Rolul Marketingului In Promovarea Si Dezvoltarea Turismului Spiritual In Romania

INTRODUCERE

În ultimele decenii ale secolului XX, turismul mondial și-a diversificat formele de manifestare pe plan internațional, încercând să valorifice cele mai valoroase obiective culturale si religioase din patrimoniul cultural religios al unei țări.Între turism și cultură respectiv între turism și religie există nenumărate interacțiuni și combinații pe baza relației dintre obiectivul cultural/locul sacru și motivația turistului în funcție de care se pot analiza mai multe aspecte.

Am ales o astfel de temă deoarece asistăm la o renaștere a acestei forme de turism. Ea este veche spiritual, care include pelerinaje. Noile sale dimensiuni o fac un domeniu atractiv pentru agențiile de turism, autoritățile naționale și locale, tour-operatorii, companiile de transport, mediile universitare, administrațiile publice, cele care se ocupă de infrastructura generală și specifică, precum și altele.

Organizațiile interne și internaționale vin în întampinarea celor interesați și elaborează modele de succes pe care aceștia să le urmeze. Cea mai cunoscută și unică în domeniu este Asociația Mondială de Turism Religios înființată în 2006 în SUA.

Premisele turismului spiritual pune în lumină o adevarată oportunitate pe care o au parțile implicate și care se dovedește foarte profitabilă. Forma veche de turism religios este înlocuită de o noua eră (o industrie dinamică, în care se comercializează produse turistice de prim rang, care se bazează pe calitatea serviciilor de cazare, alimentație, agrement, transport și care se adresează tuturor categoriilor de turiști, fie ei tineri sau în vârstă). România este renumită pentru obiectivele cultural-religioase și cea mai mare densitate de lăcașuri de cult, motiv pentru care țara noastră este favorită succesului în acest domeniu.

Important este că turismul religios și de pelerinaje se individualizeaza, câștiga teren și devine de sine stătător, cu beneficii atât pentru agenții economici cât și pentru pelerini, cu noi modalități de manifestare în care tinerii joacă un rol important pe viitor și care ne poate asigura o b#%l!^+a?imagine pozitivă pe plan internațional.

Lucrarea de față este structurata în 4 capitole. Primul capitol intitulat “Turismul spiritual”, cuprinte o definire a ceea ce înseamnă noțiunea de turism relegios în general. Al II-lea capitol “Experiența mondială în turismul spiritual”, cuprinde o analiză a turismului religios

?la nivel internațional.

Al III-lea capitol intitulat “Turismul religios în județul Neamț”, cuprinde o prezentare atât a așezării județului, cât și al obiectivelor turistice religioase care pot fi vizitate aici. Tot în acest capitol am realizat și un chestionar care mă ajutat să identific care sunt problemele județului legate de dezvoltare și promovarea obiectivelor religioase întâlnite aici.

În capitolul IV am realizat un studiu de caz privind percepția turiștilor privind noțiunea de turism spiritual/religios și am încercat sǎ realizez un produs turistic prin care sǎ promoveze turismul spiritual din România. Ultima parte este dedicată “Concluziilor și propunerilor”.

CAPITOLUL 1

TURISMUL SPIRITUAL b#%l!^+a?

Turismul spiritual este o formă de turism care există de secole și care mai păstrează încă unele trăsături ale pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implică din partea turiștilor un nivel de instruire și un grad de cultură ridicate, care permit aprecierea obiectivelor cultural-religiose din punct de vedere al arhitecturii, construcției, valorii, semnificațiilor spirituale și conținutului de obiecte de artă.

Turismul spiritual este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicații de ordin spiritual. Noțiunea de religios s-a dezvoltat de la înțelegerea motivațiilor turiștilor. Diferența dintre această formă de turism și altele o constituie motivația religioasă a turiștilor. Din acest punct de vedere nu se poate opera o distincție clară între cei ce vizitează aceste lăcașuri cu motive religioase sau de altă natură, impactul pe care îl are vizitarea putând fi sau nu religios. Multitudinea de motivații corespunde mai bine complexității omului modern. b#%l!^+a?

Potențialul turistic religios trebuie să se împletească cu activitățile care favorizează turismul religios și organizarea acestuia.

Formele de manifestare ale turismului spiritual sunt diverse:

vizite la lăcașurile sfinte

pelerinaje religioase;

tabere religioase pentru tineret.

Turismul spiritual poate fi individual sau în grup organizat, cum sunt pelerinajele și taberele religioase. Se practică de către o anumită categorie de persoane și vizează atât promovarea valorilor culturale, cât și a celor spirituale. De aceea nu se poate face o distincție netă între turismul cultural, referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, și turismul religios. Spre exemplu, turiștii care merg la mănăstiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaște locuri și lucruri noi, atrași de frumusețea lor prin artă, prin faptul că sunt situate în locuri mai retrase, pitorești dar și prin viața deosebită pe care o duc cei ce locuiesc în ele, în momentul întâlnirii cu lăcașul de cult ei se transformă subit în pelerini: își schimbă vestimentația, aprind o lumânare, se închină la icoane. Impactul a operat ceva în el. Întâlnirea cu sacrul modifică motivația exterioară a călătoriei, vizitatorul descoperind și o motivație interioară, de alt ordin decât cel pur turistic. b#%l!^+a?

O definiție a pelerinajului ar putea fi „o călătorie pentru a se uni cu sacrul” făcut din b#%l!^+a?motive de devoțiune sau din penitență într-un loc sfânt. Pelerinajul este cu siguranță o formă mult b#%l!^+a?mai simplă și arhaică a turismului modern, mai ales a turismului religios. În realitate, turismul religios înregistrează o creștere pozitivă. Orice perioadă a anului este prielnică pentru a vizita mănăstiri, biserici, astfel se realizează o legătură între cultură, religie și relaxare. Turismul religios nu atrage doar persoane în vârstă sau credincioase, dar și tineri care își doresc să petreacă o vacanță sub semnul artei și liniștii spirituale.

Pornind de la noțiunea de turism cultural-religios se poate vorbi de trei mari tendințe de călătorii:

1. Călătorie unifuncțională, care are un singur scop de natură religioasă. Un exemplu foarte bun în cazul României sunt călătoriile religioase efectuate la lăcașuri cu icoane făcătoare de minuni: mănăstirea Neamț, mănăstirea Agapia, Sihăstria sau Nicula. Participantul la acest gen de călătorie este strict pelerinul.

2. Călătorie plurifuncțională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu cele culturale și care permit vizitarea unui număr mai mare de obiective turistice. Atunci când elementul de atracție pentru turiști se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură religioasă, se poate vorbi de turism în spațiu religios.

3. Petrecerea unui sejur în apropierea unor lăcașuri de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale și-au realizat propriile case de oaspeți în care primesc un număr redus de credincioși și în care trebuie respectate anumite norme pe durata șederii, pentru a nu perturba ordinea activității monahale.

Între turism și religie există nenumărate interacțiuni și combinații pe baza relației dintre locul sacru și motivația turistului.

1.1 Turismul spiritual în România

b#%l!^+a?

În cazul României nu se poate vorbi de morminte sfinte, în schimb există mai multe b#%l!^+a?monumente de cult care adăpostesc rămășițe pământene ale unor sfinți (mormântul Sfintei Paraschiva la Iași) sau martiri (osemintele primilor părinți martiri creștini de la mănăstirea Cocoș din nordul Dobrogei).

Sanctuarele religioase au importanță turistică majoră datorită particularităților istorico-culturale, și care pot fi însoțite de alte valori culturale sau de peisaj, festivități creștine, fiind o combinație între atracția turistică și valoarea spirituală pentru credincioși.

Monumente cultural-religioase, au statut de monumente arhitectonice și artistice, considerate mari atracții turistice. Din acest punct de vedere România are un avantaj datorită unor monumente renumite cum ar fi mănăstirile din Moldova, Muntenia, Oltenia sau Transilvania și catedralele catolice din Șumuleu, Brașov, Cluj-Napoca).

Destinațiile religioase, unde au loc manifestări religioase. În România un bun exemplu îl constituie sărbătorile de Crăciun și sfârșitul anului în zona Maramureș sau în Bucovina.

Circuitele de vizitare a unor importante lăcașuri de cult, unele cu valoare pur religioasă, asociate cu cele cu valoare istorică și artistică: circuitul mănăstirilor din Bucovina, Moldova, Dobrogea. Taberele religioase pentru copii și tineret, se desfășoară cu precădere în perioada vacanțelor de vară. Drumul spre sfintele mănăstiri este ales de tot mai mulți tineri, acestea reprezentând adevărate locuri de reculegere și întărire duhovnicească.

Pelerinajul religios este o constantă a umanității. El are motivații multiple și semnificații b#%l!^+a?spirituale profunde, când este trăit intens și înțeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze și să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaștele sfinților, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici renumiți.

Calculele la nivel mondial arată că turismul religios reprezintă aproximativ 26% din fluxul turistic total. În ceea ce privește România, numărul turiștilor implicați în turismul cultural și religios la nivelul anului 2010 a depășit în mod evident cifra de 500.000. Această cifră, din păcate, nu este exactă, putând fi amplificată de numărul pelerinilor care merg la marile sărbători religioase, cum este Sfânta Paraschiva la Iași, Sfântu Dimitrie cel Nou la București, 15 august la Nicula și Cacica sau Rusaliile la Șumuleu (numai în ultimul caz numărul pelerinilor sosiți aici depășește cifra de 100.000 de oameni anual). În consecință se poate spune că numărul turiștilor care practică turismul cultural și religios în România b#%l!^+a?depășește cifra de 1.000.000.

1.2 Potențialul turistic spiritual în România

Țara noastră este binecuvântată cu mii de lăcașuri sfinte și monumente religioase, unele provenind chiar din primele veacuri creștine.

1. Regiunea turistică a câmpiei și dealurilor de vest – Obiectivele religioase, din grupa b#%l!^+a?bisericilor, catedralelor și mănăstirilor nu lipsesc în habitatele de mare tradiție, etalând valori arhitecturale, picturi și sculpturi interioare foarte interesante: Catedralele din Timișoara, b#%l!^+a?Oradea și Satu Mare; mănăstirile Partos, Săraca, Povârgina; bisericile din Beltiug, Apa, Stana, Tileag devin puncte luminoase în ghidul turistic al regiunii.

2. Regiunea turistică Oaș – Maramureș – Obcinele Bucovinei – Bisericile de lemn din Maramureș (Ieudat, Șugatag, Sârbi, Breb, Giulești, Moisei, Dragomirești) constituie repere de marcă ale creativității și originalității artizanilor localnici. Înspre Podișul Sucevei mănăstirile Voroneț, Humor, Moldovița cu minunatele fresce exterioare, atrag turiștii.

3. Regiunea munților Apuseni – Bisericile din lemn de la Lupșa, Vidra, Garda de Sus, Rieni impresionează prin frumusețea lor. O mănăstire vestită este cea de la Râmeți, printre cele mai vechi din Transilvania.

4. Regiunea depresiunii Transilvaniei – Obiectivele religioase sunt reprezentate prin bisericile de lemn din zona Sălajului (Fildu de Sus, Agrij), cele ctitorite de Ștefan cel Mare la Vad și Feleac; ctitoria lui Mihai Viteazul de la Lujerdiu, dar și prin bisericile fortificate din Podișul Târnavelor (Alma, Biertan, Axente Sever). Catedralele gotice din Cluj-Napoca și Alba Iulia, cele ortodoxe din Cluj-Napoca, Alba Iulia și Târgu Mureș precum și mănăstirile Nicula și Rohia, întregesc o salbă de atracții recunoscută prin valoarea sa.

5. Regiunea Munților Poiana Ruscă – La loc de frunte sunt bisericile de piatră ale Depresiunii Hațegului (Densuș, Sântămaria Orlea, Strei Sângeorgiu).

6. Regiunea grupei centrale a Carpaților Orientali și Sub-Carpații Moldovei – Dacă în perimetrul muntos atracțiile de proveniență antropică sunt puține și se datorează etnografiei secuilor, în Sub-Carpații Moldovei ele predomină net. Este de ajuns să menționăm mănăstirile Agapia, Neamț, Văratec, Secu, Sihăstria, Bistrița, Schitul Durău. În județul Neamț, întâlnim monumente religioase de peste 100 ani. Unele dintre ele au facilități de cazare pentru cei care vor să petreacă mai mult timp în preajma lor. b#%l!^+a?

7. Regiunea turistică a Podișului Moldovei – Sunt reprezentative pentru acest subiect b#%l!^+a?bisericile cu fresce Sucevița și Arbore, mănăstirile Putna, Dragomirna, Trei Ierarhi, Golia, Galata, Cetățuia, Bisericile Sf. Ion, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Botezătorul precum și cele din Dorohoi, Huși, Bârlad, Rădăuți, Hârlău, Dobrovăț sunt mărturia permanentei credințe strămoșești.

8. Regiunea curburii carpatice – De menționat sunt Biserica Neagră și mănăstirea Cheia.

9. Regiunea turistică a Carpaților Meridionali – Obiectivele turistice religioase sunt mănăstirile: Sinaia, Sâmbăta, Cozia.

10. Regiunea Sub-Carpaților Getici – Edificiilor religioase le revine poziția dominantă. Mănăstirile Dealu, Curtea de Argeș, Cozia, Govora, Frăsinei, Bistrița, Hurez, Tismana sunt obiective cu o funcție atractivă de mult atestată. Niciunde un circuit al mănăstirilor nu este mai dens și mai ușor de parcurs decât aici, iar faima marilor voievozi aureolează ctitoriile de la Cozia, Curtea de Argeș, Hurez.

11. Regiunea Câmpiei Române – Edificiile religioase, constituite din biserici și mănăstiri sunt concentrate în București (Stavropoleos, Sf. Gheorghe Vechi, Patriarhiei, mănăstirile Snagov, Cernica, Radu Vodă, Pasărea) dar și în celelalte orașe, sau în vecinătatea lor.

12. Regiunea Podișului Dobrogei – În această regiune amintim: Peștera Sf. Apostol Andrei, Basilica de la Niculițel, Cetatea Halmirys, Complexul monahal de la Basarabi-Murfatlar. Arhiepiscopia Tomisului, prin Biroul de pelerinaj, oferă un ghid pentru cei care vor să viziteze aceste locuri. Peștera Sf. Apostol Andrei, a fost sfințită în 1942 și a constituit până la al doilea război mondial loc de pelerinaj și slujbe religioase. Reactivarea mănăstirii a avut loc după 1990, astăzi înfățișându-se ca un loc sfânt, făcător de minuni cu peste 20 de călugări. Mănăstirea Dervent este un alt lăcaș de cult renumit al Dobrogei și dispune de 60 locuri de cazare. b#%l!^+a?

În nordul Dobrogei, se află Mănăstirea Cocoș unde pelerinii se pot închina la moaștele sfinților martiri Zoticos, Athos, Kamasis și Filippos. Tot aici se află și un muzeu cu obiecte de artă religioasă veche. Mănăstirea dispune de 90 locuri de cazare. Mănăstirea de la Niculițel reprezintă cel mai vechi edificiu de cult creștin cunoscut până în prezent. b#%l!^+a?

Alte lăcașuri sfinte din Dobrogea: mănăstirea Celic-Dere, Schitul Sfânta Elena de la Mare, schitul și peștera Sf. Ioan Cassian, mănăstirea Bălteni, schitul Letea, mormântul pictat de la Tomis, Basilica Histria, Basilica Callatis.

1.3 Motivații pentru turismul spiritual

1. Hramurile și pelerinajele religioase, adună, pentru câteva zile, un mare număr de credincioși veniți din toată țara, uneori chiar turiști străini aflați în sejur sau în tranzit în România. Majoritatea se desfășoară vara, la 20 iulie (Sf. Ilie), 15 august (Adormirea Maicii Domnului), dar și în prima lună a toamnei, la 8 septembrie (Nașterea Maicii Domnului) și 14 septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci). Dintre hramurile cu largă participare sunt cele ale mănăstirilor din Bucovina, din județul Neamț, Sub – Carpații Getici sau Transilvania. b#%l!^+a?

2. Participarea la evenimente cultural creștine, expoziții de icoane și obiecte de cult, concerte de muzică religioasă, simpozioane religioase.

3. Vizitarea edificiilor turistice cu funcție religioasă: – sanctuarele templele, bisericile, catedralele, moscheile, sinagogile, mănăstirile, mausoleele și cimitirele. Edificiile religioase b#%l!^+a?marchează evoluția concepțiilor și a stilurilor arhitectonice. Ele sunt răspândite pe toate continentele, constituind veritabile puncte de atracție turistică. O mare parte dintre acestea au suferit mari distrugeri atunci când forțele aflate în conflict aveau religii diferite sau aveau concepții anti-religioase. Astfel, au fost distruse templele aztece sau incașe de către conchistatorii spanioli, bisericile creștine în evul mediu de către turci sau lăcașurile de cult din Estul Europei de către comuniști. Cu toate acestea, exemplul ocrotirii de către turci a catedralei Sfânta Sofia, chiar în centrul imperiului sau a catedralei din Moscova de către comuniștii sovietici, dovedește că fanatismul religios sau ateu a avut limitele lui, arta adevărată supraviețuindu-i.

Lăcașurile de închinăciune și meditație sunt diverse. La început această funcție au îndeplinit-o peșterile și labirinturile întunecate unde omul și-a înfiripat primele altare de cult sau urne mortuare. Ulterior, componenta mistică a sufletului său l-a condus la edificarea și diversificarea edificiilor cu o astfel de funcție, în strânsă dependență cu varietatea religiilor, tradițiilor, vechimii și intensității populării teritoriului, cu gradul de dezvoltare al societății etc. b#%l!^+a?

Se constată ca urmare, o răspândire generalizată a obiectivelor turistice din această categorie, pe toate continentele și în toate statele, densități mai ridicate constatându-se acolo unde societățile umane s-au consolidat mai timpuriu și au avut o creativitate, pe toate planurile mai bogată.

1.4 Pelerinajul, între împlinire spirituală și afacere de turism

Se consideră că pelerinajul modern este un pact pe care industria turismului l-a încheiat cu religia. Pelerinajul este văzut ca o călătorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestări cu caracter religios. Pelerinajul vizează influențarea pshicului prin instalarea liniștii sufletești, împlinirea spirituală. Călătoria în sine, la locurile sfinte, ar trebui să ducă la atingerea unui anumit nivel spiritual.

Turismul având la bază o motivație religioasă este mult promovat de agențiile de turism, însă nu se poate desfășura acest tip de turism fără participarea reală a celor din „destinațiile” vizate. De cele mai multe ori, Biserica preferă să organizeze ea singură pelerinaje, grupul să fie însoțit de preot, care pe parcursul deplasării să desfășoare activități specifice: rugăciuni, discuții pe teme spirituale etc. Pe de altă parte însă, din totdeauna turismul a fost considerat o formă de călătorie sacră sau spirituală. Trebuie să pleci, să ieși din mediul tău obișnuit pentru a te regăsi.

Călătoria, oricare ar fi scopul ei, înseamnă o desprindere, o experimentare care influențează și de multe ori schimbă. Privit în felul acesta turismul are multe puncte comune cu pelerinajul. De altfel, fiecare vizitator al acestor locuri sfinte are motivele sale intrinseci, personale, care îl pot situa în rândul turiștilor propriu-ziși sau a turiștilor-pelerini.

Turismul religios are implicații de ordin spiritual. Potențialul turistic religios trebuie să se împletească cu activitățile care favorizează turismul religios și organizarea acestuia. Tot mai mult se înregistrează mănăstiri și alte lăcașuri de cult care oferă cazare pentru turiști (inițial fără plată, în prezent cu o plată modică și cu adăugarea serviciului de masă). b#%l!^+a?

Din punct de vedere al „bazei materiale”, România dispune de un bogat potențial pentru turismul religios renumit mai ales pe plan intern și recunoscut pe plan internațional prin combinarea cu turismul cultural. b#%l!^+a?

Din anumite perspective, între industria turismului și religie nu există prea multe puncte comune. Având în vedere obiectivele intrinseci pe care turismul și religia le au, atragerea turiștilor ar trebui să fie un scop comun. Marketingul spiritual, la fel de „real” ca și cel turistic, chiar dacă mai puțin cunoscut ar trebui să se îmbine pentru satisfacerea multiplelor categorii de turiști. Un management atent al destinațiilor religioase ar putea aduce beneficii atât pentru operatorii turistici cât și pentru instituțiile religioase.

1.5 Principalele direcții de acțiune pentru dezvoltarea turismului religios

1. Dezvoltarea unor noi parteneriate cu autoritățile publice centrale, autoritățile publice locale și cu organizații nonguvernamentale pentru editarea de materiale promoționale: reviste, broșuri de promovare turistică.

2. Extinderea colaborării sector guvernamental/sector privat cu scopul dezvoltării unor politici promoționale comune cu rezultat direct în promovarea tuturor oportunităților oferite de bogăția culturală a regiunilor. În mod evident În prezent există o lipsă de comunicare între sectorul b#%l!^+a?de stat și privat în promovarea destinațiilor culturale în comun. Lipsa unor materiale promoționale care să acopere toată bogăția cultural-religioasă a țării și dificultatea vânzării unor produse culturale nu determină orientarea fluxurilor de turiști numai pe aceste direcții. Unul dintre rezultatele negative ale acestui gen de politică îl constituie și dificultatea conservării în bune condiții a obiectivelor turistice foarte vizitate.

3. Colaborarea cu UNESCO – În prezent există 6 tipuri de monumente culturale/religioase incluse pe lista UNESCO: bisericile de lemn din Maramureș, biserici fortificate din Transilvania, mănăstiri cu biserici pictate la exterior (Moldova/Bucovina)+a?, cetățile dacice din Munții Oraștiei, mănăstirea Hurez, centrul istoric din Sighișoara.

Principala problemă o constituie necesitatea creșterii numărului de monumente incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO și promovarea acestora în campanii speciale pe principalele destinații externe. Potențialul turismului religios din România este complex ca urmare a cultelor religioase numeroase existente pe teritoriul României. b#%l!^+a?

Se poate pune întrebarea: poate fi turismul religios o opțiune pentru promovarea României? Răspunsul este evident unul pozitiv, acest răspuns are însă o dublă implicare:

1. Din punct de vedere strict turistic patrimoniul care există în România trebuie b#%l!^+a?promovat, cu implicații directe în creșterea numărului de turiști și a încasărilor din turism.

2. În același timp însă turismul cultural și religios din România poate contribui în mod definitoriu la cizelarea imaginii pozitive a țării noastre pe plan internațional.

CAPITOLUL 2

EXPERIENȚA MONDIALĂ ÎN TURISMUL RELIGIOS

b#%l!^+a?

Multe țări europene, deținătoare a unor valori culturale deosebite și în mod deosebit, a unor edificii religioase remarcabile, și-au elaborat la toate nivelurile (economic, social, cultural, local, regional, național) o politică intensă și concentrată de punere în valoare a acestora prin turism.

Pentru ca un element al patrimoniului cultural-religios să aibă valențe turistice, el trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să se bucure pe plan național și internațional de renume, acesta fiind conferit de o multitudine de aspecte (este un loc sfânt, deține relicve sfinte de o mare valoare religioasă, b#%l!^+a?construcție arhitectonică de mare valoare sau realizată cu măiestrie într-un anume stil arhitectonic, austeritatea ordinului monahal etc.);

să prezinte pentru turiști o semnificație din punct de vedere istoric, religios; să constituie un obiectiv de o deosebită originalitate, unicitate în cadrul culturii universale și naționale;

să se găsească într-o bună stare de conservare pentru a putea fi exploatat turistic;

să fie accesibil din punct de vedere al mijloacelor de transport;

să dispună în perimetrul său imediat înconjurător, dincolo de zona de protecție, de structuri și servicii turistice corespunzătoare.

Din păcate, aceste deziderate nu sunt întotdeauna respectate, apărând un conflict de interese între dorința de valorificare economică a patrimoniului și aceea de păstrare și conservare a acestuia.

2.1.Apariția și evoluția pelerinajelor raportată la perioadele de referință

Istoria religiilor în mod obișnuit este o disciplină laică, nepărtinitoare și care vrea să prezinte concret și adevărat ce s-a petrecut din punct de vedere religios în istoria lumii. Are rostul de a descrie credințele oamenilor, manifestarile lor religioase în marea complexitate a vieții pământești, modurile de simțire a sfințeniei și de exprimare a ei, instituțiile sacre și speranțele de realizare mai directă a legăturii cu divinul. Nu a unei legături oarecare, ci a unei legături trainice, durabile, la infinit.

Faptele religioase nu trebuiesc rupte de atmosfera de spiritualitate, de religiozitate. Istoria b#%l!^+a?pelerinajelor este tot atât de lungǎ ca și cea a religiilor. b#%l!^+a?

În continuare vom prezenta sumar perioadele de referință în istorie din punctul de vedere al pelerinajelor și evoluției lor: Antichitatea, Evul Mediu, Perioada contemporană și cea modernă.

Antichitatea a cunoscut importante pelerinaje. În Egipt, în anumite perioade ale anului, mase de pelerini cǎlǎtoreau cǎtre temple. Printre acestea, templul lui Osiris cu Abydos era locul de întâlnire a mii de pelerini care ajungeau acolo pe Nil, circa 700.000 de pelerini dupǎ scrierile lui Herodot. În Grecia, se sǎrbǎtoreau în cinstea lui Zeus Jocurile Olimpice la fiecare patru ani, încǎ din sec. VIII î. Hr. Alte sanctuare cunoscute ca locuri de pelerinaj erau Delphes în cinstea lui Apolo, Corint lui Poseidon, Nemee lui Zeus etc. În timpul precreștinismului mulți israeliți cǎlǎtoreau cǎtre Ierusalim spre locuri unde aveau loc principalele festivaluri evreiești: cel al pâinilor (Mazzoth), Paștele (Pasoch).

Sfârșitul antichitǎții a însemnat apariția și dezvoltarea pelerinajelor creștine. Sub domnia lui Constantin I cel Mare (306-337), creștinismul a devenit o religie dominantǎ a imperiului (în edictul de la Milan din 317). Destinațiile și motivațiile pelerinajelor s-au schimbat. Vizitele erau organizate în locurile în care a trǎit Iisus sau în locurile martirizǎrii apostolilor și confesorilor. Pânǎ la sfârșitul sec. IV pelerinii cǎlǎtoreau numai în limitele Ținutului Sfânt. În cadrul promovǎrii pelerinajelor cǎtre Ierusalim un rol esențial l-a avut împǎrǎteasa Elena, mama lui Constantin, care a vizitat Palestina în 326. Punctul culminant a fost descoperirea Crucii Sfinte de la Golgota. Pentru a se ajunge acolo se folosea cel mai mult uscatul. Pe drumurile principale erau construite hanuri și adǎposturi. Rareori pelerinii alegeau calea mǎrii, mult mai riscantǎ, sau foloseau o cale combinatǎ a celor douǎ. În Palestina a fost construitǎ pentru pelerini o rețea specialǎ de unitǎți de cazare, iar Consiliul de la Nicée recomandă construirea și întreținerea acestui mod de cazare mai ales în mǎnǎstiri.

Pelerinajele cǎtre Roma s-au dezvoltat mult mai încet. În India unul dintre cele mai vechi locuri de pelerinaj este Varanasi, pentru hinduiști și budiști. Erau venerate douǎ divinitǎți. Prima era Civa, zeița distrugerii, identificatǎ cu Moartea, dar în același timp beneficǎ deoarece guverna Creația, sexualitatea și procreerea. Reprezentat ca un ascet, corpul era acoperit cu cenușǎ și stǎtea în poziție de yoga. O altǎ divinitate ce a generat pelerinaje era Vishnu, considerat zeul Oceanului. În Arabia, în timpul perioadei pre-islamice, Mekka era deja un loc b#%l!^+a?important de pelerinaj, dezvoltându-se în jurul sursei Zemzem și pe un vechi loc de venerare numit Kaaba.

În Europa, Evul Mediu a însemnat o creștere a numǎrului pelerinajelor și a locurilor sacre. Pentru a crea un loc de pelerinaj erau necesare moaște ale unor sfinți.Cei care aveau în proprietate astfel de moaște aveau venituri destul de mari, având loc astfel o dezvoltare a comerțului de acest gen în țǎrile riverane Mǎrii Mediterane, apoi chiar și spre nord.

Dezvoltarea pelerinajelor se afla la baza stabilirii rețelei de drumuri, poduri și adǎposturi pentru pelerini. Au fost publicate ghiduri. Au fost construite clǎdiri monumentale de-a lungul acestor drumuri, în timp ce industria și comerțul se dezvoltau foarte mult. În arta romanǎ, pelerinul era personajul principal. În Europa dominau trei locuri de pelerinaj: Roma, Ținutul Sfânt și Sfântul Santiago de Compostela. Printre pelerini erau întâlniți suverani, dar și oameni sǎraci. Majoritatea veneau din Franța, Germania, Anglia și Scandinavia. Fluxul de pelerini s-a intensificat dupǎ proclamarea Anului Sfânt (“Anno Sancto”) de cǎtre papa Bonifacio VIII în anul 1300. În primul an au venit 2 milioane de pelerini la Roma .

La începutul Evului Mediu veneau foarte puțini pelerini în Ținutul Sfânt, majoritatea venind de Paște. În perioada bizantinǎ (395-636), pelerinajele împǎratesei Eudoxia din 438 au contribuit b#%l!^+a?la construirea unor sanctuare în Ierusalim și la reconstruirea orașelor. Dupǎ scurta dominație a țǎrii de cǎtre perși (614-628), zona a trecut sub controlul arabilor pânǎ în 1070. Aceștia practicau o politicǎ de toleranțǎ religioasǎ și au susținut dezvoltarea pelerinajelor cǎtre Ierusalim.

În 1118 a fost creat ordinul templelor care aveau dublǎ vocație: protejarea pelerinilor și o luptǎ împotriva necredincioșilor. La sfârșitul celei de-a treia Cruciadǎ (1189-1192), a avut loc un aranjament între occidentali și sultanul Saladin care le permitea accesul cǎtre Ierusalim, Bethleem și Nazaret. De atunci pelerinii erau tolerați dar și persecutați, motiv pentru care fluxurile erau neregulate.

Pelerinajul Sfântului Santiago de Compostela din Spania este legat de creșterea divinizǎrii apostolului care a propagat creștinismul în anii 33-34. Pelerinajul ce se face la mormântul Sfântului Ioan reunește peste 100.000 de pelerini anual la Catedrala din Compostela.

Alte locuri de pelerinaj din Evul Mediu erau Padova și Loretta în Italia, Mont Saint-Michel și Rocamadour în Franța, Einsiedeln în Elveția și Gniezno și Jasna Gora a Czestochowa în Polonia.Muntele Saint-Michel era unul dintre cele mai vizitate situri, originea sa fiind foarte b#%l!^+a?ciudatǎ.

În afarǎ de Europa, au loc și pelerinaje hinduiste și budiste în India și Asia de Sud-Est. Între sec. IX-XII tradiția pelerinajelor budiste a fost propagatǎ dinspre India cǎtre China și Japonia. În Arabia, în sec. VII, se consolideazǎ poziția Mekkǎi, deoarece orașul este recunoscut de cǎtre musulmani ca Centrul Lumii. Anual în Arabia Saudită cu ocazia desfășurării călătoriei numite haji (unul dintre cei 5 stâlpi ce trebuie respectați de credincioși) se adună peste două milioane de musulmani. Destinația centrală a pelerinajului este Moscheea Sfantă cu nouă minarete (unică în lume) și Ka’abah, „piatra sfânta”, o clădire construită din piatră, fără geamuri.Când pelerinul atinge piatra neagră, el atinge într-un fel mâna lui Dumnezeu.

Epoca contemporanǎ și cea modernǎ este caracterizatǎ de un declin relativ al pelerinajelor internaționale, singurele care se mențin fiind cele de la Roma și Ierusalim în timpul “anilor sfinți”. Locurile de importanță locală din multe țări captează atenția, rare fiind locurile care reușesc să-și mențină o dimensiune internaționalǎ, acestea fiind în special legate de cultul Fecioarei Maria.

Sec. XIX a cunoscut o renaștere spectaculoasǎ a pelerinajelor, când s-a instalat o pace asupra Europei. La acest lucru a contribuit și instalarea lui Papa Pius al IX-lea în 1846. Doctrinele lui redescopereau rolul central al papalitǎții. În Franța, multe ordine religioase au fost reconstituite în aceastǎ perioadǎ (dominican, evreiesc etc.), care au contribuit la renașterea celor mai importante pelerinajele regionale, cum ar fi cel de la Notre Dame de Lumieres din Luberon. Un loc de pelerinaj cunoscut este cel de la Sfânta Ana din Auray, numărul pelerinilor care au venit să se roage pe 20 septembrie 1996 depășind 150 000 de persoane.

Printre alte circumstanțe favorabile este și dezvoltarea rețelei de cale feratǎ încǎ din 1848, ca și ajutorul din partea guvernelor (libertatea presei, participarea oficialilor la procesiuni etc.). La data de 19 septembrie 1846 Fecioara Maria apare în fața a doi ciobani, Melanie Calvat și Maxime Giraud, în Saletta, în Alpi, anunțându-le cu lacrimi în ochi pedeapsa ce va coborî asupra mai multor țǎri. Parohul Grenoble de Bruillard declarǎ apariția autenticǎ și sfințește pe 25 mai 1852 prima piatrǎ din biserica ce urma a fi construitǎ aici. Din 1853, b#%l!^+a?pelerini din întreaga lume vin pentru a vizita Saletta, sit ce devine unul din primele centre naționale de pelerinaj din prima jumǎtate a sec. XIX.

Lourdes este astǎzi unul din locurile cele mai vizitate din Franța. În fiecare an, pe 11 februarie, se sărbătorește miracolul petrecut în mica localitate de la poalele munților Pirinei, când Fecioara Maria se arată unei fetițe pe nume Bernadette, pe care Papa Pius al XI-lea a declarat-o Sfântă pe 8 decembrie 1933. De aceea, perioada dintre 8 decembrie 2007 și 8 decembrie 2008  a fost declarată an jubiliar.În mai mult de 150 de ani, Lourdes a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din întreaga lume. Aproximativ 6 milioane de oameni vizitează acest oraș în fiecare an.

Dupǎ o dezvoltare slabǎ a pelerinajelor din perioada 1945-1970, urmeazǎ o dezvoltare a celor mai mari și cunoscute locuri de pelerinaj, cum ar fi Vaticanul, Lourdes, Czestochowa și Fatima în Europa, Guadalupe în Mexic, Lujan în Argentina și Goa în India.O dezvoltare rapidǎ a avut loc sub episcopia lui Papa Ioan Paul al II-lea.

Printre pelerinajele ne-creștine sunt cel cǎtre Mekka, ce constituie una dintre cele mai importante migrații turistice din lume, prin dimensiunile sale și prin caracterul stabil. La budiști unul dintre pelerinajele celebre este cel în jurul muntelui Kailasa, din Tibet. Hindușii merg în pelerinaj la Benares (Varanasi), Elephanta, Kailasa sau Kathmandu.

Pentru asceții rătăcitori hinduși parikrama, este chiar un mod de viață: există chiar un traseu complet de pelerinaj care include toate altarele importante dedicate lui Shiva în India și Asia Centrală (Marele pelerinaj, Maha Parikrama), pentru parcurgerea căruia pe jos este necesară o viață întreagă.Valea Kathmandu este practic locul cu cel mai mare număr de locuri sacre hinduse și budiste din lume. b#%l!^+a?

2.2 Principalele țări cu vocație în domeniul turismului religios

În decursul timpului, unele țări din Europa și din întreaga lume și-au mărit oferta turistică prin programe care pun în valoare patrimoniul lor religios, cunoscute deja pe piața internațională. Aceste programe se desfășoară fie într-un cadru organizat, fie în mod individual. Unele programe pot fi organizate de touroperatori la cererea turiștilor.

Se pot practica atât voiaje generale, cât și specializate pe teme muzicale, de pictură sau b#%l!^+a?arhitectură religioasă. O caracteristică importantă a programelor cultural-religioase și de pelerinaj constă în faptul că ele se derulează independent de sezonalitate, marile sărbători religioase care motivează pelerinii fiind de obicei uniform repartizate intr-un an.

În lume există o mulțime de locuri considerate sacre. Ele au fie caracter natural, fie antropic. Prin valoarea lor ambele sunt considerate ca destinații pentru turismul religios. Din categoria celor naturale remarcăm în special masivele muntoase cum ar fi Kailas (Tibet), Sinai (Egipt), Fuji (Japonia), Olimp (Grecia) sau ape ca Indus și Gange (Asia).Din resursele antropice amintim bisericile, sanctuarele, moscheele, templele etc.Construite în diferite perioade, ele se păstrează încă, mărturie concreta a continuitații în anumite spații de locuire. Pe lânga aceste așezăminte specifice cultelor, există o serie de alte locuri pline de mister, atribuite însă tot b#%l!^+a?practicilor religioase ( de exemplu piramidele egiptene).

Creștinată începând cu secolul I d. Hr., de religie catolică în cea mai mare parte, Franța păstrează un număr impresionant de biserici, catedrale, abații care ilustrează evoluția istorică și culturală a națiunii.În Franța catolicismul dominǎ cu 90%, însǎ existǎ printre credincioși și protestatanți cu 2%, islamici cu 1%, iudaici cu 1% ș.a.

Bisericile reformate sunt cele mai întâlnite și urmeazǎ tradiția calvinistǎ (Jean Calvin, nǎscut în 1509 în Picardy). Bisericile luterane sunt stabilite mai ales în Alsacia, de la Montbeliard la Paris. În 1996, dintre monumentele religioase aflate sub tutela Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și a Siturilor (CNMHS), cele mai frecventate de către turiști erau Notre-Dame de Paris (catedrala romano-catolică unde Napoleon a fost încoronat împarat și care primește 13 milioane de turiști anual ), Sacre Coeur de Montmartre, Chartres, Notre-Dame de la Garde, La chapelle de la Medaille Miraculeuse, Mont Saint Michel, Ars, Parayle Monial și Notre-Dame de Salette etc.

Important este faptul că în promovarea turismului religios și de pelerinaje în Franța este implicată și Biserica. Astfel, la nivel de dioceză, există un Consiliu care se ocupă atât de organizarea unor pelerinaje, cat și de promovarea în plan turistic a obiectivelor cultural-religioase (editează pliante, broșuri, cataloage ale monumentelor religioase de interes turistic).

În Franța Lourdes este unul dintre cele mai cunoscute centre mondiale de pelerinaj. b#%l!^+a?Locurile sfinte sunt: grota în care și-a făcut apariția Fecioara Maria, basilica neogotică Sacre-Coeur (1875), basilica neobizantină (1889) si basilica subterană.

Italia, stat al Europei Meridionale, de expresie religioasă catolică, spațiu de manifestare a unei diversități de curente artistice, este una din țările europene cu cel mai mare flux de vizitatori sosiți în scopuri cultural-educative. Religiile din aceastǎ țarǎ sunt împǎrțite astfel: 95% catolici și 5% protestatanți, ortodocși și mozaici.

Importante locuri de pelerinaj sunt San Marino, Veneția, Napoli, Capri, Pompei, Roma, Tivoli, Assisi, Siena, Florența, Pisa, Torino, Milano, Verona. Vaticanul însuși este considerat centrul creștinismului catolic devenit stat independent in 1929. Este legat indisolubil de persoana Papei care este conducătorul statului și șeful bisericii romano-catolice. Aici pot fi vizitate Biserica Sf Petru – cea mai mare din lume -, Capela Sixtină pictată de Michelangelo cu celebra „Judecata de Apoi” și bolta cu 343 de figuri.Un centru important de pelerinaj este Assise, la moaștele Sfântului Francisc ( cele doua biserici suprapuse) și ale Sfintei Clara.La Loretta pelerinii viziteazǎ Santa Casa.Mai pot fi amintite bisericile Sfânta Caterina din Sienne, Sfântul Anton din Padova, Sfânta Rita din Cascia.La Napoli vizitatorii vin pentru moaștele Sfântului Janvier pentru a asista la miracolul lichefierii sângelui martirului.În Torino putem descoperi Domul San Giovanni (aici se află Giulgiul lui Iisus Hristos), iar în Milano Biserica Santa Maria delle Grazie “Cina cea de taină”.

Spania deține un patrimoniu artistic și arhitectural bogat, ce reflectă o mare varietate de stiluri și influențe (catolice 96%, dar și islamice, protestante, iudaice). Importante puncte de atracție pentru turismul cultural-religios sunt: Madrid, Barcelona, Granada, Cordoba, Sevilla, Burgas, Toledo, Cadiz.

Pentru pelerinaj sunt renumite în toată lumea așezămintele religioase de la Santiago de Compostella din nordul Spaniei, în apropierea Barcelonei, unde, în cadrul “Săptămânii Sfinte în Castilia", cu ocazia sărbătorilor pascale, se organizează un amplu pelerinaj. Circuitul începe în Roncesvalles la granița cu Franța, spre Santiago de Compostela, și ține aproape 800 km.

În Madrid se pot vizita Muzeul Prado, biserica San Francisco el Grande, bazilica San b#%l!^+a?Miguel, Plaza Mayor, El Escorial (mănăstirea San Lorenzo, Palatul Regal, Panteonul Regilor); Avila (catedrală gotică – secolul al XI-lea, locul de origine al Sf. Tereza); Segovia – b#%l!^+a?cu un număr foarte mare de biserici romanice, apeducte romane; Catedrala gotică (secolul XVI); Salamanca cu frumoasele catedrale din sec. XII și sec. XVI; Burgas, cea de-a treia catedrală din Spania ca mărime, după cele din Sevilla și Toledo (stil gotic secolul XIII-XV).

Țara Locurilor Sfinte, Israelul, ocupă un loc aparte în acțiunile de pelerinaj organizate cu prilejul sărbătorilor sfinte legate de Nașterea și Învierea Domnului și a celor specifice cultului mozaic (Purism, Pesah, Hanuca, Simhat Tora etc.).În aceastǎ țarǎ dominǎ mozaismul cu 81%, apoi urmeazǎ islamismul cu 14, 3% și creștini doar 1,7%.

Ca loc de convergența a trei religii ( iudaismul, crestinismul si islamismul), Ierusalimul este, poate, cel mai celebru și recunoscut în întreaga lume. Principalele locuri de pelerinaj creștine sunt Zidul Plangerii ramas din perioada distrugerii Celui de-al Doilea Templu, Calea Golgotei sau Drumul Crucii, Biserica Sfântului Mormânt, Biserica Adormirii de pe Muntele Sion, locul unde Fecioara Maria a trecut în eternitate, Biserica Neamurilor din grădina Getsemani. Toate aceste locuri sunt îngrijite de călugări catolici, ortodocși, armeni sau etiopieni.

În Nazaret (unde a copilărit Iisus și i-a uimit pe învățați cu cunoștințele Lui despre Vechiul Testament) se vizitează: Biserica Ortodoxă Buna Vestire (ridicată pe locul izvorului Fecioarei Maria). Pe Muntele Tabor se gǎsește Biserica Schimbarea la Față unde se află icoana făcătoare de minuni. La Muntele Fericirilor se vizitează Biserica Fericirilor. La Marea Galileei (singura sursă de apă dulce a Israelului) se vizitează Carpenaum (Casa lui Naum), Tabca, Biserica Pâinilor și Peștilor unde Iisus a făptuit minunea înmulțirii acestora, Cana Galileei – Biserica Minunii și Casa Nunții, unde Iisus a înfaptuit prima minune de a transforma apa în vin.Pentru Botezul Creștinesc se merge la Yardenit după ieșirea Râului Iordan (7 km) din Marea Galileei spre Marea Moartă.

În Bethleem se poate vizita Biserica Nașterii considerată cea mai veche din lume, locul în care s-a născut Iisus. Aici s-a nǎscut și Regele David, fondatorul Cetății Ierusalim. Între Bethleem și Ierusalim se vizitează Mormântul Rachelei și Muzeul Holocaustului. Pe Aleea Mǎslinilor se află Biserica Tatăl Nostru, Biserica Lacrima, unde Iisus a plâns rugându-se pentru oameni, Grădina Ghetzimani, unde se află Biserica Națiunilor Unite și măslinii de pe b#%l!^+a?timpul lui Iisus, grota unde a fost închis Iisus înainte de judecată și Mormântul Maicii Domnului.

Grecia este situată în Europa de Sud, în Peninsula Balcanică și cuprinde numeroase insule (aproximativ 2000), aflate în Marea Egee, Marea Ionică și Marea Mediterană.Grecia atrage în fiecare an un număr impresionant de turiști din toate colțurile lumii.

Unul dintre punctele de reper ale spiritualitații ortodoxe este Muntele Athos supranumit „Grădina Maicii Domnului”, situat în Marea Egee, în partea nordică a Greciei. În cele 20 de mănăstiri istorice înființate cu permisiunea împăratului bizantin și confirmate de către Patriarhul Constantinopolului, trăiesc monahi romani, greci, ruși, sârbi, bulgari și ciprioti de sute de ani.

În Salonic se poate vizita Biserica Sf. Dumitru unde se gǎsesc moaștele Sf. Dumitru, în Olimpia Mormântul lui Agamemnon (regele cetății Micene), iar la Termopile m-rea Sf. Paraschiva, loc sfânt pentru alinarea durerilor. Delfi, considerat de greci buricul Pamântului, este cel mai important oracol al lumii antice unde se făceau rugăciuni pentru binele oamenilor.  

Printre operele miraculoase ale Creatorului se înscrie și Meterora –original și renumit centru monahal al ortodoxismului grecesc. Aici se află un ansamblu de mănăstiri amplasate în coloanele de gresie și conglomerate erodate în diferite forme. Din cele 21 câte se aflau în trecut, astăzi mai există doar șase: mănăstirea „Marea Meteora" (Metamorphosi), mănăstirea „Varlaam", mănăstirea „Sf. Ștefan", mănăstirea „Sfânta Treime", mănăstirea „Sf. Nicolae" (Anapafsas) și mănăstirea „Russam".

În India se întâlnesc 80% hinduiști, 11% islamici, 2,4% creștini, 1,1% din religia sich ș.a.. Este locul care a dat naștere la doua mari religii (hinduismul si budhismul) și are o serie de locuri considerate sacre. Un calendar al centrelor hinduse de pelerinaj indiene consfinteste 18 astfel de centre. Cel mai important este, fără îndoială, Varanasi (Benares), un loc ancestral, vizitat de pelerini din întreaga lume.

Sute de mii de persoane venite din cele patru colțuri ale Indiei s-au îndreptat spre localitatea Allahabad (nord), unde pe 9 ianuarie 2001 a avut loc marele pelerinaj hindus „Maha Kumbh Mela”, care nu are loc decât o dată la 12 ani.

Marea adunare religioasă s-a încheiat la 22 februarie.Organizatorii se așteptau ca aproximativ 30 de milioane de persoane să fie prezente la 24 ianuarie, „Ziua Lunii Noi”, la confluența marilor fluvii Gange și Yamuna, unde credincioșii s-au scăldat pentru a se curăța de b#%l!^+a?toate păcatele.Aceasta a fost cea mai mare adunare din lume și a coincis cu alinierea planetelor.

Construcțiile budhiste sunt de două feluri: stupa si templul rupestru. Cea mai veche și impunatoare stupă este Sanchi ( sec.II i.e.n.) având o înălțime de 13 m și un diametru de 32 m. Ca temple rupestre amintim: Complexul de la Ajanta și cel de la Ellora (în jur de 30 de temple și mănăstiri în incinta fiecăruia). Alte amplasamente sacre pentru budhisti sunt Kelanya Vikar (sau „Locurile sfinte” – Sri Lanka) pe unde se spune ca a trecut Budha, munții Emei și Wutai, orașul Lhasa din China central-sudica – primul are peste 100 de temple și mănăstiri.

2.3 Referințe globale privind turismul religios și de pelerinaje

Într-o lume în care asocierile, parteneriatul, comunicarea între părțile implicate și schimbul continuu de informații este indispensabil, neacceptarea organizațiilor religioase a trăsăturilor prezente ale acestei forme de turism ar fi o greșeală.

Organizațiile internaționale interesate de fenomenul religios le putem încadra în două categorii: de turism și religioase. Luând în considerare acest lucru trebuie să amintim aici de Asociația Mondială de Turism Religios (WRTA) înființată în octombrie 2007 în Statele Unite ale Americii. Având ca moto: „Sursă și vocea industriei turismului religios”, WRTA dorește să unească tour-operatorii, furnizorii de servicii turistice, agenții de turism dar și biserici și organizații religioase. Este o cale de a lega parteneriate pentru a promova anumite produse turistice online. Aceasta asociație este prima de acest fel, însă dacă se va menține și va funcționa foarte bine, va fi un model de urmat pentru alte astfel de inițiative. Informațiile de pe site-ul bine organizat sunt pertinente și rezumǎ situația actuală a turismului religios în lume, b#%l!^+a?aducând în prim plan dovezi pentru un viitor strălucit. Conform WRTA industria turismului religios este foarte extinsă în lume:

Figura 1

Alte argumente în favoarea turismului religios sunt următoarele:

din ce în ce mai mulți tour-operatori se alătura jucătorilor pe piața produselor turistice religioase, iar prestatorii de servicii turistice își extind portofoliile și își îmbunătățesc ofertele;

zeci de mii de agenții de turism care nu au vândut niciodată produse religioase au început să comercializeze deja;

nu doar agențiile, ci și un număr din ce în ce mai mare de organizații religioase și mănăstiri (alte locașuri de cult) organizează programe religioase; promovarea turismului religios este mai intensificată, turiști sau grupuri având ocazia să le fie prezentate mai des și mai multe imagini, pliante, materiale video pentru a-i convinge să aleagă o călătorie religioasă;

existența a foarte multe articole de profil în publicații renumite (Time Magazine, New York Times, USA TODAY, Național Geographic, Forbes Traveler, El Păiș (Spain), Financial Express (India), Travel Weekly, Travel Trade etc.).

Toate acestea ne conduc către o idee centrală, subliniată și în Chicago Tribune în ediția din 2 Decembrie 2007 : “nouă orientare a turismului religios este de la o singură nișa la turismul de masă”. b#%l!^+a?

Această concluzie este susținută și de varietatea modalităților actuale de manifestare a acestei forme de turism: pelerinaje, călătorii cu scop predefinit (misionare), voluntariate, convenții, conferințe, croaziere, călătorii în locuri isolate/retrase sau la gazdă, campinguri, călătorii de socializare și petrecere a timpului liber, vizite la obiective atractive sau renumite, călătorii de aventură și activități active de petrecere a timpului, programe pentru studenți și tineri în general, reuniuni de familie, tabere de învățare, vacante de interes deosebit/particular.

Turiștii cautǎ experiențe inedite, cu participare active și interacțiune sporită între oameni, dar și servicii de calitate. Prin urmare se face trecerea de la turismul religios manifestat în ultimii ani (caracterizat prin pelerinaje realizate prin contracte cu Case de asigurări sociale doar de către grupurile de persoane în vasrta, care fundamentau strategiile de nișa ale multor agenții de turism) la o nouă eră (o industrie dinamică, în care se comercializează produse turistice de prim rang, care se bazează pe calitatea serviciilor de cazare, alimentație, agrement, transport și care se adresează tuturor categoriilor de turiști, fie ei tineri sau în vârstă). Iar previziunile și concluziile nu se termină aici, deoarece WRTA organizează un târg de turism religios în Colorado, Florida că va avea loc în perioada 29 octombrie – 1 noiembrie 2008, unde vor avea ocazia să se întalnescǎ toate părțile implicate și mai ales organizațiile religioase alături de agențiile de turism care vor să se convingă de beneficiile reorientării activității către turismul religios.

Datele din Figura 1 pot fi considerate irelevante dacă nu sunt analizate în evoluție. Astfel, din 2012 până în 2013 numărul americanilor care au întreprins călătorii religioase a crescut cu până la 25 % ( de la 491.000 la 630 000 persoane). Conform RCMA (Religious Conference Management Association) în 2014 numărul participanților la conferințe și întâlniri pe teme religioase a fost de 14, 7 milioane comparativ cu 4,4 milioane în 2002.

O categorie care aduce beneficii importante turismului religios este cea a voluntarilor și este legată încă de la început de turismul religios. Totuși, s-a înregistrat o creștere semnificativă de 445% care sunt inplicate în astfel de acțiuni ( de la 20 000 în 1992 la 110 000 în 2006). Ideea de a ajuta alți oameni prin astfel de activități nu i-a împiedicat pe voluntari să se grupeze chiar dacă nu sunt adepți ai aceleiași religii.

b#%l!^+a?

*

* *

Fie că vorbim de pelerinaj în sensul unei vizite la un anumit loc sfânt, fie că se desfășoară sub forma unui circuit la mai multe locașuri de cult și religioase, există riscuri pe care turiștii și le asumă când hotărăsc să participe la o asemenea călătorie cum ar fi de pildă atacurile teroriste determinate de diferendele religioase sau de anumite convingeri politice, cărora autoritățile și prestatorii implicați direct trebuie le să acorde o atenție sporită. Cu toate acestea, credința oamenilor a fost și este foarte intensă, pelerinajele desfășurându-se încă din cele mai vechi timpuri.

De-a lungul vremii pelerinajele s-au dezvoltat în tandem cu țările în care s-au practicat. Pe măsura extinderii și îmbunătățirii infrastructurii, a transporturilor, a comunicațiilor dar și a creșterii populației, obiectivele religioase au început să fie vizitate de cât mai mulți pelerini. Astfel, devine necesară construirea de noi unități de cazare și alimentație în zonele în care credincioșii se reîntorc an de an. Important este faptul că la aceasta participă din ce în ce mai mult și bisericile, mănăstirile și alte locașuri de cult care primesc în „casa lor” turiștii, deși uneori perturba ritualurile obișnuite.

Admitem că pelerinajele se constituie într-o formă de turism deosebită în care faptele nu pot fi rupte de starea de spiritualitate, care pun în lumină obiective religioase renumite la nivel mondial și care reprezintă pentru anumite țări cea mai importantă sursă de venituri.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL 3

TURISMULUI RELIGIOS ÎN JUDEȚUL NEAMȚ

3.1 Localizarea, caracterizarea zonei

Pământ al legendelor, județul Neamț este considerat printre cele mai pitorești zone ale țării, dăruit de natură cu un peisaj deosebit, este din punct de vedere turistic o zonă de prim rang al țării și ocupă unul dintre primele locuri privind potențialul economic, uman și turistic, iar acest ținut al neamțului înseamnă istorie eroică, tradiții și obiceiuri de certă originalitate, monumente și meșteșuguri de o rară ingeniozitate. Numărul mare de turiști care vizitează anual acest județ este explicat prin poziția sa geografică și a prezenței nenumăratelor monumente culturale și istorice. b#%l!^+a?

Județul Neamț ocupă o poziție central-estică în ansamblul teritorial național, respectiv în zona central-vestică  a regiunii istorice a Moldovei.

Geografic, județul Neamț se învecinează cu: județul Suceava – la Nord; județele Vaslui și Iași – la Est; județul Bacău – la Sud; județul Harghita – la Vest.

Relieful este variat, constituit din unități montane, subcarpatice și de podiș, ce coboară în trepte de la V la E, precum și din culoarele largi de vale ale Siretului și Moldovei. Relieful muntos, amplasat aproximativ în jumătatea de vest a județului Neamț, puternic fragmentat de vai adânci, se prezintă sub forma unor culmi prelungi sau sub forma de platouri și vârfuri izolate, care aparțin compartimentului central – estic al Carpaților Orientali. Formele de relief ale zonei au înălțimi cuprinse între 1907 m (vârful Ocolașul Mare) și 169 m (lunca Siretului). Unitățile de relief predominante în județul Neamț sunt: cea muntoasǎ, reprezentatǎ de Carpații Orientali (prin munții Bistriței, masivul Ceahlǎu, munții Hășmaș, munții Tarcǎu și munții Stǎnișoarei), care ocupǎ 278.769ha (51% din suprafața județului), cea subcarpaticǎ, reprezentatǎ de Subcarpații Moldovenești, și cea de dealuri ale Podișului Central Moldovenesc.

Principalele altitudini muntoase sunt: Ceahlǎu (1907m – Ocolașul Mare și 1900m – Toaca), Bistrița (1859m) și Tarcǎu (1792 – Hǎșmașu Mare). Lungimea totalǎ a râurilor ce traversează județul Neamț este de peste 2000 km. Lacurile existente sunt artificiale. Dintre toate, acumularea Izvorul Muntelui este cea mai importantǎ, având o suprafațǎ de aproximativ 3120 ha și un volum de apǎ de aproximativ 1251 milioane m3.

În județul Neamț întâlnim douǎ tipuri de climǎ aproximativ în proporții egale: în jumătatea vesticǎ un climat specific montan, iar în restul teritoriului un climat temperat continental puternic influențat de masele de aer din est.

Ramurile economice preponderente în județ sunt industria chimică, industria metalurgică, industria prelucrării lemnului, industria ușoară, industria materialelor de construcții și industria alimentară, turismul reprezentând un deziderat al dezvoltării județului Neamț, o prioritate avută în atenție de către administrația publică locală.

Județul Neamț dispune de un bogat, variat și valoros potențial turistic, care se încadrează în tradiționala zonă turistică din Moldova Centrală. Varietatea peisajului geografic, cu nenumărate locuri pitorești, patrimoniul monumentelor istorice și de artă, originalitatea b#%l!^+a?elementelor etnografice și folclorice, prezența lăcașelor de cult și a stațiunilor climaterice și balneoclimaterice (Durău, Balțătești, etc.), reprezintă doar câteva obiective de mare atracție turistică.

Datorită poziției geografice, varietății condițiilor favorabile de care dispune, a frumuseții locurilor, purității aerului, apelor, zonelor montane, precum și a inestimabilului patrimoniu cultural și religios existent, județul Neamț deține un potențial turistic valoros, care poate fi comparat cu alte zone turistice renumite din țară și din străinătate. Alături de pitorescul regiunii, binecunoscuta ospitalitate, tradițiile populare, obiceiurile, specificul gastronomiei moldovenești, bogata moștenire istorică dau culoare locală pentru atragerea turiștilor, în decursul timpului, potențialul turistic al județului Neamț crescând în ofertă, și atractivitate.

Zona muntoasă și deluroasă deține un potențial turistic valoros, în mare parte insuficient dezvoltat, dar care, cu măsuri adecvate poate intra cu ușurință în circuitul turistic european, cu specializarea „turism religios” (Agapia, Văratec, Bistrița, Secu, Sihăstria,), turism etnografic, agroturism, turism rural, turism sportiv. Numărul mare de monumente istorice și relieful variat fac din județul Neamț o destinație atractivă pentru turiști. Toate tipurile de turism sunt bine reprezentate în această zonă. Turismul religios este însă baza, prin cele peste 15 mănăstiri și 25 de schituri. Amatorii de drumeții montane pot merge pe muntele Ceahlău.

Turiștii care se decid să viziteze această zonă au numeroase variante de petrecere a timpului liber. Fie vizitarea mănăstirilor, foarte numeroase în zonă, fie drumeții. O vacanță în zona este indicată, în primul rând, pentru cei pasionați de cultură și religie. Astfel, se pot vizita monumentele istorice și religioase din împrejurimi, precum Palatul Cnejilor sau Schitul Durău, pictat de Nicolae Tonitza. Totodată, se pot face excursii la Mănăstirile Agapia, Văratic, Neamț, Secu, Sihla, Sihăstria, Horaița, Războieni, Bistrița, Bisericani, Pângărați sau la schiturile Procov ori Vovidenia.

Obiectivul turistic central al județului care înregistrează cel mai intens flux turistic îl constituie zona Bicaz – Ceahlău, accesul către ea fiind ușurat de drumurile modernizate care unesc Transilvania cu Moldova prin Cheile Bicazului. Masivul Ceahlău este cel mai falnic munte al Moldovei, un obiectiv turistic important al țarii, un loc despre care circulă multe b#%l!^+a?legende și povestiri. Ardealul turistic din jurul orașului Târgu Neamț și de pe valea Bistriței, păstrător al unor inestimabile monumente istorice și de arhitectura (Cetatea Neamțului, Mănăstirile Bistrița, Secu, Sihăstria, Agapia, Văratec, Casa memorială Ion Creangă din Humulești, etc.) sau a unor renumite rezervații forestiere precum Pădurea de Aramă și Pădurea de Argint reprezintă un alt pod de atracție turistică.

Oferta turistică este completată de obiectivele existente în municipiile Piatra-Neamț și Roman sau orașul Târgul Neamț, de celebrul Han al Ancuței, rezervația de zimbri de la Vânatori Neamț, de Cascada Duruitoarea. Peisajele spectaculoase, configurația variată a peisajului și condițiile climatice favorabile fac ca Județul Neamț să dețină o mare diversitate de resurse turistice naturale și importante monumente turistice și de artă, precum și un bogat fond etnofolcloric. Aceste resurse, destul de complexe și variate în structură, volum, ca valoare turistică și repartiție spațială se concentrează în 5 areale turistice, și anume:

1. Ceahlău – Bicaz;

2. Neamț – Balțătești;

3. Piatra Neamț – Bistrița;

4. Roman;

5. Tazlău – Roznov.

Sursǎ: Informare proprie b#%l!^+a?

Figura 3.1 Harta turistică a Județului Neamț

Componente relativ constante ale ofertei turistice, aceste resurse determină sau influențează atât valoarea turistică, respectiv, forța de atracție pentru turism a fiecărui areal în parte și a județului în ansamblul său, cât și valențele funcționale pentru anumite forme de turism, ca și mărimea și structura activității de turism.

3.2 Obiective turistice religioase în Județul Neamț

1. Mănăstirea Bistrița

b#%l!^+a?

Sursǎ: https://ro.wikipedia.org

Figura 3.2 Mănăstirea Bistrița

Între vetrele de credință ortodoxă și de cultură românească ce înnobilează trecutul acestei țări, Mănăstirea Bistrița ocupă un loc deosebit, numărându-se printre cele mai vechi ctitorii voievodale, adăpostind oseminte domnești și fapte de neuitat din istoria și viața spirituală a poporului nostru.

Situată la aproximativ 8 km de limita vestică a orașului Piatra-Neamț, în comuna Viișoara (actualmente comuna Alexandru cel Bun), Mănăstirea Bistrița a dăinuit timp de peste șase veacuri la adăpostul culmilor împădurite care o înconjoară, înfruntând – ca toate lăcașurile noastre de credință și cultură – năpraznicele încercări ale istoriei.

După tradiție, începuturile obștei monahale din Bistrița moldavă s-ar situa în timpul domniei lui Petru I Mușat, la asfințit de secol XIV, când s-a ridicat aici o modestă bisericuță de lemn, prin osteneala ieromonahului Pafnutie. În locul acesteia, Alexandru cel Bun a zidit – în 1402 – o frumoasă biserică de piatră, de peste 30 m lungime, cu pronaos, gropniță, naos și altar, pentru a-i fi loc de veșnică odihnă, lui și familiei sale.

După ce în 1418 Doamna Ana a fost așezată sub lespedea din gropnița bisericii, la 1 ianuarie 1432 a fost adus și Alexandru cel Bun în mormântul dinainte pregătit, încheind astfel o domnie lungă și rodnică pusă în slujba întăririi statului feudal și principalelor instituții ale acestuia.

La sfârșit de veac, în 1498, Ștefan cel Mare și-a înscris numele printre ctitorii de la Bistrița ridicând o impunătoare clopotniță cu paraclis, după cum rezultă și din inscripția votivă încastrată în peretele sudic al construcției.

Șirul marilor ctitorii voievodale de la Bistrița a continuat apoi cu Petru Rareș care, în toamna anului 1538, a trebuit să părăsească țara invadată de ienicerii lui Soliman Magnificul. Abandonat de boieri și lipit de orice speranță, fiul lui Ștefan cel Mare a găsit loc de popas și b#%l!^+a?adăpost la Bistrița, în drumul său către Ciceul transilvan.

Incinta mănăstirii are o formă pătrată, fiind protejată de ziduri puternice de piatră cu o înălțime inițială de aproximativ 4 m, prevăzute cu metereze și drum de strajă ce se desfășoară pe toată lungimea lor. Intrarea principală e situată pe latura sudică și este arcuită sub un turn cu trei nivele: o încăpere cu boltă semicirculară, sprijinită pe două arce în ogivă la parter, un paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae la primul etaj și o cameră la etajul superior, destinată probabil corpului de gardă ce străjuia accesul în mănăstire. Paraclisul nu este pictat și se pare că nici nu a avut zugrăveli anterioare, întreaga atmosferă interioară fiind creată de un frumos iconostas din secolul al XVIII-lea.

Atât zidul de incintă cât și turnul de la intrare se datorează lui Petru Rareș (în perioada 1541-1546), construcțiile similare din vremea lui Alexandru cel Bun, ale căror rămășițe au fost descoperite cu prilejul cercetărilor arheologice din 1972-1977, fiind distruse de tunurile lui Soliman Magnificul în 1538. Arhondaricul, vechea stăreție și celelalte anexe care urmează linia împrejmuirii nu prezintă caracteristici arhitecturale deosebite, cu excepția noilor chilii din partea sud-estică a incintei, construite după modelul tipic al caselor țărănești de pe valea Bistriței.

În partea de miazănoapte a incintei se află turnul-clopotniță zidit de Ștefan cel Mare în 1498, după victoria de la Codrii Cosminului obținută asupra regelui polon Ioan Albert. Deși contemporană cu cele de la Popăuți și Sfântul Ion Domnesc din Piatra-Neamț, clopotnița de la Bistrița nu este identică cu acestea. Baza reprezintă aproape jumătate din înălțimea totală a turnului, care are forma unei prisme dreptunghiulare cu laturile de lungime egală. Doar contraforturile ce sprijină colțurile bazei întrerup linia continuă a zidurilor, fiind construite – ca și la Tazlău și „Sfântul Ioan” din Piatra-Neamț – cu o copertină intermediară din piatră.

Comunicația dintre cele trei nivele ale turnului (parter, paraclis și camera clopotelor) se asigură atât prin clădirea anexă, cât și printr-o scară exterioară, fiecare etaj având propria sa intrare.

De cealaltă parte a laturii vestice a incintei, în colțul sud-vestic și în imediata apropiere a turnului de intrare, s-a păstrat o clădire de piatră din secolul al XVI-lea, intrată în tradiție sub numele de Școala Domnească. Ea s-a zidit tot cu prilejul lucrărilor de reînnoire inițiate de Petru Rareș și a găzduit o fecundă școală de dieci, copiști, cântăreți și preoți la care predau cunoscuți călugări-cărturari. Școala a funcționat până în veacul trecut, când au apărut școlile b#%l!^+a?parohiale și când unica încăpere existentă aici a fost compartimentată în chilii. Restaurată în 1983-1984, vechea „Școală Domnească” de la Bistrița a fost transformată astăzi în muzeu și impresionează vizitatorul prin monumentalitatea și originalitatea plafonului, susținut de bârne masive de brad care s-au conservat surprinzător de bine și care constituie un ansamblu constructiv puțin obișnuit.

Pridvorul are două uși de acces situate la sud și la nord, încadrate de chenare identice în formă de arc turtit, ca o acoladă abia pronunțată. Intrarea utilizată este cea sudică, deasupra căreia se află stema Moldovei feudale și inscripția votivă originară. Pridvorul este boltit după sistemul moldovenesc cu două calote sferice sprijinite pe arce în consolă și arce piezișe cu pandantive. Lângă zidul nordic e așezată piatra de mormânt a Mitropolitului Atanasie, care a decedat la 13 iulie 1632, în aceeași încăpere aflând loc de veșnică odihnă și episcopii Metodie și Simeon, răposați înaintea mitropolitului, în 1504 și respectiv 1564.

Portalul monumental de la intrarea în pronaos este asemănător celui de la intrarea principală a bisericii „Sfântul Ioan” din Piatra-Neamț: o succesiune de muluri ieșite din baze bogat ornamentate, care se întretaie în arc frânt, suprafața timpanului fiind acoperită cu loburi gotice dispuse treflat sau în rozetă. Aceleași calote sferice le întâlnim și în sistemul de boltire al pronaosului, cu deosebirea că pentru sprijinirea lor se folosesc aici și arcele suprapuse iar calotele sunt separate de un arc transversal de zid, susținut de doi pilaștri de piatră.

La Mănăstirea Bistrița s-au scris și două dintre lucrările fundamentale ale literaturii noastre vechi, datorită cărora au ajuns până la noi, date, fapte și nume de oameni care s-au înscris în istoria țării de la „descălecat” încoace. Pomelnicul început în 1407 și completat până în secolul al XIX-lea și Letopisețul care se referă la perioada 1359-1506, fiind apoi continuat la Mănăstirea Putna.

În atelierul care a ființat probabil la Mănăstirea Bistrița încă din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, s-au lucrat în fir de aur și argint mai multe broderii și veșminte bisericești cu o mare valoare artistică.

Inițiat încă din 1932, Muzeul Mănăstirii Bistrița și-a aflat împlinire în vara anului 1984, când s-au încheiat lucrările de restaurare a fostei Școli Domnești a lui Petru Rareș. Aici se păstrează un mare număr de icoane din secolele XVI-XVIII, fragmente de teracotă, sculpturi și frescă descoperite în timpul cercetărilor arheologice, resturi din veșmintele b#%l!^+a?domnești și alte obiecte din necropola voievodală, monezi de epocă, Evanghelia tipărită la Mănăstirea Neamț în 1821 și împodobită cu o superbă ferecătură din argint aurit, Viețile Sfinților de Mitropolitul Dosoftei, tipărită la Iași în 1686. O piesă ce reține atenția încă de la intrare este marele clopot dăruit de Ștefan cel Mare în 1494, cu o greutate de aproximativ 800 kg, împodobit cu o inscripție în limba slavonă și o frumoasă stemă a Moldovei, realizată în genul vechilor semne heraldice occidentale.

2. Mănăstirea Durău

Sursǎ: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri.html b#%l!^+a?

Figura 3.3 Mănăstirea Durău

Urcăm un tăpșan întunecat de brazi – scrie Alexandru Vlahuță – și ieșim în luminiș, în larga fâneață de la poalele Ceahlăului, la Schitul Durău. Toaca răsună limpede în pacea cuprinsului. Soarele scapătă spre asfințit. Pete de aur se aprind pe coamele codrilor. Șuietele izvoarelor s-aud bolborosind ca niște glasuri pe sub pământ. Măreț, fantastic se ridică-n fața noastră, ca un dom uriaș, Pionul – bătrânul rege al Carpaților Moldovei.

Actuala biserică de la Durău s-a ridicat în locul unui vechi schit de maici, existent aici încă de la începutul veacului al XVII-lea. După aproape două secole maicile s-au risipit și în locul lor au sosit călugări de la Schitul Hangu. Un Pomelnic de la Durău menționează la 1822 că schitul de la poalele Ceahlăului se afla sub ascultarea „mănăstirii cea de piatră din vale”. De altfel, când în 1830 egumenia Schitului Hangu este arendată protosinghelului Gavril pe timp de 10 ani, una dintre clauzele contractuale prevedea și construirea unei noi biserici la Durău. Decăderea Schitului Hangu a dus la lichidarea raporturilor de subordonare pe care era nevoită să le întrețină așezarea monahală de la Durău. În 1830, pe cheltuiala unor negustori înstăriți din târgul Piatra, a început construcția bisericii actuale, care se încheie în 1835.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul veacului următor s-au construit în jurul bisericii mai multe case călugărești, marea majoritate a acestora fiind demolate, după 1970, cu prilejul construirii Stațiunii climaterice Durău. Ca și Palatul Cnejilor, Durăul a constituit un preferat loc de întâlnire și de popas pentru numeroase personalități ale vieții politice, literare și cultural-artistice. Mitropolitul Veniamin Costache, a cărui reședință se mai păstrează și astăzi, Emil Gârleanu, N. Gane, Alexandru Vlahuță zăboveau îndelung pe prispele caselor mănăstirești sau pe potecile Ceahlăului. Barbu Delavrancea, Caragiale, Aurel Băeșu, Mihail Sadoveanu erau oaspeți obișnuiți ai Durăului.

Intrarea în incinta mănăstirii se deschide în arc, sub clopotnița zidită la începutul secolului nostru. Turnul-clopotniță este o construcție masivă, de plan pătrat, cu trei nivele. La primul etaj se află paraclisul, unde s-a organizat o expoziție permanentă de artă religioasă, printre exponatele căreia se află și o frumoasă catapeteasmă de biserică din secolul al XVIII-lea, lucrată în stil popular, cu ușoare influențe bizantine. Icoanele pictate pe scânduri groase de b#%l!^+a?stejar se caracterizează prin simplitate și dinamism compozițional, iar culorile vii utilizate alături de nuanțe mai atenuate individualizează și definesc locul fiecărui personaj. Pictura paraclisului, în tonalități calde, cu puternice influențe din arta lui Tonitza, se datorează arhimandritului Teodor Varahil Moraru, fost călugăr și stareț la Durău, care a executat-o în 1938 și a restaurat-o după cel de-al doilea război mondial, în timpul căruia mănăstirea a avut mult de suferit.

Latura nordică a incintei este completată, la apus de turnul-clopotniță, prin vechea stăreție, construcție arhaică din bârne lutuite cu pridvor deschis și balcon-mansardă spre curtea mănăstirii și prin Casa Veniamin Costache, aflată într-o bună stare de conservare. În colțul nord-estic al curții interioare se mai păstrează încă vechea clopotniță, construită probabil tot în perioada 1830-1835, iar pe latura vestică se află mai multe vile care au aparținut administrației Stațiunii Durău și au intrat după 1990 în patrimoniul mănăstirii. În sfârșit, în afara incintei, spre nord-vest, se află Sala de conferințe, cu mai multe spații și paraclis propriu, unde se pot organiza diverse reuniuni cu caracter național și internațional.

În ultimii ani, Durăul a redevenit mănăstire de maici și a fost amenajat ca Centru cultural-pastoral al Patriarhiei Române, ocupând un loc cu totul deosebit în rețeaua așezămintelor monahale din țara noastră.

3. Mănăstirea Petru Vodă

Sursǎ: http://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-petru-voda-117671.html b#%l!^+a?

Figura 3.4 Mănăstirea Petru Vodă

Urmând drumul național DN 15 B de la Poiana Teiului spre Târgu Neamț, după puțin timp un drum se desprinde în stânga, continuând printre brazii înalți până la Mănăstirea Petru Vodă. După câțiva kilometri, îi afli obârșia pe un platou însorit, pe care se înalță o biserică albă, străjuită de două rânduri de chilii. Deși a fost constituită recent (sfârșitul secolului al XX-lea), mănăstirea – realizată într-o manieră ce trădează influențe ale stilului medieval – a devenit deja loc de pelerinaj pentru zeci de mii de credincioși.

Dominată de figura impunătoare a părintelui Iustin Pârvu, considerat de mulți unul dintre cei mai mari duhovnici români în viață, un om care a dovedit că un vis poate deveni realitate dacă îl înconjuri de credință și dacă îți dorești cu adevărat împlinirea lui, cocheta mănăstire de azi era în urmă cu doar câțiva ani un vis născut în întunericul umed al celulelor comuniste. O speranță.

Acum adăpostește aproximativ 60 de călugări, iar turlele ei ce par poleite cu aur vestesc de la kilometri distanță că în acele locuri sălășluiește un om care și-a închinat viața anevoioasei cărări a credinței. O cărare plină de greutăți și pe care nu puțini se străduiesc din răsputeri să o năruie. Însă Mănăstirea Petru Vodă este un vis de credință care nu se va nărui niciodată, pentru că pe aceste meleaguri cerul se zămislește pe pământ.

Sub îngrijirea acestei mănăstiri a luat ființă un azil de bătrâni și o casă de copii cu predare, existând două clase, (întâia și a doua). Pe lângă acestea mai există și un dispensar medical pentru asigurarea asistenței medicale.

4. Mănăstirea Neamț

b#%l!^+a?

Sursǎ: https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Neam%C8%9B

Figura 3.5 Mânăstirea Neamț

După ce lăsăm în urmă ultimele case din Vânători și străbatem „Braniștea” în care au crescut în egală măsură copaci și legende, abandonăm șoseaua principală îndreptându-ne spre rezervația „Dragoș Vodă” (DJ 155 C) și mai departe, către Mănăstirea Neam, cea mai veche și cea mai importantă așezare monastică a Moldovei.

În tezaurul de valori ale patrimoniului religios, istoric și cultural-artistic național, Mănăstirea Neamț ocupă un rol cu totul deosebit, întreaga sa existență conferindu-i aură de legendă și atributele unei vetre de viață spirituală ce se poate identifica în multe privințe cu însuși românismul medieval. Fiindcă această străveche lavră a monahismului din Moldova nu strălucește doar prin existența multiseculară, ci și printr-o neîntreruptă activitate pusă în slujba neamului și a credinței strămoșilor, nemurind pașii istoriei cu acele roade ale gândului și ale sufletului care înfruntă veșnicia și înnobilează dăinuirea noastră pe aceste plaiuri binecuvântate, sfințite prin jertfa generațiilor trecute și a oștilor de martiri.

Se pare că în preajma unei vechi bisericuțe de lemn, Petru I Mușat (1375-1391) a ridicat aici primul lăcaș de piatră cu hramul „Înălțarea Domnului”, la finalizarea și la înzestrarea căruia au mai contribuit și ceilalți voievozi Mușatini de la sfârșitul veacului al XIV-lea. Este adevărat că cercetările arheologice efectuate în incinta mănăstirii nu au oferit rezultate concludente pentru a confirma această ipoteză, dar numeroasele însemnări și celelalte referiri documentare mai târzii, la care se adaugă izvorul trainic al tradiției, nu lasă nici o umbră de îndoială în a considera Mănăstirea Neamț ca fiind ctitoria cea mai veche și cea mai importantă a primilor Mușatini.

Deși a avut o existență zbuciumată, ca și întreaga istorie a poporului nostru, și a fost în repetate rânduri prădată și incendiată, Mănăstirea Neamț nu a încetat nici un moment să se b#%l!^+a?afirme ca centru reprezentativ al monahismului românesc. Relațiile sale duhovnicești cuprind nu numai teritoriile locuite de români, indiferent de apartenența statală a acestora, ci și unele zone mai îndepărtate ale ortodoxiei, străbătând până în Bulgaria și Serbia, până la Sfântul Munte și la Constantinopol sau până la Kiev și Moscova. La Neamț au trăit și s-au format reprezentanți de seamă ai bisericii românești, cu o însemnată contribuție în organizarea, consolidarea și afirmarea ortodoxiei în această parte a Europei, dar și în păstrarea ființei noastre naționale.

Biserica „Înălțarea Domnului” de la Mănăstirea Neamț constituie, totodată, și o importantă necropolă în care și-au aflat odihna veșnică un mare număr de voievozi și demnitari, vlădici, episcopi și stareți, oameni care au trudit cu spor în istoria și în spiritualitatea românească. Dintre mormintele care au ajuns până în zilele noastre ne rezumăm să amintim pe cel al voievodului Ștefan al II-lea, asasinat și depus aici în 1447, pe cel al lui Micotă, pârcălab de Cetatea Neamț decedat în 1495, al lui Calinic Miclescu, fost Primat al Bisericii Ortodoxe Române între 1875-1886, ale foștilor episcopi de Roman, Pavel, Teofil și Ioanichie.

Corpul treflat al bisericii este alungit prin introducerea gropniței ca încăpere distinctă între naos și pronaos. Pridvorul, socotit multă vreme un adaos ulterior, s-a dovedit parte integrantă a monumentului și, ca vechime, este primul în Moldova. Prin restaurările din 1954-1961 turla a fost adusă la forma sa inițială, alcătuind un singur element vertical din vârf până la soclu, încadrat de celelalte părți ale clădirii, acoperite separat.

Din păcate, veacurile, incendiile și momentele de grea cumpănă prin care a trecut Mănăstirea Neamț au pricinuit deteriorarea zugrăvelilor, impunând intervenții ulterioare pentru reliefarea formelor și împrospătarea culorilor.

Cert este că în veacul al XV-lea Mănăstirea Neamț era deținătoarea unei fecunde școli de caligrafi, copiști și miniaturiști, care au lăsat posterității lucrări de o excepțională valoare istorică, liturgică și artistică. În prima jumătate a acestui secol, activitatea a fost dominată de vestitul caligraf miniaturist Gavriil Uric, autorul unor adevărate capodopere, lăsând apoi loc unui Teodor Mărișescul, unui Ghervasie și altor ucenici ai săi. A fost astfel posibilă alcătuirea unei biblioteci care – în ciuda vicisitudinilor – s-a îmbogățit necontenit de-a lungul veacurilor, cuprinzând, înaintea incendiului din 1862, peste 1000 de manuscrise.

Cel mai vechi manuscris care se păstrează la Mănăstirea Neamț este un Tetraevanghel b#%l!^+a?scris pe pergament la finele veacului al XIV-lea. Multe altele, copiate și împodobite la Neamț se păstrează în Biblioteca Academiei Române sau în alte biblioteci și muzee din țară și străinătate. Astfel, la Muzeul de Artă al României se păstrează renumitul Epitaf, realizat în 1437 de egumenul Silvan, iar Tetraevanghelul scris de Gavriil Uric în 1429 a ajuns tocmai dincolo de Canalul Mânecii, constituind una dintre piesele de referință ale Bibliotecii Bodleyana din Oxford.

5. Mănăstirea Văratic

Sursǎ: https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_V%C4%83ratec

Figura 3.6 Mănăstirea Văratec

La 12 km de Târgu Neamț și la 40 km de Piatra-Neamț, amplasată într-un cadru natural b#%l!^+a?deosebit, Mănăstirea Văratec este, fără îndoială, unul dintre cele mai cunoscute și mai vizitate monumente ale județului Neamț.

Printre ctitorii acestui așezământ nu aflăm nici nume voievodale și nici pe cele ale unor mari dregători ai țării. Tradiția pomenește numele Maicii Olimpiada, călugărită în fostul Schit Topolița din apropierea Văratecului și venită apoi de la Schitul de maici de la Durău, care, între anii 1781-1785, întemeiază o mică isihie în poiana Văratec, cumpărată de la pădurarul Ion Bălănoiu. De altfel, Maica Olimpiada (Bălașa Herescu înainte de călugărie) va juca un rol important în așezarea și dezvoltarea obștii monahale de la Văratec, sacrificând întreaga avere, stărețind de trei ori și stingându-se aici în 1842, la venerabila vârstă de 85 de ani.

După constituirea nucleului monahal de la Văratec în perioada 1781-1788, prima stareță rânduită aici de Paisie Velicicovschi e Maica Nazaria de la Durău și în 1794 se ridică o a doua biserică de lemn, mai ales că între timp Schitul Văratec se unise cu Schitul Topolița, beneficiind și de veniturile pe care le aduceau moșiile acestuia. În 1803, prin hotărârea Mitropolitului Veniamin Costache, Văratecul se unește cu Agapia, dar pentru scurtă vreme. Ceva mai târziu, în 1808, când numărul monahiilor crescuse spectaculos, a început construcția actuală, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din mijlocul incintei, în fața căreia se află statuia în bronz a Saftei Brâncoveanu realizată în 1935 de sculptorul Ion Jalea, îmbină formele tradiționale moldovenești cu elemente neoclasice. E construită din piatră și cărămidă, cu două turle rotunde, zvelte și austere, de un alb strălucitor. Doar brâul de ocnițe oarbe de sub streașină, soclul bine profilat și cele trei contraforturi scunde care sprijină zidurile laterale și absida altarului mai „înviorează” și nuanțează sobra desfășurare a fațadelor.

Intrările, situate pe laturile de sud și nord, sunt străjuite de două pridvorașe cu acoperiș bulbat și profile greoaie, ce contrastează cu linia elansată a edificiului. În interior, pridvorul este amenajat în partea sa superioară pentru a adăposti obiectele de valoare ale mănăstirii (tainița) și e acoperit cu două calote sferice susținute de un singur arc longitudinal și de alte două arce laterale. Pronaosul și naosul, între care se ridică un zid susținut de două coloane ionice târzii, prezintă cunoscutul sistem de boltire moldovenesc cu arce piezișe ce asigură o restrângere succesivă a suprafeței de sprijin. Aceste două cupole sunt separate printr-un semicilindru de mici dimensiuni, sprijinit pe arce transversale, în timp ce altarul prezintă un arc dublu spre apus, fiind boltit în sfert de sferă la răsărit. Altarul este despărțit de restul bisericii printr-o superbă catapeteasmă sculptată în lemn de tisă și poleită cu aur, lucrare cu o b#%l!^+a?deosebită valoare artistică, executată de Constantin Zugravul în 1816, pe cheltuiala b#%l!^+a?logofetesei Elenco Paladi.

Biserica a fost pictată pentru prima oară în 1841, când sfințirea s-a făcut de către Mitropolitul Veniamin Costache. Fresca actuală, executată în stil neobizantin în anul 1882, poartă semnătura pictorilor T. Ioan și D. Iliescu, fiind apoi curățată în 1968-1969 de către A. Avachian.

Odată cu Biserica „Adormirea Maicii Domnului” s-a construit și incinta din jurul ei, alcătuită din ziduri puternice de piatră, iar în interiorul acestora, un corp de chilii pe două nivele, cu prispă largă, sprijinită pe șiruri de coloane din lemn. Pe latura nordică a incintei se află stăreția și clădirile administrative, iar pe cea sudică, la parter, s-a amenajat o bogată și atractivă colecție muzeală în spațiul fostului Atelier „Regina Maria”, construit în 1934 de către regele Carol II la îndemnul Mitropolitului Pimen.

În jurul incintei se întinde satul mănăstiresc, alcătuit din case tradiționale țărănești de un pitoresc deosebit. Satul s-a dezvoltat de-a lungul anilor după un plan ingenios, conceput de meșteri populari care au construit aici ulițe înguste, casele și celelalte anexe, ele fiind bine orientate în funcție de terenul accidentat. Ceva mai departe, pe o coastă de deal, străjuiește solitară Casa Lahovary, construcție de la începutul secolului nostru, cu o arhitectură urbană în stil românesc.

La aproximativ 150 m sud-est de biserica mare, pe o culme joasă, se află Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, zidită de Eufrosina Lazu cu ajutorul soborului și altor făcători de bine în anul 1844, pe locul unei biserici de lemn din 1817. Planul acestui lăcaș este asemănător cu cel al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, dar edificiul pare mai complicat datorită celor trei turle de lemn de pe acoperiș, turnului-clopotniță aflat deasupra pridvorului din colțul sud-vestic și diaconiconului de piatră de la sud-est. În interior, o arcadă masivă desparte naosul de pronaos, iar absidele laterale, scobite în grosimea zidurilor, sunt boltite în sfert de sferă, picturile de pe ziduri și din catapeteasmă fiind executate în 1880 de T. Zugrav și D. Iliescu, aceiași care în 1882 au pictat și biserica mare.

Lângă peretele sudic al acestei biserici se află mormântul Veronicăi Micle (decedată în 1889), mărturie a vechiului cimitir existent aici și punct de atracție pentru miile de vizitatori ai mănăstirii, dornici să se reculeagă în fața acestui simbol al dragostei neîmplinite și să așeze floarea unui gând în amintirea Luceafărului poeziei românești.

În actualul cimitir al mănăstirii, situat într-o poiană la aproximativ 400 m sud-vest de b#%l!^+a?biserica mare, se ridică Biserica „Schimbarea la Față a Mântuitorului”, zidită tot prin strădania stareței Eufrosina Lazu în anii 1846-1847. Acoperișul edificiului este străpuns de trei turle înalte, iar intrarea situată la sud-vest a fost protejată ulterior cu un pridvor de lemn, planul general reproducând la dimensiuni reduse pe cel al Bisericii „Adormirea”. Catapeteasma datează de la jumătatea veacului trecut, dar pictura interioară s-a realizat abia în anul 1965 de către Eremia Profeta.

De-a lungul anilor, mai multe schituri și mănăstiri s-au aflat vremelnic sub ascultarea Mănăstirii Văratic: Buciumeni, Dănești, Văleni – Piatra-Neamț, Hangul, Durău, Topolița, iar mai curând, monahiile din această obște au trudit la reorganizarea și dezvoltarea fostului schit Durău ca mănăstire de maici.

Permanent sprijinită de marii ierarhi ai Moldovei, dintre care se detașează mitropoliții Veniamin Costache, Ioșif Naniescu și Pimen Georgescu, Mănăstirea Văratic s-a dezvoltat rapid ca un „mare stup duhovnicesc”, constituind un model pentru alte mănăstiri de călugărițe din țară, dar și un important factor de cultură pentru locuitorii satelor din zonă. Încă din 1860 s-a înființat în satul Văratic o școală sătească mixtă, la care a funcționat ca profesor „iconomul” Gheorghe Cheșcu și ale cărei nevoi materiale erau acoperite de mănăstire. La sfârșitul aceluiași an s-a constituit și Școala primară de fete condusă de profesoara Nastasia Agapi și care avea ca „sediu” trapeza mănăstirii.

6. Mănăstirea Agapia

Sursǎ: http://www.centruldepelerinaj.ro/neamt/manastirea-agapia b#%l!^+a?

Figura 3.8 Mănăstirea Agapia

De la Văratic se ajunge la Mănăstirea Agapia fie pe scurtătura tăiată prin pădure către nord, trecând prin Filioara (DC 168), fie revenind în șoseaua națională, pentru ca după 4 km să ne îndreptăm spre vest pe DJ 155 D, fie pe un drum forestier de un pitoresc deosebit. Față de Piatra Neamț, mănăstirea se află la 43 km, iar față de Târgu Neamț la 9 km.

Biserica din incinta a fost construită din piatră și cărămida după un plan arhitectural treflat, asemănător Bisericii „Trei Ierarhi” din Iași, cu turla pe naos, de către arhitectul Ionașc (Enache) Constantinopolitanul (arhitect de curte al lui Vasile Lupu), cu cheltuiala Hatmanului Gavriil (fratele domnitorului Vasile Lupu și a soției sale, Liliana, în perioada anilor 1642-1644. În anii următori, s-a construit zidul de incinta, cu chilii etajate și turnul clopotniță, prin portalul căruia se pătrunde în mănăstire.

Ctitorii au mai dăruit noului lor așezământ și o frumoasa cruce cu opt brațe, sculptată în miniatură, cu cele douăsprezece praznice mari de peste an, îmbrăcată în argint aurit, filigranat. Evanghelia îmbrăcată în ferecături de aur și crucea ctitorească, împreună cu alte obiecte vechi se păstrează la Muzeul de Artă din București.

Numeroase donații a făcut domnul Moldovei, Vasile Lupu și membrii familiei sale. În timp, mănăstirea a suferit numeroase jafuri, distrugeri și incendii, dar totdeauna a fost refăcută și consolidată. A fost locuită de călugări până în anul 1803, când mitropolitul Veniamin Costache o transforma în mănăstire de maici.

Pe latura de sud a clădirii incintei, la etaj, în corpul de chilii al stăreției, a fost construit cu banii lăsați de Mitropolitul Veniamin Costache și de sora sa, schimonahia Elisabeta Costache, prima stareța a Mănăstirii Agapia, paraclisul care are ca hram principal „Nașterea Maicii Domnului”, sfințit în anul 1847.

Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din incinta mănăstirii a fost renovată de mai multe ori. Cu prilejul renovării din anul 1858, interiorul bisericii a fost pictat de Nicolae Grigorescu. Cu toate că avea doar 18 ani, acesta a realizat o remarcabilă suită de compoziții murale și de icoane pline de lumină, mișcare și realism. Pictorul a folosit modele vii, alese cu multă grijă, pentru a realiza portretele sale și s-a inspirat pentru compoziții din b#%l!^+a?marii meșteri ai Renașterii. Pentru Icoana Sfântului Gheorghe în picioare, de pe ușa stânga a altarului, s-a inspirat din sculptura lui Donatello din Florența.

       „Sfinții lui Grigorescu sunt vii, omenește vii și destul de sfinți prin expresia de bunătate, de îndurare și de evlavie, pe care pictorul a știut să le-o dea fără să-i desfigureze, fără să-i dea trăsături prea bizantine, înțelegând distinctiv că un sentiment ceresc nu poate decât înfrumuseța figura omenească” (Al. Vlahuță, 1910).

Despre Nicolae Grigorescu și pictura sa de la Agapia au scris Al. Vlahuță, Barbu Delavrancea, George Oprescu, Francisc Șirato, I. D. Ștefănescu și alții. „Din câte biserici avem în țară, nici una nu închide o așa de aleasă comoară artistică, atâta bogăție de viață cerească, exprimată așa de frumos, așa de curat și cu atâta putere.” (Al. Vlahuță, 1910).

Cerdacul de la parter și cel de la etaj sunt largi, lucrate din lemn, frumos ornamentat, încărcate cu ghivece de flori, care întregesc imaginea de curățenie din aceste locuri.

3.3. Baza tehnico – materială a zonei turistice Neamț – premisă a dezvoltării turismului

3.3.1 Rețeaua unităților de cazare

Într-o zonǎ, stațiune, localitate, turismul se poate dezvolta satisfăcător numai în ipoteza cǎ existǎ suficiente posibilități pentru cazarea, alimentația și agrementarea vizitatorilor. De aceea, din formele de bazǎ materialǎ, capacitățile de cazare condiționează, poate în cea mai mare măsura, volumul activității turistice, deși anumite categorii de vizitatori care sosesc într-o localitate (stațiune) de interes turistic nu recurg întotdeauna la serviciile de cazare.

În general, prin capacități de cazare se înțeleg acele dotări de bazǎ materialǎ care asigurǎ înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumitǎ duratǎ de timp, în baza unor tarife determinate, diferențiate în funcție de gradul lor de confort, perioada de an (sezonul) în care sunt solicitate serviciile de cazare. Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, campinguri etc.), care, în vederea asigurării unui sejur cât mai atractiv, ofer turiștilor condiții optime de adăpostire (înnoptare), îndeplinind, dup caz, și alte funcții caracteristice de domiciliu temporar.

Cazarea vizează crearea condițiilor și confortului pentru odihna călătorului, ea putând fi definită ca rezultat al industriei hoteliere, sector ce înglobează ansamblul activităților b#%l!^+a?desfășurate în spațiul de locuire temporară. Cazarea se prezintă ca o prestație complexă ce decurge din exploatarea echipamentelor de primire și găzduire și este alcătuită dintr-un grupaj de servicii oferite călătorului pe timpul și în legătură cu rămânerea sa în unitățile hoteliere.

Dimensiunile și calitatea serviciului de cazare hotelieră sunt determinate de existența unei baze materiale adecvate din punctul de vedere al mărimii, tipologiei, dotărilor etc. care să asigure turiștilor condiții optime de înnoptare și să îndeplinească și alte funcții. Serviciul de cazare este influențat de încadrarea cu personal a mijloacelor de găzduire, de nivelul de calificare a lucrătorilor, de modul de organizare a muncii. Insuficiența spațiilor de cazare, înzestrarea lor necorespunzătoare, neconcordanța între nivelul confortului oferit și exigențele turiștilor, ca și numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire influențează negativ calitatea serviciului de cazare și, prin intermediul acestuia, dimensiunile circulației turistice și gradul de valorificare a patrimoniului.

Rolul serviciului de cazare este important în cazul turismului rezidențial, de odihnă, când turistul dorește să-și petreacă vacanța într-un cadru natural atrăgător, fără să fie lipsit de confortul specific civilizației moderne. Valorificarea superioară a potențialului turistic reprezintă o latură a aportului industriei hoteliere la dezvoltarea turismului. Zone deosebit de bogate în atracții turistice pot rămâne în afara interesului turiștilor, datorită echipării necorespunzătoare sau absenței unor condiții minime de campare.

În identificarea componentelor serviciului de cazare trebuie avut în vedere faptul că unitatea hotelieră îndeplinește, pentru turist, funcția unui domiciliu temporar și că turistul cheltuiește mai mult de jumătate din totalul timpului de vacanță în aceste spații. Serviciul de cazare este constituit dintr-o sumă de prestații independente:

cazarea propriu-zisă cu servicii complementare;

alimentația cu servicii specifice;

activități de agrement și cultural-artistice;

servicii de informare și intermediere;

activități comerciale;

servicii speciale.

Între aceste servicii există relații de interdependență, în raport cu specificul fiecărei unități de cazare, unele dintre activități pot fi mai dezvoltate, altele mai puțin sau chiar să lipsească, după cum pot apărea și altele suplimentare. b#%l!^+a?

Găzduirea este funcția principală a unităților hoteliere, ea presupune existența unor spații adecvate și a dotărilor necesare asigurării odihnei și igienei turistului. Unitățile hoteliere trebuiesc amplasate în funcție de o serie de factori, și anume: alegerea destinației și poziționarea obiectivului în funcție de acesta, distanța față de mijloacele de acces și față de atracțiile turistice, frumusețea peisajului, liniște. Amplasarea trebuie să răspundă și unor criterii de ordin economic: valoarea investiției, costurile de exploatare, asigurarea unui nivel ridicat de ocupare.

Județul Neamț are în componență sa un număr de aproximativ 100 de spații de cazare turistică de toate tipurile de la hoteluri la pensiuni și camping-uri. Între unitățile cu o capacitate mare se remarcă Hotelul Central și Hotelul Ceahlău din municipiul Piatra Neamț.

Posibilitățile de agrement ale județului sunt numeroase: restaurante, grădini, parcuri, grădini zoologice, rezervații naturale.

Din tabelul 3.1 se observǎ cǎ în 2014 fațǎ de anul 2010 a crescut cu 23,17% numărul de locuri de cazare existente, cu 20,72% numărul de locuri de cazare în funcțiune, cu 41,31% numărul de sosiri și cu 31,72% numărul de înnoptări.

Tabelul 3.1

Capacitatea și activitatea de cazare turistică în perioada 2010-2014

Sursǎ: www.insse.ro

b#%l!^+a?

Grafic 3.1 Evoluția sosirilor în perioada 2010-2014

Din analiza graficului de mai sus se observǎ cǎ numărul sosirilor a avut următoarea evoluție :

în 2011 acesta a crescut cu 16,63% fațǎ de 2010;

în 2012 a urmat o scădere cu 9,24% fațǎ de 2011;

în 2013 și 2014 a crescut cu 26,97%, respectiv 41,31% fațǎ de 2012.

b#%l!^+a?

Graficul 3.2 Evoluția înnoptărilor în perioada 2010-2014

Din analiza graficului 3.2 se observǎ cǎ numărul înnoptărilor a avut următoarea evoluție:

în 2011 a crescut cu 17,79% fațǎ de 2010;

în 2012 a scăzut cu 11,74 fațǎ de 2011 ;

în 2013 și 2014 a crescut cu 19,9%, respectiv cu 31,72% fațǎ de 2012.

b#%l!^+a?

Grafic 3.3 Evoluția indicilor de utilizare

netă a capacității de cazare în funcțiune

Din analiza graficului 3 se observǎ cǎ indicele de utilizare netǎ a capacității de cazare în funcțiune, fațǎ de 2010, a crescut în 2011 și 2014, a scăzut în 2012, iar în 2013 a avut aceeași valoare ca și în 2010.

b#%l!^+a?

3.3.2 Rețeaua unităților de alimentație public

Termenul „alimentație” este utilizat pentru a desemna ceea ce încă multǎ lume numește „alimentație publicǎ”. În Dicționarul explicativ al limbii române, atributul „publicǎ” are înțelesurile de „care privește pe toți” sau „care are loc în prezența unui număr mare de oameni”. De aceea, termenul poate fi perceput cu un sens peiorativ, întrucât nu poate fi vorba de o „participare” a tuturor și nici nu se urmărește ca derularea serviciului sa aibă loc în „prezența” cuiva. Dimpotrivă, intimizarea spațiilor de servire și personalizarea serviciului reprezintă un deziderat permanent.

Alimentația se individualizează ca o componentă distinctă a economiei, orientată spre satisfacerea nevoilor de consum ale populației, având un rol important în viața economică și socială. În cazul turiștilor alimentația este asimilată termenului de „restaurație” cu sensul de refacere a organismului, termen derivat de la restaurant.

În privința conținutului, alimentația se caracterizează prin complexitate, în sensul că reunește într-un tot unitar activități independente, identice sau comparabile cu cele ale altor ramuri ale economiei.

Groupe international de recherches agroalimentaires (GIRA) identificǎ patru motivații ale consumului, corespunzător tot atâtor funcții:

funcția de hrănire – este vorba de masa luatǎ în afara casei; serviciul trebuie sǎ fie rapid și la un preț scăzut, de aceea tipurile de uitați frecventate sunt restaurantul fast-food, bistroul, snack-barul, restaurantul de întreprindere. Aceastǎ funcție deține locul principal în totalul cererilor adresându-se consumatorului obișnuit, fiind destinată satisfacerii unei nevoi fiziologice;

funcția de loisir – deși rămâne o masǎ-necesitate fiziologicǎ, restricțiile de timp și preț sunt mai puțin importante. Este tipul de masǎ luatǎ seara – în drum spre casǎ, pentru a nu mai face bucătărie – sau în timpul unui voiaj turistic. Funcția de loisir răspunde nevoilor manifestate de consumatorii ce călătoresc în week-end sau în vacanță;

funcția de convivialitate – masa se ia cu familia sau cu prietenii și constituie o atracție în sine. Clientela caută o ambianțǎ deosebitǎ și meniuri cu suficiente variante de b#%l!^+a?alegere. Timpul nu mai prezintă importanțǎ, iar nivelul criteriului preț variază de la caz la caz. Funcția de convivialitate se apropie prin conținut, motivație și caracteristicile clientelei de cea de loisir;

funcția de afaceri se referă la crearea cadrului propice unor întâlniri sau negocieri, precum și la organizarea festivităților ocazionate de diverse evenimente. Este masa luatǎ de cadrele superioare, agenții de vânzări, împreunǎ cu partenerii lor de afaceri. Decorul, ambianța și calitatea preparatelor sunt esențiale. Restricțiile de timp sunt mai puțin importante, iar prețul este relativ ridicat.

Tabelul 3.2 Repartiția pe funcții a meselor servite

Sursǎ: Y. Tinard, Le tourisme- Economie et management, McGraw-Hill, Paris, 1992, pag. 305

Paralel cu dezvoltarea turismului, cu diversificarea formelor sale și sporirea exigențelor clientelei specifice, se poate vorbi de o îmbogățire a conținutului activității de alimentație și o creștere a rolului său prin multiplicarea funcțiilor pe care le poate îndeplini, cu accent pe componenta recreativ-distractivă.

Ca parte integrantă a prestației turistice, alimentația manifestă și o serie de particularități:

să fie prezentă în toate momentele importante ale consumului turistic;

să asigure o diversitate structurală a produselor și serviciilor;

să reprezinte un element de selecție a destinațiilor de vacanță sau chiar motivația principală a călătoriei.

Aceste trăsături pun în evidență locul important pe care activitatea de alimentație îl deține în structura produsului turistic și contribuția sa atât la ridicarea calității serviciului turistic în ansamblul său, cât și la creșterea activității voiajelor sau destinațiilor de vacanță. Eficiența sa este reflectată în costul pachetului de vacanță, determinând nivelul și evoluția b#%l!^+a?circulației turistice. Serviciile de alimentație pot fi asigurate de către restaurantele spațiilor de cazare, dar și de restaurantele existente. Rețeaua uitǎților de alimentație publicǎ din județul Neamț este prezentatǎ în Anexa nr. 1.

3.4 Propuneri de activități pentru turismul religios

Trasee turistice:

Traseul 1 : Piatra-Neamț – Barajul de acumulare de la Bicaz – Poiana Teiului – Stațiunea Durǎu – Piatra Neamț.

Obiective de vizitat:

Barajul de acumulare de la Bicaz – lac de acumulare format pe Bistrița, are o înălțime de 127 m, o lungime de 435 m și o lățime maximǎ la bazǎ de 119 m ; lacul în sine are o lungime de 40 km, o suprafațǎ de 33 km2 și un volum maxim de apǎ de 1250 milioane m3; constituie o atractivǎ zonǎ de agrement; se pot face plimbai cu vaporașul, se pot închiria șalupe;

Poiana Teiului – este o rezervație geologicǎ, aici existând un uriaș bloc de calcar format prin eroziune;

Stațiunea Durǎu – este o stațiune climatericǎ și de odihnǎ situatǎ la poalele Masivului Ceahlǎu. Se poate vizita Mănăstirea Durău.

Traseul 2 : Piatra-Neamț – Mănăstirile Horaița, Văratec și Agapia – Cetatea Neamțului – Târgu Neamț – Casa Memorialǎ Ion Creangǎ din Humulești – Piatra Neamț

Obiective de vizitat:

Mănăstirea Horaița – situatǎ la 12 km de Piatra-Neamț; a fost construitǎ în anul 1725;

Mănăstirea Agapia – situatǎ la 9 km de Târgu Neamț; a fost construitǎ între anii 1642-1647; arhitectura bisericii nu are un stil specific, ceea ce conferă o deosebitǎ valoare b#%l!^+a?acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu, între anii 1858-1861;

Mănăstirea Văratec – s-a construit între anii 1808-1812, pe locul celei vechi, și a fost pictatǎ în 1841; arhitectonic, biserica se prezintă ca un edificiu eclectic, cu elemente ale vechiului stil moldovenesc și elemente de arhitecturǎ strǎinǎ care au pǎtruns în Moldova la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XlX-lea;

Cetatea Neamțului – situatǎ în orașul Târgu Neamț, a fost construitǎ de Petru Mușat la sfârșitul secolului al- XIV-lea;

Casa Memorialǎ Ion Creangǎ – situatǎ la la 2 km de Târgu Neamț, este casa în care a copilǎrit Ion Creangǎ.

Traseul 3 : Piatra-Neamț – Târgu Neamț – Mǎnǎstirile Neamț, Secu, Sihǎstria – Piatra Neamț

Obiective de vizitat:

Mǎnǎstirea Neamț – situatǎ la 16 km de Tǎrgu Neamț, este unul dintre cele mai valoroase ansambluri arhitectonice românești; prima mențiune documentarǎ este din 1407; aici funcționeazǎ una dintre cele mai vechi biblioteci din țarǎ (peste 600 de ani) precum și un muzeu ce ilustreazǎ intensa activitate culturalǎ desfǎșuratǎ de-a lungul secolelor;

Mǎnǎstirea Secu – situatǎ la 75 km de Piatra-Neamț, a fost ctitoritǎ de marele vornic Nestor Ureche, în anul 1602;

Mǎnǎstirea Sihǎstria – situatǎ la 22 km de orașul Tǎrgu Neamț, a fost ctitoritǎ în 1655 de cǎtre sihastrul Atanasie împreunǎ cu șapte ucenici de-ai sǎi;

Traseul 4 : Piatra-Neamț – Mǎnǎstirile Bistrița și Pângǎrați – Barajul de acumulare de la Bicaz – Cheile Bicazului – Piatra Neamț

Obiective de vizitat:

Mǎnǎstirea Bistrița – situatǎ la 10 km de Piatra-Neamț; ctitoritǎ în anul 1402 de Alexandru cel Bun;

Mǎnǎstirea Pângǎrați – situatǎ la 15 km de Piatra-Neamț; construitǎ în vremea lui Ștefan Cel Mare;

Barajul de acumulare de la Bicaz;

Cheile Bicazului – situate la 50 km de Piatra-Neamt, Cheile Bicazului fac parte din Parcul Național Cheile Bicazului – Hǎșmaș, fiind unul dintre cele mai impresionante b#%l!^+a?monumente naturale din România;

Traseul 5 : Piatra-Neamț – Vǎratec – Agapia – Casa Memorialǎ Ion Creangǎ din Humulești – Cetatea Neamțului – Rezervația de zimbri „Dragoș Vodǎ”

Obiective de vizitat:

Mǎnǎstirea Agapia;

Mǎnǎstirea Vǎratec;

Casa Memorialǎ Ion Creangǎ;

Cetatea Neamțului;

Rezervația de zimbri „Dragoș Vodǎ” – a fost înființatǎ în anul 1968; în rezervație, pe lângǎ zimbri se mai pot întâlni: cerbi carpatini, cerbi lopǎtari, cǎpriori, vulpi, bursuc, iepuri, urși, lupi, specii de avifaunǎ; în momentul actual, se gǎsesc 3 exemplare de zimbri într-un țarc de aproximativ 4 ha.

Traseul 6 : Piatra-Neamț – Lacul Cuejdel – Cetatea Neamțului – Mǎnǎstirea Vǎratec – „Codrii de aramǎ” – Piatra-Neamț

Obiective de vizitat:

Lacul Cuejdel – situat în comuna Garcina, la 3 km de Piatra-Neamț; s-a format în urma unor alunecǎri de teren succesive începand din 1978 pânǎ în 1991 pe cursul pârâului Cuejdel, la baza Culmii Munticelu; este cel mai mare lac de baraj natural din țarǎ, având suprafața de 12,2 ha, lungimea de 1 km, lǎțimea medie de 102 m, adâncimea medie de 7,44 m, adâcimea maximǎ lângǎ baraj este de 16 m;

Cetatea Neamțului;

Mǎnǎstirea Vǎratec;

„Codrii de aramǎ” – situați la 30 km de Piatra Neamț, 1 km nord de Mǎnǎstirea Vǎratec, este o rezervație forestierǎ alcatuitǎ din goruni seculari.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL 4

PERCEPȚIILE TURIȘTILOR

DESPRE TURISMUL SPIRITUAL ÎN ROMÂNIA

4.1 Metodologia de cercetare

Pentru a identificǎ percepția turișitilor despre turismul spiritual în România am realizare un studiu pe piața turistică. Acest studiu a fost realizat în baza unui chestionar (Anexa nr. 2). Cercetarea s-a desfășurat în mediul online și a fost realizată de agenția New Travel SRL. Personale care au participat la acest studiu au fost atât clienți, cât și viitori clienți ai agenției de turism. Chestionarul a fost pus la dispoziția clienților, pe site-ul companiei în perioada 15.05.2015 – 31.05.2015.

4.2. Obiective și ipotezele studiului

1. Obiectivele studiului:

a) Identificare importanței turimului pentru turiști;

b) Percepția turiștilor privind turismul spiritual;

c) Identificare zonelor cu potențial turistic religios;

d) Identificarea tipurilor de turism practicate de turiști;

e) Identificarea surselor de informație utilizate.

2. Ipotezele studiului

a) Peste 10% din persoanele intervievate nu cunosc termenul de “turism religios”.

b) Peste 55% din persoanele intervievate considerǎ că principalele destinații turistice religioase sunt Moldova și Transilvania.

c) Peste 35% considerǎ că turismul religios reprezintă drumul către regăsire și în același timp un mijloc de vizitare a locurilor sfinte.

d) Peste 20% din persoanele intervievate considerǎ că principalele atracți turistice religioase sunt reprezentate de mănăstiri, urmate de mormintele sfinte.

e) Peste 45% din persoanele intervievate considerǎ că turismul religios este slab promovat.

f) Peste 62% achiziționează pachete turistice de tip religios prin intermediul agenții, dar și prin intemediul bisericilor.

4.3 Analiza datelor

1. Cât de important este turismul pentru Dvs.?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.1 Importanța turismului

Așa cum era de așteptat, persoanele intrevievate au răspuns că turismul joacă un rol important în viața fiecărui om. Este o formă de relaxare, plimbare și care este bun venit după un an de muncă, și nu numai.

2. Practicați turismul?

a?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.2 Perioadele preferate pentru turism

Majoritatea celor chestionați au afirmat că practicǎ turismul atât de sărbătorile legale, cât și în timpul anului.

3. Cât de mulțumit sunteți de turismul din România?

b#

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.3 Gradul de satisfacție privind turismului

Așa cum putem observa din graficul de mai sus, majoritatea celor chestionați nu sunt foarte mulțumiți de turismul din România. La noi în țara deși avem o multitudine de peisaje și locuri frumoase, unitățile de cazare nu sunt foarte bine întreținute.

Pe lângă acest lucru, turismul la noi nu este promovat la fel de mult ca în alte țări precum: Grecia, Bulgaria, Franța, etc. Când spunem sejur ne gândim la relaxare, plimbare și liniște, însă fix aceste elemente lipsesc turismului nostru.

4. Ce tipuri de turism preferați?

!^+a?Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.4 Tipuri de turism practicate

În baza răspunsurile primite observăm că principalele forme de turism practicate de români sunt: tursimul de agrement, turismul spiritual/religios și turismul de aventură. Turismul de afaceri se clasează pe ultimul loc în preferințele turiștilor români.

5. Termenul de turism spiritual/religios vă este cunoscut?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.5 Noțiunea “turism spiritual/religios”

Majoritatea celor chestionați au afirmat că au auzit de tursimul religios, dar nu le este foarte bine fixat. Termenul de turism religios este relativ nou pentru români, de aceea acesta ar trebuie să fie promovat mult mai mult.

6. Ce înțelegi Dvs. prin turism spiritual/religios?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.6 Tursimul religios

Din datele obținute observǎm că pentru turiști, turismul spiritual/religios reprezintă drumul către regăsire și în același timp un mijloc de vizitare a locurilor sfinte.

7. În general, când călătoriți spre un loc religios, motivația religioasă este principalul motiv al călătoriei?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.7 Motivația turismului religios

În urma răspunsurilor primite putem trage concluzia că motivația religioasă nu reprezintă principalul motiv care îi determină pe turiști să aleagă acestǎ formă de turism.

8. Care considerați că sunt zonele cu cel mai mare potențial turistic religios din țară noastrǎ?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.8 Zonele cu cel mai mare potențial turistic

Așa cum rezultǎ din graficul de mai sus zonele cele cu cel mai mare potențial turistic religios din România, este reprezentat de zona Moldovei și zona Transilvania, aici întâlnim un număr foarte mare de mănăstiri, biserici, catedrale și morminte sfinte.

9. Principalele atracții turistice religioase din țara noastră sunt?

b#

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.10 Atracțiile turistice din țara noastrǎ

Majoritatea celor chestionați afirma că pricipalele atracții turistice religioase din țara noastră sunt mănăstirile, urmate de mormintele sfinte. Așa cum știm foarte bine, în țara noastră numărul lacașelor de cult este foarte mare. Lăsând la o parte senzația de liniște care ți-o oferă locurile în care sunt amplasate mănăstirile, modul în care acestea sunt pictate este senzațional.

Puțini cunosc aceste mici comori ale României, de aceea consider că atât mănăstirile cât și toate elementele care alcătuiesc turismul religios ar trebui promovate mult mai multe decât în prezent.

10. Din punctul Dvs. de vedere, care activități favorizează turismul religios?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.10 Principalele activitǎți care favorizeazǎ turismul spiritual/ religios

La acestǎ întrebare cei chestionați au răspuns că principalele activități care favorizeazǎ turismul religios sunt hramurile, evenimentele culturale și expozițiile de icoane și obiecte de cult. Atunci când am formulat această întrebare am vrut să aflu ce îi atrage pe turiști spre practicarea acestei forme de turism. Consider că acestǎ formă de turism se va dezvolta foarte mult, în timp, datorită curiozități de a cunoaște vechile lǎcașe de cult, dar și datoritǎ necesitǎții apropieri de Dumnezeu.

11. Ați achiziționat vreodată pachete turistice religiose?

b#

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.11 Achiziționare pachetelor turistice spirituale/religioase

Așa cum putem observa majoritatea celor chestionați au răspuns că au achiziționat pachete turistice religioase. În mare, achiziționare acestor pachete turistice reprezintă un prim pas spre promovare turismului de tip spiritual/religios.

Principalul element care îi determină pe turiști să achiziționeze astfel de pachete este reprezentat de nevoia de a cunoaște, de a descoperi locuri noi și de a fi cât mai aprope de cele sfinte.

12. De unde ați achiziționat aceste pachete?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.12 Achiziționare pachetelor turistice spiritual/religioase

La acestǎ întrebare cei chestionați au răspuns că au achiziționat aceste pachete de turism de la biserici, dar și de la agențiile de turism. Consider că atât biserica, cât și agențiile de turism ar trebuie să realizeze mai multe oferte turistice tocmai pentru a promova cât mai mult acest tip de turism.

13. Care au fost principalele motive care vă determină să achiziționați pachete turistice religiose?

a?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.13 Principalele motive

privind achiziționare pachetelor turistice spiritual/religios

Principalele motive care îi determină pe turiști să aleagă turismul religios sunt: peisajele din jurul mănăstirilor, dorința de a cunoaște locurile sfinte și dorința de a fi mai aproape de Dumnezeu.

14. Care sunt sursele de informație pe care le folosiți atunci când doriți să călătoriți într-un pelerinaj?

a?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.14 Resursele informative

Asa cum rezulta din graficul de mai sus principala sursă de informare o repezintǎ paginile Web, prietenii și agențiile de turism.

15. Pentru ce duratǎ alegeți un sejur religios?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.15 Durata unui sejur religios

Așa cum putem observa, majoritatea celor chestionați au răspuns că perioada petrecută într-un sejur religios este de 3-5 zile.

16. Care este perioada preferată pentru un sejur religios?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.16 Perioada propice pentru sejur turistic religios

Din răspunsurile celor chestionați, aflăm că perioadele propice pentru acest tip de turism sunt: primăvară și toamnǎ.

17. Considerați ca turismul religios este suficient promovat în țara noastră?

a?

Sursǎ: Chestionar aplicat

Grafic 4.17 Promovare turismului spiritual/religios

Așa cum rezultǎ din răspunsurile de mai sus, turismul religios nu este foarte bine promovat în țara noastră. Fiind o formă de turism mai nouă, acesteia ar trebui să i se acorde mai multe importanțǎ. Cu o promovare foarte bine organizată, atât de agențile de turism, cât și de tour-operatorii, dar și a bisericilor, turismul religioas va deveni foarte cunoscut.

În încheiere vă rugăm să ne răspundeți la următoarele întrebări de identificare:

1. Sex

a?

Grafic 4.18 Sexul

2. În ce categorie de vârstă vă încadrați?

b

Grafic 4.19 Vârsta

3. Venitul lunar pe familie

b#%

Grafic 4.20 Venit lunar pe familie

Tursimul spiritual, așa cum am văzut este o nouă formă de turism apărută în România. Persoanele chestionate au afirmat că este necesar o promovare cât mai complexă a acestui timp de turism. Din răspunsurile primite am aflat că zonele cu potențial turistic spiritual mai ridicat sunt Moldova, dar și Transilvania.

Mănăstirile din Moldova sunt unele dintre cele mai frumoase și mai vizitate obiective turistice din țara noastră. Fiecare dintre acestea este unică în felul ei și este important atât pentru cultura religioasă a locului, cât și pentru turism dintr-o mulțime de puncte de vedere. Moldova este una dintre cele mai frumoase regiuni ale României, aici întâlnindu-se numeroase mănăstiri precum: Moldovița, Sucevița, Voroneț, Putna, Biserica Domneasca, etc.

Transilvania la rândul ei dispune de lacașe de cult foarte frumoase, printre acestea enumeram: Mănăstirea Brâncoveanu, Mănăstirea Râmeț, Mănăstirea Prislop, Nicula, etc. Așa cum bine știm România dispune de un număr foarte mare de lacașe de cult, biserici, mănăstiri și nu numai.

În baza raspunsurilor primite observam că și ipotezele de la începutul studiului au fost demonstrate, astfel:

Peste 10% din persoanele intervievate nu cunosc termenul de turism religios.

Peste 55% din persoanele intervievate considerǎ că principalele destinații turistice religioase sunt Moldova și Transilvania.

Peste 35% considerǎ că turismul religios reprezintă drumul către regăsire și în același timp un mijloc de vizitare a locurilor sfinte.

Peste 20% din persoanele intervievate considerǎ că principalele atracți turistice religioase sunt reprezentate de mănăstiri, urmate de mormintele sfinte.

Peste 45% din persoanele intervievate considerǎ că turismul religios este slab promovat

Peste 62% achiziționează pachete turistice de tip religios prin intermediul agențiilor, dar și prin intemediul bisericilor.

Așa cum rezultǎ din ipotezele de mai sus problema cea mai mare este cǎ acestea tip de turism nu este promovate mai deloc. Puține sunt agențiile care promovează astfel de turism. Pentru a promova turismul spiritual, agenția New Travel va organiza o campanie de promovare a acetui tip de turism.

4.3 Campanie de promovare

Campania de promovare se va numi: “Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere”. Campania de promovare al produsului: “Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere” al agenției New Travel are două direcții generale:

1. Componentă I – presă scrisă și online. Faza aceasta a campaniei de promovare este bazată pe materiale promoționale ce vor fi inserate în presa scrisă din România și promovare online pe site-ul agenției, site-uri de profil turistic și printr-o campanie agresivă de mass (emailuri de prezentare a produsului transmise la o bază de date de potențiali clienți).

Target: atingerea grupului țintă reprezentat de clienții ce vor achiziționa produsul turistic

2. Componenta II – participarea la diverse Târguri de Turism. Target:

studierea competiției la nivel României;

promovarea produsului “Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere”, dar și al celorlalte produse oferite de agenție.

Pentru a realiza cea de-a doua componentă a campaniei promoționale, New Travel intenționează să participe la Târgul de Turism din București, organizat în perioda 12-15 martie 2016.

4.3.1 Definirea obiectivelor

1. Obiective de marketing

Se urmărește promovarea produsului turistic “Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere” comercializat de agenția de turism New Travel.

Participarea la Târgul de Turism, organizat la București la începutul lunii martie 2016 reprezintă, pentru New Travel, un prilej de promovare a tuturor produselor turistice oferite de b#%l!^+a?agenție și totodată marchează începutul campaniei de promovare.

2. Obiective de comunicare

Obiectivul principal este de a demonstra competitivitatea produsului turistic “Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere” ca și raport calitate/ preț și de a face o impresie foarte bună publicului.

Pe de altă parte, prin insert-urile în ziare/ reviste cum ar fi: “Traveller Magazin”, “Turism Club”, “Vacanța la țară”, “Turism Millenium”, etc., se urmărește promovarea noului produs turistic direct grupului țintă.

3. Obiective cantitative

Agenția New Travel urmărește să atragă prin campania de promovare a noului produs turistic minim 4000 de clienți potențiali și 2100 clienți siguri după cum urmează:

a) Prin Componenta 1, se dorește să fie atrași aproximativ 1200 de cumpărători ai "Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere" reprezentând 57% din numărul total de clienți interesați.

b) Prin Componentei 2, se dorește să fie atrași un minim de 900 clienți, reprezentând 43%

din cei 2100 de clienți interesați în achiziționarea produsului "Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere".

4.3.2 Crearea platformei campaniei

1.Planul campaniei

Programul publicitar de măsuri organizatorice cuprinde o listă de activități. Pentru că reușita campaniei publicitare să fie sigură, aceste activități trebuie să fie respectate întocmai fără să se depășească limitele de timp prevăzute pentru fiecare activitate.

Planul campaniei cuprinde două etape:

a. pregătirea campaniei;

b. desfășurarea campaniei. b#%l!^+a?

Întreg proiectul se desfășoară pe un an, pregătirea campaniei va dura aprox. 8 luni, iar desfășurarea ei va începe practic cu participarea agenției la Târgul de Turism, din București când se va face o promovare continuă, deci va avea o intensitate maximă.

2. Temele campaniei și desfășurarea acestora

Tema mesajelor:

Drumul către regăsire;

Descoperă frumusețele lacașelor sfinte din România.

Ca și metode de promovare s-au selecționat următoarele mijloace promoționale:

Componenta 1, a campaniei de promovare "Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere"”: presă scrisă și mediul online.

A) Presă scrisă

S-a optat pentru presă cotidiană pentru că are o mare difuziune și permite cuprinderea unei părți importante din potențialii clienți, cât și pentru presă de specialitate.

Cercul de cititori ai unui cotidian este de regulă stabil, ceea ce permite o bună difuzare a mesajelor în cadrul publicului larg. Astfel, s-a apelat la presa de specialitate, cum ar fi: revista „Traveller Magazin" , „Turism Club”, revista " Tourism Miillenium".

New Travel a evitat să folosească drept suport publicitar televiziunea, datorită costului său foarte ridicat pentru publicitate, precum și ineficienței unui spot publicitar care urmărește prezentarea unui asemenea produs.

De asemenea s-a evitat folosirea radioului ca și suport publicitar datorită faptului că mesajul transmis putea fi doar un fond sonor, iar ce-i interesați nu puteau vedea imaginile ce sunt prezentate pe website sau în media scrisă și online. Un alt motiv a fost impactul redus pe care l-ar fi avut reclama la radio asupra ascultătorilor.

B) Mediul Online

Se vor folosi scrisorile promoționale (Direct Mail sau Mailing List) care vor fi trimise către potențialii clienți – firme care ar avea dorința de a colabora cu agenția pentru a le oferi ca bonus/ primă angajaților produsul "Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere". Scrisorile promoționale reprezintă una dintre cele mai eficiente și facile metode de publicitate. Mesajul va fi scurt, scris într-un limbaj clar, fără greșeli și va cuprinde atât invitația la Târgul de Turism, București, 12-15 martie 2016, cât și informații cu privire la New Travel/ "Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere".

Website-ul agenției New Travel, va dezvolta în pagina de “Vacanțe”- “Sejururi” o secțiune specială intitulată "Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere". Website-ul va include în principal informația prezentată în broșura, precum și poze cu atracțiile principale din Moldova și Transilvania, cu pensiuneile/ hotelurile unde vor fi cazați clienții.

Se urmărește ca experții IT, ai agenției să dezvolte partea de “online shopping” cu posibilitate de plată online, cu cardul. Astfel se răspunde la numeroasele solicitări din partea clienților adulți/ firme de pe piața națională care doresc să achiziționeze un produs turistic fără să se deplaseze la sediul companiei. Pentru opțiunea de “Rezervare” va exista caseta Inquiry prin care poate transmite solicitarea respectivă departamentului de Vânzări care îi va răspunde în cel mai scurt timp posibil.

Suplimentar, pe website, se vor mai include testimoniale ale primilor clienți ce au achiziționat produsul turistic,"Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere" acestea fiind update-ate periodic.

Web-site-ul va avea inclus și un forum de discuții în care clienții vor putea pune întrebări cu privire la produsul turistic, la România ca destinație turistică, și primi răspunsuri fie de la administratori/ experții IT fie de la alți forum-iști.

Componenta 2, a campaniei de promovare :"Turismul religios, o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere" este participare la Târgul de Turism, din București, Ediția 12-15 martie 2016 și expunere materiale promoționale. Pentru participarea la târgul este nevoie de:

a) resurse umane: 5 persoane (3 reprezentanți New Travel și 2 hostesse);

b) stând New Travel + materiale auxiliare;

c) materiale promoționale: de fololosit în cadrul târgului și de expunere:

broșuri – vor cuprinde informații cu privire la produsul "Turismul religios: o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere" dar și la celelalte produse oferite de agenție (perioade/ prețuri produse turistice).

flyere – în care sunt trecute informații referitoare doar la produsul "Turismul religios: o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere" (perioada de desfășurare, programul, locația). Se vor distribui atât în ziarele cât și electronic/ campanie spam pe mail;

materiale publicitare auxiliare – ecusoane, pixuri. Vor fi distribuite vizitatorilor pe perioada de participării la târg.

4.3.3. Stabilirea bugetului promoțional

Pentru distribuirea cheltuielilor promoționale se realizează un plan financiar, care are în vedere medii publicitare și un control riguros asupra acțiunilor desfășurate în cadrul programului.

Bugetul promoțional ia în calcul câteva elemente și anume:

Cheltuieli materiale – cheltuieli cu editarea materialelor publicitare, grafice, în presă, comenzi pentru alte materiale auxiliare.

Tabel 4.1 Bugetul campaniei

“Turismul religios: o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere”

Campania va fi finanțatǎ din resursele agenției de turism New Travel SRL.

4.3.4. Evaluarea eficienței campaniei

Pentru evaluarea eficienței campaniei de promovare a produsului turistic “Turismul religios: o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere" se vor folosi următoarele instrumente:

1. Chestionarul de satisfacție al clienților, va fi disponibil spre a fi completat online pe site-ul New Travel. Informația din chestionarele completate va fi centralizată, analizată și vor fi trase concluzii cu privire la satisfacția clienților și la eficiența campaniei promoționale.

2. Website-ul agenției care este înscris în “Trafic Ranking” și astfel se poate monitoriza numărul de vizitatori după fiecare etapă a campaniei. Instrumentul online “Trafic Ranking” oferă gratuit utilizatorilor posibilitatea de a urmări îndeaproape evoluția numărului de utilizatori ce intră pe un anumit website. Instrumentul are posibilități multiple de monitorizare după: ziua/lună/anul pe care se intră pe site, intervalul orar, IP (posibilitate identificare continent/ țară), timpul petrecut pe

website, cuvintele după care site-ul a fost găsit pe motorul de căutare, etc.

3. Numărul de comenzi ferme – vânzări venite în urma campaniei

La fiecare comandă fermă/ vânzare se va investiga de unde a aflat clientul respectiv despre produsul "Turismul religios: o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere". Astfel se poate evalua eficiența campaniei și a canalelor de comunicare folosite.

CONCLUZII

Într-o economie de piață caracterizată printr-un mediu concurențial, problema creșterii vânzărilor firmei trebuie să reprezinte principala preocupare a tuturor managerilor, indiferent de obiectul de activitate al acesteia. Acest obiectiv nu este ușor de realizat cât timp pe piață există produse similare din punctul de vedere al utilizării, performanțelor, calității și nu în ultimul rând, al atractivității pe care o impun clienților.

În acest moment, agenția de turism New Travel se află bine plasată pe piața turistică

națională devenind de la o zi la alta o prezență fermă. Prin activitatea sa, agenția contribuie la dezvoltarea turismului, mai ales zonal, iar concurența pe care o exercită asupra celorlalte firme de turism ridică standardul serviciilor de turism.

Dispunând de un personal cu o bogată experiență în domeniu, o reclamă adecvată și prin calitatea serviciilor oferite, agenția de turism New Travel și-a creat o clientelă proprie stabilă, fidelizată.

Obiectivul propus pentru anul 2016 este acela de a lansa produsul "Turismul religios: o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere" pe piața din României. Motivele pentru care agenția de turism New Travel are șanse mari de a-și atinge obiectivul propus sunt: realizările firmei până în prezent; prestigiul și popularitatea de care se bucură firmă până în prezent; reclamă și publicitatea foarte variată la care apelează în campania de promovare; mobilitatea mare a firmei; media de vârstă redusă a angajaților; experiența și pregătire lor profesională și nu în ultimul rând experiența și competitivitatea echipei manageriale.

Agenția de turism New Travel fiind o firmă care s-a înscris deja pe drumul succesului în afaceri, trebuie să ia în considerare unele elemente care să o poată propulsa. Astfel, în sfera propunerilor pentru activitatea de viitor se înscriu următoarele:

diversificare a serviciilor prin introducerea de servicii noi, eventual organizarea unor servicii de primire a turiștilor străini (dineuri, seri culturale);

menținerea contractelor cu actualii parteneri și stabilirea de noi legături cu potențiali parteneri de afaceri;

menținerea seriozității cu care firma își onorează partenerii prin plata la timp sau, dacă este

posibil, în avans;

sporirea calității tuturor serviciilor pentru clienții din România și din străinătate;

consolidarea mărcii New Travel;

efectuarea de investiții, mai ales în mijloacele de transport, iar dacă este posibil, în viitor,

investiții în restaurante și chiar hoteluri.

Ca o concluzie generală, prin campania de promovare a produsului turistic "Turismul religios: o nouă formă de regăsire, relaxare și cunoaștere" pe piața din România, agenția New Travel va reuși să se lanseze o nouă formă de turism și de perspective, cu venituri viitoare ridicate pe piața românească obținând notorietate și câștigând încrederea clienților. Campania este și un bun moment de testare a receptivității publicului la un produs nou, tradițional românesc și cu un preț competitiv.

BIBLIOGRAFIE

Cǎrți

Baciu Emilian, Renașterea României, Editura Universitǎții din Pitești, Pitești, 2011.

Camarada Adina, Turismul și dezvoltarea regionalǎ, Editura Ase, București, 2010

Ciorcilǎ Mariana, Marketingul religios și influența lui asupra dezvoltǎrii unei țǎri, Editura Ase, București, 2010.

Cucu Vasile Dorin, Istoria și filosofia religiilor – note de curs, Facultatea de Drept, Universitatea „George Barițiu” Brașov, 2010.

Codruța Adina, Turismul de evenimente: management și marketing, Editura Universitǎții Transilvania din Brașov, Brașov, 2012.

Dima Andrei, Marketingul religios în România, Editura Ase, București, 2011.

Franc Valeriu, Managementul strategic: Analiza Swot, Editura Universitarǎ, București, 2011.

Goeldner Charles, Tourism: principles, practices, philosophies, Editura John Wiley & Sons, Hoboken, 2006

Holloway Christopher, Marketing for tourism, Editura Prentice Hall, Englewood Cliffs, 2004

Holloway Christopher, The business of tourism, Editura Pearson, Harlow, 2009

Ilieș Gabriela, Turism urban, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2008.

Jafari Jafar, Encyclopedia of tourism, Editura Routledge, London, 2000

Kotler Phillip, Principles of marketing, Editura Pearson, Harlow, 2012.

Les Lumsdon, Tourism marketing, Ed. Thomsom, Australia, 2004

Nedelea Alexandru, Tourism marketing, Editura Derc, Tewksburry, 2008

Nicolescu Eugeniu, Marketing în turism, Editura Sport-Turism, București, 2009.

Page Stephen, Managing urban tourism, Editura Prentice Hall, Harlow, 2003

Stanciulescu Gabriela, Management of tourism operations, Editura Ase, București, 2006

Stabler Mike, The economics of tourism, Editura Routledge, London, 2010

Stanciu Pavel, Echilibru oferta-cerere pe piața turistica și fundamentarea strategiilor de dezvoltare: zona Neamț, Editura Ase, București, 2012.

Stancu Daniela, Strategia calitǎții serviciilor agroturistice din România, Editura Ase, București, 2011.

Stǎnciulescu Gabriela, Managementul turismului, Editura All Beck, București, 2009.

Susanu Irina, Management în turism, Editura Universitatea Dunarea de Jos, Galați, 2007.

Tala Lavinia, Religia, o provocare permanentǎ pentru turismul românesc, Editura Ase, b#%l!^+a?București, 2009.

Tala Lavinia, Religie, cultura, turism, Editura Ase, București, 2012.

Țigu Gabriela (coord.), Țală Lavinia, Talpeș Adela, Lungu Cristina, Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București, 2010.

Vanhove Norbert, The economics of tourism destinations, Editura Elsevier, Amsterdam, 2009.

Vellas Francois, International tourism : an economic perspective, Editura Macmillan, Houndmills, 2006

Webgrafie

http://www.businesstime.ro/articole/articol.php?id=3362, impresionant top al celor mai vizitate destinatii religioase, accesat la data 17.03.2015.

http://www.indianembassy.org/new/maha_kumbh_mela_2001.htm, accesat la data 21.03.2015.

http://www.valdostamuseum.org/hamsmith/30May84.html#GarudaLunar01, accesat la data 22.03.2015.

http://www.religioustravelassociation.com/index.asp, accesat la data 24.03.2015.

http://www.religioustravelexpo.com, accesat la data 26.03.2015.

http://www.rcmaweb.org/Home/tabid/37/Default.aspx, accesat la data 27.03.2015.

http://www.crestinortodox.ro/Bisericainlume/Catedrala_din_Santiago_de_Compostela-24-13965.html, accesat la data 10.04.2015.

http://www.viziteazaneamt.ro, accesat la data 15.04.2015.

http://www.neamt.ro, accesat la data de 18.04.2015.

http://obiective-judetul-neamt.viaromania.eu/, accesat la data 20.04.2015.

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=ro&item=5055, accesat la data 21.04.2015.

http://www.insse.ro/cms/, accesat la data 10.05.2015

b#%l!^+a?

ANEXA 1

REȚEAUA UNITĂȚILOR DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ DIN JUDEȚUL NEAMȚ

ANEXA 2

CHESTIONAR Percepția turiștilor privind turismul spiritual/religios

1. Cât de important este turismul pentru Dvs.?

Foarte important

Important

Puțin important

Deloc important

b#%l!^+a?

2. Practicați turismul:

de sărbătorile legale (Crăciun, Anul Nou, 1 Mai, Paște, 1 Decembrie )

în alte perioade

3. Cât de mulțumit sunteți de turismul din România?

foarte mulțumit

indiferent

nu prea mulțumit

NS / NR

4. Ce tipuri de turism preferați?

turism de agrement

tursm de aventură

turism de afaceri

turism spiritual/ religios

5. Termenul de turism spiritual/ religios vă este cunoscut?

da

nu

6. Ce înțelegi Dvs. prin turism spiritual/religios?

vizitare locurilor sfinte

drumul către credința, pocăința

drumul către regăsire

altceva

7. În general, când călătoriți spre un loc religios, motivația religioasă este principalul motiv al călătoriei?

da b#%l!^+a?

nu

8. Care considerați că sunt zonele cu cel mai mare potențial turistic religios din țară noastrǎ?

Moldova

Muntenia

Transilvania

Oltenia

9. Principalele atracții turistice religioase din țara noastră sunt?

mănăstirile, bisericile, catedralele

sanctuarele sfinte

mormintele sfinte

10. Din punctul Dvs. de vedere, care activități favorizează turismul religios?

hramuri

evenimentele culturale creștine

expozițiile de icoane și a obiectelor de cult

concerte de muzică religioasă

11. Ați achiziționat vreodată pachet turistic religios?

da

nu

12. De unde ați achiziționat aceste pachete?

agențiile de voiaj

tour – operatori

bisericǎ

nu obișnuiesc să achiziționez pachet turistic religios b#%l!^+a?

13. Care au fost principalele motive care vă determină să achiziționați pachet turistic religios?

pentru peisaje, frumusețile naturale

dorința de cunoaștere, curiozitate

linște, odihnă, recreer

vizitarea lǎcașelor sfinte

alte motive

14. Care sunt sursele de informație pe care le folosiți atunci când doriți să călătoriți într-un pelerinaj?

prieteni și familia

broșuri turistice

agenții de turism

pagini web

altceva

15. Pentru ce duratǎ alegeți un sejur religios?

1-3 zile

3-5 zile

o săptămână

depinde de buget

16. Care este perioada preferată pentru sejur ?

primăvarǎ

varǎ

toamnǎ

iarnǎ

17. Considerați ca turismul religios este suficient promovat în țara noastră?

da

nu b#%l!^+a?

nu știu

Câteva date despre Dvs.:

1. Sex :

a) feminin

b) nasculin

2. În ce categorie de vârstă vă încadrați?

a) sub 24 ani

b) 25-34 ani

c) 35-49 ani

d) peste 50 anib#%l!^+a?

b#%l!^+a?

3. Venitul lunar pe familie

a) sub 1000 RON

b) între 1000– 2500 RON

c) peste 2500 RON

Vă mulțumim pentru colaborare!

BIBLIOGRAFIE

Cǎrți

Baciu Emilian, Renașterea României, Editura Universitǎții din Pitești, Pitești, 2011.

Camarada Adina, Turismul și dezvoltarea regionalǎ, Editura Ase, București, 2010

Ciorcilǎ Mariana, Marketingul religios și influența lui asupra dezvoltǎrii unei țǎri, Editura Ase, București, 2010.

Cucu Vasile Dorin, Istoria și filosofia religiilor – note de curs, Facultatea de Drept, Universitatea „George Barițiu” Brașov, 2010.

Codruța Adina, Turismul de evenimente: management și marketing, Editura Universitǎții Transilvania din Brașov, Brașov, 2012.

Dima Andrei, Marketingul religios în România, Editura Ase, București, 2011.

Franc Valeriu, Managementul strategic: Analiza Swot, Editura Universitarǎ, București, 2011.

Goeldner Charles, Tourism: principles, practices, philosophies, Editura John Wiley & Sons, Hoboken, 2006

Holloway Christopher, Marketing for tourism, Editura Prentice Hall, Englewood Cliffs, 2004

Holloway Christopher, The business of tourism, Editura Pearson, Harlow, 2009

Ilieș Gabriela, Turism urban, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2008.

Jafari Jafar, Encyclopedia of tourism, Editura Routledge, London, 2000

Kotler Phillip, Principles of marketing, Editura Pearson, Harlow, 2012.

Les Lumsdon, Tourism marketing, Ed. Thomsom, Australia, 2004

Nedelea Alexandru, Tourism marketing, Editura Derc, Tewksburry, 2008

Nicolescu Eugeniu, Marketing în turism, Editura Sport-Turism, București, 2009.

Page Stephen, Managing urban tourism, Editura Prentice Hall, Harlow, 2003

Stanciulescu Gabriela, Management of tourism operations, Editura Ase, București, 2006

Stabler Mike, The economics of tourism, Editura Routledge, London, 2010

Stanciu Pavel, Echilibru oferta-cerere pe piața turistica și fundamentarea strategiilor de dezvoltare: zona Neamț, Editura Ase, București, 2012.

Stancu Daniela, Strategia calitǎții serviciilor agroturistice din România, Editura Ase, București, 2011.

Stǎnciulescu Gabriela, Managementul turismului, Editura All Beck, București, 2009.

Susanu Irina, Management în turism, Editura Universitatea Dunarea de Jos, Galați, 2007.

Tala Lavinia, Religia, o provocare permanentǎ pentru turismul românesc, Editura Ase, b#%l!^+a?București, 2009.

Tala Lavinia, Religie, cultura, turism, Editura Ase, București, 2012.

Țigu Gabriela (coord.), Țală Lavinia, Talpeș Adela, Lungu Cristina, Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București, 2010.

Vanhove Norbert, The economics of tourism destinations, Editura Elsevier, Amsterdam, 2009.

Vellas Francois, International tourism : an economic perspective, Editura Macmillan, Houndmills, 2006