Rolul Organelor Vamale din Republica Moldova In Combaterea Infractiunilor de Caracter International

Rolul organelor vamale din Republica Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional

INTRODUCERE

În etapa actuală de dezvoltare a societății contemporane se evidențiază faptul că deși s-au intensificat măsurile și intervențiile instituțiilor specializate de combatere a fenomenului infracționalității cu caracter internațional, în majoritatea statelor lumii se constată o creștere și o diversificare a acestui fenomen.

În peisajul fărădelegilor, se distinge prin agresivitate și periculozitate, fenomenul infracțiunilor de caracter internațional, tot mai prezent în viața socială, economică și politică potrivit cărui efecte sunt de multe ori ignorate, minimalizate sau nu li se acordă atenția cuvenită de către cei care trebuie să dispună măsuri ferme de contracarare. Avînd o mai mare mobilitate decît factorii de control social, structurile care comit acest tip de crime tind să pericliteze stabilitatea și securitatea instituțiilor, grupurilor și indivizilor, constituind o adevărată frână în calea dezvoltării economico-sociale și a democrației.

În contextul acestei realități, se disting cu o deosebită declarativitate infracțiunile săvîrșite în sfera activității vamale. În sensul dat, în prezent, fenomenul infracționalității în domeniul vamal se află într-o permanentă creștere, avînd un impact negativ asupra tuturor segmentelor de activitate ale statului.

Ținând seama că după prăbușirea regimurilor comuniste din Europa fenomenul infracțional (în special traficul de droguri, stupefiante, armament, materiale explosive și radioactive, substanțe toxice) a cunoscut o creștere fără precedent, este impresionantă creșterea rolului organelor vamale în vederea combaterii infracțiunilor de caracter internațional. Din considerentele date, obiectivul primordial impus spre realizare în sarcina organelor vamale ale Republicii Moldova este eficientizarea activității, în vederea contracarării infracțiunilor de caracter internațional.

În ultimii ani Serviciului Vamal al Republicii Moldova îi revine rolul de cel mai important organ statal în realizarea veniturilor bugetare. Necătând la faptul dat, activitatea în regim normal a sistemului vamal este expusă riscului și pericolului manifestărilor criminale ale subiecților activității economice externe exprimate prin eschivarea de la plata drepturilor de import/export, efectuarea operațiunilor ilegale de import/export, scoaterea ilegală din țară a resurselor valutare etc. De cele mai multe ori aceasta se manifestă prin comiterea infracțiunilor de caracter internațional. Un fenomen social periculos, practicat astăzi de grupări criminale, este și spălarea banilor proveniți din activități infracționale.

O analiză deplină a infracțiunilor de caracter internațional n-ar fi fost posibilă fără elucidarea cauzelor și factorilor care le determină. Astfel, printre factorii principali, care favorizează activitatea criminală în domeniul vamal putem menționa: diferența dintre prețul mărfii pe piața internă față de prețul pe piața internațională; existența interdicțiilor sau limitelor cu privire la importul sau exportul unor categorii de mărfuri; aplicarea măsurilor netarifare în vederea limitării importului-exportului pentru unele categorii de mărfuri; existența unor măsuri de protecție a economiei naționale prin instituirea taxelor vamale (măsuri tarifare); intensificarea traficului de mărfuri și călători; vecinătatea cu statele Uniunii Europene; accesul ușor al diferitor mărfuri și obiecte interzise.

În scopul combaterii infracțiunilor de caracter internațional, organele vamale ale Republicii Moldova au stabilit și dezvoltă relații de colaborare atât cu organele vamale ale statelor vecine, cît și cu diferite organisme internaționale, participând totodată la diferite programe și proiecte promovate de: Organizația Mondială a Vămilor (schimbul de informații privind fraudele vamale depistate prin intermediul bazei de date CEN); Centrul regional pentru combaterea infracțiunilor transfrontaliere SECI (București, România); Oficiul regional pentru schimbul de informații în Europa de Est și Centrală (RILO-Varșovia); BUMAD, care este un program de asistență pentru prevenirea abuzului și traficului de droguri în Belorusia, Ucraina și Moldova; Misiunea Uniunii Europene de asistență la frontieră în Republica Moldova și Ucraina (EUBAM).

Întru depistarea și prevenire fraudelor cu caracter evaziv, Comisia Europeană a înființat în cadrul propriei instituții prin Decizia 1999/352 din 28 Aprilie 1999, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). Oficiul a primit responsabilitatea de a conduce investigațiile anti-fraudă, beneficiind de un statut special.

Analizând tendințele comiterii și depistării infracțiunilor vamale de caracter internațional, precum și mecanismele de contracarare a infracțiunilor date, care sunt implementate în cadrul Serviciului Vamal al Republicii Moldova putem menționa, că în marea majoritate infracțiunile vamale sînt comise de către agenții economici participanți ai activității economice externe. Astfel, se observă descreșterea numărului de infracțiuni vamale de caracter internațional comise de către persoane fizice, treptat mărindu-se numărul infracțiunilor vamale comise de către persoane juridice.

Odată cu dezvoltarea în ultimii ani a activității comerciale, pe lîngă infracțiunile clasice de contrabandă (contrabanda cu mărfuri interzise: droguri și arme, contrabanda cu mărfuri de risc sporit: mărfuri supuse accizelor, mărfuri strategice), au apărut noi forme de contrabandă, precum ar fi scoaterea ilegală din țară a valorilor valutare, efectuarea unor tranzacții fictive de mărfuri, care pot fi însoțite de spălarea banilor, folosirea regimurilor vamale facilitare, în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligației vamale respective.

Acțiunile pe care Serviciul Vamal le întreprinde la moment în vederea contracarării schemelor criminale în domeniul contrabandei și eschivării de la achitarea plăților vamale sunt următoarele: identificarea agenților economici cu risc sporit din punct de vedere al fraudelor vamale; identificarea operațiunilor comerciale cu mărfuri și produse de risc sporit (mărfuri supuse accizelor, produse alimentare, tehnică de calcul, mărfuri de larg consum, materiale de construcție, autoturisme etc.); analiza și preîntâmpinarea derulării tranzacțiilor dubioase; observarea unor evoluții ale pieții interne și internaționale care pot favoriza comiterea fraudelor vamale (prețuri exagerate la unele categorii de mărfuri, rulajul tranzacțiilor efectuate fie de un agent economic anumit, fie pentru anumite grupuri de mărfuri, profituri ilegale, investiții nerezonabile, falimente fictive etc.); schimbul operativ de informații privind operațiunile de import/export între serviciile vamale.

Gradul de cercetare a temei:

În lucrare au fost folosite atât surse doctrinare cît și acte normative care reglementează atribuțiile organelor vamale în combaterea infracțiunilor de caracter internațional.

Reieșind din cele relatate, menționăm, că în ultimii ani, în literatura de specialitate autohtonă și română, atribuțiilor organelor vamale în combaterea infracțiunilor de caracter internațional i-au fost consacrate mai multe studii, în care acest subiect a fost tratat sub diferite aspecte. Printre ele se evidențiază: Condor Ioan, Condor Silvia Cristea, ’’Drept vamal și fiscal’’, Gh.Badescu, E.Dragnea, C.Ghita, ’’Valoarea în vama a mărfurilor de import’’, Mladen Carmen, Epure Doru ’’Îndrumător Vamal’’, Radu Ghenadie, ’’Drept Vamal Comunitar’’, Silvia Cristea Condor, Ioan Condor, ’’Drept vamal și fiscal’’, Doraș S., „Criminalistică”, Osoianu T., Orîndaș V., „Procedura Penală” etc.

În ceea ce privește literatura rusă, atunci trebue de spus ca ea are un areal mai mare de cuprindere a problemelor din sferă.

În ceea ce privește autorii ruși aceștia au precâutat problema atribuțiilor organelor vamale în combaterea infracțiunilor de caracter internațional din toate punctele de vedere, menționâd unele aspecte chiar în detalii, astfel printre cei mai de bază autori îi putem menționa pe: V. F. Draganov cu lucrarea sa „Bazele activității vamale"; B.N.Gabricidze cu lucrarea „ Dreptul Vamal al Rusiei"; precum și S.V. Halipov; B.F.Draganov; M.M.Rasolova ș.a. O deosebită importanță o are lucrarea prezentată de V.F.Draganov „Bazele activității vamale" care dezvăluie practic sub toate aspectele atribuțiile organelor vamale în combaterea infracțiunilor de caracter internațional.

Scopul și sarcinile lucrării: Orice acțiune sau inacțiune urmărește un anumit scop. Deoarece scopul este rezultatul gândit, spre a cărui atingere sunt îndreptate acțiunile, acestea, în cazul nostru, au fost orientate spre evaluarea cercetării atribuțiilor organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional.

Scopul imediat al prezentei lucrări îl constituie examinarea particularităților metodice privind cercetarea acțiunilor de combatere a infracțiunilor de caracter internațional, prin punerea în evidență a modelului tactico-metodologic ce urmează a fi aplicat de către organele vamale la cercetarea infracțiunilor vamale. În calitate de scop mediat al tezei figurează relevarea imperfecțiunilor textului de lege dedicat atribuțiilor organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional și reliefarea unor propuneri de lege ferenda întru lichidarea acestora.

Pentru atingerea scopurilor propuse au fost trasate și realizate următoarele sarcini:

De a prezenta statutul juridic al organelor vamale din Republica Moldova;

De a clasifica principiile de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova;

De a sublinia prerogativa juridică ale organelor vamale la depistarea infracțiunilor;

De a analiza declararea ca mecanism juridic al depistării infracțiunilor vamale;

De a sintetiza particularitățile controlului vamal ca modalitate de depistare a infracțiunilor vamale;

De a valorifica necesitatea documentării infracțiunilor depistate de către instituțiile vamale la efectuarea controlului vamal;

De a aborda noțiunile generale despre actele de procedură vamală întocmite la depistarea infracțiunilor de caracter internațional;

De a sistematiza clasificarea actelor vamale întocmite la depistarea infracțiunilor de caracter internațional;

De a caracteriza documentele de procedură vamală întocmite la depistarea infracțiunilor de caracter internațional.

La fel, în lucrarea de față mi-am propus o analiză multilaterală cu accente comparative a atribuțiilor organelor vamale în combaterea infracțiunilor de caracter internațional în Romania și Republica Moldova, a experienței organizării și efectuării ei atît în spațiul din comunitatea europeană, elaborarea pe această bază a unor recomandații practice orientate spre perfecționarea legislației ce reglementează activitatea organelor vamale, dar și aspectele ce țin de sporirea calității activității organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional.

Pornind de la necesitatea imperioasă a acțiunilor penale moderne de a elabora metode și mijloace de aflare a adevărului și de probare a oricăror fapte cu relevanță juridică, reconsiderînd poziția acestei științe în contextul implementării conceptului adversativ în activitatea de investigare riguroasă a infracțiunilor, am promovat principiul fundamental al obiectivității și aplicabilitatea sa în ramura vamală, minimizarea elementelor de subiectivism în această activitate.

Obiectul cercetării îl constituie legitățile dezvoltării organelor vamale în Republica Moldova, relațiile juridico-organizatorice, metodice, tehnologice din această sferă. De asemenea, obiectul de studiu rezidă în analiza problemelor teoretice și practice de funcționare ale sistemului vamal moldovenesc din perspectiva identificării unor soluții de sporire a eficacității sale în vederea combaterii infracțiunilor de caracter internațional.

Baza metodologică a cercetării științifice: Suportul metodologic și teoretico-științific al cercetărilor efectuate îl constituie lucrările teoreticienilor în domeniul dreptului vamal și în alte domenii ce tangențiază cu el, atât din țară, cât și de peste hotare, dintre care cei mai importanți au fost enumerați mai sus. Baza metodologică a investigației date o constituie pozițiile și direcțiile contemporane ale teoriei cunoașterii proceselor sociale și a fenomenelor juridice.

Baza metodologică conține un complex de metode analitice, de observație a evenimentelor și transformărilor în materia activității organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional, metode de comparație, principalul avantaj al acestei metode fiind îndreptarea spre căutarea comunului, ceia ce des se repetă în sfera dreptului vamal, necesitatea comparării între sine a infracțiunilor vamale de caracter internațional, metode de cercetare a documentelor și actelor, metode de inducție și deducție, metode de content-analiză și invent-analiză, metode de prognozare etc.

Studiul de față este realizarea combinării tehnicii de studiu investigativ cu un procedeu de cercetare cvadruplu. Acestei afirmații îi corespunde metoda de cercetare sistemică.

Aceasta se manifestă prin următorul fapt: unui paragraf din capitolul unu al lucrării, îi corespunde altul din capitolul doi și trei. Un studiu finisat la adresa unui oarecare paragraf din capitolul unu, impunea, implicit, studiul paragrafului similar din capitolul doi sau trei. De fapt nu a fost cercetat un capitol apoi altul, cum de obicei se obișnuește, ci toate au avut aceleași tempouri investigative.

Baza normativă a cercetării o constituie prevederile Codului Vamal al Republicii Moldova; Codului Vamal al României; Codului Penal al Republicii Moldova; Legii Republicii Moldova cu privire la expertologia judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legală etc.

Originalitatea acestei lucrări constă în faptul că anterior această temă nu a fost abordată în nici o lucrare științifică. Tema acestei lucrări, adică în materia activității organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional, este nouă.

Consider că am introdus momente noi în ceea ce privește definirea atribuțiilor organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional.

Valoarea aplicativă a lucrării:

Lucrarea abordează, în conținutul său, problemele și aspectele pe care le-am considerat a fi cele mai importante și care se cer a fi corect înțelese și aplicate în mod pertinent în practică.

Sub aspect teoretic lucrarea constituie o abordare a opiniilor și propunerilor controversate expuse în literatura de specialitate a Republicii Moldova, cât și străină, cu referire specială la activitatea organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional.

Prin prisma laturii teoretice se poate elabora strategia adecvată de perfecționare a activității organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional. În acest context, importanța teoretică constă în faptul că lucrarea prezintă prin sine un studiu bine sistematizat și documentat prin soluții practice și poate fi luată în vedere în cadrul studiilor universitare și postuniversitare – la predarea disciplinelor vamale, precum și la propagare-a ideilor moderne privind activitatea organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional.

Prin acest mod de abordare s-a încercat să se aducă în atenție și să se pună în discuție, atunci când a fost cazul, unele propuneri sau sugestii, din dorința de a da o mai mare eficiență practică reglementărilor din acest domeniu atât de important al sferei vamale.

Întreaga tratare realizată prin abordarea temei, care face obiectul prezentei lucrări, se înscrie în cadrul mai larg de generalitate și principialitate teoretico-practică, implicând deopotrivă cazul Republicii Moldova.

Valoarea teoretico-aplicativă se confirmă prin multitutidinea de abordări și soluții, pe care sunt redate , în vederea oformării unui standard corect și unic de includere în acțiune a normei referitoare la activitatea organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional. Rezultatele obținute pot fi luate în vedere la examinarea nu numai a modalității cercetării infracțiunilor vamale de caracter internațional. Unele teze, idei novatorii pot fi preluate în vederea unor eventuale modificări de legislație, pentru eficientizarea activității organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional.

Importanța aplicativă este semnificată prin redarea unor concepte, soluții, propuneri vizavi de activitatea organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional. Toate acestea, înserate cu o gamă amplă de spețe din practica judiciară a Republicii Moldova și a altor state, pot fi utilizate de specialiști în cadrul activității sale zilnice.

Rezultatele cercetărilor au importanță metodologică la investigarea și dezvoltarea instituției combaterii infracțiunilor vamale de caracter internațional., atât la nivel de teorie generală, cât și la nivel de ramură. Relevăm posibila contribuție a rezultatelor obținute în opera reglementării corecte de către stat a atribuțiilor organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional., invocarea în lucrare a unor situații practice analizate prin prisma reglementărilor curente și creionarea unor inexactități, cu propuneri concrete de soluționare.

Considerăm, că acestea vor fi propice la aplicarea adecvată a legislației, fapt prin care se va configura o asigurare mai eficientă a activității organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional.

Structura și volumul lucrării: Structura lucrării are la baza structurii sale următoarele: introducere, concluziile, bibliografia, lista de abrevieri, adnotarea, anexele.

În "Introducere" se analizează actualitatea temei investigate, scopul și sarcinile, suportul metodologic și teoretico-științific, gradul de elaborare a temei de investigare, noutatea științifică a lucrării, semnificația și valoarea ei aplicativă.

CAPITOLUL I. întitulat aspecte teoretico-practice ale organelor vamale în Republica Moldova, prezintă – statutul juridic al organelor vamale din Republica Moldova; principiile de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova cît și prerogativa juridică ale organelor vamale la depistarea infracțiunilor.

CAPITOLUL II. cu denumirea de mecanismul juridic al depistării infracțiunilor vamale și a altor infracțiuni adiacente, analizează : declararea; controlul vamal; documentarea infracțiunilor depistate de către instituțiile vamale la efectuarea controlului vamal.

CAPITOLUL III. cu titlul actele de procedură vamală întocmite la depistarea infracțiunilor de caracter internațional, analizează: noțiunile generale despre actele de procedură vamală întocmite la depistarea infracțiunilor de caracter internațional; clasificarea actelor vamale întocmite la depistarea infracțiunilor de caracter internațional; documentele de procedură vamală întocmite la depistarea infracțiunilor de caracter internațional.

Încheierea tezei reprezintă o generalizare, în baza constatărilor, observațiilor și concluziilor făcute pe parcursul realizării lucrării, a principalelor rezultate ale investigației.

Consider că lucrarea dată va arăta problematica și nivelul dezvoltării atribuțiilor organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional.

CAPITOLUL I. ASPECTELE ORGANELOR VAMALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

1.1 Regulamentul juridic al organelor vamale din Republica Moldova.

Potrivit legislației în vigoare, activitatea vamală a statului se realizată de un grup de organe ce poartă denumirea organele vamale ale statului. Aici vom menționa că organele vamale ale statului fac parte din sistemul organelor puterii executive.

În opinia autorului Victor GUȚULEAC, „statutul juridic-administrativ al organelor puterii executive (administrării de stat, administrației) este determinat de Constituția Republicii Moldova și de alte legi, regulamente cu privire la organe…”. Statutul juridic administrativ al organului puterii executive este determinat, de asemenea, de destinația lui concretă, de locul și rolul ce-i revine în sistemul de administrare.

În literatura de specialitate există diferite opinii referitor la conținutul statutului juridic al organului statal. Așa, spre exemplu, unii autori consideră că statutul organului conține elemente ca: scopul pentru care a fost creat organul, sarcinile, funcțiile, atribuțiile și responsabilitatea acestuia. Iar I. Santai este de părerea că „sarcinile, atribuțiile, competența și capacitatea juridică definesc statutul propriu al unei autorități publice”.

Reieșind din doctrină și legislația în vigoare, considerăm că elemente ale statutului juridic al organelor vamale ale statului sunt următoarele: modul de organizare, conținutul competenței, capacitatea juridică specială, interacțiunea organelor vamale cu alte autorități publice, formele și metodele de activitate, responsabilitatea.

Modul de organizare. Pentru început, trebuie de menționat că organul vamal al statului este independent din punct de vedere organizatoric. Ca și celelalte organe ale puterii executive, „el nu intră în componența oricărei alte organizații, nu reprezintă o subdiviziune structurală a acesteia”. Toate organele vamale ale statului sunt, după natura lor juridică, organe unipersonale. Totodată, denumirea conducătorului, precum și modul de desemnare a acestuia în funcție diferă de la un organ la altul. Astfel, spre exemplu, Serviciul Vamal este condus de un director general și de un vicedirector general, numiți în și eliberați din funcție de Guvern.

Aparatul directorului general este o subdiviziune a Serviciului Vamal care își desfășoară activitatea în domeniul analizei politicilor, planificării strategice și elaborării propunerilor de perfecționare și dezvoltare a activității acestuia, asigură asistență organizatorică, informațională și tehnică a activității directorului general, în vederea exercitării de către acesta a prerogativelor prevăzute de legislația în vigoare. Organul consultativ al Serviciului Vamal este Consiliul colegial. Componența Consiliului colegial se aprobă de Guvern. Regulamentul Consiliului colegial este aprobat de către directorul general.

Conținutul competenței. La baza realizării atribuțiilor de către organele vamale se află regula: „Este permis tot ceea ce este strict prevăzut de lege”. De fapt, această regulă constituie legea de aur a activității tuturor organelor executive. Cunoscutul cercetător V. Manohin a menționat într-o monografie a sa că „competența constituie factorul determinant în comparație cu alte elemente componente ale statutului organului statal”. Competența organelor administrației publice, în general, și a organelor vamale, în special, determină limitele legale ale activității acestora. În dependență de caracterul competenței, volumul drepturilor și obligațiilor ce formează conținutul acesteia se stabilește structura organului, se determină formele și metodele de activitate, se evidențiază hotarele responsabilității în cazul încălcării normelor în vigoare. Iată de ce anume competența constituie elementul de bază al statutului administrativ-juridic al organelor vamale a Republicii Moldova.

Capacitatea juridică administrativă specială. Legislația în vigoare a Republicii Moldova nu utilizează formula capacitatea juridică administrativă a organului vamal. Faptul că normele juridice prevăd atribuțiile organului în cauză deja presupune ănzestrarea acestuia cu capacitatea de drept corespunzătoare. Capacitatea juridică administrativă a organului vamal al statului se realizează în procesul activității practice a acestuia. Ea iși găsește exprimare în efectuarea diverselor acțiuni cu caracter juridic și organizatoric.

Capacitatea juridică administrativă reflectă volumul împuternicirilor organului. De regulă, se face diferență între capacitatea juridică administrativă generală și cea specială: prima semnifică posibilitatea de a realiza activitatea de administrare în general, iar cea de-a doua – de a soluționa unele sarcini ce nu sunt specifice tuturor organelor administrative, ci doar unor organe concrete (de exemplu, dreptul de a aplica constrangerea administrativă).

Organele vamale ale statului, exercitînd funcții de administrare într-un domeniu concret al sferei administrativ-economice și fiind înzestrate în acest sens cu atribuții specifice, dispun de o capacitate juridică administrativă specială.

Autorul rus B. Lazarev, referindu-se la corelația competență – capacitate, menționează: „Competența nu trebuie confundată cu realizarea acesteia prin intermediul raporturilor juridice concrete. În unele cazuri, realizarea competenței poate avea loc și fără ca organul să între în raporturi juridice concrete”. Astfel, dacă capacitatea organului administrației publice totdeauna se realizează prin intermediul raporturilor juridice, atunci competența poate fi realizată și în lipsa lor.

Deci, competența organelor vamale ale statului se reduce la drepturile și obligațiile subiective ce izvorăsc nemijlocit din lege și care există pană la etapa raporturilor juridice concrete, iar capacitatea juridică administrativă a acestor organe presupune realizarea de facto a competenței.

Interacțiunea organelor vamale ale statului cu alte autorități publice. Activitatea organelor vamale statului nu poartă un caracter autonom. Aceste organe conlucrează strans și cu alte elemente ale sistemului organelor puterii executive.

Organele vamale ale statului, ca și alte organe ale puterii executive, se bucură, după cum am menționat, de independență organizatorică și funcțională, insă această independență are anumite limite. Independența acestora este limitată de reprezentanții celorlalte două puteri printr-un mecanism complicat de ponderi și contraponderi.

În doctrina rusă a fost expusă părerea că „coraportul dintre organele puterii executive și organele reprezentative (legislative), cele judiciare constituie o condiție necesară pentru funcționarea normală a statului”. Nu putem vorbi despre Republica Moldova ca stat democratic dacă în cadrul acestui stat lipsesc relațiile de conlucrare între organele vamale și reprezentanții puterii legislative și ai celei judecătorești. Istoria a demonstrat că inexistența unor asemenea relații și, în special, lipsa controlului realizat de organele reprezentative și judiciare asupra activității organelor vamale ale statului poate duce la încălcări în masă ale drepturilor omului.

În sens practic vom spune că în scopul eficientizării cooperării cu organele de drept naționale are loc un proces continuu de schimb de informații în baza solicitărilor cu caracter inter-instituțional din partea MAI și CCCEC; sunt organizate operațiuni comune (cum ar fi acțiunile comune de prevenire și combatere a încălcărilor legislației vamale și actelor de corupție, întreprinse de CCCEC și Serviciul Vamal, în baza Ordinelor comune; operațiunea „Focus”, realizată sub egida EUBAM, de comun cu Serviciul Grăniceri și care a avut drept obiectiv curmarea acțiunilor ilegale ce implică trecerea mărfurilor peste frontieră). La fel, Serviciul Vamal asigură accesul organelor centrale de specialitate ale administrației publice centrale la Sistemul Informațional Integrat Vamal în conformitate cu Regulamentul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.561 din 18 mai 2007.

Cooperarea cu alte autorități naționale în domeniul facilitării comerțului este realizată în contextul implementării principiului „ghișeul unic” la punctele de trecere a frontierei de stat. Astfel, Serviciul Vamal, cu contribuția tuturor ministerelor și instituțiilor cu responsabilități în domeniu a elaborat Planul de acțiuni pentru implementarea principiului „ghișeul unic” la punctele de trecere auto a frontierei, prin care se urmărește realizarea treptată a măsurilor cu caracter juridic și instituțional, care vor asigura implementarea „ghișeului unic” corespunzător Recomandării nr. 33 din iulie Centrului pentru Facilitarea Comerțului și a Afacerilor Electronice al Organizației Națiunilor Unite/UN/CEFACT.

Formele și metodele de activitate. Prin formă a activității de administrare înțelegem acțiunea exteriorizată a organului executiv (a persoanei cu funcție de răspundere), realizată în limitele competenței lui și care generează anumite efecte. Tradițional, formele activității organelor administrației publice se divizează în forme producătoare de efecte juridice (emiterea actelor juridice, activitatea contractuală etc.) și forme nejuridice (exercitarea diverselor operațiuni tehnico-materiale, săvarșirea unor acțiuni cu caracter organizatoric etc.).

Activitatea vamală a organelor vamale în Republica Moldova se constituie din: promovarea politicii vamale; asigurarea respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport și persoanelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova; perceperea drepturilor de import și de export; vămuirea; controlul și supravegherea vamală; alte activități de promovare a politicii vamale.

Conform art 11 al CV al Republicii Moldova, organul vamal are următoarele atribuții de bază: a) participă la elaborarea politicii vamale a statului și promovează această politică; b) asigură respectarea legislației vamale; apără drepturile și interesele legitime ale persoanei în cadrul activității vamale; c) contribuie, în limitele competenței, la asigurarea securității economice a statului; d) apără interesele economice ale statului; e) aplică procedeele vamale de reglementare a relațiilor economice și comerciale; f) încasează drepturile de import și drepturile de export; g) participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală și aplică aceste măsuri; h) luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale și legislației fiscale care se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, curmă trecerea ilegală peste frontiera vamală a substanțelor narcotice, armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică și arheologică, obiectelor proprietate intelectuală, speciilor de animale și plante (derivate și părți ale lor) pe cale de dispariție, altor mărfuri; i) contribuie la prevenirea și combaterea spălării banilor, precum și a terorismului internațional; j) exercită și perfecționează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiții pentru accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală; k) contribuie și participă la elaborarea statisticii vamale a comerțului exterior și a statisticii vamale speciale etc.

Responsabilitatea. Ultimul, dar nu cel mai puțin important element al statutului juridic al organului vamal al statului este responsabilitatea acestuia. Spre regret, la etapa actuală legislația Republicii Moldova nu reglementează în modul cuvenit răspunderea organului vamal al statului pentru neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor sale. Potrivit opiniei doctrinarului rus A. Aliohin, „reglementarea incompletă a răspunderii juridice a organelor puterii executive pentru consecințele negative ale activității lor constituie punctul slab al statutului juridic al acestor organe”. Conform art 319 al CV al RM, organul vamal răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanelor și patrimoniului lor prin decizii și acțiuni ilegale sau prin inacțiune, precum și pentru prejudiciile cauzate de colaboratorii vamali și alti angajați ai organului vamal în exercițiul funcțiunii prin decizii și acțiuni ilegale, prin inacțiune. Prejudiciile sînt reparate în conformitate cu prevederile legislației. Prejudiciile cauzate prin acțiuni legale nu sînt reparabile.

În continuare vom menționa că bazele statutului juridic al organelor vamale din Republica Moldova sunt stabilite de un cerc de acte normative care formează cadrul juridic al activității organelor vamale ale statului. Conform art 9 al CV al RM, activitatea vamală este desfășurată de organele vamale. Organele vamale sînt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul Vamal, birouri vamale și posturi vamale. Unitățile subordonate (birourile vamale și posturile vamale) sînt create, reorganizate și lichidate de către Serviciul Vamal. Nici o autoritate publică, cu excepția Parlamentului și a Guvernului, nu este în drept să emită decizii cu privire la competența organelor vamale, să le modifice atribuțiile, să le impună alte funcții sau să intervină în activitatea lor.

În continuare vom spune că istoria sistemului vamal al Republicii Moldova își are începuturile imediat după proclamarea independenței și suveranității țării noastre la 4 septembrie 1991, odată cu intrarea în vigoare a Decretului Președintelui nr.189 din 03.09.91 „Cu privire la subordonarea instituțiilor vamale situate pe teritoriul Republicii Moldova". Actul normativ dispunea trecerea tuturor structurilor vamale din teritoriu sub gestiunea Guvernului Republicii Moldova, compuse la acel moment din vama Ungheni, vama Leușeni și vama internă Chișinău.

Sistemul vamal s-a format în regim de urgență, în scurt timp fiind amenajate posturi de control vamal, angajat efectivul de inspectori vamali, care aveau o închipuire vagă despre specificul acestei activități, dar pe parcursul anilor au însușit alfabetul specialității și au devenit punctul de sprijin al verticalității organelor de control vamal. În anul 1992 birourile vamale Ungheni și Leușeni au fost reorganizate și create patru birouri vamale noi la frontiera cu România: Sculeni, Costești, Cahul și Giurgiulești. Tot în acest an au fost puse bazele activității a 22 puncte de control vamal la frontiera Republicii Moldova cu Ucraina, activitate legalizată prin semnarea la 20.03.93 a Acordului între Guvernul Republicii Moldova și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei „Cu privire la punctele de trecere a frontierei vamale".

Primul Cod vamal – actul legislativ de bază care reglementează principiile organizatorice și de activitate ale sistemului vamal a fost adoptat la 09.03.93. Noua redacție a Codului vamal a fost adoptată la 20 iulie 2000, unde sunt puse bazele juridice ale activității oraganelor vamale ale Republicii Moldova.

Serviciul vamal. Conform art 8 al CV al RM, autoritatea centrală de specialitate care exercită conducerea efectivă a activității vamale în Republica Moldova este Serviciul Vamal. Conform Regulamentului Serviciului Vamal nr. 4 din 02.01.2007, Serviciul Vamal al Republicii Moldova este organul administrației publice centrale care asigură securitatea economică a statului, promovează politica vamală și conduce nemijlocit activitatea vamală în Republica Moldova. Serviciul Vamal este un organ de drept, cu statut de persoană juridică, dispune de ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, activează conform principiului de instituție bugetară, finanțată de la buget, dispune de mijloace (fonduri) speciale, precum și de resurse obținute de la activitatea unităților din subordine aflate la autogestiune.

Conform art 6 de la Anexa nr.3 la Hotărîrea Guvernului nr.4 din 2 ianuarie 2007, Serviciul Vamal are următoarele atribuții de bază:

asigură, în limitele competenței sale, securitatea economică a Republicii Moldova;

asigură respectarea și executarea legislației vamale;

elaborează și întreprinde măsuri de combatere a fraudelor vamale și a altor încălcări a regulilor activității vamale;

asigură controlul mărfurilor, mijloacelor de transport și altor bunuri deplasate peste frontiera vamală a Republicii Moldova;

administrează statistica vamală;

participă la elaborarea proiectelor de acorduri internaționale, acte legislative, ordonanțe și hotărîri ale Guvernului, precum și a altor acte normative ce reglementează activitatea vamală;

creează condiții pentru accelerarea traficului de mărfuri și de călători peste frontiera vamală;

contribuie la dezvoltarea relațiilor economice externe;

colaborează cu organele vamale ale țărilor străine;

organizează activitatea de combatere a corupției și protecționismului;

instituie zone de control vamal pe tot teritoriul vamal al Republicii Moldova;

coordonează activitatea tuturor serviciilor de stat amplasate în zona de control la frontieră;

asigură supravegherea activității unităților din subordine;

apără interesele legitime ale persoanelor juridice și fizice în domeniul activității vamale;

asigură îndeplinirea prevederilor tratatelor internaționale în domeniul vamal la care Republica Moldova este parte;

administrează patrimoniul organelor vamale;

stabilește originea mărfurilor, eliberînd actele vamale respective;

exercită alte atribuții stabilite de legislație.

Birourile vamale. Birourile vamale sunt unități operative, fără personalitate juridică, subordonate direct Serviciului Vamal. Birourile Vamale au ca atribuții principale: vămuirea mărfurilor la import și export în termenile legale și aplicarea tarifului vamal la import; controlul mijloacelor de transport care trec frontiera de stat; rămuirea mărfurilor tranzitate, precum și acelor primate sau trimise temporar; supravegherea vamală a bunurilor care se află sub regimul vamal; efectuarea controlului vamal și aplicarea taxelor vamale pentru bunurile aparținînd persoanelor fizice; sancționarea abaterilor de la regimul vamal; alte atribuții în domeniul vamal, prevăzute de lege.

Posturile vamale. potrivit Codului Vamal al RM, prin noțiunea de post vamal înțelegem-unități ale organului vamal în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitățile prevăzute de reglementările vamale. Astfel posturile vamale pot fi clasificate în următoarele categorii:

Posturi vamale interne – constituite în interiorul teritoriului vamal a RM subordonate birourilor vamale interne de către care au fost create;

Posturi vamale de frontieră – constituite la frontiera vamală a RM, care activeză în numele biroului vamal care la creat.

Posturile vamale nu sunt persoane juridice, ele activînd în numele biroului vamal, la fel ele nu vămuesc mărfurile ce aparțin persoanelor juridice, precum și verifică actele de vămuire a biroului vamal. Posturile vamale ale Republicii Moldova au apărut, sau mai bine spus sau transformat prin lichidarea posturile vamale ale fostei URSS și crearea prin Hotărîrea Guvernului Nr.494 din 06.09.91., lista acestora fiind prevăzută de Anexa la această hotărîre.

O deosebită importanță o au posturile de control vamal formate în zonele economice libere, regimul vamal dat fiind asigurat de subdiviziunile birourilor vamale create conform legislației în vigoare și subordonate Serviciul Vamal, a căror activitate privind asigurarea regimului de trecere în zone este coordonata sub aspect organizatoric cu administrația zonelor libere respective. Acestor posturi li se implică anumite condiții și anume posturile de control vamal trebuie să aibă porți sigure, iluminare adecvată, platforme de observare amenajate, cu înveliș dur și să dispună de condițiile tehnice necesare pentru controlul mijloacelor de transport, a valorilor materiale, care sînt transportate peste frontiera zonei libere, de încăperi bine amenajate pentru colaboratorii vamali, precum și de mijloace de telecomunicații și alte dispozitive pentru activitate stabilă.

l) Posturi vamale mixte – sunt acele posturi care sunt constituite de către birourile vamale ce aparțin a două sau mai multe state vecine prin activitatea în cadrul acestor posturi a colabortorilor vamali a acestor state și conlucrarea în comun a lor.

2) Posturi vamale specializate – sunt posturi în componența cărora intră și specialiști din cadrul altor organe de stat decît a serviciilor vamale, cum ar fi: SIS; MAI; Poliția economică; Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției.

3) Posturi vamale mobile – sunt posturi care se deplasează liber pe teritoriul RM, statutul acestora nefiind determinat, dar odată cu modificările aduse Codului Vamal prin Legea nr. 11 -XV din 17.02.05. Aceste posturi sunt denumite în continuare echipe mobile ale Serviciului Vamal.

În concluzie vom menționa că pe parcursul ultimelor ani de activitate organele vamale au înregistrat o dezvoltare continuă și stabilă, perfecționându-și formele de activitate, însușind tehnologii moderne, aplicate pe plan internațional. În punctele de trecere a frontierei de stat au fost edificate noi sedii ale birourilor vamale cu o infrastructură contemporană, au fost create condiții optime, care permit organizarea muncii angajaților vamali la un nivel calitativ superior. S-a îmbunătățit baza materială a sistemului vamal, subdiviziunile teritoriale au fost dotate cu tehnică și utilaj special.

Rezultatul major al acestei perioade constă în faptul că în Republica Moldova activitatea vamală a obținut statut social de permanență, s-a reușit formarea unui colectiv de specialiști în materie vamală, apt să îndeplinească la nivelul cerințelor toată gama de sarcini ce le revin organelor vamale, inclusive în material combaterii infracțiunilor de character internațional. Fondul de aur al Serviciului Vamal îl constituie contingentul de colaboratori, angajați în organele vamale la etapa formări lor și au rămas devotați acestei profesii, devenind etalonul specialistului de înalt profesionalism, model de onestitate, dăruire, care și-au asumat riscul perioadei de tranziție și de edificare a organului de drept, chemat să stea la straja securității economice a țării noastre – Republica Moldova.

1.2 Normele activitații organelor vamale din Republica Moldova.

Vorbind în cadrul paragrafului dat despre principiile de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova, vom porni de la faptul că nici un act normative ce acționa pe teritoriul Moldovei pînă la 1993, anul adoptării primului Cod Vamal al republicii Moldova, nu prevedea care sunt principiile de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova. Problema elucidării acestor principii a fost scăpată și din vederea cercetătorilor autohtoni.

Cuvîntul „principiu” vine de la latinescul principium, care înseamnă „început”, „obîrșie”, avînd și sensul de element fundamental. La Kant principiile sunt fie ale iuntelectului pur (postulate), fie ale rațiunii pure (idei). În sens juridic termenul ,,principiu” înseamnă ideie de bază, teză fundamentală. În literatura de specialitate există mai multe acepțiuni ale principiilor dreptului printre care: Principiile dreptului sunt ideile de bază ce se găsesc în întreaga legislație a statului; Principiile de drept sunt ideile conducătoare ale conținutului tuturor normelor juridice; Principiile dreptului sunt începuturile de bază, ideile fundamentale, care posedă universalitate, imperativitate și importanță generală supremă, formează conținutul principal al dreptului.

Principiile de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova sunt niște idei, care, la general vorbind, se află la baza organizării și funcționării organelor vamale. Ca și celelalte principii ale dreptului, principiile de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova includ în sine două elemente de bază: elementul obiectiv și elementul subiectiv.

Elementul obiectiv presupune, în primul rînd, faptul că principiul reflectă realizările sociale la o etapă istorică anumită. Cu alte cuvinte, principiul este oglinda societății și a regimului politic existent în țară. Drept exemplu aici putem da „transparența activității de combatere a fraudelor vamale și corupției” ca principiu de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova, care astăzi este un principiu inerent pentru orișice societate democratică. Însă, nu ne putem închipui existența acestui principiu, de pildă, în perioada războiului rece. în al doilea rînd, elementul obiectiv al principiului activității organelor vamale din Republica Moldova include și scopurile pe care și le propune statul prin organele vamale formate, precum și tendințele dezvoltării legislației în domeniul vamal.

În literatura juridică, principiile fundamentale ale dreptului sînt definite ca idei călăuzitoare ale conținutului tuturor normelor juridice, care cuprind cerințele obiective ale societății în procesul creării dreptului și realizării lui. Principiile fundamentale ale dreptului mai sînt numite și constituționale sau generale, din cauza că: au un conținut foarte general, conținind postulate juridice fundamentale, al căror conținut este generic și aplicabil intregului sistem de drept și instituții politice; au o importanță fundamentală, caracterizind și menționind cele mai importante însușiri, valori și caracteristici proprii unui stat de drept; sînt statuate în Constituția Republicii Moldova, fiind detaliate sau concretizate în acte normative subordonate Legii Supreme, formind un sistem de principii coerente, interdependente și condiționate reciproc; sînt menite să asigure caracterul unitar, coerent și consecutiv al actului de justiție.

Principiile de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova includ de asemenea și elementul subiectiv. Acesta indică la faptul că principiile sunt „formulate de legiuitor reieșind din experiența juridică concretă și cultura juridică a statului și se bazează pe prevederile fundamentale ale sistemului de drept în corespundere cu nivelul de dezvoltare a legislației de ramură”.

Determinarea principiilor de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova are o importanță atît teoretică, cît și practică. Importanța teoretică își găsește reflectare în contribuția acestora la direcționarea procesului de legiferare în domeniul vamal. Totodată, principiile de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova au și o importanță practică, deoarece ele contribuie nemijlocit la funcționarea reală a sistemului organelor vamale moldovenești, determinînd conținutul interacțiunilor în cadrul acestui sistem.

Prin urmare, putem defini principiile de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova drept acele idei generale sau teze fundamentale cuprinse în normele de drept în vigoare, care reflectă realitățile obiective ale organizării și funcționării organelor vamale moldovenești, precum și tendințele, legitățile de dezvoltare și obiectivele activității de asigurare a securității frontierei vamale a Republicii Moldova, orientînd procesul de reglementare juridică în domeniul respectiv.

Conform Strategiei Serviciului Vamal privind combaterea fraudelor vamale și corupției pentru anii 2009-2010, principiile de bază în activitatea organelor vamale din Republica Moldova sînt: legalitatea; transparența activității de combatere a fraudelor vamale și corupției; delimitarea clară a competențelor; imparțialitatea și obiectivitatea; conlucrarea și comunicarea eficientă; motivarea și stimularea personalului; mparțialitatea, devotamentul și dedicația serviciului.

Conform art 5 al Codului de conduită a colaboratorului vamal nr. 456 din 27.07.2009, principiile fundamentale ale activității în organele vamale sînt următoarele:

echitate;

calitatea serviciilor;

confidențialitate;

imparțialitate;

independență;

profesionalism;

legalitate;

loialitate;

integritate morală.

În continuare propunem o caracterizare a fiecărui principiu în parte:

Legalitatea. Constituind baza fiecărui stat democratic și de drept, legalitatea este un principiu universal și fundamental. În linii generale, principiul legalității presupune respectarea strictă a legii de către organele statului, funcționarii publici, formațiunile nestatale și cetățeni. Legalitatea este cea mai importantă expresie a democrației, deoarece puterea poporului se realizează în procesul creării și respectării corespunzătoare a legilor și a altor acte normative.

Acest principiu, atunci cand se referă la administrația publică, implică respectarea Constituției, a principiilor generale ale dreptului, a legilor organice și ordinare, a deciziilor judecătorești, a regulilor cutumiare și a prevederilor dreptului internațional (cînd acestea sunt parte a dreptului intern), a actelor administrative aplicabile.

Legalitatea, ca principiu de asigurare a activității organelor vamale ale statului, presupune, în viziunea noastră, respectarea implicită a următoarelor reguli de bază: organizarea și funcționarea organelor vamale ale statului are loc în strictă conformitate cu legea; funcționarii care activează în cadrul acestor organe își exercită atribuțiile în limitele competenței stabilite de legiuitor. Depășirea atribuțiilor sau încălcarea gravă a normelor în vigoare de către colaboratorii vamali trebuie să aibă ca urmare tragerea la răspundere a acestora.

Conform art 320 al CV al RM, pentru decizii și acțiuni ilegale sau pentru inacțiune, colaboratorii vamali și alți angajați ai organului vamal sînt sancționați disciplinar, administrativ, penal sau lor li se aplică alte sancțiuni în conformitate cu legislația;

– organele vamale ale statului trebuie să emită acte numai în baza legii și pentru executarea legii. Conform art 12, alin 2 al CV al RM, actele normative emise de Serviciul Vamal intră în vigoare în conformitate cu legislația;

Independența. Conform alin e). art 5 al Codului de Conduită a colaboratorului vamal, principiul independenței presupune îndeplinirea atribuțiilor și misiunilor potrivit competențelor stabilite pentru nivelul ierarhic deținut în cadrul organelor vamale, fără imixtiunea nemotivată a altor colaboratori vamali, persoane sau autorități. Principiul independenței este un element esențial al statutului juridic al colaboratorului vamal și principala condiție a activității în organele vamale.

Principiul independenței colaboratorului vamal are drept sarcină să-l apere de orice imixtiune din afară. Fiind persoana investită legal cu atribuții de realizare a politicii vamale a statului, colaboratorul vamal în activitatea sa în organele vamale, este obligat să se conducă numai de lege și de conștiința juridică, în mod practic, aceasta înseamnă că nici un alt organ de stat (legislativ sau administrativ), nici o persoană oficială sau obștească nu are dreptul să î1 oblige pe colaboratorul vamal să procedeze într-un anumit fel sau să-i sugereze cum este correct să procedeze.

Echitatea. În sensul principiului echității, colaboratorii vamali tratează imparțial, corect și echitabil toate persoanele cu care intră în contact în virtutea exercitării funcției publice. Necesitatea principiului dat este expres dată prin art.16 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova, în care se prevede că „toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială”. Echitatea este un principiu fundamental al dreptului, deoarece creează la oameni sentimentul că sunt tratați cu respectul care li se cuvine, că se bucură de dreptatea pe care o merită toate ființele umane.

Reliefînd această propoziție, vom adăuga că colaboratorul vamal este obligat:

să nu acționeze sub influența emoțiilor puternice, arbitrariului și propriilor preferințe, determinate de opinii de orice natură;

să aibă o ținută, o conduită și un limbaj corespunzător în relațiile cu publicul;

să motiveze deciziile pe care le ia;

să aibă întotdeauna un comportament care ar păstra și ar consolida încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea Serviciului Vamal, să dea dovadă de operativitate, politețe și onestitate;

să asigure egalitatea de tratament și să nu facă discriminare pe criterii de naționalitate, sex, origine, rasă, etnie, religie sau convingeri, handicap, vîrstă;

să dea dovadă de seriozitate și respect față de persoanele cu care intră în relații de serviciu.

Calitatea serviciilor. Conform principiului dat, colaboratorul vamal trebuie să efectueze controlul vamal la cea mai înaltă calitate și cele mai înalte standarde de performanță, astfel încît să se asigure atît realizarea funcției de control vamal, cît și derularea nestingherită a activității contribuabilului pe toată perioada controlului.

După cum afirmă autorii ruși Бекящев К.А. și Моисеев Е.Г., pentru îndeplinirea calitativă a atribuțiilor de serviciu, colaboratorul vamal este obligat: să respecte prevederile legale în vigoare, dispozițiile interne, precum și normele profesionale specifice activității desfășurate; să respecte și să aplice principiile fundamentale ale activității în organele vamale; să dea dovadă de onestitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și să aibă un comportament civilizat față de persoanele cu care vine în contact, în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu; să fie loial instituției în care își desfășoară activitatea; să îndeplinească sarcinile de serviciu cu conștiinciozitate și responsabilitate; să fie, în toate circumstanțele, obiectiv și imparțial; să nu se lase influențat de interesele personale și nici de presiunile politice, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu; să aibă întotdeauna un comportament care ar păstra și ar consolida încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea serviciului vamal, să fie echilibrat și nediscriminatoriu, tratîndu-l pe fiecare în mod egal, respectîndu-i drepturile și demnitatea; să păstreze confidențialitatea operațiunilor efectuate, a materialelor și informațiilor de care ia cunoștință prin exercitarea funcției; să susțină și să desfășoare activitatea de combatere a fraudei, corupției, traficului ilicit de mărfuri și bunuri și a altor acțiuni ilicite; să sesizeze conducătorul ierarhic superior privind cazurile în care i se cere să acționeze contrar normelor de conduită și disciplină, precum și faptele ilicite de care a luat cunoștință în exercițiul funcțiunii; să nu se lase influențat în luarea deciziilor de către persoane sau structuri din interiorul sau din afara instituției, în special în situația în care acest fapt ar conduce la crearea anumitor favoruri unei persoane sau unei entități oarecare, iar comportamentul său atît public, cît și privat, nu trebuie să-l facă vulnerabil de o influență nedatorată altei persoane; să aibă o ținută vestimentară curată, îngrijită și purtată în modul corespunzător; să respingă și să comunice conducătorului ierarhic superior orice tentative sau acte de corupție, fapte sau acțiuni ilegale.

Confidențialitatea. Un alt principiu de activitate ale organelor vamale din Republica Moldova este prevăzut la art art 5 al Codului de Conduită a colaboratorului vamal, și anumeprincipiul confidențialității. Conform principiului confidențialității, colaboratorul vamal este obligat să nu divulge informațiile pe care le deține în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu, fără autorizarea persoanelor împuternicite, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Colaboratorul vamal va fi prudent în folosirea și protejarea informațiilor acumulate și nu va utiliza informațiile și documentele de care ia cunoștință pentru nici un scop contrar legii.

Colaboratorul vamal are obligația să respecte confidențialitatea informațiilor obținute în timpul activităților profesionale. După cum afirmă autorul rus Халипов С.В., colaboratorul vamal, care dobîndește informații în timpul exercitării sarcinilor de serviciu, are obligația să nu folosească informațiile în avantajul personal sau în avantajul unei terțe părți.

Imparțialitate. Reieșind din textul art 5 al Codului de Conduită a colaboratorului vamal aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 456 din 27.07.2009, principiul imparțialității presupune obligativitatea unei atitudini obiective și neutre a colaboratorului vamal față de orice interes personal, economic, politic, religios etc.

Integritatea morală. Reieșind din alin f), art 5 al Codului de Conduită al colaboratorului vamal, principiul integrității morale imprimă sensul unei interdicțiii impuse colaboratorului vamal de a solicita, de a accepta sau de a transmite, direct sau indirect, un avantaj ori beneficiu în exercitarea funcției publice sau a abuza în vreun mod de această funcție.

În cazul în care colaboratorului vamal i s-a propus un avantaj nedatorat, pentru a-și asigura protecția, el trebuie să întreprindă următoarele măsuri: să refuze avantajul nedatorat; să încerce să identifice persoana care i-a făcut oferta; să evite contactele îndelungate, deși cunoașterea motivului ofertei poate fi utilizată la o depoziție; să aibă martori, de exemplu, colegii de lucru din preajmă; să întocmească, în termene optime, un proces-verbal scris privind această tentativă, de preferință într-un registru oficial; să semnaleze această tentativă superiorului său ori direct autorității competente, pentru a asigura respectarea legii.

Colaboratorul vamal nu trebuie să accepte sau să creeze impresia că acceptă situația care îl obligă să acorde, la rîndul său, o favoare unei persoane sau unei entități oarecare. De asemenea, comportamentul său, atît public, cît și privat, nu trebuie să-l facă vulnerabil de o influență nedatorată sau datorată a altei persoane, în alt scop decît cel de serviciu.

În legătura cu acest principiu vom spune că, problema care împiedică pe deplin realizarea acestui deziderat ține de răspîndirea fenomenului corupției în organele vamale. În anul 2008 răspandirea corupției în sectorul vamal rămane în continuare ridicată, potrivit unui sondaj efectuat de Transparency International Moldova. Pe parcursul anului 2008, 49,4 % din agenții economici intervievați au plătit mită la trecerea vămii, valoarea medie a mitei constituind 33 dolari SUA. Astfel, datorită neglijenței în serviciu a persoanelor cu funcții de răspundere din cadrul Serviciului Vamal, pe parcursul anilor 2003-2008, nu s-a asigurat perceperea plăților la buget în sumă de 6,3 mln. lei pentru importul produselor ce poluează mediul.

Analiza dosarelor penale intentate, precum și analiza hotărîrilor Curții de Conturi privind rezultatele controlului asupra activității Serviciului vamal au relevat și alte forme de manifestare a fenomenului corupției, inclusiv:

protejarea de către unele persoane cu funcții de răspundere din serviciul vamal a activității ilicite ale agenților economici;

implicarea funcționarilor în organizarea și desfășurarea canalelor de contrabandă;

crearea condițiilor neloiale pentru agenții economici;

diminuarea sau majorarea valorii in vamă a mărfurilor, falsificarea codurilor vămii;

confiscarea mărfurilor fără a comercializa mărfurile sau fără a vărsa sumele respective în bugetul de stat;

încadrarea în organele vamale a persoanelor cu antecedente penale;

efectuarea unei activități duble ca funcționar public și ca întreprinzător.

În contextul celor de mai sus, vom spune că una dintre cele mai importante acțiuni care a facilitat lupta cu corupția, inclusive în organele vamale a fost continuarea implementării eficiente în Republica Moldova a Strategiei naționale de prevenire și combatere a corupției, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 421-XV din 16 decembrie 2004. Prin realizarea planurilor anuale de acțiuni, rezultatele obținute au fost, în mare parte, determinate de îmbinarea eficientă a tuturor verigilor de reprimare a corupției: combaterea, prevenirea și conlucrarea cu societatea civilă.

La fele pentru ridicarea gradului de responsabilitate morală al colaboratorilor vamali, pe parcursul anului 2008, CCCEC a organizat și desfășurat în cadrul birourilor vamale teritoriale 11 seminare la care au participat peste 600 de vameși. În cadrul acestor seminare audiența a fost familiarizată cu următoarele subiecte: cauzele, manifestările și consecințele corupției; nivelul de percepere socială a corupției; cadrul legislativ și instituțional, național și internațional, în domeniul prevenirii și combaterii corupției; calificarea juridico-penală a infracțiunilor de corupție; rolul instituțiilor în implementarea Strategiei naționale de prevenire și combatere a corupției; eventuale măsuri de prevenire a corupției etc.

Loialitatea. Prinicipul loialității presupune prezența nestingherită a devotamentului față de instituție și valorile promovate de aceasta, adeziune conștientă manifestată de către colaboratorul vamal, din proprie inițiativă, față de obiectivele instituției, respect față de ierarhia instituției, onestitate în relațiile interpersonale, respect față de adevăr și dreptate, conștiinciozitate în îndeplinirea atribuțiilor, respectarea angajamentelor asumate, asigurarea confidențialității în serviciu.

Pentru respectarea principiului dat, conform alin h), i), j) și k) din art 11 al Codului de Conduită al colaboratorului vamal, colaboratorul vamal este obligat:

să întrețină, în cadrul serviciului, relații bazate pe responsabilitate, loialitate, egalitate în drepturi, respect reciproc, colaborare și sprijin profesional;

să îndeplinească sarcinile de serviciu în limitele competențelor și responsabilităților atribuite;

să îndeplinească toate sarcinile dispuse de conducătorii ierarhic superiori, cu condiția ca acestea să nu contravină dispozițiilor legale;

să acționeze în toate cazurile în așa mod încît să nu fie afectată securitatea sa ori a colegilor săi.

În sensul art 16 al Codului de Conduită, colaboratorul vamal este obligat: a) să apere demnitatea funcției și să nu lezeze prestigiul organelor vamale; b) să nu răspundă la provocările sau insultele adresate de orice persoană cu care vine în contact în exercițiul funcțiunii cu privire la persoana sa, a colegilor sau a instituției din care face parte.

Profesionalismul. În sensul direct al acestui principiu, colaboratorul vamal are obligația să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, promptitudine și corectitudine.

În conluzie la cele abordate mai sus, vom stipula că în baza principiilor activității vamale stipulate în actele normative interne ale Republicii Moldova, este necesar de a adopta un program național privind integritatea vămii, în care s-ar prevedea măsuri privind reglementarea administrativa minimă – transparența, automatizarea, segregarea strategică a funcțiilor, rotația însărcinărilor și realocarea personalului, responsabilitatea și răspunderea managementului, auditul intern și auditul extern, moralul și cultura organizationala, recrutarea și selectarea, Codul de Conduită, dezvoltarea profesională, remunerarea adecvată, relațiile cu agenții vamali și comunitatea de afaceri.

1.3 Importanța juridică și structura organelor vamale la depistarea fraudelor de caracter internațional

Ordinea juridică în cadrul unui stat de drept, așa cum este în Republica Moldova, se stabilește și se menține cu ajutorul normelor de drept. Aceste norme prevăd reguli de conduită cărora trebuie să se conformeze membrii colectivității, precum și sancțiunile ce vor fi aplicate în cazul violării lor. În acest cadrul de idei, respectarea normelor de drept vamal, subiect care ne interesează, sunt asigurate de către organele vamale ale Republicii Moldova.

La momentul actual, o prioritate principală în activitatea Serviciului Vamal este lupta cu contrabanda și fraudele vamale. Serviciul Vamal al Republicii Moldova este un organ de drept abilitat cu funcții și atribuții procesuale în domeniul urmăririi penale, investigațiilor operative și instrumentării cazurilor de contravenții vamale, iar unul din obiectivele primordiale impus spre realizare este prevenirea și combaterea contrabandei și fraudelor vamale.

Actualmente, fenomenul nefast al infracționalității transfrontaliere are un impact negativ asupra intereselor statului în diverse domenii și se află într-o permanentă perfecționare, motiv din care, în prezent este actuală aplicarea tehnologiilor și mecanismelor avansate care permit colectarea și stocarea informației în prealabil și analizarea ei ulterioară prin metode noi de investigare. În scopul reprimării traficului ilicit de mărfuri și obiecte s-au întreprins un șir de măsuri privind generalizarea practicii administrative și penale în subdiviziunile teritoriale, susținerea metodică și practică a subdiviziunilor teritoriale în combaterea fraudelor vamale, lucru mai intensiv cu tehnica și cu metodologiile specifice de control.

În sensul dat, conform situației actuale, o atribuție în ceea ce privește depistarea infracțiunilor, preponderant a celor cu caracter vamal, o au organele vamale ale Republicii Moldova. În sensul dat, conform art 219 al CV al RM, organul vamal desfășoară activitate operativă de investigații în conformitate cu Legea privind activitatea operativă de investigații. În sens direct, vom desfășura faptzul că organul vamal desfășoară activitate operativă de investigații în scopul depistării persoanelor culpabile de pregătirea și comiterea de contravenții vamale, de contrabandă și de alte infracțiuni care țin de competența organului de urmărire penală al Serviciului Vamal.

Reieșind din textul art 222 al CV al RM, urmărirea penală în domeniul vamal se efectuează de organul de urmărire penală din Serviciul Vamal și de subdiviziunile lui teritoriale. Ofițerii de urmărire penală din Serviciul Vamal sînt independenți, se supun indicațiilor legale, scrise și verbale, ale conducerii organului de urmărire penală în domeniul vamal și ale procurorului. Sub acest aspect, în cadrul Departamentului Vamal sunt formate subdiviziuni pentru efectuarea urmăririi penale. Subdiviziunile de urmărire penală din cadrul acestor organe sunt conduse de ofițeri de urmărire penală cu atribuții prevăzute de art. 56 din CPP al RM, aceste subdiviziuni reprezentând organele de urmărire penală în sens îngust. Aici vom remarca că alte organe decât cele menționate la art. 253 din CPP al RM nu sunt în drept să efectueze urmărirea penală în domeniul vamal.

Cu referință la prevederile alin (2), art 222 al CV al RM unde este specificat faptul că ofițerii de urmărire penală din Serviciul Vamal sînt independenți și se supun indicațiilor conducerii organului de urmărire penală în domeniul vamal și ale procurorului, vom spune că în cazul dat, procurorul este organul care conduce întreaga activitate efectuată de organele de urmărire penală din Serviciul Vamal. Prin urmare, potrivit dispozițiilor Constituției (art. 124), ale Legii cu privire (pct. b) al art. 4) și ale Codului de procedură penală (art. 52, 253, 270), procurorul este un organ de urmărire penală cu atribuții de conducere sau, după caz, de exercitare nemijlocită a urmăririi penale, inclusiv în domeniul vamal.

În completarea sensului de mai sus, vom adăuga că organele de cercetare penală din Serviciul Vamal al Republicii Moldova și subdiviziunile sale teritoriale, au obligația să ducă la îndeplinire dispozițiile date de procuror în condițiile legii. Conform prevederilor legislative în vigoare, procurorul, în exercitarea supravegherii respectării legii în activitatea de urmărire penală:

veghează infracțiunile vamale să fie descoperite. În acest sens, procurorul are dreptul, dar și obligația, de a verifica dacă organele de cercetare penală din Serviciul Vamal al Republicii Moldova și subdiviziunile sale teritoriale desfășoară activități legale și cu operativitate în ce privește plângerile și reclamațiile pe care le au în lucru.

veghează ca orice infractor să fie tras la răspundere penală. Procurorul verifică dacă organele de cercetare penală din Serviciul Vamal al Republicii Moldova și subdiviziunile sale teritoriale desfășoară activități privind dosarele penale cu autori neidentificați în vederea stabilirii acestora, dând dispoziții scrise care să ducă la prinderea acestora și la probarea nevinovăției;

veghează ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indicii temeinice că a săvârșit o faptă penală prevăzută de legea penală. Procurorul trebuie să intervină ori de câte ori constată că organul de cercetare penală din Serviciul Vamal al Republicii Moldova și subdiviziunile sale teritoriale ar putea să pună sub învinuire o persoană cu privire la care nu există indicii suficiente care să ducă la convingerea că este autorul faptei penale în care se efectuează cercetări. Persoana cercetată trebuie să beneficieze permanent de prezumția de nevinovăție, orice dubiu fiind în favoarea sa;

veghează ca nici o persoană să nu fie reținută sau arestată decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Procurorul, în calitate de garant al aplicării și respectării legii, are obligația de a cenzura actele de dispoziție ale organului de cercetare penală din Serviciul Vamal al Republicii Moldova și subdiviziunile sale teritoriale prin care s-ar îngrădi dreptul de libertate al persoanei.

Reieșind în continuare din prevederile art 223 al CV al RM care specifică competența organelor de urmărire penală în domeniul vamal, vom interpreta faptul în conformitate cu care, organele de urmărire penală în domeniul vamal efectuează cercetarea penală și ancheta preliminară în toate cazurile de contrabandă și de alte infracțiuni a căror cercetare este atribuită de Codul de procedură penală competenței organelor vamale. În explicarea sensului dat vom reieși din prevederile art 268 al Codului de Procedură Penală (CPP) a Republicii Moldova, în conformitate cu care organul de urmărire penală al Serviciului Vamal efectuează urmărirea penală în privința infracțiunilor prevăzute în art.248 și 249 din Codul penal. Aici se cere următoarea precizare:

art 248 al Codului Penal al Republicii Moldova (cu modificările introduse prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009). Conform textului art 248 al CP al RM, organul de urmărire penală al Serviciului Vamal are competența de efectuare a urmăririi penală în privința următoarelor acțiuni: Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și a altor valori în proporții mari, – Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă, – Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a munițiilor, – Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum și nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie;

În sensul dat, vom menționa că în practica judiciară a Republicii Moldova sunt frecvente cazuri de trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor etc eludîndu-se controlul vamal. În sensul dat vom prezenta următorul studiu de caz:

Prin sentința Colegiului penal al Curții de Apel din 15.02.2002 S.O., fără antecedente penale, a fost condamnat, conform art.75 alin.5 C.P cu aplicarea art.43 C.P., la 3 ani privațiune de libertate cu termen de probă de un an.

Această sentință a fost atacată de către apărătorul U.T. din motivul că în acțiunile inculpatului S.O. nu sînt semne constitutive ale infracțiunii și solicită achitarea inculpatului.

Aceste motive au fost susținute de către recurent și inculpat în fața instanței de recurs, iar procurorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Verificînd actele cauzei penale coraborate cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal conchide asupra recursului ca nefondat și urmează să fie respins din următoarele considerente.

Instanța de recurs a reținut că inculpatul S.O. la 23 iunie 2001 în orașul Liublin, Polonia a procurat de la firma "A." situată pe str. Metalurgică, 7 procurat produse alimentare de origine poloneză în valoare de 34.679 zloți, care, conform cursului oficial al Băncii Naționale a R.M. pentru ziua de 23 iunie 2001 constituiau 112.845 lei 47 bani, a trecut înregistrarea vamală la Kelmenț regiunea Cernăuți, Ukraina, indicînd adresa inexistentei firme "Stroiescu" cu adresa or. Bălți, str. Calea Ieșilor 27/27. A eludat postul vamal "Ocnița" cu automobilul de marca "Inveco", nr. de înmatriculare BLBR 523 și remorca BKAC-896 încărcate cu produse alimentare în valoarea indicată, a trecut frontiera vamală a Republicii Moldova, fără a achita taxele vamale.

Interogat în calitate de inculpat S.O. nu a recunoscut vina și a declarat că într-adevăr la 23 iunie 2001 el a fost în Polonia după produse alimentare, dar marfa a descărcat-o proprietarului în or. Cernăuți, Ukraina. Peste frontiera vamală R.M. a trecut, dar fără marfă. Marfa găsită în automobilul "Inveco" nu оi aparține lui, dar lui B.I., care, în legătură cu faptul că s-a defectat autocamionul cu care se transportă marfa de la Chișinau, 1-a rugat s-o transporte de la restaurantul "Ghiocel" la Bălți. Automobilul încărcat cu marfă a fost lăsat la părinții lui, unde a și fost depistat de colaboratorii serviciului de informație și securitate. Colegiul penal al Curții de Apel just a apreciat probele prezentate în ședința judiciară și a considerat vinovăția lui S.O. pentru infracțiunea respectivă conform alin.5 art.75 C.P.

Martorii S.V. și S.R. au declarat, că la 24 iunie 2001 dimineața a venit fiul lor S.O. cu automobilul "Inveco" încărcat cu produse alimentare, 1-a lăsat în curte și a plecat. După puțin timp automobilul cu produsele alimentare a fost depistat și sigilat de către colaboratorii SIS-ului.

Martorii S.O., T.D. și R.S. au declarat că ei au văzut automobilul pe teritoriul vamei Ukrainei, apoi a dispărut fără a trece prin postul vamal "Ocnița". Ei s-au pornit spre Bălți și au depistat automobilul "Inveco" cu marfa în gospodăria cet. S.V., unde l-au sigilat și au perfectat actele necesare.

Din extrasul din registrul de înregistrare a autovehiculului de la postul vamal Sochireni, Ukraina rezultă că inculpatul S.O. a trecut postul vamal în Ukraina și este înregistrat că pleacă în Republica Moldova cu produse alimentare or. Bălți.

Din ordonanța de percheziție și actul de reținere a mijlocului de transport "Iveco" rezultă ca în gospodăria cet. S.V. a fost depistată marfa – produse alimentare, care au fost trecute peste frontiera vamală a R.M., eludînd postul vamal "Ocnita.

În asemenea circumstanțe Colegiul penal al Curții de Apel just a considerat vinovăția lui S.O. confirmată și a încadrat acțiunile lui în baza alin.5 art.75 Cod penal – trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, eludînd controlul vamal, în proporții deosebit de mari, deoarece el, procurînd produse alimentare în Polonia, înregistrînd marfa la punctele vamale ale Ukrainei, a eludat punctul vamal "Ocnița" și ilegal a trecut peste frontiera vamală a R.M. mărfuri în valoare de 112.845 lei.

Astfel, poziția apărării și a inculpatului precum că inculpatul a trecut frontiera R.M, cu automobilul fără a avea produsele alimentare indicate anterior se resping totalmente, deoarece la trecerea frontierei s-a constatat cu certitudine că inculpatul a traversat vama Ukrainei spre frontiera R.M., conducînd automobilul "Inveco" nr. BL BR 523 cu remorcă încărcat cu produsele alimentare depistate mai apoi în R.M. (automobilul cu greutate de ), a eludat controlul vamal la intrarea în Republica Moldova.

Aceste date sînt bazate pe argumente fondate care sînt cuprinse în actele cauzei și just apreciate de instanța de fond. Ele nu pot fi acceptate, după cum propune apărarea, ca presupuneri.

Astfel considerăm că vinovăția pentru comiterea infracțiunii prevăzute la alin.5 art.75 C.P. a fost dovedită și acțiunile au fost încadrate corect, deoarece s-a dovedit că productele în proporții deosebit de mari au fost procurate în Polonia єi au fost transportate în Moldova, eludînd controlul vamal.

art 249 al Codului Penal al Republicii Moldova (cu modificările introduse prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009). Conform textului art 249 al CP al RM, organul de urmărire penală al Serviciului Vamal are competența de efectuare a urmăririi penală în privința acțiunii de eschivare de la achitarea plăților vamale în proporții mari.

Competența organului de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova în efectuarea urmăririi penale se distinge prin aceea că faptele penale prevăzute la art 248 și 249 al CP aș RM, nedovedindu-se prin probe preconstituite, elementele probante urmează a fi descoperite și adunate ulterior săvârșirii infracțiunii, iar infractorii, deseori necunoscuți, trebuie în primul rând identificați, prinși și abia apoi trași la răspundere penală. Existența în acest sens a organelor de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova și a activității lor rezidă și din aceea că în societatea de astăzi infracțiunile aplicabile la domeniul vamal devin din ce în ce mai variate, modul lor de realizare ținând pasul cu dezvoltarea științei și tehnicii, situație în care victima s-ar găsi dezarmată față de infractori fără sprijinul unor organe de stat, având și pregătirea profesională necesară în lupta contra infracționalității.

Următoarea dispoziție aplicabilă la efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor 248 și 249 al CP al RM, este rolul activ al organului de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova. Conform alin. (1) al art. 254 din CPP, organul de urmărire penală, în cazul nostru cel al Serviciului Vamal al Republicii Moldova, este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului. Organul de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova este obligat să adune probe atât în defavoarea, cât și în favoarea bănuitului, învinuitului, această obligație menținându-se chiar dacă bănuitul sau învinuitul își recunoaște fapta.

Astfel, organul de urmărire penal al Serviciului Vamal al Republicii Moldova ă trebuie să aibă un rol activ în procesul probatoriului stabilind toate circumstanțele prevăzute de art. 96 din CPP al RM, la examinarea plângerilor și denunțurilor referitoare la infracțiuni conform art. 265 din CPP al RM, la explicarea drepturilor și obligațiilor participanților la urmărirea penală conform art. 277 din CPP al RM, la examinarea cererilor și demersurilor participanților la proces și ale altor persoane interesate conform art. 278 din CPP al RM, la asigurarea securității participanților la proces și a altor persoane conform art. 215 din CPP al RM.

Ordonanțele organului de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova. În desfășurarea urmăririi penale, organul de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova, prin ordonanță, dispune asupra acțiunilor sau măsurilor procesuale în condițiile Codului de procedură penală privitor la infracțiunile prevăzute la art 248 și 249 al CV al RM. Potrivit alin. (2) al art. 255 din CPP al RM, ordonanța trebuie să fie motivată și să cuprindă: data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea persoanei care o întocmește, cauza la care se referă, obiectul acțiunii sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia și semnătura celui care a întocmit-o. Ordonanța nesemnată de persoana care a întocmit-o nu are putere juridică și se consideră nulă. Dacă organul de urmărire penală consideră că este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate în ordonanță.

Efectuarea urmăririi penale de către mai mulți ofițeri de urmărire penală din cadrul organului de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova. Potrivit alin. (1) al art. 256 din CPP al RM, în cazul unor cauze complicate sau de mari proporții, conducătorul organului de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova, cu încuviințarea procurorului, dispune efectuarea urmăririi penale de către mai mulți ofițeri de urmărire penală. Efectuarea urmăririi penale de către mai mulți ofițeri de urmărire penală contribuie la descoperirea rapidă, deplină și eficientă a tuturor circumstanțelor unei cauze cu multe versiuni privind infracțiuni săvârșite de grupuri, organizații criminale, cu multe episoade și în diferite locuri, cu multe persoane.

Procurorul poate dispune efectuarea urmăririi penale în unele cazuri complicate sau de mari proporții mai multor ofițeri din diferite organe de urmărire penală. Dispoziția cu privire la efectuarea urmăririi penale de către mai mulți ofițeri de urmărire penală se face prin ordonanță, în care se indică ofițerul care va conduce acțiunile celorlalți ofițeri. Această ordonanță se aduce la cunoștința bănuitului, învinuitului, părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile și reprezentanților lor, explicându-li-se dreptul de a face recuzare oricărui dintre ofițeri.

Locul efectuării urmăririi penale reprezintă următoarea dispoziție aplicabilă la efectuarea urmăririi penale. Potrivit alin. (1) al art. 257 din CPP al RM, urmărirea penală se efectuează în sectorul unde a fost săvârșită infracțiunea sau, la decizia procurorului, în sectorul unde a fost descoperită infracțiunea ori unde se află bănuitul, învinuitul sau majoritatea martorilor. Astfel, competența teritorială a organului de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova este determinată de o serie de criterii, care se iau în considerație în ordinea succesivă menționată în lege. Întâietate are criteriul ’’locul săvârșirii infracțiunii’’, pornind de la faptul că desfășurarea urmăririi penale în acest sector este eficientă și necesară pentru descoperirea infracțiunii. Locul săvârșirii faptei infracționale se determină aplicându-se dispozițiile art. 12 din Codul penal ce prevede că ’’se consideră locul unde a acționat ori în cazul inacțiunii trebuie să acționeze, fie locul unde a survenit ori, în viziunea persoanei, trebuiau să survină urmările infracțiunii date’’.

Dacă în cauza penală sunt cercetate mai multe infracțiuni săvârșite în diferite sectoare, urmărirea penală va fi efectuată de organul de urmărire penală la locul săvârșirii ultimei infracțiuni sau, după caz, la cea mai gravă infracțiune, în asemenea cazuri competența teritorială este stabilită prin ordonanță de către procurorul ierarhic superior procurorului care conduce urmărirea penală.

Extinderea competenței teritoriale și delegațiile organului de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova. Organele de urmărire penală își exercită atribuțiile în limitele competenței teritoriale în circumscripția determinată de statutul organului de urmărire penală. Art. 258 din CPP al RM permite extinderea competenței teritoriale când acțiunile de urmărire penală se efectuează în afara razei de activitate a organului. Astfel, în cazul în care anumite acțiuni de urmărire penală trebuie să fie efectuate în afara teritoriului în care se face urmărirea penală, organul de urmărire penală poate să le efectueze el însuși sau să delege efectuarea acestor acțiuni altui organ respectiv, care este obligat să execute această delegație în termen de cel mult 10 zile.

La dispozițiile speciale prevăzute de art. 258 din CPP al RM, care prescrie efectuarea unor acțiuni de urmărire penală prin delegație, urmează a fi aplicate și dispozițiile generale ale legii, ce prevede atribuția ofițerului de urmărire penală de a dispune, prin comisie rogatorie, altor organe de urmărire penală efectuarea acțiunilor de urmărire penală. Codul de procedură penală nu definește caracterul și conținutul comisiei rogatorii și al delegației, cu excepția comisiei rogatorii internaționale.

Delegația (delegarea) este actul procedural prin care organul judiciar penal competent cere unui organ judiciar ierarhic inferior efectuarea unui act procedural, chiar dacă nu are competența materială sau funcțională corespunzătoare. Prin urmare, organul de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova poate să dispună efectuarea unei acțiuni de urmărire penală altui organ în afara teritoriului prin comisie rogatorie sau prin delegație în funcție de faptul dacă este egal în grad sau nu cu organul solicitat.

Termenele urmăririi penale. Codul de procedură penală din 2003 nu prevede termene legale inițiale ale urmăririi penale, dar, potrivit alin. (1) al art. 259, urmărirea penală se efectuează în termen rezonabil. Termenul rezonabil de urmărire penală într-o cauză ilegală aplicabilă regimului vamal se fixează de către procuror prin rezoluție, în funcție de complexitatea cauzei și de comportamentul participanților la proces. Conform alin. (3) al art. 259 din CPP al RM, termenul de urmărire penală fixat de procuror este obligatoriu pentru ofițerul de urmărire penală și poate fi prelungit la solicitarea acestuia.

Procesul-verbal privind acțiunea de urmărire penală. Ofițerul de urmărire penală sau, după caz, procurorul cu ocazia efectuării unor acțiuni de urmărire penală întocmesc diverse procese-verbale. Potrivit alin. (1) al art. 260 din CPP al RM, procesul-verbal privind acțiunea de urmărire penală se întocmește în timpul efectuării acestei acțiuni sau imediat după terminarea ei de către persoana care efectuează urmărirea penală.

Nu și în ultimul rînd vom menționa că în scopul eficientizării activității organelor vamale ale Republicii Moldova privind depistarea infracțiunilor, Serviciul Vamal, în comun cu Programul Internațional de Asistență și Instruire în Materie de Anchete Penale (ICITAP) din cadrul Departamentului Justiției al SUA, în luna aprilie finisat implementarea pe întreg teritoriul Republicii Moldova Noul Sistem Computerizat de Tranzit (NCTS), în conformitate cu Programul de acțiuni privind implementarea Planului Preliminar de Țară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA „Provocările Mileniului”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 32 din 11.01.2007.

În scopul de mai sus, este în proces de realizare un Plan de acțiuni detaliat, elaborat împreună cu experții Departamentului Vamal al Republicii Lituania, consultanții ICITAP, și aprobat prin Ordinul Serviciului Vamal nr. 346-o din 14.09.2007. Un plan de acțiuni similar este în curs de realizare și în Ucraina. NCTS este un sistem informațional european unic, bazat pe depunerea declarației de tranzit în format electronic și pe schimburi electronice de date între birourile vamale implicate într-o operațiune de tranzit: biroul de plecare și de destinație. Pentru a implementa acest sistem performant în domeniul tranzitului, Serviciul Vamal întreprinde măsuri concrete axate, în special, asupra armonizării: (1) legislației, (2) procedurilor și (3) tehnologiilor informaționale, conform standardelor europene.

CAPITOLUL II. ANALIZA PROCESULUI DE DEPISTARE A INFRACȚIUNILOR VAMALE ȘI A ALTOR INFRACȚIUNI ADIACENTE

2.1 Analiza importului și exportului și infracțiunile depistate

Serviciului Vamal îi revine un rol important în reglementarea comerțului exterior al țării. Sarcina principală a Serviciului Vamal este asigurarea respectării măsurilor de reglementare tarifar-vamală și netarifară, precum și crearea condițiilor pentru accelerarea circulației de mărfuri peste frontiera vamală. Autoritățile vamale din țările UE și din câteva țări din afara UE efectuează periodic operațiuni vamale comune: acțiuni coordonate și specifice pentru a combate contrabanda sau frauda pe anumite rute comerciale. Oficiul pentru Lupta Antifraudă (OLAF) sprijină aceste operațiuni, mai ales prin furnizarea de analize strategice, prin punerea la dispoziție a unei platforme IT pentru schimbul de informații secrete în timp real și prin mobilizarea de investigatori și examinatori. Ocazional, operațiunile implică Europol, Interpol și Organizația Mondială a Comerțului (OMC).

De asemenea, autoritățile vamale joacă un rol vital în colectarea de date statistice. Informațiile privind fluxul comercial îi ajută pe factorii de decizie europeni să identifice tendințele economice, iar datele culese sunt utilizate pentru a lua decizii privind necesitatea introducerii unor limite pentru produsele care ar putea face o concurență neloială bunurilor provenind din UE.

pot afecta vederea și piese auto, inclusiv sisteme de frânare. Medicamentele contrafăcute prezintă un mare pericol – în 2013 acestea au reprezentat aproape un sfert din cele 36 de milioane de articole reținute în acel an, valoarea lor fiind estimată la circa 770 de milioane EUR.

Cantitatea de mărfuri suspectate că ar încălca drepturile de proprietate intelectuală rămâne stabilă, peste două treimi din articolele reținute provenind din China. Un factor critic este extinderea comerțului electronic: peste 70 % din articolele reținute au fost expediate prin servicii de transport expres sau prin poștă.

Și consumatorii pot ajuta UE să combată pirateria, refuzând să cumpere articole false. Cei care acceptă să cumpere mărfuri contrafăcute sunt de fapt complici la furtul de proprietate intelectuală, o infracțiune care produce victime. Comerțul cu mărfuri contrafăcute și piratate face ca producătorii articolelor originale să nu poată beneficia de profiturile lor legitime, descurajează inovarea și creativitatea și duce la pierderea de locuri de muncă. De asemenea, în mod indirect, poate finanța criminalitatea organizată.

De asemenea, autoritățile vamale protejează sănătatea publică prin întreprinderea de acțiuni de supraveghere a precursorilor de droguri. Este vorba de substanțe chimice utilizate în procesul de fabricare legală a produselor farmaceutice, a parfumurilor, a produselor cosmetice, a îngrășămintelor și a uleiurilor. Acestea pot fi deosebit de periculoase dacă sunt manipulate de infractori pentru a servi la fabricarea de droguri, cum ar fi heroina, cocaina, ecstasy sau amfetaminele. Comerțul cu precursorii de droguri nu poate fi interzis, însă este monitorizat în UE și în cadrul inițiativelor internaționale, prin controale bazate pe măsuri de documentare și etichetare, precum și prin acordarea de licențe și înregistrarea operatorilor.

2.2 Declararea mărfurilor și mijloacelor de transport la trecerea peste frontiera vamală

La momentul actual, în trecerea mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală sunt prevăzute drepturi egale a tuturor persoanelor privind introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor și mijloacelor de transport. Conform art 173 al CV al RM, mărfurile și mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile și mijloacele de transport al căror destinație vamală se modifică, alte mărfuri și mijloace de transport în cazurile stabilite de legislație sînt declarate organului vamal. În acest sens, puitem identifica două noțiuni: declarant și declarație vamală.

Conform alin 13, art 1 al CV al RM, declarant este persoana care întocmește și depune declarație vamală în nume propriu sau persoana în al cărei nume este întocmită declarația vamală de către brokerul vamal sau intermediar. Iar conform alin 23 art 1 al CV al RM, prin declarație vamală se înțelege actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute de legislația vamală, voința de a plasa mărfurile sub o anumită destinație vamală.

Reieșind din prevederile art 176 al CV al RM, declarația vamală este depusă la organul vamal de frontieră în ziua lucrătoare imediat următoare zilei de trecere a frontierei vamale, iar în cazul finalizării regimului vamal de tranzit, în decursul unei zile lucrătoare imediat următoare zilei în care a expirat termenul limită de tranzit acordat. Persoanele fizice care au bunuri nedestinate comercializării în bagajul de mînă și în bagajul de însoțire depun, la trecerea frontierei vamale, declarație vamală o dată cu prezentarea bunurilor. În cazul că persoana declară că are asupra sa mărfuri prohibite scoaterii din teritoriul vamal, organul vamal solicită lăsarea acestora, sau depunerea lor la păstrare la organul vamal contra plată, întocmind o chitanță de depozitare.

În cazul declarației vamale în scris, cel care o completează este obligat de a indica exact numărul de locuri ocupate de marfa care o transportează, inclusiv bagajul de mînă, precum și sumele bănești și alte lucruri valoroase pe care le deține. Corectitudinea completării precum și existența bunurilor declarate este verificată de către colaboratorul vamal, după care se face o mențiune ’’controlat’’ iar declarația se va restitui declarantului care va servi drept probă pentru scoaterea sau introducerea acelor bunuri, valori sau bani care au fost declarați, fără careva formalități.

Declarația vamală completată de persoanele care sunt în tranzit peste frontiera RM se eliberează de vama de intrare și la biroul vamal de frontieră la ieșire se lasă organului vamal. În cazul în care titularul decrarației o va pierde, acesta nu va putea beneficia de trecerea fără impedimente și careva formalități asupra mărfurilor, mijloacelor de transport și banilor introduși pe teritoriul RM.

În cazul bagajelor expediate peste hotare neînsoțite de pasageri și care sunt transportate pe documente speciale de transport mărfar, proprietarul este obligat de a declara despre ele în declarația completată la ieșire sau la intrare în țară. Dacă bagajul îl va primi nu proprietarul ci altă persoană care activează în bază de procură, atunci aceasta va fi obligată a prezenta ambele declarații completate de proprietar.

Conform practicii vamale a Republicii Moldova, declarația vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoțită de toate documentele necesare vămuirii. Organul vamal este în drept să ceară informații suplimentare pentru a verifica datele din declarația vamală sau din alte documente prezentate.

Conform art 180 al CV al RM, organul vamal primește declarația vamală conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal. Din momentul primirii, declarația vamală devine act juridic. Organul vamal nu are dreptul să respingă declarația vamală.

În următoare fază a depunerii declarației vamale, organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală. Dacă încălcarea reglementărilor vamale constituie infracțiune, autoritatea vamală este obligată să sesizeze organele de urmărire penală. Astel aici vom interveni cu următorul studiu de caz:

Prin sentința Colegiului penal al Curții de Apel din 14 decembrie 1999 B.P. a fost condamnat, în baza art.75 alin.5 Cod penal, la 3 ani privațiune de libertate cu confiscarea în beneficiul statului a 5.800 dolari SUA ca obiect al contrabandei.

În baza art.43 Cod penal, pedeapsa stabilită, 3 ani privațiune de libertate, este considerată condiționată pe un termen de probă de un an.

El este recunoscut vinovat de faptul că la 19 martie trecut frontiera pe la postul vamal Criva și nu a declarat 5.800 dolari SUA. La întoarcere în țară, la 24 martie tăinuit și nu a declarat 5.800 dolari SUA, care în timpul controlului vamal la Leușeni au fost depistați în lada cu chei a semiremorcii camionului.

În recurs se solicită casarea hotărîrii menționate din motivul că în acțiunile lui nu există componență a infracțiunii.

Recursul se admite, iar cauza se remite pentru rejudecare în instanța de fond.

Potrivit prevederilor art. art.14, 57 Cod de procedură penală, instanța de judecată cercetează sub toate aspectele probele prezentate de părțile la proces și le apreciază după propria convingere, bazată pe examinarea sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor circumstanțelor cauzei.

Instanța de fond, examinînd cauza nu a ținut cont de aceste cerințe ale legii și a adoptat o hotărîre ilegală și nefondată.

După cum rezultă din sentință, inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția pentru cele  impunate și se descriu lămuririle lui.

Trecînd la alte probe, depozițiile martorilor, se indică că depoziții analogice în ședința judiciară au depus și martorii M.S. și O.V.

Din actele dosarului rezultă că M.S. nu s-a prezentat la judecată, nu a fost interogat, iar depozițiile lui au fost citate în ședința instanței contrar prevederilor art.256 Cod de procedură penală.

Din procesul-verbal rezultă că în ședința judiciară a fost interogat inculpatul și martorul O.V., însă el a fost interogat superficial, iar  martorul M.S. nu a fost interogat.

Lui B.P. i-a fost înaintată învinuire, că trecînd frontiera vamală în Ucraina la postul vamal Criva nu a declarat valuta în sumă de 5.800 dolari SUA.

Pe marginea acestei învinuiri inculpatul a fost interogat foarte superficial, nu au fost cercetate alte probe.

Argumentele inculpatului cum că el nu a încălcat regulile vamale nu au fost verificate și nu au fost apreciate. Instanța de recurs nu poate să le dea o apreciere corectă, întrucоt probele prezentate au fost examinate superficial, iar altele nu au fost cercetate.

Toate acestea în ansamblu denotă că instanța de fond nu a examinat fondul cauzei și Colegiul penal consideră ca în virtutea acestor motive, sentința menționată urmează a fi casată, iar cauza remisă instanței de fond pentru rejudecare.

În timpul rejudecării este necesar să se țină cont de cele indicate mai sus, să se examineze minuțios probele prezentate, să se verifice argumentele inculpatului și să fie apreciate just atоt argumentele și depozițiile inculpatului cоt și depozițiile martorilor și alte probe în ansamblul lor.

Conform art 183 al CV al RM, dacă una și aceeași persoană trece periodic același tip de mărfuri și de mijloace de transport, organul vamal poate să-i permită depunerea unei singure declarații vamale pentru toate partidele de mărfuri și toate mijloacele de transport care trec frontiera vamală într-o anumită perioadă – declarație vamală periodică. Conform Ordinului Serviciului Vamal nr nr. 240-O din 27.06.2006, declararea periodică se autorizează, în baza cererii motivate a agentului economic, de către șeful biroului vamal respectiv sau persoana care îl înlocuiește. În cerere se indică: rechizitele agentului economic, denumirea mărfurilor care vor fi declarate periodic, data depunerii cererii și perioada în care mărfurile vor fi declarate periodic.

La efectuarea fiecărei livrări, agentul economic va prezenta biroului vamal două exemplare ale facturilor (scrisorilor de trăsură) pentru mărfurile ce urmeazг a fi declarate. Primul exemplar se păstrează la biroul vamal (Secția tranzacții economice externe) și serveєte pentru efectuarea vămuirii. Exemplarul doi al facturii, după aplicarea ștampilei individuale, se restituie agentului economic și servește pentru punerea condiționată în circulație a mărfurilor declarate periodic.

La expirarea a cel mult 30 zile după efectuarea primei livrări, agentul economic va depune declarația vamală în detaliu, care va cuprinde informația despre toate mărfurile livrate pe parcursul perioadei respective. Concomitent cu depunerea declarației vamale, agentul economic va prezenta și o factură comercială unică, care va cuprinde informația despre toate facturile din perioada respectivă și care va fi introdusă în rubrica 44 “mențiuni speciale; documente anexate/certificate și autorizații” a declarației vamale în detaliu.

În continuare vom menționa că reieșind din prevederile alin 1, art 174 al CV al RM, una dintre formele de întocmire a declarației vamale, este cea electronică, implicînd un procedeu informatic de întocmire a ei. Această procedură reprezintă un ansamblu de instrucțiuni și activități care permit declararea mărfurilor, verificarea, validarea (aplicarea liberului de vamă) prin intermediul sistemului informatic vamal ASYCUDA WORLD.

Legislația în vigoare prevede 6 etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor:

A. Completarea, stocarea, înregistrarea pe server și tipărirea declarației vamale în detaliu;

B. Recepția declarației vamale și a documentelor însoțitoare;

C. Controlul documentar, după caz;

D. Verificarea efectuării plății sau existenței garanției pentru obligația vamală în funcție de regimul sau destinația vamală solicitată și incasarea obligației vamale ;

E. Control fizic, după caz;

F. Validarea declarației vamale de sistemul informatic vamal și acordarea liberului de vamă.

În prima etapă utilizatorul sistemului informatic efectuează la sediul său următoarele operațiuni:

a) completează declarația vamală conform normelor tehnice privind imprimarea, utolizarea și completarea declarației vamale în detaliu accesînd modulul informatic pus la dispoziție de autoritatea vamală;

b) verifică declarația vamală completată și rezolvă erorile de completare evidențiate de modulul informatic în raport cu datele de referință privitoare la tariful vamal, cursul de schimb valutar etc;

c) solicită stocarea informatică a declarației vamale pe serverul central, atribuindui un număr de referință unic ce individualizează această declarație;

d) solicită înregistrarea informatică a declarației vamale în urma căreia declarația vamală primește automat număr și data de înregistrare;

Declarația vamală se consideră ca a fost depusă cînd varianta electronică a acesteia este înregistrată pe serverul autorității vamale. Acceptarea declarației vamale se comunocă declarantului prin trimiterea unui mesaj de răspuns conținînd detaliile de identificare, numărul și data de înregistrare a acesteia. La fel, la această etapă brockerul semnează declarația vamală și lista documentelor anexate aplicînd și ștampila.

Fiecare Declarația Vamală (Document Administrativ Unic – D.A.U.) în SI ASYCUDA World este prezentată printr-un document electronic, care, de la momentul formării (generării) și până la ieșirea din circuit (liber de vamă) parcurge un ciclu de viață, în fiecare moment se află într-o anumită stare și poate fi identificat cu unul sau mai multe numere. Etapele procedurii informatice sunt realizate la o serie de puncte de procesare (locuri de lucru).

Declarația vamală este accesibilă în Sistemul Informațional Integrat Vamal, adică poate fi accesată de un ofițer vamal, din momentul în care ea a fost stocată de către Brokerul vamal pe serverul central. Accesarea se efectuează numai când agentul economic prezintă varianta tipărită a declarației și cere înregistrarea ei.

La actualizarea Declarației vamale (adică chemarea informației din baza de date și afișarea ei pe ecran în scopul vizualizării, modificării, validării, etc.) este deschisă o fereastra, în care este afișat documentul electronic D.V. (D.A.U.). Astfel arată declarația vamală în detaliu în formă electronică.

Următoarea etapă este recepția declarației vamale și ale documentelor vamale și documentelor însoțitoare. La punctul de recepție-selecție se primește declarația împreună cu documentele anexate. Declarantul sau reprezentantul său poate retrage: declarația vamală cu titlu definitiv sau în vederea rectificării ulterioare a acesteia, după predarea la punctul de recepție-selecție, dar pînă la momentul începerii controlului fizic. În caz că are loc retragerea cu titlu definitiv sau în vederea rectificării ulterioare a declarației, se aplică dispozițiile cu privire la sancționarea contravențională prevăzute de codul vamal al RM. Colaboratorul de la această etapă verifică dacă declarația vamală a fost înregistrată pe server, utilizînd modulul informatic, compară datele din declarația vamală depusă în format electronic și cea depusă în forma scrisă, verifică dacă documentele ce însoțesc declarația vamală au fost înregistrate în sistemul informatic vamal astfel încît să fie identificate prin cod, număr, dată, verifică borderoul documentelor, comandă validarea declarației în formă electronică aceaste conducînd la distribuirea în mod automat a unui culuar de vămuire și repartizarea unui colaborator vamal.

Următoarea etapă este controlul documentar care constă în corectitudinea completării declarației vamale în detaliu, existența documentelor anexate la declarația vamală, concordanța între datele înscrise în declarația vamală în detaliu și cele din declarație, verifică criteriile de selectivitate iar în caz de neconcordanță întocmește act de inspecție.

După aceste acțiuni are loc verificarea efectuării plății sau existenței garanției pentru obligația vamală în funcție de regimul sau destinația vamală solicitată și incasaiea obligației vamale. Colaboratorul vamal de la punctul de control financiar desfășoară următoarele activități succesive:

utilizează modulul informatic specific pentru gestionarea datelor din documentele legale care atestă efectuarea plății obligației vamale;

efectuează verificarea documentelor de plată sau garantare a obligației vamale, astfel verifică concordanța între cuantumul obligației vamale datorate în scris în declarația vamală și cel înscris în documentele de plată sau garantare, aplică ștampila individuală pe declarația vamală în rubrica B.

Controlul fizic este penultima etapă a metodologiei de prelucrare a delarației vamale și constă în identificarea bunurilor pe baza declarației vamale în detaliu, însoțită de documentele depuse împreună cu acestea. Rectificarea sau retragerea declarației vamale nu poate fi aprobată decît pînă în momentul începerii controlului fizic.

Colaboratorul vamal de la punctul de control fizic desfășoară următoarele activități succesive:

vizualizează declarația vamală accesînd-o întruna din listele declarațiilor selectate, pentru a determina culuarul de vămuire pe care a fost selectată;

verifică criteriul sau criteriul de selectivitate; efectuează controlul fizic al mărfurilor;

în caz de neconcordanțe se întocmește act de inspecție și respectiv proces – verbal.

Finalul metodologiei o reprezintă validarea informatică a declarației vamale și acordarea liberului de vamă. La fel se utilizeză modulul informatic și se verifică îndeplinirea tuturor etapelor anterioare, se verifică existența actului de inspecție și a înscrisurilor din acestea dacă a fost creat, re-direcționează declarația vamală de pe culuarul galben sau de pe culuarul roșu pe culuarul verde de vămuire, validează informatic declarația vamală, numai dacă nu a constatat nereguli, înscrie în rubrica „B" numărul de validare și data validării, aplică ștampila individuală pe declarația vamală, în cazul mărfurilor care anterior au circulat în regim de tranzit efectuează confirmarea de descărcare a tranzitului.

2.3 Controlul vamal ca mecanism juridic al depistării infracțiunilor vamale

Vorbind în cadrul paragrafului dat despre controlul vamal ca mecanism juridic al depistării infracțiunilor vamale și a altor infracțiuni adiacente, vom începe cu prezentarea inițială a faptului că în literatura de specialitate etimologia noțiunii de control este explicată în mod diferit. După I. Alexandru cuvîntul control derivă din „contre-rolle”, document de verificare a rolului, și o lungă perioadă de timp termenul respectiv a fost utilizat pentru a desemna „verificarea contabilă”. Ulterior termenul a fost utilizat în sensul de verificare a rezultatelor.

În articolul lexicografic din dicționarul explicativ al limbii române sînt evidențiate aspectele noțiunii termenului de control, și anume prin control înțelegîndu-se: – analiza permanentă sau periodică a unei activități (situații) pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire; – instituții (grupe de persoane) care supraveghează anumite activități.

Datele istorice atestă că, încă din timpuri străvechi, activitatea umană a fost supusă controlului sub diferite aspecte. Apariția controlului „ține de suspiciunea omenească, de o anumită predispoziție la rău a omului față de semeni, de nevoia celor buni sau/și celor avuți (proprietari) de a-și proteja propriile interese afectate de cei răi sau neavuți”. În zilele noastre, și alte scopuri au devenit tot mai importante: „eficacitatea; legalitatea; oportunitatea”.

Apariția statului a pus începutul avîntului activității de control. În evoluția sa istorică, controlul și-a îmbunătățit panoplia de metode, tehnici, scopuri, obiective, și-a lărgit, de asemenea, și sferele de activitate asupra cărora se aplică. El s-a impus ca o activitate umană cerută de celelalte activități și niciodată nu i-a scăzut rolul și importanța. Perfecționarea și aprofundarea lui au avut urmări benefice în folosul celor care l-au folosit. Acest lucru l-a făcut indispensabil și l-a impus ca o permanență, strîns legat de ideea de progres. Astfel, controlul a fost și continuă să fie unul dintre factorii principali, care au influențat și stimulat progresul.

În accepțiunea clasică a conceptului de control, scopul acestuia este considerat a fi descoperirea și constatarea stărilor de fapt negative, adică a abaterilor, neajunsurilor ori a pagubelor produse. De aici și evaluarea eficienței sale, în sensul că rezultatele unei activități de control se apreciază mai ales după volumul și natura abaterilor constatate, a pagubelor stabilite, după numărul de sancțiuni aplicate și alte asemenea elemente legate atît de prezentarea într-o formă valorică a diferitelor tipuri de abateri, greșeli, deficiențe, cît și de modul de sancționare a acestora.

Din cele menționate, se desprinde ideea conform căreia controlul, de la accepțiunea sa clasică, a ajuns să însemne un proces complex, o judecată de valoare asupra subiectului controlat, care are în vedere toate condițiile și împrejurările în care au avut loc activitățile verificate, gradul de participare a diferiților factori cauzali, acțiunea ori inacțiunea factorului uman și alte asemenea elemente, care subliniază cerința obiectivă a responsabilității și competenței celor ce controlează.

Racordînd esența termenului de control sub aspect vamal, vom începe de situația în conformitate cu care, activitatea economică externă și îndeosebi comerțul internațional este legat de trecerea peste frontiera vamală a statului atît de către persoanele fizice cît și persoanele juridice a mărfurilor și mijloacelor de transport. Necesitatea de efectuare a controlului vamal asupra activității economice externe, dă posibilitatea stabilirii statutului juridic, adică a drepturilor și a obligațiilor atît a persoanelor cu funcții de răspundere din cadrul organelor vamale, cît și a persoanele fizice și persoanele juridice care trec frontiera vamală.

Modul I

Serviciile controlului de stat la frontiera vamală a Republicii Moldova

Trecerea diverselor mărfuri peste frontiera vamală, generează apariția unor raporturi juridice, între persoane care le deplasează peste frontiera vamală și stat care este reprezentat prin organele vamale, ceia ce în mod automat generează apariția anumitor obligații, îndeplinirea cărora poate fi asigurata prin forța de constrîgere prevăzută de legislația în vigoare.

Conform unuia din principiile de baza a dreptului vamal de trecere a mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamala prevăzută în art.25 CV al RM: ’’mărfurilor și mijloacelor de transport sînt supuse vămuirii și controlului vamal conform Codului Vamal și a altor acte normative. Funcția de control a organelor vamale se prezintă permanent, independent de categoriile și volumul mărfurilor deplasate, precum și a persoanelor care le deplasează precum și diversitatea categoriilor de transport.

Pentru a înțelege esența controlului vamal ca mecanism juridic al depistării infracțiunilor vamale și, este necesar a evidenția noțiunea de ’’control vamal’’ – totalitatea de acțiuni întreprinse de organul vamal, în scopul asigurării respectării legislațiiei în domeniu activității vamale precum și altor acte normative și contracte internaționale, control care este asigurat de către organele vamale.

O altă definiție dată de către B.N.Gabricidze: ’’control vamal’’ – totalitatea de măsuri și acțiuni, acte normative, precum și alte activități întreprinse organelor vamale avînd drept scop asigurarea respectării legislației vamale, contracte internationale,executarea lor fiind asigurat de către organele vamale.

Conform alin 21, art 1 al CV al RM, controlul vamal reprezintă îndeplinirea de către organul vamal a operațiunilor de verificare a mărfurilor, a existenței și autenticității documentelor; examinarea evidențelor financiar-contabile; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor și al altor mărfuri transportate; efectuarea de anchete și alte acțiuni similare pentru a se asigura respectarea reglementărilor vamale și altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.

Definiția dată de Codul Vamal este destul de minuțioasă, referinduse la unele forme și etape ale controlului vamal, dar totodată este nevoie de a da o definiție succintă și precisă care ar întruchipa în sine în mod general conținutul acestei activități. Astfel controlul vamal ar putea fi prezentat ca totalitate a acțiunilor întreprinse de către organele vamale în vederea verificării mărfurilor și mijloacelor de transport trecute peste frontiera vamală.

Luând în considerație unele caracteristici ale unor categorii de mărfuri sau bunuri, controlul vamal poate fi: al bagajelor de mînă; al bagajelor însoțitoare; al bagajelor neînsoțite. Controlul vamal al mijloacelor de transport poate fi: Controlul vamal a transportului auto; Controlul vamal a transportului feroviar; Controlul vamal a transportului aerian; Controlul vamal a transportului naval și maritime.

După caracterul de participare la efctuare a controlului vamal de către organele vamale a țărilor care cooperează între ele, controlul vamal poate fi: Controlul vamal unilatelar-este atunci cînd controlul este efectuat, de de regulă de către organele vamale a unei singure țări; Controlul vamal bilateral-este atunci cînd controlul este efetuat în parte de organele vamale ale fiecărui stat; Controlul vamal mixt – care are loc în cazul efectuării controlul vamal concomitent de către organele vamale a ambelor țări.

Conform art 26 al CV al RM, trecerea mărfurilor și mijlocului de transport peste frontiera vamala este permisa numai în locurile stabilite de organul vamal și în orele lui de program. Cu acordul organului vamal, trecerea mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală poate fi efectuată în alte locuri și în ore extraprogram. În cazul introducerii mărfurilor, informarea organului vamal se face de către transportator sau persoana desemnată de aceasta despre sosirea mijlocului de transport cu încărcătură pe teritoriul vamal sau la vama de destinație.

În continuare vom menționa că controlul vamal poate fi efectuat în orice timp dacă sunt destule temeiuri că prin anumite fapte au fost săvârșite infracțiuni vamale. Organele vamale sunt în drept de a controla existența mărfurilor și mijloacelor de transport, de a efectua un control repetat, de a mai verifica încă o dată informațiile prevăzute in declarația vamală, de acontrola documentele comerciale precum și altă informație ce ține de relațiile comerciale externe cu aceste mărfuri si mijloace de transport.

În prelungirea ideii de mai sus, vom menționa că efectuarea controlului vamal asupra mărfurilor și mjiloacelor de transport se realizează prin mai multe etape:

Prima etapă – Informarea organului vamal de destinație sau a celui de expediție, despre intenția de a efectua transportarea peste frontiera vamală a mărfurilor și mijloacelor de transport. Această înștiințare se reflectă în prezentarea garanțiilor din partea destinatarului despre plata taxelor vamale, TVA, accizelor în cazul în care marfa este supusă accizelor, precum și a facturilor vamale.

A doua etapă – La introducerea mărfurilor și mjiloacelor de transport și a documentelor asupra acestora se manifestă prin informarea organului vamale de expediere de către transportator sau o altă persoană împuternicită de către aceasta despre sosirea mărfurilor și mjiloacelor de transport în teritoriu vamal sau în vama de destinație.

A treia etapă – Livrarea mărfurilor și mjiloacelor de transport precum și a documentelor necesare de la vama de expediere la vamale destinație se efectuează după procedura tranzitului intern, cu întocmirea actului de control a livrării.

Într-un nou context sar putea de menționat metodele productive de efectuare a controlului vamal, care sunt diferite acțiuni și operațiuni întreprinse de organele vamale în scopul efectuării cît mai eficiente controlul vamal.

Drept metode pot fi arătate următoarele: 1) Crearea zonelor de control vamal. 2) Documentele și informații necesare efectuării controlului vamal. 3) Identificarea mărfurilor și mijloacelor de transport, încăperilor și a altor spații. 4) Antrenarea specialiștilor și experților la efetuarea controlului vamal. 5) Crearea și aplicarea resurselor de informație. 6) Controlul activității economico-financire. 7) Aplicarea mijloacelor tehnice de control.

În scopul efectuării controlului vamal a mărfurilor și mijloacelor de transport, păstrarea lor și manipularea cu ele sub supraveghere vamală, sunt create zone de control vamal. Zonele de control vamal se crează: l) De-a lungul frontierii vamale. 2) în locurile unde se efectuează operațiuni de vămuire. 3) în locurile unde se efectuează trabsbordarea, mărfurilor și examinarea lor. 4) în locurile de păstrare provizorie. 5) în alte locuri stabilite de legislația vamală.

Activitatea organelor vamale în limitele zonei de control vamal, de-a lungul frontierii vamale nu trebue să aducă careva atingere, sau inpedimente în exercitarea funcțiilor prevăzute de legislația RM privind frontiera de stat, asupra trupelor de grăniceri, SIS etc. De aici rezultă situația în conformitate cu care zona de control vamal prezintă în sine un teritoriu strict determinat, destinate aflării pe teritoriul ei a mărfurilor aflate și mijloacelor de transport supuse controlului vamal. Desfășurarea activității economice legate de trecerea a mărfurilor și mijloacelor de transport persoanelor, inclusiv a factorilor de decizie din autoritățile publice peste frontiera acestor zone, și în perimetrul lor sunt posibile numai cu autorizația organului vamal, și se vor efectua sub supraveghere vamală, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație. Accesul în zona de control vamal este permisă numai cu înștiințarea prealabilă a organului vamal.

În cadrul efectuării controlului vamal, un loc aparte prezintă capitolul controlului documentelor și informațiilor necesare organului care înfăptuiește acest din urmă control. Astfel, persoanele care trec mărfuri și mijloace de transport peste frontiera vamala sau care desfășoară activități aflate sub supraveghere vamală sînt obligate să prezinte organului vamal documentele și informațiile necesare efectuării controlului vamal.

Pentru efectuarea controlului vamal, organul vamal este în drept, în conformitate cu legislația, să primească de la bănci și de la alte instituții financiare informații și certificate referitor la operațiunile și conturile persoanelor care trec mărfuri și mijloace de transport peste frontiera vamală, ale brokerilor vamali și ale altor persoane care desfășoară activități aflate sub supraveghere vamală. Organele de drept și de control, inspectoratele fiscale furnizează organelor vamale, din oficiu sau la solicitarea acestora, datele necesare efectuării controlului vamal. Documentele necesare efectuării controlului vamal trebuie să fie păstrate de către persoane nu mai puțin de 3 ani.

Drept surse a organelor vamale în exercitarea funcțiilor sale pot fi documente și informații date de către persoanele care trec frontiera, precum și alte documente și informații care se află la dispoziți organului vamal. În scopul efectuării controlului vamal și perceperii taxelor vamale, organule vamale sunt în drept de a acumula informația care include în sine următoarele date:

despre conducătorii organizației.

despre înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinderilor individuale.

despre componența proprietății folosită în activitatea de antreprenoriat.

despre conturile bancare deschise.

despre activitatea în sfera reiaților economice externe.

despre sediul organizației.

despre luarea la evidență de către organele fiscale drept contribuabil care activează în sfera activității vamale.

Conform alin 1. art 192 al CV al RM, în timpul efectuării controlului vamal, organul vamal folosește, de regulă, forme de control suficiente pentru asigurarea respectării legislației Republicii Moldova și a acordurilor internaționale la care aceasta este parte.

Mijloacele tehnice aplicate la efectuarea controlului vamal pot fi folosite în cadrul unor astfel de forme ale controlului vamal ca:

Controlul documentelor și informațiilor

Interogarea verbală

Supravegherea vamală

Examinarea exterioară ți controlul nemijlocit al mărfurilor ți mijloacelor de transport

Controlul depozitelor provizorii, depozitelor vamale etc.

Controlul marcării mărfurilor cu mărci speciale și prezența asupra lor a semnelor de identificare etc:

La mijloacele tehnice aplicate la efectuarea controlului se referă: tehnica renghen; aparate de fliuroscopie; mijloace de căutare; mijloacele tehnice de aplicare a anumitor marcaje, mijloace de identificare; mijloace chimice de identificare; materiale radioactive și alte mijloace tehnice.

Conform art 194, alin 1 al CV al RM, controlul corporal, ca formă excepțională de control vamal, poate fi efectuat cu permisiunea șefului organului vamal sau a adjunctului acestuia dacă există destule temeiuri pentru a presupune că persoana care trece frontiera vamală sau care se află în zona de control vamal ori în zona de tranzit din aeroportul internațional are asupra sa și nu le prezintă mărfuri ce constituie obiectul contravențiilor sau infracțiunilor prevăzute de legislația Republicii Moldova sau de acordurile internaționale la care aceasta este parte.

Conform alineatului de mai sus, sub incidența legislației penale cad următoarele temeiurile, din cauza cărora poate fi dispus controlul corporal: Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și a altor valori în proporții mari, – Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă, – Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a munițiilor, – Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum și nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie.

La fel, controlul corporal poate fi efectuat și dacă există destule temeiuri pentru a presupune că persoana care trece frontiera vamală are asupra sa și nu le prezintă mărfuri ce constituie obiectul infracțiunilor prevăzute de acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte. Printre acestea vom aminti: Convenția internațională cu privire la asistența administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea și reprimarea infracțiunilor vamale, încheiată la Nairobi la 9 iunie 1977, care permite acordarea asistenței administrative reciproce prin schimb de informații, efectuarea investigațiilor, schimb de experiență etc., în scopul aplicării corecte a legislației în domeniu, prin prevenirea, investigarea și reprimarea fraudelor vamale, care prejudiciază interesele economice, comerciale, fiscale și sociale ale statelor respective; Convenția internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontieră, încheiată la Geneva la 21 octombrie 1982; Acordul de cooperare pentru prevenirea și combaterea infracționalității transfrontaliere, semnat la București la 26 mai 1999; Acordul privind colaborarea și ajutorul reciproc în probleme vamale, semnat la Moscova la 15 aprilie 1994; Acordul cu privire la asistență reciprocă și cooperare în domeniul vamal între guvernele statelor-participante la GUAM, semnat la Ialta la 4 iulie 2003 etc.

În continuare vom menționa că în scopul depistării infracțiunilor de caracter internațional, controlului vamal sunt supuse nu numai persoanele fizice, ci și mărfurile și mijloacele de transport. La transportul mărfurilor pe calea rutieră, transportatorul este obligat să prezinte unității vamale, la intrarea sau ieșirea din țară a autovehiculului, următoarele documente: documentele de transport și documentele însoțitoare ale mărfii. Felurile în care se efectuează controlul vamal al mijloacelor de transport al mărfurilor pe cale rutieră sunt următoarele: controlul exterior al autovehiculului; controlui interior al autovehiculului.

Regula este că organele vamale efectuează mai întîi un control exterior și numai în anumite situații se efectuează și un control interior al autovehiculului și al mărfurilor. Dacă la controlul exterior al autovehiculului se constată sigilii lipsă sau cînd sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul în care se află mărfurile a fost violat sau prelata este deteriorată, se efectuează controlul interior al autovehiculului și controlul mărfurilor.

Astfel, la transportul mărfurilor pe cale rutieră, organele controlează exteriorul autovehiculului, cabina acestuia și, după caz, agregatul frigorific. Controlul interior al autovehiculului și ntrolul mărfurilor se dispune de unitatea vamală atunci când :

1) la controlul exterior al autovehiculului se constată sigilii lipsa.

2) sigiliile aplicate la expediere au fost violate.

3) compartimentul în care se află mărfurile a fost violat.

4) integritatea perlatei, funia metalică și locurile de suprapunere a perlatei.

5) integritatea mecanismului de închidere a ușilor din spate, pîrghiile și sigiliile.

6) existența certificatului de agrediere.

Organele vamale consemnează rezultatul controlului într-un proces verbal de constatare, care se semnează de declarantul vamal și de transportator. Controlul miloacelor de transport se va efectua în locuri special amenajate a organului vamal, în depozitele de control dotate cu tehnică și utilaj specii pentru efectuarea controlului. Referitor la miloacele de transport deplasate peste frontiera vamală este necesar a menționa că acestea pot fi: ca mijloc de transport care transportează persoanele aflate în ele, ca marfă.

În cazul transtortării mărfurilor cu mijloace de transport auto sub acoperirea carnetului T.I.R. acestea beneficiază de o altă procedură de control vamal prezentînd anumite facilități pentru declarant cît și pentru transportator și anume: 1) permite trecerea mărfurilor prin punctele de frontiera, de intrare/ieșire ale țărilor membre, fără să se efectueze controale vamale; 2) vămile de tranzit recunosc sigiliu vamal din țara de expediție; 3) nu este necesară depunerea de garanții vamale la intrarea în țările de transit.

Vămile de tranzit pot efectua prin sondaj anumite controale (mai ales când există unele suspiciuni, chiar dacă transportul circulă sub acoperirea carnetului T.I.R.), pentru a se evita practicarea activităților de contrabandă; unele organe vamale pot solicita depunerea de garanții vamale la intrarea într-o țară de tranzit, dacă valoarea mărfii mcarcate pe autovehicul depășește 50.000 dolari SUA.

În vederea evitării abuzurilor, autoritățile vamale vor putea, dacă ele socot necesar să escorteze, în cazuri speciale, vehiculele rutiere pe interiorul țării lor, pe cheltuiala transportatorului sau să procedeze, în timpul transportului, la controlul vehiculelor rutiere sau al containerelor și al încărcăturii lor. Operațiunile de control arătate trebuie să se facă numai în mod excepțional. Se impune a se arăta că, dacă totuși un transportator auto va eluda legislația vamală, asociația naționala AITA va compensa daunele ce ar rezulta, pe care le stabilește vama națională a țarii respective.

Reieșind din cele menționate mai sus, von concluziona asupra faptului că controlul vamal se încheie în momentul punerii în circulație a mărfurilor și mijloacelor de transport, iar la scoaterea lor controlul vamal se încheie în momentul trecerii frontierei vamale. Astfel, la introducere, controlul vamal se începe în locurile de trecere a frontierei vamale, și se încheie după perfectarea actelor vamale și transmiterea lor către persoana care va dispune liber de ea.

2.4 Documentarea infracțiunilor depistate de către instituțiile vamale la efectuarea controlului vamal

La momentul actual, în sensul tematicii cu privire la documentarea infracțiunilor depistate de către instituțiile vamale la efectuarea controlului vamal, vom spune inițial că conform art 224 al CV al RM, trecerea peste frontiera vamală de mărfuri, eludîndu-se controlul vamal sau tăinuindu-le de el, săvîrșită în proporții mari sau deosebit de mari, fie în mod repetat, fie de un grup de persoane care s-au organizat pentru activitate de contrabandă, fie de o persoanг cu funcție de răspundere care face uz de situația de serviciu, fie prin folosirea frauduloasă de documente vamale și de alte documente, fie însoțită de nedeclarare sau de declararea lor neautentică în documentele vamale sau în alte documente, o astfel de trecere de substanțe narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, de deșeuri nocive, de armament, de dispozitive de explodare, de arme de foc și de muniții, cu excepția armelor de vînătoare cu țeavă lisă și a cartușelor la ele, de valori culturale, precum și nereturnarea pe teritoriul vamal a valorilor culturale scoase din țară în cazul în care returnarea lor este obligatorie se consideră contrabandă și se pedepsește în conformitate cu legislația.

Reieșind din alineatul de mai sus, infracțiunile depistate de către instituțiile vamale la efectuarea controlului vamal, sunt neapărat documentate. Activitatea de documentare presupune obținerea unor informații, date referitoare la fapta săvîrșită și autorul ei pentru ca, pe baza acestora, organul de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova să decidă dacă este sau nu cazul să dispună începerea urmăririi penale. Aici vom menționa faptul pentru începerea urmăririi penale sunt necesare următoarele condiții prevăzute la art. 274 din CPP al RM:

Din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare trebuie să rezulte elementele infracțiunii. Pentru începerea urmăririi penale nu se cer date privind cunoașterea tuturor elementelor infracțiunii, fiind suficiente informațiile ce caracterizează două elemente ale infracțiunii – obiectul infracțiunii și latura obiectivă a infracțiunii. În acest sens, oricare infracțiune săvârșită, manifestându-se printr-o anumită faptă socialmente periculoasă, constituie, prin esența sa, un atentat la o anumită valoare socială ocrotită de legislația în vigoare. Legea penală nu prevede nici o infracțiune prin lipsa obiectului de atentare. Obiectul infracțiunii indică asupra conținutului, caracterului și gradului de pericol social al ei. Obiectul infracțiunii este determinat de relațiile sociale existente, formele, condițiile materiale, legitățile de manifestare a lor. Latura obiectivă a componenței de infracțiune reprezintă ansamblul de trăsături, prevăzute de legea penală, care caracterizează procesul exterior al conduitei infracționale. Conform opiniei autorului A.Borodac „latura obiectivă a infracțiunii constituie aspectul exterior al comportării social periculoase, care se exprimă prin cauzarea, provocarea unui pericol sau a daunelor pricinuite relațiilor sociale’’. Latura obiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii, relatează autorii români (C.Bulai, V.Dobrinoiu, Gh.Nistoreanu, A.Ungureanu etc.), este constituită din totalitatea condițiilor privitoare la actul de conduită, cerute de lege pentru existența infracțiunii.

Astfel, urmărirea penală începe in rem – în privința faptei săvârșite, după cum s-a menționat în literatura de specialitate, nefiind necesară cunoașterea persoanei făptuitorului. Numai când făptuitorul și identitatea acestuia se cunosc cu precizie, o dată cu fapta, urmărirea penală începe și in personam, adică în privința unei persoane concrete.

Să nu existe vreuna din circumstanțele care exclud urmărirea penală, stipulate la art. 275 din CPP al RM. Dacă din cuprinsul actului de sesizare rezultă vreunul din cazurile care împiedică pornirea urmăririi penale, organul de urmărire penală înaintează procurorului actele întocmite cu propunerea de a nu porni urmărirea penală. Dacă procurorul consideră că nu sunt circumstanțe care împiedică urmărirea penală, el restituie actele, cu rezoluția sa, organului menționat pentru începerea urmăririi penale potrivit alin. (4) al art. 274 din CPP al RM.

Confirmarea actelor de începere a urmăririi penale de către procuror în temeiul alin. (3) al art. 274 din CPP al RM.

Astfel, activitatea de documentare poate fi dispusă în cazul următoarelor infracțiuni de caracter internațional depistate de către organele vamale la efectuarea controlului vamal, și anume:

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și a altor valori în proporții mari,

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă,

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a munițiilor,

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum și nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie.

Reieșind din activitatea practică a organelor vamale ale Republicii Moldova, infracțiunea de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă, necesită o abordare mai detaliată privind procedura de documentare a acestei, dat fiind creșterea acestui fenomen.

În linii generale vom menționa că depistarea traficanților presupune o activitate complexă, organizată minuțios și uneori de lungă durată, în care investigațiile și verificările au o mară importanță. Pentru depistarea traficului de stupefiante se efectuează supravegheri și verificări, verificări de registre, corespondențe și evidențe financiar-contabile, inclusiv cele pe suport informatic, care ar putea avea legătură directă sau indirectă cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul național. De asemenea, se efectuează supravegherea și verificarea operativă a clădirilor, depozitelor, terenurilor, unde ar putea să se gгsească stupefiante sau precursori (substanțe utilizate frecvent în fabricarea drogurilor), precum și prelevarea de probe în vederea identificării și expertizării bunurilor ce au făcut obiectul operațiunilor vamale. Chiar simplele discuții cu cei care trec frontiera, purtate cu abilitate, pot oferi indicii asupra unui posibil trafic.

Pentru depistarea traficanților, organul de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova apelează și la ceea ce este denumit "urmărirea zborurilor sensibile", adică a acelora despre care se dețin informații că sunt folosite pentru transportul unor produse și substanțe stupefiante, ascunse în diferite locuri de pe aeronave. În această situație, controlul se va efectua atît asupra călătorilor, personalului navigant și a bagajelor acestora cît și asupra aeronavei, verificîndu-se cu atenție toate locurile posibile de ascundere a stupefiantelor, folosindu-se specialiști (mecanici) care cunosc caracteristicile tehnice de construcție ale aeronavei.

O metodă specifică folosită de organele vamale pentru depistarea traficanților o constituie "livrarea controlată", cînd drogurile sunt lăsate intenționat să treacă prin filtrele organelor de control vamal, pentru ca, prin urmărirea persoanelor care le transportă, să se ajungă în final la marii traficanți. Astfel, conform art 225 al CV al RM, în scopul combaterii traficului ilicit internațional de substanțe narcotice și psihotrope și al depistării persoanelor implicate în astfel de operațiuni, organele vamale ale Republicii Moldova folosesc, pentru fiecare caz aparte, în conformitate cu acordurile bilaterale, cu participarea organelor vamale și a altor organe competente din țările respective, metoda livrării controlate, adică permit introducerea, scoaterea sau tranzitarea, sub supravegherea lor, prin Republica Moldova a substanțelor narcotice și psihotrope incluse în trafic ilicit.

Decizia privind aplicarea metodei livrării controlate este emisă de Serviciul Vamal. Dacă țara de destinație a substanțelor narcotice și psihotrope este una străină, în Republica Moldova nu se pornește proces penal, dar se emite o decizie privind aplicarea metodei livrării controlate, fapt despre care este informat imediat Procurorul General.

Aici vom interveni cu o remarcă: metoda livrării controlate poate fi aplicată în modul prevăzut la art.225 al CV al RM și asupra trecerii peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și a altor valori în proporții mari, trecerii peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a munițiilor precum și în cazul trecerii peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum și nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie. În sensul dat, decizia privind aplicarea metodei livrării controlate și asupra altor bunuri se aduce imediat la cunoștința Procurorului General.

În tr-un alt context vom menționa că drogurile și implicit traficanții pot fi descoperiți de către organele vamale cu ajutorul cîinelui detector de droguri (special dresat pentru depistarea stupefiantelor). De exemplu, la aeroportul Orly din Paris, primul cîine ciobănesc german dresat pentru a detecta cocaină putea cerceta pasagerii și încărcătura unui avion în zece minute. Așezat în fața valizelor, el le zgîrîe cu labele pe cele care conțin droguri.

La fel, pentru depistarea stupefiantelor sunt folosite dispozitive cu raze X, mai ales pentru controlul bagajelor și a locurilor greu accesibile, ca și aparatură de examinare neutronică. Pentru interceptarea transporturilor clandestine, organele vamale folosesc tehnică ultrasofisticată, cum ar fi nave rapide, aparatură de control (radare), avioane AWACS (radar cu rază foarte mare de scanare) și sateliți. Aceștia mai sunt folosiți și pentru depistarea culturilor clandestine.

În continuare vom spune că în cazul traficanților depistați la punctele de frontieră, la intrarea sau ieșirea din țară cu stupefiante, asupra lor vor fi întocmite următoarele modalități de documentare:

a) Procese-verbale încheiate de vameși, în care trebuie să se precizeze cu exactitate persoanele asupra cărora s-au găsit substanțele stupefiante, locurile unde au fost ascunse acestea, sortimentele și cantitățile, forma de ambalare și prezentare, metodele de ascundere precum și orice alte amănunte referitoare la acestea;

b) Rapoartele de constatare tehnico-criminalistică sau buletinele de analiză din care să rezulte că substanțele sau produsele în cauză sunt ori conțin stupefiante;

c) Informațiile desprinse din declarațiile date de alte persoane audiate sau de complici ai acestora;

d) Fotografii judiciare operative efectuate cu ocazia controlului sau al percheziției corporale;

e) Obiecte sau înscrisuri găsite asupra persoanelor implicate în traficul de stupefiante ori în mijloacele de transport, care au legătură cu stupefiantul găsit, ce se ridică conform prevederilor Codului de procedură penală a Republicii Moldova.

Așa cum dovedește practica, de multe ori, unele înscrisuri, cum ar fi notele de plată a cazării la hoteluri, chitanțele de achitare a convorbirilor telefonice, diferite adrese, fotografii, vizele de pe pașapoarte etc., pot contribui la dovedirea vinovăției suspecților.

Astfel, conform art 126 al CPP al RM, organul de urmărire penală al Serviciului Vamal este în drept să ridice obiectele sau documentele care au importanță pentru cauza penală dacă probele acumulate sau materialele de investigație operativă indică exact locul și persoana la care se află acestea. Ridicarea de documente ce conțin informații care constituie secret de stat, comercial, bancar, precum și ridicarea informației privind convorbirile telefonice se fac numai cu autorizația judecătorului de instrucție. Ridicarea de obiecte sau documente în alte situații se efectuează în baza ordonanței motivate a organului de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova.

Conform art 128 al CPP al RM, procedura de ridicare de obiecte sau înscrisuri găsite asupra persoanelor implicate în traficul de stupefiante ori în mijloacele de transport, care au legătură cu stupefiantul găsit, este următoarea:

în baza ordonanței de efectuare a ridicării de obiecte și documente cu autorizația judecătorului de instrucție, persoana care efectuează urmărirea penală este în drept să între în domiciliu sau în alte încăperi;

pînă la începerea ridicării de obiecte și documente, reprezentantul organului de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova este obligat sp înmîneze, sub semnătură, persoanei la care se face ridicarea copia de pe ordonanța respectivă.

la ridicarea de obiecte și documente, după prezentarea ordonanței, reprezentantul organului de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova cere să i se predea obiectele sau documentele care urmează a fi ridicate, iar în caz de refuz, procedează la ridicarea lor forțată;

la efectuarea ridicării de obiecte și documente, persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să deschidă încăperile și depozitele încuiate dacă proprietarul refuză să le deschidă benevol, evitîndu-se deteriorarea nejustificată a bunurilor;

organul de urmărire penală al Serviciului Vamal al Republicii Moldova este obligat să ia măsuri pentru a nu se da publicității circumstanțele privitor la viața intimă a persoanei, constatate în legгtură cu efectuarea ridicării;

toate obiectele și documentele ridicate se prezintă tuturor persoanelor prezente la efectuarea ridicării. Obiectele și documentele descoperite în timpul ridicării, a căror circulație este interzisă de lege, trebuie ridicate indiferent de faptul dacă au sau nu legătură cu cauza penală.

Totuși, cea mai practicată modalitate de documentare a infracțiunii de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă de către organele vamale, este întocmirea rapoartelor de constatare tehnico-criminalistică ca efect al efectuării expertizei. În sensul dat, expertiza criminalistică în cazul trecerii peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă se poate efectua în diferite organe de stat, obștești, dar și în instituții științifice, organe specializate de expertiză judiciară. În toate cazurile cînd este vorba de expertiză se are în vedere, în primul rînd, o cercetare, efectuată de o persoană competentă care posedă cunoștințe de specialitate spre a soluționa problemele în cauză.

Codul de procedură penală al Republicii Moldova (art. 142) prevede că expertiza se dispune în cazurile în care spre constatarea circumstanțelor ce pot avea importanță pentru cauza penală, sunt necesare cunoștințe speciale în domeniul științei, tehnicii, artei sau meșteșugului. Conform dispoziției art. 93 CPP al Republicii Moldova concluziile expertului servesc ca sursă de probă.

Un aspect caracteristic important privind expertiza criminalistică în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova, ține de competența experților și a instituțiilor de expertiză judiciară privind petrecerea acestui tip de expertiză. În România expertizele în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală se efectuează de către experți oficiali în institutele și laboratoarele de expertiză criminalistică, înființate potrivit dispozițiilor legale. La efectuarea expertizelor criminalistice în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală de către experți oficiali pot participa și experți numiți de organele vamale, la cererea părților și recomandați de acestea, autorizați în condițiile Ordonanței nr.75 din 24 august 2000 privind autorizarea experților criminaliști.

Deci, expertiza în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală este specialitatea în care se poate obține calitatea de expert criminalist autorizat conform Ordonanței susnumite. Iar potrivit sistemului alegerii libere, experții pot fi selecționați liber dintre persoanele cunoscute ca bine pregătite în domeniul expertizei substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă, fără nici o altă îngrădire. Profesorul Traian Pop, subliniind această caracteristică arată: „persoana aleasă nu trebuie să aibă calificarea de specialist și nici să fie înscris intr-un corp sau colegiu profesional … ci să aibă reputație că posedă capacitate tehnică în materie, în cazul nostru a expertizei substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă.

Franța. Activitatea experților judiciar, inclusiv a specialiștilor efecturării experetizelor criminalistice în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală, este reglementată, în special, de către Codul de Procedură Penală, Noul Cod de Procedură Civilă, Codul Administrativ, dar și de către unele legi speciale: Legea nr. 71 – 498 din 29 iunie 1971 privind experții judiciari, modificată și completată prin Legea nr. 2004 – 130 din 11 februarie 2004 privind statutul unor profesiuni juridice, al experților judiciari, al consilierilor în proprietăți industriale și al experților în vînzări prin licitații publice. Expertul judiciar poate avea calitatea de funcționar, personal contractual care lucrează în cadrul laboratoarelor poliției sau laboratoarele jandarmeriei, angajat al unei societăți private sau specialist independent.

Experții specialiști în domeniul substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă trebuie să fie incluși pe listele oficiale de la nivelul fiecărei curți de apel, dobîndind astfel titlul de expert judiciar. Instanțele de judecată au la dispoziția lor și o listă națională a experților, valabilă, atat pentru cauzele civile cît și penale sau administrative, alcătuită pe baza listelor oficiale elaborate de către Curtea de Apel, Curtea de Casație și Tribunalul Administrativ al Parisului.

Expertiza în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală se efectuează la cererea reprezentantului organului deurmărire penală al Serviciului Vamal francez. Expertiza criminalistică în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală poate fi dispusă și de către instanță din oficiu, în toate cazurile, expertiza se dispune de către judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată (art. 156 al CPP). Expertul efectuează expertiza sub controlul judecătorului de instrucție sau al magistratului desemnat de instanța care a dispus expertiza (art. 156 al CPP).

Italia. Conform alin.1 al art. 220 al CPP a Italiei la dispunerea expertizei, inclusive în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală, se recurge cînd este necesară o evaluare ce implică utilizarea de mijloace tehnice, științifice sau artistice și îndeplinește mai multe funcții, care necesită cunoștințe specifice, desfășurarea de investigații în scopul alcătuirii probatoriului, dobîndirea datelor ce alcătuiesc probatoriul, selecționarea și interpretarea acestora, realizarea de evaluări asupra datelor.

Expertiza se efectuează atunci cînd „trebuie să se desfășoare investigații”, adică în sensul că, judecătorul este obligat să admită și chiar să dispună efectuarea expertizei criminalistice în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală, dacă se află în situația de a nu putea să facă investigații de sine stătător sau să emită raționamente numai în baza competențelor proprii (art. 224 alin.l al CPP). Jurisprudența italiană plasează expertiza între mijlocele de probă alături de mărturie (declarațiile martorilor), confruntare, recunoaștere etc., așadar prin aceasta sunt furnizate elemente direct utilizabile în procesul de fundamentare a deciziei.

Spania. Conform Codului de procedură penală (Ley de Enjuiciamiento Criminal) (art. 456-485) instanța dispune efectuarea expertizei pentru a cunoaște sau a preciza unele fapte sau circumstanțe importante pentru cauză. Există experți titulari sau ne titulari. Primii sunt cei care dețin titlul aferent unei științe sau arte, a cărei exercitare este reglementată de o autoritate publică. Experții ne titulari, deși nu posedă titlu oficial, au în schimb cunoștințe și experiență practică semnificativă intr-un anumit domeniu sau activitate. Instanța acordă, de regulă, preferință experților titulari față de cei care nu au titlu.

În alin.1 al art.299 al CPC expertiza (pericia), inclusiv în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală este prevăzută ca mijloc de probă, de rînd cu: Interogatoriul părților; Documentele publice; Documentele private; Recunoașterea judiciară; Audierea martorilor.

Relatarea experților (dictămen) se realizează în ședință publică, cu excepția cazului în care instanța, din oficiu sau la cererea părților, decide altfel (art. 300 alin. l al CPC). Desemnarea experților (peritos) poate fi realizată prin două proceduri:

de către instanța de judecată din oficiu, atunci cînd expertiza este pertinentă în procese asupra recunoașterii sau tăgăduirii paternității sau maternității, asupra capacității persoanei sau în procesele familiale (art. 339 alin. 5 al CPC). Instanța va desemna un expert titular, iar în cazul în care expertiza necesită cunoștințe din diverse domenii, va desemna mai mulți experți;

de către instanță, la cererea oricăreia dintre părți, în acest caz, costul expertizei va fi suportat de persoanele care au solicitat-o. Desemnarea de către instanță a unui expert la cererea părților are loc în termen de 5 zile de la solicitare (art. 339, alin. 5 al CPC). Experții pot fi propuși și de către părți. Concluziile experților se realizează într-un raport scris, cu precizarea documentelor, metodelor și mijloacelor tehnice utilizate în investigația întreprinsă (art. 336 al CPC).

Anglia și Țara Galilor. Common law ca unul din marile sisteme de drept, a cărui componentă esențială este precedentul judiciar este aplicabil astăzi în Anglia, Țara Galilor și în fostele colonii britanice. Această particularitate și lipsa unei codificări face ca instituția experților să nu fie reglementată prin legislație specifică.

În procesele civile din Anglia și Țara Galilor există trei tipuri de experți, fapt care se referă și la cazurile de identificare a falsului în acte:

1) expert desemnat de una din părțile aflate în litigiu (party appointed expert-PAE), a cărui îndatorire principală este de a contribui în baza informațiilor furnizate la soluționarea temeinică și justă a cauzei de către instanță. Această obligație primează comparativ cu orice îndatorire a expertului față de partea care l-a desemnat (Partea 35, paragraful 4 din Regulile de procedură civilă);

2) expertul desemnat în comun de părțile aflate în litigiu (singlejoint expert-SJE), obligația principală de a ajuta instanța să ajungă la o soluție justă primand și in acest caz față de indatoririle pe care acesta le are față de părțile care l-au numit;

3) expertul consultant (expert adviser), este desemnat de una dintre părțile in litigiu pentru a-i oferi consultanță, ne intrînd însă sub incidența Regulilor de procedură civilă și ne avînd nici o obligație față de instanță.

Spre deosebire de dispozițiile cuprinse în Regulile de procedură civilă care vizează folosirea experților în cauzele civile, Criminal Procedure Rules (Regulile de procedură penală) din 2005 nu conțin, în partea 33 privitoare la experți, reglementări cu privire la folosirea acestora, făcandu-se doar trimitere la dispozițiile din partea aceluiași act normativ.

În Republica Moldova expertiza judiciară, printre care distingem și expertiza în cazul depistării substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă la tecerea peste frontiera vamală, se efectuează de persoane competente care activează în instituții statale de expertiză din subdiviziunile tehnico-criminalistice operative ale Ministerului Afacerilor Interne, unitățile Ministerului Justiției, Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării, Serviciului de Informații și Securitate, ale Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, precum și de către experți particulari, incluși în Registrul de stat al experților judiciari atestați, sau de alte persoane competente și necointeresate în rezolvarea problemelor ce interesează organele de urmărire ale Serviciului Vamal și instanțele de judecată.

CAPITOLUL III. SOLUȚII DE PREVENIRE A FRAUDELOR ȘI TIPURILE DE ACTE ÎNTOCMITE ÎN MOMENTUL DEPISTARII INFRACȚIUNILOR

3.1 Soluții de prevenire a infracțiunilor de caracter internațional

Astfel, în scopul eficientizării activității organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional, se înaintează următoarele soluții de prevenire:

Racordarea legislației naționale în domeniul combaterii infracțiunilor vamale de caracter internațional la standardele internaționale și europene;

Asigurarea aplicării uniforme și imparțiale a legislației vamale la examinarea cazurilor de fraudă vamală. Elaborarea de metodologii unice privind calificarea și aplicarea sancțiunilor în cazurile de contravenții administrative;

Asigurarea unui management eficient al resurselor, prin: gestionarea eficientă a resurselor disponibile; eficientizarea utilizării echipamentului special la efectuarea controlului vamal în vedere depistării infracțiunilor vamale; identificarea necesităților și obținerea resurselor suplimentare necesare (proiecte de asistență cu implicarea partenerilor străini);

Perfecționarea profesională a personalului în domeniile relevante;

Dezvoltarea continuă a sistemului de gestionare a riscurilor și asigurarea aplicării eficiente a sistemului selectivității încărcăturilor, în efectuarea controlului vamal, îmbunătățirea controlului asupra bunurilor și mijloacelor de transport, diversificarea experienței analitice pentru crearea și menținerea instrumentelor de asigurare a controalelor “țintă” bazate pe rezultatele selectivității, dezvoltarea activității de inteligență în contextul prevenirii și investigării fraudelor, simplificarea, standardizarea și perfecționarea procedurilor de inspecție selectivă, sporirea numărului de iregularități depistate și îndeplinirea rolului preventiv al organelor vamale, identificarea tranzacțiilor vamale necorespunzătoare și resurselor directe orientate împotriva acestor tranzacții, asigurarea unui dialog constructiv între Serviciul Vamal și reprezentanții mediului de afaceri;

Crearea unui mecanism consolidat privind activitatea organului de urmărire penală al Serviciului Vamal, bazat pe principiile imparțialității, teritorialității și operativității, acordării suportului organizatoric și metodologic sectoarelor de urmărire penală din cadrul birourilor vamale, perfecționării activității de urmărire penală atât la nivel central, cît și teritorial. Totodată, unul din obiectivele primordiale sunt documentarea și instrumentarea cauzelor penale pe infracțiunile vamale la un nivel înalt, neadmiterea tergiversării urmăririi penale, examinarea sub toate aspectele și obiectivă a cauzelor penale și materialelor de control, deconspirarea și descoperirea infracțiunilor vamale și a persoanelor care le-au comis, precum și prevenirea comiterii acestora;

Prioritățile de bază în activitatea organului de urmărire penală al Serviciului Vamal, trebuie să fie următoarele: consolidarea și eficientizarea capacităților funcționale ale organului de urmărire penală; documentarea și instrumentarea cauzelor penale și materialelor de control din gestiune la un nivel înalt (ridicarea nivelului calității actelor procesuale întocmite); neadmiterea tergiversării urmăririi penale; examinarea sub toate aspectele și obiectivă a cauzelor penale și materialelor de control; descoperirea infracțiunilor vamale și a persoanelor care le-au comis, precum și prevenirea comiterii acestora; întărirea disciplinei executorii a ofițerilor de urmărire penală; ridicarea nivelului de pregătire profesională a ofițerilor de urmărire penală în domeniul documentării infracțiunilor vamale de caracter internațional;

Implementarea și punerea în aplicare a programelor de stimulare a colaboratorilor, utilizarea diferitor mijloacelor de stimulare, care ar permite obținerea unei activități maximale din partea colaboratorilor la executarea activității în domeniul combaterii contrabandei și contracarării cazurilor de corupție;

Consolidarea instituțională a activității de investigații operative (instruirea și perfecționarea colaboratorilor vamali ai subdiviziunilor investigativ operative pentru primirea și restabilirea accesului la activitatea operativă de investigații). Măsura în cauză este argumentată prin necesitatea conturării și consolidării activității de investigare, activitate care, cu siguranță, va contribui la eficacitatea obținerii rezultatelor reale și va constitui unul din pilonii pe care se bazează lupta cu infracțiunile vamale de caracter internațional. Instruirea personalului în cadrul activității operative de investigație înseamnă aplicarea tuturor pârghiilor legale la îndeplinirea sarcinilor activității operative de investigații;

Utilizarea capacităților tehnice moderne în cadrul activității de investigații operative. Dotarea și asigurarea subdiviziunilor teritoriale în cadrul activității operative de investigare cu mijloace tehnice speciale și de transport, sporind astfel capacitatea și calitatea lucrului în domeniul depistării și documentării cazurilor ce atentează la securitatea economică a statului în cadrul fenomenului infracțional vamal.

Necesitatea întreprinderii de măsuri care ar conduce direct la sporirea numărului de fraude depistate și anume: monitorizarea dotării tehnice necesare a sectorului antidrog în combaterea traficului ilicit de droguri. Este o măsură prioritară, care proporțional cu dotarea la timp cu cele necesare va duce la creșterea numărului de depistări a cazurilor de fraudă cu droguri și precursorii ale acestora; dresarea și utilizarea pe larg a câinilor speciali la depistarea tuturor tipurilor de droguri, inclusiv și a substanțelor explozive, produselor de tutungerie, precum și folosirea rațională a acestora în activitatea anti-drog. Măsura respectivă este impusă de varietatea substanțelor narcotice aflate în circulație ilegală, privind starea, dinamismul și tendințele extinderii terorismului internațional, precum și de fluxul mare de produse de tutungerie transportate ilegal peste frontiera vamală;

Efectuarea schimbului de informații cu țările străine în cadrul luptei cu infracțiunile vamale de caracter internațional, este un motiv principal pentru asigurarea potrivită a capacităților instituționale ale subdiviziunii responsabile la nivel central. Realizarea politicii în domeniul schimbului de informații se va efectua prin cooperarea cu instituțiile internaționale de competență, cum ar fi: SECI, OLAF, OMV și altele, precum și prin dezvoltarea relațiilor bilaterale cu administrațiile vamale străine;

Colaborarea cu alte instituții statale în domeniul combaterii infracțiunilor de caracter internațional;

Identificarea și eliminarea factorilor distructivi (interni și externi) care atentează la funcționarea eficientă a sistemului vamal;

Implementarea mecanismului de semnalare și monitorizare a nivelului corupției;

Identificarea de grupări criminale inclusiv consultate sau susținute de colaboratorii vamali, organizate pentru activități infracțional specifice și eschivări de la achitarea drepturilor vamale;

Informarea societății civile despre măsurile întreprinse de Serviciul Vamal în domeniul combaterii infracțiunilor de caracter internațional cu stabilirea unui parteneriat constructiv în acest domeniu;

Asigurarea unui proces de instruire profesională adecvat, în cadrul Centrului de instruire a Colaboratorilor vamali, care să includă în mod obligatoriu problemele de etică și integritate profesională, pe tot parcursul carierei acestora;

Promovarea dialogului cu comunitatea de afaceri și stabilirea unor relații transparente de parteneriat, în cadrul ședințelor Comitetului Consultativ creat pe lângă Serviciul Vamal și birourile vamale;

Realizarea Planului de Dezvoltare Instituțională a Serviciului Vamal al Republicii Moldova pentru anii 2015-2017 (PDI), în special la compartimentul: etică și integritate profesională; obiectivitate, disciplină, demnitate și responsabilitate; transparență în activitate și deschidere pentru dialog constructiv.

Ținând cont de atribuțiile funcționale ale Serviciului Vamal și în domeniul combaterii infracțiunilor vamale de caracter internațional, se recomanda realizarea unui șir întreg de acțiuni, cele mai importante fiind:

Ajustarea legislației vamale în vigoare la standardele europene și fortificarea rolului, funcțiilor și capacității organelor vamale reieșind din cerințele și oportunitățile secolului-XXI;

Implementarea deplină a funcțiilor de analiză a riscurilor, audit postvămuire și cercetare inclusiv a conceptului „ghișeului unic” de perfectare a declarațiilor vamale;

Crearea tuturor condițiilor pentru asigurarea unei colaborări mai eficiente între vamă-vamă și vamă-bussines în scopul detectării problemelor existente și indentificarea soluțiilor ;

Utilizarea procedurilor simplificate de vămuire, inclusiv introducerea programului „Operator Economic Autorizat”;

Eliminarea dublării controalelor vamale de către alte autorități și agenții;

Implementarea procedurii de declarare electronică prealabilă a mărfurilor și schimb electronic prealabil de date cu țările vecine;

Dezvoltarea și crearea modulelor noi în cadrul Sistemului Informațional ASYCUDA World;

Consolidarea instituțională a activității de investigații operative prin conturarea și consolidarea activității de investigare, activitate care în siguranță va contribui la eficacitatea obținerii rezultatelor reale și va constitui unul din pilonii pe care se accentuează lupta cu contrabanda și fraudele vamale. Va fi organizată perfecționarea continuă a personalului antrenat în acest domeniu cu concursul unor specialiști din alte organe de specialitate și realizarea unui schimb de experiență la nivel internațional;

Utilizarea capacităților tehnice moderne și instituirea schimbului prealabil automatizat de date cu țările vecine;

3.2 Noțiuni generale despre actele de procedură vamală

Conform art 240 al CV al RM, organul vamal care efectuează actele de procedură în cazul unei contravenții vamale este în drept, după caz, să dispună unui alt organ vamal efectuarea unor anumite acte de procedură. Această însărcinare urmează a fi executată în decursul a 10 zile din ziua primirii.

Reieșind din prevederile art 241 al CV al RM, colaboratorul vamal care efectuează actele de procedură sau cercetează cazul de contravenție vamală este în drept să audieze persoanele fizice, persoanele cu funcții de răspundere, conducătorii persoanelor juridice, precum și persoanele care desfășoară activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică. În sensul dat, vom face referință la art.26 din Codul civil al Republicii Moldova, conform căruia orice persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, persoanele care urmează a fi audiate sînt obligate să se prezinte la citație și să dea explicații în esența cazului. Conform alin 3, art 241 al CV al RM, referitor la audierea persoanelor consemnate se întocmește proces-verbal.

Referitor la audiere se întocmește proces-verbal. Dacă persoana nu dorește sau nu este în stare să facă depoziții scrise, funcționarul vamal însărcinat cu efectuarea activității procedurale și cercetare cazului v-a însera în procesul-verbal depozițiile verbale a persoanelor audiate. Martorul, translatorul, specialistul înainte de audiere vor fi audiate la cunoștința drepturilor și obligațiilor precum și la răspunderea penală la care pot fi atrași în caz de refuz de a face depoziții sau eschivare de la el. Faptele date sunt consemnate în procesul verbal.

De asemeni se va confirma în procesul verbal faptul aducerii la conoștința persoanei audiate despre dreptul ei de a refuza specialistul sau funcționarul vamal cate face actul de procedură. Precum și de un eventual demers de recuzare. După încheierea audierii infractorului, martorii asistenții, translatorul, specialistul vor semna procesul verbal de audiere; cînd sunt mai multe pagine semnează pe fiecare pagină. În cazul existenței unei completări sau modificări la cele scrise în procesul-verbal din partea infractorului sau martorilor absenți, aceste vor fi consemnate supliment în procesul verbal la refuzul contravenientului și a altor persoane de a semna acest fapt se va însemna în procesul-verbal și va fi certificat prin semnătura colaboratorului vamal care a întocmit procesul-verbal precum și martorii. Persoana care refuză semnarea procesului verbal i se va da posibilitatea de a se expune asupra motivelor refuzului. Motivele refuzului se încorporează în procesul verbal sau se anexează la acesta.

Dacă una din persoanele sus indicate nu poate semna procesul-verbal acest lucru de asemenea se va înscrie în procesul-verbal se va certifica prin semnătura colaboratorului vamal, martorilor. Cînd contravenientul sau martorul nu a putut din anumite cauze se semneze procesul-verbal de audiere se poate învita o terță persoană interesată care cu acordul persoanei audiate certifică prin semnătură veridicitatea declarației.

Organul vamal care a efectuat actele de procedură și ceretarea cazului este în drept să solicite persoanei fizice sau persoanei cu funcții de răspundere documentele necesare investigatorii cazului în original sau cu acordul colaboratorului vamal sub formă de copii autentificate în termin de 5 zile de la solicitare. După expirarea termenului de atac a deciziei asupra controlului vamal documentele în original se vor restitui iar la dosar se vor anexa doar copii legalizate.

Ridicarea, estimarea și sechestrarea mijloacelor de transport și bunurilor reprezintă modalități de colectare a mijloacelor de probă.

Se califică drept probă următoarele categorii de bunuri:

1. mărfuri și mijloace de transport care constituie obiectul infracțiunii;

2. mărfurile și mijloacele de transport cu ascunziș special folosite pentru trecerea peste frontieră vamală a bunurilor tăinuite de controlul vamal ce constituie obiectul infracțiunii;

3. mijlocul de transport, bun, ce constituie obiect al infracțiunii;

4. documentul mijloc de identificare;

5. alte mărfuri și mijloace de transport, valori valutare, inclusiv valuta națională care pot asigura petrecerea amenzii sau contravalorii bunurilor identificate mai sus.

Examinarea și identificarea mărfurilor și mijloacelor de transport, a documentelor și altor bunuri pentru a constata indicile controlului descris, probe materiale, a elucida circumstanțele legate de comiterea contravenției, funcționarul vamal care a efectuat acte de procedură este în drept să examineze teritoriul, localurile, mărfuri, mijloace de transport și alte bunuri ce aparțin infractorului.

Examinarea poate fi efectuată cu ocazia:

întocmirii procesului-verbal privind comiterea infracțiunii;

întocmirii procesului-verbal privind inspectarea vamală;

întocmirii procesului-verbal privind ridicarea mărfurilor și mijloacelor de transport, a documentelor ce aparțin infractorului.

În acelaș timp examinarea poate fi efectuată ca act de procedură independent în următoarele cazuri:

1. dacă mărfurile și mijloacele de transport au fost prezentate colaboratorului vamal în timpul efectuării controlului, a vămuirii ori în timpul efectuării actului de procedură anterioară.

2. în toate celelalte cazuri cu acordul posesorului de mărfuri și mijloace de transport.

Examinarea ca act de procedură independentă se efectuiează în prezența martorilor asistenți. De asemenea mai participă și contravenientul și specialistul. În cadrul examinării vor putea fi efectuate măsurări, fotografii, înregistrări, planuri, desene, prelevate mostre și probe, se pot face mulaje și tipare de urme, copii de pe documentele prezentate.

Referitor la examinarea ca act de procedură se va întocmi procesul-verbal. Funcționarul vamal care va efectua acte de procedură poate prezenta infractorului spre recunoaștere mărfurile și mijloacele de transport, documentele și alte bunuri. Persoanele care sunt chemate pentru identificare vor fi întrebate în prealabil privind circumstanțele și împrejurările în care au văzut bunurile semnele lor distinctive.

Prezentarea obiectelor spre recunoaștere se efectuează după aceleași reguli procesuale ca și prezentarea persoanelor – articolul 116 al CPP al RM. La prezentarea spre recunoaștere a obiectelor trebuie ținut cont de faptul că sunt omogene nu numai obiectele care au aceeași denumire și destinație, dar și aceleași dimensiuni, forme, modele, culori, tipuri.

Obiectele se prezintă împreună cu cel puțin alte două obiecte. Obiectele printre care se află și obiectul prezentat spre recunoaștere trebuie să fie necunoscute persoanei care este chemată spre recunoaștere, pentru ca acesta să nu cunoască anumite particularități sau caracteristici individuale ale acestuia. Nu este rațional a se efectua o prezentare spre recunoaștere dacă lipsesc anumite calități distinctive ale obiectului.

Subiecții prezentării spre recunoaștere a obiectelor sunt persoanele care au suportat consecințele păgubitoare ale infracțiunii (partea vătămată) și, doar în anumite cazuri, martorii care au contactat anterior sau pe parcursul infracțiunii cu obiectele ce urmează a fi identificate. În cazul părții vătămate, întrucît aceasta s-a folosit o anumită perioadă de timp de obiectele ce trebuie recunoscute, identificarea se realizează, de regulă, cu succes, ceea ce, firește, nu se poate cere de la martori în special, de la cei care au contactat anterior cu obiectul înfățișat întîmplător sau, în condițiile nefavorabile de săvîrșire a infracțiunii.

Practica organelor de urmărire penală demonstrează că, de obicei, martorii în prezența cărora a fost comisă fapta, datorită emoțiilor avute în legătură cu ea nu sunt în stare să perceapă decît cele mai generale caracteristici ale obiectelor folosite de infractor. Aceasta însă nu înseamnă că activitatea la care ne referim este categoric inoperantă, în unele situații stabilirea de către martor a grupului la care aparține obiectul folosit de infractor este de natură să faciliteze desfășurarea de mai departe a întregii activități de cercetare.

Conform alin 6 art 117 al CPP al RM, în legătură cu prezentarea spre recunoaștere a obiectului, se întocmește un proces-verbal. Astfel conform alin 2 art 260 al CPP al RM, procesul-verbal trebuie să cuprindă:

1) locul și data efectuării prezentării spre recunoaștere a obiectului;

2) funcția, numele și prenumele persoanei care întocmește procesul-verbal;

3) numele, prenumele și calitatea persoanelor care au participat la efectuarea prezentării spre recunoaștere a obiectului, iar dacă este necesar, și adresele lor, obiecțiile și explicațiile acestora;

4) data și ora începerii și terminării acțiunii de prezentare spre recunoaștere a obiectului;

5) descrierea amănunțită a faptelor constatate, precum și a măsurilor luate în cadrul efectuării prezentării spre recunoaștere a obiectului;

6) mențiunea privind efectuarea, în cadrul realizării acțiunii prezentării spre recunoaștere a obiectului, a fotografierii, filmării, înregistrării audio, înterceptării convorbirilor telefonice și a altor convorbiri sau executarea mulajelor și tiparelor de urme, privind mijloacele tehnice utilizate la efectuarea acțiunii respective de urmărire penală, condițiile și modul de aplicare a lor, obiectele față de care au fost aplicate aceste mijloace, rezultatele obținute, precum și mențiunea că, înainte de a se utiliza mijloacele tehnice, despre aceasta s-a comunicat persoanelor care participă la efectuarea prezentării spre recunoaștere a obiectului.

Rezultatul reviziei și a controlului se vor comunica persoanelor controlate în termen de 5 zile de la data încheierii acesteea. În cazul în care pentru constatarea unor fapte sau circumstanțe este nevoie de efectuarea expertizei, funcționarii vamali care efectuează acte de procedură vor emite o ordonanță motivată prin necesitatea expertizei, desemnînd expertul și instituția care o va efectua.

La înzestrarea organelor vamale se găsește o cantitate foarte mare de materiale descoperite folosite la efectuarea formalităților vamale. Din acestea fac parte utilaje de roentgen, oglinzi, detectoare de determinare a substanțelor explozive, banilor și substanțelor chimice și narcotice. Numirea corectă a expertizei vamale, organizarea în efectuarea expertizei vamale un rol important joacă primirea autentică și obiectivă a rezultatului. Întrebările pot apărea în toate stadiile operațiunilor procedurii vamale.

Practica activității vamale a RM și a cărorva state din C.S.I. ne denotă că în cadrul activității vamale pot fi întîlnite următoarele tipuri de expertiză:

grafologică – studiul particularităților individuale ale scrisului;

expertiza dactiloscopică – procedeau de identificare a persoanelor pe baza de amprentelor digitale, folosite des în antropologie și medicină judiciară;

traseologică – procedeu de identificare a persoanelor pe baza amprentelor sau urmelor de picioare.

tehnico-mecanică – se ocupă cu studiul de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință, a construcțiilor și funcționarea mașinelor, îndeosebi a pieselor și mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării.

fizico-chimică – utilizarea substanțelor și metodelor chimice cu privire la materie.

expertiza în domeniul studierii obiectelor de artă:

a) numizmatica – studierea istiricului monedelor , medaliilor vechi, evoluția acestora din punct de vedere al formei, a gravurii precum și Documentele referitaore la ele;

b) etnografică – studierea popoarelor lumii precum originea și răspîndirea acestora evoluzia culturii materiale și spirituale,moravurilor și particularităților lor de viață, legăturile culturale istorice;

c) obiectele de artă și muzică – studierea unor valori estetice și a sunetelor considerate sub raportul melodiilor al ritmuluim, armoniei;

d) litografică – reproducerea și multiplicarea pe hîrtie a textelor, desenelor, figurilor, prin utilizarea de negative exprimate sau desene pe o piatră specială calcaroasă

e) paleontologică – studiul complex al organismelor fosile, animale și vegetale.

Expertiza documentelor –studiul textelor scrise nelegitim eliberate, nule,fictive false, servind la cunoașterea unui fapt real actual sau din trecut: document fictiv – care nu există în realitate; document fals – care este contrar adevărului, neîntemeiat; document nul – care nu valorează nimic sau nu se manifestă în nici un fel, inexistent;

Expertiza unităților și mijloacelor de transport;

Expertiza tehnico-criminalistică;

Expertiza substanțelor narcotice – se efectuează în scopul depistării mărfurilor care conțin substanțe narcotice și psihotrope;

Expertiza merciologică – studiul proprietăților fizice și chimice a mărfurilor în vederea stabilirii calităților și a condițiilor de păstrare.

În RM la momentul actual în domeniul activității vamale se efectuează doar expertiza merciologică, acest tip de expertiză ca regulă se efectuează de specialiști din aparatul central al Serviciului Vamal, în unele cazuri de reprezentanții Biroului de Standartizare și Metrologie. Expertizele îndeplinite în instituțiile indicate mai sus nu au putere juridică și nu pot fi folosite ca materiale probante la calificarea infracțiunilor vamale sau altor infracțiuni depistate în rezultatul efectuării controlului vamal. Diun acest considerent este necesar ca orice tip de expertiză care poate fi numită în domeniul activității vamale să fie efectuate de reprezentanții INEJCRM, care efectuează expertize conform și în baza ,, Legii cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale”

După cum știm în domeniul vamal, expertiza apare atunci cînd este dosar penal, însă conform practicii activității vamale, este evident că necesitatea dispunerii expertizei apare atunci cînd la momentul efectuării controlului vamal, colaboratorul în baza declarației vamale depuse, a efectult un control și s-a constatat că persoana deține asupra sa obiecte nedeclarate, de exemplu în bagajul personal al declarantului au fost depistate inele din metal, unde organul vamal presupunea că aceste inele sunt din argint, pentru a se convinge funcționarul vamal a dispus efectuarea expertizei, fiindcă numai în condiții de laborator va fi data răspuns de către expert, constituie materialul din care au fost confecționate argint sau nu. În urma raportului dat de către expert, acțiunea dată va fi calificată ori ca faptă penala ori administrativă.

De aceea efectuarea expertizei în cadrul activității vamale joacă un rol foarte important, fiindcă la momentul dispunerii expertizei este antrenat un specialist, înafară de domeniul dreptului, cum ar fi tehnica, știința, criminalistica, medicina pentru deslușirea unor împrejurări care au legatură nemijlocită cu o cauză. Uneori anume concluziile expertului permit a lua o decizie justă. În sensul dat vom prezenta următorul studiu de caz:

La 01.09.2008, „Vamdec” SRL a depus cerere de chemare in judecată impotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

In motivarea acțiunii reclamantul, a indicat că la 19.05.2008, SRL” Pingo-Grup” a introdus in Republica Moldova frigidere de tip menajer, in valoare de 150353,75 lei. Marfa a fost introdusă pe cale rutieră sub acoperirea carnetului TIR 54297527 și era insoțită de contractul de vanzare-cumpărare nr. A-MD9PG din 15.10.2007, CMR 0010217 din 16.05.2008, factura comercială 69847 din 08.05.2008. Potrivit acestor documente modelul frigiderelor era „Samsung RL28DBSI” cu capacitatea de 276 litri și „Samsung RL 28DBSW” cu aceiași capacitate cu codul tarifar „841810990”, cod indicat in factura comercială.

In baza acestor documente, specialistul in domeniul vămuirii Serghei Nedelcu, angajat al brokerului vamal „Vamdec”, la 21.05.2008 a intocmit și depus declarația vamală nr. 3019I10056 cu privire la importul frigiderelor de tip menajer cu capacitatea de 276 litri atribuind codul tarifar „ cu taxa vamală 0%.

In procesul controlului fizic al mărfurilor, inspectorul vamal a constatat că codul tarifar indicat in declarația vamală prezentată nu corespunde Nomenclatorului mărfurilor al RM și frigiderele necesitau a fi declarate cu codul tarifar „841821910”.

La 22.05.2008, inspectorul vamal a intocmit un proces-verbal, in temeiul căruia in declarația vamală nr. 3019I10056, frigiderele au fost declarate cu capacitatea 250-. la prețul de 150353,75 lei și ca avand capacitatea de 247 litri, fiind ca urmare supuse unei taxe vamale de 10%.

La cererea SRL ”Pingo-Grup” la 27.05.2008, Centrul Național de Expertize Judiciare a efectuat o expertiză a frigiderelor de modelul „Samsung RL28DBSI”, constatand că capacitatea totală a unui frigider constituie 276 dm 3 , echivalentă cu 276 litri.

In pofida acestui fapt, prin decizia Biroului vamal Chișinău din 21.07.2008 s-a stabilit incălcarea prevederilor art. 231 pct. 6 Cod vamal și reclamantul a fost amendat cu o amendă în mărime de 40 % din valoarea mărfurilor importate de către SRL ”Pingo-Grup” ce constituie 60141,5 lei.

La 27.07.2008, reclamantul a depus o cerere prealabilă al RM prin care a contestat legalitatea deciziei emise de Biroul vamal Chișinău, dar la 07.08.2008 au fost informați că cererea a fost respinsă.

Reclamantul consideră decizia pronunțată ilegală din următoarele considerente.

Potrivit GOST-ului 16317-95, ca bază se i-a capacitatea totală a frigiderelor.

În instrucțiunea tehnică a frigiderelor importate este indicată capacitatea totală de 276 litri, iar capacitatea utilă de 247 litri.

Totodată, capacitatea frigiderelor a fost confirmată și prin raportul de expertiză prezentat organului vamal.

Nomenclatorul mărfurilor, la mărfurile din poziția tarifară „8418” clasifică frigiderele după destinație și capacitate.

Conform Legii cu privire la tariful vamal, pentru frigiderele cu capacitatea de 250 litri dar nu mai mult de 340 litri este prevăzută taxa vamală de 0%.

În consecință, reclamantul consideră că organul vamal a aplicat selectiv și incoerent Nomenclatorul mărfurilor atribuind codul tarifar reieșind din capacitatea utilă a frigiderelor și nu din capacitatea lor totală.

Cere, reclamantul, „Vamdec” SRL anularea deciziei Biroului vamal Chișinău pe dosarul asupra contravenției vamale nr. 204/08 din 21.07.2008.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20.10.2008, acțiunea a fost admisă fiind anulată ca fiind contrară prevederilor legii decizia Biroului vamal Chișinău pe dosarul asupra contravenției vamale nr. 204/08 din 21.07.2008.

Biroul vamal Chișinău a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Recurentul, Biroul vamal Chișinău, în motivarea amplă a recursului a susținut că prima instanța a făcut o interpretare greșită a legislației în domeniu și greșit a aplicat normele de drept incidente cazului.

Reprezentantul recurentului, Biroul vamal Chișinău, Vadim Guțan în ședința instanței de recurs, a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii.

Reprezentantul intimatului, „Vamdec” SRL, Grigore Ciubuc, a cerut respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe pe care o consideră întemeiată și legală.

Audiind părțile, studiind materialele dosarului, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii

Expertiza este dispusă la momentul cînd situația o cere, în dependență de raportul expertului acțiunea unei persoane, va fi ori nu calficată ca infracțiune. Expertiza judiciară, constatările tihnico-științifice și medico- legale, se dispun în cazurile în care pentru stabilirea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie în cauza penală, în cauza civilă, și în cazurile cu privire la contravențiile administrative s-au în alte situații de litigiu fiind necesare cunoștințe speciale în domeniul științei, tehnicii, medicinii, artei sau în alte domenii ale activitații umane.

Practica activitații vamale ne denotă că cît de bine nu ar cunoaște organul vamal profesiunea sa, el nu este competent de a cunoaște atît de bine și alte domenii ale activitații umane, pentru această situații este necesară participarea care este specialist într-un domeniu al activitații umane. Expertul va participa la întocmirea raportului de expertză, va răspunde numai la acele întrebări care corespund domeniului său de activitate.

Nu oricare întrebare în timpul cercetării poate fi hotărîtă cu ajutorul specialistului invitat în timpul cercetării cărorva obiecte sau înfăptuirea unor acțiuni experimentale. Cîteodata pentru hotărîrea întrebării trebuie folosită cercetarea specială, folosirea metodelor grele de laborator, efectuarea unei lucrări minuțios și atunci vor fi utilizate cunoștințele speciale-petrecerea expertizei. Obiectul la așa cercetare poate fi marfa trecută peste frontieră, și alte obiecte, documentele transporturilor lăsare urmelor și altele.

Importanța expertizei în cadrul activității vamale rezultă din faptul că în urma efectuării expertizei judiciare, în urma obținerii concluziilor date de specialist pot avea importanță probatorie în cauza penală. O asemenea situație întîlnim în practica vamală a Federației Ruse, înr-una din zile, într-o seară, la unul din punctele vamale, la momentul efectuării controlului vamal, în salonul automobilului,care aparținea unui cetățean al Rusiei,organul vamal a depistat 110 telefoane mobile, tot atîtea încărcătoare și 65 de acumulatoare. La momentul depunerii declarației vamale cetățeanul a indicat doar lucrurile personale. Însă la momentul efectuării controlului mașinei organul vamal a găsit un ascunziș special în salon unde se aflau telefoanele nedeclarate.

La controlul marfii ce urma să fie trecută ilegal, organului vamal, i-au apărut îndoieli în faptul daca într-adevăr telefoanele Nokia nu sunt contrafăcute. În limitele serviciului vamal, telefoanele mobil, acumulatoarele și încărcătoarele au fost luate și trimise pentru a fi efectuată expertiza, care a și confirmat îndoielile lucrătorului vamal. Concluziile expertului a confirmat că telefoanele mobile nu corespund înscripției, nenumirii de firmă. În urma raportului confirmat de expert care a evaluat mărimea pagubei pricinuite „Nokia Corporation” în suma de 2.750.000. de ruble. În cererea sa reprezentantul companiei a solicitat de a fi tras la răspundere cetățeanul care a încălcat dreptul de proprietate industrială a reprezentantului companiei Nokia, a mai solicitat ca aceste obiecte contrafăcute să fie confiscate și distruse.

În concluzie în aceasta situație efectuarea expertizei a jucat un rol important, fiindcă cunoștințele tehnice ale expertului a dat posibilitatea de a stabili că aceste telefoane, adica a fost comisă contrananda de persoane fizice, în asemenea situații persoana dată va fi atrasa la răspundere penala în conformitate cu codul penal al Federației Ruse.

3.3 Clasificarea și repartizarea actelor vamale întocmite la depistarea infracțiunilor

În conformitate cu legislația vamală în vigoare, actele de procedură sunt următoarele:

1. rapoartele funcționarului vamal

2. actul de reținere a unității de transport sau a lotului de marfă. Documentele necesare la întocmirea actului de reținere sunt:

numărul de înmatriculare a capului de transport a semimorcii și a remorcii aflate la ataj, fără de apartenență;

documentul care reprezintă această unitate de transport la trecerea frontierii;

autorizația internațională;

certificatul de agrariere;

pașaport tehnic;

certificatul ecologic;

certificatul fito-sanitar care se eliberează pe semimorci sau remorci.

La transportul auto, alături de documentele indicate mai sus, se prezintă și documentele pe marfă:

factura vamală

scrisoarea de trăsură cu caracter internațional

certificatul de conformitate

certificatul de origine

certificatul de calitate

În actul de reținere se includ următoarele date:

organul vamal care întocmește actul,

data, luna, anul, locul concret care se examinează,

ce obiecte au fost depistate,

numărul de sigilii și inscripții,

timpul finalizării întocmirii actului, semnătura părților participante, numărul de exemple a actelor, dacă participă specialiști se indice aceasta.

3. actul de reținere a obiectelor suspectate trecute peste frontieră la întocmirea acestuia este necesar de a stabili codul liniar a obiectelor, sigiile dacă nu sunt schimbate sau deschise, ambalajul în care sunt obiectele.

4. declarația vamală mărfară în detalii – este un document cu caracter intern care însoțește lotul de marfă exportat din țară alături de celelalte documente cu caracter național, internațional însoțește lotul de marfa exportată pînă la acceptarea ștampilei pe însoțirea liberă de vamă pe documentul cu caracter național și internațional după ce marfa trece peste frontieră.

Declarația marfară în detalii este compusă din 54 rubrici în care sunt indicate toate datele respective necesare pentru export-import sau alt regim vamal și capătă caracter juridic odată cu atribuirea numărului de înregistrare a declarațiai vamale care este înaintat organului vamal pentru validare. La momentul prezentării declarației vamale mărfare în detalii pentru validare necesită a fi prezentate la solicitare și chiar obligatoriu următoarele documente:

factura vamală,

scrisoarea de trăsură de caracter internațional în original,

certificatele fito-sanitare, veterinare după caz, de origine, calitate, conformitate, corespundere,

actul despre încărcarea lotului de marfa,

contractul de vînzare-cumpărare a lotului de marfa.

Declarația vamală marfară în detalii este document statistic de caracter intern conform cărua sunt calculate plățile, taxele, procedurile și rămîne în vama de frontieră după ce marfa de facto este trecută peste frontieră la export. După ce marfa pleacă peste frontieră exemplarul declarației vamale mărfare în detalii se anexează la vama internă. In declarația vamală marfară în detalii se aplică ștampila lucrătorului vamal care a permis trecerea mărfii peste frontieră.

La importul în țară, în cazul în care marfa este declarată la frontieră, declarația vamală marfară în detaliu însoțește marfa pînă la locul de destinație după ce exemplarul se expediază alăturat și de la frontieră în Instituția Vamală pentru încheierea tranzacției, un exemplar rămîne la posesor pentru evidență.

5. declarația vamală completată de persoana fizică. În această declarație la trecere peste frontieră sunt incluse datele despre persoană adică numele de familie, prenumele, scopul călătoriei, posesia sau lipsa obiectelor de trecere peste frontieră, sursele sau mijloacele bănești sunt declarate obligatoriu, declararea bagajelor expediate separat, dacă este însoțit de persoane minore.

Declarația vamală completată de persoana fizică este document din momentul cînd persoana a completat, pune semnătura pe declarație, iar cu aplicarea ștampilei colaboratorului vamal de la linia de control declarația devine document special vamal conform căruia persoana fizică poate purta răspundere în conformitate cu legislația în vigoare. Această declarație se întocmește în limba care o posedă persoana care o întocmește.

După întocmirea declarației colaboratorulvamal discută cu persoana oral referitor la punctele fixate în ea și în cazul în care persoana dorește să facă careva completări în declarație lucrătorul vamal este obligat să permită și să creeze condiții de a introduce aceste înscrisuri. După ce lucrătorul vamal este obligat repetat să pună persoanei întrebarea dacă dorește sau nu să adauge ceva înscrisuri în declarație și dacă persoana spune „Nu" se pune ștampila. După aplicarea ștampilei declarația se îmînează persoanei care la momentul întoarcerii în țară prezintă organului vamal de intrare.

6. procesul-verbal despre constatarea faptei de constatare a obiectelor trecute peste frontieră vamală. Procesul verbal se întocmește în cazul încălcării a regulilor vamale, acesta trebuie să întrunească următoarele documente constitutive:

data, luna, anul, locul de întocmire;

denumirea procesului-verbal de încălcare, examinare, inspectare;

numărul procesului-verbal în registrul special pentru înregistrarea încălcărilor în domeniul vamal are pagini ștampilate la început și la finisare 31.12 data ultimii zile a anului;

persoana care întocmește procesul-verbal și funcția acesteea;

persoanele asistente, participanții,specialiștii;

pe linia de control unitatea de transport;

numărul unității de transport;

fabula încălcării adică lotul de marfă, ce documente au fost prezentate, depistarea cantității, semnele distingtive;

dacă se folosește altă codă se indică anexa nr.l a procesului-verbal;

mijloacele tehnice te control și condițiile;

persoanele care întocmesc procesul-verbal în adresa cui și persoanele care au participat;

mărfurile care sunt ridicate, cantitatea lor obligatoriu cîte mărfuri analogic, cîte trebuie să plece și cîte analogic au fost reținute.

Temeiurile de întocmire a procesului-verbal sunt:

explicația infractorului, raportul lucrătorului vamal;

declarația vamală completată de infractor, obligatoriu ștampila lucrătorului vamal;

raportul persoanei participante la controlul vamal;

raportul de expertiză;

citație despre invitație altui specialist;

expertiza merciologică sau altă expertiză;

ordonanță.

În cazul în care persoana vinovată refuză de a semna procesul – verbal de încălcare a regulilor vamale se învită doi martori care n-au participat la constatarea faptei se citește procesul-verbal și la fine se face inscripția „conținutul procesului-verbal a fost citit persoanei vinovate în prezența martorilor asistenți’’ și locul de muncă și trai ca să constate în instanță de judecată. în cazul refuzului de a semna procesul-verbal trebiue să i se explice că dînsa pierde dreptul juridic de a contesta procesul-verbalin. În cazul cînd persoana asistentă confirmă faptul procesului-verbal în integritate are caracter juridic difinitiv. Dacă persoana nu este deacord cu conținutul procesului-verbal i se permite de a introduce corectări în situația dată se expun motivele. La examinarea cazului de încălcare a regulilor vamale șeful instituției vamale trebuie să țină cont de toate circumstanțele întocmirii procesului-verbal.

8. demersul organului vamal despre efectuarea expertizei, în acest demers este înscrisă felul expertizei și întrebările formulate concret precum și expertul sauinstituția de expertiză care terbuie să efectueze expertiza. Deasemenea se indică organul vamal adică denumirea acestuia.

9. hotărîrea organului vamal denumirea expertizei în domeniu expertizei merciologice.

10. hotărîrea organului vamal de adoptarea sancțiunilor, este un act emis de către șeful instituției organului vamal în principiu caracterul acestuia este mai mult unilateral.

3.4 Documentele de procedură vamală întocmite la depistarea infracțiunilor de caracter internațional: rolul și însemnătatea lor

Documentele de procedură vamală întocmite la depistarea infracțiunilor de caracter internațional sunt prevăzute de legislația vamală în vigoare în secțiunea 40 Codul Vamal de la articolele 240-248; ele sunt acte inițiale de procedură vamală ce joacă un rol primordial la constatarea faptei, calificarea corectă și adecvată a acțiunilor comise de persoane precum și aplicarea sancțiunilor de către organele vamale. Adică cu ajutorul acestor acte organele vamale descriu circumstanțele și condițiile care au adus la încălcarea legislației și nu numai a legislației dar și a altor încălcări depistate de organele vamale.

După depistarea acestor circumstanțe, funcționarul vamal cu ușurință stabilește ce fel de acțiune este administrativă, penală sau materială. Pentru descoperirea probelor materiale și de a elucida circumstanțele săvîrșirii faptei funcționarul vamal efectuează acte de procedură și este în drept să examineze teritoriile, localurile, mărfurile, unitățile de transport, documentele și alte bunuri ce aparțin persoanelor.

Nu numai actele de procedură inițială din secțiunea Codului Vamal au importanță pentru activitatea organelor vamale dar și actele de constatare adică procesul verbal despre constatarea faptei și a obiectelor trecute peste frontiera vamală. Date despre marfa și regimul solicitat pentru aceasta întîlnim în declarația vamală în detaliu întocmită de persoanele juridice.

Date despre persoanele fizice adică numele, prenumele, scopul călătoriei, posesia sau lipsa obiectelor de trecere peste frontieră, dacă are bagaje expediate în mod separat, dacă este însoțită de persoane minore, deducem din declarația vamală completată de acestea. Aceste date cu privire la persoanele fizice sunt necesare pentru evidența și controlul persoanelor ce trec peste frontieră deoarece sunt persoane cărora li se interzice trecerea peste frontieră într-o hotărîre judecătorească.

În cazul depistării mărfurilor și mijloacelor de transport cu ascunzișuri speciale funcționarul vamal întocmește actul de reținerea a acestora. La depistarea obiectelor necunoscute de funcționarul vamal, a valorilor culturale care necesită studierea de către un specialist în acest domeniu, funcționarul vamal va emite o ordonanță privind necesitatea expertizei, desemnarea expertizei sau instituției care o va efectua, problemele ce urmează să fie elucidate și materialele puse la dispoziția expertului.

În urma depistării acestor încălcări organul vamal va lua o hotărîre cu privire la numirea sancțiunii față de persoana care a încălcat regulile vamale.

Din cele expuse mai sus deducem că actele de procedură au o mare importanță în activitatea organelor vamale în primul rînd pentru constatarea faptei comise de către persoană la edificarea acesteea conform legislației în vigoare precum și la aplicarea corectă a sancțiunii. Aici vom remerca faptul că în anul 2008 de către organul de urmărire penală al Serviciului Vamal au fost înregistrate 200 de sesizări cu privire la infracțiuni; au fost pornite 94 cauze penale și anume: 50 cauze penale conform art. 248 Cod Penal; 15 cauze penale conform art. 249 Cod Penal; 21 cauze penale conform semnelor de infracțiune prevăzută de art. 361 Cod Penal – confecționarea certificatelor de înmatriculare false; 3 cauze penale conform art. 217 Cod Penal, pe faptul transportării și păstrării ilegale a substanțelor narcotice; 2 cauze penale pornite conform art. 290 Cod Penal, pe faptul păstrării ilegale a armelor; о cauză penală pornită conform art. 362 Cod Penal, pe faptul trecerii ilegale a frontierei de stat; о cauză penală a fost pornită pe faptul abuzului de serviciu, conform art. 335 Cod penal.

Din numarul respectiv de cauze penale 13 cauze penale au fost pornite în privința agenților economici, care practică activitatea economică externă. In instanța de judecată au fost expediate 30 cauze penale, în privința a 29 persoane invinuite. Prejudiciul conform rechizitoriului constituie 3.264.143 lei. Clasate au fost 32 cauze penale din lipsa componenței de infracțiune. După competența altor organe au fost expediate 27 cauze penale iar alte 8 cauze penale au fost suspendate. În anul 2008 în ordinea art. 166 CPP, au fost reținute 7 persoane.

Operațiunile vamale, concluziile funcționarilor vamali de regulă sunt fixate în documentele oficiale, mai fiind denumite acte de procedură. Ca și oricare acte de procedură ele sunt utilizate pentru fixarea unei informații în scris, la calculator și alte posibilități.

Documentele vamale conțin date care au putere juridică, care pot fi recunoscute ca materiale probante. În CV al RM se utilizează noțiunea de acte de procedură. Includerea în CV al RM a noțiunii de act de procedură este îndeajuns, fiindcă importanța lor în activitatea vamală este imensă, actele de procedură întocmite avînd putere juridică pot fi folosite ca materiale probante la calificarea infracțiunilor vamale.

La momentul întocmirii unui act de procedură vamală este necesar de a fi întrunite mai multe condiții:

legalitatea,

plenitudinea,

certitudinea,

respectarea condițiilor de fond și de formă.

Legalitatea înseamnă că actul de procedură este întocmit și semnat de organul vamal în conformitate cu legislația.

Plenitudinea – această cerință constă în aceea că, informația fixată în actul de procedură trebuie să fie complexă,întregită,nu este obligatoriu detalii amănunțite,este fixată acea informație care are cea mai strînsălegătură cu fapta în cauză.

Certitudine – actele de procedură vamală vor conține o informație veridică. Organele vamale sunt în drept să verifice declarația întocmită.

Pentru respectarea condițiilor de formă este necesar de a atribui actele de procedură condițiilor de drept.

Actele de procedură vamală care sunt emise de organele vamale cu încălcarea legislației în vigoare sunt declarate nule. În practica judiciară a Republicii Moldova sunt cunoscute cazuri cînd actele de procedură vamală emise de organele vamale, au fost declarate nule după intrarea lor în vigoare.

S.A. "Rada" a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal "Nord" cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii S.A. "Rada" a indicat că, prin decizia Biroului Vamal "Nord" nr.28 din 27 aprilie fost recunoscută vinovată de încălcarea regulilor vamale prevăzute de art. 231 pct.(5) Cod vamal și sancționată material cu amendă în mărime de 72799,56 lei.

S.A. "Rada" consideră că decizia Biroului Vamal "Nord" nr.28 din 27 aprilie 2006 este ilegală și a cerut anularea ei.

Curtea de Apel Bălți, prin încheierea din 22 ianuarie scos de pe rol cererea și i-a explicat S.A. "Rada" dreptul de a solicita Biroului Vamal "Nord" sau Departamentului Vamal, printr-o cerere prealabilă, revizuirea în tot sau în parte a deciziei nr.28 din 27 aprilie 2006.

S.A. "Rada" a declarat recurs, în care a solicitat casarea încheierii Curții de Apel Bălți și emiterea unei noi hotărоri, de admitere a acțiunii.

Reprezentantul S.A. "Rada" – B.O., în ședința instanței de recurs, a susținut recursul, cerînd admiterea acestuia, casarea încheierii primei instanțe și restituirea pricinii spre examinare, invocînd că nu era necesară contestarea deciziei cu o cerere prealabilă.

Reprezentantul Biroului Vamal "Nord" – M.M., în ședința instanței de recurs, a cerut respingerea recursului și menținerea încheierii.

Audiind argumentele recurenților părților, studiind materialele dosarului, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea încheierii Curții de Apel Bălti din 22 ianuarie 2007 și restituirea pricinii spre examinare, din următoarele motive.

În conformitate cu art.427 lit.b) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare în primă instanța.

În ședința de judecată, s-a constatat că S.A. "Rada", prin decizia Biroului Vamal "Nord" nr.28/2006 din 27 aprilie fost recunoscută vinovată de încălcarea . regulilor vamale prevăzute la art.231, pct.5 Cod vamal și sancționată cu amendă în sumă de 72799,56 lei.

La 10 mai 2006, S.A. "Rada" a contestat decizia Biroului Vamal "Nord" nr.28/2006 din 27 aprilie 2006 în instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Bălți.

Curtea de Apel Bălți, prin încheierea din 22 ianuarie scos de pe rol cererea de chemare în judecată a S.A. "Rada" împotriva Biroului Vamal "Nord" cu privire la contestarea actului administrativ, pe motivul că nu a fost respectată procedura prealabilă de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară,prevăzută la art.14 alin.(1) Legea contenciosului administrativ.

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că încheierea atacată este emisă cu încălcarea normele de drept material.

Conform art.17 alin.(1) lit.c) Legea contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

Articolul 273 alin.(2) Cod vamal prevede că plîngerea împotriva deciziei organului vamal privind aplicarea de sancțiune poate fi depusă sau la instanța de judecată din localitatea unde se află organul vamal care a aplicat sancțiunea.

Așadar, din sensul normei citate rezultă că persoana vizată în decizie poate depune contestația împotriva deciziei organului vamal sau la instanța de judecată.

S.A. "Rada" a contestat decizia Biroului Vamal "Nord" direct la instanța de judecată și nu este obligată printr-o cerere prealabilă să solicite, autorității publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acesteia, deoarece legea dispune altfel.

Curtea de Apel Bălți, la emiterea încheierii, nu a ținut cont de aceste prevederi legale și neîntemeiat a dispus scoaterea cererii de pe rol.

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că încheierea Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2007 este neîntemeiată, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa încheierea și de a restitui pricina pentru examinare.

În CV al RM actele de procedură sunt privite în sens îngust. Însă în doctrină este pusă în discuție problema de a privi actele de procedură vamală în sensul larg al cuvîntului.

Actele procesuale întocmite ca rezultat al efectuării expertizei, raportul expertului inclusiv și nota explicativă a specialistului joacă rolul principal la calificarea infracțiunii comise de persoane fizice sau juridice.

Pentru a fi considerat mijloc de probațiune la calificarea infracțiunii, raportul de expertiză trebuie să fie întocmit de un specialist în domeniu, cît și la întocmire să-i fie respectate condițiile de formă și de conținut.

CONCLUZII și RECOMANDĂRI

Rezultatele investigațiilor efectuate, analizei legislației și practicii activității organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional, permit a formula următoarele concluzii:

Sistemul vamal: este cea structură complexă care cuprinde pîrghiile utilizate de stat pentru influențarea activității vamale, metodele administartive și de conducere, cadrul instituțional alcătuit de instituții și organe cu atribuții în domeniul vamal, cadrul juridic, format din legi, decrete, hotărîri și alte reglementări cu caracter normativ în domeniul activității vamale.

Perioada sovietică și-a lăsat amprenta asupra statutului juridic actual al organelor vamale din Republica Moldova;

Prăbușirea Imperiului Sovietic, sfîrșitul Războiului Rece, globalizarea, transparența hotarelor dintre state, intensificarea circulației persoanelor la nivel global au declanșat un amplu proces de restructurare și transformare a organelor vamale ale statului din fostele state socialiste atît în plan organizatoric, cît și funcțional;

O dată cu declararea suveranității și a independenței Republicii Moldova s-a impus ca necesară restructurarea aparatului statal și, nu în ultimul rînd, a organelor vamale ale statului. Prin urmare, atît structura, cît și competența acestor organe au suferit schimbări radicale;

Principiile de asigurare a activității organelor vamale ale statului sunt acele idei generale cuprinse în normele de drept în vigoare, care reflectă realitățile obiective ale organizării și funcționării organelor vamale ale statului, precum și tendințele, legitățile de dezvoltare și obiectivele activității de asigurare a principiilor de activitate vamală, orientînd procesul de reglementare juridică în domeniul respectiv;

Statutul administrativ-juridic al organelor vamale ale Republicii Moldova cuprinde: modul de organizare, conținutul competenței, capacitatea juridică specială, interacțiunea organelor vamale ale statului cu alte autorități publice, formele și metodele de activitate, responsabilitatea;

Competența organelor vamale ale statului reprezintă totalitatea atribuțiilor acestora ce le conferă un anumit volum de drepturi și obligații în vederea exercitării puterii de stat într-un domeniu concret, și anume: domeniul de protecție a frontierei vamale a statului;

Actualmente, organele vamale în Republica Moldova au o natură juridică complexă: ele activează în calitate de servicii speciale, organe de ocrotire a normelor de drept și organe ale administrației publice;

Caracterul relațiilor ce apar intre organele vamale ale statului Republica Moldova și organele centrale de specialitate este determinat nu numai de cadrul juridic în vigoare, ci și de înseși tendințele de dezvoltare a societății, precum și de apariția unor noi forme de infracțiuni din domeniul vamal.

Astfel, în scopul eficientizării activității organelor vamale ale Republicii Moldova în combaterea infracțiunilor de caracter internațional, înaintăm următoarele recomandări:

Racordarea legislației naționale în domeniul combaterii infracțiunilor vamale de caracter internațional standardele internaționale și europene;

Asigurarea aplicării uniforme și imparțiale a legislației vamale la examinarea cazurilor de fraudă vamală. Elaborarea de metodologii unice privind calificarea și aplicarea sancțiunilor în cazurile de contravenții administrative;

Asigurarea unui management eficient al resurselor, prin: gestionarea eficientă a resurselor disponibile; eficientizarea utilizării echipamentului special la efectuarea controlului vamal în vedere depistării infracțiunilor vamale; identificarea necesităților și obținerea resurselor suplimentare necesare (proiecte de asistență cu implicarea partenerilor străini);

Perfecționarea profesională a personalului în domeniile relevante;

Dezvoltarea continuă a sistemului de gestionare a riscurilor și asigurarea aplicării eficiente a sistemului selectivității încărcăturilor, în efectuarea controlului vamal, îmbunătățirea controlului asupra bunurilor și mijloacelor de transport, diversificarea experienței analitice pentru crearea și menținerea instrumentelor de asigurare a controalelor “țintă” bazate pe rezultatele selectivității, dezvoltarea activității de inteligență în contextul prevenirii și investigării fraudelor, simplificarea, standardizarea și perfecționarea procedurilor de inspecție selectivă, sporirea numărului de iregularități depistate și îndeplinirea rolului preventiv al organelor vamale, identificarea tranzacțiilor vamale necorespunzătoare și resurselor directe orientate împotriva acestor tranzacții, asigurarea unui dialog constructiv între Serviciul Vamal și reprezentanții mediului de afaceri;

Crearea unui mecanism consolidat privind activitatea organului de urmărire penală al Serviciului Vamal, bazat pe principiile imparțialității, teritorialității și operativității, acordării suportului organizatoric și metodologic sectoarelor urmărire penală din cadrul birourilor vamale, perfecționării activității de urmărire penală atât la nivel central, cît și teritorial. Totodată, unul din obiectivele primordiale sunt documentarea și instrumentarea cauzelor penale pe infracțiunile vamale la un nivel înalt, neadmiterea tergiversării urmăririi penale, examinarea sub toate aspectele și obiectivă a cauzelor penale și materialelor de control, descoperirea infracțiunilor vamale și persoanelor care le-au comis, precum și prevenirea comiterii acestora;

Prioritățile de bază în activitatea organului de urmărire penală al Serviciului Vamal, trebuie să fie următoarele: consolidarea și eficientizarea capacităților funcționale ale organului de urmărire penală; documentarea și instrumentarea cauzelor penale și materialelor de control din gestiune la un nivel înalt (ridicarea nivelului calității actelor procesuale întocmite); neadmiterea tergiversării urmăririi penale; examinarea sub toate aspectele și obiectivă a cauzelor penale și materialelor de control; descoperirea infracțiunilor vamale și persoanelor care le-au comis, precum și prevenirea comiterii acestora; întărirea disciplinei executorii a ofițerilor de urmărire penală; ridicarea nivelului de pregătire profesională a ofițerilor de urmărire penală în domeniul documentării infracțiunilor vamale de caracter internațional;

Implementarea și punerea în aplicare a programelor de stimulare a colaboratorilor, utilizarea diferitor mijloacelor de stimulare, care ar permite obținerea unei activități maximale din partea colaboratorilor la executarea activității în domeniul combaterii contrabandei și contracarării cazurilor de corupție;

Consolidarea instituțională a activității de investigații operative (instruirea și perfecționarea colaboratorilor vamali ai subdiviziunilor investigativ operative pentru primirea și restabilirea accesului la activitatea operativă de investigații). Măsura în cauză este argumentată prin necesitatea conturării și consolidării activității de investigare, activitate care, cu siguranță, va contribui la eficacitatea obținerii rezultatelor reale și va constitui unul din pilonii pe care se bazează lupta cu infracțiunile vamale de caracter internațional. Instruirea personalului în cadrul activității operative de investigație înseamnă aplicarea tuturor pârghiilor legale la îndeplinirea sarcinilor activității operative de investigații;

Utilizarea capacităților tehnice moderne în cadrul activității de investigații operative. Dotarea și asigurarea subdiviziunilor teritoriale în cadrul activității operative de investigare cu mijloace tehnice speciale și de transport, sporind capacitatea și calitatea lucrului în domeniul depistării și documentării cazurilor ce atentează la securitatea economică a statului în cadrul fenomenului infracțional vamal.

Necesitatea întreprinderii de măsuri care ar conduce direct la sporirea numărului de fraude depistate și anume: monitorizarea dotării tehnice necesare a sectorului antidrog în combaterea traficului ilicit de droguri. Este o măsură prioritară, care proporțional cu dotarea la timp cu cele necesare va duce la creșterea numărului de depistări a cazurilor de fraudă cu droguri și precursorii ale acestora; dresarea și utilizarea pe larg a câinilor speciali la depistarea tuturor tipurilor de droguri, inclusiv și a substanțelor explozive, produselor de tutungerie, precum și folosirea rațională a acestora în activitatea anti-drog. Măsura respectivă este impusă de varietatea substanțelor narcotice aflate în circulație ilegală, privind starea, dinamismul și tendințele extinderii terorismului internațional, precum și de fluxul mare de produse de tutungerie transportate ilegal peste frontiera vamală;

Efectuarea schimbului de informații cu țările străine în cadrul luptei cu infracțiunile vamale de caracter internațional, este un motiv principal pentru asigurarea potrivită a capacităților instituționale ale subdiviziunii responsabile la nivel central. Realizarea politicii în domeniul schimbului de informații se va efectua prin cooperarea cu instituțiile internaționale de competență, cum ar fi SECI, OLAF, OMV și altele, precum și prin dezvoltarea relațiilor bilaterale cu administrațiile vamale străine;

Colaborarea cu alte instituții statale în domeniul combaterii infracțiunilor de caracter internațional;

Identificarea și eliminarea factorilor distructivi (interni și externi) care atentează la funcționarea eficientă a sistemului vamal;

Implementarea mecanismului de semnalare și monitorizare a nivelului corupției;

Identificarea de grupări criminale inclusiv consultate sau susținute de colaboratorii vamali, organizate pentru activități infracțional specifice și eschivări de la achitarea drepturilor vamale;

Informarea societății civile despre măsurile întreprinse de Serviciul Vamal în domeniul combaterii infracțiunilor de caracter internațional cu stabilirea unui parteneriat constructiv în acest domeniu;

Asigurarea unui proces de instruire profesională adecvat, în cadrul Centrului de instruire a Colaboratorilor vamali, care să includă în mod obligatoriu problemele de etică și integritate profesională, pe tot parcursul carierei acestora;

Promovarea dialogului cu comunitatea de afaceri și stabilirea unor relații transparente de parteneriat, în cadrul ședințelor Comitetului Consultativ creat pe lângă Serviciul Vamal și birourile vamale;

Realizarea Planului de Dezvoltare Instituțională a Serviciului Vamal al Republicii Moldova pentru anii 2009-2011 (PDI), în special la compartimentul: etică și integritate profesională; obiectivitate, disciplină, demnitate și responsabilitate; transparență în activitate și deschidere pentru dialog constructiv.

Ținînd cont de atribuțiile funcționale ale Serviciului Vamal și în domeniul combaterii infracțiunilor vamale de caracter internațional, propunem pe viitor realizarea unui șir intreg de acțiuni, cele mai importante fiind:

Ajustarea legislației vamale în vigoare la standardele europene și fortificarea rolului, funcțiilor și capacității organelor vamale reieșind din cerințele și oportunitățile secolului XXI;

Implementarea deplină a funcțiilor de analiză a riscurilor, audit postvămuire și cercetare și conceptul „ghișeului unic” de perfectare a declarațiilor vamale;

Crearea tuturor condițiilor pentru asigurarea unei colaborări mai bune între vamă-vamă și vamă-bussines în scopul detectării problemelor existente și soluțiilor ;

Utilizarea procedurilor simplificate de vămuire, inclusiv introducerea programului „Operator Economic Autorizat”;

Eliminarea dublării controalelor vamale de către alte autorități și agenții;

Implementarea procedurii de declarare electronică prealabilă a mărfurilor și schimb electronic prealabil de date cu țările vecine;

Dezvoltarea și crearea modulelor noi în cadrul Sistemului Informațional ASYCUDA World;

Consolidarea instituțională a activității de investigații operative prin conturarea și consolidarea activității de investigare, activitate care cu siguranță va contribui la eficacitatea obținerii rezultatelor reale și va constitui unul din pilonii pe care se accentuează lupta cu contrabanda și fraudele vamale. Va fi organizată perfecționarea continuă a personalului antrenat în acest domeniu cu concursul unor specialiști din alte organe de specialitate și realizarea unui schimb de experiență la nivel internațional;

Utilizarea capacităților tehnice moderne și instituirea schimbului prealabil automatizat de date cu țările vecine;

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

Constituția Republicii Moldova din 27.08.1994, cu modificările și completările ulterioare. Chișinău: Moldpres, 2005

Codul Vamal al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul RM, nr.1149 – XIV din 20.07.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova ediție specială din 01.01.2007

Cod civil al Republicii Moldova. Cartea întîi. Dispoziții generale. Nr. 1107-XV din 06.06.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.82-86/661 din 22.06.2002

Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009

Codul de procedură penală a Republicii Moldova din 14 martie 2003 // Monitorul Oficial al republicii Moldova, nr. 104-110, din 7 iunie 2003

Convenția internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontieră, încheiată la Geneva la 21 octombrie 1982 // Legea Parlamentului Republicii Moldova nr.(215-XVI din 23.10.2008)

Convenția internațională privind asistența administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea și reprimarea infracțiunilor vamale, încheiată la 9 iunie 1977 // Legea Parlamentului Republicii Moldova nr.275-XV din 21.06.2001

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova nr.1140 din 02.11.2005, MO ar. 157-160/1285 din 25.11.2005

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Codului de conduită a colaboratorului vamal nr. 456 din 27.07.2009 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.121-123/520 din 07.08.2009

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea structurii, efectivului – limită și a Regulamentului Serviciului Vamal nr. 4 din 02.01.2007 // Monitorul Oficial nr.3-5/15 din 12.01.2007

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire Integrat Vamal nr. 561 din 18.05.2007 // Monitorul Oficial nr.74-77/597 din 01.06.2007

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea echipelor mobile ale Serviciului Vamal nr. 108 din 30.01.2006 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.25-27/149 din 10.02.2006

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Programului de acțiuni privind implementarea Planului Preliminar de Țară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA "Provocările Mileniului" Nr. 32 din 11.01.2007 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 21-24 din 16.02.2007

Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei naționale de prevenire și combatere a corupției și Planului de acțiuni pentru realizarea Strategiei naționale de prevenire și combatere a corupției Nr.421-XV din 16.12.2004 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.13-16/58 din 21.01.2005

Lege cu privire Moldova nr. 118-XV din 14 martie 2003. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.73-75

Legea Parlamentului Republicii Moldova nr.432-XV din 24.12.2004 privind modificarea și completarea unor acte legislative // Monitorul Oficial al republicii Moldova nr 1-4 din 07.01.2005, art. 189

Ordin referitor la completarea Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea și completarea declarației vamale în detaliu nr. 137-O din 12.05.2009 // Monitorul Oficial nr.99-100/422 din 05.06.2009

Ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova privind aprobarea Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea și completarea declarației vamale în detaliu nr.296-O din 28 decembrie 2005 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.35-38, art.108

Ordinul Serviciului Vamal cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declarației vamale în detaliu nr.480 din 18.12.2006; nr.2944 din 20.12.2006

Ordinului Serviciului Vamal al RM cu privire la aprobarea Metodologiei declarării periodice a mărfurilor produse în zonele economice libere la scoaterea lor pe cealaltă parte a republicii nr. 240-O din 27.06.2006 // Monitorul Oficial nr. 106-111/376 din 14.07.2006

Serviciul Vamal al Republicii Moldova. Ordin referitor la completarea declarației vamale în detaliu nr. 164-O din 18.05.2007 // Monitorul Oficial nr.74-77/354 din 01.06.2007

Serviciul Vamal. Planul de dezvoltare Instituțională 2009-2011. Chișinău Septembrie 2008

Strategiei Serviciului Vamal privind combaterea fraudelor vamale și corupției pentru anii 2009-2010, Chișinău 2008

Legea Republicii Moldova cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale nr.1086-XIV din 23.06.2000 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 144-145/41056 din 16.11.2000

Hotărîrea Guvernului R.M. nr.808 din 09.08.2000 privind interacțiunea servicilor, reglementarea perceperii plăților și automatizarea sistemului de evidența la efectuarea controlului în punctele de trecere situate la frontieră // Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 17.08.2000

Ordonanța Guvernului Romăniei nr. 75 din 24 august 2000 privind autorizarea experților criminaliști // Monitorul Oficial al Romaniei nr. 407 din 29.08.2000

Monografii, studii de specialitate

Alexandru I., Administrația publică. Teorii. Realități. Perspective. București: Editura Lumina Lex, 1999

Alexandru I., Structuri, mecanisme și instituții administrative. București: Editura Arta Grafică, 1992

Barbăroșie A., Serviciul Vamal al Republicii Moldova, Chișinău 2007

Borodac A., Drept penal. Partea generală. Chișinău, 1994

Borodac A., Drept penal. Partea generală. Chișinău, 1994, pag 73-81

Bulai C., Drept penal român. Partea generală. Vol. I, București, 1992

Caraiani Gh., Cazacu C., Vămuirea mărfurilor de export-import, Editura Economică 1996

Caraiani Gh., Reglementări interne și internaționale privind vămuirea mărfurilor. Editura Lumina Lex, București, 1997

Carnaț T., Protecția juridică a drepturilor omului. Chișinău: Reclama, 2003

Cîrnaț T., Cîrnaț M., Protecția juridică a drepturilor omului. Chișinău: Reclama, 2006

Ciurileanu R., Controlul financiar în Republica Socialistă Română. București: Editura Academiei R.S.R., 1980

Condor I., Condor S. Drept vamal și fiscal. București: Lumina Lex, 2002

Costin M.N., Dicționar de drept internațional al afacerilor, vol. I. Editura Lumina Lex, București, 1996

Demian N., Serviciul public. Chișinău: Secția Editare AAP, 1998

DEX. Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Iași 2004

Dicționar explicativ al limbii române. Ediția a II-a. București: Univers Enciclopedic, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998

Donciu A., Frontiera fără corupție – cartea de vizită a țării, Chișinău 2009

Dongoroz V., Drept penal, București, 1939

Drogurile și traficanții de droguri, Ed.Paralela 45, Pitești, 1997

Gladchi G., Victimologia și prevenirea infracțiunilor. Chișinău: Acad. „Ștefan cel Mare’’, 2004

Guțuleac V., Balmuș V., Problemele administrării de stat. Chișinău: Editura Fundației Draghiștea, 2002

Hoanță N., Evaziunea fiscală. București: Editura Tribuna Economică, 1997

Lupu Gh., Avornic Gh., Teoria generală a dreptului. Chișinău: Lumina, 1997

Mateuț Gh., Procedura penală II, Iași, Editura Fundației Chemarea, 1994

Mladen C., Drept vamal, Editura Economică preuniversitară, 2000,

Mladen C., Epure D., Îndrumător Vamal, Editura „Fundația Scrisul Românesc”, Craiova, 1998

Negru B., Negru A., Teoria general a dreptului și statului, Chișinău 2007

Orlov M., Drept administrativ. Chișinău: Epigraf, 2001

Pletea C., Bercheșan V., Tratat de metodică criminalistică, Ed.Carpați, Craiova, 1994

Radu Gh., Drept Vamal Comunitar (curs universitar), Chișinău, 2001

Santai I., Drept administrativ și știința administrației. Volumul 1. Cluj-Napoca: Risoprint, 2002

Stancu E., Tratat de Criminalistică. Ed a II-a revăzută și adăugită, Ed Universul juridic, București 2002

Theodoru Gr., Moldovan L., Drept procesual penal, București, Editura didactică și pedagogică, București, 1979

Țurlea S., Tratat de Criminalistică, București 2002

Ungureanu A., Drept penal român. Partea generală. București, 1995

Vedinaș V., Drept administrativ și instituții politico-administrative. Manual practic. București: Lumina Lex, 2002

Алехин А., Кармолицкий А., Козлов Ю. Административное право Российской Федерации. Москва: Зерцало, 2000

Бекящев К.А., Моисеев Е.Г., Таможнное право, Проспект, Москва, 2003

Борисов К.Г., Международное Таможенное право, Москва: 2001

Буков Е.А., Галанжи Е.Ф. „Учебное пособие в помощь слушателям таможенного делa”. Москва, 1994

Габричидзе Б.Н., Российское таможенное право. Учебник для вузов. Издательство Норма, Москва, 2001

Габричидзе Б.Н., Шахматев А. А. Таможенно-тарифное регулирование внешнеэкономической деятельности в Российской Федерации, Москва, 1994

Коржанский Н.И., Объект и предмет уголовно-правовой охраны, Москва, Академия МВД СССР, 1980

Лазарев Б., Компетенция органов управления. Москва: Юридическая литературa, 1972

Лоздрачова А.Ф., Таможеное право, Москва 1998

Манохин В., Порядок формирования органов государственного управления. Москва: Государственное издательство юридической литературы, 1963

Никифоров Б.С., Объект преступления по советскому уголовному праву, Москва, Госюриздат, 1960

Ноздрачев А.Ф., Таможенное право, Москва, 1998

Петров Г., Советское административное право. Часть Oбщая. Ленинград: Издательство ЛГУ, 1970

Проблемы эффективности работы управленческих органов. Москва: Наука, 1973

Сандровский К.К., Таможенное право, Киев, 1974

Старилов Ю., Служебное право. Москва: БЕК, 1996

Строгович М. С., Курс советского уголовного процесса, том 1, Наука, Москва, 1968

Тимошенко И.В., Девяткина Е.М., Таможенное право России. Курс лекций. Особенная часть. Москва, 2001

Тихомирова Л., Тихомиров М., Юридическая энциклопедия. Москва, 1998

Уголовное право. Часть общая. Часть особенная. Учебник под редакцией Н.И.Ветрова, Ю.И.Ляпунова, Москва, .

Уголовный процесс, Учебник для вузов под общей редакцией П. А. Лупинской, Москва, Юристъ, 1995

Халипов С. В., Таможеное право, Москва 2004

Халипов С.В., Таможенное право. Москва: Зерцало, 2003

Articole, ediții periodice

Avornic Gh., Răspunderea penală pentru unele infracțiuni // Bazele statului și dreptului Republicii Moldova. Chișinău: Cartier, 1997

Botnaru T., Acest serviciu este indispensabil oricărui stat. Moldova Suverană, 12 iulie 1997

Cornea N., Departamentul vamal al Republicii Moldova în mecanismul de administrare a sistemului vamal // "Administrarea publică", 2004, nr.1-2

Costache Gh., Bantuș A., Principiile activității serviciului public. Argumente și concluzii. Legea și viața, 1999, nr.4

Noană R., Infracțiuni la regimul vamal al României // "Legea și viața", 2009, nr.4

Obreja E., Mita idispensabilă în sistemul vamal. Transparency International // Ziarul de Gardă, Nr. 20, 9 decembrie 2004

Lăpăduși V., Lovitură sub centură // Criminalistica. Revistă de informare, documentare și opinii, nr. 5. – București, 2000

Țurcan V., Organele de drept în statul totalitar. Revista Națională de Drept, 2008, nr.9

Таможенный Альманах N 3. Транзит товаров . – ООО Фирма “Благовест – В” 2003

Practică judiciară

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ca-88/2002 din 23.04.2002

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ca-19/2000 din 18.04.2000

Decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova. Dosarul nr.3r-635/2007 din 21.03.2007

Surse WEB

http://www.customs.gov.md/index.php?id=1048 – accesat 12.04.2013

Raportul analitic „ Explorând percepțiile și experiențele privind controlul vamal, servicii și grăniceri in perioada 2002- realizat de Transparency-international, www.transparency.md/documents_ro.htm – accesat 12.04.2013

Livre blanc de l'Expertise Judiciaire // http://www.fncej.org/ listes/documents/livre_blanc.htm – accesat 12.04.2013

Codul de procedură penală al Italiei // http://www.studiocelentano.it/codici/c/ – accesat 14.04.2013

http://www.iuridicas.com/base datos/Penal/lecr.html – accesat 11.04.2013

Academia Experților din Londra //www.academy-experts.org – accesat 22.04.2013

Departamentul pentru Afaceri Constituționale // http://www.dca.gov.uk/civil/procrules fin/contents/parts/part35.htm#3585867 – accesat 17.04.2013

Office of Public Sector Information // http://www.opsi.gov.uk/cgibin/htm_hl.pl?DB=opsi&STEMMER=en&WORDS=civil+procedur+rule+&COLOUR=Red&STYL E=s&URL= http://www.opsi.gov.uk/si/si2005/20050384.htm#muscat_highlighter_first_match – accesat 03.04.2013

ABREVIERI

ANEXA I

Structura aparatului central al Serviciului Vamal al Republicii Moldova

ANEXA II

Durata procedurilor de vămuire la frontiera Republicii Moldova cu

România și Ucraina (anul 2013)

ANEXA III

Formularul Declarației Vamale la trecerea frontierei Republicii Moldova

ANEXA IV

Birourile și posturile vamale ale Republicii Moldova

ANEXA V

Structura pe vîrste a colaboratorilor Serviciului Vamal al Republicii Moldova

ANEXA VI

Punctele tari și punctele slabe ale Serviciului Vamal al Republicii Moldova

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

Constituția Republicii Moldova din 27.08.1994, cu modificările și completările ulterioare. Chișinău: Moldpres, 2005

Codul Vamal al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul RM, nr.1149 – XIV din 20.07.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova ediție specială din 01.01.2007

Cod civil al Republicii Moldova. Cartea întîi. Dispoziții generale. Nr. 1107-XV din 06.06.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.82-86/661 din 22.06.2002

Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009

Codul de procedură penală a Republicii Moldova din 14 martie 2003 // Monitorul Oficial al republicii Moldova, nr. 104-110, din 7 iunie 2003

Convenția internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontieră, încheiată la Geneva la 21 octombrie 1982 // Legea Parlamentului Republicii Moldova nr.(215-XVI din 23.10.2008)

Convenția internațională privind asistența administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea și reprimarea infracțiunilor vamale, încheiată la 9 iunie 1977 // Legea Parlamentului Republicii Moldova nr.275-XV din 21.06.2001

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova nr.1140 din 02.11.2005, MO ar. 157-160/1285 din 25.11.2005

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Codului de conduită a colaboratorului vamal nr. 456 din 27.07.2009 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.121-123/520 din 07.08.2009

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea structurii, efectivului – limită și a Regulamentului Serviciului Vamal nr. 4 din 02.01.2007 // Monitorul Oficial nr.3-5/15 din 12.01.2007

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire Integrat Vamal nr. 561 din 18.05.2007 // Monitorul Oficial nr.74-77/597 din 01.06.2007

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea echipelor mobile ale Serviciului Vamal nr. 108 din 30.01.2006 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.25-27/149 din 10.02.2006

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Programului de acțiuni privind implementarea Planului Preliminar de Țară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA "Provocările Mileniului" Nr. 32 din 11.01.2007 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 21-24 din 16.02.2007

Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei naționale de prevenire și combatere a corupției și Planului de acțiuni pentru realizarea Strategiei naționale de prevenire și combatere a corupției Nr.421-XV din 16.12.2004 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.13-16/58 din 21.01.2005

Lege cu privire Moldova nr. 118-XV din 14 martie 2003. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.73-75

Legea Parlamentului Republicii Moldova nr.432-XV din 24.12.2004 privind modificarea și completarea unor acte legislative // Monitorul Oficial al republicii Moldova nr 1-4 din 07.01.2005, art. 189

Ordin referitor la completarea Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea și completarea declarației vamale în detaliu nr. 137-O din 12.05.2009 // Monitorul Oficial nr.99-100/422 din 05.06.2009

Ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova privind aprobarea Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea și completarea declarației vamale în detaliu nr.296-O din 28 decembrie 2005 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.35-38, art.108

Ordinul Serviciului Vamal cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declarației vamale în detaliu nr.480 din 18.12.2006; nr.2944 din 20.12.2006

Ordinului Serviciului Vamal al RM cu privire la aprobarea Metodologiei declarării periodice a mărfurilor produse în zonele economice libere la scoaterea lor pe cealaltă parte a republicii nr. 240-O din 27.06.2006 // Monitorul Oficial nr. 106-111/376 din 14.07.2006

Serviciul Vamal al Republicii Moldova. Ordin referitor la completarea declarației vamale în detaliu nr. 164-O din 18.05.2007 // Monitorul Oficial nr.74-77/354 din 01.06.2007

Serviciul Vamal. Planul de dezvoltare Instituțională 2009-2011. Chișinău Septembrie 2008

Strategiei Serviciului Vamal privind combaterea fraudelor vamale și corupției pentru anii 2009-2010, Chișinău 2008

Legea Republicii Moldova cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale nr.1086-XIV din 23.06.2000 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 144-145/41056 din 16.11.2000

Hotărîrea Guvernului R.M. nr.808 din 09.08.2000 privind interacțiunea servicilor, reglementarea perceperii plăților și automatizarea sistemului de evidența la efectuarea controlului în punctele de trecere situate la frontieră // Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 17.08.2000

Ordonanța Guvernului Romăniei nr. 75 din 24 august 2000 privind autorizarea experților criminaliști // Monitorul Oficial al Romaniei nr. 407 din 29.08.2000

Monografii, studii de specialitate

Alexandru I., Administrația publică. Teorii. Realități. Perspective. București: Editura Lumina Lex, 1999

Alexandru I., Structuri, mecanisme și instituții administrative. București: Editura Arta Grafică, 1992

Barbăroșie A., Serviciul Vamal al Republicii Moldova, Chișinău 2007

Borodac A., Drept penal. Partea generală. Chișinău, 1994

Borodac A., Drept penal. Partea generală. Chișinău, 1994, pag 73-81

Bulai C., Drept penal român. Partea generală. Vol. I, București, 1992

Caraiani Gh., Cazacu C., Vămuirea mărfurilor de export-import, Editura Economică 1996

Caraiani Gh., Reglementări interne și internaționale privind vămuirea mărfurilor. Editura Lumina Lex, București, 1997

Carnaț T., Protecția juridică a drepturilor omului. Chișinău: Reclama, 2003

Cîrnaț T., Cîrnaț M., Protecția juridică a drepturilor omului. Chișinău: Reclama, 2006

Ciurileanu R., Controlul financiar în Republica Socialistă Română. București: Editura Academiei R.S.R., 1980

Condor I., Condor S. Drept vamal și fiscal. București: Lumina Lex, 2002

Costin M.N., Dicționar de drept internațional al afacerilor, vol. I. Editura Lumina Lex, București, 1996

Demian N., Serviciul public. Chișinău: Secția Editare AAP, 1998

DEX. Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Iași 2004

Dicționar explicativ al limbii române. Ediția a II-a. București: Univers Enciclopedic, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998

Donciu A., Frontiera fără corupție – cartea de vizită a țării, Chișinău 2009

Dongoroz V., Drept penal, București, 1939

Drogurile și traficanții de droguri, Ed.Paralela 45, Pitești, 1997

Gladchi G., Victimologia și prevenirea infracțiunilor. Chișinău: Acad. „Ștefan cel Mare’’, 2004

Guțuleac V., Balmuș V., Problemele administrării de stat. Chișinău: Editura Fundației Draghiștea, 2002

Hoanță N., Evaziunea fiscală. București: Editura Tribuna Economică, 1997

Lupu Gh., Avornic Gh., Teoria generală a dreptului. Chișinău: Lumina, 1997

Mateuț Gh., Procedura penală II, Iași, Editura Fundației Chemarea, 1994

Mladen C., Drept vamal, Editura Economică preuniversitară, 2000,

Mladen C., Epure D., Îndrumător Vamal, Editura „Fundația Scrisul Românesc”, Craiova, 1998

Negru B., Negru A., Teoria general a dreptului și statului, Chișinău 2007

Orlov M., Drept administrativ. Chișinău: Epigraf, 2001

Pletea C., Bercheșan V., Tratat de metodică criminalistică, Ed.Carpați, Craiova, 1994

Radu Gh., Drept Vamal Comunitar (curs universitar), Chișinău, 2001

Santai I., Drept administrativ și știința administrației. Volumul 1. Cluj-Napoca: Risoprint, 2002

Stancu E., Tratat de Criminalistică. Ed a II-a revăzută și adăugită, Ed Universul juridic, București 2002

Theodoru Gr., Moldovan L., Drept procesual penal, București, Editura didactică și pedagogică, București, 1979

Țurlea S., Tratat de Criminalistică, București 2002

Ungureanu A., Drept penal român. Partea generală. București, 1995

Vedinaș V., Drept administrativ și instituții politico-administrative. Manual practic. București: Lumina Lex, 2002

Алехин А., Кармолицкий А., Козлов Ю. Административное право Российской Федерации. Москва: Зерцало, 2000

Бекящев К.А., Моисеев Е.Г., Таможнное право, Проспект, Москва, 2003

Борисов К.Г., Международное Таможенное право, Москва: 2001

Буков Е.А., Галанжи Е.Ф. „Учебное пособие в помощь слушателям таможенного делa”. Москва, 1994

Габричидзе Б.Н., Российское таможенное право. Учебник для вузов. Издательство Норма, Москва, 2001

Габричидзе Б.Н., Шахматев А. А. Таможенно-тарифное регулирование внешнеэкономической деятельности в Российской Федерации, Москва, 1994

Коржанский Н.И., Объект и предмет уголовно-правовой охраны, Москва, Академия МВД СССР, 1980

Лазарев Б., Компетенция органов управления. Москва: Юридическая литературa, 1972

Лоздрачова А.Ф., Таможеное право, Москва 1998

Манохин В., Порядок формирования органов государственного управления. Москва: Государственное издательство юридической литературы, 1963

Никифоров Б.С., Объект преступления по советскому уголовному праву, Москва, Госюриздат, 1960

Ноздрачев А.Ф., Таможенное право, Москва, 1998

Петров Г., Советское административное право. Часть Oбщая. Ленинград: Издательство ЛГУ, 1970

Проблемы эффективности работы управленческих органов. Москва: Наука, 1973

Сандровский К.К., Таможенное право, Киев, 1974

Старилов Ю., Служебное право. Москва: БЕК, 1996

Строгович М. С., Курс советского уголовного процесса, том 1, Наука, Москва, 1968

Тимошенко И.В., Девяткина Е.М., Таможенное право России. Курс лекций. Особенная часть. Москва, 2001

Тихомирова Л., Тихомиров М., Юридическая энциклопедия. Москва, 1998

Уголовное право. Часть общая. Часть особенная. Учебник под редакцией Н.И.Ветрова, Ю.И.Ляпунова, Москва, .

Уголовный процесс, Учебник для вузов под общей редакцией П. А. Лупинской, Москва, Юристъ, 1995

Халипов С. В., Таможеное право, Москва 2004

Халипов С.В., Таможенное право. Москва: Зерцало, 2003

Articole, ediții periodice

Avornic Gh., Răspunderea penală pentru unele infracțiuni // Bazele statului și dreptului Republicii Moldova. Chișinău: Cartier, 1997

Botnaru T., Acest serviciu este indispensabil oricărui stat. Moldova Suverană, 12 iulie 1997

Cornea N., Departamentul vamal al Republicii Moldova în mecanismul de administrare a sistemului vamal // "Administrarea publică", 2004, nr.1-2

Costache Gh., Bantuș A., Principiile activității serviciului public. Argumente și concluzii. Legea și viața, 1999, nr.4

Noană R., Infracțiuni la regimul vamal al României // "Legea și viața", 2009, nr.4

Obreja E., Mita idispensabilă în sistemul vamal. Transparency International // Ziarul de Gardă, Nr. 20, 9 decembrie 2004

Lăpăduși V., Lovitură sub centură // Criminalistica. Revistă de informare, documentare și opinii, nr. 5. – București, 2000

Țurcan V., Organele de drept în statul totalitar. Revista Națională de Drept, 2008, nr.9

Таможенный Альманах N 3. Транзит товаров . – ООО Фирма “Благовест – В” 2003

Practică judiciară

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ca-88/2002 din 23.04.2002

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova. Dosarul nr.1ca-19/2000 din 18.04.2000

Decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova. Dosarul nr.3r-635/2007 din 21.03.2007

Surse WEB

http://www.customs.gov.md/index.php?id=1048 – accesat 12.04.2013

Raportul analitic „ Explorând percepțiile și experiențele privind controlul vamal, servicii și grăniceri in perioada 2002- realizat de Transparency-international, www.transparency.md/documents_ro.htm – accesat 12.04.2013

Livre blanc de l'Expertise Judiciaire // http://www.fncej.org/ listes/documents/livre_blanc.htm – accesat 12.04.2013

Codul de procedură penală al Italiei // http://www.studiocelentano.it/codici/c/ – accesat 14.04.2013

http://www.iuridicas.com/base datos/Penal/lecr.html – accesat 11.04.2013

Academia Experților din Londra //www.academy-experts.org – accesat 22.04.2013

Departamentul pentru Afaceri Constituționale // http://www.dca.gov.uk/civil/procrules fin/contents/parts/part35.htm#3585867 – accesat 17.04.2013

Office of Public Sector Information // http://www.opsi.gov.uk/cgibin/htm_hl.pl?DB=opsi&STEMMER=en&WORDS=civil+procedur+rule+&COLOUR=Red&STYL E=s&URL= http://www.opsi.gov.uk/si/si2005/20050384.htm#muscat_highlighter_first_match – accesat 03.04.2013

ANEXA I

Structura aparatului central al Serviciului Vamal al Republicii Moldova

ANEXA II

Durata procedurilor de vămuire la frontiera Republicii Moldova cu

România și Ucraina (anul 2013)

ANEXA III

Formularul Declarației Vamale la trecerea frontierei Republicii Moldova

ANEXA IV

Birourile și posturile vamale ale Republicii Moldova

ANEXA V

Structura pe vîrste a colaboratorilor Serviciului Vamal al Republicii Moldova

ANEXA VI

Punctele tari și punctele slabe ale Serviciului Vamal al Republicii Moldova

s