooperarea dintre școală și familie într-un mediu prielnic comunitatii locale va atinge obiectivul educațional propus, printr-o relație de concordanta dintre școala în comunitate și comunitatea în școală,deoarece copiii trebuiesc supravheghiati din toate unghiurile si de asemenea,ajutati pe cat posibil.

A transforma elevul intr-un bun cetatean civilizat înseamnă a-l instrui și a-l educa civic. Necunoașterea, ignoranța poate fi și este de multe ori cauza comportamentelor condamnabile.Principalii vinovati de atitudinea gresita a copiilor sunt parintii,cadrele didactice si prietenii,in general persoanele in compania carora petrec mult timp.Acestea au datoria morala si civica sa inlature influentele negative si sa mentina copilul pe drumul cel bun.

Un alt mod prin care elevul poate fi supravegheat si calauzit pe druml cel bun sunt orele de dirigentie.Cu cat dirigintele este mai apropiat de elevii sai,ii cunoaste,le stie problemele,punctele sensibile,atitudinile,comportamentele,talentele si aspectele pozitive,cu atat acesta este mai capabil sa ii ajute,sa comunice mai deschis cu ei.O relatie cat mai deschisa intre diriginte si elev poate avea loc doar daca parintii contribuie la aceasta relatie,tinand legatura cu dirigintele si sfatuind copilul sa il priveasca pe acesta ca pe un ”parinte”al scolii.

Pentru ca orele de dirigenție să aibă consecintele prevazute trebuie indeplinite unele cerințe: predarea – învățarea lecțiilor de educație civică trebuie să se facă interdisciplinar, să se folosească toate resursele și posibilitățile: lecțiile să fie axate pe modul in care elevul infrunta anumite stari,trairi.