Rolul, Locul Si Metodologia Jocului Didactic Matematic In Invatamantul Primar

Rolul, locul și metodologia

jocului didactic matematic în învățământul primar

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I

I.1 Locul și rolul matematicii în antrenarea gândirii elevilor

I.2 Motivarea alegerii temei

I.3 Antrenarea prin joc a elevilor în tainele învățării matematicii

Capitolul II ASPECTE TEORETICE PRIVIND JOCUL DIDACTIC II.1 Cunoașterea copilului, factor important în învățare

II.2 Caracteristicile jocului didactic matematic

II.3 Funcțiile jocului didactic

II.4 Influențele jocului didactic în procesul de predare învățare evaluare a conceptului de număr natural în ciclul primar

Capitolul III. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN PROCESUL DE PREDARE, ÎNVĂȚARE, EVALUARE A CONCEPTULUI DE NUMĂR NATURAL

III.1 Tipuri de jocuri didactice matematice utilizate în cadrul orelor de predare învățare evaluare a conceptului de număr natural

III.2 Metodica organizării și desfășurării jocului didactic matematic

Capitolul IV. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE

IV.1 Obiectivele lucrării

IV.2 Desfășurarea cercetării

IV.3 Descrierea metodelor folosite în cercetare

IV.4 Jocuri didactice folosite în experiment

IV.5 Aspecte psihopedagogice în cadrul orelor de numerație

Capitolul V. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE – Proiect didactic

– Fișe de lucru

– Fișă de evaluare

INTRODUCERE

Matematica este una dintre disciplinele de bază care se studiază în învățământul primar. Elevii din clasele primare își însușesc noțiuni matematice cu care operează pe tot parcursul vieții, iar de felul cum este organizat și orientat procesul de învățământ depinde dezvoltarea gândirii. Dascălilor, le revine datoria de a utiliza în procesul de învățământ cele mai eficiente căi, cele mai variate metode și mijloace care să asigure creșterea ritmului de însușire a cunoștințelor.

O metodă de învățământ cu multiple resurse educaționale s-a dovedit a fi jocul didactic. Îmbinând distracția cu sarcina didactică, apelând la potențialul intelectual, moral și fizic al copilului, acesta asigură o activitate complexă, dezvoltă flexibilitatea gândirii, perseverența în acțiune, spiritul de cooperare, consolidează o serie de deprinderi și stimulează inițiativa, inventivitatea.

Datorită caracteristicilor sale, jocul didactic este utilizat și ca metodă de instruire și educare, care captează și menține în permanență elevul în condiții de "înaltă – tensiune".

Prin posibilitățile pe care le oferă în procesul de predare – învățare, el poate și trebuie organizat atât în scopul dobândirii unor noi cunoștințe, priceperi și deprinderi, cât și pentru valorificarea nivelului de pregătire al elevului. O cerință esențială a reușitei activității instructiv-educative o constituie cunoașterea capacităților de învățare ale elevilor și a nivelului de pregătire de la care pornesc.

Pentru a reuși să cunoaștem foarte bine colectivul cu care ne vom desfășura activitatea, trebuie să știm disponibilitățile fiecărui elev în parte, cum ar fi: capacitatea de muncă, atitudini, interese, motivații. Pentru sprijinirea diferențiată a elevilor la învățătură, noi trebuie să realizăm cunoașterea particularităților psihologice ale acestora, cu precădere a acelora care influențează randamentul școlar, precum: nivelul dezvoltării proceselor intelectuale, puterea de concentrare și receptivitatea, ritmul de lucru, capacitatea de aprofundare.

CAPITOLUL I

I.1. LOCUL SI ROLUL MATEMATICII ÎN ANTRENAREA GÂNDIRII ELEVULUI

Matematica dezvoltă gândirea combinatorie, gândirea analogică, dezvoltă capacitatea de a descoperi o structură comună în fenomene aparent diferite.

În clasele primare se însușesc noțiunile de bază, instrumentele cu care elevul va opera pe tot parcursul vieții și pe care se clădește întregul sistem al învățământului matematic.

Dacă sunt predate în mod sistematic, ținându-se seama de particularități-le de vârstă ale elevilor, dacă sunt însușite în mod conștient și temeinic, cunoștințele de matematică aduc o contribuție deosebită la dezvoltarea gândirii logice și creatoare, la dezvoltarea spiritului de receptivitate a elevilor încă din ciclul primar. Prin învățarea matematicii se cultivă o serie de atitudini: de a gândi personal și activ, de a folosi analogii, de a analiza o problemă și a o descompune în probleme simple. De asemenea se formează și o serie de aptitudi pentru matematica: capacitatea de a percepe selectiv, capacitatea de a trece de la aspectul diferențial la cel integral sau invers, plurivalența gândirii, capacitatea de a depune un efort concentrat. Cu echipamentul pe care-l dau clasele primare, elevul face întreaga călătorie în domeniul acestei științe. Mulți copii întâmpină dificultăți în învățarea matematicii pentru că nu-și însușesc la timp aceste noțiuni. Important este ca învățătorul șă respecte valoarea formativă a matematicii și să prezinte elevilor aceste noțiuni la nivelul particularităților psihice de înțelegere.

Utilizarea și apoi transferul noțiunilr matematice nu se realizează prin simpla transmiere a acestora de la învățător la elev, ci prin îndelungate și dirijate procese de căutare și descoperire a lor de către elevi. De aici, caracterul dinamic, activ și relativ dificil al învățării matematicii, mai ales prin efort propriu al elevului. Activitățile matematice necesită astfel o bună mobilizare a tuturor comportamentelor psihicului uman, cu precădere a inteligenței și a gândirii. Odată cu însușirea noțiunilor matematice prin efort intelectual elevul învață și anumite tehnici de investigare și rezolvare cu caracter tot mai general. Modalitățile didactice prin care elevul este pus în situația de a căuta și descoperi, de a rezolva situații noi, neînvățate anterior, sunt denumite metode euristice. În cadrul lor întâlnim de multe ori încadrate orientările didactice moderne: modelarea, problematizarea, învățarea prin descoperire. În categoria acestor strategii se înscriu metodele de predare-învățare-evaluare care privesc atât activitatea elevului cât și a învățătoruluiși care își sporesc eficiența formativă cu cât îl implică mai mult pe elev, adică sunt mai activizante, mai participative.

Se poate afirma că matematica modernă, prin caracterul său riguros, științific și generativ al sistemului ei național și operativ pe care îl cuprinde, este investită în bogate valențe eduvativ-formative, nu numai în direcția formării intelectuale, ci și în ceea ce privește contribuția ei la dezvoltarea personalității umane pe plan rațional, afectiv, volitiv, aând o importantă contribuție la formarea omului ca personalitate.

În același timp matematica se adresează și laturii afective: câte bucurii, câte nemulțumiri – acompaniate uneori de lacrimi – nu trăiesc copiii în procesul activităților matematice. În primele clase se naște la copil atractivitatea, dragostea sau repulsia pentru matematică. Dacă elevul simte că pătrunde în miezul noțiunilor matematice, dacă gândirea lui este stimulată sistematic, făcând un efort gradat, dacă el trăiește bucuria fiecărui succes mare sau mic, atunci se cultivă interesul și dragostea pentru studiul matematicii.

Studiul matematicii în școala primară își propune să asigure pentru toți elevii formarea competențelor de bază vizând: calculul aritmetic, noțiuni intuitive de geometrie, măsurare și măsuri.

În ciuda faptului că matematica este știința conceptelor celor mai abstracte, de o extremă generalitate, majoritatea copiilor îndrăgesc matematica și așteaptă cu plăcere aceste ore. Nu este mai puțin adevărat că dascălul are rolul, locul și menirea sa de a-i motiva pe elevi să o studieze cu plăcere și de a o face accesibilă și puternic ancorată în realitate, de a le explica utilitatea și aplicabilitatea ei în viața de zi cu zi.

În viața de toate zilele, matematica are importanța sa deosebită, recunoscută în întreaga lume. Conexiunile matematicii cu viața de zi cu zi, mai târziu, în clasele mai mari, chiar și cu alte domenii ale cunoașterii și vieții, le formează elevilor o gândire logică și flexibilă, le sporește motivația pentru studiul matematicii și îi conduc la înțelegerea unitară a lumii înconjurătoare, putând fi, de altfel, și un instrument eficace, în vederea petrecerii timpului liber în mod plăcut și constructiv.

Matematica este o disciplină creativă și pasionantă. Ea poate produce momente de plăcere și încântare când elevul rezolvă o problemă pentru prima dată, descoperă o rezolvare mai elegantă a problemei sau vede pe neașteptate conexiuni ascunse. Cu toate acestea, pentru un număr însemnat de elevi, matematica rămâne o mare necunoscută fără prea multe soluții pentru ei, dacă nu este legată de viața de zi cu zi și nu este aplicată în practică.

Accentul cade pe utilizarea unor metode activ-participative. Caracteristic pentru aceste metode este participarea, implicarea activă, angajarea deplină, cu toate resursele posibile, a subiectului în actul învățării. Activizatea învățării presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care să-l implice activ pe elev în procesul de învățare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea motivației pentru învățare. Elevul este ajutat să înțeleagă lumea în care trăiește și să aplice în diferite situații de viață ceea ce învață.

"Metodele activ-participative sunt cele care cautăsă transforme contactul subiectului cu noul material într-o experiență activă, trăită de el." (Ausubel D.B., Robinson F.G.)

În ierarhia metodelor activ-participative din învățământul primar, jocul didactic își găsește locul cu maximă eficiență. La vârsta școlară, jocul este de fapt un mijloc de învățare. Datorită conținutului și modului de organizare, jocurile didactice subt mijloace eficiente de activizare a întregii clase, contribuind la formarea și dezvoltarea deprinderilor practice elementare. Scopul jocului este acela de a-l înarma pe elev cu un aparat de gândire logică, suplă, polivalentă, care să-i permită să se orienteze în problemele realității înconjurătoare, să exprime judecăți și raționamente variate într-un limbaj simplu. ceastă formă de activitate oferă un cadru prielnic pentru învățarea activă, participativă, stimulând inițiativa și creativitatea elevilor. Cu cât jocul este mai bine structurat, elevul acordă o implicare mai mare în desfășurarea lui.

Nevoia omului de a se adapta în continuu la situații, la procese și probleme de muncă mereu noi, impun ca școala, o dată cu funcția ei informativă, să dezvolte și atitudinile intelectuale ele elevilor, independența și creativitatea gândirii. Particularitățile de vârstă și cele individuale ale elevilor impun un anumit specific predării. În clasele primare, copilul își formează deprinderi de citire și scriere corectă, face cunoștință cu primele noțiuni matematice, începe studiul mediului înconjurător, al geografiei și istoriei.

Pentru a mări eficiența formativă a învățământului în clasele primare, se cere asigurarea în primul rând a calității cunoștințelor pe care și le însușesc copiii. Metodele și mijloacele de învățare trebuie să pună accentul pe copil. Ele trebuie să insiste pe motivație subiectului în actul învățării. Activizatea învățării presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care să-l implice activ pe elev în procesul de învățare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea motivației pentru învățare. Elevul este ajutat să înțeleagă lumea în care trăiește și să aplice în diferite situații de viață ceea ce învață.

"Metodele activ-participative sunt cele care cautăsă transforme contactul subiectului cu noul material într-o experiență activă, trăită de el." (Ausubel D.B., Robinson F.G.)

În ierarhia metodelor activ-participative din învățământul primar, jocul didactic își găsește locul cu maximă eficiență. La vârsta școlară, jocul este de fapt un mijloc de învățare. Datorită conținutului și modului de organizare, jocurile didactice subt mijloace eficiente de activizare a întregii clase, contribuind la formarea și dezvoltarea deprinderilor practice elementare. Scopul jocului este acela de a-l înarma pe elev cu un aparat de gândire logică, suplă, polivalentă, care să-i permită să se orienteze în problemele realității înconjurătoare, să exprime judecăți și raționamente variate într-un limbaj simplu. ceastă formă de activitate oferă un cadru prielnic pentru învățarea activă, participativă, stimulând inițiativa și creativitatea elevilor. Cu cât jocul este mai bine structurat, elevul acordă o implicare mai mare în desfășurarea lui.

Nevoia omului de a se adapta în continuu la situații, la procese și probleme de muncă mereu noi, impun ca școala, o dată cu funcția ei informativă, să dezvolte și atitudinile intelectuale ele elevilor, independența și creativitatea gândirii. Particularitățile de vârstă și cele individuale ale elevilor impun un anumit specific predării. În clasele primare, copilul își formează deprinderi de citire și scriere corectă, face cunoștință cu primele noțiuni matematice, începe studiul mediului înconjurător, al geografiei și istoriei.

Pentru a mări eficiența formativă a învățământului în clasele primare, se cere asigurarea în primul rând a calității cunoștințelor pe care și le însușesc copiii. Metodele și mijloacele de învățare trebuie să pună accentul pe copil. Ele trebuie să insiste pe motivație și de aceea se axează pe activitățile ludice și pe acelea care corespund intereselor elevilor. În scopul realizării acestui deziderat, trebuie găsite procedee care să solicite activitatea elevilor. Copilul trebuie îndrumat în permanență ca tot ceea ce scrie să treacă prin filtrul gândirii. Mijloacele de învățământ rămân cel mai adesea manualele care se cer mereu înbunătățite, însă nu este obligatorie folosirea lor, impertantă este respectarea programei, consider că este necesar a fi folosite mai mult fișele de lucru și alte materiale didactice adecvate. Prin modelare, joc didactic, problematizare, învățarea prin descoperire elevul este pus în situația de a căuta, a descoperi, de a rezolva situații noi neînvățate anterior. Acestea privesc atât activitatea elevului cât și pe cea a învățătorului.

Matematica este știința cea mai operativă, care are cele mai multe și mai complexe legături cu viața. Ea se învață pentru a fi utilă. Nu există un domeniu al vieții în care matematica să nu-și găsească aplicabilitatea. Tocmai de aceea, modernizarea învățământului matematic apare ca o necesitate.

I.2 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Învățarea matematicii necesită un stil de muncă adecvat; rezultatele depind nu numai de cantitatea de efort, ci și, mai cu seamă, de calitatea lui. Esențial este să sporim randamentul muncii, atât al lecțiilor, cât și al muncii personale a elevului: într-un același timp, cu o aceeași cheltuială de energie, elevul trebuie să asimileze mai mult, mai temeinic, mai organizat.[…]

La nivelul învățământului primar, unde se pun bazele deprinderilor de munca intelectuală, jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învățarea activă, participativă stimulând în același timp inițiativa și creativitatea elevilor. Ele reprezintă o formă de învățare accesibilă, plăcută, atractivă ce corespunde particularităților psihice ale acestei vârste.

Pornind de la aceste considerente, mi-am propus să aprofundez problemele legate de jocurile didactice, ce vizează stimularea creativității în cadrul orelor de matematică, precum și accentuarea caracterului formativ al învățământului, dezvoltarea proceselor intelectuale (gândirea, memoria, atenția, limbajul, imaginația) și a trăsăturilor de personalitate cu rol deosebit în activitatea de invatare (voință, dârzenie, perseverență).

Un rol deosebit îl are matematica în dezvoltarea intelectuală a elevului, în dezvoltarea gândirii logice, adică a unei gândiri consecvente, clare și precise.

Am ales aceasta tema deoarece consider că învățând corect matematica, elevii își formează deprinderea de concentrare a atenției asupra celor studiate, să observe diferite fapte și relații, să le compare și să le confrunte unele cu altele. Rezolvarea problemelor este forma primară  a muncii creatoare de studiu a copilului. În acest context, ca în orice activitate creatoare, imaginația joacă un rol deosebit. Rezolvarea unei probleme constituie un rezultat al activității comune în gândire și imaginație. Deci, dacă această rezolvare contribuie la dezvoltarea gândirii elevilor, în aceeași măsură contribuie la dezvoltarea imaginației creatoare, care constituie o componentă însoțitoare a acesteia.

Experienta mi-a arătat că prin matematică găsim un bun prilej pentru a forma la elevi deprinderi folositoare: punctualitate, exactitate, autoverificare, justificare și motivare. Ei reușesc să  remarce în obiectul observat elemente de asemănare și deosebire, să separe însușirile esențiale și permanente de cele întâmplătoare, să facă o conexiune între însușirile esențiale și cele permanente într-o noțiune.

 În acest proces extrem de important al abstractizării și generalizării, se dezvoltă la elevi o gândire abstractă, logică și sănătoasă. O dată cu gândirea se dezvoltă și limbajul elevului, în mod deosebit în acest cadru, cel matematic, căruia îi este caracteristic laconismul, precizia și claritatea.

Am observat de-a lungul timpului ca, încorporat în activitatea didactică, jocul imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie, de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii.

Jocul fortifică energiile intelectuale și fizice ale școlarilor, generând o motivație secundară, dar stimulatorie. Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învățământul consolidează, precizează, sau chiar verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe, pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Eficiența jocului didactic depinde, de cele mai multe ori, de felul în care învățătorul știe să asigure o concordanță între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, indicații, aprecieri.

În grădiniță, predominant este jocul. Trecerea la activitatea de învățare nu trebuie să se facă brusc. Din această cauză, la clasa I, se recomandă ca unele activități instructive să se desfășoare sub formă de joc sau în unele activități instructive să fie introduse jocuri didactice.

Jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecției în care se observă o stare de oboseală a elevilor și când atenția acestora nu mai poate fi captată prin alte mijloace didactice. De asemenea, pot fi organizate lecții-joc, în care jocul să domine urmărind fixarea, consolidarea și sistematizarea cunoștințelor. Inclus inteligent în structura lecției, jocul didactic, matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului, dar poate, în același timp să ușureze înțelegerea, asimilarea cunoștințelor matematice în formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând o îmbinare între învățare și joc.

Cunoscând importanța matematicii în școală și în viața practică, prin lucrare de față caut să-mi perfecționez metodele și procedeele de predare a ei, contribuind totodată și la ridicarea nivelului de cunoștințe al elevilor, la dezvoltarea gândirii logice a acestuia.

Este adevărat că învățarea nu este joc, ci muncă, dar aceasta nu trebuie ruptă de joc și trecerea trebuie făcută treptat, pentru a nu provoca transformări intelectual-afective. Munca școlară este o punte între joc și muncă, iar jocul este vestibulul natural care conduce spre muncă”. (Chateau,J., 1970,pag.192)

”Cine nu știe să se joace cu copiii ,este destul de nepriceput să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator.” (C.G.Salzmann)

I.3. Antrenarea prin joc a elevilor în tainele învățarii matematicii

Era „civilizației planetare” pe care a inaugurat-o revoluția științifică și tehnică este caracterizată de transformări profunde nu numai în domeniul economic, ci și în sfera raporturilor sociale și psihice dintre oameni, în cultura și morala lor. Idealul educativ al lumii de azi este omul total, apt să desfășoare o activitate socială multilaterală, să se adapteze rapid la dimensiunea transformărilor condițiilor de existență. Mai mult ca oricând, realitățile epocii noastre cer omului să demonstreze că, așa cum sugera plastic A.Malraux, reprezintă altceva decât ”un accident în univers”. În ceea ce privește predarea-învățarea matematicii în învățământul primar, în ultimul deceniu au avut loc schimbări sub raportul obiectivelor metodelor și conținuturilor. Astfel, tendințele actuale ale predării matematicii la nivel elementar consacră o atenție specială dezvoltării gândirii matematicii a elevilor, exersând-o armonios sub toate aspectele.

Predarea aritmeticii rămâne unul din obiectivele esențiale ale receptării matematicii la nivel elementar, existând tendința de a se elibera caracterul plicticos și dogmatic de altă dată și de a lăsa copilului multă libertate în a alege tehnicile și strategiile de calcul. Această schimbare în pedagogie pledează pentru o motivare puternică a elevilor ,fiind unanim acceptată ideea că un om motivat pentru ceea ce face realizează acțiunea respectivă la maximul capacităților sale.

Motivația poate fi internă, plecând de la o situație concretă, sau externă, pornind de la un joc cu reguli precise, făcând apel permanent la satisfacția învățării prin relevarea necesităților practic – aplicative ale cunoștințelor și capacităților dobândite de elevi prin efort personal.

Lecțiile de matematică, concretizate printr-un grad sporit de abstractizare și generalizare, ce poate conduce la o aparentă rupere de realitate și la ieșirea din sfera de preocupări, impun, în mod deosebit, acțiuni didactice care să-i motiveze. pe elevi pentru învățare. De aceea în învățarea matematicii moderne, recurgerea la realitatea înconjurătoare rămâne indispensabilă.

Pentru însușirea matematicii în învățământul primar se are în vedere logica internă a acestei discipline, precum și particularitățile concret – intuitive, formele și operațiile specifice gândirii copilului de vârstă școlară mică. Potrivit lui Jean Piaget, gândirea școlarului mic se află în stadiul operațiilor concrete: el gândește mai mult operând cu mulțimi concrete, iar operațiile cer o interiorizare, o funcționare în plan mintal.

Eficiența procesului de învățare, depinde în mod hotărâtor de terenul psihologic pe care se grefează cunoștințele, de modul cum este pregătită asimilarea lor. Particularitățile psihice ale copilului se definesc în funcție de nivelul lor operațional și nu în funcție de nivelul de informații acumulate.

O dată cu venirea copilului la școală, o bună parte din timp este rezervată activităților de învățare și în programul lui intervin schimbări care ,însă, nu diminuează dorința lui de joc. Ținând seama de puterea lui de concentrare, de nevoia de variație și mișcare în activitatea școlară, lecția de matematică trebuie intercalată sau completată cu jocuri didactice cu conținut matematic.

Jocul didactic matematic este un tip specific de activitate, prin intermediul căruia se pot asimila noi informații, se pot consolida și verifica anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi cu conținut matematic, se pot dezvolta capacități cognitive, volitive și afective ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalității creatoare, se pot asimila modele de relații interpersonale.

Elevii pot învăța – în timpul jocului didactic-să utilizeze eficient informațiile, timpul și spațiul disponibile, își pot dezvolta spiritul de observație, spiritul critic și autocritic capacitatea anticipativ-predictivă, flexibilitatea și fluența gândirii etc. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se orienta într-o anumită situație, de a propune soluții, de a le analiza și alege pe cea optimă, de a interpreta și evalua anumite situații.

Astfel folosit cu pricepere de către învățător, jocul didactic matematic, prin caracterul său atractiv, prin dinamismul său, prin stimularea interesului și competitivității, contribuie atât la consolidarea cunoștințelor matematice, cât și la însușirea unor cunoștințe noi.

În același timp, aceste activități le favorizează și pe cele de verificare a cunoștințelor, motivându-se variantele de răspuns și oferind posibilitatea propunerii de soluții originale.

CAPITOLUL II

ASPECTE TEORETICE PRIVIND JOCUL DIDACTIC

II.1. CUNOAȘTEREA ELEVILOR – FACTOR IMPORTANT ÎN EDUCAȚIE

Ceea ce caracterizează activitatea umană este proiectarea ei în cunoștința de cauză. Procesele școlare – instrucția și educația – își dovedesc eficiența numai în măsura în care educatorul le proiectează conștient, prin raportare continuă la finalitățile specifice. În logica pedagogică, prima idee de natură să dea claritate proceselor proiectate constă în a ști ”cine ”este elevul real și ”ce” poate face. Mai mult decât atât, calitatea procesului educațional depinde esențial de abilitățile psihologice ale celor ce-l întreprind. Emile Planchard a sintetizat această idee în sintagma ”Nemo psychologus, nisi paedagogus” (Nu poți să fii pedagog fără a fi psiholog!), tocmai pentru a sublinia forța acestei interdependențe.

Cadrele didactice au fost învestite de societate cu misiunea de a orienta procesele dezvoltării psiho-fizice a copiilor către un curs mereu ascendent, în scopul valorificării superioare a potențialului lor nativ și pentru favorizarea unei mai bune integrări în societatea acestora. Pentru astfel de considerente ele trebuie să fie în permanență atente la transformările ce se produc în organismul copilului, să le surprindă specificitatea, să faciliteze manifestările favorabile și să împiedice manifestarea acțiunilor nefavorabile. De aceea, concomitent cu activitatea instructiv-educativă, cadrul didactic inițiază și un demers de cunoaștere a personalității copilului, cele două acțiuni –educația și cunoașterea celui educat – aflându-se într-o strânsă legătură. Temeiul acestei legături rezidă în faptul că solicitările externe (sarcinile de învățare, măsurile și cerințele educaționale), înainte de a duce la anumite rezultate și de a se concretiza în anumite performanțe, se răsfrâng prin prisma condițiilor interne ale personalității copilului â, cu ansamblul ei de caracteristici individuale și de vârstă.

Variabilele psihologice care mediază performanțele și manifestările școlarilor sunt numeroase: trebuințele și interesele, disponibilitățile și înzestrările generale, aptitudinile specifice, structurile tipologice și temperamentale, atitudinile caracteriale, însușirile intelectuale, achizițiile anterioare. Ele acționează ca un filtru, ca o grilă de recepție selectivă, imprimând o notă de specificitate individuală proceselor de învățare și conduitelor infantile. ’’Dar, concomitent cu fenomenul variabilității și dispersiei ,generat de particularitățile psihoindividuale ale copiilor, acționează și legea aderenței personalității individuale la tabloul de valori medii ale caracteristicilor psihice induse de aparența mai multor copii la același stadiu de dezvoltare psihică, cu însușirile lui generale, comune, repetabile”. (Golu,P, Verza,E,Zlate,M,1977, pag.195)

În același sens se înscriu și cuvintele lui Vasile Pavelcu, care susține că: ’’Fiecare om, în același timp, seamănă cu toți, seamănă cu unii și nu seamănă cu nimeni”.Se disting, deci, trăsături general-umane, trăsături tipice și trăsături individuale. Toate acestea nu există ca o sumă, ci ca o sinteză care desemnează profilul psihologic individual și care conferă caracterul de unicitate și irepetabilitate fiecărui individ. Cunoașterea trăsăturilor individuale și de vârstă oferă cadrului didactic o bază psihologică pentru a desfășura cu copiii atât activitate frontală, de grup, cât și una individualizată. În același timp, cunoașterea particularităților psiho- fizice de vârstă și individuale îi dă educatorului posibilitatea să aleagă și să folosească mijloacele și căile de influențare optimă a elevilor, influențare care contribuie în mod hotărâtor la formarea viitorului adult potrivit cerințelor actuale și de perspectivă ale dezvoltării societății.

Realizând o îmbinare a cunoașterii și recunoașterii trăsăturilor psihice stadiale și de vârstă cu informații privind trăsăturile psihice individuale prezente ale copilului, cadrul didactic va putea să întrevadă cum va evolua copilul ulterior, să emită predicții la posibilitatea șanselor și reușitelor sale.

Considerând copilul că un adult în devenire, cunoașterea evoluției sale fizice și psihice va permite intervenția activă a educatorului în stimularea, formarea, modelarea și accelerarea dezvoltării personalității elevului.

Importanța cunoașterii psihologice a elevilor rezultă și din sarcina pe care o are învățământul în general de a promova dezvoltarea lor multilaterală. Desigur, cultivarea sistematizată a aptitudinilor a însușirilor psihice presupune cunoașterea lor temeinică, precum și crearea condițiilor necesare manifestării și dezvoltării lor cât mai de timpuriu posibil.

Astfel, fără a constitui un scop în sine, cunoașterea elevilor este o premisă a desfășurării cu mai mare succes a activității instructiv – educative. De aceea, interesul pentru cunoașterea particularităților psiho-fizice de vârstă și de individuale ale elevilor trebuie să constituie o preocupare firească a tuturor cadrelor didactice.

II.2. CARACTERISTICILE JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

Un exercițiu sau o problemă poate deveni joc didactic matematic dacă:

a) realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic;

b) utilizează elementele de joc în vederea realizării obiectivelor propuse;

c) folosește un conținut matematic accesibil și atractiv;

d) utilizează reguli de joc , cunoscute anticipat și respectate de toți elevii;

a) Scopul didactic respectă cerințele programei și a noului Curriculum Național, în conformitate cu specificul vârstei copiilor clasei respective, impuse de realizarea jocului.

O bună formulare a jocului înseamnă o bună orientare, organizare și desfășura a activității respective.

Unele jocuri se referă la probleme de natură cognitivă, altele urmăresc aspecte de ordin formativ. De asemenea, există și jocuri didactice care se adresează ambelor categorii de probleme.

De exemplu, într-un joc în care se urmărește transmitere de noi cunostinte:

Sarcina didactică este legată de conținutul jocului, de structura lui, conținând referiri la ceea ce trebuie să facă elevii în mod concret pe parcursul jocului. Sarcina didactică este de fapt esența întregului joc, antrenând operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația dar și imaginația copilului.

Jocul didactic matematic cuprinde și rezolvă de regulă, o singură sarcină didactică. Prin urmare, sarcina didactică constituie elementul de bază prin care copilul se transpune, la nivelul elevilor, scopul urmărit în activitatea respectivă.

Spre exemplu în jocul didactic ”Caută vecinii”, scopul didactic este consolidarea deprinderilor de comparare a numerelor naturale, iar sarcina didactică este de a găsi numărul mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat.

În jocul intitulat ”Cine urcă scara mai repede?”, scopul este consolidarea deprinderilor de calcul cu cele patru operații, iar sarcina didactică este efectuarea unor exerciții de adunare, scădere ,înmulțire și împărțire.

b) Elementele de joc se stabilesc în raport cu cerințele și sarcinile didactice ale jocului. Ele pot fi foarte variate:

– întrecere individuală sau pe grupe de elevi;

– cooperare între coechipieri;

– recompensarea rezultatelor bune (fie moral ,fie material)

– penalizarea greșelilor comise, pentru a determina respectarea regulilor jocului.

O parte din aceste elemente se utilizează în majoritatea jocurilor didactice( de exemplu întrecerea, cuvântul), altele, în funcție de conținutul jocului. Important este că elementele de joc să se împletească strâns cu sarcina didactică, să mijlocească realizarea ei în cele mai bune condiții.

c) Conținutul matematic al jocului este corespunzător sarcinii didactice, dar și particularităților de vârstă ale copiilor cărora li se adresează.

Conținutul trebuie să fie accesibil, recreativ și atractiv, prin forma în care se desfășoară, prin mijloacele de învățământ utilizate, prin volumul de cunoștințe la care apelează.

Un joc didactic matematic utilizează, de regulă, noțiuni referitoare la mulțimi, elemente de logică, relații de ordine, numere naturale, operații cu numere naturale, numere raționale, unități de măsură, elemente de geometrie.

Reușita jocului didactic matematic depinde în mare măsură de materialul didactic folosit, de alegerea corespunzătoare și de calitatea acestuia.

Materialul didactic trebuie să fie variat, cât mai adecvat conținutului jocului.

Astfel, se pot folosi: creioane, cărți baloane, jucării, jetoane cu desene, jetoane cu numere naturale, cu operații, figuri geometrice, planșe, fișe individuale, riglete, alte materiale confecționate de cadrul didactic.

Materialul didactic trebuie să fie mobil, ușor de manipulat de către copii și să conțină o problemă didactică de rezolvat după caz.

d) Regulile jocului asigură transpunerea în acțiuni concrete a sarcinii didactic.

Pentru realizarea sarcinii propuse și pentru stabilirea rezultatelor întrecerii se folosesc reguli de joc propuse de învățător sau cunoscute , în general, de elevi.

Acestea concretizează sarcina didactică și realizează , în același timp, sudura între acestea și acțiunea jocului. Regulile de joc transformă de fapt exercițiul sau problema în joc, activizând întreg colectivul de elevi la realizarea sarcinilor primite.

Există și jocuri în care elevii sunt antrenați pe rând la rezolvarea sarcinilor didactice. În aceste jocuri este recomandabil ca propunătorul să introducă o completare de regulă, în sensul de a cere grupei să-l urmărească pe cel întrebat și să răspundă în locul lui dacă este cazul.

Regulile trebuie să fie formulate clar, corect, concis, să fie înțelese de către toți participanții la joc, în funcție de etapele jocului, se stabilesc și punctajele corespunzătoare.

Acceptarea și respectarea regulilor de joc îl determină pe elev să participe la efortul comun al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, angajarea pentru învingerea dificultăților, respectarea exemplară a regulilor de joc și, în final, succesul, vor pregăti treptat pe omul de mâine, capabil să se integreze într-o societate.

Exemplu de transformare a unei probleme matematice în joc didactic:

Problemă: În clasă sunt 7 baloane roșii și 7 verzi. Un elev năzdrăvan sparge 7 dintre baloane. Câte baloane roșii și câte verzi pot fi printre cele sparte?

Scopul:

• Aprofundarea cunoștințelor despre adunarea numerelor naturale în concentrul 0 –10

• Dezvoltarea flexibilității gândirii și a atenției în găsirea soluțiilor.

Sarcina didactică:

• Verificarea cunoștințelor despre descompunerea unui număr natural într-o sumă de doi termeni.

Elemente de joc:

• întrecerea individuală și pe echipe (rânduri de bănci);

• recompensa și penalizarea

Material didactic:

• 7 baloane roșii și 7 baloane verzi;

• câte o foaie de hârtie pentru fiecare elev

Regula jocului:

• Elevii scriu soluțiile posibile ale problemei pe foaia primită. După un timp stabilit în prealabil, cadrul didactic strânge hârtiile cu rezolvarea problemei.

În rezolvarea problemei pot apărea 8 soluții, astfel:

Pentru fiecare soluție corectă se acordă un punct. Se clasifică elevii, astfel: pe locul I cei care au scris 8 soluții; pe locul al II-lea elevii cu 7 soluții; pe locul al III-lea cei cu 6 soluții etc. Se va stabili și un clasament pe echipe (rânduri de bănci), adunându-se punctele obținute de fiecare elev al rândului respectiv. Cu recompensă, elevii câștigători vor fi aplaudați și vor primi câte o diplomă. Drept penalizare, elevii care nu au găsit nici o soluție vor fi puși să scrie pe caiete adunările corespunzătoare.

II.3. FUNCȚIILE JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

Din perspectiva influențelor exercitate, se desprind anumite funcții ale jocului didactic, și anume:

funcția formativă;

funcția cognitivă;

funcția motivațională;

funcția organizatorică.

a) Funcția formativă

Jocurile didactice îndeplinesc importante sarcini formative ale procesului de învățământ cum ar fi:

antrenează operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, clasificarea, ordonarea, abstractizarea , generalizarea;

dezvoltă spiritul imaginativ-creator și de observație;

dezvoltă atenția, disciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități;

dezvoltă spiritul de inițiativă și independența în muncă, precum și spiritul de echipă;

formează deprinderi de lucru corect și rapid;

asigură însușirea mai rapidă, mai accentuată și mai plăcută a unor cunoștințe relativ aride pentru această vârstă.

De asemenea, jocul didactic reprezintă un mijloc de educare morală și socială. Problematica educativă în acest sens este pusă în mod direct prin intermediul regulilor care reglementează întreaga acțiune în joc. Cunoașterea prealabilă a acestor reguli contribuie în mare măsură la subordonarea conduitei proprii unor cerințe exterioare asimilate de copil fără condiție. Însușirea și respectarea regulilor are o influență puternică în formarea judecății morale a elevilor în evoluția lor de la morale bazată pe constrângere la cea bazată pe cooperare.

b) Funcția cognitivă

Jocurile didactice au și o funcție cognitivă, cu un vector îndreptat spre noi achiziții și un altul spre copil, pentru cunoașterea lui psihopedagogică.

În învățământul primar, jocul didactic utilizat în activitatea de predare învățare reprezintă o formă de asimilare a cunoștințelor, cu scopuri și sarcini instructive și educative bine determinate, cu un conținut adecvat care se realizează într-o formă plăcută. O dată integrat în diferite situații de învățare, jocul didactic face ca elevul să fie solicitat la un efort mintal similar celui depus într-o activitate didactică obișnuită: să observe, să identifice, să denumească, să explice, să clasifice , să analizeze , să transforme , să compună, să interpreteze.

În același timp, prin joc, copilul se manifestă firesc fapt care îi permite cadrului didactic să-l studieze sub aspect temperamental sau caracterial și să activeze desfășurarea jocului „din mers”, dacă este cazul. Orice copil se angajează total în jocul său, fiindcă jocul îi servește pentru a-și afirma întreaga sa personalitate. Fiecare copil are un stil propriu de joc , așa cum fiecare artist are stilul său creator caracteristic. Copilul își arată în timpul jocului inteligența, voința, caracterul dominant într-un cuvânt: personalitatea.

c) Funcția motivațională

Învățarea și interesul obiectiv (motivația) sunt reciproc coordonate. Dacă lipsește motivația, lipsi și o bună parte din motivația necesară.

Dacă formula generală a motivației de joc este pentru elevi aceea de a se juca și nu aceea de a câștiga, atunci în jocurile didactice motivul începe să se deplaseze tot mai mult de la procesul propriu-zis al acestora spre rezultatele lor. În această privință, A. N. Leontiev arată că: atunci când , în joc, ”…motivul intrinsec devine nu atât jocul în sine, cât câștigul, activitatea încetează de fapt a mai fi joc.” (Leontiev,A.N.,1964,P.326).

În procesul de învățământ, datorită legăturii sale strânse cu motivele afective, cât și datorită caracteristicii sale indispensabile-tendința de a fi repetat – jocul îl solicită pe elev să dispună de mijloace care să-i asigure un loc, o poziție acceptabilă în raporturile interpersonale create de contextul și atmosfera jocului.

Toate acestea îi provoacă elevului tensiuni psihice în vederea însușirii și perfecționării cât mai bune a acestor mijloace care îi sunt inerente jocului respectiv.

Astfel, folosirea jocului didactic în procesul instructiv educativ face ca elevul să învețe cu plăcere, să devină interesat față de activitatea ce se desfășoară, face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoși, să capete mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță în răspunsuri.

d) Funcția organizatorică

Funcția organizatorică reprezintă o funcție esențială prin faptul că jocurile permit o bună planificare a timpului elevului și al cadrului didactic. În timpul jocului toți copii activează. Acțiunile lor nu sunt aleatorii, ci jalonate, controlate prin reguli de joc.

De asemenea, jocurile didactice matematice permit desfășurarea unor activități diferențiate, în care elevii se întrețin cu ei înșiși și colaborează în cadrul grupului, concurând în paralel cu un alt grup, fapt care conduce la cunoașterea de sine și la asumarea unor responsabilități privind propriile acte.

II.4. INFLUENȚELE JOCULUI DIDACTIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV

În activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă evident, locul preferat.

Jucându-se, el își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitățile înconjurătoare.

Pentru copil, aproape orice activitate este joc: ”jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință să acționeze” (Eduard Claparede – Psihologia copilului)

A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil. Despre un copil nu se spune că el ”crește” și atât; trebuie spus că el ”se dezvoltă ”prin joc. Astfel, el pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară, traduce în fapte potențele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează, le dezvoltă, le îmbină și le complică, își coordonează ființa și îi da vigoare. Așadar, jocul dezvoltă funcțiile latente, ființa cea mai înzestrată fiind aceea care se joacă cel mai mult.

În copilărie, jocul duce la antrenarea funcțiunilor fiziologice cât și a celor psihice. Jocul are la copil rolul pe care munca îl are la adult. Așa cum adultul se simte realizat prin lucrările sale, tot așa și copilul se simte important prin succesele sale ludice. Un adult caută sa-și dovedească sieși și să dovedească altora propria sa valoare printr-un rezultat real, urmare a muncii sale. Copilul, aflat în afara lucrurilor reale și sociale, găsește acest substitut în joc. De aici, importanța primordială a jocului copiilor. Un copil care nu vrea să se joace este un copil a cărui personalitate nu se afirmă, care se mulțumește să fie mic și slab, o ființă fără mândrie, o ființă fără viitor.

Istoria jocului infantil este, deci, istoria personalității care se dezvoltă și a voinței care se formează treptat.

După împlinirea vârstei de 6-7 ani, în viața copilului începe procesul de integrare în viața școlară ca o necesitate obiectivă determinată de cerințele dezvoltării sale multilaterale. De la această vârstă, o bună parte din timp este rezervată școlii , activității de învățare, care devine o preocupare majoră. În programul zilnic intervin schimbări impuse de ponderea pe care o are acum școala, schimbări ce nu diminuează dorința de joc a copilului, deoarece jocul rămâne o problemă majoră întregii copilării. Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viața copilului, este ușor de înțeles eficiența folosirii în procesul instructiv-educativ.

În sistemul influențelor ce se exercită pe diferite direcții pentru creșterea. Acțiunii formative a școlii, jocul didactic ocupă un loc important. Elementele de joc încorporate în procesele instructive ,pot motiva și stimula puternic activitatea didactică, mai ales în prima fază a învățării, în care interesul obiectiv este minim.

Folosirea jocului didactic în procesul instructiv educativ face ca elevul să învețe cu plăcere, să devină interesat față de activitatea ce se desfășoară, face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoși, să capete mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță și tenacitate în răspunsuri.

Și în activitatea didactică se pleacă de la principiul just potrivit căruia copilul nu face bine decât ceea ce îi place să facă. Pentru o percepție justă în memorie și în rațiune, cel ce învață are nevoie de o motivație intrinsecă. Lipsind motivația, va lipsi și o bună parte din atenția necesară învățării. Învățarea și motivația sunt , deci, reciproc coordonate.

În școală, motivația intrinsecă pentru învățătură nu apare la comandă. În acest sens jocul constituie un ajutor neprețuit pentru a învăța fără constrângeri. Atracția jocului este o atracție specifică și superioară.

Un alt motiv pentru care folosirea jocului printre elementele de sprijin ale învățării este importantă este faptul că, după un anumit timp, în cadrul activităților didactice, în special la clasele I-IV, traiectoria concentrării coboară la toți elevii: aptitudinea de a se concentra devine tot mai redusă odată cu creșterea curbei oboselii.

Jocul didactic poate fi folosit cu succes scontat în captarea atenției elevilor pe tot parcursul activității școlare și în înlăturarea plictiselii dezinteresului.

Plăcerea funcțională – cea mai evidentă particularitate a jocului – ce acționează în cadrul jocurilor didactice va crea o nouă formă de interes, de participare din partea elevilor, mult superioară atenției realizate prin constrângere. Aceasta și datorită faptului că elevul solicitat la joc va avea o comportare activă.

Una din cele mai importante performanțe ale jocului este facilitarea trecerii de la joc la simbol. Cu alte cuvinte, jocul mijlocește geneza reprezentării. Un obiect dobândește o altă semnificație decât cea pe care o prezintă direct. Prin asociere directă obiectele jocului devin evocatoare. În joc, copiii își modelează achizițiile reale. Ei intră în stăpânirea unor scheme de acțiune și raportare.

De asemenea, în cadrul jocului didactic, elevii învață să-și stăpânească tendințele ce contrazic normele jocului. Disciplinarea cerută de structura și regulile jocului nu este considerată supărătoare de cel ce se joacă. Jocurile disciplinează fără constrângere pe ”jucători” atât sub aspectul desfășurării acțiunilor obiective (coordonarea mișcărilor, concentrarea), cât și sub aspectul comportamentului social. Această disciplinare funcțională nu rămâne superficială, ci este acceptată de cel care se joacă.

Pe baza raportului dintre joc și libertate rezultă că structura caracteristică a jocului respectiv se poate realiza numai pe baza unui echilibru deplin între cerințele disciplinatoare ale regulilor și subordonarea acceptată și realizată de bunăvoie. În acest mod jocul didactic constituie o paradigmă a modului de reglementare a comportamentului, către care ar trebui să tindă educația generală a copilului.

Prin intermediul jocului copilul ia contact cu alții, se obișnuiește să țină seama de punctul de vedere al altora, să iasă din egocentrismul său original, jocul fiind și o activitate de grup. În cazul jocului de grup, a jocului colectiv, fiecare ține seama de celălalt. Acest lucru reclamă de la fiecare elev o continuă trecere de la coordonare la subordonare, un spirit de echipă. Important în jocul colectiv este, de asemenea, faptul că această atitudine de coordonare și subordonare nu poate fi realizată prin constrângere, ci numai în mod activ de către elevi, în desfășurarea jocului. În acest fel, se realizează în joc o interiorizare a normelor.

Ca o consecință a adecvării sarcinilor și cerințelor educative la particularitățile etapei de dezvoltare în care se află copilul, la vârsta școlară mică încep să se insereze în activitatea elevului elemente de muncă ce conferă calități noi organizării vieții și activității copilului. Adaptarea copilului la noile cerințe va ridica pe o treaptă superioară dezvoltarea sa psihică. Se vor îmbunătăți cunoștințele și reprezentările acestuia, elevul începând să-și facă o imagine despre diferitele aspecte ale muncii oamenilor în societate; se vor forma și consolida noile deprinderi de mânuire și de folosire ale diferitelor materiale, deprinderi elementare de muncă; se vor îmbogăți interesele, emoțiile și sentimentele copilului.

Subliniind și unele dintre efectele funcționale secundare ale jocului în general și, implicit ale jocului didactic – tendința de repetare, destindere și odihnă – toate cele arătate întăresc importanța folosirii jocului didactic ca mijloc instructiv-educativ.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN PROCESUL DE PREDARE, ÎNVĂȚARE, EVALUARE A CONCEPTULUI DE NUMĂR NATURAL

III.1. TIPURILE DE JOCURI DIDACTICE UTILIZATE ÎN CADRUL ORELOR DE NUMERAȚIE

Se poate vorbi de o clasificare a jocurilor didactice matematice în funcție de anumite criterii, cum ar fi:

modul de prezentare a sarcinii și modul de desfășurare;

momentul folosirii în cadrul lecțiilor;

conținutul matematic abordat;

materialul didactic folosit;

aportul formativ.

Diferitele variante ale jocurilor didactice pot cuprinde sarcini asemănătoare, dar prezente în forme diferite și pot mărind gradul de dificultate în funcție de vârsta sau nivelul cunoștințelor copiilor.

Din punct de vedere al modului de prezentare a sarcinii și a modului de desfășurare, distingem:

jocuri cu explicații și exemplificare;

jocuri cu explicații , dar fără exemplificare;

jocuri didactice fără explicații, doar cu simpla enunțare a sarcinii.

După momentul folosirii în cadrul lecției, jocurile pot fi:

jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare (lecție-joc);

jocuri didactice matematice ca momente propriu-zise ale lecției;

jocuri didactice matematice în completarea lecției, intercalate pe parcursul lecției sau la final (mai ales la clasa I).

În funcție de conținutul matematic abordat, jocurile didactice matematice se pot grupa astfel:

jocuri didactice având ca temă șirul numerelor naturale, cu sistemul zecimal și pozițional;

jocuri didactice având ca temă operațiile cu numere naturale;

jocuri didactice cu unități de măsură;

jocuri didactice cu elemente de geometrie;

jocuri didactice pentru formarea reprezentărilor spațiale, recunoașterea culorilor, a formelor, a mărimilor;

jocuri didactice cu numere raționale;

jocuri logico-matematice (organizate cu ajutorul trusei cu figuri geometrice Z.Dienes) premergătoare operațiilor cu numere:

jocuri pentru construirea mulțimilor;

jocuri pentru aranjarea pieselor într-un tablou

jocuri cu diferențieri;

jocuri de formare a unor perechi;

jocuri de transformare;

jocuri cu mulțimi echipotente.

jocuri și probleme de perspicacitate, logică și istețime.

În funcție de materialul didactic folosit (sau nu) jocurile didactice se pot clasifica în:

a) jocuri didactice cu material didactic;

– standard (confecționat);

– natural (din natură)

b) jocuri fără material didactic (cu ghicitori, cântecele, povestiri, scenete etc.)

Din punct de vedere al aportului lor formativ, jocurile se pot clasifica după acea însușire sau operație a gândirii căreia i se adresează jocul didactic:

Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză (Jocul „negației”, ”Completează șirul”). Aceste jocuri pot cere o analiză pe baza comparației între imaginea pe care o vede copilul (percepția) și cea pe care o are despre obiectele asemănătoare (reprezentări)

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de sinteză, care presupun efectuarea prealabilă a unei analize și de aceea necesită dezvoltarea acestei operații(jocurile numerice predate în cadrul operațiilor cu numere).

Jocurile didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua operații (jocuri logico-matematice).

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de abstractizare și generalizare (”Cine știe răspunde”), având sarcina didactică de a compune numere în limitele 0-10, iar regula jocului fiind de a formula exerciții de adunare și scădere cu 1 și 2, al căror rezultat să fie egal cu numărul dat de conducătorul jocului).

Jocuri didactice pentru dezvoltarea spiritului de observație, a perspicacității(jocuri și probleme de perspicacitate, logică și istețime).

III.2. METODICA ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

Pentru asigurarea eficienței jocului didactic, una din condițiile esențiale este buna pregătire a lui. Un joc bine pregătit și organizat constituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare a elevilor cu viața înconjurătoare, deoarece în desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la valorificarea lor creatoare.

În vederea reușitei unui joc didactic învățătorul va avea în vedere câteva cerințe metodice specifice:

pregătirea jocului didactic;

organizarea minuțioasă a acestuia;

respectarea momentelor jocului didactic;

ritmul și strategia conducerii(dirijării) jocului;

stimularea elevilor în vederea participării active la joc;

asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;

varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea unor variante noi etc.)

Pregătirea jocului didactic presupune:

studierea atentă a conținutului și structurii acestuia;

pregătirea materialului necesar;

elaborarea proiectului după care se va desfășura jocul didactic;

Pentru organizarea jocului didactic matematic, cadrul didactic va lua următoarele măsuri:

împărțirea corespunzătoare a elevilor clasei în funcție de acțiunea jocului;

reorganizarea mobilierului sălii de clasă (dacă acțiunea jocului o solicită);

distribuirea materialului necesar desfășurării jocului;

În general, materialul didactic se distribuie la începutul activității de joc, deoarece elevii cunoscând (intuind) în prealabil materialele necesare jocului respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicația cadrului didactic referitoare la desfășurarea jocului. Există și situații în care materialul didactic poate fi împărțit elevilor după explicarea jocului:

Desfășurarea jocului didactic cuprinde de obicei, următoarele momente:

a)introducerea în joc prin discuții pregătitoare;

b) anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia;

c) prezentarea materialului didactic necesar desfășurării jocului;

d) explicarea și demonstrarea regulilor jocului;

e) fixarea regulilor;

f) eventuala complicare a jocului;

g) introducerea altor variante ale jocului;

h) încheierea jocului prin evaluarea conduitei echipelor sau evaluarea individuală;

a) Introducerea în joc îmbracă forme variate în funcție de tema jocului.

Uneori, atunci când este necesară familiarizarea elevilor cu conținutul jocului, activitatea poate începe printr-o scurtă discuție cu caracter motivator. Alteori, introducerea se poate face printr-o scurtă expunere care să stârnească interesul și atenția elevilor. În alte jocuri, introducerea se poate face prin prezentarea materialului , mai ales atunci când de logica materialului este legată întreaga acțiune a elevilor.

Introducerea în jocul matematic nu este totdeauna un moment obligatoriu.

Cadrul didactic poate începe jocul anunțând direct titlul acestuia.

b) Anunțarea jocului trebuie făcută sintetic, în termeni preciși, fără cuvinte inutile, spre a nu lungi inutil începutul acestei activități.

De exemplu: ”Astăzi vrem să vedem care dintre voi calculează fără să greșească. De aceea vom organiza împreună jocul…”; sau:”copii, astazi vom organiza un joc nou. Jocul se numește…”.

Învățătorul va găsi formulele cele mai variate de anunțare a jocului, astfel ca, de la o lecție la alta, ele să fie cât mai adecvate conținutului acestuia.

c) Prezentarea materialului didactic se va face cât mai explicit, punându – se accent pe obiectivele urmărite.

Se vor da explicații atât pentru materialul model cât și pentru cel individual, iar prezentarea va fi însoțită și de câteva exerciții de folosire și mânuire corectă a materialului didactic.

d) Explicarea jocului este un moment hotărâtor în derularea și desfășurarea ulterioară a jocului .

Pentru aceasta, cadrului didactic îi nrevin următoarele sarcini:

să-i facă pe elevi să înțeleagă sarcinile de lucru ce le revin pe parcursul jocului;

să precizeze regulile jocului , asigurând înțelegerea și însușirea lor rapidă și corectă;

să prezinte conținutul jocului și principalele etape în funcție de regulile jocului;

să dea unele indicații referitoare la utilizarea materialului didactic;

să precizeze sarcinile conducătorului de joc și cerințele ce trebuie îndeplinite pentru a deveni câștigători ai jocului.

e) Fixarea regulilor este recomandată pentru jocurile cu o acțiune mai complicată, ce impun sublinierea specială a acestor reguli. Cadrul didactic va acorda în acest caz o atenție deosebită elevilor care au o capacitate mai redusă de înțelegere sau acelora care au o exprimare mai dificitară.

De multe ori, fixarea regulilor nu se justifică, deoarece se îndeplinește formal, prin reproducerea lor de către elevi.

f) Executarea jocului începe la semnalul dat de conducător. La început acesta intervine mai des în joc, reamintind regulile sau dând unele indicații organizatorice. Pe măsură ce se înaintează în joc sau elevii capătă experiența jocurilor matematice , cadru didactic acordă independență elevilor, îi lasă să acționeze liber.

Modalitățile îndrumării jocului didactic pot fi clasificate în funcție de poziția cadrului didactic față de joc.

Astfel, se poate efectua o îndrumare din interiorul jocului, educatorul fiind și un participant direct la joc, fie într-un rol definit, fie într-un rol nedefinit .În același timp însă, îndrumarea poate să se exercite din exterior, din afara jocului, când adultul își păstrează poziția de educator și, prin aceasta, menține relația directă de la educator la educat. În primul caz relația educator-educat se împletește cu relația de la participant la participant la joc și astfel copilul asimilează sugestia adultului cu mare aviditate ,integrând cele două relații. Este de la sine înțeleasă, cu cât copii sunt mai mici, cu atât este necesar ca rolul educatorului să fie definit și să aibă o pondere mare în contextul jocului. În schimb, pe măsură ce experiența de joc a copiilor crește – și cu aceasta spiritul lor de creativitate, inițiativă și independență – educatorul se plasează în joc în roluri secundare sau chiar nedefinite. Această poziție în rol nedefinită îi permite să participe în același timp la mai multe grupe de joc.

Pe parcursul desfășurării unui joc didactic matematic, învățătorul poate trece de la conducerea directă la cea indirectă, sau le poate alterna.

În ambele cazuri cadrul didactic trebuie:

să imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat);

să mențină atmosfera de joc;

să urmărească evoluția jocului ,evitând momentele de monotonie, de stagnare;

să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectând regulile stabilite;

să creeze condițiile necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina didactică în mod independent sau în cooperare;

să urmărească comportarea elevilor, relațiile dintre ei;

să activeze toți elevii la joc, găsind mijloacele potrivite pentru a-i antrena și pe cei timizi;

să urmărească felul în care se respectă , cu strictețe regulile jocului.

Este recomandat ca învățătorul să dea libertate copiilor în timpul jocului, pentru a spori rolul formativ pe care acesta îl deține în diferitele moduri de desfășurare a unei lecții de matematică.

Verbalizarea acțiunilor, exprimarea rezultatelor obținute, deși sunt importante nu se situează pe același plan cu activitatea propriu-zisă., putându-se utiliza un limbaj obișnuit.

g) Complicarea jocului; introducerea unor noi variante.

Sunt situații când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi:

elevii devin ei înșiși conducătorii jocului;

schimbarea materialului didactic între elevi, pentru a le da posibilitatea să rezolve probleme cât mai diferite în cadrul aceluiași joc;

complicarea sarcinilor jocului;

introducerea unui nou element de joc;

introducerea unor materiale noi.

h) Încheierea jocului se realizează la finalul jocului, moment în care învățătorul formulează concluziile și aprecierile în legătură cu modul în care s-a desfășurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile, cum s-au executat sarcinile primite. De asemenea, cadrul didactic va face referiri asupra comportamentului elevilor, făcând unele recomandări cu caracter individual și general.

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE

IV.1. OBIECTIVELE LUCRĂRII

Specificul activității umane constă și în faptul că acestea sunt orientate și dirijate în funcție de finalitățile urmărite. Din acestea derivă anumite obiective-enunțuri cu caracter finalist – care aduc expresie intenției de a produce o modificare prin activitatea întreprinsă.

La nivelul învățământului primar unde se pun bazele deprinderilor de muncă intelectuală, jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învățarea activă, participativă, stimulând în același timp inițiativa și creativitatea elevilor. Jocul utilizat în lecție este o activitate de învățare cu scopuri și sarcini bine determinate, cu un conținut adecvat și care se realizează într-o formă plăcută.

Urmărindu-se obiectivele curente ale lecției, formarea deprinderilor prin jocurile didactice care vor fi folosite în diferite momente ale acestuia, elevul este solicitat la același efort mintal pe care l-ar face intr-o activitate didactică obișnuită: să observe , să denumească, să recunoască, să explice, să clasifice, să transforme, să compună etc. cu deosebirea că în cadrul jocului el efectuează acele operații într-o formă plăcută, atractivă, mobilizându-și toate resursele pentru îndeplinirea sarcinilor jocului.

Ținând seama de rolul și importanța jocului didactic în procesul instructiv-educativ, în lucrarea de față îmi propun următoarele obiective:

Obiectivul principal al acestei cercetari este de a arata ca prin introducerea jocului didactic in activitatile de numeratie la ciclul primar voi asigura, pe de o parte o mai rapida insusire si consolidare a cunostintelor legate de introducerea notiunii de numar, pe de alta cresterea capacitatii de utilizare a acestei notiuni.

Obiectivele specifice:

Creșterea eficienței procesului de formare a noțiunii de număr natural la ciclul primar prin îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne;

Dezvoltarea spiritului imaginativ-creator si de observatie cu ajutorul elementelor de joc introduse activitatile matematice;

Cresterea gradului de asimilare a unor notiuni prin transformarea unor probleme in joc didactic

Antrenarea operațiilor gândirii: analiza, sinteza, comparația, clasificarea, ordonarea, abstractizarea și generalizarea.

Consider că, îndeplinind aceste obiective, îmi voi aduce contribuția la dezvoltarea capacităților intelectuale ale elevilor mei, precum și ale celorlalte laturi ale personalității lor.

Prin joc, copilul se manifestă firesc, fapt care îmi permite să le studiez caracterul și temperamentul.

IV.2. METODE DE CERCETARE FOLOSITE

Cercetarea pedagogică este o acțiune de observare și investigare, pe baza căreia cunoaștem, ameliorăm sau inovăm fenomenul educațional.

Nu toate fenomenele educaționale pot fi supuse unei experimentări riguroase (de exemplu, formarea sentimentelor morale). Inovarea în învățământ se realizează atât prin generealizarea experientei (vaste) avansate, cât și prin experimentare. Practica educativă constituie, pentru cercetător, o sursă de cunoaștere, un mijloc de experimentare, de verificare a ipotezelor și de generalizare a experienței pozitive. În același timp, cercetarea pedagogică, prin concluziile ei, contribuie la inovarea și perfecționarea procesului de învățământ și de educație. Cercetarea pedagogică poate fi fundamentală și aplicativă, observațională sau experimentală, spontană sau științifică. Rolul cercetării pedagogice constă în explicarea, interpretarea, generalizarea și inovarea fenomenului educațional prin schimbările de structură sau prin introducerea de noi metodologii mai eficiente.

Funcțiile cercetarii pedagogice sunt:

– funcția explicativă ;

– funcția praxiologică;

– funcția sistematizatoare;

– funcția referențial-informațională ;

– funcțiile de evaluare și control științific al procesului de instruire și formare a personalității, raportate la cerințele sociale;

– funcția de perfecționare și inovare a învățământului și educației;

– funcția predictivă;

Funcția explicativă – este specifică cercetării pedagogice fundamentale, orientată spre noutate științifică, ce conduce la evaluarea unor modele teoretice explicative, necesare cunoașterii legităților fenomenelor educaționale.

Funcția praxiologică – cercetarea aplicativă, prin investigațiile empirice contribuie la creșterea eficienței acțiunilor educaționale și la inovarea practicii școlare, prin introducerea de noi modele acționale.

Functia sistematizatoare – cercetarea pedagogică oferă baza logică de sinteză, pentru organizarea și prelucrarea datelor experimentale.

Funcția referențial-informațională – asigură culegerea informațiilor cu privire la funcționalitatea procesului instructiv-educativ, raportând datele cercetării pedagogice la un sistem teoretic general, cu valoare explicativă.

Funcția de perfectionare și inovare a învățământului și educației, în raport de cerințele dezvoltării științei, tehnicii, culturii și economiei de piață.

Funcția predictivă, adică de anticipare a unor modele educaționale, cerute de perspectivele dezvoltării social-economice.

Inovarea pedagogică este o mișcare de la tradiție la modernitate, prin introducerea unor schimbări în scopul creșterii eficienței procesului de instruire și formare a personalității omului contemporan. Inovațiile în domeniul învățământului pot fi realizate sub forma unor schimbări de concepție privind sistemul de organizare, programele, manualele școlare si metodele de învățământ, schimbări referitoare la relațiile interpersonale, ca spre exemplu relația profesor-elev, sau schimbări de natură materială, dacă ne referim la mijloacele de învățământ și la laboratoarele de tehnologie didactică.

Implementarea inovațiilor în învățământ se realizează prin reforme educaționale sau prin introducerea diferitelor schimbări la nivel structural și funcțional în scopul perfecționării procesului educațional.

Procedeele tehnice de aplicare a inovațiilor sunt:

remanierea – care vizează schimbări de structură, ca spre exemplu noua structură a învățământului liceal și superior;

substituirea, de exemplu înlocuirea unui manual cu altele mai moderne (manuale alternative)

restructurarea, spre exemplu, a planului de învățământ, prin introducerea unor noi discipline (informatica, ecologia)

adăugarea, adică introducerea unor elemente noi în învățământ, a planurilor cadru, a calculatorului s.a.

eliminarea unor forme învechite cum sunt relațiile autoritare și înlocuirea lor cu cele democratice în relația profesor-elev;

Proiectul de cercetare este o sinteză a organizării cercetării pe etape și poate să aibă următoarea structură:

tema (problema) de cercetat: importanță și actualitate;

motivarea alegerii temei: scopul și modelul de evaluare;

istoricul cercetării problemei, stadiul actual;

ipoteza generală;

ipoteze parțiale și obiectivele cercetării;

metodologia cercetării: durata cercetării, locul, echipa de cercetare, etape variabile dependente și independente, eșantion, metode, tehnici și mijloace de învățământ, instrumente de cercetare (teste, proiecte didactice);

verificarea ipotezei de cercetare prin teste finale sau alte modalități;

finalizarea cercetării și valorificarea ei (elaborarea unei lucrări științifice, implemetarea concluziilor).

ETAPELE CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

A Oganizarea cercetarii

Formularea temei (a problemei de cercetat), care trebuie să respecte mai multe condiții:

să aibă caracter original, să fie de actualitate sau de perspectivă;

prin rezolvare să contribuie la ameliorări sau la progresul teoretic sau practic;

să fie aleasă cu rigurozitate și să fie precis delimitată;

să fie importantă sub aspect teoretic sau practic;

să fie integrată într-un domeniu mai larg teoretico-metodologic;

să servească unor priorități teoretico-metodologice sau practico-aplicative;

să poată fi verificată în situații educaționale;

să asigure cunoașterea științifică a fenomenului educațional și să propună soluții de ameliorare a lui;

Documentarea și elaborarea instrumentelor de cercetare

Precizarea bibliografiei și a surselor de documentare;

Utilizarea metodelor de documetare: lectura științifică, fișe conspect pe probleme, fișe de idei și de citate respectând aparatul științific (autorul, anul, denumirea lucrării, editura, paginile, etc.)

Elaborarea instrumentelor de cercetare: teste inițiale, teste finale, proiecte didactice experimentale, grafice, diagrame etc.

Elaborarea proiectului de cercetare;

Formularea ipotezei generale și parțiale;

Precizarea obiectivelor pe baza ipotezelor respectând mai multe cerințe:

Ipoteza să anticipeze soluția sau soluțiile;

Să fie corect formulată și să se bazeze pe date reale;

Să dirijeze întregul proces de cercetare;

Să poată fi completată pe parcursul cercetării;

Să fie verificabilă în procesul educațional;

Să poată fi confirmată prin cercetare;

Precizarea metodologiei cercetării:

Stabilirea etapelor de cercetare preexperimentală (de constatare, etapa experimentală și finală;

Fixarea metodelor de cercetare, a tehnicilor și mijloacelor;

Precizarea eșantionului de elevi și a echipei de cercetare;

Stabilirea variabilelor independente și dependente;

Fixarea modalităților de experimentare și de culegere a datelor.

B. Desfășurarea cercetării pe etape și aplicarea proiectului.

Etapa preexperimentală, când se aplică testele inițiale pentru a constata nivelul de la care începe cercetarea;

Etapa experimentală, când se aplică instrumentele de cercetare (proiecte didactice etc.)

Etapa finală, când se aplică testele finale.

C. Finalizarea cercetării prin:

Analiza, interpretarea și sintetizarea datelor experimentale;

Compararea rezultatelor obținute prin experimentare, cu clasa de control și a rezultatelor obținute prin tehnica rotației grupelor (de control și experimentare)

Verificarea ipotezei generale și a ipotezei parțiale;

Confruntarea rezultatelor cercetării cu obiectivele acestuia, rezultate din ipoteza generală;

Elaborarea unei lucrări științifice care să cuprindă: tema, motivarea alegerii acesteia, scopul cercetării, metodologia cercetarii (capitole/subcapitole), concluzii și bibliografie;

Implementarea cercetării și evaluarea rezultatelor.

Clasificarea metodelor și tehnicilor de cercetare :

Lectura științifică;

Rezumatul;

Conspectul;

Metoda observației;

Metoda studiului de caz;

Analiza produselor activității școlare;

Experimentul pedagogic;

Eșantionarea;

Metoda testelor;

Interviul și chestionarele scrise;

Metoda analizei psiho-pedagogice și a datelor experimentale;

Metoda scărilor de opinii și atitudini.

Lectura științifică – este consemnată în fișe de probleme și subprobleme care cuprind: autorul, titlul lucrării, locul apariției, anul, editura și pagina. Fișele sunt de mai multe tipuri: fișe de idei, de citate și de sinteză care cuprind și judecăți de valoare a ideilor.

Rezumatul simplu – de adnotare sau informativ, conține ideile de bază dintr-o lucrare.

Conspectul – ca formă mai complexă de rezumat, alături de referat, recenzie și sinteză sunt de asemenea folosite pentru informarea și documentarea științifică.

Metoda observației – este utilizată pe scară largă pentru investigarea și culegerea datelor experimentale, respectându-se unele cerințe: formularea unui scop precis al observării, alcătuirea unui plan de observare, înregistrarea fidelă a datelor (video, audio sau clasică), clasificarea, compararea, raportarea și interpretarea datelor.

Observarea poate fi: spontană, științifică, de explorare și de experimentare

Metoda studiului de caz cuprinde:

Prezentarea cazului;

Analiza cazului;

Propunerea de soluții și testarea acestora;

Aplicarea soluției mai eficiente;

Analiza produselor activității școlare care sunt: planificări, proiecte didactice, cataloage, lucrări efectuate de elevi la disciplinele opționale;

Experimentul pedagogic constă în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentabili, spre exemplu introducerea instruirii cu calculatorul.

Experimentul se desfășoară folosind mai multe tehnici: tehnica grupului pe care se experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală și de control) având aproximativ același nivel de cunoștinte și tehnica rotației factorilor, când grupa de control devine grupa experimentală, iar cea experimentală – grupă de control.

Eșantionarea reprezintă alegerea unui număr de subiecți din populația școlară ce urmează a fi supuși experimentării și controlului cercetării. În aceste cazuri, se folosește numai esantionul experimental, testându-se înainte de experimentare, situația la care se porneste.

Metoda testelor. Testul este o proba precis determinate, ce implica o tema sau un grup de sarcini. Aplicand testul la un eșantion (grup de referință) obținem etalonul, sau tabelul de notare care este o scară cu repere numerice.

IV. 3. DESFASURAREA CERCETARII

A) Ipoteza de cercetare

În acest proiect de cercetare am pornit de la o constatare general valabilă potrivit căreia orice factor motivațional poate să intre în componența activității de învățare .În acest sens, mi-am propus ca situația motivațională să se prezinte sub forma unui joc didactic.

Ipoteza generală de la care am pornit a fost ca eficiența procesului de introducere a conceptului de număr natural poate fi crescută dacă se abordează aceasta noțiune prin prisma jocului didactic matematic (prin convertirea situației de joc în situație de învățare elevul din ciclul primar are acces la modele de tip cognitiv).

Prin folosirea jocului didactic matematic elevii sunt bine motivați, acceptă condițiile jocului și își însușesc cunoștințele de bază ale calculului matematic, își formează priceperi și deprinderi necesare în învățarea matematicii, ceea ce stă la baza pregătirii corespunzătoare în domeniul matematic. Scopul cercetării este integrarea jocului didactic în activitatea de învățare, cu intenția de a realiza o situație motivațională specifică.

B) Eșantionul – Pentru realizarea scopului propus am întreprins o cercetare experimentală la clasa a II-a, pe un colectiv de 18 elevi (10 băieți și 8 fete).

C) Probele aplicate – Am aplicat un test inițial penru a constata nivelul cunoștințelor dobândite de elevi până în acest moment și în funcție de interpretarea rezultatelor am adaptat metodele didactice, folosind și alte metode activ-participative printre care și jocul didactic pentru ca activitatea instructiv-educativă să aibă o finalitate cât mai performantă.

Numele și prenumele : ………………………………… Data : ……………..

Calificativ

Numerele naturale de la 100 la 1000

TEST INITIAL

1. a) Ordonează crescător numerele : 804 , 160 , 345 , 900 , 354;

………. , ………. , ………. , ………. , ………. ;

b) Ordonează descrescător numerele : 209 , 916 , 290 , 472 , 300;

………. , ………. , ………. , ………. , ………. ;

2. Scrie numerele a ) de la 597 până la 602;

………………………………………………………………..

b) cuprinse între 432 și 426;

……………………………………………………………….

c) pare ( cu soț) cuprinse între 873 și 885;

……………………………………………………………

3. Compară numerele, folosind unul din semnele > , < , =

236 235 728 316

560 650 499 499

902 920 300 400

4. Scrie cu litere numerele:

700 – ………………………………………………………

204 – ………………………………………………………

530 – ………………………………………………………

612 – ………………………………………………………

5. Continuă fiecare șir cu câte trei numere care respectă regula dată:

621 , 623 , 625 , …….. , …….. , ……..

850 , 840 , 830 , …….. , …….. , ……..

150 , 200 , 250 , …….. , …….. , ……..

Obiective urmărite:

O1 – să ordoneze crescător / descrescător numerele naturale de la 100 până la 1000;

O2 – să numere „înainte” și „ înapoi”, în șirul numerelor naturale date;

O3 – să compare numerele naturale date;

O4 – să scrie cu litere numerele naturale date;

O5 – să identifice numerele naturale care lipsesc din șirurile de numere date;

O6 – să identifice numerele naturale scrise cu ajutorul cifrelor date;

O7 – să descopere numerele naturale care îndeplinesc anumite condiții;

Descriptori de performanță

Dupa analiza lucrărilor am constatat faptul că nu toți elevii pot să realizeze cu ușurință regula dată sau noțiuni precum numere pare sau impare în consecință m-am gândit la un plan de exerciții sub formă de joc.

IV. 4. Jocuri didactice matematice utilizate în experiment:

1. Cine știe câștigă – pe echipe

Scopul:

Consolidarea deprinderilor de scriere și citire a numerelor formate din sute, zeci și unități.

Sarcina didactică:

Să formeze cât mai multe numere de 3 cifre folosind etichetele date.

Material didactic:

Etichete cu cifre diferite și ordine pentru fiecare echipă.

Echipa I:

Echipa a II – a:

Echipa a III – a:

Desfășurarea jocului:

Jocul se va desfășura pe echipe. Se stabilesc trei echipe. Fiecare echipă va primi etichetele și va forma cât mai multe numere în timpul indicat de învățător.

La final, fiecare echipă își va prezenta numerele, iar echipa care a reușit să formeze cât mai multe numere va fi declarată câștigătoare.

2. Care număr „s-a rătăcit”?

Scopul:

Intuirea ideii de șir al numerelor naturale.

Sarcina didactică:

Să descopere numărul care nu respectă regula șirului.

Material didactic:

Fișe cu șiruri numerice pentru fiecare elev.

243, 234, 432, 456, 324, 423, 342

101, 202, 303, 404, 536, 505, 606, 707, 808

Desfășurarea jocului:

Fiecare elev va primi fișa cu cele două șiruri de numere după o anumită regulă. Elevii trebuie să descopere regula și numărul care nu respectă acea regulă. Elevul care termină primul și corect este declarat câștigător.

CAUTĂ VECINUL !

Scopul: consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere ce reprezintă valori de diferite mărimi;

Sarcina didactică: recunoașterea unor numere mai mari sau mai mici decât un număr dat;

Materialul didactic: jetoane cu numere de la 0 la 1000

Regula jocului: Jocul se poate desfășura individual sau pe echipe și începe prin ridicarea unui jeton de către învățător. Copii vor privi atent jetonul, după care vor trebui să spună care sunt numerele mai mari și mai mici cu o unitate decât cel reprezentat pe jeton.

Exemplu: Învățătorul a ridicat jetonul pe care este scris numarul 123. Copilul indicat se va ridica spunând că pe jeton este numarul123 ; vecinul mai mic al lui 123 este numărul 122, iar vecinul mai mare numărul 124.

Variantă: Jocul poate fi complicat prin solicitarea elevilor de a indica numere mai mari și mai mici cu 2 și de3 unități decât numărul indicat.

POC!

Scopul: formarea deprinderii de a număra corect, dezvoltarea atenției voluntare, a vitezei gândirii și a vitezei de reacție;

Sarcina didactică: recunoașterea ordinii numerelor;

Regula jocului: Elevii pot lua parte la joc fie din bănci, fie în spațiul liber dintre rânduri.

Se va preciza că în timpul desfășurării jocului este interzis să se pronunțe numărul 5 (și a oricărui număr care îl conține pe 5, dacă numărarea depășește concentrul 0-10) și că în loc de acest număr se va spune ”poc”.

Primul elev începe numărătoarea spunând 1, al doilea 2, al treilea 3, ș.a.m.d,, al cincelea „poc” și așa până se ajunge la limita stabilită de la început (10, 20, 30,etc.)

Jocul se poate complica și prin numărătoarea descrescătoare, cu aceeași interdicție pentru numărul 5.

Cei care nu vor fi atenți și vor greși numărătoarea, vor fi eliminați din joc.

Vor fi declarați câștigători elevii care vor reuși să dea răspunsuri corecte pe tot parcursul jocului.

ȘIRUL S-A ÎNTRERUPT

Scopul: consolidarea deprinderii de numerație; dezvoltarea atenției și a spiritului de observație;

Sarcina didactică: determinarea algoritmului de aflare a numerelor șirului și completarea șirurilor date;

Materiale: fișe de muncă independentă;

Regula jocului: Elevii vor descoperi logica de alcătuire a șirurilor și vor completa fișe cu următorul conținut:

3, 6, 9………….

5,10,15…………

1,4,7,10…………

8,12,20,24,32,……….

120,130,……………….

Se precizează că fiecare șir trebuie completat cu încă 5 numere.

Recompensă: calificativul F.B.

Fișă de evaluare prin joc

Ce jucărie preferă fiecare copil? Calculați și aflați rezultatele.

APROXIMAREA NUMERELOR

Scopul: consolidarea deprinderii de numerație; dezvoltarea atenției și a spiritului de observație;

Sarcina didactică: determirea aproximarii corecte și rezolvarea corectă a sarcinii

Materiale: fișe de lucru pentru fiecare

Regula jocului: elevii vor avea două tabele și vor trebui să unească numărul din primul tabel cu aproximarea lui din al doilea tabel

GHICEȘTE NUMARUL

Scopul: Verificarea cunoștințelor de numerație; rezolvarea rapidă a sarcinii

Sarcina didactică: determirea rapidă a numărului în funcție de detaliile prezentate

Regula jocului: găsirea numărului

Materiale: fișe de lucru

EXEMPLU: Găsește numărul cu 34 mai mare decât 705; Care este cel mai mic număr de două cifre?; Care este cel mai mare număr par de trei cifre?; Care este numărul impar de trei cifre care are cifra zecilor 7 și este mai mic decât 278?;

ȘIRUL NUMERELOR NATURALE

Scopul: consolidarea deprinderii de numerație; dezvoltarea atenției și a spiritului de observație;

Sarcina didactică: determinarea șirului numeric

Materiale: fișe de muncă independentă

Regula jocului: Elevii vor descoperi ordinea șirului numerelor naturale

UNEȘTE NUMERELE ÎN ORDIN CRESCĂTOARE

DATELE PROBLEMEI S-AU ÎNCURCAT

Scopul: consolidarea deprinderii de numerație și de calcul corect; dezvoltarea spiritului de observație și atenție;

Sarcina didactică: determinarea corecta a enunțului corect al problemei și apoi a numărului;

Materiale: planșa expusă pe tablă

Regula jocului: elevii vor trebui să recunoască forma corectă a enunțului care va de- termina apoi găsirea numărului;

EXEMPLU: Găsește numărul de trei cifre mai mic cu 60 decât 61 și mai mare cu 25 decât 146.

TAIE CE NU SE POTRIVESTE:

356,358 ,359,360,362,363,364,366,367.

Scopul: consolidarea deprinderii de numerație; dezvoltarea atenției și a spiritului de observație;

Sarcina didactică: determinarea numerelor care nu fac parte din șirul numeric și tăierea acestora;

Materiale: fișe de muncă independentă;

Regula jocului: elevii vor trebui să recunoască numerele corecte și pe cele incorecte din șirul numeric.

MELCUL ȘI FÂNTÂNA

Scopul jocului:

– formarea deprinderilor de calcul cu unități de măsură pentru lungimi;

-dezvoltarea gândirii logice, a atenției, a capacității de reprezentare și imaginației reproductivă.

Sarcina didactică: rezolvarea unei probleme distractive, atrăgătoare.

Materiale: fișă de muncă independentă cu enunțul problemei.

Regula jocului: fiecare elev va primi câte o fișă de muncă independentă cu următorul conținut: ”Într-o fântână adâncă de 12m este un melc. În fiecare zi el urcă 6m, iar noaptea coboară 5m. În câte zile ajunge la suprafața fântânii?” După rezolvare fișele vor fi strânse și corectate.

Recompensă: Toți elevii care au rezolvat corect vor fi aplaudați.

PE VÂRF DE MUNTE

Scopul jocului: formarea deprinderilor de a calcula unități de măsură pentru lungimi; respectarea regulilor de parcurgere a unor drumuri de munte; evitarea pericolelor;

Sarcina didactică; determinarea distanței parcurse de excursionist și a timpului care a fost parcursă această distanță;

Materiale: fișe de muncă independentă;

Regula jocului: copiii vor primi câte o fișă cu traseul pe care trebuie să-l parcurgă un excursionist până la cabană și vor avea de determinat câte ore a mers și ce distanță a parcurs acesta, dacă a plecat la ora 8.00, iar la ora 12.00,era la cabană.

Se vor exploata valențele educative , discutându-se despre regulile de parcurgere a traseelor montane.

Recompensă: primii 10 elevi care au găsit cele două răspunsuri corecte vor primi câte un creion.

Puzzle matematic;

Rezolvă exercițiile din tabel

Decupează imaginea și taie cele 20 de pătrățele

Lipește fiecare pătrățel peste căsuța din tabel astfel încât să corespundă numărul imaginii cu rezultatul exercițiului.

Colorează imaginea rezultată

Succes!

Aceste jocuri nu numai ca i-a antrenat dar prin intermediul lor și-au consolidat și verificat anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi. Ținând cont de puterea de concentrare a elevului, de nevoia de variație și mișcare, în activitatea școlară se impune ca lecția de matematica să fie intercalat sau completata cu jocuri didactice.

Dupa aceste ore destinate jocului didactic le voi da elevilor un alt test final pentru a analiza importanța și eficiența jocului didactic în consolidarea cunoștințelor.

TESTUL FINAL

Numele și prenumele: …………………………………………. Data: …………………

Test de evaluare

Scrie numerele reprezentate de desene:

…………………. …………………. ………………….

Ordonează numerele:

crescător: 504, 128, 330, 816, 419, 326;

………………………………………………………………………………………………………………………………

descrescător: 140, 804, 245, 500, 672, 840;

……………………………………………………………………………………………………………………………..

Scrie numerele:

de la 296 la 304;

………………………………………………………………………………………………………………………………

mai mari decât 349 și mai mici decât 356;

………………………………………………………………………………………………………………………………

cifra unităților 3 și cifra sutelor 5;

………………………………………………………………………………………………………………………………

Descompune următoarele numere în sute, zeci și unități:

Scrie vecinii numerelor:

………….. 299 …………… …………… 602 …………… ………….. 230 ………….

………….. 440 …………… …………… 500 …………… ………….. 571 ………….

Compară următoarele perechi de numere:

246 462 738 735 542 512

Scrie toate numerele naturale de trei cifre, folosind următoarle cifre o singură dată: 3, 1, 7………………………………………………………

Capacitatea: Înțelegerea numărului și notației acestuia

Subcapacitatea: Scrierea, compararea și ordonarea numerelor naturale de la 0 la 1000

Descriptori de performanță

REZULTATE OBTINUTE LA TESTUL FINAL

FB 50%

B39% S11%

Cum m-am asteptat rezultatele au fost mult mai bune la acest test dovedind atracția copilului pentru joc contribuind la realizarea obiectivelor instructiv-educative ale procesului de predare învățare. Am încercat și o alta cercetare experimentală care a constat în rezolvarea unor exerciții matematice din capitolul ,, Numerele naturale de la 0 la 1000”. Exercițiile au fost prezentate, simultan, pe două fișe de muncă independentă, corespunzătoare unei situații ludice și unei situații obișnuite de învățare, astfel:

– pe o fisa jocul didactic ,, Mate-pilot cosmonaut’’

– pe o altă fișă exerciții matematice prezentate în forma obișnuită, echivalențelor din jocul didactic matematic.

Am urmărit ca exercițiile din cadrul celor două fișe să prezinte același grad de dificultate.

Timp de lucru pentru ambele fișe: 45 minute.

c.1. Jocul didactic „Mate-pilot cosmonaut”

Scopul jocului: formarea deprinderilor de numeratie; dezvoltarea gândirii logice; stimularea spiritului competitiv.

Materialul didactic: fișe cu desenul de mai jos; ecusoane cu titlul „Cosmonaut”.

Regula jocului:

Fiecare elev va primi câte o fișă cu racheta cu calcule. Pe fiecare treaptă a rachetei, de la bază spre vârf, sunt scrise exerciții cu grad crescând de dificultate.

După rezolvarea fiecărui exercițiu elevii vor primi câte un titlu:

pentru prima treaptă: elev -pilot;

pentru treapta a doua: pilot instructor;

pentru treapta a treia: pilot pe curse interne;

pentru treapta a patra: pilot pe curse externe;

pentru treapta a cincea: pilot cosmonaut.

Recompensa: ecusoane cu titlul „Cosmonaut”.

150, 151,……

……,………..,…………..

456, 458,….,.….,

135, 140,……..,……,…….

134, 144,……,…. .,….

367,467,……,……,……,……,……

c.2. Exercițiul echivalent

Rezolvă următoarele exerciții:

1) Scrie numerele în ordine crescătoare de la 340 la 348

2) Scrie numerele din doi în doi de la 230 la 240

3 ) Scrie numerele din cinci în cinci de la 140 la 160

4) Scrie numerele din zece în zece de la 132 la 432

5) Scrie numerele din sută în sută de la 120 la 420

Prezentarea rezultatelor

Prin aplicarea jocului didactic „Mate – pilot cosmonaut” și a exercițiului echivalent s-au înregistrat următoarele rezultate:

● la proba de joc didactic:

10 elevi au rezolvat integral sarcinile jocului, primind ecusonul de „Cosmonaut”;

5 elevi au rezolvat primele patru trepte ale rachetei;

2 elevi au rezolvat primele trei trepte ale rachetei;

1 elev a rezolvat exercițiile primelor două trepte;

● la proba echivalentă jocului, respectiv exercițiul prezentat sub forma obișnuită, rezultatele au fost după cum urmează:

7 elevi au rezolvat corect toate cele 5 exerciții;

4 elevi au rezolvat corect 4 exerciții;

5 elevi au rezolvat corect trei exerciții;

2 elevi au rezolvat corect două exerciții;

Se observă că, în condițiile unor exerciții cu grad apropiat de dificultate, dar prezentate în forme diferite – joc didactic și exercițiu aritmetic obișnuit – mai mulți elevi au rezolvat corect exercițiile din cadrul jocului didactic, dorindu-și titlul de „Cosmonaut”.

e) Valorificarea rezultatelor cercetării

Rezultatele de mai sus – privind rolul situației motivaționale de joc în activitatea de rezolvare a exercițiilor matematice – evidențiază aportul jocului didactic la dezvoltarea gândirii matematice a elevilor.

Analiza rezultatelor obținute indică faptul că rezolvarea exercițiilor matematice în situații cu caracter ludic dă un randament superior față de cea efectuată în condiții școlare obișnuite, deoarece jocul, mai ales la școlarii mici, face parte din preocupările zilnice plăcute ale acestora. În atmosfera de joc, elevii se simt mai degajați, mai liberi.

Rezultatele obținute confirmă valabilitatea ipotezei emise :situația de joc constituie un factor motivațional important și, ca atare, jocul didactic matematic poate fi acceptat ca formă complementară de bază a activității didactice cu școlarii mici.

Datorită legăturilor sale strânse cu motivele afective, jocul didactic îl solicită pe elev să dispună de mijloacele care sa-i asigure un loc, o poziție acceptabilă în raporturile interpersonale create de contextul și atmosfera jocului.

Toate acestea îi provoacă elevului tensiuni psihice în vederea însușirii și perfecționării acestor mijloace, care îi sunt inerente jocului respectiv. Astfel, va avea loc deplasarea tot mai accentuată a motivului de joc, de la procesul propriu-zis al activității de joc spre rezultatul acestuia. Elevul se va strădui să-și asigure o componentă cât mai apreciabilă în activitatea de joc, care nu poate obținută însă decât prin învățare. De aceea, învățarea trebuie să-și păstreze caracterul ei „serios”, fără ca să-i apară elevului ca o creație artificială, străină naturii ei.

IV. 5. ASPECTE PSIHOPEDAGOGICE ÎN CADRUL LECȚIILOR DE NUMERAȚIE

Pentru înțelegerea conceptului de număr natural se va face o evaluare predictivă a elevilor în primele zile de școală. În funcție de rezultatele evaluării va fi luata o decizie didactică privind ritmul parcurgerii acestui capitol.

Nu trebuie uitat că acest capitol reprezintă doar o pregătire a elevilor pentru asimilare – adaptare, o modalitate de egalizare a șanselor, de a oferi tuturor copiilor o necesară baza comună de pornire. De aceea activitatea învaățătorului va fi diferențiată și individualizată, oferind fiecărui copil un program personal de compensare sau dezvoltare.

Numărul natural reprezintă cea mai cunoscută și utilizată entitate matematică, pe care copilul o întâlnește încă din perioada preșcolarității. Cunoștințele empirice, particulare, dobândite la aceasta vârstă, se vor lărgi treptat, generalizator, în sensul formării conceptului de număr natural, în clasele I –IV.

Introducerea numărului natural se realizează pe baza corespondenței între mulțimi finite.

Calea cea mai utilizată pentru introducerea unui număr oarecare trece prin următoarele etape:

– se constuiește o mulțime de obiecte având atâtea elemente cât este ultimul numar cunoscut;

-se constuiește o mulțime, echipotentă cu prima;

-se adaugă în cea de a doua mulțime încă un obiect;

-se face constarea că a doua mulțime are cu un obiect mai mult;

-se construiesc și alte mulțimi echipotente cu noua mulțime;

-se prezintă cifra corespunzătore noului număr introdus

Se folosesc bețisoare pentru a forma o mulțime de obiecte corespunzătoare numărului deja cunoscut, iar pentru a introduce o cifră nouă se formeză o altă mulțime de bețisoare cu un element mai mult față de precedenta mulțime. Se face comparația dintre cele două mulțimi și astfel se introduce numărul nou. Se dau și alte exemple de mulțimi având tot atâtea elemente cât arată cifra. De exemplu băncile din clasa, elevi, tablouri etc

Însușirea conștientă de către copil a numărului natural este condiționată de:

– înțelegerea aspectului cardinal al acestuia;

– înțelegerea aspectului ordinal;

– capacitatea de a compara numere naturale;

– cunoașterea, citirea, scrierea cifrelor corespunzătoare numerelor naturale.

Metodologia formării conceptului de număr natural se bazează pe faptul că elevii de vârstă școlară mică se află în stadiul operațiilor concrete, învățând îndeosebi prin intuire și manipulare directă a obiectelor. Pe măsură ce ne deplasăm către clasa a I-IV, are loc ridicarea treptată către general și abstract, în direcția esențializării realității.

Pentru alegerea unor strategii didactice eficiente și organizarea unor situații de învățare cu randament sporit trebuie să se aibă în vedere următoarele sugestii metodice:

1. necesitatea ca fiecare elev să opereze direct cu un material didactic bogat și variat

2. gradarea solicitărilor, cu orientare spre abstractizare

3. antrenarea mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil) în învățarea și fixarea unui număr.

4. matematizarea realității înconjurătoare ce oferă multiple posibilități de exersare a număratului.

5. realizarea frecventă de corelații interdisciplinare.

6. utilizarea frecventă a jocului didactic matematic sau introducerea unor elemente de joc.

În etapa următoare, predarea-învățarea numerelor naturale mai mari decât 100 se caracterizeaza prin introducerea noțiunilor de ordin și clasă. Până acum, elevii au cunoscut 3 unități de calcul: unitatea(simplă), zecea și suta. Pentru a ordona și sistematiza secvențele numerice următoare, fiecărei unități de calcul îi va fi atașat un ,,ordin”, ce reprezintă numărul de ordine în scrierea numărului: unitățile (simple) vor fi numite unități de ordinul întâi; zecile, unități de ordin doi; sutele, unități de ordinul trei. În acest fel, unitățile de mii vor fi unități de ordin patru, zecile de mii – unități de ordin cinci, sutele de mii – uniăți de ordin șase s.a.m.d.

Ordinele 1,2,3 formează clasa unităților; ordinele 4,5,6 formează clasa miilor; ordinele 7,8,9 – clasa milioanelor s.a.m.d

Pentru a înțelege mai ușor numerele mai mari de 1000 m-am gândit să folosesc metoda activ-participativă ,,CHIORCHINELE”.

Este o metodă didactică, utilizată individual sau în grup, care constă în evidențierea de către elevi a legăturii dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora și a relevării unor noi asociații.

Aceasta metodă favorizează gândirea liberă și creatoare a elevilor, deoarece aceștia sunt puși în situația de a trece în revistă toate cunoștințele pe care le au în legătură cu un cuvânt – nucleu reprezentativ pentru lecție. Metoda chiorchinelui se folosește atât la orele de limba română cât la cele de matematică, cunoașterea mediului etc.

M-am gândit că prin descompunerea numerelor mai mari de 1000, elevii vor înțelege mult mai ușor acest capitol.

Am descompus în clase fiecare număr și apoi fiecare clasă în cele 9 ordine formate din S, Z, U.

De exemplu: numărul 234 125 707 îl descompunem clasa unităților – 234 , clasa miilor –125 , clasa milioanelor 234, apoi îl luîm pe ordine I-7, II-0, III –7, IV –5 , V –2, VI –1 , VII – 4, VIII –3, IX –2 și fiecare ordine în S,Z,U. Fiecare elev va avea câte o fișă cu chiorchinele desenat și va completa în cerculețe cifrele corespunzătoare:

2333435554

CLASA CLASA CLASA

MILIOANELOR MIILOR UNITATILOR

2

ORDINELE

U S U

Z

Z

U S S

Z U

S

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Prin lucrarea de față am căutat să întăresc ideea că ridicarea calității învățământului, orientarea acestuia de la aspectul informativ spre cel formativ cerut de societate depinde în mare măsură de optimizarea metodelor și strategiilor utilizate de cadrele didactice, care trebuie să dovedească mult spirit creativ, pasiune și căldură sufletească pe care să le dăruiască elevilor, făcându-i să devină participanți activi la propria formare.

Directia generală de modernizare și perfecționare a metodelor de învățământ o constituie îngustarea sferei de acțiune a metodelor reproductive și lărgirea gamei de metode moderne, care face din elev un participant activ la procesul de învățare, accelerând astfel caracterul formativ al învățământului.

Din experiența mea de la catedra am observat că un copil învață mult mai ușor, iar cunoștințele sunt mult mai durabile printr-o activitate relaxantă pentru copil, spontană și nu în ultimul rând competitivă mai ales dacă la sfârșit vor fi și recompensați. Fiecare copil dorește să fie cel mai bun din clasa și acest lucru îl ajuta să fie mai atent la explicațiile mele și să lucreze cât mai bine acest lucru fiind un câștig atât pentru mine cât și pentru elev. În timpul acestui an școlar cât și în generațiile trecute am folosit ori de câte ori am avut ocazia jocul didactic acesta având un caracter practic, folosindu-se exemple din realitatea înconjurătoare. Copiii sunt atrași de imaginile frumos colorate de pe o fișă de evaluare sau de lucru decât dacă le dau lucrări tradiționale cu exerciții enumerate. Chiar o fetiță mi-a spus într-o zi că ar rezolva fișe de acest fel toată ziua și nu s-ar plictisi. În timpul jocului când îi văd atât de entuziasmați și de activi parcă îmi dau și mie starea lor, amintindu-mi de cea mai frumoasă perioadă din viața unui om.

Jocurile didactice ocupă un loc important în cadrul metodelor active la nivelul ciclului primar, fiind o punte de legătură între activitatea de joc din grădiniță și activitatea de învățare din școală.

Pentru micul școlar de clasa I școala reprezintă o activitate impusă mai ales ca și părinți sunt puțin speriați că nu vor învăța copiii lor amenințându-i de nenumărate rânduri și astfel folosirea jocului didactic le va da încredere în ei și se vor adapta mult mai ușor cerințelor școlii.

Jocul didactic are un conținut și structură bine organizate, subordonate particularităților de vârstă sarcinii didactice, se desfășoară după anumite reguli și la momentul ales de cadrul didactic, sub directa lui supraveghere un rol important captând latura instructivă, elementele de distracție nefiind decât mediatori ai stimulării capacităților creatoare. Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instructiv-educativ, au un conținut bine diferențiat pe obiecte de studiu, au ca punct de plecare noțiunile dobândite de elevi la momentul respectiv, iar prin sarcina dată aceștia sunt puși în situația să elaboreze diferite soluții de rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit capacităților lor individuale, accentul căzând astfel nu pe rezultatul final cât pe modul de obținere a lui, pe posibilitățile de stimulare a capacităților intelectuale și afectiv- motivaționale implicate în desfășurarea acestora. Ele cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a cunoștințelor și deprinderilor achiziționate, la realizarea transferurilor între acestea, la dobândirea prin mijloace proprii de noi cunoștințe.

În cercetarea pedagogica am demonstrat că folosirea jocului didactic la orele de matematică au un rol important în predarea, consolidarea și evaluarea cunoștințelor. Diferența de rezultate între testul inițial și testul final după folosirea unor nenumărate și variate jocuri sunt mărturii ale acestui lucru. La primul test elevii de FB reprezintă 33%, la al doilea test –50%, elevii cu B reprezintă la primul test 39%, la al doilea au obținut tot 39% din totalul elevilor, iar cei cu S reprezintă la primul test 28%, iar la al doilea test reprezintă doar 11% ceea ce înseamnă un progres foarte bun. De altfel și exercițiile date spre rezolvare în paralel cu cele asemănătoare cu acestea, dar sub formă de joc au avut același rezultat demonstrând încă o dată implicarea mai profundă a elevilor în cadrul jocului didactic.

Jocurile didactice angajează întreaga personalitate a copilului, constituind adevăratul mijloc de evidențiere a capacităților creatoare, dar și metode de stimulare a potențialului potențialului creativ al elevilor.

Jocul didactic constituie o eficientă metodă didactică de stimulare și dezvoltare a motivației superioare din partea elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit față de sarcinile pe care le are de împlinit au prin plăcerea de a cunoaște satisfacțiile pe care le are în urma eforturilor depuse spre rezolvare.

Jocurile didactice sunt antrenate pentru toți elevii și acționează favorabil și la elevii cu rezultate slabe la învățătură, crescându-le performanțele și captând încredere în capacitățile lor, siguranță și promptitudine în răspunsuri.

Integrarea jocului didactic în activitatea de învățare a școlarilor mici este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale ornării personalității copilului. Învățarea prin efort personal și în grup, prin manifestarea independenței în acțiune, gândire și exprimare, însoțită de bucurie și satisfacție, va fi temeinică și va genera noi interese de cunoaștere. Prin folosirea jocului didactic se poate instaura un climat favorabil conlucrării fructuase între copii în rezolvarea sarcinilor jocului, se creează o tonalitate afectivă pozitivă de înțelegere și exigență în respectarea regulilor, se stimulează dorința copiilor de a-și aduce contribuția proprie. Elevii pot învăța să utilizeze corect informațiile, timpul și spațiul disponibile, își dezvoltă spiritul de observație, spiritul critic și autocritic, capacitatea anticipativ-predictivă, flexibilitatea și fluența gândirii.

Aplicand cu pricepere jocul didactic, cadrul didactic trebuie și poate valorifica unele dintre bogatele resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea personalității copilului de a desfășura o activitate ce solicită un efort susținut, dar într-o atmosferă de voie bună, de cooperare și înțelegere.

Folosirea jocului didactic în procesul de predare – învățare îmbină utilul cu plăcutul, iar actul didactic devine mai atractiv, mai interesant. Exercitând atât de bogate influențe educative, jocurile didactice sunt utilizate cu o mare frecvență în clasele primare la toate disciplinele, dar mai ales la matematică, pentru dezvoltarea gândirii logice, a gândirii creatoare, aplicarea corectă a tehnicilor de calcul, rapiditatea calculului. În situațiile de joc, copilul realizează cea mai autentică învățare, având impresia că se joacă. Cadrul didactic este acela care asigură o justă îmbinare a activității de învățare cu elementele de joc și care subordonează jocul scopurilor didactice ale lecției. Făcând din învățarea prin jocurile didactice un stil obișnuit de lucru cu elevii se pot constata nu numai progrese la învățătură, mai ales din partea elevilor slabi sau ca un ritm mai lent de lucru , ci și o participare voluntară tot mai deschisă a elevilor la lecție, un interes sporit și o evidentă plăcere pentru lecțiile în care este folosit jocul didactic.

Importantă este în acest sens, concepția lui Jean Chateau despre joc: „Jocul este vestibulul natural care conduce spre muncă”. „Școala nu este nici joc, nici muncă reală”. Este mai puțin decât atât și altceva. Să nu încercăm s-o identificăm cu jocul sau cu munca. Școlarul trebuie să fie mai mult decât joc și mai puțin decât un adult. Munca școlară trebuie să fie mai mult decât joc și mai puțin decât muncă. Este o punte între joc și muncă”. (Chateau, Jean, 1970, E. D. P., pag.192).

BIBLIOGRAFIE

1. Antohe, Valerian; Gheorghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic, Editura Ex. Libris, Brăila, 2002.

2. Anucuța, Partenie; Aprodu, Mitel – Povești și jocuri matematice distractive, Editura Excelsior, Timișoara, 1998.

3. Cerghit, Ioan – Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980.

4. Chateau, Jean – Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970.

5. Claparede, Edouard – Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973.

6. Crețu, Elvira –Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar, Editura Aramis, București, 1999.

7. Cucoș, Constantin – Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2000.

8. Dinuță, Neculae – Metodica predării învățării matematicii în ciclul primar, Editura Universității din Pitești, 2002.

9. Geissler, E. E. – Mijloace de educație, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977.

10. Gheba, Grigore; Popovici, Constantin; Gheba, Lucreția – Jocuri didactice pentru preșcolari. Anecdote didactice pentru clasele I-IV, Editura Pan General, București, 1995.

11. Golu, Pantelimon; Verza, Emil; Zlate, Mielu – Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.

12. Hassenforder, L., Inovația în învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.

13. Herescu, Gheorghe; Motrescu, Vasile; Ștefănescu, Vasile – Matematică clasa I. Îndrumătorul învățătorului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.

14. Huizinga, Johan – Homo ludens, Editura Univers, București, 1977.

15. Lazăr, Alexandru – Situații motivaționale favorabile învățării de tip școlar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975.

16. Leontiev, A. N. – Probleme ale dezvoltării psihicului, Editura Științifică, București, 1964.

17. Mușata Bocoș, Cercetarea pedagogică, Suporturi teoretice și metodologice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca, 2003.

18. Neacșu, Ioan – Metodica predării matematicii la clasele I-IV, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1988.

19. Neacșu, Ioan; Gălăteanu, Monalisa, Predoi, Petre – Didactica matematicii în învățământul primar, Editura Aius, Craiova, 2001.

20. Nicola, Ioan – Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2000.

21. Piaget, Jean –Psihologie și pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.

22. Planchard, Emil – Introducere în pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.

23. Rus, Ileana; Varna, Doina – Metodica predării matematicii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983.

24. Rusu, Elena – Despre învățarea matematicii, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1962.

25. Simionică, Elena; Caraiman, Florica – Matematica … prin joc, Editura Polirom, Iași, 1988.

26. Stan Liliana, Cercetarea pedagogică și inovarea în învățământ, în vol. Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași, 1994

27. Ștefănescu, Vasile; Peti, Anghel; Rădulescu, M.; Stan, Florea – Matematica în ciclul primar (Contribuții metodice), Pitești,1979.

28. Roșu, Mihail – Didactica matematicii în învățământul primar, 2006.

***www.magazincritic.ro
***www.creeaza.com

***roelectronica.blogspot.ro

***frumuseteamatematicii.blogspot.ro

***www.didactic.ro

***www.biblioteca.regielive.ro

ANEXE

Școala gimnaziala nr. 1

DATA: 22.01.2015

CLASA: a II-a C

PROPUNATOR:

ARIA CURRICULARA: Matematică și Științe ale naturii

DISCIPLINĂ: Matematică

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Numerele naturale de la 0-1000

SUBIECTUL: Recapitulare și sistematizare

TIPUL LECTIEI: Consolidare de cunoștințe

OBIECTIVE:

Obiective de referință:

1.1 – să înțeleagă sistemul zecimal de formare a numerelor (din sute, zeci și unități), utilizând obiecte pentru justificări;

1.2 – să scrie, să citească numerele naturale de la 0 la 1000; să compare și să ordoneze numerele naturale mai mici decât 1000, utilizând simbolurile: <; >;=;

2.8 – să sesizeze asocierea dintre elementele a două categorii de obiecte (șiruri, numere mai mici decât 1000) pe baza unor reguli date;

4.1 – să manifeste o atitudine pozitivă pentru aflarea rezultatelor unor exerciții și probleme.

Obiective operaționale:

O1: să citească corect numerele naturale în concentrul 0-1000;

O2: să scrie corect numerele naturale în concentrul 0-1000;

O3: să numere crescător și descrescător în concentrul 0-1000;

O4: să compare numerele naturale, utilizând corect semnele:<,>,=;

O5: să ordoneze crescător și descrescător numere în concentrul 0-1000;

O6: să formeze numere respectând cerințele date.

Obiectiv afectiv: dezvoltarea interesului pentru orele de matematica prin activitatea în grup.

Elemente de strategie didactică:

Resurse procedurale: conversația, exercițiul, explicația, jocul didactic, munca în echipe

Resurse materiale: fișe de lucru, planșe, jetoane, diplome, creioane colorate

Forme de organizare: frontal, pe grupe, individual

Durata: 45 minute

Bibliografie:

*** Curriculum Național – Programa școlara pentru clasa a II-a, 2014-2015

Neacsu, Ion – „Metodica predării matematicii în ciclul primar”, Buc., 1998

Breben S, Ruiu G, Fulga M.- „Metode interactive de grup”, Edit. Arves, 2006

***www.didactic.ro

Anexa 1

Nume:__________________________ Data:____________

FIȘĂ DE LUCRU

1.Scrie cu litere numerele următoare:

14 – ____________________________________________

26 – ____________________________________________

210 – _____________________________________________

457 – _____________________________________________

905 – ______________________________________________

2. Alege forma corectă!

408

a) patrusuteopt

b) patru sute opt

c) patrusute opt

315

a) treisute cincisprezece

b) trei sute cincisprezece

c) trei sute cincizeci

230

a) două sute trei

b) două sute treizeci

c) douăsute treizeci

3. Bifează răspunsul corect!

375

7 reprezintă cifra

a) sutelor

b) zecilor

c) unităților

407

7 reprezintă cifra:

a) sutelor

b) zecilor

c) unităților

730

7 reprezintă cifra:

a) sutelor

b) zecilor

c) unităților

4. Numără în ordine crescătoare sau descrescătoare:

a) de la 104 la 111:____,____,____,____,____,____,____,____;

b) de la 713 la 709:____,____,____,____,____;

5. Compară, apoi așează-le în ordine crescătoare:

1000___303

331 ___313

103 ___130

133 ___ 33

330 ___310

931 ___319

___ , _____ ,_____, ______, _____, _____, ______, ______ , ______ , _____,

Anexa 2

Concurs Cine știe, câștiga!

Cerințe:

Scrie cel mai mic nr. de o cifra ________

Scrie cel mai mic nr. de 2 cifre ________

Cel mai mic nr. de 3 cifre este:_________

Cel mai mic nr. de 3 cifre consecutive este:_____

Dar cel mai mare nr. de 3 cifre:______

Scrie cel mai mare nr. de 3 cifre diferite:_______

Cu ajutorul cifrelor 0, 3 si 8 formează numere de 3 cifre!

____________________________________________________________________________________________________________

Concurs Cine știe, câștiga!

Cerințe:

Scrie cel mai mic nr. de o cifra ________

Scrie cel mai mic nr. de 2 cifre ________

Cel mai mic nr. de 3 cifre este:_________

Cel mai mic nr. de 3 cifre consecutive este:_____

Dar cel mai mare nr. de 3 cifre:______

Scrie cel mai mare nr. de 3 cifre diferite:_______

Cu ajutorul cifrelor 0, 3 si 8 formează numere de 3 cifre!

____________________________________________________________________________________________________________

Anexa 3

Așază cocorii în ordine descrescătoare:

170 908 239 400 781

Anexa 4

Nume:____________ Data:____________

FIȘĂ DE EVALUARE

1.Scrie vecinii numerelor:

…..499…… …….703………. ………230………..

……..330…… ………500……… ……….461…………

2.Alege forma corectă!

408

a)patrusuteopt

b)patru sute opt

c)patrusute opt

315

a)treisute cincisprezece

b)trei sute cincisprezece

c)trei sute cincizeci

230

a)două sute trei

b)două sute treizeci

c)douăsute treizeci

2.Bifează răspunsul corect!

375

7 reprezintă cifra

a)sutelor

b)zecilor

c)unităților

407

7 reprezintă cifra

a)sutelor

b)zecilor

c)unităților

730

7 reprezintă cifra

a)sutelor

b)zecilor

c)unităților

3.Ordonează numerele:

a)crescător:605,129,340,917,517,336;

b)descrescător:170,908,239,400,781,990

4.Compară următoarele perechi de numere:

1000___303

331 ___313

103 ___130

133 ___ 33

330 ___310

931 ___319

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ

Capacitatea: Înțelegerea numărului și notației acestuia

Subcapacitatea: Scrierea, compararea și ordonarea numerelor naturale de la 0 la 1000

BIBLIOGRAFIE

1. Antohe, Valerian; Gheorghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic, Editura Ex. Libris, Brăila, 2002.

2. Anucuța, Partenie; Aprodu, Mitel – Povești și jocuri matematice distractive, Editura Excelsior, Timișoara, 1998.

3. Cerghit, Ioan – Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980.

4. Chateau, Jean – Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970.

5. Claparede, Edouard – Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973.

6. Crețu, Elvira –Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar, Editura Aramis, București, 1999.

7. Cucoș, Constantin – Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2000.

8. Dinuță, Neculae – Metodica predării învățării matematicii în ciclul primar, Editura Universității din Pitești, 2002.

9. Geissler, E. E. – Mijloace de educație, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977.

10. Gheba, Grigore; Popovici, Constantin; Gheba, Lucreția – Jocuri didactice pentru preșcolari. Anecdote didactice pentru clasele I-IV, Editura Pan General, București, 1995.

11. Golu, Pantelimon; Verza, Emil; Zlate, Mielu – Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.

12. Hassenforder, L., Inovația în învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.

13. Herescu, Gheorghe; Motrescu, Vasile; Ștefănescu, Vasile – Matematică clasa I. Îndrumătorul învățătorului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.

14. Huizinga, Johan – Homo ludens, Editura Univers, București, 1977.

15. Lazăr, Alexandru – Situații motivaționale favorabile învățării de tip școlar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975.

16. Leontiev, A. N. – Probleme ale dezvoltării psihicului, Editura Științifică, București, 1964.

17. Mușata Bocoș, Cercetarea pedagogică, Suporturi teoretice și metodologice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca, 2003.

18. Neacșu, Ioan – Metodica predării matematicii la clasele I-IV, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1988.

19. Neacșu, Ioan; Gălăteanu, Monalisa, Predoi, Petre – Didactica matematicii în învățământul primar, Editura Aius, Craiova, 2001.

20. Nicola, Ioan – Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2000.

21. Piaget, Jean –Psihologie și pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.

22. Planchard, Emil – Introducere în pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.

23. Rus, Ileana; Varna, Doina – Metodica predării matematicii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983.

24. Rusu, Elena – Despre învățarea matematicii, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1962.

25. Simionică, Elena; Caraiman, Florica – Matematica … prin joc, Editura Polirom, Iași, 1988.

26. Stan Liliana, Cercetarea pedagogică și inovarea în învățământ, în vol. Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași, 1994

27. Ștefănescu, Vasile; Peti, Anghel; Rădulescu, M.; Stan, Florea – Matematica în ciclul primar (Contribuții metodice), Pitești,1979.

28. Roșu, Mihail – Didactica matematicii în învățământul primar, 2006.

***www.magazincritic.ro
***www.creeaza.com

***roelectronica.blogspot.ro

***frumuseteamatematicii.blogspot.ro

***www.didactic.ro

***www.biblioteca.regielive.ro

ANEXE

Școala gimnaziala nr. 1

DATA: 22.01.2015

CLASA: a II-a C

PROPUNATOR:

ARIA CURRICULARA: Matematică și Științe ale naturii

DISCIPLINĂ: Matematică

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Numerele naturale de la 0-1000

SUBIECTUL: Recapitulare și sistematizare

TIPUL LECTIEI: Consolidare de cunoștințe

OBIECTIVE:

Obiective de referință:

1.1 – să înțeleagă sistemul zecimal de formare a numerelor (din sute, zeci și unități), utilizând obiecte pentru justificări;

1.2 – să scrie, să citească numerele naturale de la 0 la 1000; să compare și să ordoneze numerele naturale mai mici decât 1000, utilizând simbolurile: <; >;=;

2.8 – să sesizeze asocierea dintre elementele a două categorii de obiecte (șiruri, numere mai mici decât 1000) pe baza unor reguli date;

4.1 – să manifeste o atitudine pozitivă pentru aflarea rezultatelor unor exerciții și probleme.

Obiective operaționale:

O1: să citească corect numerele naturale în concentrul 0-1000;

O2: să scrie corect numerele naturale în concentrul 0-1000;

O3: să numere crescător și descrescător în concentrul 0-1000;

O4: să compare numerele naturale, utilizând corect semnele:<,>,=;

O5: să ordoneze crescător și descrescător numere în concentrul 0-1000;

O6: să formeze numere respectând cerințele date.

Obiectiv afectiv: dezvoltarea interesului pentru orele de matematica prin activitatea în grup.

Elemente de strategie didactică:

Resurse procedurale: conversația, exercițiul, explicația, jocul didactic, munca în echipe

Resurse materiale: fișe de lucru, planșe, jetoane, diplome, creioane colorate

Forme de organizare: frontal, pe grupe, individual

Durata: 45 minute

Bibliografie:

*** Curriculum Național – Programa școlara pentru clasa a II-a, 2014-2015

Neacsu, Ion – „Metodica predării matematicii în ciclul primar”, Buc., 1998

Breben S, Ruiu G, Fulga M.- „Metode interactive de grup”, Edit. Arves, 2006

***www.didactic.ro

Anexa 1

Nume:__________________________ Data:____________

FIȘĂ DE LUCRU

1.Scrie cu litere numerele următoare:

14 – ____________________________________________

26 – ____________________________________________

210 – _____________________________________________

457 – _____________________________________________

905 – ______________________________________________

2. Alege forma corectă!

408

a) patrusuteopt

b) patru sute opt

c) patrusute opt

315

a) treisute cincisprezece

b) trei sute cincisprezece

c) trei sute cincizeci

230

a) două sute trei

b) două sute treizeci

c) douăsute treizeci

3. Bifează răspunsul corect!

375

7 reprezintă cifra

a) sutelor

b) zecilor

c) unităților

407

7 reprezintă cifra:

a) sutelor

b) zecilor

c) unităților

730

7 reprezintă cifra:

a) sutelor

b) zecilor

c) unităților

4. Numără în ordine crescătoare sau descrescătoare:

a) de la 104 la 111:____,____,____,____,____,____,____,____;

b) de la 713 la 709:____,____,____,____,____;

5. Compară, apoi așează-le în ordine crescătoare:

1000___303

331 ___313

103 ___130

133 ___ 33

330 ___310

931 ___319

___ , _____ ,_____, ______, _____, _____, ______, ______ , ______ , _____,

Anexa 2

Concurs Cine știe, câștiga!

Cerințe:

Scrie cel mai mic nr. de o cifra ________

Scrie cel mai mic nr. de 2 cifre ________

Cel mai mic nr. de 3 cifre este:_________

Cel mai mic nr. de 3 cifre consecutive este:_____

Dar cel mai mare nr. de 3 cifre:______

Scrie cel mai mare nr. de 3 cifre diferite:_______

Cu ajutorul cifrelor 0, 3 si 8 formează numere de 3 cifre!

____________________________________________________________________________________________________________

Concurs Cine știe, câștiga!

Cerințe:

Scrie cel mai mic nr. de o cifra ________

Scrie cel mai mic nr. de 2 cifre ________

Cel mai mic nr. de 3 cifre este:_________

Cel mai mic nr. de 3 cifre consecutive este:_____

Dar cel mai mare nr. de 3 cifre:______

Scrie cel mai mare nr. de 3 cifre diferite:_______

Cu ajutorul cifrelor 0, 3 si 8 formează numere de 3 cifre!

____________________________________________________________________________________________________________

Anexa 3

Așază cocorii în ordine descrescătoare:

170 908 239 400 781

Anexa 4

Nume:____________ Data:____________

FIȘĂ DE EVALUARE

1.Scrie vecinii numerelor:

…..499…… …….703………. ………230………..

……..330…… ………500……… ……….461…………

2.Alege forma corectă!

408

a)patrusuteopt

b)patru sute opt

c)patrusute opt

315

a)treisute cincisprezece

b)trei sute cincisprezece

c)trei sute cincizeci

230

a)două sute trei

b)două sute treizeci

c)douăsute treizeci

2.Bifează răspunsul corect!

375

7 reprezintă cifra

a)sutelor

b)zecilor

c)unităților

407

7 reprezintă cifra

a)sutelor

b)zecilor

c)unităților

730

7 reprezintă cifra

a)sutelor

b)zecilor

c)unităților

3.Ordonează numerele:

a)crescător:605,129,340,917,517,336;

b)descrescător:170,908,239,400,781,990

4.Compară următoarele perechi de numere:

1000___303

331 ___313

103 ___130

133 ___ 33

330 ___310

931 ___319

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ

Capacitatea: Înțelegerea numărului și notației acestuia

Subcapacitatea: Scrierea, compararea și ordonarea numerelor naturale de la 0 la 1000