Rolul Mass Media In Promovarea Intereselor Colective

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Rolul mass-media în promovarea intereselor colective

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. Mass-media ca factor de influență

Influența mass-media asupra receptorilor

Influența pe termen scurt a mass-media

1.2. Influența pe termen lung a mass-media

CAPITOLUL II. Importanța mass-media în societatea modernă

Rolul mass-media

Funcțiile mass-media

2.1. Funcția de informare

2.2. Funcția de legătură

2.3. Funcția educativ-culturală

2.4. Funcția de interpretare

2.5. Funcția de divertisment

2.6. Funcția de vorbire și limbaj ale mass-media

3.Efectele mass-media

3.1. Teoriile efectelor puternice

3.2. Teoriile efectelor limitate

CAPITOLUL III. Studiu de caz – Roșia Montană

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Mass-media are un rol important în viața socială și a devenit de-a lungul timpului o putere, care a crescut și are o influență puternică în societate. Prezența ei activă se simte în viața financiar-bancară, în dezvoltarea industriei, în evoluția tehnologiei, în viața politică, dar și în viața cotidiană, construind la rândul ei o industrie proprie.

Principalul obiectiv al lucrării de disertație „Rolul mass-media în promovarea intereselor colective”, este acela de-a observa cum influențează mass-media din punct de vedere individual sau colectiv, sau cum modeleză ea viitorul sociețății. Voi analiza ce rol are mass-media, și care este procesul prin care ne influențează viața și relațiile sociale. Cu alte cuvinte, implicațiile, influențele și consecințele dezvoltării impetuoase a mass-media sunt, până în prezent, incomplet înțelese. Totuși, în prezent este clar că mass-media influențează publicul și întreaga societate. Ceea ce nu înțelegem în totalitate este felul cum influențează și în ce măsură.

Înainte de-a vedea ce rol are mass-media, voi arăta felul în care influențeză mass-media viața, deoarece în pofida cercetărilor neobosite și a celor mai mari eforturi analitice ale cercetătorilor care au studiat efectele mass-mediei, în ultima jumătate a secolului, nu suntem siguri, cum ne influențează. Voi parcurge treptat fiecare capitol.

În primul capitol „Mass-media ca factor de influență” am vorbit despre efectele exercitate de mesajele mass-media asupra receptorilor și puterea influenței lor. Analiza modului în care mass-media influențează societatea a constituit una din ocupările majore ale cercetătorilor din domeniu. Influențarea publicului se produce în urma și prin intermediul expunerii la acțiunea mass-media: același mesaj va fi receptat diferit și va exercita efecte diferite, în funcție de tipul și de caracteristicile specifice canalului de informare.

Influența mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie, până devine operațională, de un interval mai amplu. De asemenea, efectele mass-mediei pot crea schimbări dorite sau schimbări nedorite: ele pot fi rezultatul unui proces controlat (campaniile de presă) sau al unor ocurente mai mult sau mai putin neașteptate.

În capitolul al II-lea „Importanța mass-media în societatea modernă” am precizat ce rol important are mass-media în viața socială și ce a devenit de-a lungul timpului. Mass-media are o influență puternică în societate.

Mass-media crează o anumită structură a așteptărilor publicului și produce transformări calitative asupra audienței. Prin ea, receptorii primesc informații, pe care le selectează conform propiilor nevoi. Comunicatorii și mesajele sunt selectați cu scopul de a satisface nevoile comunicative ale unei audiențe. Trebuie precizat că publicul la rândul lui, alege mesajele utile din diversitatea mesajelor prezentate.

Tot în acest capitol am vorbit și despre cele șase funcții ale mass-mediei, analizându-le din perspectiva lui Mihai Coman, care s-a dedicat studiului funcțiilor. Pentru definirea sintagmei de funcție, el a ținut cont de mai multe aspecte.

Relația dintre mass-media și societate se poate pune în termeni de consecințe globale (funcțiile presei), de influențe precise (efectele presei) sau de misiuni generale atribuite unor sisteme (rolurile presei). Termenul de funcție poate să includă noțiunile de: scop, cerință sau așteptare.

Efectele mass-media sunt forme de influență, datorate unor acțiuni de terminare ale media, prin raport cu funcția, privită ca o consecință conturată în urma unei legături dintre nevoile sociale și oferta mass-media.

În capitolul al III-lea, am făcut o monitorizare de presă despre proiectul Roșia Montană, în care am analizat argumentele pro și contra proiectului, ale celor două: „Academia Română” și „Roșia Montană Gold Corporation”. După ce am observat felul în care cele două și-au argumentat punctul de vedere, mi-am exprimat părerea personală, analizând punctele tari și punctele slabe ale acestor argumente, respectiv al acestui proiect.

Capitolul I. Mass-media ca factor de influență

Influența mass-media asupra receptorilor

Efectele exercitate de mesajele mass-media asupra receptorilor, se realizează într-o multitudine de forme. „Cercetătorii au propus, de-a lungul anilor, diferite modele teoretice și diferite sisteme de clasificare a multiplelor forme de influențare pe care le-au detectat.”

Mass-media ne afectează profund, deoarece ea constituie o prezență neshimbată în viața noastră. Alte instituții pot avea un impact mai puternic, dar nu atât de trainic și adânc.

Afilierea familială și prieteniile se schimbă pe măsură ce individul se maturizează și trece prin diferitele etape ale vieții. Școala ocupă numai o perioadă limitată din existența noastră. Mass-media face parte din viața noastră zilnică și ne însoțește din copilărie până la sfârșitul vieții. În plus, mass-media are o universalitate pe care nu o are nici o altă instituție: presa oferă un bagaj comun de idei și imagini, care depășește barierele sociale și geografice.

Cercetătorii în domeniu, au făcut din mass-media, una din ocupările lor majore, pentru a analiza modul în care mass-media influențează societatea.

Influențarea publicului se produce în urma și prin intermediul expunerii la acțiunea mass-media: același mesaj poate fi receptat diferit și exercită efecte diferite, în funcție de tipul și de caracteristicile specifice canalului de informare.

Cei care au studiat îndeaproape efectele mass-media, au urmărit interacțiunea

receptorilor cu mesajele primite și modul în care, în grup sau individual, aceștia filtrează și interpretează conținuturile difuzate de presă. Această evoluție marchează trecerea de la preocupările privind ceea ce mass-media face cu publicul la cele privind ceea ce publicul face cu mass-media.

Efectele mass-media se pot resimți în zone diferite ale societății. Mass-media poate acționa asupra:

a) indivizilor;

b) grupurilor;

c) institutiilor;

d) întregii societăți.

Mass-media poate afecta personalitatea umană în: dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă (crearea sau modificarea unor atitudini și sentimente) sau dimensiunea comportamentală (schimbări ale modului de acțiune al indivizilor și fenomene de mobilizare socială). Privind dintr-un alt punct de vedere, influența mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie, până devine operațională, de un interval mai amplu. De asemenea, efectele mass-mediei pot crea schimbări dorite sau schimbări nedorite: ele pot fi rezultatul unui proces controlat (campaniile de presă) sau al unor ocurente mai mult sau mai putin neașteptate.

Influența pe termen scurt a mass-media

Cercetătorii spuneau că efectele produse de mass-media sunt directe și au o acțiune imediată. Stimulii transmiși prin mass-media erau percepuți în același mod de către toți cetățenii, iar reacția pe care o provocau era mai mult sau mai puțin uniformă pentru toti membrii societății. Această primă perspectivă, spune că mesajele sunt receptate în mod uniform de către fiecare membru al publicului, iar stimulii declanșează reacții imediate și directe. De asemenea, ei declanșează dorințe interioare, emoții sau alte procese asupra cărora individul avea foarte puțin control voluntar. Rezultatul era influența puternică a mass-media prin apelul la mesaje emoționale, de sensibilizare.

La rândul ei, societatea suferă modificări continue. Ea nu este un sistem social perfect stabil, iar inovațiile sunt adoptate cu ușurință. De aceea, procesul de formulare și explicare a efectelor comunicării de masă, care să fie valabile pentru toți cetățenii unei societăți, poate deveni dificil. În același timp, sunt necesare dovezi empirice pentru ca efectele să fie demonstrate.

Pe lângă inițierea unei cercetări empirice, cercetătorii au formulat noi concluzii semnificative în privința atributelor personale și sociale ale ființei umane. Noile abordări vin tot din sociologie și psihologie și au ca scop explicarea acțiunii individuale și a celei colective sub toate aspectele.

Noile teorii ale comunicării de masă prezintă ipoteze fundamentale despre comportamentul uman. Ele sunt numite teoriile influenței selective, însă constau în trei formulări distincte:

teoria diferențelor individuale

teoria diferențierii sociale

teoria relațiilor sociale

Obiectivul acestora era să înțeleagă motivul pentru care indivizii reacționează, se comportă sau se adaptează, conform unor pattern-uri și în urma unor stimuli ai comunicării de masă.

Teoria diferențelor individuale a fost descoperită prin cercetarea psihologică a comportamentului. Personalitatea fiecărui individ era văzută ca fiind unică, asemenea unei amprente: „Deși indivizii aveau în comun pattern-urile de comportament ale culturii lor, fiecare din ei avea o structură cognitivă de necesități diferită, obiceiuri de percepție, crezuri, valori, atitudini, abilități.”

Cei care susțineau educația, erau de părere că structura cognitivă individuală este deprinsă și că se poate învăța în urma experienței în societate. Ei considerau că ființele umane își dobândesc caracteristicile și abilitățile individuale din experiențele proprii și în mediul în care trăiesc, prin procesul de învățare. Perspectiva educației devine astfel un punct de pornire în studierea efectelor mijloacelor de comunicare în masă, deoarece este evident că transmiterea de informații de către mass-media va produce modificări majore, atât în gândirea umană la nivel individual, cât și în dezvoltarea culturală la nivel colectiv.

Teoria diferențelor individuale a presupus înlocuirea termenului de instinct cu cel de atitudine, ca „proces de conștiința individuală care determină activitatea reală sau posibilă a individului în lumea socială”. Atitudinile sunt văzute ca predispoziții care se învață și care joacă un rol important în modelarea comportamentului. Ele subliniează diferențele dintre oameni, dobândite prin învățare, și explică diferite direcții și intensități ale preferințelor și neplăcerilor pe de o parte și ale acceptărilor și refuzurilor pe de alta.

Conceptul de atitudine a intrat în atenția cercetătorilor care studiau efectele mass-media din două considerente. Primul a fost descoperit după primul război mondial, când s-a ajuns la concluzia că atitudinile puteau fi modificate prin mesaje convingătoare, iar al doilea aspect a scos în evidență strânsa legătură între atitudini și comportament. În general, schimbările de atitudini ale publicurilor diferitelor mijloace de comunicare, ca efect al mesajelor convingătoare și repetate, sunt urmate de schimbări de comportament. Mai târziu, cercetătorii ajung să conteste această idee, sustinând că atitudinile nu modifică în mod obligatoriu comportamentul.

Teoria relațiilor sociale întregește tabloul prin descoperirea influențelor puternice pe care legăturile oamenilor cu familia, prietenii, colegii de munca și altii le-ar putea avea asupra comportamentului față de mijloacele de comunicare. „Deși schimbările produse în societate au deteriorat legăturile informale dintre oameni, ele trebuie luate în considerare, deoarece schimbul imbările de atitudini ale publicurilor diferitelor mijloace de comunicare, ca efect al mesajelor convingătoare și repetate, sunt urmate de schimbări de comportament. Mai târziu, cercetătorii ajung să conteste această idee, sustinând că atitudinile nu modifică în mod obligatoriu comportamentul.

Teoria relațiilor sociale întregește tabloul prin descoperirea influențelor puternice pe care legăturile oamenilor cu familia, prietenii, colegii de munca și altii le-ar putea avea asupra comportamentului față de mijloacele de comunicare. „Deși schimbările produse în societate au deteriorat legăturile informale dintre oameni, ele trebuie luate în considerare, deoarece schimbul informal de idei cu alte persoane intervine în modificarea influențelor comunicării de masă.”

Expunerea oamenilor la mass media se face, în permanență, într-o manieră selectivă. De aceea, semnificația contemporană a teoriilor influenței selective se bazează pe patru principii care guvernează acțiunile publicului, influențat de modalitățile de selectare, interpretare și reținere a mesajelor din mass-media.

Principiul atenției selective – mesajele captează atenția oamenilor în mod diferit. Deoarece fluxul informațional continuu al mass-media care invadează consumatorii în fiecare zi este foarte greu de urmărit și imposibil de memorat, oamenii filtrează toate aceste informații. Oamenii caută în permanență confirmarea părerilor preexistente. De aceea, ei sunt mai degrabă dispuși să asculte mesajele care se aseamănă cu direcția lor de gândire și care le întăresc propriilor idei, gânduri sau păreri. În consecință, diferențierile individuale se fac observate, având ca rezultat pattern-uri distincte de atenție. Apartenența la o anumită categorie socială determină atenția selectivă a anumitor tipuri de produse mediatice.

Principiul percepției selective – percepția mesajelor se face în funcție de caracteristicile psihologice, diferențele culturale și apartenențele sociale. Oamenii cu structuri cognitive diferite, făcând parte din categorii sociale diferite și păstrând relații sociale cu semenii lor, percep stimulii în mod diferențiat. Interesele, convingerile, cunoștințele anterioare, atitudinile, necesitățile și valorile determină o percepție diferită asupra produselor mediatice.

Principiul reamintirii selective – anumite conținuturi din mass-media vor fi ușor reținute de către anumiți indivizi și pe o perioadă îndelungată, în timp ce alții le pot uita foarte repede. Impactul mesajului asupra publicului are un rol semnificativ, dar și corelarea acestui principiu cu cele menționate mai sus este important. De aceea, publicitatea își bazează strategia de promovare pe numărul ridicat de repetări, prin toate mijloacele de comunicare posibile și prin suporturi diverse, tocmai pentru a se asigura că mesajul va fi reținut de către publicul țintă și nu numai.

Principiul acțiunii selective – consecința urmăririi mesajelor mass-media, a percepției semnificațiilor și a reținerii conținutului acestora, consumatorii de produs mediatic acționează selectiv. Să anticipezi reacțiile este foarte dificil, deoarece acțiunea este influențată și ea de trăsăturile cognitive, categoriile sociale și de legăturile sociale.

În urma prezentării teoriilor influenței selective, a conceptelor și perspectivelor pe care le presupun ele se poate spune că acestea pun la dispoziție multiple direcții de cercetare pentru continuarea studierii și înțelegerii efectelor mass-media. Veridicitatea lor în studiul influenței mass-media rămâne valabilă și astăzi. Există însă și alte strategii teoretice cu o abordare diferită care își aduc contribuția în domeniul teoriilor comunicării de masă.

Influența pe termen lung a mass-media

Teoriile influenței selective ale mass-media s-au ocupat cu studiul efectelor directe, care au o putere limitată și imediată. Însă, pentru a înțelege cauzele și efectele mass-media, este necesară îndreptarea atenției și către consecințele indirecte și pe termen lung ale comunicării de masă. Există diferențe între comportamentele oamenilor și rolurile lor tradiționale, iar acestea se explică prin evoluția în cadrul culturilor din care provin și sunt produsul socializării. Individul este modelat de propriul mediu prin procesul de învățare, iar experiențele învătării pot avea influențe pe termen lung asupra structurii cognitive a lui.

Socializarea și teoriile influenței indirecte se bazează tocmai pe aceste acumulări de efecte întârziate, observate în cadrul activităților și relațiilor sociale umane. Cercetătorii pornesc de la premisa că atitudinile, convingerile și comportamentul membrilor societății sunt modelate de sistemele socio-culturale.

Fenomenul prin care ființele umane întrețin o relație cu semenii lor în cadrul social, prin care ei dobândesc anumite principii cu ajutorul cărora interpretează lumea înconjurătoare, se adaptează la mediu și se raportează la ceilalți se numește socialiazare. Ea „reprezintă eticheta unui set de relații de comunicare complexe, pe termen lung și multidimensionale, între indivizi și diferiți agenți ai societății, care au ca rezultat pregătirea individului pentru viață, într-un mediu socio-culturală.” Aici, mijloacele de comunicare în masă joacă rolul de agenți ai socializării. Ele au o importanță crescândă în educarea publicului.

Mass-media îi sugerează publicului ca și comportament să adopte, cum să acționeze și ce anume să înțeleagă dintr-un conținut mediatic. De aceea, atenția se îndreaptă asupra studiului influențelor indirecte asupra individului și ale societății.

Socializarea generează formarea individului și îl ajută să își însușească aspectele culturii în care se dezvoltă. Din perspectiva psihanalizei, individul trebuie să-și controleze pornirile interioare astfel încât comportamentele provocate de ele să nu fie în contradicție cu normele sociale. Prin socializare, acesta deprinde definiții și reguli de comportament în conformitate cu accepțiunile societătii. Prin acest fenomen numit socializare, individul învață să participe la viața de grup și capătă cunoștințe pentru a lua parte la activitățile sociale. Tot în contextul social este căpătată și concepția despre sine, prin interacțiunea cu ceilalți.

Ca agenți ai socializării, mijloacele de comunicare în masă contribuie la furnizarea de informații despre modelele sociale de comportament. Însa ceea ce îi preocupă pe cercetători este dacă aceste modele prezentate de mass-media sunt sau nu în concordanță cu regulile morale ale societății și dacă ele sunt apropiate de realitate ca atare. La astfel de imagini sunt supuși zilnic consumatorii de media, iar repetarea lor continuă poate determina efecte puternice asupra comportamentului lor. Intenționat sau accidental, oamenii învată din conținuturile mediatice, iar informațiile deprinse pot dezvolta sau modifica modalitățile de interacțiune socială.

Teoria modelării a fost inițial formulată de către Albert Bandura ca parte componentă a teoriilor de învățare socială. Scopul era să se observe modalitatea prin care oamenii dobândesc noi forme de comportament în cadrul social. Procesul de învățare presupune, în prima instanță, observarea modelului comportamental înainte de a-l adopta și apoi, prin imitare, însușirea lui. Identificându-se cu respectivul model sau aspirând la el, individul poate considera – conștientizând sau nu – că acel model este funcționabil, iar în momentul în care se confruntă cu o situație similară, el își amintește modelul și îl imită.

Dacă în momentul aplicării, modelul a dus la rezolvarea unei probleme sau la obținerea unei satisfacții, se ajunge la consolidarea relației dintre stimul și răspuns prin obținerea acestor gratificații sau recompense. Drept urmare, șansele ca respectivul model de comportament să fie adoptat în mod repetat sunt în creștere datorită efectelor pozitive obținute.

Oamenii renunță la interpretarea și analizarea informațiilor venite din spațiul mass-media, iar punctele de vedere prezentate de acestea despre ce este normal, ce este bine sau ce trebuie acceptat sunt preluate de către public în concepțiile lor fără a trece printr-un filtru personal de semnificații. Iată un alt exemplu prin care putem înțelege efectele cu un impact foarte puternic ale mijloacelor de comunicare, dar observate după o perioadă mai îndelungată a acțiunii lor.

Astfel, teoria modelării poate fi folositoare în explicarea influențelor indirecte ale mijloacelor de comunicare pe termen lung asupra individului.

Pentru a înțelege efectele în urma expunerii la mass-media este nevoie însă de îndreptarea atenției și către cadrul social în care individul interacționează. De această direcție se ocupă teoria expectațiilor sociale, văzute ca reguli acceptate reciproc, care definesc modul în care oamenii trebuie să se comporte în interacțiunea socială cu semenii lor. Activitățile umane se desfașoară în funcție de anumite reguli, tradiții și legi comune care stabilesc ordinea socială. Conceptele fundamentale după care funcționează ordinea socială sunt: normele, rolurile, ierarhiile și sancțiunile.

Normele sunt reguli generale întelese și urmate de toți membrii unui grup, care trebuie cunoscute și respectate de aceștia în comportamentul social. În 1970, DeFleur a elaborat o teorie referitoare la normele culturale potrivit căreia mass-media pot influența conduita umană. Acest lucru se datorează prioritizării unor anumite subiecte, care dau de înțeles oamenilor că structurarea a fost făcut în mod special pentru a oferi spre învățare anumite norme culturale. Pentru o viziune complexă asupra teoriei, DeFleur include și celelalte componente ale organizării sociale.

Rolurile se aplică în organizarea activității de grup. Ele permit oamenilor să acționeze în grup, într-o manieră coordonată, pentru realizarea unor obiective. Pentru acest lucru este nevoie de specializarea rolurilor și corelarea lor cu celelalte făcând parte din grup. De asemenea, cunoașterea rolului celuilalt duce la o activitate mai eficientă a grupului, dar și la o anticipare a reacțiilor fiecăruia.

Ierarhiile au și ele un rol important, deoarece acestea fac deosebiri pe criterii de autoritate, putere, prestigiu, dar și privilegii și recompense. Statutul în cadrul organizării sociale este necesar pentru buna funcționare a structurilor sociale.

Sancțiunile se aplică în cazul abaterii de la normele sociale, cu scopul de a menține ordinea socială și de a-i pedepsi pe cei care nu își îndeplinesc rolurile sau nu respectă ierarhizarea. Sancțiunile pot fi și pozitive pentru cei care se conformează. În urmare, teoriile expectațiilor sociale pun accent mai mult pe legăturile dintre oameni, decât pe caracteristicile lor psihice

Pornind o paralelă, mass-media sunt și ele o sursă majoră de expectații sociale, referitoare la organizarea socială a unor anumite grupuri din societatea modernă. Conținutul lor prezintă un set de imagini, idei și valori care determină consumatorii să adopte concepții despre subdiviziunile ordinii sociale. Normele, rolurile, ierarhiile și sancțiunile descrise de mass-media sunt asimilate de public sub forma unor seturi de expectații sociale. Însă trebuie să se țină cont de faptul că acestea pot să nu fie întotdeauna corecte sau aparținând realității înconjurătoare.

Prin urmare, mijloacele media nu acționează doar asupra individului, oferind modele de comportament care pot fi adoptate prin învațare, ci au efecte și asupra culturii, volumului de cunoștințe, valorilor și normelor unei societăți, precum și a relațiilor sociale umane.

Capitolul II. Importanța mass-media în societățile moderne

Rolul mass-media

Mass-media s-a format prin sinteza dintre cuvântul anglo-saxon „mass”, cu sensul de masă, căruia i s-a adăugat latinescul „media”, cu forma sa de plural, însemnând mijloace. Prin urmare, mijloacele media sunt, în general, definite ca „suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor către un ansamblu de indivizi”. Prin aceste mijloace de comunicare, se fixează o relație de comunicare între emițătorul mesajalui și receptorul său, purtând numele de comunicare mediată, pentru că se folosește de acel instrument de mediere, permițând unuia sau mai multor emițători să difuzeze informații către unul sau mai mulți receptori.

Mass-media are un rol important în viața socială și de-a lungul timpului a devenit, o putere care a crescut și este necesară, având o influență puternică în societate. Prezența ei activă se simte în viața financiar-bancară, în dezvoltarea industriei, în evoluția tehnologiei, în viața politică, dar și în viața cotidiană, construind la rândul ei o industrie proprie.

Într-un stat democratic, ea are rolul de a informa, comenta și critica, fiind considerată „centrul vital al vietii publice”.

Specialiștii din Științele Comunicării au dedicat multe studii subiectului mass-media, fiind de neepuizat prin interdisciplinaritatea și evoluția continuă. Cercetătorii din sociologie, psiho-sociologie și antropologie au încercat să definească rolul și influența pe care aceasta le are în societate.

Mass-media trebuie să îndeplinească diferite obligații în societate, una dintre ele fiind cea de informare. Ea trebuie să informeze consumatorii într-o manieră complectă, obiectivă și inteligibilă, pentru ca aceștia să fie în măsură să urmărească și să înțeleagă evenimentele politice și economice, presa fiind și un organism de control. Deaceea presa este supranumită și „a patra putere în stat”, devenind în lumea modernă, un fel de centru gravitațional în raport cu care se poziționează toate celelalte segmente ale societății.

Mai mult decât atât, mass-media ar trebui să contribuie la formarea opiniilor politice și a percepțiilor. Cu toate acestea, obiectivitatea și imparțialitatea necondiționate reprezintă un ideal imposibil de atins. Fluxul de informații din societatea modernă este atât de mare, încât expunerea evenimentelor care au loc este imposibil de realizat din punct de vedere jurnalistic. Pornind de la aceasta, are loc o selecție preliminară a informațiilor, lucru care implică un anumit grad de manipulare, imposibil de evitat.

În unele opere de specialitate, dar și în limbajul uzual, ea este considerată sinonim cu noțiunile de comunicare de masă și cea de mijloace de comunicare de masă.

„Comunicarea de masă este procesul social prin care un grup specializat colectează, prelucrează/produce și difuzează mesaje către un public numeros și eterogen, în flux continuu, prin intermediul unor canale tehnice, în regim concurențial și pe baza unui sistem normativ.”

Astăzi, caracterul unilateral este diminuat prin încercarea de a susține o relație de interacțiune între cele două părți prin feed-back.

Dimensiunea industrială a comunicării de masă a dus la crearea unei „culturi de masă”, care a avut drept consecință standardizarea produsului, simplificarea conținuturilor, eliminarea dimensiunilor intelectuale în favoarea atributelor afective și valorizarea după criteriul economic, adică profitul. „Cultura de masă este definită nu de faptul că este cultura maselor sau că este produsă pentru a fi consumată de mase, ci de faptul că ei îi lipsește atât caracterul reflexiv și subtilitatea culturii ”înalte” a elitelor sociale, culturale și academice, cât și simplitatea și concretarea culturii folclorice din societatea tradițională”.

Ca efect al culturii de masă, produsele mediatice au început să fie variate, caracterizate de accesibilitate și afectivitate excesivă. Acestea se orientează în funcție de preferințele „omului mediu”, așa cum l-a numit Adolphe Quotelet: „omul mediu este, pentru o națiune, ceea ce este centrul gravitațional pentru un corp; aprecierea tuturor mișcărilor sau a echilibrului unei națiuni trebuie să se raporteze la el.”

În consecință, stilul, structura și conținutul unui astfel de produs mass-media trebuie asamblat, astfel încât să fie înțeles de un public cât mai larg, cu acces simplu și direct. Produsele mediatice sunt fabricate și multiplicate după principiul bandei rulante, fiind privite ca un bun comercial. Pe de altă parte, acestea au un caracter perisabil din cauza nevoii permanente a auditoriului de a consuma ceva nou, îmbunătățit și frumos ”ambalat”, dar și de a fi la curent cu evoluția sistemelor societătii actuale, aflate într-o permanență schimbare și producere de fluxuri de informații și evenimente care trebuie transmise.

O altă caracteristică a comunicării de masă este canalul de transmitere. Prin dezvoltarea tehnologiei, modalitățile de transmitere a mesajelor s-au diversificat. Prin apariția audiovizualului și posibilității de a transmite cu rapiditate informațiile, mijloacele media au ajuns să fie caracterizate de simultaneitatea cu evenimentul. Astfel, timpul dintre momentul aflării unei informații sau desfășurării unui eveniment și receptarea lor a ajuns să fie foarte scurt, uneori chiar nul. Posibilitatea transmiterii în direct captează atenția publicului și păstrează interesul, ajungându-se, la o dependență de mijloacele media.

Chiar dacă este vorba despre televizor, radio sau internet, oamenii caută în permanență să-și satisfacă nevoia de informare, de acces la cultura sau divertisment pentru a-și ocupa timpul liber. Desigur că această dependență s-a creat și din cauza rutinei zilnice și a comodității cu care omul actual se mulțumește.

Mass-media are o contribuție puternică la crearea și păstrarea ritualurilor pentru că ea semnalează și amplifică evenimente de rutină. Însă privind ideea din altă perspectivă, putem spune că este doar o problemă de decizie: „acești oameni consumă un produs mass-media în urma unei decizii liber asumate” în ciuda faptului, că ei au la îndemână o mulțime de alte modalități de relaxare și de petrecere a timpului.

În formele sale avansate, comunicarea de masă cuprinde colectivități bine organizate, depășind diversitatea auditorului. Mijloacele de comunicare în masă sunt adecvate publicului receptor ce unește persoane extrem de diferite, mai ales la nivel motivațional, manifestând interese variate în raport cu mesajul comunicat.

În pofida diferențelor culturale, receptorii sunt uniți, printr-o serie de norme și valori comune, realizând interacțiunea indirectă dintre ei prin intermediul conținutului informațional al mesajului. În acest caz emițătorul, care poate fi o anumită instituție își întemeiază scopuri prin informații transmise cu ajutorul mesajului, întrunind precondițiile necesare atragerii atenției receptorului.

Receptorul, ce se identifică cu idealurile comunicatorului, fiind reprezentat de segmentul de populație sau comunitate, nu poate realiza comunicarea circulară pentru că este lipsit de condițiile sociale necesare unui răspuns colectiv.

Relația dintre comunicator și receptor, nu este interactivă, deoarece fiecare dintre ei își formează o imagine despre sine și despre celălalt. Mesajul ce conține informația, urmează legile economiei de piață: comunicatorul a cumpărat mesajul iar receptorul este un ”consumator” care, la rându-i, a ”cumpărat” mesajul. Mesajele sunt publice, dar receptarea este diferită, și cuprinde conținuturi din sfere variate ale vieții publice. Mass-media transmite mesaje care manipulează segmente majore din public. Prin conținutul mesajului emițătorul poate influența orientarea receptorului în așa fel încât acesta să-i susțină convingerile.

Mass-media crează o anumită structură a așteptărilor publicului și produce transformări calitative asupra audienței. Prin ea, receptorii primesc informații selectate conform propiilor nevoi. Comunicatorii și mesajele sunt selectați cu scopul de a satisface nevoile comunicative ale unei audiențe. Nu trebuie uitat faptul că publicul, la rându-i, selectează mesajele utile din diversitatea mesajelor prezente. Prin selectarea și orientarea știrilor publicate editorii își asumă următoarele obiective:

„Influențarea prin plasarea știrilor este o tehnică prin care editorii pot reduce la minimum atenția acordată unor evenimente (prin plasarea articolelor în ultimele pagini ale ziarelor sau prin acordarea unor spații infime de emisie) sau, dimpotrivă, pot spori interesul față de aceste evenimente (prin apariții pe prima pagina, sau prin orientarea timpului de emisie).

Influențarea prin titluri pornește de la ideea că titlurile stabilesc dispoziția și sistemul de valori ale articolului. S-a constatat chiar că și cei mai instruiți cititori pot fi influențați într-un fel sau altul de către titlu.

Influențarea prin selecția fotografiilor probează faptul că editorii sunt conștienți de influența puternică ce poate fi implantată în mod secret, printr-o selecție atentă a fotografiilor și peliculelor pentru televiziune. Scopul urmărit este cel al atragerii atenției receptorilor asupra unor probleme de domeniu sau personalității care sunt supuse analizei opiniei publice.

Influențarea prin explicațiile care însoțesc fotografiile pornește de la faptul, evidențiat și de unele cercetări întreprinse pe grupuri de studenți că diferite explicații, puse sub aceeași fotografie, pot afecta în mod semnificativ atitudinea unei persoane față de subiectul fotografiat.

Utilizarea editorialelor pentru distorsionarea faptelor se bazează pe ideea că acestea pot servi ca mijloc ideal pentru aceasta, cu scopul de a convinge ascultătorii să gândească sau să simtă în felul în care doresc crainicii.”

Mass-media desfășoară o acțiune permanentă, care trebuie să satisfacă așteptările pe care le-a statuat de-a lungul timpului. Așa se explică un anumit prestigiu al unor ziare, edituri sau reviste, canale de televiziune, posturi de radio. Dar, de multe ori apar ”crize” de timp și de resurse, impuse de programe. Dinamica actuală a evenimentelor determină un anumit flux al știrilor, creând o tensiune între nevoia de a relata un eveniment și ceea de a respecta o anumită programare a emisiunilor.

În continuare, mă voi opri asupra relației dintre mass-media și societate și, în special, asupra unor concepte – funcții , efecte și roluri- considerate importante pentru a înțelege menirea mijloacelor de comunicare în masă și influența lor în schimbarea de atitudini și comportamente ale indivizilor. Mass-media reprezintă sistemul de legătură între individ și societate. Ea răspunde astfel unor nevoi și aspirații ale indivizilor sau colectivităților și, la rândul ei, este modelată de acestea.

Funcțiile mass-media

Deși de-a lungul timpului au evoluat prin modernizări sau ameliorări la nivel tehnologic, mijloacele media și-au păstrat o stabilitate în viața socială și joacă un rol funcțional în viața oamenilor. Ele și-au dovedit capacitatea de a produce funcții în cadrul societății. Denis McQuail a observat că noțiunea de funcție se folosește cu sensul de „scop, de consecință ori de cerință sau așteptare – și poate căpăta și alte înțelesuri.

Între funcții, efecte și roluri există o aparentă sinonimie, însă diferența semnificației este evidentă. Funcția este considerată consecința relației dintre ceea ce produce și oferă mass-media și nevoile societății, în timp ce rolul reprezintă misiunea deja declarată a acțiunilor sale.

Ținând cont de toate aceste interacțiuni dintre mass-media și societate, jurnaliștii, oameni politici, psihologii, sociologii, au încercat să determine care e locul pe care mass-media îl ocupă în viața socială, care sunt legăturile ce se stabilesc între mass-media și diferite grupuri sau persoane, ce natură au aceste legături și care este influența lor în procesele de transformare socială, economică, politică și culturală. Într-un sens mai general, presa răspunde unor asteptări specifice venite din partea indivizilor, pe care le satisface într-o măsură mai mică sau mai mare, ea își însușește anumite funcții. Toate acestea au fost traduse prin sintagma „funcțiile mass-media”.

Funcția unui element al realității sociale reprezintă în primul rând finalitatea acestui element, motivul său, ceea ce îi certifică existența, misiunea sa. Având în vedere funcțiile televiziunii, putem spune că acestea sunt de: educa, informa, de a distrage. Presa poate fi utilizată nu numai ca un mod de a compensa relațiile sociale inexistente sau incomplete, dar și ca mod de a întări relațiile sociale care deja există, cum de asemenea, poate fi văzută ca un efort susținut de a menține un contact cu ceilalți.

În lucrarea sa „Introducere in sistemul mass-media” Mihai Coman, ne prezintă o cercetare cronologică a apariției și dezvoltării funcțiilor presei. El prezintă rezultatele studiilor unor sociologi cu privire la funcțiile presei. Printre acestea sunt rezultatele studiului lui Leo Thayer, Malcom Wiley, Michael Real și Denis McQuail. Sociologul american Leo Thayer a identificat șapte funcții ale mass-media:

de socializare;

de identitate;

de mitologizare;

de compensare;

de informare;

de divertisment;

de educație.

Malcom Wiley a făcut distincția între cinci astfel de funcții:

de a furniza informații;

de a analiza aceste informații;

de a da un cadru general de referință;

de a distra;

de a difuza o cunoaștere enciclopedică.

Michael Real susține că presa are următoarele atribuții:

ajută indivizii să se orienteze în activitățile lor zilnice;

facilitează relaxarea și evaziunea;

permite întărirea identității personale;

asigură perpetuarea moștenirii culturale;

oferă formule comune, uzuale de gândire și exprimare;

furnizează compesații pentru frustrări;

validează simbolurile și miturile unei culturi, etc.

Denis McQuail stabilește două mari familii de funcții care au în vedere societatea în ansamblul ei și individul în sine:

de informare, de corelare, de asigurare a continuității, de divertisment și de mobilizare;

de informare, de evaziune, de eliberare de tensiune și anxietate, de securitate și protecție, de campanie, de stabilirea a identității personale, de integrare în societate.

Mihai Coman s-a dedicat studiului funcțiilor mass-media. Pentru definirea sintagmei de funcție, el susține că trebuie avute mai multe aspecte. „Relația dintre mass-media și societate se poate pune în termeni de consecințe globale (funcțiile presei), de influențe precise (efectele presei) sau de misiuni generale atribuite unor sisteme (rolurile presei). Termenul de funcție poate să înglobeze noțiunile de: scop, cerință sau așteptare. Luând exemplul „funcției de informare a presei”, Mihai Coman afirmă că acesta se poate analiza ca:

funcție – publicul este informat ca urmare a activității presei;

rol – presa are rolul de a informa publicul;

efect – presa influențează gândirea și comportamentul publicului prin informațiile pe care le distribuie.

În continuare, voi analiza funcțiile mass-mediei din punctul de vedere a lui Mihai Coman.

Funcția de informare

Indivizii simt în permanență nevoia de a controla mediul înconjurător, pentru a acționa și a lua decizii în funcție de realitatea imediată. Funcția de informare vine în sprijinul nevoii societății, grupurilor și a indivizilor de a controla mediul înconjurător. Oamenii evoluează, pe baza informațiilor pe care le primesc, importanța evenimentului ce ar putea să-i afecteze în mod direct, anticipează unele tendințe și iau în cunoștința de cauză, anumite decizii.

Cele mai multe dintre mesajele mediatice receptate zilnic, din cadrul interacțiunii continue cu mass-media, sunt informații generale, care se adresează mai puțin sensibilității ori nevoilor curente. Din cauza pătrunderii mijloacelor de comunicare în relația dintre individ și mass-media, oamenii își îmbogățesc bagajul de cunoștinte prin aceste informații mediatice.

Informațiile utilitare sunt cele prioritare pentru public. Fie că este vorba despre programul la cinematograf sau la teatru, de situația transportului urban, starea vremii sau cotațiile bursiere, oamenii își orientează activitatea zilnică în funcție de ele și controlează mediul imediat.

La fel, informațiile de prevenire sunt și ele importante. Unele dintre ele au întrebuințare utilitară, pe când altele pot anticipa catastrofe naturale, crize, accidente sau evenimente neașteptate. Astfel, viziunea prospectivă a mass-media poate ajuta populația la mobilizarea colectivă, la ameliorarea daunelor sau prevenirea unor evenimente neplăcute. După cum se poate observa, mass-media oferă o gama largă de informații cu privire la preocupările, cerințele și interesele de tot felul ale publicului.

Rolul mijloacelor media este de a obține informații și de a le face să circule. În plus, ele sunt supuse unui proces de selectare, ierarhizare și interpretare înainte de a fi transmise publicului. Astfel, mass-media oferă o imagine mediată, o anumită versiune a unui eveniment. Uneori, oamenii iau mesajul recepționat ca atare , fără a-l supune unei analize sau reflecții, din cauza volumului informațional foarte mare primit în fiecare zi.

Funcția de „legătură” (de comunicare)

Mass-media răspunde nevoii oamenilor de comunicare, de implicare în comunitate și de identificare cu o anumită cauză, temă sau subiect. Această funcție poartă și numele de integrare socială. Nivelul la care acționează mijloacele media poate fi unul local, național sau global. Însă, indiferent de diferența dintre receptori (naționalitate, religie sau cultură), aceștia au în comun consumul aceluiași produs mediatic, bazat pe proximitatea informațională. Sloganul unei campanii publicitare, o știre de ultimă oră sau subiectul controversat al unui talk-show pot face oricând subiectul unei discuții cu cei apropiați și nu numai. Astfel, mijloacele media ajută la socializarea în interiorul unei comunități.

Dacă ne referim la un cadru global, informațiile, ideile sau subiectele pot fi comune, însă acestea se pot diversifica și adapta în funcție de proximitatea spațială, ținând cont de realitatea imediată.

În oricare dintre cele două contexte, unul dintre efectele mass-media este de a ajuta la dezvoltarea relațiilor interumane și interculturale prin crearea de legături între membrii comunităților sau între diferite comunități. Ele capătă o forță unificatoare, creează o viziune globală și apropie diferite culturi, generând un sentiment de solidaritate în rândul oamenilor.

Funcția educativ-culturală

Mass-media a preluat din rolul social al familiei și al instituțiilor de învățământ în procesul de educare a copiilor. Ele transmit valori și modele culturale ale societății și au un rol important în formarea gândirii și comportamentului indivizilor, în special, în rândul tinerilor. Mijloacele media au posibilitatea de a face să circule diferite modele de comportament general acceptate de societate, răspunzând nevoii de perpetuare a valorilor comunității. Ele transmit de la o generație la alta mituri, tradiții și principii „care îi conferă individului o identitate etnică sau națională”. Prin transmiterea valorilor, „mass-media contribuie la realizarea stabilității sociale și la menținerea, în timp, a structurilor culturale”. Rolul lor este să transmită cunoștințe și să formeze oameni cultivați.

Din păcate, produsele culturale reprezintă un procent scăzut din grila de programe, exceptând cazul în care canalul mediatic este specializat în acest domeniu. Nici timpul de emisie nu este unul prielnic, emisiunile fiind difuzate în afara timpului de maximă audiență sau la ore târzii. Mijloacele de comunicare nu doar promovează modelele de comportament, ci și generează unele noi, ca de exemplu cel de consum.

Pe de altă parte, mass-media este acuzată că prezintă modele negative (falși eroi, false vedete) care au o influență negativă, puternică. În special, tinerii, încă de la vârste fragede, au tendința să imite diferite personaje din filme, desene animate sau să adopte comportamentul anumitor personalități, vedete pe care ajung să îi idolatrizeze. Prezența constantă a acestor falși eroi sau false vedete în lumea mediatică duce la comportamentul de imitare, din dorința de a ajunge ca ei, de a fi faimoși sau de a ajunge în centrul atenției. Mass-media vine cu contra-argumentul că aceste modele antisociale sunt prezentate ca exemple negative și că ele reflectă realitatea înconjurătoare.

Însă, aduc din nou în discuție perspectiva studiilor funcționaliste care spun că indivizii sunt liberi să aleagă un anume canal sau produs cultural pe care doresc să îl consume. „Nu mai este vorba despre a ști ce le face mass-media oamenilor, ci despre ce fac oamenii cu mass-media.” Motivarea alegerii este făcută în funcție de valorile, interesele și nevoile fiecărui individ, așa cum spune și principiul teoriei folosințelor și recompenselor.

Funcția de interpretare

Informațiile trec prin mai multe etape înainte de a fi prezentate publicului. Pe de o parte, ele necesită un proces de selecție, realizat după anumite criterii, apoi sunt ierarhizate în funcție de importanța sau urgența lor. Pe de altă parte, informațiile ajung să fie analizate și discutate. Dar pentru că goana după senzațional, după instantaneu, a câștigat teren în fața dezbaterilor, s-au dezvoltat genuri jurnalistice specializate care permit auditorilor să aibă acces la mai multe opinii, de multe ori ale unor specialiști, pentru a-și putea forma o părere de ansamblu. De asemenea, telespectatorii sau ascultătorii pot participa la discuție prin telefonul în direct.

În orice caz, granița dintre informație și opinie este greu de stabilit. Unii specialiști consideră că influențarea are loc încă de la primele etape prin care trec informațiile: selecția și ierarhizarea. Alegerea prezentării unei informații, a unui eveniment în detrimentul altora, precum și punerea lor într-o anume ordine reprezintă un act interpretativ.

Funcția de divertisment

Într-o lume a vitezei și a provocărilor continue, mass-media răspunde nevoii oamenilor de a se deconecta de la viața cotidiană. Indiferent dacă este vorba de un film, o emisiune de divertisment la tv sau un talk-show la radio, oamenii privesc mijloacele media ca pe o modalitate de petrecere a timpului liber, de relaxare, dar și un mod de evadare. Consumatorii de divertisment vor să scape de presiunea cotidianului și să intre într-o lume imaginară, lipsită de grijile și problemele zilnice, pentru a trăi imaginar evenimente, experiențe sau sentimente pe care în viața reală nu au posibilitatea să le încerce, nu îndrăznesc sau nu ar ajunge să le trăiască niciodată. Bertrand observă că mijloacele media „stimulează (emoțiile sau intelectul) și tot ele calmează (prin distracție sau catharsis).”

Privit din perspectiva costurilor, divertismentul mediatic este cel mai puțin costisitor, iar accesul este imediat, doar la un buton distanță. Mass-media este cel mai important furnizor de divertisment, procentul fiind diferit de la un canal la altul al emisiunilor de acest tip. Din motive comerciale, divertismentul ocupă o parte importantă a programelor mediatice și au un caracter spectaculos. Spectaculozitatea mesajelor trezește interesul publicului, îl angrenează în mijlocul acțiunii, al evenimentelor, de aceea acest tip de discurs a pătruns și în cel al informării și al educării. Informațiile sunt prezentate sub forma unor știri inedite, extraordinare, cu titluri explozive, în timp ce discursul educativ-cultural este ambalat sub forma amuzamentului, pentru că „educația este primită mai ușor, dacă este ascunsă sub masca distracției”.

Funcția de vorbire și de limbaj a mass-media

Supuși în permanența mesajelor mediatice, tindem să împrumutăm cuvinte sau sintagme din limbajul mediatic în comunicarea interpersonală. Consumul produselor mediatice influențează atât limbajul, cât și vocabularul nostru. Astfel, ele creează noi termeni, expresii, arhetipuri și extind înțelesurile unor termeni deja existenți sau substituie noi înțelesuri. În timp, ele ajung să construiască un vocabular simbolic.

Efectele mass-media

„Mass-media ne afectează profund, deoarece ele constituie o prezență constantă în viața noastră. Alte instituții pot avea un impact mai puternic, dar nu unul atât de persistent și adânc. Afilierea familială și prieteniile se schimbă pe măsură ce individul se maturizează și trece prin diferitele etape ale vieții. Școala ocupă numai o perioadă limitată din existența noastră. Doar o parte din populație frecventează, în mod regulat, biserica. În antiteză, mass-media fac parte din viata noastră zilnică și ne însoțesc din copilarie pâna la moarte. În plus, mass-media au o universalitate pe care nu o are nici o altă instituție: presa oferă un bagaj comun de idei și imagini, care depășește barierele sociale și geografice.”

Mijloacele media au un impact puternic asupra indivizilor și contribuie la procesul de educare și culturalizare. Influența mijloacelor mass-media, fie puternică, fie limitată, constituie o preocupare majoră pentru cercetătorii în Științele Comunicării de multe decenii.

Efectele sunt forme de influență, datorate unor acțiuni de terminare ale media, prin raport cu funcția, privită ca o consecință „conturată în urma unei corelări dintre nevoile sociale și oferta mass-media”.

În rândul indivizilor s-au observat diferite efecte, ce au condus la o succesiune de întrebări: citirea regulată a ziarelor impune ideologia clasei dominante? Aparițiile repetate ale oamenilor politici la televiziune provoacă schimbări de opinie sau de intenție de vot în rândurile electoratului? Sunt întrebări care dovedesc cât de necesar este astăzi studiul efectelor reale sau presupuse, ale mass-media. Influența publicului se produce în urma și prin intermediul expunerii la acțiunea mass-media: același mesaj va fi receptat diferit și va exercita efecte diferite în funție de tipul și de caracteristicile specifice canalului de presă. Cunoștințele în materie încep să se înmultească, deși uneori răspunsurile oferite de specialiști în legătură cu acest subiect nu sunt foarte clare, date fiind părerile lor atât de diferite.

Efectele mass-media se pot resimți în zone diferite ale societății. Denis McQuail spunea că mass-media poate acționa asupra indivizilor, grupurilor, instituțiilor, întregii societăți și că în același timp poate afecta personalitatea umană în dimensiunea sa cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă (crearea unor atitudini și sentimente) sau dimensiunea comportamentală (schimbări ale modului de acțiune al individului și fenomene de mobilzare socială).

Influența mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie, până devine operațională, de un interval mai amplu. Efectele presei pot crea schimbări dorite sau nedorite fiind rezultatul unui proces controlat (campaniile de presă) sau a unor ocurente mai mult sau mai puțin neașteptate.

Efectele mass-media au fost prima dată observate în timpul primului razboi mondial. Dacă până atunci populațiile civile nu fuseseră implicate în război, de această dată mass-media a reușit să mobilizeze populația, să mențină moralul și să convingă oamenii să se alăture armatei. Din cauza apariției și formării societății de masă, se simțea nevoia creării unor legături afective între oameni, bazate pe solidaritate. Societatea de masă era văzută ca o „trecere de la un sistem social tradițional și stabil, în care oamenii erau strâns legați unul de altul, la unul de o mai mare complexitate, în care indivizii erau izolați din punct de vedere social”.

Mesajele propagandistice au invadat orice produs mediatic de la acea vreme. Astfel, mijloacele de comunicare în masă au devenit principalele instrumente de convingere și persuadare ale cetățenilor. Ele au devenit căi de mobilizare și orientare a maselor și de modelare a opiniei publice în direcția dorită de comunicator.

Efectele exercitate de mesajele mass-media asupra receptorilor se concretizează într-o mare varietate de forme. Cercetătorii au propus, de-a lungul anilor diferite modele teoretice și diferite sisteme de clasificare a multiplelor forme de influențare pe care le-au detectat. În general, opțiunile au variat, în mod ciclic, de la ideea efectelor puternice la aceea a efectelor slabe și invers. Caracteristicile atribuite acestor efecte s-au modificat substanțial: cercetătorii au trecut de la efectele globale la efectele specifice, de la cele directe pe termen scurt la efecte difuze, indirecte pe termen lung. În același timp, imaginea receptorului s-a schimbat: de la un public pasiv, supus influenței mesajelor, s-a trecut la un public activ, care selecționează conținuturile.

3.1.Teoriile efectelor puternice

Efetele exercitate de mesajele mass-media asupra receptorilor, se concretizează într-o multitudine de forme. „Cercetătorii au propus, de-a lungul anilor, diferite modele teoretice și diferite sisteme de clasificare a multiplelor forme de influențare pe care le-au detectat.” Însușirile definitorii acestor efecte, s-au modificat substanțial și anume, cercetătorii au trecut de la efectele directe, pe termen scurt, la cele indirecte pe termen lung, iar imaginea receptorilor s-a schimbat de la un public inactiv supus mesajelor mass-media la un public activ care selectează informația.

Cele patru modele puternice, pe care le vom studia, de-a lungul acestui subcapitol sunt: „stimul – răspuns”, „hegemonic”, „dependenței”, „spirala tăcerii”.

Modelul stimul – răspuns

„În 1939, într-o perioadă marcată de ascensiunea rapidă a lui Hitler, întemeiată, între altele, și pe eficiența campaniei de propagandă orchestrată de Goebels, Serge Tchakhotine publica studiul intitulat Le viol des foules (Violul mulțimilor)”. Ideea de bază a acestui studiu era că indivizii care trăiesc într-un context social închis, rupți de realitate sau pur și simplu închiși în propiile locuințe, atunci când sunt expuși la mesajele masa-media, ei vor fi ușor influențați și manipulați printr-o campanie mass-media. Această imagine creată de Hitler, a unei mulțimi controlată de media, este de-a dreptul dramatică.

Această teorie că mesajele ajung direct la receptor nefiltrate de un factor social sau cultural sugerează denumirea unei teorii prin sintagma „fluxul într-un singur pas”. Din această interpretare reiese că, odată atins receptorul de către mesaj, acesta are o reacție uniformă. Mesajele presei pătrund în mintea receptorului cu ușurință și acest proces produce un răspun imediat, rațional.

O altă sintagmă, care scoate în evidență o altă caracteristică a acestei cercetări, propusă de Melvin De Fleur, este cea a „glonțului magic” care spune că mesajul presei ar fi o unealtă „vrăjită” care schimbă opinia publică. Toate aceste teorii, pornesc de la acest concept despre individ și societate, fiind vorba despre imaginea societății de masă în care „indivizii ar trebui să se afle în situații de izolare psihologică, să întrețină relații impersonale de interacțiune cu semenii lor și să fie rupți de legăturile și obligațiile sociale informale”.

În societatea modernă, campaniile au luat înfățișarea unor mari ceremonii sociale care, punând temele respective în forma unei competiții spectaculoase, răspund unor așteptări și fixează deprinderi.

Modelul „hegemonic”

„Lucrările referitoare la puterea „hegemonic” a presei își trag rădăcinile din gândirea marxistă, evitând însă reducționismul marxismului de culoare leninistă. Schițată de Gramsci și amplificată de reprezentanții Școlii de la Frankfurt, nuanțată apoi de creatorii neomarxismului francez, teoria hegemonică este, în prezent, deosebit de influentă datorită lucrărilor cercetătorilor englezi.”

Conform acestor teorii, clasele dominante își exprimă puterea, în momentele de stabilitate economică și socială, nu atât prin măsuri represive, cât prin mijloace persuasive de tip cultural-simbolic. Ele se folosesc de aceste teorii, pentru a-și impune imaginea lor despre lume sub forma unor adevăruri universal acceptate.

„Modelul hegemonic, mai speculativ, utilizând atât metode empirice de cercetare în teren, cât și tehnici de analiză a discursului inspirate din stilistică, retorică, semantică și antropologia structurală, rămâne totuși tributar premisei că mass-media pot influența în chip direct și puternic publicul receptor.”

Dacă oamenii depind de anumite canale de presă pentru a găsi divertismentul și informațiile necesare, atunci și țările se află în aceeași postură structurală ca și indivizii, ajungând să depindă de anumite surse producătoare de informații și bunuri culturale, localizate în zonele puternic dezvoltate.

Modelul „dependenței”

„În 1976, S. Ball-Rokeach și M. De Fleur au propus o nouă versiune a teoriilor efectelor puternice ale mass-media. Ei susțin că indivizii depind în mod diferit de mesajele presei, în funcție de variabilele socio-culturale prin care sunt definiți și îndeosebi de gradul în care au nevoie de informațiile furnizate de mass-media.”

În momentul, în care oamenii sunt dezorientați, neliniștiți, apelează la presă ca la un factor care, îi ajută să își găseacă echilibrul, iar apelul la presă este mai intens în astfel de cazuri decât în celelate. O dependență accentuată este găsită mai ales în zonele metropolitane, unde și informațiile privind viața politică și economică, vitale pentru bunul mers al existenței zilnice, sunt inaccesibile prin canalele uzuale de comunicare interpersonală sau instituțională. În felul acesta, cu cât societățile sunt mai industrializate, mai urbanizate, mai complexe, cu atât crește dependența indivizilor de mass-media. Dacă singurul mijloc, este mass-media, în situațiile acestea, audiențele cresc cel mai mult.

O informație corectă poate calma societatea, iar o informație eronată, ori exagerată poate declanșa o panică generală. În asemenea condiții, responsabilitatea jurnaliștilor este deosebită, iar reacțiile necontrolate, afective, isterice ar trebui să nu-și găsească loc în mesajele de presă.

Modelul „spirala tăcerii”

„Această perspectivă de interpretare a fost lansată de cercetătoarea germană Elisabeth Noelle-Neumann, care s-a consacrat, din 1965, studierii:

a) modului în care opinia publică este modelată de diferiți factori

b) felului în care ea modelează reacțiile și concepțiile membrilor colectivității.”

Presa are un prestigiu social considerabil, iar opiniile pe care jurnaliștii sau colaboratorii lor le exprimă reflectă, în ochii receptorilor, tendințele dominante ale opiniei publice. Mesajele presei sunt concepute ca un fel de martori ai distribuirii opiniilor legitime, fiind utilizate de indivizi ca indicatori selectivi pentru a determina cine este în drept să vorbească public și cine trebuie să rămână tăcut.

Ziariștii sunt cei care au puterea de a decide și de a defini ceea ce este important în judecarea diferitelor evenimente sau elemente ale vieții publice. „Pentru că nu au cum să controleze ansamblul dezbaterilor și pozițiile tuturor centrelor de opinie, oamenii pot ști dacă în sânul societății există și alte idei dominante; ei cred că presa exprimă valorile majorității și, în consecință, își raportează ideile și atitudinile la acest termen de referință.”

Cei care nu-și regăsesc punctele de vedere în conținuturile transmise de presă, au tendința să se retragă din această dezbatere public, de teamă să nu fie respinși de ceilați. Chiar dacă opiniile transmise de mass-media vor fi foarte diferite de părerile lor, cu atât mai mult vor fi mai tăcuți, mai absenți, astfel alunecând pe o spirală a tăcerii.

În concluzie, modelul „spiralei tăcerii” susține că, „atunci când teme controversate se află în dezbatere, direcția pe care o urmează opinia publică, direcție ce poate influența guvernul sau indivizii, este în chip decisiv modelată de presă”

Teoriile efectelor limitate ale mass-media

Analiza efectelor MM vizează gradul în care publicul, supus presiunii exercitate de mesajele transmise, își schimbă comportamentul, valorile și reprezentările simbolice despre realitate. Amploarea acestei schimbări depinde de caracteristicile instituționale și tehnologice ale mediei, de conținutul, frecvența și condițiile de receptare a mesajelor.

Susținătorii ideii efectelor puternice ale mass-media observă că difuzarea intensă a mesajelor persuasive, bine construite și adecvate mentalului publicului țintă, contribuie la impunerea ideilor și comportamentelor dorite. Reprezentanții ”efectelor limitate” observă însă faptul că publicul are capacitatea de a evita această influență direct prin ”filtrarea” socio – cultural a mesajelor. Există cercetători care încearcă să pună și mai mult în evidență autonomia relativă a publicului.

Apariția acestei noi direcții de cercetare e legată de dezvoltarea tehnicilor modern de distribuire a mesajelor în audio – vizual, tehnici ce au dus la pierderea monopolului exercitat de un singur tip de media și la sporirea capacității publicului de a-și alcătui propriile programe printr-o selecție a emisiunilor favorite (zapping) sau prin constituirea videotecilor și fonotecilor personale. Pubicul, considerat multă vreme o entitate pasivă în relațiile de comunicare, devine acum factorul decisiv: dacă existența unei instituții mass-media depinde de amploarea audienței, atunci, identificarea publicului – țintă, atragerea și fidelizarea lui, devin obiective majore pentru strategiile instituționale mediatice.

Astfel, o parte a studiilor destinate comunicării va viza mecanismele sociale și psihologice prin care se construiesc preferințele publicului și se declanșează alegerile sau renunțările, în timp ce o altă parte va încerca să descifreze modul în care oamenii interpretează mesajele în actul individual sau colectiv de receptare a lor. Așadar, influența mass-media asupra pubicului nu este directă și totală ci este filtrată de factori intermediari cum ar fi: structura socială, tradiția și valorile culturale, reacțiile cognitive și afective ale publicului etc.

Modelul „fluxului în doi pași”

Astfel, rolul primordial îl are inflența interpersonală pe care o exercită liderul asupra grupului său. Nici audiența nu mai e privită în acest caz ca o masă amorfă și atomizată ci ca fiind structurată pe grupuri și subgrupuri (etnice, profesionale, religioase, de gen etc.) cu configurații socioculturale și de interese foarte variate. În fiecare din aceste grupuri există cineva care se individualizează printr-o acțiune comunicațională mai intensă (se informează mai mult, din surse mai variate, frecventează diferite medii etc. și este consultat frecvent de membri grupului pentru a le clarifica anumite probleme). Această persoană ”interpretează” mesajele MM pentru a le face accesibile grupului său, ori, cu alte cuvinte, le ”traduce” în termenii experienței grupului.

Liderul de opinie se individualizează prin umătoarele caracteristici:

este o persoană credibilă ce ocupă o poziție centrală în grup;

are contacte multiple cu lumea exterioară grupului;

e mai expus mesajelor venite din afara grupului;

exprimă valorile grupului (e conformist în raport cu valorile și aspirațiile grupului).

Modelul apreciază că mass-media nu deține monopolul asupra semnificațiilor: sensul unui mesaj e rezultatul unui proces de filtrare și interpretare, adică e rezultatul unui proces de interacțiune simbolică între emițător și receptor. În consecință, sensurile atribuite unui conținut mediatic pot să varieze de la un public la altul astfel încât efectele mass-media asupra receptorilor sunt parțiale, ating publicul treptat și, de multe ori, contribuie nu atât la schimbarea unor opinii și comportamente ci la întărirea celor preexistente în grup.

Modelul „cultivării”

Cercetătorul american a observat că mass-media și în special televizorul a devenit un ”membru al familiei” în sensul că a monopolizat comunicarea cu lumea exterioară subsumând alte surse de informații. Datorită expunerii cvasi-permanente la mesajele mass-media oamenii ajung să dezvolte o dependență față de ea și să fie ”cultivați” pe termen mediu și lung, așa cum un grădinar își cultivă grădina. Mass-media sădește în oameni o viziune asupra lumii comune, asupra valorilor și rolurilor comune. Cu cât expunerea este mai intensă cu atât influența e mai vizibilă. Totuși, diferite grupuri suportă în mod diferit efectele cultivării în funcție de sex, vârstă, cultură, poziție socială etc.

Modelul „agendei”

Acest model pleacă de la premisa că oamenii se confruntă frecvent cu realități și informații care le confirmă sau le infirmă imaginea lor despre lume, cu un flux permanent de date, fapte și idei. Odată cu acest flux, jurnaliștii propun și o interpretare, deci configurează și ei o imagine asupra lumii, promovând anumite valori, ierarhii și norme ce infuențează harta cognitivă a indivizilor și colectivităților. Altfel spus, mass-media desemnează prioritățile dintr-o anumită perioadă contribuind la făurirea unei anumite ”ordini de zi”, a unei agende.

Modelul agendei pune în evidență faptul că:

atunci când mass-media prezintă anumite evenimente în mod intens și generalizat, publicul consideră că aceste evenimente sunt importante, chiar dacă realitatea e de fapt alta;

unul din mecanismele prin care un eveniment e desemnat ca ”important” este chiar concurența dintre posturile TV: imediat ce un ziar sau post desemnează un subiect ce pare generator de succes, toți ceilalți pun în dezbatere acel subiect, amplificându-i importanța.

presa exercită o influență lentă asupra reprezentărilor despre lume ale publicului influențând ierarhiile tematice de interes;

prioritățile presei nu corespund întotdeauna cu cele sociale, subiecte marginale ocupând de multe ori poziții de frunte;

atrage atenția asupra responsabilității morale a jurnaliștilor în măsura în care ei ”definesc realitatea” cel puțin pentru o parte din publicul lor.

Modelul „uses and gratifications” (utilizări și graficații)

Acest model încearcă să evidențieze mecanismele psihologice și sociale care conduc la selectarea și utilizarea produselor mass-media conform nevoilor și aspirațiilor publicului, pornind de la următoarele premise:

publicul este activ și când apelează la sistemul mediatic el urmărește anumite obiective;

în dialogul cu presa, publicul căutăm să-și satisfacă anumite nevoi și să obțină anumite satisfacții.

Nevoile satisfăcute de mass-media pot fi de natură cognitivă (cunoștiințe, idei semnificații), afectivă (noi experiențe emoționale, evadare, divertisment etc.), socio-integrativă. Acestea reprezintă de fapt recompensele de natură simbolică sau gratificațiile dobândite prin consumul mediatic.

Acest model s-a dovedit a fi unul dintre cele mai fructuoase instrumente de analiză a receptării mesajelor mass-media. El s-a concentrat asupra variabilelor măsurabile adică a opiniilor publicului prin care acesta justifică o anumită alegere, o anumită preferință. Dar receptarea mesajelor presei nu solicită numai un act de selectare ci și un subtil proces de interpretare. Ceea ce implică alte metode de cercetare și o altă perspectivă teoretică.

Capitolul III. Studiu de caz – Roșia Montană

Obiectivele studiului – prezentarea în presa a cazului Roșia Montană

Părțile implicate:

Activiștii pentru protecția mediului și susținătorii acestora

Corporația RMGC și susținătorii acestora

Aspecte generale

Roșia Montană este o localitate minieră din Munții Apuseni, județul Alba, Transilvania, România. Este reședința comunei Roșia Montană. Este situată în Valea Roșiei, străbătută de râul Roșia. Acest râu este bogat în minerale, în special fier care îi dă o culoare roșiatică, de unde și denumirea comunei în română și maghiară. Culoare roșiatică a apei se datorează mineritului excesiv ce durează de peste 2000 de ani. O caracteristică unică a peisajului este prezența nenumăratelor lacuri artificiale numite „tăuri”. Aceste lacuri au fost create inițial pentru a folosi activității miniere, iar astăzi se folosesc în scopuri de agrement. Există în această localitate peste 105 tăuri, lacuri sau stăvilare (Țarina, Tăul cel Mare, Anghel, Brazi, Corna etc.) rezultat al activității miniere.

În apropierea Roșiei Montane se află două formațiuni geologice unice declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului este situată pe Dealul Cârnic la o altitudine de aproximativ 950 m, iar Piatra Despicată se află între Dealul Cârnic și Dealul Cetății.

Roșia Montană, a devenit celebră după ce o firmă canadiană, Gabriel Resources, a dorit să extragă aur din mină, folosind tehnica separării aurului prin cianura, proces ce presupune distrugerea unei suprafețe totale de 16 km² care include cinci munți, patru biserici și cimitire, ruinele cetății române Alburnus Maior, precum și poluarea zonei la un nivel ce ar dura sute de ani.

În ultimele decenii, regiunea Roșia Montană a fost caracterizată de declinul economic, degradarea mediului înconjurător, epuizarea culturală și de o comunitate frustrată.

În conformitate cu datele publicate de firma Roșia Montană Gold Corporation, aceasta este formată prin asocierea Minivest SA, Deva (19,3 % din actiuni, Gabriel Resourses Ltd, Canada (80,0 % din actiuni) și acționari minoritari (0,7 % din acțiuni). Firma a obținut o concesiune pentru o suprafață de 4282 ha, în zona Roșia Montană, situată la 80km de Alba Iulia și 85km de Deva.

Proiectul prevede închiderea actualei exploatări miniere a firmei Minivest (cu 775 locuri de munca) și organizarea celei mai mari exploatari aurifere din Europa, pentru extragerea unei cantități de aproximativ 300 tone de aur și 1600 tone de argint, prin metoda excavărilor la suprafață, în patru cartiere deschise, estimate la 100 hectare fiecare, prin decopertare), care înseamnă extragerea unei cantități de peste 220 milioane tone de minereu. Roca sterilă va fi depozitată în două halde (Cetate, 66 hectare și Carnic, 70 ha), iar nămolul epuizat, rezultat în procesul tehnologic după extracția aurului și argintului, va fi acumulat într-un bazin de decantare (lac deschis) cu o capacitate de 250 milioane tone și o suprafață estimata la ca. 100 hectare (600 ha după alte surse), în spatele unui baraj înalt de 180 metri, construit din roca sterila.

Activiștii pentru protecția mediului și susținătorii acestora

Poziția Academiei Române

Academia Română și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană, dorind să prevină o eroare cu efecte negative asupra comunității, mediului și vestigiilor arheologice din zonă și să semnaleze consecințele riscante pentru Statul Român, încă din anul 2003 (apoi reactuliazat și aprobat de Prezidiul Acadamiei Române în 03.11.2009 și în 27.07.2011). Analiza proiectului de exploatare minieră actualizat prezentat în Comisia de Analiză Tehnică a Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice în luna iunie 2013, efectuată de specialiștii din institutele de cercetare ale Academiei, a condus la Academia Română de a-și păstra poziția exprimată anterior.

Proiectul afecteaza 38% din suprafața comunei Roșia Montană și aproximativ 1800 de persoane, care trebuiesc strămutate, precum și demolarea a 740 case și câteva biserici cu cimitirele lor. Operațiunea a stârnit o puternica reacție negativă și nemulțumirea a numeroși localnici, chiar dacă un numar însemnat au acceptat ofertele atragătoare de compensare financiară din partea firmei.

Președintele Academiei Române, Ionel Haiduc, a afirmat că instituția pe care o conduce își menține poziția exprimată în decursul anilor cu privire la proiectul Roșia Montană, și în general cu privire la exploatarea aurului din Munții Apuseni, susținând că acesta nu este acceptabil în forma actuală. Într-una din declarațiile sale, el a precizat:

„Nu suntem împotriva valorificării resurselor naturale ale României, dar aceasta trebuie să se facă în mod inteligent, interesul țării și cu respectarea condițiilor de dezvoltare durabilă”, a declarat Haiduc pentru AGERPRES.”

Încă din anul 2009, Academia Română atrăgea atenția asupra a ceea ce se considera a fi o eroare cu efecte negative asupra comunității, mediului înconjurător, și vestigiilor arheologice din zonă, spunând despre consecințele negative asupra statului român.

Un alt argument care stă la baza poziției Academiei Române față de proiectul Roșia Montană, ar fi:

„Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17-20 de ani nu este în interesul național (prevedere constituțională) nu reprezintă o soluție de dezvoltare durabilă și nu rezolvă problemele sociale și economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor.

Academia Română susține că acest lucru nu reprezintă o soluție de dezvoltare durabilă și nu duce la rezolvarea problemelor sociale și economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucărilor. Zona are nevoie de soluții economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile, preconizate tot mai intens de Uniunea Europeană. „Chiar dacă Statul Român nu poate exploata aurul din regiune în momentul de față, el nu ar trebui să piardă acest aur în numai 15 ani, lăsând generațiile următoare din România fără această avuție națională.”

Deși RMGC a prezentat varii planuri în ceea ce privește detoxifierea apei în urma procesului de extracție, Salvați Roșia Montană și Academia Română sunt sceptice că procesul poate fi implementat cu succes și fără repercusiuni.

Distrugerea cianurilor cu dioxid de sulf, în containere deschise va implica un nou risc de poluare. Posibilitatea degradării sitului arheologic de la Roșia Montană, rămășițele arheologice cuprind temple, băi, case și tunele (UNESCO le descrie ca ”un sit arheologic unic, un ansamblu complex de galerii miniere romane”)

Statul Român beneficiază de redevente de exploatare în valoare de 2% din profit (estimate de unele surse la ca. 4,4 milioane USD anual), o sumă neînsemnată în comparație cu profitul firmei. Veniturile obținute de Statul Român, afectate de scutirea de un impozit și taxe vamale a firmei, înseamnă un profit derizoriu pentru stat. Singurele impozite încasate de stat fiind cele pe salariile lucrătorilor.

O soluție alternativă trebuie să rezolve pe termen lung problema somajului si saraciei din zona. O asemenea soluție trebuie să se bazeze pe resursele regenerabile ale zonei, pe turism cultural în care bogăția arheologică a zonei poate constitui un punct de atracție real. Declararea zonei ca parc arheologic de patrimoniu modial sub protectia UNESCO ar mări atractivitatea turistică și ar putea atrage fonduri ale Uniunii Europene pentru continuarea cercetărilor arheologice.

Statul Român sau investitorii din țară, ar trebui să promoveze în zonă investiții cu efect permanent sau pe termen lung. Desigur pentru aceasta este necesar un studiu bine fundamentat științific și un program bine gândit și coordonat. Până la punerea lui în aplicare, exploatările miniere actuale ar putea continua la o scară și într-un mod care să nu distrugă mediul înconjurător, vestigiile arheologice unicat și potențialul turistic al zonei.

Autoritătile chemate să aprobe proiectul nu pot ignora starea de nemulțumire a unei părți însemnate a populației din zona, protestele și opiniile exprimate de Academia Română, alte foruri și instituții competențe (printre care Academia de Studii Economice din București), societatea civilă prin diverse organizații neguvernamentale, personalități publice, peste 1000 de oameni de știință din țară si străinatate, membri ai unor instituții cu mare autoritate științifică(printre care Ínstitut de France si Consiliul International pentru Monumente și Situri-ICOMOS), opinii exprimate în manifestări publice, declarații, intervenții în mijloacele de mass-media sau direct la autorități. Nu pot fi ignorate nici exigențele legislației Uniunii Europene, a căror încălcare poate constitui o piedică în calea aderării României.

Orice act de autoritate care ignoră aceste opinii, va stârni o stare de agitație în rândul populației și va afecta negativ imaginea autorităților și a țării – făcând o paralelă neplacută cu situații care au avut loc în perioada dictaturii (demolari de case, biserici, strămutarea forțată a populației, etc.). O administrație de stat care aprobă proiectul își asumă o grea răspundere.

Academia Română solicită autorităților statului (administrația prezidențială, parlament, guvern, justiție) să analizeze cu atenție proiectul sub toate aspectele și cu antrenarea unor specialiști independenți și dezinteresați, din țară și străinătate, inclusiv din organismele europene.

În concluzie, dacă beneficiile pentru firma RMGC sunt neîndoielnice, rezultă că beneficiile în favoarea Statului Român și ale comunității din zona sunt minime, nesigure și discutabile.

Roșia Montană Gold Corporation și susținătorii acesteia

Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) este o companie românească cu sediul în județul Alba la Roșia Montană. Compania a fost inființată în anul 1997, în urma unor fuziuni succesive și prin asociere cu compania minieră de stat Minvest S.A. Deva. Acționarii RMGC Gabriel Resources cu 80,69% din totalul acțiunilor și compania minieră de stat Minvest Deva cu 19,31% din capital.

Compania este cunoscută pentru Proiectul Roșia Montană. Licența de concesionare a fost primită în 1997 și a fost acordată pentru 20 de ani. Studiile geologice și de explorare efectuate în zona Roșia Montană, în Munții Apuseni, evidențiază existența unor resurse de 314 tone de aur și de 1.480 tone de argint, motiv pentru care s-a afirmat că aici se află cel mai mare zăcământ auro-argintifer din Uniune.

Susținătorii proiectului vorbesc despre 2.300 locuri de munca, în faza de construcție, și de 880 locuri de muncă, în faza de exploatare. Prin efectul de multiplicare, acestea ar ajunge la 3600 de locuri de munca (directe și indirecte). Cifrele fac parte dintr-un studiu al Oxford Policy Management.

Începând cu anul 2010, compania RMGC a primit în Roșia Montană câteva mii de cereri de angajare. În acest moment, cu toate că proiectul minier este înca în procedura de evaluare, Roșia Montană Gold Corporation are 458 de angajati. Peste 84% din oamenii care lucrează la proiectul minier sunt din Roșia Montană și din localitățile din imediata vecinătate a acesteia (Abrud, Bucium, Câmpeni, Lupsa, Mogoș, Bistra, Sohodol, Ciuruleasa).

Așadar, principalul argument în favoarea proiectului este acela că punerea sa în aplicare ar crea locuri de muncă într-o zonă defavorizată și ca ar imbunătăți nivelul de viață al populației prin calificare în noi meserii, etc.

Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani și reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul și argintul extras, practic la prețul de cost.

Un alt lucru pe care îl susține RMGC este acela că organizează periodic cursuri de formare profesională pentru membri comunității locale și astfel proiectul minier va aduce cât mai multe beneficii pentru regiune. În acest fel, localnicii vor putea avea un rol cât mai activ în proiectul minier.

Reprezentanții companiei Roșia Montană Gold Corporation susțin că cianurația este metoda cu gradul cel mai mare de siguranță pentru mediu și pentru sănătate, dar și pentru tipul de zăcământ de la Roșia Montană nu exista alternative tehnologice viabile de extragere a aurului si argintului.

Ei spun că va fi un proces modern de minerit cu cianuri în concentrație mai mică decât normele europene (între 5-7 mg/l) și restul o să-l recupereze și o să-l refolosească în procesul tehnologic.

Reprezentanții companiei mai spun că înainte de a lua o decizie cu privire la metoda care va fi folosită la Roșia Montană au studiat 12 procese tehnologice și opt reactivi, pentru a alege cea mai bună variantă și s-au întâlnit cu toate persoanele care au propus tehnologii alternative, inclusiv cu autorul brevetului care propune utilizarea de tiosulfat, dar au ajuns la concluzia că „aceste tehnologii vehiculate fie nu sunt aplicabile tipului de zăcământ de la Roșia Montană, fie sunt tehnologii concepute doar pe hârtie sau în laborator”, ele nefiind testate.

Proiectul prevede închiderea actualei exploatări miniere a firmei Minivest (cu 775 locuri de muncă) și organizarea celei mai mari exploatări aurifere din Europa, pentru extragerea unei cantități de aproximativ 300 tone de aur și 1600 tone de argint, prin metoda excavărilor la suprafață, în patru cariere deschise, estimate la 100 hectare fiecare, prin decopertare), care însemnă extragerea unei cantități de peste 220 milioane tone de minereu.

Activiștii pentru protecția mediului

Puncte tari

Distrugerea comunității Roșia Montană, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea unei părți a populației, demolarea de clădiri (unele având calitatea de monument istoric), biserici, mutarea de cimitire și alte acțiuni similare este inacceptabilă pentru o societate civilizată;

Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17 ani nu reprezintă o soluție de dezvoltare durabilă, pe termen lung, problemele sociale și economice ale zonei rămânând nerezolvate sau agravându-se după această perioadă. Numărul locurilor de muncă în perioada operațională a exploatării (estimat la circa 300) este nesemnificativ în raport cu nevoile locale, care ar cere o soluție de durată, bazată pe resurse regenerabile;

Exploatarea la suprafață în patru cariere deschise și crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 m înălțime mutilează grav peisajul zonei și este în contradicție cu legislația europeană (de exemplu Convenția Europeană a Peisajului ratificată de România prin lege).

Puncte slabe

Statul Român nu poate exploata aurul din regiune în momentul de față;

Ameninințări

Statul Român beneficiază de redevente de exploatare în valoare de 2% din profit (estimate de unele surse la ca. 4,4 milioane USD anual), o sumă neînsemnată în comparație cu profitul firmei. Veniturile obținute de Statul Roman, afectate de scutirea de un impozit și taxe vamale a firmei, înseamnă un profit derizoriu pentru stat. Singurele impozite încasate de stat sunt cele pe salariile lucratorilor.

Roșia Montană Gold Corporation

Puncte tari

Creștere economică și crearea de noi locuri de muncă într-o zonă defavorizată;

Puncte slabe

Folosirea cianurii de sodiu pentru solubilizarea aurului și depozitarea în bazin deschis a rezidiilor tehnologice conținând resturi de cianură, produși de “neutralizare” a cianurii (cianati, tiocianati) și complecși ai metalelor grele cu cianura, a căror toxicitate nu este încă complet cunoscută, creează motive serioase de îngrijorare, chiar dacă ar fi aplicate tehnologiile curente cele mai avansate așa cum promite proiectul.

Amenințări

Proiectul vine in contradicție cu o serie de articole ale legislației europene și naționale de protecție a mediului;

Nu există garanția ca la terminarea operațiunii firma investitoare va putea asigura costurile de închidere a exploatării și de refacere a mediului afectat. Rezidiile rămase după exploatare (halde de steril, bazinul de decantare) prezintă un pericol permanent și implică mari cheltuieli pentru stat mult timp după închiderea exploatării, după cum se cunoaște din experiența similară a altor țări.

Concluzii

Rolu mass-mediei în societate este foarte important și are o mare înfluență asupra indivizilor. Chiar dacă este vorba despre televizor, radio sau internet, oamenii caută în permanență să-și satisfacă nevoia de informare, de acces la cultură sau divertisment pentru a-și ocupa timpul liber. Desigur că această dependență s-a creat și din cauza rutinei zilnice și a comodității cu care omul se mulțumește.

Mass-media are o contribuție puternică la crearea și păstrarea ritualurilor pentru că ea semnalează și amplifică evenimente de rutină. Privind această idee din altă perspectivă, putem spune că este doar o problemă de decizie, deoarece oamenii consumă un produs mass-media în urma unei decizii liber asumate chiar dacă, ei au la îndemână o mulțime de alte modalități de relaxare și de petrecere a timpului.

Influențarea publicului se produce în urma și prin intermediul expunerii la acțiunea mass-media. Un mesaj este receptat diferit și exercită efecte diferite, asupra receptorilor, în funcție de tipul și de caracteristicile specifice canalului de informare.

În plus, mass-media are o universalitate pe care nu o are nici o altă instituție: presa oferă un bagaj comun de idei și imagini, care depășește barierele sociale și geografice.  

Mass-media crează o anumită structură a așteptărilor publicului și produce transformări calitative asupra audienței. Prin ea, receptorii primesc informații selectate conform propiilor nevoi. Comunicatorii și mesajele sunt selectați cu scopul de a satisface nevoile comunicative ale unei audiențe. Nu trebuie uitat faptul că publicul, la rândul lui, selectează mesajele utile din diversitatea mesajelor prezentate.

Studiile privind efectele mass-media au urmărit atent interacțiunea receptorilor cu mesajele primite, modul în care, în grup sau individual, aceștia filtrează și interpretează conținuturile difuzate de presă.

Această evoluție marchează trecerea de la preocupările privind ceea ce mass-media face cu publicul la cele privind ceea ce publicul face cu mass-media. Mijloacele media nu acționează doar asupra individului, oferind modele de comportament care pot fi adoptate prin învațare, ci au efecte și asupra culturii, volumului de cunoștințe, valorilor și normelor unei societăți, precum și a relațiilor sociale umane.

Mass-media îi sugerează publicului ca și comportament ce să adopte, cum să acționeze și ce anume să înțeleagă dintr-un conținut mediatic. De aceea, atenția se îndreaptă asupra studiului influențelor indirecte asupra individului și ale societății.

Mesajele sunt publice, dar receptarea este diferită, și cuprinde conținuturi din sfere variate ale vieții publice. Mass-media transmite mesaje care manipulează segmente majore din public. Prin conținutul mesajului emițătorul poate influența orientarea receptorului în așa fel încât acesta să-i susțină convingerile.

Bibliografie

Balaban Delia, Comunicare mediatică, Editura Tritonic, București, 2009

Bertrand Claude-Jean, O introducere în presa scrisa și vorbită, Editura Polirom, 2001

Bondrea Aurelian, Sociologia culturii, Editura Fundației România de mâine, București, 1993, pp. 287-288

Coman Mihai, Introducere In Sistemul Mass-media, Editura Polirom, Iasi, 1999

Coman Cristina, Relatiile Publice Si Mass-media , Editura Polirom, Iasi, 2004

Danciu Maxim, Mass media, comunicare și societate, Editura Tribuna, Cluj – Napoca, 2003

DeFleur Melvin L, Ball Rokeach Sandra, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, 1999

Drăgan Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Casa de Editură și Presă „Șansa”, București, 1996

Drăgan Ioan, Comunicarea – paradigme și teorii, volumul1, , Editura RAO International Publishing Company, Bucuresti, 2007

Dobrescu Paul, Alina Bârgăoanu, Mass media și societatea, Editura Comunicare.ro, București, 2003

Mcquail Denis, Comunicarea,Editura Institutul European, Iași, 1999

Mcquail Denis, Windahl Sven, Modele ale comunicării, Editura Comunicare.ro, București, 2004

Pânișoară Ion – Ovidiu, Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iași, 2008

Petcu Marian, Sociologia Mass-media, Editura Dacia, Cluj-napoca, 2002

Pierre Sorin, Mass-media, Editura Institutul European, Iasi, 2002

Pop Doru, Introducere In Teoria Media, Editura Dacia, Cluj-napoca, 2002

Popa Dorin, Mass-media, astăzi, Editura Institutul European, Iași, 2002

Tran Vasile, Stănciugelu Irina, Teoria comunicării, Editura comunicare.ro, București, 2003

http://ro.scribd.com/doc/119627720/Functiile-Mass-media

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83,_Alba

http://www.ziare.com/articole/mediu+rosia+montana

http://biblioteca.regielive.ro/drept/rosia-montana-intre-riscuri-si-beneficii-57968.html

Haiduc: Academia îşi menţine poziţia – proiectul Roşia Montană nu este acceptabil în forma actuală

http://www.ziare.com/articole/ionel+haiduc+rosia+montana

http://www.acad.ro/forumuri/doc2013/d0619-ProiectulRosiaMontana-AnalizaAR

http://www.wall-street.ro/tag/rosia.html

http://www.rosiamontana.ro/doc_ro.shtml?x=18566

http://www.acad.ro/rosia_montana/pag_rm04_decl.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83_Gold_Corporation

http://www.gabrielresources.com/resources/technicalreports2.aspx

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/economie.html

http://www.ziare.com/rosia-montana/gold-corporation/rmgc-tehnologia-propusa-pentru-rosia-montana-e-unica-metoda-sigura-testata-de-experti-1260108

Bibliografie

Balaban Delia, Comunicare mediatică, Editura Tritonic, București, 2009

Bertrand Claude-Jean, O introducere în presa scrisa și vorbită, Editura Polirom, 2001

Bondrea Aurelian, Sociologia culturii, Editura Fundației România de mâine, București, 1993, pp. 287-288

Coman Mihai, Introducere In Sistemul Mass-media, Editura Polirom, Iasi, 1999

Coman Cristina, Relatiile Publice Si Mass-media , Editura Polirom, Iasi, 2004

Danciu Maxim, Mass media, comunicare și societate, Editura Tribuna, Cluj – Napoca, 2003

DeFleur Melvin L, Ball Rokeach Sandra, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, 1999

Drăgan Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Casa de Editură și Presă „Șansa”, București, 1996

Drăgan Ioan, Comunicarea – paradigme și teorii, volumul1, , Editura RAO International Publishing Company, Bucuresti, 2007

Dobrescu Paul, Alina Bârgăoanu, Mass media și societatea, Editura Comunicare.ro, București, 2003

Mcquail Denis, Comunicarea,Editura Institutul European, Iași, 1999

Mcquail Denis, Windahl Sven, Modele ale comunicării, Editura Comunicare.ro, București, 2004

Pânișoară Ion – Ovidiu, Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iași, 2008

Petcu Marian, Sociologia Mass-media, Editura Dacia, Cluj-napoca, 2002

Pierre Sorin, Mass-media, Editura Institutul European, Iasi, 2002

Pop Doru, Introducere In Teoria Media, Editura Dacia, Cluj-napoca, 2002

Popa Dorin, Mass-media, astăzi, Editura Institutul European, Iași, 2002

Tran Vasile, Stănciugelu Irina, Teoria comunicării, Editura comunicare.ro, București, 2003

http://ro.scribd.com/doc/119627720/Functiile-Mass-media

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83,_Alba

http://www.ziare.com/articole/mediu+rosia+montana

http://biblioteca.regielive.ro/drept/rosia-montana-intre-riscuri-si-beneficii-57968.html

Haiduc: Academia îşi menţine poziţia – proiectul Roşia Montană nu este acceptabil în forma actuală

http://www.ziare.com/articole/ionel+haiduc+rosia+montana

http://www.acad.ro/forumuri/doc2013/d0619-ProiectulRosiaMontana-AnalizaAR

http://www.wall-street.ro/tag/rosia.html

http://www.rosiamontana.ro/doc_ro.shtml?x=18566

http://www.acad.ro/rosia_montana/pag_rm04_decl.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83_Gold_Corporation

http://www.gabrielresources.com/resources/technicalreports2.aspx

http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/economie.html

http://www.ziare.com/rosia-montana/gold-corporation/rmgc-tehnologia-propusa-pentru-rosia-montana-e-unica-metoda-sigura-testata-de-experti-1260108