Rolul Ordonatorilor de Credite In Formarea Bugetelor

b#%l!^+a?

Introducere

Bugetul reprezintă una dintre cele mai importante și complexe probleme ale finanțelor publice. Aflat la confluența dintre economic și politic, bugetul suscită întotdeauna vii controverse în ceea ce privește resursele care îl alcătuiesc, dar mai cu seamă destinațiile pe care aceste resurse urmează să le acopere.

Bugetul de stat este definit, sub aspect juridic, în tarile cu economie de piata, ca fiind un act în care se înscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului, pe o perioada determinata de timp (un an). Bugetul de stat reprezinta un document previzional, deoarece cuantifica nivelul cheltuielilor ce se vor efectua în viitor, precum si marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului. Fiind un document ce necesita autorizarea prealabila a puterii legislative, bugetul de stat are un caracter obligatoriu. Încasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor publice nu sunt posibile decât daca bugetul de stat a devenit lege prin aprobarea lui de catre Parlamentul României. De fapt bugetul de stat este un plan de actiune în domeniul finantelor publice.

Sub aspect economic bugetul de stat exprima relatiile în forma baneasca ce iau nastere în procesul repartitiei produsului intern brut în legatura cu îndeplinirea functiilor si sarcinilor statului. Aceste relatii se manifesta în dublu sens: pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resurse banesti la dispozitia statului, iar pe de alta parte ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.

Bugetul de stat este o categorie economica legata de existenta statului si a relatiilor marfa – bani. Totodata relatiile de mobilizare si repartizare a resurselor statului prin buget sunt influentate de actiunea mecanismelor pietei libere.

În perioada actuala bugetul nu reprezinta o simpla lista a veniturilor si a cheltuielilor probabile ale statului, ci un plan financiar la nivel macroeconomic.

Bugetul de stat reprezinta în România o forma de planificare, atât pe termen scurt ca urmare a previzionarii pe timp de un an a veniturilor si cheltuielilor publice, cât si pe termen mediu prin elaborarea bugetelor-program, mai ales pentru cheltuielile publice de investitii.

Procesul bugetar reprezintă ansamblul acțiunilor și măsurilor întreprinse de instituțiile competente ale statului în scopul concretizării politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentală.

Elaborarea proiectului de buget este prima etapă a procesului bugetar, care este b#%l!^+a?documentul care prezintă previziunea pentru o anumită perioadă de timp, concomitent a veniturilor și a cheltuielilor al statului, unităților administrativ-teritoriale, agenților economici, instituțiilor publice. Elaborarea bugetului se bazează pe principiul universalității, publicității, unității, anualității, specializării bugetare, unității monetare.

Conform principiului universalității veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe resurse de proveniență, respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinația acestora, potrivit clasificației bugetare.

O altă etapă a procesului bugetar este execuția bugetului, care este o activitate de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin buget.

Execuția bugetului se desfășoară pe baza legilor bugetare anuale, unde se prevăd și se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, precum și structura funcțională și economică a acestora.

Instituțiile publice sunt organisme create și organizate pentru a realiza și desfășura anumite funcții ale statului în domeniul administrației publice, centrale și locale, precum și al acțiunilor social-culturale și politice.

Ordonatorii de credite sunt conducatorii autoritatilor publice si ai institutiilor publice cu personalitate juridica ce au obligatia de a angaja si de a utilize credite bugetare in limita prevederilor si destinatiilor aprobate pentru cheltuieli strict activitatilor institutiilor publice

Lucrarea este structurată pe trei capitole:

Capitolul I. intitulat Finanțele, instituțiile publice si procesul bugetar, prezintă funcțiile finanțelor publice, structura și clasificarea instituțiilor publice si structura bugetului de stat, execuția bugetară.

Capitolul II. Ordonatorii de credite bugetare – rol și responsabilități, prezintă, ordonatorii de credite și atribuțiile acestora, si rolul ordonatorului de credite in realizarea programului de investiții publice locale.

Capitolul III. prezintă un studiu de caz la Casa Judeteana de Pensii Galati, care conține bugetul de venituri și cheltuieli pe trei ani consecutivi, cu toate modificările efectuate și execuțiile bugetare.

Capitolul I. Finanțele, instituțiile publice si procesul bugetarb#%l!^+a?

b#%l!^+a?

Finanțelor publice si funcțiile lor

Finanțele publice au apărut odată cu evoluția societății și se încadrează în procesul obiectiv al evoluției societății omenești și presupune existența unor condiții minimale pentru a-și putea manifesta caracterul de relaționare de natura economică. Finanțele publice reprezintă ansamblul de cheltuieli ale statului. Din punct de vedere etimologic, cuvântul „finanțe” provine din limba latină, ceea ce înseamnă „plată în bani”.

Putem spune că finanțele publice sunt acele resurse financiare ce sunt puse la dispoziția instituțiilor publice, asigurând exercitata funcțiilor lor în societate.

Ca expresie generalizată a unui anumit grup de procese și relații economice, finanțele publice au de îndeplinit o anumită misiune socială, în sensul că prin intermediul lor se înfăptuiesc anumite procese economico-sociale și joacă un rol important prin aportul adus la realizarea obiectivelor private sau ale dezvoltării generale a societății, inclusiv la înfăptuirea diverselor activități economice și sociale (Ioan Lazar, 2013, pag. 21).

Conceptul de funcție atribuită finanțelor publice desemnează capacitatea lor de a mijloci, în condiții considerate optime, realizarea directă a anumitor procese economice exprimate în formă bănească și derularea relațiilor corespunzătoare dintre participanți, ca și influențarea modului de înfăptuire a acestora (Tatiana Moșteanu, 2005, pag. 43).

Cel mai adesea, îndeplinirea funcțiilor finanțelor publice se concretizează în formarea, repartizarea și utilizarea fondurilor de resurse bănești (financiare) publice în contextul activităților economico-sociale în care sunt implicate autorități publice.

Literatura noastră de specialitate reține, cel mai adesea, ca funcții atribuite finanțelor publice funcția de repartiție și funcția de control, la care se adaugă, uneori, și o funcție de reglare a economiei, fiecare dintre acestea mijlocind procese economice de repartiție a unei părți a PIB, realizarea controlului financiar, respectiv stimularea dezvoltării fenomenelor pozitive sau contracararea unor fenomene negative, în economie și societate (Ioan Lazar, 2013, pag. 45).

În sinteză, luând în considerare abordările diferite și principalele ipostaze în care se manifestă, se poate admite că finanțele publice îndeplinesc următoarele funcții:

– funcția de distribuire (a resurselor);

– funcția de alocare (a resurselor); b#%l!^+a?

– funcția de stabilizare (reglare) a economiei.

Funcția de distribuire apare ca o componentă a celei de repartiție, semnificând mijlocirea de către finanțele publice a unor procese de redistribuire a resurselor între persoanele fizice și juridice, cu implicarea autorităților publice.

Această funcție se manifestă prin preluarea la fonduri publice a unor părți din veniturile sau averile diferitelor persoane fizice sau juridice sub forme ale impozitelor, taxelor etc., iar apoi distribuirea lor sub forme ale cheltuielilor publice efectuate potrivit unor criterii de echitate sau justiție socială. În mod implicit, îndeplinirea sa se concretizează în redistribuirea unei părți a PIB între membrii societății.

La rândul său, funcția de alocare (alocativă) exprimă mijlocirea de către finanțele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilități publice, create pe seama resurselor financiare de care dispun autoritățile publice. Ea presupune, în prim plan, alocarea resurselor necesare funcționării entităților publice și realizării diferitelor obiective social-economice și, pe această bază, prestarea de servicii sau furnizarea unor bunuri către membrii societății, fie gratuit, fie la prețuri mult inferioare valorii lor reale.

Prin intermediul finanțelor sunt dirijate, astfel, resursele destinate consumului public de bunuri și servicii în raport cu nevoile societății și în corelație cu oferta privată, potrivit criteriilor de optim economic și social (Iulian Văcărel & al, 2008, pag. 59).

Funcția de stabilizare exprimă mijlocirea de către finanțele publice a unor influențe cu caracter stabilizator asupra evoluției vieții economico-sociale, acestea având astfel capacitatea de a contribui la asigurarea stabilității prețurilor, a unui grad ridicat de ocupare a forței de muncă, a menținerii echilibrului în relațiile externe, contribuind, astfel, la menținerea unui ritm acceptabil de creștere economică echilibrată.

Definirea structura și clasificarea instituțiilor publice

Instituțiile publice sunt organisme create și organizate pentru a realiza și desfășura anumite funcții ale statului în domeniul administrației publice, centrale și locale, precum și al b#%l!^+a?acțiunilor social-culturale și politice (Adriana Tiron Tudor, 2002, pag. 13).

In sensul prevederii art.135 pct. 5 din Constituția României, toate persoanele juridice infiintate prin acte de putere sau de dispoziție ale autoritarilor publice centrale sau locale in scopul realizării unor activitati fara caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial poarta denumirea de instituție publica.

Articolul 2, punctul 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prezintă structura instituțiilor publice ce funcționează în România: Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome precum și instituțiile din subordinea lor, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Instituțiile publice în sensul prevederilor art. 6, alin. 5 al Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice locale cuprind autoritățile unităților administrativ – teritoriale, instituțiile publice și serviciile publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Sistemul instituțiilor publice din România acoperă următoarele sfere de activitate:

administrația publică;

învățământul;

cultura;

sănătatea;

protecția mediului;

asistența și protecția socială;

activitățile de interes strategic;

apărarea națională;

ordinea publică;

transporturile și telecomunicațiile;

cercetarea științifică. b#%l!^+a?

Instituțiile publice se pot grupa după mai multe criterii, astfel:

a) După natura activității desfășurate:

instituții de administrație publică – sunt instituții de interes central sau local care b#%l!^+a?exercită puterea executivă: Guvernul, ministerele, prefecturile, primăriile, aparatul executiv din consiliile județene și locale;

instituții de specialitate cu caracter funcțional – sunt instituțiile din domeniile învățământ, cercetare, juridic, financiar fiscal, cultural, de apărare și ordine publică, sănătate;

instituții deliberative – sunt instituții care reprezintă puterea legislativă la nivel central și local: Parlamentul, consiliile locale și partea deliberativă a consiliilor județene.

b) După sfera de interes:

instituții de interes național – instituții care desfășoară activități cu impact la nivel național;

instituții de interes local c instituții care desfășoară activități cu impact la nivel local: județe sau unitate administrativ teritorială (sectoare, municipii, orașe, comune).

c) După statutul juridic:

instituții cu personalitate juridică, adică instituții cu patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget propriu de venituri și cheltuieli, care întrețin relații cu terții, conduc contabilitate proprie; conducătorii acestor instituții au calitatea de ordonatori de credite bugetare;

instituții fără personalitate juridică, sunt instituții care funcționează ca entități distincte în subordinea sau pe lângă instituții cu personalitate juridică, care nu conduc contabilitate proprie și nu au cont curent la trezorerie (grădinițe, facultăți, clinici universitare) iar conducătorii lor nu au calitatea de ordonatori de credite bugetare.

d) După nivelul ierarhic:

instituții ierarhic superioare, ce au competențe și drepturi sporite în desfășurarea activității, în repartizarea și folosirea fondurilor, atât pentru finanțarea proprie, cât și pentru finanțarea instituțiilor publice ierarhic subordonate;

instituții ierarhic inferioare, ce au acces la mijloace bugetare pentru nevoile lor numai prin intermediul instituțiilor ierarhic superioare.

e) După regimul de finanțare:

instituții finanțate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,?bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, după caz;

instituții finanțate din venituri proprii și subvenții acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale; b#%l!^+a?

instituții finanțate integral din venituri proprii.

Caracteristicile activității instituțiilor publice din punct de vedere economic sunt următoarele (Angela Răduți, 2003, pag. 11-12):

În general aceste organisme nu desfășoară activități de producție și comercializare, ci activități legislative, de organizare, de coordonare, de conducere și control, precum și de prestare servicii cu rol și funcții social-culturale, de apărare și securitate;

La înființare ele sunt dotate cu un patrimoniu adecvat (patrimoniu alcătuit prin delimitarea sa din patrimoniul public și privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, pe care îl administrează în baza atribuțiilor primite prin legea sau hotărârea de înființare;

Cheltuielile legate de funcționarea curentă și prestarea serviciilor, precum și cele aferente realizării investițiilor sunt finanțate sub forma alocațiilor bugetare, astfel:

integral din bugetul statului sau din bugetul local, în funcție de subordonarea instituției;

parțial din veniturile alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în funcție de subordonarea instituției;

integral din venituri extrabugetare;

din fonduri speciale, pentru anumite cheltuieli stabilite și aprobate prin lege.

Pentru sursele bugetare de finanțare, conducătorii instituțiilor publice au calitatea de ordonatori de credite;

Consumă importante valori materiale; de exemplu, în cazul unei unități militare o pondere însemnată în cadrul cheltuielilor o reprezintă cheltuielile cu echiparea, hrana, cazarea și asigurarea asistenței medicale a militarilor, cheltuieli de personal, cheltuieli necesare înzestrării și pregătirii pentru luptă;

La baza activității de finanțare a instituțiilor publice se află bugetele de venituri și cheltuieli întocmite de acestea în concordanță cu funcțiile lor, cu obiectivele strategice de dezvoltare economică și socială a țării, precum și cu principiile și prevederile clasificației bugetare;

Înlocuirea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar se realizează pe seama mijloacelor bugetare sau extrabugetare; b#%l!^+a?

Nu calculează costul activității și nici profitul pe activitate sau în ansamblu;

Diferența dintre cheltuielile și veniturile proprii este foarte mare, și în general, nu se pune problema autofinanțării lor, numai dacă se renunță la gratuitatea acestor servicii; dacă unele instituții publice desfășoară activități generatoare de venituri, ele rețin aceste venituri pentru autofinanțare sau le virează la buget;

Nu pot efectua plăți direct din veniturile încasate;

Operațiunile de încasări și plăți se derulează prin trezoreria statului;

Achiziționarea de bunuri (mașini, utilaje, aparatură, materiale de natura stocurilor și a obiectelor de inventar) și/sau servicii se realizează pe bază de licitație;

Îndeplinesc, de regulă, anumite funcții social-publice sau unele activități cu caracter economic de interes public;

Activitățile realizate de instituțiile publice nu intră, decât sub formă de excepție, în sfera de aplicare a TVA.

1.3. Aspecte genenerale privind bugetul de stat. Cuprins, structură și trăsături

Bugetul reprezintă una dintre cele mai importante și complexe probleme ale finanțelor publice. Aflat la confluența dintre economic și politic, bugetul suscită întotdeauna vii controverse în ceea ce privește resursele care îl alcătuiesc, dar mai cu seamă destinațiile pe care aceste resurse urmează să le acopere.

Bugetul public nu constituie o noțiune abstractă, de natură teoretică, ci reprezintă cel mai important instrument de politică economică și socială la nivelul întregii țări, contribuind la realizarea obiectivelor de natură economică și macrostabilitate în conformitate cu direcțiile stabilite de puterea publică, pentru fiecare an în parte. Prin intermediul bugetului public se asigură realizarea echilibrului între nevoile colective și mijloacele cu care se acoperă (Cornel Lazăr & al, 2007, pag. 239).

Formal, conform finanțelor clasice, bugetul de stat era considerat un act legislativ, o listă a cheltuielilor și a veniturilor publice, fără specificarea vreunei legături cu starea și perspectivele economiei naționale.

În condițiile actuale, pe planul economico-social, caracterizat ca având un caracter b#%l!^+a?deosebit de complex, doctrina financiară completează imaginea despre buget și îl asociază mersului și stării întregii economii naționale, caracterul formal al bugetului de stat ocupând un rol secundar în definirea acestuia.

Sub raport economic, bugetul de stat exprimă în formă bănească relațiile economice care apar în legătură cu formarea și repartiția, cu nivelul și evoluția produsului intern brut, dar și cu îndeplinirea funcțiilor statului. Bugetul public, reflectă opțiunile de politică economică, socială și financiară ale statului referitoare la un interval de un an. Relațiile economice pe care acesta le exprimă, se manifestă dual, pe de-o parte ca relații de mobilizare a resurselor bănești anuale ale statului, iar pe de alta parte ca relații de repartizare a acestor resurse.

Relațiile de mobilizare a resurselor sunt, în principal, relații de repartiție a produsului intern brut în favoarea statului prin intermediul impozitelor, taxelor, al prelevărilor din venituri cât și prin atragerile de disponibilități temporar libere din economie în baza relațiilor de credit.

Din aceasta perspectivă, veniturile statului apar ca forme caracteristice ale proceselor și relațiilor de mobilizare a resurselor financiare, iar cheltuielile publice sunt forme ale proceselor și relațiilor de repartizare pe destinații ale acestor resurse.

Abordarea economică a conceptului de buget evidențiază, astfel corelațiile macroeconomice și, în special, legătura cu nivelul și evoluția PIB, exprimând relațiile economice în formă bănească ce iau naștere în procesul constituirii și distribuirii fondului bugetar, în conformitate cu obiectivele de politică economică și socială ale perioadei respective.

Bugetului public îi este atribuit un rol complex, fiind divizat în mai multe componente precum: financiară, economică, alocativă, redistributivă și de reglare a vieții economice. Rolul bugetului de stat este evidențiat și strâns legat de funcțiile finanțelor publice. Acesta nu reprezintă doar un tablou sintetic în care se înscriu veniturile și cheltuielile publice (Mariana Cristina Cioponea, 2007, pag. 88), el îndeplinind astfel un rol financiar, un rol economic, un rol alocativ, un rol redistributiv, si un rol de reglare.

La baza realizării bugetului public stau principiile bugetare, riguros formulate, parte a patrimoniului universal de cunoștințe și învățăminte aferente științei finanțelor. Legislația?bugetară se bazează pe aceste principii și le include ca norme juridice.

Cele mai reprezentative principii privitoare la bugetul de stat sunt:

Principiul unicității/unitatea bugetului, constă în însușirea bugetului de a fi unic, atât b#%l!^+a?din punctul de vedere al aprobării, cât și al gestionării, printr-un sistem unitar de indicatori și corelații. Veniturile și cheltuielile statului sunt cuprinse într-un singur buget, după o schemă unitară de clasificare a veniturilor și cheltuielilor.

Principiul universalității, stipulează înscrierea în buget a tuturor veniturilor și cheltuielilor, fără nici o excepție, sub forma unor sume brute și nu a unor solduri rezultate din eventuale compensări.

Principiul realității bugetare, impune ca toate veniturile și cheltuielile să pornească de la starea reală a economiei naționale, adică proiectul de buget să fie elaborat pornind de la realitatea economico-socială.

Ținându-se seama de faptul că prevederile bugetare sunt departe de a avea o bază reală, și aceasta datorită imposibilității planificării economiei și finanțelor în condițiile capitalismului, în unele țări legislația permite guvernului să modifice anumite credite bugetare aprobate de Parlament, în momentul cunoașterii exacte a cuantumului cheltuielilor respective (Iulian Văcărel & al, 2008, pag. 252).

Principiul anualității bugetului, menționează anul drept intervalul de timp la care se referă bugetul. În sensul acestui principiu, anul este un interval de 12 luni care poate să se suprapună sau nu anului calendaristic.

Principiul echilibrului bugetar implică întocmirea unui buget public echilibrat, în care veniturile publice să acopere cheltuielile publice. Doctrina clasică consideră acest principiu ca fiind cheia de boltă a finanțelor publice.

Principiul neafectării veniturilor bugetare se identifică prin depersonalizarea veniturilor, adică faptul de a nu cunoaște nici la restituirea lor, nici la încasarea lor care este destinația expresă ce li se rezervă.

Principiul specializării, se referă la faptul că în bugetul de stat, atât cheltuielile cât și veniturile, nu se cuprind doar în suma globală ci și defalcat, adică cheltuielile pe destinații și veniturile pe tipuri de surse de finanțare. b#%l!^+a?

Principiul publicității bugetului, potrivit acestuia, bugetul public, în toate componentele sale, se aduce la cunoștință tuturor celor interesați. Aplicarea acestui principiu este un rezultat al democratizării societății.

Principiul unității monetare, acest principiu a fost introdus prin textul art. 13 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice. Potrivit cerințelor principului „toate operațiunile bugetare se exprimă în moneda națională”, iar conform art. 137 alin. (2) din Constituția b#%l!^+a?României moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul. Aplicarea principiului reprezintă un mijloc de asigurare a unității de exprimare în materia executării veniturilor și cheltuielilor bugetului public.

Ansamblul operațiunilor privind elaborarea proiectelor de buget, dezbaterea și aprobarea bugetului, execuția și încheierea exercițiului bugetar, precum și controlul bugetar, constituie procesul bugetar, care se desfășoară într-un cadru constituțional și administrativ instituțional. Conținutul procesului bugetar prezintă totodată anumite diferențieri, mai ales, în funcție de componenta sistemului bugetar la care se referă (buget central sau federal, buget al statului membru în federație, buget local) și de particularitățile dezvoltării istorice a fiecărei țări, dar el are și multe elemente comune ce corespund unui proces decizional sui generis.

Procesul bugetar presupune existența unor resurse financiare, precum și alocarea lor în scopul furnizării către cetățeni a bunurilor și serviciilor publice. Instrumentul în care se găsesc reflectate toate resursele financiare publice îl constituie bugetul general consolidat. Pentru ca acest sistem complex de bugete să devină operațional, este necesară elaborarea politicii financiare a guvernului pe o anumita perioadă; concret, stabilirea cadrului juridic care să reglementeze, pe de o parte, categoriile și nivelurile impozitelor, taxelor și a altor contribuții percepute de la persoanele fizice și juridice, iar pe de alta parte structura și nivelul cheltuielilor pentru furnizarea de bunuri și servicii publice.

Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici, care conferă acestuia trăsăturile specifice, ce îi atribuie:

un caracter decizional – bugetul presupune alocarea unor resurse bugetare limitate în raport cu nevoile societății pentru bunuri și servicii publice;

un caracter democratic – pe parcursul derulării etapelor procesului bugetar se manifestă atât atributele statului de drept cât si interesele economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetățeni care dețin politica de decizie;

un caracter preponderent politic – opțiunea pentru un anumit tip de politică economică, politică financiară și monetară ce se reflectă în conținutul bugetului. Elaborarea și aprobarea bugetului este un act de opțiune politică a forțelor majoritare în Parlament.

un caracter de continuitate ciclică – etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legile specifice, cu precizarea termenelor concrete de derulare și finalizare;

un caracter public, cu implicații la nivel macro și microeconomic, care se manifestă în plan economic și social. Atât pe linia mobilizării resurselor cât și a destinației cheltuielilor b#%l!^+a?prin procesul bugetar este influențată dezvoltarea sau stagnarea economică, nivelul prețurilor, evoluția șomajului, evoluția ratei dobânzii și soldul contului curent al balanței de plăți.

Aplicarea principiilor bugetare conferă documentului bugetar o anumită configurație, acesta nereprezentând doar o simplă listă de venituri și cheltuieli, ci un document extrem de voluminos și de complex în care își găsesc reflectarea decizii extrem de importante. Tocmai de aceea el este îndelung pregătit, dezbătut și apoi supus aprobării. Sinteza se regăsește în legea anuală a bugetului, care trebuie pusă în aplicare de către Guvern în etapa execuției bugetare. La încheierea exercițiului bugetar, se întocmește contul general de încheiere a bugetului, supus și el aprobării Parlamentului. Organele specializate ale statului supraveghează și verifică operațiile bugetare, supunându-le controlului preventiv și ulterior.

Toate aceste activități se desfășoară în faze succesive, cu excepția controlului, care este prezent în toate etapele. Procesul bugetar este astfel conturat prin elaborarea proiectului de buget, dezbaterea și aprobarea lui, execuția și încheierea exercițiului bugetar, precum și controlul asupra tuturor acestor operațiuni.

În România, proiectul de buget de stat/proiectul legii bugetare anuale, este rezultatul unui proces complex, cu caracter iterativ, care constă în dimensionarea mărimii alocației bugetare destinate finanțării obiectivelor și acțiunilor de utilitate publică ale perioadei, precum și a resurselor financiare ce urmează să fie mobilizate în acest scop, pe surse de proveniență. Totodată proiectul legii bugetare, cuprinde o serie de prevederi cu privire la modul în care urmează a fi aplicată legislația referitoare la veniturile mobilizabile, la repartizarea și utilizarea creditelor bugetare, la unele limite cu caracter normativ vizând constituirea unor fonduri ale microeconomiei sau efectuarea unor cheltuieli la facilitățile fiscale nou instituite, la majorarea sau diminuarea unor cote de impozite etc.

Proiectul de buget este elaborat de Guvern, prin subsistemul instituțiilor publice aflate în?structura acesteia.

În acest scop, este obiectiv necesară structurarea cheltuielilor fiecărui minister și agenții guvernamentale pe programe specifice atribuțiilor și competențelor acestora, precum și formularea de criterii concrete de performanță, adaptate la particularitățile sectoriale de activitate, pentru evaluarea eficienței, eficacității și economicității programelor cu finanțare bugetară și pe ansamblul bugetului.

Execuția bugetului de stat este o etapă importantă a procesului bugetar care constă în b#%l!^+a?activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin buget (Tatiana Moșteanu, 2003, pag. 115). Trebuie precizat faptul că înainte de trecerea la execuția efectivă a bugetului are loc operațiunea de repartizare a veniturilor și cheltuielilor bugetare pe trimestre și instituții.

La execuția bugetului participă Ministerul Finanțelor Publice, Trezoreria Statului (ca instituție specializată a Ministerului Finanțelor și subordonată acestuia; în unele state nu există această instituție), toate instituțiile bugetare (în calitate de ordonatori de credite bugetare), unitățile administrativ – teritoriale, bănci angajate în operațiunile bugetare precum și organisme internaționale angajate în transferuri monetare cu bugetul.

Ministerul Finanțelor Publice, respectiv Trezoreria Statului au ca obiectiv cunoașterea și urmărirea permanentă a stării încasării și a cheltuirii resurselor bugetare, ca și echilibru bugetar, efectuarea încasării și plățile bugetare.

Execuția veniturilor se face prin operațiuni specifice, adesea diferite după tipul de venit: impozit direct, impozit pe consum, taxă vamală, venit nefiscal, împrumuturi ș.a.

Execuția cheltuielilor presupune și ea unele particularități, în special pentru transferuri în beneficiul bugetelor locale și pentru rambursări de împrumuturi.

Pentru cheltuielile bugetare ordinare (curente și de capital), execuția se realizează prin operațiuni în sarcina ordonatorilor de credite, adică a conducătorilor de instituții publice sau a celor mandatați de ei. În cadrul acestor operațiuni se includ:

angajarea, adică decizia pe baza căreia se autorizează efectuarea unei plăți de către instituția bugetară în beneficiul unui terț; la baza deciziei stă întotdeauna un document legal de angajare: contract, ordin al ministrului, hotărâre judecătorească, prevederile unor legi;

lichidarea, adică recepția bunurilor/serviciilor contractate și determinarea sumei datorate furnizorilor; b#%l!^+a?

ordonanțarea, adică emiterea documentului prin care se va face plata: dispoziție de plată sau ordin de plată

plata și evidența plăților

Încheierea anului bugetar este marcată prin operațiuni și documente care să ateste încheierea execuției bugetare și este diferențiată după sistemul de execuție: de exercițiu sau de gestiune.

La nivelul unităților bugetare se întocmesc dări de seamă contabile și conturi privind b#%l!^+a?execuția de casă a bugetului aferent și, de asemenea, se închid conturile de alocații bugetare, astfel încât veniturile neutilizate să fie returnate bugetului de stat.

La nivelul Ministerului Finanțelor Publice, ca administrator general al execuției bugetare, se întocmește contul de execuție bugetară pe baza căruia se determină modul în care au fost realizate veniturile, cheltuielile și soldul bugetului, așa cum au fost ele aprobate prin legea bugetului sau prin legile de rectificare a acestuia.

Contul de execuție bugetară întocmit de Ministerul Finanțelor Publice este numit și cu apelativul general (cont general de execuție bugetară) întrucât cumulează prin agregare conturile de execuție ale tuturor ordonatorilor de credite. Acest cont general este prezentat de Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi discutat de Guvern, iar acesta îl prezintă Parlamentului spre discuție și aprobare, după care execuția bugetului se consideră închisă.

Dezbaterea în Parlament și Guvern a contului general de execuție bugetară se face pe baza unui raport elaborat de Ministerul Finanțelor Publice, precum și a unui proiect de lege privind execuția bugetului. În Parlament aceste documente sunt în prealabil discutate în comisia de specialitate, care prezintă plenului Parlamentului o recomandare asupra lor. Pe lângă aceste documente, Parlamentul ia cunoștință, audiază și dezbate, de asemenea, un raport al Curții de Conturi privind execuția bugetului.

Controlul execuției bugetului este efectuat de Curtea de Conturi, organism subordonat (în țara noastră) direct Parlamentului. Curtea de Conturi este instituția supremă de control a finanțelor publice și care exercită un control de tip ulterior. În unele țări această instituție poate avea și atribuții de control preventiv.

Aprobarea execuției bugetare se realizează pe baza raportului privind contul de execuție bugetară, elaborat de instituția specializată de control a finanțelor publice, Parlamentul declanșând procedura de dezbatere și aprobare a acestuia. Mai întâi are loc analiza raportului în comisiile permanente reunite de buget, finanțe și bănci ale forului legislativ, iar apoi se dezbate în plenul Parlamentului proiectul de lege privind aprobarea contului de execuție bugetară.

b#%l!^+a?

b#% Capitolul II. Ordonatorii de credite bugetare – rol și responsabilități

2.1. Categorii de ordonatori de credite

Potrivit legii aprobarea efectuarii si utilizarii cheltuielilor din bugetele proprii ale autoritatilor publice locale se realizeaza de catre ordonatorii de credite.

Ordonatorii de credite sunt conducatorii autoritatilor publice si ai institutiilor publice cu personalitate juridica ce au obligatia de a angaja si de a utilize credite bugetare in limita prevederilor si destinatiilor aprobate pentru cheltuieli strict activitatilor institutiilor publice b#%l!^+a? (Cristina Otilia Tenovici, 2008, pag.11).

Numarul mare de institutii publice a condus la crearea unei ierarhii la nivel sectorial sau geografic, astfel in functie de competentele si de importanta institutiilor pe care le conduc, ordonatorii de credite sunt (Tatiana Mosteanu, 2004, pag. 126-127):

ordonatori principali de credite;

ordonatori secundari de credite;

ordonatori tertiari de credite.

Ordonatorii principali, secundari si tertiari au obligatia de a angaja si utiliza credite bugetare numai in limita prevederilor si potrivit destinatiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor prevederilor legale.

Ordonatorii principali de credite sunt conducatorii autoritatilor publice, ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale. La Camera Deputatilor si la Senat, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali ai acestora.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unitatilor administrativ teritoriale, primarul general al Municipiului Bucuresti si presedintii consiliilor judetene.

Dreptul de a aproba folosirea si repartizarea creditelor bugetare poate fi delegat de catre ordonatorii principali inlocuitorilor de drept. Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile ierarhic inferioare, in raport cu sarcinile acestora cuprinse in bugetele respective si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu (Cristina Otilia Tenovici, 2008, pag.12).

Ordonatorii secundari si tertiari de credite sunt cunoscatorii institutiilor publice (comunele, orasele, municipiile sectoarele Municipiului Bucuresti, judetele si Municipiul Bucuresti institutiile si serviciile publice din subordinea acestora) cu personalitate juridica, indiferent de modul de finantare a activitatii acestora.

Ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite care primesc credite atat pentru acoperirea cheltuielilor proprii, cat si pentru repartizarea creditelor ordonatorilor tertiari aflate in subordine. Ordonatorii secundari de credite aproba efectuarea de cheltuieli din creditele b#%l!^+a?bugetare aprobate pentru unitatile pe care le conduc si repartizeaza creditele bugetare aprobate unitatilor subordonate, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori tertiari.

Ordonatorii tertiari de credite sunt conducatori ai institutiilor publice imputerniciti de catre ordonatorii principali sau secundari sa foloseasca creditele bugetare numai pentru nevoile proprii ale institutiei pe care o conduc, neavand in subordine alte institutii publice cu personalitate juridica.

Ordonatorii tertiari de credite analizeaza modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale si prin bugetele institutiilor publice, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozitiilor legale.

2.2. Responsabilitățile si atribuțiile ordonatori de credite

Rolul traditional al ordonatorului consta in pregatirea cheltuielilor de la „nasterea” lor pana la intocmirea ordinului de plata a sumelor datorate. Ordonatorul este insarcinat cu lichidarea si ordonantarea cheltuielilor, el are si calitatea de a angaja cheltuielile (Constantin  Roman, 2000, pag. 88).

Competențele (responsabilitățile) ordonatorului de credite sunt reglementate la art. 22 din Legea nr. 500/2002, astfel: ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate (autorizare bugetara și justa imputare) pentru cheltuielile strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale (legalitate).

Ordonatorii principali de credite analizeaza modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale si prin bugetele institutiilor publice, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozitiilor legale. 

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea b#%l!^+a?dispozitiilor legale. 
          Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unitatilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale. Ordonatorii de credite in calitatea lor de conducatori ai autoritatilor publice ai administratiilor publice au anumite responsabilitati in ceea ce priveste angajarea si utilizarea creditelor bugetare aprobate.

Raspunderile si atributiile ordonatorilor de credite sunt corespunzator pozitiei pe care se afla in reteaua bugetara. In general, se pot formula o serie de atributii si sarcini ale ordonatorilor de credite, indiferent de nivelul ierarhic pe care se afla (Gabriela Anghelache, 2005, pag. 63).

Astfel, la nivelul bugetului administratiei centrale de stat, ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Potrivit legii ordonatorii de credite au urmatoarele obligatii:

a) elaborarea si fundamentarea proiectului de buget propriu;

b) urmarirea modului de realizare a veniturilor;

c) angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare aprobate si a veniturilor bugetare posibil de incasat;

d) inregistrarea bunurilor aflate in proprietatea sau in administrarea institutiei pe care o conduc;

e) organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si a executiei bugetare;

f) organizarea sistemului de monitorizarea a programului de investitii publice; b#%l!^+a?

g) organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului conform prevederilor legale;

h) alte atributii stabilite de dispozitiile legale.

La nivelul bugetelor locale ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale. b#%l!^+a?

La acest nivel, ordonatorii de credite raspund de indeplinirea urmatoarelor obiective:

elaborarea si fundamentarea proiectului de buget propriu;

urmarirea modului de realizare a veniturilor;

organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale;

organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si a executiei bugetare;

organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;

organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;

angajarea, lichidarea si ordonanta cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate potrivit prevederilor legii;

integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;

alte atributii stabilite de dispozitiile legale.

Atat in cazul bugetului de stat, cat si bugetelor locale, ordonatorii principali si secundari pot refuza aprobarea deschiderii de noi credite bugetare subordonatilor lor, atunci când constata incalcari ale disciplinei financiare si bugetare: efectuarea de cheltuieli inaintea alocarii sumelor, schimbarea destinatei sumelor  primite, netinerea evidentei bugetare la zi etc.

Ordonatorii principali de credit ai bugetului de stat au urmatoarele raspunderi si atributii:

Pana la data de 1 mai a fiecarui an, trebuie sa comunice Ministerului Economiei si Finantelor propunerile de modificare a veniturilor si cheltuielilor pentru bugetul de stat si bugetul fondurilor speciale pe anul viitor, fata de anul in curs.

Ordonatorilor principali de credite, le revine sarcina de a asigura, totodata, utilizarea rationala si eficienta a acestor fonduri, realizarea obiectivelor de investitii in termenele aprobate. De asemenea, legat de proiectele de investitii, ei actualizeaza si aproba valoarea fiecarui obiectiv de investitii nou sau in continuare, in functie de evolutia preturilor.

Pana cel mai tarziu la data de 1 iunie a fiecarui an, vor depune la Ministerul Economiei si Finantelor propunerile pentru proiectul bugetului de stat si bugetele fondurilor speciale pentru anul urmator, potrivit metodologiei stabilita de Ministerul Economiei si Finantelor. b#%l!^+a?

Repartizeaza creditele bugetare, aprobate prin bugetul de stat si bugetele fondurilor speciale, pe unitatile ierarhice inferioare, in raport cu sarcinile acestora, cuprinse, potrivit legii, in bugetele respective si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu.

Ordonatorii principali de credite au obligatia de a analiza trimestrial necesitatea mentinerii unor credite bugetare pentru care, in baza unor dispozitii legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desfiintate sau amanate si de a propune Ministerul Economiei si Finantelor anularea creditelor respective. Cu valoarea creditelor bugetare anulate sau reduse la ordonatorii principali de credite finantati din bugetul de stat se majoreaza Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat.

Ordonatorii secundari de credite ai bugetului de stat, au urmatoarele raspunderi si atributii:

Aproba efectuarea cheltuielilor prevazute in bugetele proprii si ale celor din bugetele fondurilor speciale atasate.

Repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile subordonate, ai caror conducatori sunt ordonatorii tertiari de credite.

Vireaza creditele bugetare de la o subdiviziune la alta a clasificatiei economice, portivit competentelor ce le sunt atributie prin lege.

Efectueaza controlul asupra activitatii institutiilor subordonate.

Raspunderile si atributiile ordonatorilor tertiari de credite ai bugetului de stat se refera la obligatia acestora de a angaja si utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective, cu respectarea criteriilor de legalitate, realitate, oportunitati si eficienta.

Ordonatorii principali de credit ai bugetelor locale au urmatoarele raspunderi si atributii principale:

intocmesc si prezinta propunerile pentru proiectele bugetelor locale echilibrate, la directiile generale ale finantelor publice, pana la data de 15 mai a fiecarui an, urmand ca acestea sa depuna la ministerul economiei si finantelor proiectele bugetelor locale pe ansamblul judetului si al municipiului bucuresti, cel mai tarziu pana la data de 1 iunie a fiecarui an. proiectele bugetelor locale se prezinta spre aprobare consiliilor locale judetene si consiliului general al municipiului bucuresti, dupa caz, in termen de maximum 30 de zile de la intrarea in b#%l!^+a?vigoare a legii bugetului de stat.

data cu proiectul anual al bugetului local elaboreaza si prezinta o prognoza al acestuia pe urmatorii 3 ani, precum si programul de investitii publice detaliat pe obiective si pe ani de executie.

stabilesc prioritatile in repartizarea valorilor pe fiecare obiectiv inscris in programul de investitii, in limita fondurilor cuprinse in proiectul de buget cu aceasta destinatie asigurand, totodata, utilizaeea rationala si eficienta a acestor fonduri, precum si realizarea obiectivelor de investitii in cadrul duratelor de executie aprobate.

initiaza actiuni de implementare a finantarii bugetare pe baza de programe care vor fi intocmite de catre institutiile si serviciile publice de interes local, in scopul finantarii unor actiuni, obiective sau proiecte. programele intocmite cu aceasta ocazie sunt analizate de catre ordonatorii principali de credite si apoi propuse spre aprobare ca anexe la bugetul local.

ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale repartizeaza pe trimestre veniturile si cheltuielile prevazute in bugetele proprii si bugetel institutiilor si serviciilor publice subordonate, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada necesara pentru efectuarea cheltuielilor.

aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii si repartizeaza creditele bugetare aprobate prin bugetele locale, pe unitati ierarhic inferioare in raport cu sarcinile prevazute in bugetele respective.

aproba virarile de credite bugetare in cadrul aceluiasi capitol, pentru bugetul propriu si al institutiilor subordonate.

Ordonatorii secundari de credite ai bugetelor locale aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii si repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitati ierarhic inferioare ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite.

Ordonatorii tertiari de credite ai bugetelor locale utilizeaza creditele bugetare care le-au fost repartizate de ordonatorul secundar de credite numai pentru nevoile unitatilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele de venituri si cheltuieli aprobate (Cornel Lazăr & al, 2007, pag. 301).

Atribuțiile ordonatorilor de credite privesc delegarea calității de ordonator către înlocuitori, elaborarea proiectelor bugetelor anuale, repartizarea creditelor bugetare, b#%l!^+a?asigurarea unei execuții bugetare prudente ș.a. Prin lege, delegarea atribuțiilor de ordonator de credite este stabilită ca posibilă numai în cazul ordonatorilor principali. Pot fi înlocuitori de drept locțiitorii acestora, secretarii generali sau alte persoane împuternicite/desemnate prin acte normative în acest scop. Prin actul de delegare ordonatorii principali de credite vor precise limitele și condițiile delegării.

Dintre atribuții menționăm:

realizarea veniturilor bugetare;

ordonanțarea cheltuielilor bugetare în limita prevederilor și destinațiilor aprobate;

repartizarea cheltuielilor bugetare pe ordonatori secundari/terțiari, așa cum s-a arătat mai sus;

deschiderea lunară de credite bugetare în limitele creditelor aprobate pe an, trimestre, luni, capitole etc.;

aducerea la îndeplinire a reglementărilor specifice fiecărui exercițiu bugetar;

organizarea și ținerea la zi a contabilității;

îndeplinirea obligațiilor care revin ordonatorilor de credite în fundamentarea proiectelor de buget potrivit calendarului bugetar.

2.3. Rolul ordonatorului de credite in realizarea programului de investiții publice locale

Cheltuielile pentru investitii publice finantate din fondurile publice locale se cuprind in proiectele de buget in baza programului de investitii publice ale fiecarei unitati administrativ-teritoriale, intocmit de catre ordonatorii principali de credite .

In acest context, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale intocmesc anual programul de investitii publice pe clasificatie bugetara.

Pentru fiecare obiectiv inclus in programul de investitii se prezinta informatii financiare si nefinanciare. Acesate informatii se refera la credite, la analize cost-beneficiu ale investitiilor, la strategii privind modul de realizare a investitiilor si alte date, de care raspund ordonatorii principali de credite. b#%l!^+a?

Aprobarea valorii fiecarui obiectiv de investitii, nou sau in continuare , indiferent de sursele de finantare sau de competenta, de aprobare a acestora revine ordonatorului principal b#%l!^+a?de credite, pe propria lor raspundere.

Aceste obiecte de investitii se cuprind in programele de investitii anuale, anexe la buget, numai daca, in prealabil, documentatiile tehnico-economice, respectiv datele de documentare privind necesitatea si oportunitatea efectuarii cheltuielilor asimilate investitiilor, au fost elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale

Rolul ordonatorului principal de credite este de a stabili prioritatile in repartizarea sumelor pe fiecare obiectiv inscris in programul de investitii, in limita fondurilor cuprinse in proiectul de buget cu aceasta destinatie, asigurand totodata realizarea obiectivelor de investitii in cadrul duratelor de executie aprobata.

In situatia in care, pe parcursul executiei bugetare, din motive obiective, implementarea unei proiect de investitii nu se poate realize conform proiectiei bugetare, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot propune autoritatilor deliberative, pana la data de 31 octombrie, aprobarea redistribuirii fondurilor intre proiectele inscrise in programul de investitii.

Pentru investitiile destinate prevenirii sau inlaturarii efectelor produse de actiuni accidentale si calamitatii naturale, documentatiile tehnico-economice, precum si notele de fundamentare privind celelalte cheltuieli de investitii cuprinse in prognoza globala, alte cheltuieli de investitii, elaborate si avizate potrivit dispozitiilor legale, se aproba de ordonatorii principali de credite, cu informarea imediat a autoritatilor deliberative.

In situatia in care obiectivele de investitii noi, sunt finantate din imprumuturi externe si in completare, din transferuri de la bugetul de stat si din alte surse, precum si ale celor finantate integral sau in completare din imprumuturi externe contractate ori garantate de stat, indiferent de valoarea lor, se supun spre aprobare Guvernului.

Ordonatorii principali de credite sunt responsabili de utilizarea eficienta a fondurilor alocate investiilor, precum si de realizarea obiectivelor de investitii incluse in programele de investitii.

Exista situatii in care unitatile administrative teritoriale nu-si achita la termenul scadent (peste 90 de zile) obligatiile de plata, lichide si exigibile sau nu-si achita drepturile salariale prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli. In aceasta situatie ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale, conducatorul compartimentului financiar-contabil din cadrul aparatului propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, ordonatorii secundari de credite si ordonatorii tertiari de credite din cadrul serviciilor publice subordonate consiliului local, conducatorii societatilor comerciale sau ai regiilor autonome din b#%l!^+a?subordinea consiliului local, directorul general al finantelor publice judetene, respective a Municipiului Bucuresti si de structurile teritoriale ale Curtii de conturi, au obligatia de a sesiza situatia aceasta de criza financiara (Iulian Văcărel & al, 2008, pag. 279).

Potrivit prevederilor legii, in termen de 90 de zile de la solicitarea oricarei persoane interesate, ordonatorul principal de credite al unitatii administrative-teritoriale are obligatia furnizarii situatiei economico-financiare si a concluziei de incadrare sau neincadrare in situatia de criza financiara.

Ordonatorul principal de credite, din oficiu sau dupa ce a primit sesizarea situatiei de criza financiara, are obligatia convocarii autoritatii deliberative in termen de 5 zile lucratoare.

In aceasta situatie, autoritatea deliberative ia act de situatia de criza financiara si mandateaza ordonatorul principal de credite sa elaboreze planul de redresare financiara analizand propuneri care sa fie cuprins in planul de redresare financiara.

Acest plan de redresare financiara se elaboreaza de catre ordonatorul principal de credite, impreuna cu Directia Generala a Finantelor Publice Judetene sau a Municipiului Bucuresti si cu structurile teritoriale ale Curtii de Conturi, in termen de 30 de zile de la stabilirea starii de criza de catre autoritatea deliberativa.

Planul de redresare finaciara se va axa in principal pe stabilirea obiectivelor si a responsabilitatilor persoanelor care vor contribui la imbunatatirea situatiei financiare a unitatii.

Un plan de redresare financiara va cuprinde :

analiza economico-financiara a unitatii administrativ-teritoriale si a concluziilor de incadrare in situatia de criza financiara;

masurile ce tebuie luat pentru mentinera serviciilor publice strict necesare, de catre autoritatile adminisratiei publice locale, pe perioada aplicarii planului de redresare financiara;

masuri specifice ce trebuie luate pentru cresterea ritmului de colectare a venturilor proprii, precum si de atragerea de noi surse de venituri;

masuri de reducere a cheltuielilor unitatii, b#%l!^+a?

planificarea economico-financiara si bugetara pana la redresarea financiara;

stabilirea sarcinilor pentru indeplinirea obiectivelor incluse in formula de redresare b#%l!^+a?financiara si stabilire a persoanelor responsabile si termenele respective.

Un rol important la urmarirea executarii si indeplinirii acestor masuri prevazute in planul de redresare financiara revine structurii teritoriale ale Curtii de Conturi.

Planul de redresare financiara intocmit de catre ordonatorul principal de credite se va supune aprobarii autoritatii deliberative in termende 3 zile lucratoare de la elaborare si se va adopta in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la depunere.

In situatia in care planul de redresare financiara nu este adoptat, autoritatea deliberativa se va intruni din nou in termen de 5 zile lucaratoare de la data dezbaterii ultimei sedinte pentru realizarea planului.

Daca nici de data aceasta planul nu se va adopta, atunci se va accepta tacit in forma propusa de initiator.

Planul de redresare financiara poate fi modificat, dar numai cu aprobarea autoritatii deliberative si daca aceasta prezinta situatii noi care pot deregla procesul de redresare financiara .

In toata perioada desfasurarii planului de redresare a crizei financiare, ordonatorul principal de credite are obligatia ca sa asigure in mod permanent functionarea eficenta si eficace a serviciilor publice strict necesare.

In situatia in care situatia de criza a incetat, ordonatorul principal de credite impreuna cu structurile teritoriale ale Curtii de Conturi propune spre aprobare autoritatii deliberative incetarea starii de criza financiara.

Incetarea stari de criza financiara, se inregistreaza in termen de 5 zile de la declararea, de catre ordonatorul principal de credite in registrul local al situatiilor de criza financiara a unitatilor administrativ-teritoriale, care se gestioneaza de Directiile Generale ale Finantelor Publice Judetene, respectiv a Municipiului Bucuresti.

Exista situatii cand unitatea administrativ-teritoriala ajunge in stare de insolventa, adica isi poate achita obligatiile de plata, lichide si exigibile, mai vechi de 120 de zile si care depasesc 50% din bugetul anual, fara a se lua in calcul cele aflate in litigiu contractual.

Cu alte cuvinte, unitatea nu poate finanta nici lucrarile de investitii publice locale prevazute in bugetul local. b#%l!^+a?

In aceasta situatie, orice creditor care are creante certe, lichide si exigibile la unitatea administrativ-teritoriala respectiva, poate introduce la tribunalul in a carui circumscriptie isi are sediul unitatea, o cerere de deschidere a procedurii de insolventa a acestei unitati b#%l!^+a?administrativ- teritoriale.

In termen de 30 de zile de la solicitarea respectiva ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale are obligatia furnizarii situatiei economico-financiare si a concluziei de incadrare sau neincadrare in stare de insolventa.

In aceasta situatie ordonatorul principal de credite ale unitatii administrativ-teritoriale are obligatia ca in termen de 15 zile de la constatarea starii de insolventa, sa solicite deschiderea procedurii privind insolventa unitatii administrativ-teritoriale, prin cerere depusa la tribunalul in a carui circumscriptie se afla unitatea administrativ-teritoriala respectiva.

De asemenea, ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale are obligatia de a notifica deschiderea procedurii de insolventa creditorilor si oricaror persoane interesate.

In acest caz, judecatorul –sindic, prin hotararea de deschidere a procedurii de insolventa, va numi un administrator, care, in termen de 60 de zile, acesta intocmeste, impreuna cu structura teritoriala a Curtii de Conturi, un plan de redresare a insolventei unitatii administrativ-teritoriale.

In prioada desfasurarii procedurii de insolventa, administratorul sau ordonatorul principal de credite, dupa caz, are obligatia sa asigure furnizarea eficienta si eficace a serviciilor publice esentiale, in conditiile legii.

Planul de redresare a insolventei va cuprinde urmatoarele masuri:

restabilirea viabilitatii financiare a administratiei teritoriale;

exercitarea in contiuare a prestarii serviciilor esentiale ale unitatii administrativ-teritoriale, pe toata perioada insolventei;

planul de achitare a debitelor catre creditori.

Acest plan de redresare a insolventei este supus aprobarii consiliului local, in termen de 10 zile de la intocmire, el devenind obligatoriu atat pentru autoritatea deliberativa, cat si pentru ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale.

Daca planul de redresare a insolventei nu s-a adoptat in termenul prevazut de 10 zile, atunci administratorul va propune judecatorului sindic emiterea hotararii de preluare a atributiilor de ordonator de credite de catre administrator. b#%l!^+a?

Administratorul in acest caz va trebui sa monitorizeze respectarea planului de redresare a insolventei.

In situatia de nerespectare a planului de redresare a insolventei, administratorul va b#%l!^+a?propune judecatorului-sindic suspendare atributiilor ordonatorului principal de credite si emiterea hotararii de preluare a atributiilor de ordonator de credite de catre administrator.

Potrivit prevederilor legii ordonatorul principal de credite si autoritatea deliberativa a unitatii administrativ-teritoriale nu au dreptul sa exercite vreo atributie cu implicatii financiare pe toata perioada gestionarii situatiei de insolventa, atributii care se vor exercita exclusiv de catre administratorul numit.

In situatia in care se constata incetarea starii de insolventa, atunci judecatorul-sindic, la propunerea administratorului, va pronunta, o sentinta de inchidere a procedurii de insolventa ordonatorului principal de credite, creditorilor si oricaror persoane interesate.

Prin inchiderea procedurii insolventei, administratorul va fi descarcat de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la aplicarea procedurii fata de ordonatorul principal de credite si fata de patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale, precum si fata de creditori (Angela Răduți, 2003, pag. 94).

In termen de 30 de zile de la notificare, intre administrator si ordonatorul principal de credite se incheie un proces-verbal de predare-primire cu privire la operatiunile derulate in timpul procedurii insolventei.

Unitatea revine la statutul de criza financiara, iar ordonatorul principal de credite si consiliul local isi reiau atributiile respective.

Cheltuielile ocazionate cu plata indemnizatiei administratorului si indeplinirea procedurii de redresare a insolventei reprezinta cheltuieli ale unitatii adminitrativ-teritoriale si se suporta din bugetul acesteia.

Situatia de deschidere a procedurii de insolventa respectiv de inchidere a acesteia, se inregistreaza in termen de 5 zile de la declarea situatie de insolventa, respectiv de la notificarea hotararii judecatoresti de inchidere a procedurii de catre ordonatorul principal de credite, in registrul local al situatiilor de insolventa, a unitatilor administrativ-teritoriale, care este gestionat de Directiile Generale ale Finatelor Publice Judetene, respectiv a Municipiului Bucuresti.

Acestea vor comunica lunar situatiile de deschidere si de inchidere a procedurilor de insolventa inregistrate Ministerului Finantelor Publice, pentru a fi inregistrate in registul b#%l!^+a?national al situatiilor de insolventa a unitatilor administrativ-teritoriale. b#%l!^+a? b#%l!^+a?b#%l!^+a?

l!^+a? b#%l!^+a?

Capitolul III. Bugetul de venituri și cheltuieli al unui ordonator de credite. Studiu de caz la Casa Județeana de Pensii Galați

3.1 Prezentarea instituției

Casa Județeana de Pensii Galați este organizată și funcționează ca serviciu public descentralizat, în subordinea Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, denumită CNPAS, fiind investită cu personalitate juridică în baza prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare și a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.13/18.01.2004 privind b#%l!^+a?aprobarea statutului CNPAS.

Casele teritoriale de pensii asigura în teritoriu aplicarea unitară a legislației din domeniul pensiilor și asigurărilor sociale de stat, precum și din domeniul asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Finanțarea cheltuielilor de organizare, funcționare și de investiții ale caselor teritoriale de pensii se asigura de către CNPAS din fondurile repartizate de la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Casa Județeana de Pensii Galați are următoarele atribuții principale:

înregistrează și asigură evidenta contribuabililor, în condițiile legii;

încheie contracte de asigurare socială, potrivit legii;

asigura evidenta contribuabililor de asigurări sociale, conform legii;

certifica stagiul de cotizare și punctajul asiguratului, în condițiile legii;

stabilește cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora, potrivit legii;

stabilește și plătește indemnizații și alte drepturi prevăzute în legi speciale, finanțate de la bugetul de stat, în condițiile legii;

emite decizii de recuperare a drepturilor bănești încasate necuvenit și urmăresc recuperarea acestora, în condițiile legii;

prezintă propuneri pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și, după caz, pentru fundamentarea unor indicatori ai bugetului de stat;

asigura execuția bugetară în profil teritorial și organizează contabilitatea acesteia;

realizează activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacitații de muncă;

organizează și asigură evidentă la nivel teritorial a tuturor persoanelor juridice și fizice asigurate pentru accidente de muncă și boli profesionale;

gestionează baza de date privind asigurații pentru accidente de muncă și boli profesionale și asigură caracterul confidențial al acesteia;

constata cazurile asigurate, stabilește drepturile de asigurare și controlează modul de acordare a drepturilor de asigurare, ca urmare a accidentelor de muncă și boli profesionale;

organizează și păstrează evidenta accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

constata contravenții și aplică sancțiuni potrivit legii, angajatorilor care nu duc la îndeplinire sarcinile privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, prin personalul abilitat în acest scop de CNPAS; b#%l!^+a?

distribuie persoanelor îndreptățite, în limita stocurilor repartizate, bilete de tratament balnear;

rezolva contestații, sesizări și reclamații, potrivit competentelor legale;

organizează și desfășoară activitatea de pregătire și perfecționare profesională a personalului prin programe de instruire specifice domeniului de activitate;

asigura reprezentarea în fata instanțelor judecătorești, potrivit legii;

întocmește și înaintează CNPAS, potrivit legislației în vigoare, contul de execuție al bugetului asigurărilor sociale de stat în profil teritorial, precum și al bugetului de stat pentru indicatorii ce i-au fost repartizați;

îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege, de statutul CNPAS aprobat prin H.G. nr.13/2004, ori stabilite de președintele CNPAS.

Casa Județeana de Pensii Galați are următoarea organigrama – cadru:

Director Executiv: Compartimentul audit, Compartimentul juridic, Compartimentul informatica, Compartimentul resurse umane, Compartimentul comunicare, Compartimentul expertiză medicală, Compartimentul accidente de muncă și boli profesionale.

Director Executiv Adjunct

Direcția economică, Evidenta contribuabili: Compartimentul financiar contabilitate, Compartimentul gestiune bilete de tratament, Compartimentul evidenta contribuabili, Compartimentul arhiva

Direcția stabiliri și plăti beneficii: Compartimentul stabiliri pensii, Compartimentul stabiliri alte drepturi de asigurări sociale, Compartimentul plăti beneficii.

Compartimentele din structura pot fi organizate la nivel de serviciu său birou, în funcție de volumul de activitate și de alocația bugetară, cu respectarea normelor de structura stabilite, cu aprobarea președintelui CNPAS și în conformitate cu prevederile Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitarilor publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Principalele atribuții ale directorului executiv adjunct al Direcției Stabiliri și Plați Beneficii:

Organizează, îndruma, coordonează și evaluează activitatea compartimentelor: b#%l!^+a?Stabiliri pensii, Stabiliri alte drepturi de asigurări sociale și Plăti beneficii;

Organizează activitatea de stabilire, evidentă și plați pensii și alte drepturi de asigurări sociale;

Organizează și răspunde de depunerea dosarelor de pensionare, verificarea acestora și emiterea, în termenul prevăzut de lege, a deciziilor de admitere sau respingere a cererilor de pensionare;

Verifica dosarele de pensie în cazul reclamațiilor și întocmește documentația de soluționare;

Verifica dosarele de pensii intrate prin transfer de la alte județe și emite decizia de preluare în plata;

Asigura și răspunde de informatizarea activităților de stabilire și plata a beneficiilor;

Asigura verificarea și testarea programelor informatice utilizate la stabilirea sau modificarea drepturilor de pensie și face informări periodice către directorul executiv cu privire la funcționarea programelor;

Întocmește studii, analize, sinteze în legătura cu modul de aplicare a legislației în domeniul condus;

Asigura arhivarea, conservarea și păstrarea dosarelor de pensii și a celorlalte documente rezultate din activitatea direcției conduse;

Organizează, conduce și răspunde de soluționarea scrisorilor, reclamațiilor, contestațiilor și sesizărilor adresate direct sau prin intermediul altor instituții în legătura cu activitățile direcției conduse;

Organizează și răspunde de toate operațiunile referitoare la plata drepturilor, reținerilor pe baza titlurilor executorii, reluarea, suspendarea, sistarea și modificarea de drepturi;

Asigura confidențialitatea datelor privind beneficiarii drepturilor;

Organizează evidenta drepturilor atât în sistem manual, cât și informatizat;

Fundamentează necesarul de credite pentru acoperirea cheltuielilor efectuate, prin compartimentul plăti beneficii;

Participa la efectuarea diagnosticărilor periodice pentru activitățile desfășurate de compartimentele din subordine și asigură valorificarea concluziilor desprinse;

Asigura completarea și tinerea la zi a „tabloului de bord” pentru activitățile desfășurate de compartimentele din subordine; b#%l!^+a?

Fundamentează și pregătește Directorului executiv proiectele de decizii pentru activitățile desfășurate în cadrul direcției din subordine;

Stabilește obiectivele derivate și obiectivele individuale pentru activitățile din structurile conduse;

Asigura pregătirea și perfecționarea profesională a personalului din subordine;

Întocmește fișele de post, precum și fișele de evaluare a performantelor profesionale individuale pentru personalul din subordine nemijlocită;

Întocmește propuneri de acordare a stimulentelor lunare și trimestriale pentru personalul din subordine;

Inițiază acțiuni pentru creșterea eficienței și eficacității activităților desfășurate în cadrul compartimentelor din subordine;

Elaborează proiectul organizării structurale și organizării procesuale pentru activitățile compartimentelor din subordine;

Supraveghează și controlează întocmirea și transmiterea raportărilor la termenele și în condițiile stabilite;

Îndeplinește alte atribuții prevăzute de normele în vigoare sau stabilite de directorul executiv, din domeniul său de competentă.

Principalele atribuții ale compartimentului stabiliri pensii:

Verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru înscrierea la pensie;

Colaborează la stabilirea stagiului de cotizare și a contribuției depuse;

Calculează punctajul realizat, dreptul de pensie și emite decizia de înscriere la pensie sau de respingere a cererii, după caz;

Verifica corectitudinea datelor înscrise pe documentele care însoțesc decizia de înscriere la pensie;

Verifica dosarele de pensii în cazul reclamațiilor și întocmește documentația de soluționare;

Verifica și testează programele informatice utilizate în stabilirea sau modificarea drepturilor de pensii;

Transmite compartimentului evidentă și plăti drepturi documentația necesară punerii în plata și achitării drepturilor de pensii și drepturilor prevăzute de legile speciale;

Stabilește drepturile cuvenite pe baza legilor speciale; b#%l!^+a?

Colaborează cu comisiile organizate pentru acordarea de indemnizații în baza unor legi speciale

Asigura informatizarea activităților proprii, conform strategiei CNPAS;

Îndeplinește alte atribuții prevăzute de normele în vigoare sau stabilite de directorul direcției stabiliri și plați beneficii, din domeniul său de activitate.

Principalele atribuții ale compartimentului plăti beneficii:

Întocmește evidenta necesară punerii în plata a drepturilor de asigurări sociale și a drepturilor de legi speciale;

Întocmește fișele de evidenta a drepturilor de asigurări sociale și a drepturilor stabilite pe bază de legi speciale și operează orice modificare în cuantumul drepturilor, datele de identificare a beneficiarilor și modalitatea de plată;

Efectuează transferul dosarelor la alte case teritoriale de pensii;

Ține evidența cererilor pensionarilor care solicita plata drepturilor prin cont curent la CEC sau la alte instituții bancare cu care CNPAS a încheiat convenții și comunica conturile la CNPAS;

Întocmește tabele cu mandatele poștale reținute de la plata și urmărește intrarea în conturile proprii atât a sumelor aferente acestor mandate, cât și a celor aferente mandatelor neachitate;

Analizează lunar cauzele neachitării drepturilor și ia măsuri de suspendare sau sistare a plătii, după caz;

Analizează conturile curente personale pentru care timp de 6 luni consecutive nu s-a confirmat primirea drepturilor, luând măsurile ce se impun;

Ține evidența beneficiarilor de facilitați privind reducerea costului transportului naval, fluvial și pe cale ferată;

Colaborează la fundamentarea proiectului bugetului asigurărilor sociale, bugetului de stat, precum și pentru întocmirea contului de execuție și a bilanțului;

Întocmește situația privind platule efectuate pentru drepturile de pensie, taxele poștale și foloasele necuvenite în cazul debitelor constatate;

Stabilește și plătește ajutoarele de deces pentru pensionari;

Întocmește listele cu sumele necesare achitării drepturilor de pensii și a celor b#%l!^+a?asimilate acestora;

Întocmește listele cu sumele reprezentând contribuția de asigurări de sănătate, impozitul calculat asupra pensiilor și contravaloarea abonamentelor telefonice pentru beneficiarii Legii nr.44/1994, D.L. nr.118/1990 republicat și a Legii nr.189\2000;

Verifica corectitudinea datelor preluate și aplică viză de control financiar preventiv în vederea punerii în plata;

Asigura informatizarea activităților proprii, conform strategiei CNPAS;

Îndeplinește alte atribuții prevăzute de normele în vigoare sau stabilite de Directorul executiv adjunct al Direcției stabiliri și plăti beneficii, ori de Directorul executiv, din domeniul său de activitate.

Principalele activitatea ale compartimentului Stabiliri și Evidentă Plăti Beneficii:

În sistemul public se acorda următoarele categorii de pensii: pensia pentru limita de vârsta, pensia anticipată, pensia anticipată parțiala, pensia de invaliditate, pensia de urmaș

Casa Județeana de Pensii Galați este ordonator secundar de credite.

3.2. Bugetul de venituri al Casei Județeana de Pensii Galați

Casa Județeană de Pensii Galati asigură aplicarea unitară a legislației în domeniul pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, precum și în domeniul asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Veniturile totale realizate la bugetul asigurărilor sociale în anul 2014 au fost de 951.851.725 lei, înregistrându-se o creștere cu 111.795.337 lei fată de anul 2013, respectiv cu aproximativ 11,32%.

In ceea ce privește contribuțiile sociale la nivelul Județului Galati, redam mai jos numărul angajaților si angajatorilor in anul 2014

Tabelul 3.1. Numărul mediu de persoane asigurate în sistemul asigurărilor sociale in 2014

Sursa : Raportul de activitate pentru anul 2014 al Casei Judetene de Pensii Galati

Figura 3.1. Numărul mediu de persoane asigurate în sistemul asigurărilor sociale in 2014

Sursa : Raportul de activitate pentru anul 2014 al Casei Judetene de Pensii Galati

Având în vedere că în anul 2013 erau înregistrai 147.508 salariai cu contract de muncă, rezultă o creștere a numărului de persoane asigurate cu un procent de 0.76 % față de anul precedent. b#%l!^+a?

În anul 2014 au încheiat contracte noi de asigurare socială, conform Legii nr. 263/2010

Tabelul 3.2. Contracte noi de asigurare socială in 2014

Sursa : Raportul de activitate pentru anul 2014 al Casei Judetene de Pensii Galati

b#%l!^+a?

Figura 3.2. Contracte noi de asigurare socială in 2014

Sursa : Raportul de activitate pentru anul 2014 al Casei Judetene de Pensii Galati

În aceeași perioadă, a fost depus un număr de 272 declarații noi de asigurare.

Încasările din achitarea obligațiilor rezultate din contracte de asigurare au fost în sumă totală de 7.890.066 din care 6.933.503 lei încasări prin casierie și 956.563 lei prin contul de trezorerie.

În anul 2014 s-au înregistrat venituri în valoare de 5.891.868 lei la fondul de accidente de muncă și boli profesionale. La finele anului 2014 fondul de accidente de muncă și boli profesionale a înregistrat un excedent de 3.789.553 lei.

În anul 2014 au fost depuse de solicitanți un număr de 9450 cereri, mai multe cu 4,95 % fată de anul 2013. au fost repartizate un număr de 5170 bilete de tratament în 14 serii, din care au fost valorificate 5154 bilete. gradul de valorificare a biletelor de tratament a fost de 99,70 % datorită oportunităților oferite de programul informatic. biletele nevalorificate au fost retrase în timp util și redistribuite către alte case de pensii.

Tabelul 3.1. Evoluția distribuirii biletelor de tratament în perioada 2012-2014

Sursa : Raportul de activitate pentru anul 2014 al Casei Judetene de Pensii Galati

O analiză critică a bugetului asigurărilor sociale a Casei județene de pensii Galati, a funcționării lui în ansamblu, a permis identificarea următoarelor direcții în care trebuie gândită restructurarea și reformarea lui :

– consolidarea bugetului asigurărilor sociale a Casei județene de pensii Galati, în vederea asigurării viabilității lui, prin realizarea unui echilibru între fluxurile de venituri și cheltuieli, prin:

– creșterea nivelului veniturilor, prin identificarea și valorificarea tuturor soluțiilor de extindere a sferei contribuabililor și de creștere a gradului de realizare a veniturilor ;

În scopul fundamentării bugetului de asigurărilor sociale și a asigurării viabilității sale propunem următoarele masuri de îmbunătățire a acestuia în ceea ce privește creșterea veniturilor:

– aplicarea prevederilor legale referitoare la recuperarea prejudiciilor aduse bugetului asigurărilor sociale, indiferent de natura lor și indiferent de cauzele care le-au generat ;

– atragerea în sistemul public, a cât mai multor persoane, din diverse sfere de activitate, care obțin venituri profesionale și nu sunt asigurate;

– o modalitate de creștere a veniturilor sistemului public de pensii poate fi adoptată rapid, prin abordarea unor reglementări privind posibilitatea plății retroactive a contribuțiilor de asigurări sociale de persoanele care au lucrat informal în alte țări și care fie se întorc în țară, fie doresc, fiind încă în străinătate, să-și completeze drepturile de pensie.

– conform analizelor făcute de experți europeni în pensii, o modalitate de creștere semnificativă a numărului de contribuabili este aceea de a crea deschiderea socială și economică pentru emigranți din alte țări, așa cum au făcut Germania, Franța, Anglia, Italia, Spania și Portugalia.

– cuprinderea în sistemul public de pensii, în calitate de asigurați contribuabili, a b#%l!^+a?cetățenilor români care desfășoară activitatea în străinătate și, obținând acolo venituri salariale, nu sunt asigurați;

3.3. Bugetul de cheltuieli al Casei Județeana de Pensii Galați

Cheltuieli specifice bugetului Casei Judetene de Pensii Galati o reprezintă pensile, concediul și indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, asistența socială pentru familie și copii, concediul și indemnizația pentru creșterea copilului si ajutorul de deces.

In anul 2014, la nivelul Casei Judetene de Pensii Galati, figurau in evident un număr de 175352 pensionari.

Tabelul nr. 3.2. Număr total pensionari la nivelul Casei Judetene de Pensii Galati

Sursa : Raportul de activitate al Casei Judetene de Pensii Galati pentru anul 2014

Figura 3.2. Evidenta beneficiarilor de pensii și indemnizații in perioada 2010 – 2014

b#%l!^+a?

Sursa : Raportul de activitate al Casei Judetene de Pensii Galati pentru anul 2014

Se observa ca in anul 2011 se înregistrează cel mai mare număr de beneficiarilor de pensii și indemnizații, 185002 beneficiari, iar cel mai mic număr de beneficiar din perioada analizata se intalneste in anul 2014.

După numărul total al pensionarilor, județul Galati se află pe locul 5 din total județe. Numărul pensionarilor din sectorul de stat înregistrați la nivelul Casei Judetene de Pensii Galati in anul 2014 este de 146000 din cei 175352 – total beneficiari de pensii și indemnizații aflați in plata.

In ceea ce privește pensia de stat medie aceasta înregistrează un cuantum de 796 lei in 2014, mai mare cu 680 lei fata de anul 2011.

Tabelul 3.3. Evolutia cuantumului pensiei medii de stat in perioada 2011 – 2014

Sursa: http://www.cnpas.org/portal/mediatype/html/language/ro/user/anon/page/buget

O comparație a nivelului pensiei medii de stat la nivelul județului Galati cu cea la nivel National releva următoarele date:

Tabelul nr. 3.4. Pensia medie (stat), comparativ jud. Galati – nivel National

Sursa: http://www.cnpas.org/portal/mediatype/html/language/ro/user/page/buget

Figura 3.2. Pensia medie (stat), comparativ jud. Galati – nivel National

b#%l!^+a?

b#%l!^+a?Sursa: http://www.cnpas.org/portal/mediatype/html/language/ro/user/page/buget

In ceea ce privește cheltuielile Casei Judetene de Pensii Galati cu indemnizațiile beneficiarilor de legi speciale redam in tabelul 3.5. structura beneficiarilor de legi speciale

Tabelul 3.5. Structura beneficiarilor de legi speciale in perioada 2012 – 2014

Sursa : Raportul de activitate pentru anul 2014 al Casei Judetene de Pensii Galati

În anul 2014 s-au înregistrat și acordat un număr de 6.793 ajutoare de deces, însumând o valoare de 14.818.275 lei. se observă o scădere cu 107 ajutoare de deces fată de anul 2013. daca în anul 2013 s-a observat o creștere a numărul de ajutoare de deces cu 281 decese fată de 2012, în anul 2014 numărul ajutoarelor de deces a scăzut fată de 2013.

Tabelul 3.6. Structura beneficiarilor de legi speciale in perioada 2012 – 2014

Sursa : Raportul de activitate al Casei Judetene de Pensii Galati pentru anul 2014

Figura 3.2. Structura beneficiarilor de legi speciale in perioada 2012 – 2014

Sursa : Raportul de activitate al Casei Judetene de Pensii Galati pentru anul 2014

În exercitiul bugetar 2014 s-au aprobat credite bugetare în valoare 1.343.132.036 lei. din creditele alocate s-au efectuat plăti de 1.341.489.890, cu o creștere de 50.888.126 lei fată de 2013, pe următoarele capitole :

Tabel nr. 3.7. Plăti efectuate in 2014

Sursa: Raportul de activitate pentru anul 2014 al Casei Judetene de Pensii Galati

La finele anului 2014 bugetul de asigurări sociale a înregistrat un deficit de 389.638.212 b#%l!^+a?lei în scădere fată de anul 2013 cu 55.578.487 lei respectiv cu 14,3%.

Tabel nr. 3.8 Evolutia cheltuielilor cu pensiile – bugetul de asigurări sociale de stat

Sursa: Raportul de activitate pentru anul 2014 al Casei Judetene de Pensii Galati

Un impact bugetar important l-a avut acordarea indicelui de corecție de 1,06 pentru pensionarii înscriși la pensie în anii 2011 și 2012, conform O.U.G. nr. 1/2013.

Tabelul 3.9 Număr pensionari beneficiari ai art.170

Sursa : Raportul de activitate pentru anul 2014 al Casei Judetene de Pensii Galati

Plătile efectuate din bugetul de stat în anul 2014 sunt de 295.295.945 lei, în scădere fată de 2013, cu 4.753.610 lei repartizate astfel:

Tabelul 3.10 . Plătile efectuate din bugetul de stat în anul 2014

– lei-

Sursa : Raportul de activitate pentru anul 2014 al Casei Judetene de Pensii Galati

?

Plățile efectuate în anul 2014 sunt în valoare de 2.102.316 în scădere fată de 2013 cu 126.015 lei astfel :

Tabelul 3.11 Plătile efectuate din bugetul de stat în anul 2014

-lei-

Sursa : Raportul de activitate al Casei Judetene de Pensii Galati pentru anul 2014

Prin intermediul compartimentului de achiziții publice, s-au efectuat achiziții de bunuri și servicii în valoare totală de 254.170 lei din care prin intermediul seap valoarea acestora este de 177.071 lei, aceasta însemnând un procent de realizare prin seap de 69,67 % .

In ceea ce privește imbunatatirea fundamentării cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat la Casa Județeană de Pensii Galati aceasta se poate face doar prin îmbunătățirea cadrului de efectuare a lor în regim de legalitate, oportunitate și eficiență. Prin urmare consideram ca imbunatatirea la nivelul fundamentării cheltuielilor se pot daduce prin:

– elaborarea unor politici și prognoze bazate pe date concrete și riguroase;

– creșterea participării la forța de muncă a beneficiarilor sistemului de pensii;

– reducerea costurilor administrative;

– reducerea nivelului erorilor, fraudei și corupției;

– îmbunătățirea capacității de monitorizare și evaluare;

– îmbunătățirea calității resurselor umane.

– verificarea eligibilităților de a obține pensii la niveluri diferite;

– introducerea și aplicarea unor sancțiuni adecvate.

Concluzii

Potrivit legii aprobarea efectuarii si utilizarii cheltuielilor din bugetele proprii ale autoritatilor publice locale se realizeaza de catre ordonatorii de credite.

Ordonatorii de credite sunt conducatorii autoritatilor publice si ai institutiilor publice cu personalitate juridica ce au obligatia de a angaja si de a utilize credite bugetare in limita prevederilor si destinatiilor aprobate pentru cheltuieli strict activitatilor institutiilor publice b#%l!^+a?

Numarul mare de institutii publice a condus la crearea unei ierarhii la nivel sectorial sau geografic, astfel in functie de competentele si de importanta institutiilor pe care le conduc, ordonatorii de credite sunt

ordonatori principali de credite;

ordonatori secundari de credite;

ordonatori tertiari de credite.

Ordonatorii principali, secundari si tertiari au obligatia de a angaja si utiliza credite bugetare numai in limita prevederilor si potrivit destinatiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor prevederilor legale.

Ordonatorii principali de credite sunt conducatorii autoritatilor publice, ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale. La Camera Deputatilor si la Senat, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali ai acestora.

Ordonatorii secundari si tertiari de credite sunt cunoscatorii institutiilor publice (comunele, orasele, municipiile sectoarele Municipiului Bucuresti, judetele si Municipiul Bucuresti institutiile si serviciile publice din subordinea acestora) cu personalitate juridica, indiferent de modul de finantare a activitatii acestora.

Ordonatorii tertiari de credite sunt conducatori ai institutiilor publice imputerniciti de catre ordonatorii principali sau secundari sa foloseasca creditele bugetare numai pentru nevoile proprii ale institutiei pe care o conduc, neavand in subordine alte institutii publice cu personalitate juridica.

Rolul traditional al ordonatorului consta in pregatirea cheltuielilor de la „nasterea” lor pana la intocmirea ordinului de plata a sumelor datorate. Ordonatorul este insarcinat cu lichidarea si ordonantarea cheltuielilor, el are si calitatea de a angaja cheltuielile.

Competențele (responsabilitățile) ordonatorului de credite sunt reglementate la art. 22 din Legea nr. 500/2002, astfel: ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate (autorizare bugetara și justa imputare) pentru cheltuielile strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale (legalitate). b#%l!^+a?

Ordonatorii principali de credite analizeaza modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale si prin bugetele institutiilor publice, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozitiilor legale. 

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozitiilor legale. 
          Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unitatilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale. Ordonatorii de credite in calitatea lor de conducatori ai autoritatilor publice ai administratiilor publice au anumite responsabilitati in ceea ce priveste angajarea si utilizarea creditelor bugetare aprobate.

Raspunderile si atributiile ordonatorilor de credite sunt corespunzator pozitiei pe care se afla in reteaua bugetara. In general, se pot formula o serie de atributii si sarcini ale ordonatorilor de credite, indiferent de nivelul ierarhic pe care se afla.

Potrivit legii ordonatorii de credite au urmatoarele obligatii: elaborarea si fundamentarea proiectului de buget propriu, urmarirea modului de realizare a veniturilor, angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare aprobate si a veniturilor bugetare posibil de incasat, inregistrarea bunurilor aflate in proprietatea sau in administrarea institutiei pe care o conduc, organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si a executiei bugetare, organizarea sistemului de monitorizarea a programului de investitii publice, organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului conform prevederilor legale, alte atributii stabilite de dispozitiile legale.

Bibliografie

b#%l!^+a?

Tratate si monografii

Angela Răduți, Contabilitate publică, Editura Economică, București, 2003

Cornel Lazăr, Mirela Matei, Jean Andrei, Finanțe, Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești, 2007

Ioan Lazar, Dreptul finantelor publice, Drept bugetar, vol. I., Editura Universul Juridic, București, 2013

Iulian Văcărel și colaboratorii, Finanțe publice, ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008

Mariana Cristina Cioponea, Finanțe publice și teorie fiscală, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Moșteanu Tatiana, Finanțe Publice, Editura Universitară, Bucuresti, 2005

Moșteanu Tatiana, Finanțe publice, Editura Universitară, București, 2004

Tiron Tudor Adriana, Gherasim Ioan, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002

Drehuță Emilian, Neamțu Gheorghe, Voicu Elena, Buget public și contabilitatea unităților bugetare, Editura Agora, 2002

II. Legislatie

Legea privind finanțele publice locale, nr. 189/1998, M.O. nr. 404 din 22 octombrie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare

Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, publicata in M.O. nr. 597 din 13 august 2002, cu modificarile si completarile ulterioare

Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, publicata in M.Of. nr. 618/18 iul. 2006, cu modificarile si completarile ulterioare b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Bibliografie

b#%l!^+a?

Tratate si monografii

Angela Răduți, Contabilitate publică, Editura Economică, București, 2003

Cornel Lazăr, Mirela Matei, Jean Andrei, Finanțe, Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești, 2007

Ioan Lazar, Dreptul finantelor publice, Drept bugetar, vol. I., Editura Universul Juridic, București, 2013

Iulian Văcărel și colaboratorii, Finanțe publice, ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008

Mariana Cristina Cioponea, Finanțe publice și teorie fiscală, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Moșteanu Tatiana, Finanțe Publice, Editura Universitară, Bucuresti, 2005

Moșteanu Tatiana, Finanțe publice, Editura Universitară, București, 2004

Tiron Tudor Adriana, Gherasim Ioan, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002

Drehuță Emilian, Neamțu Gheorghe, Voicu Elena, Buget public și contabilitatea unităților bugetare, Editura Agora, 2002

II. Legislatie

Legea privind finanțele publice locale, nr. 189/1998, M.O. nr. 404 din 22 octombrie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare

Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, publicata in M.O. nr. 597 din 13 august 2002, cu modificarile si completarile ulterioare

Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, publicata in M.Of. nr. 618/18 iul. 2006, cu modificarile si completarile ulterioare b#%l!^+a?