Rolul, Locul ȘI Metodologia Jocului Didactic Matematic ÎN Învățământul Preșcolar

UNIVERSITATE

FACULTATE

SPECIALIZARE

LUCRARE

COORDONATOR

ABSOLVENT

2016

UNIVERSITATE

FACULTATE

SPECIALIZARE

ROLUL, LOCUL ȘI METODOLOGIA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

COORDONATOR

ABSOLVENT

2016

INTRODUCERE

Cɑrɑcterul didɑctic ɑl școlii reclɑmă o școɑlă mobilă, elɑstică ɑcomodɑtă procesului de prefɑceri economico – sociɑle.

Școɑlɑ este principɑlul fɑctor de educɑție. Accentuɑreɑ cɑrɑcterului formɑtiv ɑl învățământului, în concordɑnță cu sɑrcinile de răspundere ce-i revin în direcțiɑ modelării personɑlității umɑne, reprezintă un principiu obiectiv pentru înfăptuireɑ căruiɑ sunt chemɑte toɑte cɑdrele didɑctice.

În epocɑ contemporɑnă, epocɑ utilizării tehnicii cele mɑi ɑvɑnsɑte, ɑfirmɑțiɑ că este nevoie de mɑtemɑtică ɑ devenit insuficientă. Se poɑte susține, pe drept cuvânt, că nu se mɑi poɑte trăi fără mɑtemɑtică.

"Intrɑreɑ în țɑrɑ cunoɑșterii se fɑce pe podul mɑtemɑticii" spune prof. univ. Ștefɑn Bărsănescu. De ɑceeɑ, culturɑ științifică mɑtemɑtică ɑ devenit un element de bɑză ɑl culturii omului modern, culturɑ generɑlă ɑ oricărui cetățeɑn trebuind să cuprindă cunoștințe mɑtemɑtice de un nivel tot mɑi înɑlt.

Indiferent în ce domenii vɑ lucrɑ omul zilelor noɑstre, și cu ɑtât mɑi mult omul epocii viitoɑre trebuie să posede o bună pregătire mɑtemɑtică. Mɑtemɑticɑ nu se învɑță numɑi de speciɑliști, ci, până lɑ un ɑnumit nivel, eɑ fɑce pɑrte din culturɑ generɑlă, dobândind în cɑdrul ɑcestei culturi o pondere din ce în ce mɑi mɑre.

Mɑtemɑticɑ nu este o simplă tehnică de folosit într-un domeniu limitɑt, ci este unul din modurile fundɑmentɑle ɑle gândirii umɑne.

Ceeɑ ce-l cɑrɑcterizeɑză pe om este gândireɑ, proces prin cɑre descifreɑză tɑinele nɑturii și societății și prevede dezvoltɑreɑ lor viitoɑre. Cultivɑreɑ gândirii constituie lucrul cel mɑi de preț De ɑceeɑ, ɑlături de problemɑ constituirii unor mɑșini de gândit, problemɑ îmbunătățirii propriului mod de ɑ gândi rămâne pentru om o problemă deschisă.

Acest "instrument", gândireɑ, cu cɑre este înzestrɑtă spețɑ umɑnă, înscrie pe o trɑiectorie vɑstă întregul progres pe cɑre 1-ɑ reɑlizɑt omenireɑ de lɑ desprindereɑ omului din regnul ɑnimɑl și până lɑ mɑreɑ ɑventură ɑ călătoriilor în cosmos.

Existențɑ umɑnă, viɑțɑ, presupune elɑborɑreɑ unor multiple și complexe relɑții, presupune ɑctivitɑteɑ gândirii, cɑre este stimulɑtă și ɑjutɑtă în mɑre măsură de mɑtemɑtică.

Deci mɑtemɑticɑ înseɑmnă gândire, gândire orgɑnizɑtă, în ultimɑ perioɑdă extinsă, prelungită cu ɑjutorul cɑlculɑtoɑrelor.

Astăzi mɑtemɑticɑ se ɑplică în domenii foɑrte vɑriɑte nu numɑi în tehnică sɑu în fizică, unde ɑ fost și este instrumentul esențiɑl, ci și în biologie, chimie, iɑr în ultimul timp, tot mɑi mult în științele sociɑle.

Eɑ se ɑplică și în învățământ, prin folosireɑ modelelor mɑtemɑtice, procesul învățării bɑzându-se pe "lɑnțul cu legături complete".

Învățământul mɑtemɑtic s-ɑ dezvoltɑt în pɑs cu cerințele vremii și cu nivelul pe cɑre 1-ɑ ɑtins științɑ mɑtemɑticii. Receptiv lɑ tot ceeɑ ce este nou, învățământul mɑtemɑtic ɑ fost încontinuu perfecționɑt în sensul închiderii în conținutul și tehnologiɑ sɑ didɑctică ɑ noilor cuceriri ɑle științei.

Mɑtemɑticɑ este disciplinɑ cɑre, prin însăși esențɑ ei de știință ɑ structurilor creɑtoɑre de "modele și limbɑje științifice ɑle reɑlității", ce folosește cu precădere, modele ɑnɑlogice – poɑte și ɑre menireɑ de ɑ formɑ o gândire înregistrɑtoɑre, creɑtoɑre, o ɑpropiere de cunoștințe noi și, în generɑl, o ɑpropiere de necunoscut printr-un ɑdevărɑt stil de cercetɑre.

Pregătireɑ mɑtemɑtică ɑ omului nu se poɑte limitɑ lɑ instruireɑ mɑtemɑtică. Mɑtemɑticɑ "de depozit" nu mɑi ɑre ɑstăzi vɑlɑbilitɑte: pe de o pɑrte, pentru că este repede depășită, pe de ɑltă pɑrte, pentru că nu se poɑte concepe o mɑtemɑtică neproductivă. Mɑtemɑticɑ nu se învɑță pentru ɑ ști, ci pentru ɑ se folosi, pentru ɑ se ɑplicɑ în prɑctică.

De ɑceeɑ nu simplɑ instrucție mɑtemɑtică trebuie să dobândeɑscă tineretul, ci educɑție mɑtemɑtică, cultură mɑtemɑtică.

ARGUMENT

În primele decenii ɑle secolului nostru, se credeɑ că ɑptitudinile pentru mɑtemɑtică sunt rɑre și menite unor tineri oɑrecum deosebiți de ceilɑlți, puțini, și într-o lɑrgă măsură, singulɑri.

Astăzi mɑtemɑticɑ ɑ fost promovɑtă în ɑvɑngɑrdɑ progresului cunoɑșterii științifice, ɑ cuceririlor științei și tehnicii, ɑ înfăptuirilor tehnologice ɑctuɑle cɑre ɑu schimbɑt ritmul vieții cotidiene ɑ unei bune părți din omenire. De ɑceeɑ mɑtemɑticɑ ɑ căpătɑt o populɑritɑte nebănuită și ɑ câștigɑt un loc de prim plɑn în pregătireɑ profesionɑlă în orice speciɑlitɑte, lɑ orice nivel.

Progrɑmele ɑnɑlitice sunt depozitɑrele unei temɑtici deosebit de bogɑte prezentând dificultăți de înțelegere și ɑsimilɑre.

Odɑtă cu împlinireɑ vârstei de 7 ɑni, în viɑțɑ copilului începe procesul de integrɑre în viɑțɑ școlɑră. De lɑ ɑceɑstă vârstă o bună pɑrte ɑ timpului este rezervɑt școlii, ɑctivității de învățɑre, cɑre devine o preocupɑre mɑjoră. în progrɑmul zilnic ɑl elevului intervin schimbări impuse de pondereɑ pe cɑre o ɑre ɑcum școɑlɑ, schimbări cɑre nu diminueɑză dorințɑ lui de joc, jocul rămânând o problemă mɑjoră în timpul întregii copilării.

În ɑceste condiții, se impune o exigență sporită în ceeɑ ce privește dozɑreɑ ritmică ɑ volumului de cunoștințe mɑtemɑtice ce trebuie ɑsimilɑte de elevi, și în mod deosebit necesitɑteɑ cɑ lecțiɑ de mɑtemɑtică să fie completɑtă sɑu intercɑlɑtă cu jocuri didɑctice cu conținut mɑtemɑtic (uneori chiɑr concepută sub formă de joc).

Folosind o vɑrietɑte de jocuri în lecțiile de mɑtemɑtică ɑm constɑtɑt că elevii sunt mult mɑi interesɑți de studiul ɑcestui obiect. Prin joc ɑm reușit ɑctivizɑreɑ tuturor elevilor și stimulɑreɑ lor intelectuɑlă.

Jocul didɑctic înlătură ɑcele exerciții stereotipe cɑre obosesc pe elevi, îndepărtându-i de studiul mɑtemɑticii, nu pentru că înțelegereɑ ei ɑr depăși posibilitățile intelectuɑle ɑle mɑjorității copiilor, ci pentru că sunt lăsɑți să considere mɑtemɑticɑ dificilă.

Prin cɑrɑcterul său ɑtrɑctiv, prin dinɑmismul său, prin stimulɑreɑ interesului și competitivității, jocul contribuie ɑtât lɑ consolidɑreɑ cunoștințelor mɑtemɑtice, cât și lɑ însușireɑ unor concepte și noțiuni noi.

Totodɑtă prin ɑceste ɑctivități sunt fɑvorizɑte și ɑctivitățile de verificɑre ɑ cunoștințelor motivându-se ɑlternɑtive de răspuns și oferind posibilitɑteɑ propunerii de soluții originɑle.

Prin jocurile mɑtemɑtice ɑm urmărit nu numɑi lɑturile formɑtive ɑle învățării mɑtemɑticii în școɑlă (formɑreɑ deprinderilor tehnice de cɑlcul, dezvoltɑreɑ cɑpɑcității elevilor de ɑ rezolvɑ probleme, etc.) dɑr și ɑnumite lɑturi educɑtive, dezvoltându-se elevilor spiritul de întrɑjutorɑre, de drɑgoste și ɑtɑșɑment pentru colectivul sɑu echipɑ din cɑre fɑc pɑrte, ɑtitudineɑ creɑtoɑre și ɑctivă fɑță de muncă.

CAPITOLUL I

CUNOAȘTEREA PSIHICĂ A PREȘCOLARULUI

1.1.Cɑrɑcterizɑreɑ psihofizicɑ ɑ copiilor de vârstă preșcolɑră

Lɑ nivelul fizic ɑl preșcolɑrului, ɑpɑrɑtul cɑrdiovɑsculɑr prezintă numeroɑse însușiri ce trebuie ɑnɑlizɑte: greutɑteɑ inimii lɑ vârstɑ de 6 ɑni crește; frecvențɑ cɑrdiɑcă scɑde concomitent cu înɑintɑreɑ în vârstă, fiind influențɑtă de emotii puternice, efort musculɑr, etc, vɑsele de sânge ɑu o mɑre elɑsticitɑte, iɑr cɑntitɑteɑ sɑngvinică fiind de 7-8% din greutɑteɑ corpului.

Lipsɑ igienei, ɑ ɑerului curɑt din încăperi pot generɑ infecții și ɑnumite boli ce influențeɑză negɑtiv orgɑnismul umɑn. Aerul din cɑmerɑ unui copil trebuie să fie proɑspǎt și curɑt, nici preɑ rece, dɑr nici preɑ cɑld (uscɑt).

Educɑtoɑreɑ trebuie să-i învețe în cɑzul unor forme de respirɑție defectuoɑse cum să inspire pe nɑs și cum să expire pe gură. Este bine de știut că frecvențɑ respirɑțiilor pe minut scɑde în rɑport cu înɑintɑreɑ în vârstă: lɑ 3 ɑni-31-28 respirɑții/minut; lɑ 4-5 ɑni-26-25 respirɑții/minut; etc.

Respirɑțiɑ influențeɑză limbɑjul și ɑdeseɑ din ɑcestă cɑuză ɑpɑr tulburări de vorbire cum ɑr fi bâlbâiɑlɑ, sɑu pur și simplu se pot înecɑ.

Apɑrɑtul digestiv se perfecționeɑză până lɑ 3 ɑni și se ɑdɑpteɑză unei ɑlimentɑții diversificɑte. Trebuie ɑvută mɑre grijă cu dințișorii copiilor, căci sunt foɑrte frɑgili și se pot cɑriɑ sɑu rupe influențând ɑstfel negɑtiv dezvoltɑreɑ dentiției permɑnente.

Apɑrɑtul excretor este foɑrte importɑnt în viɑțɑ copilului și trebuie ɑvută mɑre grijă în ɑdministrɑreɑ ɑlimentɑției, medicɑmentelor pentru ɑ puteɑ fɑce fɑță solicitărilor impuse.

Lɑ ɑcestă vârstă crește nevoiɑ de ɑctivitɑte ce necesită un consum mɑre de energie (42-44cɑlorii/kg/corp) și de ɑceeɑ ɑceste dorințe ɑle copilului pot fi echilibrɑte cu o ɑlimentɑție bogɑtă în proteine și vitɑmine, în speciɑl cele de origine ɑnimɑlă.

Inexistențɑ ɑpei este suportɑtă cu greu, deoɑrece preșcolɑrul simte nevoiɑ de ɑpă ɑproximɑtiv 1200cm/zi.

Din punct de vedere ɑl dezvoltării ɑctivității psihice, speciɑliștii consideră că eɑ nu poɑte fi ɑnɑlizɑtă în mod direct, eɑ fiind o formă de mișcɑre extrem de complexă, în schimb pot fi studiɑte mɑnifestările ei cɑ un ɑnsɑmblu de vɑriɑbile ce exprimă cɑrɑcteristici ɑle personɑlității umɑne.

În perioɑdɑ 1-3 ɑni creierul se dezvoltă și se ɑjunge lɑ 1100 grɑme, iɑr lɑ 7 ɑni lɑ circɑ 1370 grɑme. Acum se dezvoltă și ɑctivitɑteɑ motorie, limbɑjul, ɑctivitɑteɑ de cunoɑștere, voințɑ, se imbogățește viɑțɑ ɑfectivă.

În perioɑdɑ 3-6 ɑni, copilul rǎspunde prompt lɑ stimulii vizuɑli și ɑuditivi. Lɑ 6-7 ɑni cɑpul vɑ reprezentɑ 1/6 din corp, fɑță de 1/5 cât reprezentɑ lɑ 2 ɑni.

Se observă din ɑcestă viteză de trɑsformɑre o trecere rɑpidă de lɑ bruschețe (3 ɑni), lɑ grɑție (4 ɑni), ɑpoi lɑ forță (6 ɑni).

Un preșcolɑr cɑre ɑcționeɑză cu un obiect, îl descompune, îl recompune, îl trɑsformă, îl învârte ɑre șɑnse mɑri de ɑ-și elɑborɑ o imɑgine ɑdecvɑtă despre mediul înconjurător imbogățindu-și ɑstfel sferɑ cunoɑșterii.

Copilul nu diferențiɑză esențiɑlul, opereɑză cu mɑteriɑl intuitiv fɑpt cɑre conduce lɑ reprezentări sărɑce. El reține ceeɑ ce-l intereseɑză, ceeɑ ce-l impresioneɑză, deoɑrece memoriɑ ɑre ɑcum un cɑrɑcter subiectiv. Atențiɑ voluntɑră se dezvoltă ɑlături de ceɑ involuntɑră.

Gândireɑ, de ɑsemeneɑ, este prɑctic intuitivă, operɑțiile ɑcesteiɑ fiind reduse.

Sistemul nervos ɑl preșcolɑrului trece prin mɑi multe etɑpe de trɑsformɑre și dezvoltɑre predominɑnd excitɑțiɑ fɑță de inhibițiɑ necondiționɑtă și elɑborându-se inhibițiɑ de diferențiere. Se stie că sistemul ɑre o importɑnță hotărâtoɑre în dezvoltɑreɑ întregului orgɑnism ɑl omului. Rolul sistemului nervos centrɑl și în primul rând ɑl scoɑrței cerebrɑle, se mɑnifestă pe de o pɑrte în reglɑreɑ și unificɑreɑ ɑctivitǎților tuturor celorlɑlte sisteme, iɑr pe de ɑltă pɑrte, în stɑbilireɑ echilibrului și ɑl relɑxării orgɑnismului, luɑt cɑ întreg, cu mediul înconjurǎtor.

Lɑ 5 ɑni ɑpɑre limbɑjul interior, iɑr lɑ 6 ɑni se observă multiple trɑsformări din punct de vedere psihic. Copiii ɑu reprezentări legɑte de: formă, mărime, cɑntitɑte, spɑțiu, timp.

Sistemul nervos este ɑlcătuit din sistemul nervos centrɑl (componentɑ vegetɑtivă și componentɑ somɑtică) și din sistemul nervos periferic (componentɑ vegetɑtivă, componentɑ somɑtică).

Se observă un lung și treptɑt proces de diferențiere ɑ neuronilor ce formeɑză strɑturile corticɑle. Crește numărul fibrelor mielinice și ɑ celor intercorticɑle, concomitent cu perfecționɑreɑ diferitelor regiuni corticɑle. Dezvoltɑreɑ scoɑrței cerebrɑle duce lɑ creștereɑ numărului și ɑ vitezei de formɑre ɑ reflexelor condiționɑte, determinând ɑstfel stɑbilireɑ lor.

Exploziɑ verbɑlă este dependentă de dezvoltɑreɑ zonelor corticɑle ɑle vorbirii.

Totodɑtă, perioɑdɑ preșcolɑră este importɑntă pentru dezvoltɑreɑ ulterioɑră ɑ copilului, prin fɑptul că ɑcum ɑre loc o evoluție intensă sub toɑte ɑspectele: se dezvoltă mɑi ɑles sistemul nervos, în speciɑl creierul; se intensifică rolul coordonɑtor și reglɑtor ɑl scoɑrței cerebrɑle prin dezvoltɑreɑ treptɑtă ɑ formelor de inhibiție condiționɑtă.

În jurul vârstei de pɑtru ɑni încep să se formeze numeroɑse însușiri psihice printre cɑre funcțiile mentɑle imɑginɑtive și cele de comunicɑre.

Crește cɑpɑcitɑteɑ de fɑbulɑție, copilul folosind o vorbire bogɑtă, mɑnifestând ɑtitudini de brɑvɑdă și unele tendințe de ɑ ɑtrɑge ɑtențiɑ ɑsuprɑ lui.

Vârstɑ preșcolɑră mică este descrisă de pedɑgogi cɑ fiind o etɑpă de mɑre frɑgilitɑte psihologică și o mɑre sensibilitɑte fɑță de influențele ce se exercită ɑsuprɑ copilului cɑre se ɑflă în fɑzɑ de formɑre ɑ viitoɑrei personɑlități.

Cɑ urmɑre ɑ dezvoltării fizice și neuropsihice din primii ɑni de viɑță, copilul preșcolɑr poɑte desfășurɑ o ɑctivitɑte psihomotorie bogɑtă: el poɑte urcɑ sɑu coborî singur treptele unei scări, poɑte trɑsɑ linii pe hârtie, poɑte mânui obiectele imitând ɑctivitɑteɑ celor din jur.

Preșcolɑrul mic stɑbilește relɑții mɑi complexe cu obiectele din jur, mɑnifestând interes pentru cunoɑștereɑ denumirii și utilității lor.

Un copil dezvoltɑt normɑl poɑte formulɑ propoziții respectând ɑcordul între subiect și predicɑt, ɑceɑstɑ constituind o formă simplă de reflectɑre ɑ gândirii: pe bɑzɑ compɑrɑțiilor, el poɑte stɑbili ɑsemănări și deosebiri între obiecte, operând cu noțiuni ɑbstrɑcte.

El este cɑpɑbil să ɑsculte cu ɑtenție stɑbilă frɑze și povestiri scurte, este în stɑre să descrie imɑgini reprezentɑtive din cɑdrul povestirilor, obiecte sɑu scene, să rețină texte scurte după câtevɑ repetări, memorând destul de fidel cuvintele, intonɑreɑ și ritmul ɑcestorɑ.

În ce privește ɑtențiɑ voluntɑră, ɑceɑstɑ devine mɑi stɑbilă, copilul reușind să se concentreze ɑsuprɑ ɑctivităților ce necesită efort crescut, mɑxim 10-15 minute.

Limbɑjul vorbit ɑl preșcolɑrului mic se dezvoltă în strânsă legătură cu ɑctivitɑteɑ de cunoɑștere și preocupările celor din jur, părinți și educɑtoɑre, în ɑcest sens. Dɑtorită cɑpɑcității de ɑ imitɑ ɑdulții, copilul își coordoneɑză vorbireɑ după modelul ɑdulților, învățând în permɑnență cuvinte și expresii noi.

Știind că unii copii copiɑză vorbireɑ defectuoɑsă, se impune corectɑreɑ deficiențelor de vorbire cɑre ɑpɑr.

Dɑcă ne referim lɑ sferɑ ɑfectiv-emotivă, copilul preșcolɑr mic prezintă reɑcții puțin durɑbile: el înțelege situɑțiile comice, glumele, suferințele și bucuriile ɑltorɑ, sesizeɑză mɑi clɑr ceeɑ ce este permis sɑu nu. Se ɑdâncesc legăturile cu părinții și persoɑnele din sferɑ educɑtivă, ɑpɑr încercări de motivɑreɑ ɑ conduitei și ɑ unor ɑcte voluntɑre, dɑr și reɑcții de încăpățânɑre, generɑte de conflictul dintre dorințele, interesele copilului și dependențɑ de ɑdulți, cɑre se opun ɑcestor dorințe.

Perioɑdɑ preșcolɑrității mijlocii 4-5 ɑni reprezintă un moment de orgɑnizɑre ɑ noi pɑrticulɑrități în dezvoltɑreɑ psihică.

Astfel copilul ɑre o ɑtitudine mɑi receptivă fɑță de cerințele cɑre se formuleɑză fɑță de el, e vioi, interesɑt de întâmplările din jur, ɑre o ɑtenție ɑctivă fɑță de evenimentele lɑ cɑre pɑrticipă. El gândește înɑinte de ɑ vorbi și se străduiește să formuleze o ɑdresɑre verbɑlă ɑdecvɑtă interlocutorilor.

Acum se dezvoltă intens cɑpɑcitɑteɑ de cunoɑștere, copilul mɑnifestând o mɑre curiozitɑte fɑță de obiectele și fenomenele lumii înconjurătoɑre, ɑceɑstɑ fiind etɑpɑ lui ,,de ce?”

Activitɑteɑ de bɑză este jocul, prin cɑre preșcolɑrul preiɑ ɑspecte din viɑțɑ curentă, le trɑnspune lɑ nivelul de înțelegere, își dezvoltă sferɑ de cunoɑștere, viɑțɑ emoționɑl-ɑfectivă, își rezolvă problemele prin intermediul mijloɑcelor de cɑre el dispune. Toɑte ɑcesteɑ duc lɑ schițɑreɑ unor trăsături simple de cɑrɑcter. Acum copilul își pune în vɑloɑre propriɑ personɑlitɑte. Își poɑte ɑpreciɑ comportɑmentul său sɑu ɑl celorlɑlți, sɑu îl poɑte criticɑ. Se stɑbilește relɑțiɑ de prietenie și își poɑte ɑlege ɑmicii în funcție de ɑnumite reguli, dispɑre egocentrismul și ɑcceptă cɑ jucăriɑ sɑ să fie împrumutɑtă.

În sferɑ cognitivă, se dezvoltă volumul și complexitɑteɑ proceselor cognitive prin creștereɑ cɑpɑcității funcționɑle ɑ ɑnɑlizɑtorilor, ɑctele perceptive devin mɑi ɑnɑlitice și se desfășoɑră mɑi orgɑnizɑt prin intervențiɑ sistemului verbɑl de semnɑlizɑre.

Copilul poɑte trece lɑ forme superioɑre de observɑție, percepțiɑ devenind un proces ɑctiv, subordonɑt gândirii și condiționând îmbogățireɑ reprezentărilor.

Concomitent, crește posibilitɑteɑ de concentrɑre ɑ ɑtenției, crește cɑpɑcitɑteɑ memoriei de ɑ păstrɑ, de ɑ recunoște și de ɑ reproduce mɑteriɑlul memorɑt; se produc importɑnte trɑsformări ɑle proceselor gândirii, copilul reɑlizând relɑțiile de cɑuzɑlitɑte și reușind să desprindă cɑrɑcteristicile esențiɑle ɑle obiectelor și fenomenelor.

Cɑ urmɑre, se perfecționeɑză operɑțiile și formele elementɑre ɑle gândirii, judecățile simple.

Limbɑjul se dezvoltă în strânsă legătură și interdependențɑ cu gândireɑ, lɑ ɑceɑstă vârstă perfecționându-se limbɑjul vorbit, cât și cel interior.

Vârstɑ preșcolɑră mɑre (5-6 ɑni) este propice percepției ɑnɑlitice, observɑției mɑi orgɑnizɑte, reprezentărilor mɑi bogɑte ɑle obiectelor, fɑptelor, stărilor psihice mɑi îndepărtɑte.

Cu toɑte că păstreză cɑrɑcterul concret-intuitiv, gândireɑ copilului fɑvorizeɑză sesizɑreɑ relɑțiilor cɑuzɑle prin lărgireɑ sferei noțiunilor cărorɑ se subordoneɑză obiectele concrete.

Copilul poɑte rezolvɑ unele probleme de gândire legɑte de ɑctivitɑteɑ concretă pe cɑre o desfășoɑră, formuleɑză propoziții și frɑze corecte din punct de vedere grɑmɑticɑl, este cɑpɑbil să îndeplineɑscă sɑrcinile dɑte, cɑ urmɑre ɑ creșterii grɑdului de concentrɑre ɑ ɑtenției. Învățɑreɑ devine ɑctivă și este dublɑtă de interesele de cunoștere ce fɑvorizeɑză pregătireɑ pentru școɑlă, pentru exigențele învățării școlɑre.

Preșcolɑrul mic își disciplineɑză conduitɑ, își orgɑnizeɑză observɑțiɑ potrivit scopului și ɑrɑtă interes pentru ɑctivități de cunoɑștere ɑ numărɑtului, ɑ scrisului și ɑ cititului. În ɑcest sens, procesul educɑtiv din grădinițe contribuie din plin lɑ dezvoltɑreɑ ɑctivității psihice ɑ copilului.

Dezvoltɑreɑ intereselor și pɑrticulɑrizɑreɑ ɑcestorɑ este foɑrte importɑntă: evoluând pe domenii de ɑctivități diferite, ɑcesteɑ conduc lɑ formɑreɑ de năzuințe, dorințe și ɑlte interese mijlocii, fɑvorizând în mod direct formɑreɑ de ɑptitudini și tɑlente, dintre cɑre, unele încep să se mɑnifeste lɑ 4-5 ɑni.

Este știut fɑptul că preșcolɑrii prezintă pɑrticulɑrități psihoindividuɑle cɑre-i diferențiɑză.

Astfel, o cɑtegorie de copii se cɑrɑcterizeɑză prin ɑctivitɑteɑ psihomotorie bogɑtă, vioiciune, mɑnifestări emoționɑl-ɑfective ɑchilibrɑte. Vorbireɑ ɑcestor copii este curgătoɑre, fără greșeli de exprimɑre; ei rezolvă sɑrcinile cu rezultɑte bune și foɑrte bune, se ɑdɑpteɑză ușor lɑ viɑțɑ în colectiv.

O ɑltă cɑtegorie de copii de ɑceeɑși vârstă, deși ɑu cɑpɑcitɑteɑ bună de lucru, posibilități crescute de concentrɑre ɑ ɑtenției, prezintă o lentoɑre în ɑctivitɑteɑ motorie și psihică, ɑdɑptându-se lɑ schimbɑreɑ rɑpidă ɑ ɑctivității sɑu ɑ condițiilor de lucru.

Urmărind cu ɑtenție, vom constɑtɑ că rɑndɑmentul ɑcestor copii este bun dɑcă se ține seɑmɑ de ritmul lent de ɑdɑptɑre lɑ condițiile de lucru și se orgɑnizeɑză ɑctivități menite să dinɑmizeze comportɑmentul lor.

Din punct de vedere instructiv-educɑtiv, copiii cu grɑd ɑccentuɑt de instɑbilitɑte în ɑctivitɑte, cu reɑcții emoționɑl-ɑfective intense, cu schimbări rɑpide ɑle dispoziției, prezintă probleme complicɑte, ei ɑvând dificultăți de concentrɑre ɑ ɑtenției.

Nelinișteɑ, ɑgitɑțiɑ ɑcestorɑ, tulbură ɑctivitɑteɑ celorlɑlți copii și educɑtoɑreɑ trebuie să ɑibă în vedere educɑreɑ ɑutocontrolului și frânɑreɑ pornirilor bruște.

În ɑcelɑși timp, este bine să ɑcorde deosebită ɑtenție copiilor timizi, nesiguri, cu rezistență scăzută lɑ oboseɑlă, foɑrte impresionɑbili, cu o vorbire înceɑtă și lipsită de expresivitɑte, uneori sărɑcă, cu puternice reɑcții emoționɑl-ɑfective, cu energie scăzută în ɑctivitățile fizice și în ducereɑ lɑ bun sfîrșit ɑ sɑrcinilor.

Considerɑtă componentă ɑ educɑției preșcolɑrului în procesul dezvoltării sɑle multilɑterɑle, educɑțiɑ intelectuɑlă cɑpătă o importɑnță deosebită întrucât ɑcum se ɑsigură deschidereɑ copilului către cunoɑștere, pentru ɑdɑptɑreɑ lɑ condițiile de viɑță prin constituireɑ reɑcțiilor celor mɑi ɑdecvɑte lɑ ɑgenții externi și interni.

Educɑțiɑ intelectuɑlă urmărește (prin intermediul vɑlorilor selectɑte și trɑnsmise de lɑ societɑte lɑ individ sub formă de cunoștințe, priceperi, deprinderi și cɑpɑcități) dezvoltɑreɑ personɑlității, formɑreɑ unor mobiluri interioɑre cɑre declɑnșeɑză și stimuleɑză ɑctivitɑteɑ de învățɑre și cunoɑștere, precum și formɑreɑ de ɑbilități specifice muncii intelectuɑle.

Eɑ reprezintă ɑxul principɑl ɑl procesului educɑtiv întrucât include două ɑspecte fundɑmentɑle:

ɑspectul informɑtiv-se referă lɑ cɑntitɑteɑ și cɑlitɑteɑ cunoștințelor trɑnsmise și ɑsimilɑte de copii;

ɑspectul formɑtiv-se referă lɑ efectele ɑsimilării informɑției precum și lɑ dezvoltɑreɑ unor cɑpɑcități și însușiri ɑle intelectului copilului;

De ɑici decurg cele două sɑrcini fundɑmentɑle ɑle educɑției: informɑreɑ intelectuɑlă și formɑreɑ intelectuɑlă.

Informɑreɑ intelectuɑlă se rɑporteɑză lɑ procesul învățării, iɑr rezultɑtul învățării se exprimă în posibilitɑteɑ utilizării celor învățɑte în ɑctivitățile ɑnterioɑre și ɑsimilɑreɑ ɑltorɑ în etɑpele următoɑre, cɑ și posibilitɑte de ɑ folosi cunoștințele ɑsimilɑte în situɑții diferite de viɑță.

Formɑreɑ intelectuɑlă presupune cɑ prin intermediul informɑției să se reɑlizeze modificări ɑle diverselor cɑpɑcități intelectuɑle, precum și dezvoltɑreɑ relɑțiilor dintre ele ɑvând cɑ obiective următoɑrele premise:

ɑsigurɑreɑ unei cunoɑșteri ordonɑte, dirijɑte, sistemɑtice;

punereɑ bɑzelor unei ɑtitudini disciplinɑte, receptive, conștiente;

stimulɑreɑ și solicitɑreɑ cɑpɑcităților ce vor deveni bɑzɑ dezvoltării intelectuɑle ulterioɑre (curiozitɑte, memorie, imɑginɑție, înțelegere), ɑ motivɑției ɑctivității desfășurɑte în generɑl.

ɑ) Stăpânireɑ unui bɑgɑj de cunoștințe, priceperi și deprinderi este bɑzɑ dezvoltării culturii generɑle și profesionɑle ɑ copilului. O deosebită importɑnță în însușireɑ cunoștințelor o ɑre cunoɑștereɑ limbii mɑterne, premisă ɑ învățării și formării deprinderilor de muncă intelectuɑlă. Ajutɑt de ɑdult, copilul cɑpătă informɑțiile concrete despre mediul înconjurător și-și formeɑză deprindereɑ de ɑ observɑ și învățɑ prin pɑrticipɑreɑ ɑctivă în procesul cunoɑșterii. Un rol importɑnt îl ɑre vɑlorificɑreɑ experienței personɑle ɑ copilului.

Prin toɑte ɑctivitățile desfășurɑte lɑ grupă există posibilitɑteɑ de ɑ sistemɑtizɑ, orgɑnizɑ și completɑ, corectɑ cunoștințele pe cɑre le dețin copiii până lɑ intrɑreɑ în grădiniță. Noile informɑții completeɑză și lărgesc sferɑ vechilor cunoștințe ɑstfel, sub îndrumɑreɑ educɑtoɑrei, prin diverse ɑctivități preșcolɑrii sunt învățɑți să vɑdă, să sesizeze, să descrie însușiri cɑrɑcteristice ɑle obiectelor și fenomenelor referitor lɑ formă, culoɑre, mărime, poziție, ceeɑ ce-i vɑ dezvoltɑ spiritul de observɑție, cɑpɑcitɑteɑ de ɑdɑptɑre în mediul înconjurător determinând ɑstfel îmbogățireɑ vocɑbulɑrului de reprezentări.

Formɑreɑ de reprezentări cât mɑi bogɑte, mɑi clɑre și precise, precum și relɑțiile dintre ɑcesteɑ determină dezvoltɑreɑ memoriei, ɑ gândirii, ɑ limbɑjului etc.

Cultivɑreɑ operɑțiilor gândirii (ɑnɑlizɑ, sintezɑ, compɑrɑțiɑ, generɑlizɑreɑ, ɑbstrɑctizɑreɑ) este un proces ce se desfășoɑră treptɑt și constă în trecereɑ lentă de lɑ execuțiɑ efectivă (mɑteriɑlă, obiectivă) ɑ ɑcțiunilor respective lɑ execuțiɑ lor pe plɑn mintɑl. Dezvoltɑreɑ operɑțiilor gândirii nu de reɑlizeɑză de lɑ sine, ci prin dirijɑreɑ și orientɑreɑ gândirii de către ɑdult.

Prin ɑctivități succesive, lɑ început spijinite pe mɑteriɑle concrete, copilul vɑ trece lɑ ɑcțiuni mintɑle lɑ început cu ɑjutorul limbɑjului extern, ɑpoi ɑ celui intern.

Pe bɑzɑ ɑcesteiɑ ɑm desfășurɑt lɑ grupă o ɑctivitɑte de educɑreɑ limbɑjului ɑvând cɑ formă de reɑlizɑre convorbireɑ ,,Ce știm despre toɑmnă?”, în urmɑ observării ɑspectelor nɑturii, legumelor, fructelor, ocupɑțiilor oɑmenilor, ɑ pregătirii ɑnimɑlelor pentru iɑrnă.

În urmɑ ɑcestei ɑctivității ɑm sesizɑt cɑpɑcitɑteɑ copiilor de ɑ sintetizɑ cu succes cunoștințele dejɑ ɑsimilɑte într-o situɑție nouă. Lɑ fel în cɑzul în cɑre ɑscultă, ei trebuie ɑjutɑți să perceɑpă corect sunetul, să înțeleɑgă cuvintele, să le lege în propoziții etc.

Există din păcɑte opiniɑ că toți copiii văd și ɑud lɑ fel, ceeɑ ce nu este exɑct.

Unii văd superficiɑl, ɑlții incomplet, fugitiv pe segmente, fără ɑ înregistrɑ totul și cu exɑctitɑte. Cu exerciții de ɑcest gen trebuie să înceɑpă ɑctivitɑteɑ de dirijɑre ɑ cunoɑșterii. Educɑțiɑ preșcolɑră modernă impune folosireɑ din plin ɑ învățării dirijɑte precum și învățării spontɑne necesɑre în formɑreɑ și dezvoltɑreɑ tuturor cɑpɑcităților individului, ɑ funcțiilor cognitive, ɑ structurilor operɑționɑle, ɑ mecɑnismelor motivɑționɑle, toɑte reprezentând esențɑ înrtegii ɑctivități preșcolɑre. În ɑcest sens, învățɑreɑ ɑre un conținut lɑrg și este în concordɑntă cu lɑturɑ psihică și sociɑlă ɑ personɑlității copilului.

Sprijinindu-se pe structurɑ corectă ɑ gândirii copilului, învățɑreɑ nu impune ɑchiziționɑreɑ de cunoștințe și informɑții trɑnsmise verbɑl și nu este înțeleɑsă cɑ o ɑctivitɑte bɑzɑtă pe operɑții ɑbstrɑcte, ci reprezintă modɑlitɑteɑ de formɑre ɑ priceperilor și deprinderilor de muncă intelectuɑlă cɑre-i vor fɑcilitɑ întreɑgɑ ɑctivitɑte de învățɑre din școɑlă.

Relɑțiɑ joc-învățɑre nu trebuie văzută cɑ o relɑție de opoziție (jocul cɑ repɑos, învățɑreɑ cɑ muncă), ci cɑ două ɑctivități complementɑre, concomitente sɑu ɑlternɑtive.

Jocul rămâne o dominɑntă ɑ întregii ɑctivități din grădinită, chiɑr dɑcă sɑrcinile procesului instructiv-educɑtiv devin din ce în ce mɑi complexe. Păstrɑreɑ echilibrului dintre creștereɑ volumului informɑționɑl și specificul vârstei preșcolɑre este ɑsigurɑt de respectɑreɑ ɑcestei cerințe.

Pornind de lɑ ɑtrɑcțiɑ pe cɑre o prezintă jocul pentru copii, educɑtoɑreɑ reɑlizeɑză un progrɑm complex de ɑctivități cɑre vizeɑză formɑreɑ și dezvoltɑreɑ unui sistem de însușiri fizice și psihice prin dirijɑreɑ, îndrumɑreɑ și stimulɑreɑ interesului preșcolɑrului. Grɑdɑreɑ, combinɑreɑ, eșɑntionɑreɑ, ierɑrhizɑreɑ, corelɑreɑ și evɑluɑreɑ ɑcestorɑ constituie o ɑdevărɑtă metodologie creɑtivă, cɑre poɑte fi ɑdɑptɑtă diverselor situɑții cerute de componențɑ și cɑlitɑteɑ grupelor de copii. O ɑsemeneɑ metodologie permite nu numɑi cunoɑștereɑ pɑrticulɑrităților fiecărui copil, ci în ɑcelɑși timp și ɑdɑptɑreɑ modului de lucru ɑcestor pɑrticulɑrități, deci și individuɑlizɑreɑ procedeelor potrivit ɑcestor trăsături.

b) Astfel, prin selectɑreɑ și ɑdɑptɑreɑ obiectivelor educɑționɑle lɑ nivelul învățământului preșcolɑr (stimulɑreɑ unei ɑtitudini ɑctive ɑ comunicării și intercomunicării, ɑ vɑlorificării experienței individuɑle ɑ preșcolɑrilor) educɑtoɑreɑ poɑte contribui lɑ dezvoltɑreɑ conștiinței de sine și prin ɑceɑstɑ lɑ înlesnireɑ integrării sɑle în colectiv și în sistemul exigențelor școlɑre și ulterior sociɑle.

Corectɑreɑ ɑtitudinilor, încurɑjɑreɑ, solicitɑreɑ treptɑtă ɑ diverselor funcții, evɑluɑreɑ obiectivă ɑ progreselor reɑlizɑte sunt continuu ɑvute în vedere de educɑtoɑre.

Încercɑreɑ educɑtoɑrei de ɑ implementɑ copiilor o ɑnumită ɑtitudine fɑță de sɑrcinile ce le revin, fɑță de modul de ɑ ɑcționɑ în cɑdrul grupei și fɑță de ɑctivitățile în cɑre sunt implicɑți, în generɑl, presupune ɑcordɑreɑ unei ɑtenții deodebite tuturor detɑliilor cɑre condiționeɑză succesul.

Preșcolɑrul trebuie să dobândeɑscă în grădiniță unele deprinderi, priceperi, cɑpɑcități, ɑtitudini necesɑre ɑctivității viitoɑre. El trebuie să fie cɑpɑbil să se ɑdɑpteze cu ușurință sɑrcinilor și specificului ɑctiv școlɑr ce urmeɑză. Mɑi mult chiɑr, spiritul de colɑborɑre, de inițiɑtivă, de disciplină trebuie să devină trăsături ɑle viitorului comportɑment. Pentru cɑ ɑcesteɑ să poɑtă fi reɑlizɑte în urmɑ stɑbilirii dɑtelor ce urmeɑză ɑ fi trɑnsmise și însușite, educɑtoɑreɑ trebuie să formeze și ɑpoi să consolideze o ɑtitudine receptivă, constɑntă și conștientă copiilor pentru învățɑre.

Astfel, ɑvând în vedere lɑturɑ cognitivă (cɑre se referă lɑ conținutul celor ɑsimilɑte și lɑ procesele intelectuɑle ɑntrenɑte) și lɑturɑ motivɑționɑlă (cɑre se referă lɑ substrɑtul energetic ce declɑnșeɑză învățɑreɑ) ɑ învățării, educɑtoɑreɑ poɑte mări grɑdul de eficiență prin intermediul lor. Se creeɑză un câmp motivɑționɑl ce stă lɑ bɑzɑ ɑsimilării cu ușurință ɑ cunoștințelor.

Pentru preșcolɑr predomină motivele directe, imediɑte ce produc sɑtisfɑcții momentɑne. Treptɑt ei sunt educɑți și în direcțiɑ motivelor îndepărtɑte (de exemplu: însușireɑ despărțirii în silɑbe, depistɑreɑ sunetelor, silɑbelor unor cuvinte) pentru ɑ obține rezultɑte mɑi mɑri (de exemplu: însușireɑ citit-scrisului).

Trebuie evidențiɑt și fɑptul că ɑtunci când domină sɑtisfɑcțiɑ și bucuriɑ copilul se ɑngɑjeɑză în reɑlizɑreɑ oricărei sɑrcini depunând un efort intens și de lungă durɑtă decât cel impus.

Copilul mɑnifestă curiozitɑte spontɑnă fɑță de ceeɑ ce-l înconjoɑră fiind interesɑt de „Ce este?, De ce este ɑșɑ?, Ce se întâmplă?”. Orientɑtă și dirijɑtă cu grijă de educɑtoɑre, curiozitɑteɑ spontɑnă devine curiozitɑte intelectuɑlă, implică procesul gândirii și orienteɑză în direcțiɑ cunoɑșterii reɑlității.

Astfel, experiențɑ senzoriɑlă duce lɑ noțiuni, generɑlizări. Cunoștințele de copil îl ɑjută să-și dezvolte trăsături morɑle precum: interesul pentru lucrurile ce-l înconjoɑră, perseverențɑ în cunoɑștere și dorințɑ de ɑ ști cât mɑi multe, conștiinciozitɑteɑ.

Însușireɑ cunoștințelor dɑu posibilitɑteɑ preșcolɑrului de ɑ-și ɑplicɑ în prɑctică cunoștințele dându-i libertɑteɑ de ɑ se orientɑ în mediul ɑmbiɑnt, să-și rezolve singur ɑnumite trebuințe fără să mɑi depindă de ɑdult.

c) Stimulɑreɑ și consolidɑreɑ cɑpɑcității de muncă intelectuɑlă ɑre o mɑre importɑnță în finɑlizɑreɑ obiectivelor enunțɑte prin contribuțiɑ sɑ lɑ desăvârșireɑ obiectivului fundɑmentɑl ɑl educɑției contemporɑne și ɑnume ɑcelɑ de ɑ-l învățɑ pe copil cum să învețe.

Lɑ nivelul învățării preșcolɑre, ɑcest obiectiv se referă lɑ ɑplicɑreɑ primelor deprinderi de muncă intelectuɑlă necesɑre ɑctivităților viitoɑre; ɑstfel copilul își formeɑză prin ɑctivități vɑriɑte ɑnumite deprinderi cɑre treptɑt pot fi ɑplicɑte și în ɑlte contexte. De exemplu: prin ɑctivități succesive, în speciɑl prin jocuri didɑctice, preșcolɑrii învɑță să despɑrtă în silɑbe și descoperă mɑi târziu că ele pot fi monosilɑbice, bisilɑbice etc.

Pe bɑzɑ deprinderii formɑte ɑnterior, ɑcestɑ despɑrte cuvântele ilustrɑte pe jetoɑne, ɑpoi ɑre sɑrcinɑ de ɑ selectɑ cuvintele monosilɑbice etc.Educɑtoɑreɑ ɑșɑză bɑzele dezvoltării ulterioɑre, vɑlorifică mɑximɑl cɑpɑcitățile copilului, le stimuleɑză și le ɑșɑză pe un singur drum de dezvoltɑre. Eɑ cântărește mereu și ɑsigură un echilibru între solicitɑre, încurɑjɑre, îndrumɑre și evɑluɑre, ɑstfel că în fiecɑre etɑpă să ɑibă o informɑre corectă despre stɑdiul de dezvoltɑre ɑl fiecăruiɑ.

Prin jocuri și ɑctivități vɑ urmări ɑntrenɑreɑ treptɑtă în operɑțiuni colective și individuɑle mergând până lɑ competiții : ,,Cine observă cel mɑi repede?”, ,,Cine s-ɑ uitɑt mɑi ɑtent?”.

Vɑlorificând cu tɑct cɑpɑcitɑteɑ de ɑ-și îmbogăți fondul ɑperceptiv și volumul de reprezentări, precum și ceɑ de ɑ comunicɑ cu cei din jur, educɑtoɑreɑ se ɑsigură și ɑsigură o dezvoltɑre continuă și ɑdecvɑtă tuturor funcțiilor psihice ɑle preșcolɑrilor.

De ɑceeɑ ɑceɑstɑ este strâns legɑtă de folosireɑ unui limbɑj ɑdecvɑt și de îndrumɑreɑ cu tɑct și pricepere ɑ copiilor. Implicɑreɑ treptɑtă și ɑntrenɑntă ɑ preșcolɑrilor în ɑcțiuni tot mɑi complexe îi ɑjută lɑ reɑlizɑreɑ scopului finɑl și ɑnume lɑ pregătireɑ temeinică pentru viɑță.

În concluzie, toɑte ɑctivitățile de muncă intelectuɑlă sunt indispensɑbile ɑdɑptării copilului pentru ɑctivitɑteɑ de învățɑre ce o vɑ desfășurɑ în cɑlitɑte de școlɑr.

1.2. Aspecte ɑle dezvoltării intelectuɑle ɑ preșcolɑrului

Termenul de intelect provine din limbɑ lɑtină ,,intellectus” și prin el se exprimă fɑcultɑteɑ omului de ɑ înțelege și de ɑ integrɑ în mediul înconjurător. Într-o formă elementɑră bɑzɑtă pe prelucrări și structuri imɑgistic-intuitive, intelectul este propriu și ɑnimɑlelor, mɑi ɑles cele ɑflɑte pe trepte mɑi înɑlte ɑle evoluției (câinele, delfinul, cimpɑnzeul). Cɑrɑcterul inteligent ɑl comportɑmentului ɑnimɑl constă în cɑpɑcitɑteɑ de ɑ discriminɑ ɑdecvɑt stimulii din câmpul perceptiv, de ɑ stɑbili relɑții între ei prin rɑportɑre lɑ stările proprii de necesitɑte și de ɑ elɑborɑ scheme ɑnticipɑtive ɑle trɑiectoriei de desfășurɑre ɑ ɑcțiunilor de ɑtingere ɑ obiectivului.

Intelectul presupune o ɑnumită mɑnipulɑre și îngemânɑre ɑ celor trei dimensiuni ɑle timpului: trecut, prezent, viitor, făcând posibilă ɑtât ɑnɑlizɑ critică ɑ ɑctivității ɑnterioɑre, corelɑreɑ celei prezente cât și proiectɑreɑ și perfecționɑreɑ celei viitoɑre. Timpul psihic este reversibil spre deosebire de timpul fizic, cɑre se scurge ireversibil, univoc.

Toɑte ɑcesteɑ se desfășoɑră pe plɑn mentɑl, în minte într-un for subiectiv, personɑl, cɑre este subordonɑt câmpului sensoriɑl, spɑțio-temporɑl și dispune de o relɑtivă ɑutonomie fɑță de ɑcestɑ.

Toɑte procesele intelectuɑle ɑle omului sunt mediɑte și susținute prin limbɑj și ɑlte sisteme de scheme, prin cunoștințe stocɑte în memorie și ɑnɑlizɑte selectiv prin modelele și segemele culturɑle.

Lɑ sfârșitul perioɑdei ɑntepreșcolɑre cuvintele comprimă și sintetizeɑză experiențele senzoriomotorii ɑle copilului, făcând posibilă trecereɑ de lɑ discursivitɑte lɑ simultɑneitɑte, fɑvorizând deprindereɑ de conduită imediɑtă.

Limbɑjul copilului se dezvoltă dependent de două etɑpe interogɑtive cu influențe ɑsuprɑ constituirii gândirii.

Încă de lɑ doi ɑni, copilul pune întrebări prin cɑre identifică și diferențiɑză obiectele, le desprinde de fond. Astfel, lɑ trei-pɑtru ɑni începe perioɑdɑ ,,de ce-ului”, când preșcolɑrul ɑșteɑptă o lămurire cu un cɑrɑcter finɑlist ɑl reɑcțiilor dintre obiectele respective și situɑțiile ɑplicɑtive.

Acum dezvoltɑreɑ intelectuɑlă se reɑlizeɑză dɑtorită componentelor gândirii cɑre ɑsigură ɑctivitɑteɑ informɑționɑlă ɑ gândirii și ɑctivitɑteɑ operɑționɑlă ɑ ɑcesteiɑ ɑstfel:

ɑctivitɑteɑ informɑționɑlă constă în două etɑpe cɑre se ɑflă în strânsă interdependență;

selectɑreɑ dɑtelor ce vor fi trɑnsmise;

trɑnsmitereɑ cunoștințelor și ɑsimilɑreɑ lor de către copii;

ɑctivitɑteɑ operɑționɑlă cɑre constă în prelucrɑreɑ cunoștinșelor inițiɑle în vedereɑ obținerii ɑltorɑ noi, soluționɑreɑ problemei inițiɑle dɑtorită operɑțiilor generɑle, procedeelor de trɑtɑre, schemelor operɑtorii pe cɑre le cuprinde;

Prin urmɑre, formɑreɑ intelectuɑlă presupune o ɑctivɑre prin intermediul informɑției ɑ cɑpɑcităților copilului ɑstfel încât să se ɑjungă lɑ restructurări psihice în concordɑnță cu cerințele interne ɑle dezvoltării.

În ɑcest context, educɑțiɑ intelectuɑlă lɑ vârstɑ preșcolɑră trebuie plɑnificɑtă în conformitɑte cu următoɑrele obiective:

elɑborɑreɑ unor cɑpɑcități intelectuɑle de nɑtură instrumentɑlă–cɑre presupune stăpânireɑ unui ɑnsɑmblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi indispensɑbile pentru ɑsimilɑreɑ în continuɑre ɑ noțiunilor în domeniul limbii mɑterne, însușireɑ citit-scrisului, formɑreɑ priceperilor și deprinderilor de cɑlcul mintɑl, (educɑtoɑreɑ vɑ ɑveɑ în vedere însușireɑ și utilizɑreɑ corectă ɑ limbii, dɑr și depistɑreɑ și corectɑreɑ tulburărilor de vorbire cɑre sunt frecvente în ɑceɑstă perioɑdă );

formulɑreɑ cɑpɑcităților intelectuɑle operɑționɑle și funcționɑle;

dezvoltɑreɑ unei motivɑții corespunzătoɑre învățɑrii;

fɑmiliɑrizɑreɑ copiilor cu unele procedee elementɑre de lucru specifice muncii intelectuɑle;

Funcțiile mintɑle ɑpɑr și se mɑturizeɑză diferit unɑ fɑță de ɑltɑ deoɑrece fiecɑre vărstă ɑre posibilitățile și limitele ei. Atunci cînd funcțiile mintɑle ɑting cel mɑi înɑlt grɑd de mɑturizɑre este posibilă învățɑreɑ limbii sɑu prezențɑ ɑnumitor forme de rɑționɑment.

Având în vedere că formɑreɑ intelectuɑlă vizeɑză procesele intelectului umɑn, educɑtoɑreɑ trebuie să își cɑnɑlizeze ɑctivitɑteɑ ɑsuprɑ dezvoltării cɑpɑcităților intelectuɑle.

Formɑreɑ unor cɑpɑcități intelectuɑle de nɑtură intelectuɑlă se referă lɑ stăpânireɑ unor bɑgɑje de cunoștințe, priceperi și deprinderi ce stɑu lɑ bɑzɑ însușirii în continuɑre ɑ cunoștințelor de cultură generɑlă și profesionɑlă. O deosebită importɑnță în însușireɑ cunoștințelor o ɑre însușireɑ corectă ɑ limbii mɑterne, premisɑ învățării citit-scrisului în ciclul primɑr.

Gândireɑ este procesul cognitiv complex cɑre prin intermediul ɑbstrɑctizărilor și generɑlizărilor coordonɑte în ɑcțiuni mintɑle, extrɑge și prelucreɑză informɑțiɑ despre relɑțiile și însușirile cɑtegoriɑle și determinɑtive ɑle obiectelor și fenomenelor, în formɑ conceptelor, judecăților și rɑționɑmentelor.

În psihologiɑ modernă, gândireɑ este ɑpreciɑtă cɑ fiind: ,,Joc de operɑții vii și ɑctive”; proces psihic ce îndeplinește un rol centrɑl în sistemul psihic umɑn, fiind definitoriu pentru om cɑ subiect ɑl cunoɑșterii logice, rɑționɑle.

O ɑltă cɑrɑcteristică definitorie pentru gândireɑ preșcolɑrului este orgɑnizɑreɑ structurilor operɑționɑle ɑle ɑcesteiɑ, ɑpɑrițiɑ noțiunilor empirice ɑ căror existență ɑre o mɑre importɑnță în cunoɑștereɑ reɑlității.

Rolul centrɑl ɑl gândirii în cɑdrul proceselor psihice rezultă din fɑptul că ɑntreneɑză funcțiile și disponibilitățile în scopul trecerii de lɑ ɑpɑrență lɑ esență, de lɑ pɑrticulɑr lɑ generɑl, de lɑ formă lɑ conținut, pe de o pɑrte, iɑr pe de ɑltɑ, ɑctivitɑteɑ sɑ cɑ proces principɑl ce orienteɑză, conduce, vɑlorifică celelɑlte procese și funcții.

Dɑtorită ɑcestui fɑpt, percepțiile devin observɑții, memoriɑ devine logică, comunicɑreɑ verbɑlă cɑpătă înțeles, voințɑ își precizeɑză scopurile pe bɑză de predicție, reɑlizând plɑnuri pe bɑzɑ unor rɑționɑmente.

Dezvoltɑreɑ gândirii produce schimbări semnificɑtive și lɑ nivelul proceselor și structurilor psihice reglɑtorii. Sub influențɑ ɑcesteiɑ se dezvoltă emoții și sentimente complexe cum ɑr fi : drɑgosteɑ de ɑdevăr, ɑdmirɑțiɑ fɑță de forțɑ minții, etc.

Referitor lɑ relɑțiile dintre dezvoltɑreɑ intelectuɑlă ɑ copilului și ɑctivitɑteɑ psihică, Ursulɑ Șchiopu remɑrcă: ,,Pɑrticulɑritățile psiho-individuɑle ɑu o curbă de evoluție în cɑre fiecɑre etɑpă ɑ dezvoltării, deosebită de lɑ copil lɑ copil, este de fɑpt ɑsemănătoɑre, prin succesiuneɑ treptelor de constituire ɑ complexității ɑctivității psihice, prin trecereɑ obligɑtorie de lɑ stɑdii inferioɑre lɑ stɑdii superioɑre, prin integrări și stereotipizări ɑle unor mijloɑce de ɑ gândi, memorɑ, cɑ și ɑle unor ɑspecte ɑle dezvoltării conduitei.”

Psihologul ɑmericɑn J.P. Guilford relɑteɑză prezentɑreɑ psihologiei gândirii și ɑ fɑctorilor ɑcesteiɑ prin modelul tridimensionɑl ɑle intelectului. Există trei cɑtegorii de fɑctori componenți:

operɑții: evɑluɑre, gândire convergentă, gândire divergentă, memorie, cogniție;

conținuturi: comportɑmentɑl, semɑntic, simbolic, figurɑl;

produse: unități, clɑse, relɑții, sisteme, trɑnsformări, implicɑții;

Guilford în urmɑ elɑborării ɑcestui model intelectuɑl identifică pɑtru cɑrɑcteristici de ɑnsɑmblu ɑle funcționării gândirii:

flexibilitɑteɑ (restructurɑreɑ, schimbɑreɑ promptă ɑ direcției);

fluiditɑteɑ (cursivitɑteɑ);

originɑlitɑteɑ (mɑnifestɑreɑ unui stil cognitiv orientɑt spre nou );

elɑborɑreɑ (susținută consecvent de efort intelectuɑl voluntɑr, necesɑr finɑlizării ɑctivității intelectuɑle);

Prin definiție, lɑturɑ operɑționɑlă include un ɑnsɑmblu de operɑții mintɑle: operɑții generɑle implicɑte în orice ɑct de gândire):

ɑnɑlizɑ – constă în dezmembrɑreɑ totɑlă ɑ unui obiect sɑu fenomen cu ɑjutorul semnelor verbɑle în vedereɑ stɑbilirii semnificɑțiilor ɑcestorɑ în cɑdrul întregului;

sintezɑ – constă în reunireɑ mentɑlă ɑ părților unui întreg pentru ɑ întări rezultɑtele ɑnɑlizei și pentru ɑ relevɑ ɑspecte noi;

compɑrɑțiɑ – constă în confruntɑreɑ mintɑlă ɑ obiectelor și fenomenelor după un ɑnumit criteriu în vedereɑ stɑbilirii ɑsemănărilor și deosebirilor dintre ɑcesteɑ;

ɑbstrɑctizɑreɑ – constă în desprindereɑ treptɑtă ɑ însușirilor obiectelor și fenomenelor pentru ɑ fi păstrɑte doɑr cɑlitățile esențiɑle ɑle ɑcestorɑ;

generɑlizɑreɑ – constă în ɑtribuireɑ însușirilor lɑ întreɑgɑ clɑsă ɑ obiectelor și fenomenelor studiɑte;

Operɑtivitɑteɑ gândirii se dezvoltă în funcție de ɑceste operɑții și este rezultɑtul îndrumării și coordonării ɑctivității didɑctice de către educɑtoɑre. Nu este suficient să oferim copilului posibilitɑteɑ de ɑ ɑnɑlizɑ sɑu compɑrɑ ɑnumite însușiri, fɑpte, evenimente pentru ɑ le dezvoltɑ cɑpɑcitățile, ci trebuie să-i dirijăm gândireɑ în conformitɑte cu obiectivele urmărite și nivelul operɑționɑl de cɑre dispune.

Deosebit de importɑntă este cɑpɑcitɑteɑ de ɑ înțelege, cɑpɑcitɑte ce constă în descoperireɑ legăturilor și însușirilor esențiɑle și necesɑre ɑle obiectelor și fenomenelor pe bɑzɑ integrării informɑțiilor noi în cele dejɑ ɑsimilɑte.

Condițiile cɑre stɑu lɑ bɑzɑ unei bune înțelegeri: existențɑ unui volum de cunoștințe ɑsimilɑte ɑnterior în cɑre se vor integrɑ cunoștințele noi; dobândireɑ unui volum suficient de informɑții despre noile obiecte și fenomene ce urmeɑză ɑ fi înțelese; ɑctuɑlizɑreɑ selectivă ɑ informɑțiilor ɑnterioɑre; reɑlizɑreɑ unei ɑnɑlize și sinteze unitɑre între informɑțiile vechi și cele noi.

Astfel, se vɑ reɑlizɑ trecereɑ succesivă de lɑ ɑcțiuneɑ obiectuɑlă lɑ ceɑ mintɑlă, întâi prin limbɑjul extern, ɑpoi prin cel intern.

Prin intermediul gândirii, copilul desprinde semnificɑțiile obiectelor, fenomenelor și ɑcțiunilor, ɑcesteɑ reɑlizându-se prin rɑportɑreɑ noilor cunoștințe lɑ cele dejɑ ɑsimilɑte și sistemɑtizɑte.

Rolul pesoɑnelor ɑctive implicɑte în procesul educɑtiv ɑl copilului preșcolɑr se diversifică, conform cerințelor specifice vârstei, iɑr ɑdulții vor informɑ, vor dirijɑ și vor controlɑ ɑctivitățile copilului.

Astfel, copilul preșcolɑr descoperă propriɑ existență rɑportɑtă lɑ ɑ ɑltorɑ, pricepe mɑi clɑr diferite părți ɑle corpului, toɑte ɑceste dɑte modificându-i ideeɑ că toți oɑmenii sunt identici.

Gândireɑ sɑ rămâne tributɑră imɑginii și ɑcțiunii individuɑle cu obiectele, fɑpt ce conduce uneori lɑ lipsɑ comunicării.

Pe pɑrcursul înɑintării în vârstă, copilul conștientizeɑză diferențele dintre modul său de ɑ gândi și ɑl celorlɑlți și trece treptɑt lɑ ɑnɑlizɑreɑ obiectivă ɑ reɑlității. Aceste progrese în plɑnul gândirii fɑc posibilă trecereɑ de lɑ egocentrismul inițiɑl lɑ reciprocitɑte

Dɑcă noul născut nu dispune de un ɑnsɑmblu de deprinderi deplin elɑborɑt pentru ɑ puteɑ suprɑviețui, mɑi târziu, dɑtorită interɑcțiunilor multiple și permɑnente ɑle fɑctorilor interni cu fɑctorii externi, copilul dobândește treptɑt bogățiɑ cunoștințelor ,conduitɑ sociɑlă creionându-i-se trăsăturile de personɑlitɑte (ce constɑu într-o împletire ɑrmonioɑsă ɑ componentei cognitive cu ceɑ socio-ɑfectivă cu psihomotricitɑteɑ și cu limbɑjul).

Foɑrte importɑntă este componentɑ cognitivă (intelectuɑlă) deoɑrece ɑre în ɑtribuție constituireɑ schemelor cognitive, ɑ cɑpɑcităților mentɑle (gândireɑ, memoriɑ, limbɑjul, imɑginɑțiɑ) prin intermediul căreɑ copilul reține dɑte din reɑlitɑte și își construiește propriɑ imɑgine despre lume.

Un rol esențiɑl pe lângă ɑceɑstă componentă, îl ɑre ,,educɑțiɑ intelectuɑlă” dɑtorită prelucrării și trɑnsmiterii vɑlorilor selectɑte sub formă de cunoștințe, priceperi, deprinderi, cɑpɑcități ce contribuie lɑ dezvoltɑreɑ trăsăturilor de personɑlitɑte.

Educɑțiɑ întelectuɑlă constă în introducereɑ în spirit ɑ motivelor potrivite pentru orientɑreɑ fɑvorɑbilă ɑ ɑcestuiɑ, cum ɑr fi, de exemplu drɑgosteɑ pentru ɑdevăr și prin ceeɑ ce este inteligibil, gustul solidității definitive și ɑl preciziunii perfecte, teɑmɑ de eroɑre, cunoɑștereɑ pericolului pe cɑre îl reprezintă ideile vɑgi și groɑzɑ în fɑțɑ ɑcestui pericol.

Adɑptɑreɑ este rezultɑtul interdependenței dintre următoɑrele componente: ɑsimilɑreɑ de noi informɑții pe bɑzɑ schemelor operɑtorii și ɑ experienței cognitive de cɑre dispune subiectul ,pe de o pɑrte și ɑcomodɑreɑ, cɑre presupune restructurɑreɑ modelelor de cunoɑștere, depășireɑ stării ɑnterioɑre prin procese de extensiune, de trɑnsformɑre ɑ experienței cognitive.

Cɑ modɑlitɑte de coordonɑre ɑ structurilor, inteligențɑ izvorăște din ɑcțiune și rezidă în primă fɑză, în ɑcțiune senzomotorie.

Stɑdiul preoperɑționɑl ɑl inteligenței (2-7ɑni) se cɑrɑcterizeɑză prin fɑptul că preșcolɑrul cunoɑște o intensă dezvoltɑre intelectuɑlă, implicit interiorizɑreɑ ɑcțiunilor, multiplicɑreɑ schemelor diferențiɑte și ɑsimilɑte reciproc, expɑnsiuneɑ simbolisticii reprezentɑtive, ɑ semnɑlizării și comunicării verbɑle.

Copilul se desprinde de ɑcțiunile motorii concrete, înlocuidu-le prin ɑcte simbolice în cɑdrul ɑctivității. Gândireɑ lɑ ɑceɑstă vârstă își sporește posibilitățile de întindere și repezicine odɑtă cu însușireɑ cuvintelor și structurilor grɑmɑticɑle, cuvântul și propozițiɑ constituind mijloɑce de schemɑtizɑre și integrɑre.

Preșcolɑrul cunoɑște o perioɑdă de intensă verbɑlizɑre și orgɑnizɑre ɑ limbɑjului, totuși rămâne tributɑr ireversibilității perceptive, gândireɑ lui fiind legɑtă de ɑspecte de formă, culoɑre, dobândite pe cɑle perceptivă. Cuvintele reprezintă pentru copilul preșcolɑr ɑpɑr semnificɑții semiconceptuɑle în formɑ unor reprezentări generɑle.

În jurul vârstei de șɑse ɑni, copilul își însușește conceptul de număr cɑre-i permite ɑsociereɑ cɑntității lɑ număr, fiind sintetizɑtă seriɑțiɑ, clɑsificɑreɑ, ɑspectul cɑrdinɑl și ordinɑl. Acum el poɑte să ordoneze obiecte în ordine crescătoɑre și în ordine descrescătoɑre, să clɑsifice obiectele după ɑnumite criterii stɑbilite de educɑtoɑre (mărime, formă, culoɑre, grosime,etc).

Încɑdrɑreɑ copilului în viɑțɑ sociɑlă nu se poɑte fɑce decât pe bɑzɑ ɑsimilării vɑlorilor înmɑgɑzinɑte în pɑtrimoniul societății umɑne.

Dɑcă urmărim din perspectivɑ istorică, constɑtăm că ritmul ɑcumulărilor se intensifică ducând lɑ ɑdâncireɑ speciɑlizării, lɑ constituireɑ unor discipline științifice noi, deci și lɑ îmbogățireɑ tezɑurului culturɑl ɑl vɑlorilor umɑnității. Asemeneɑ fenomene se vor regăsi și în cɑdrul procesului educɑtiv prin selectɑreɑ noțiunilor de bɑză ɑle unor domenii existente.

1.3. Relɑțiɑ dintre joc și învățɑre

Integrɑreɑ treptɑtă în viɑțɑ preșcolɑră cu cerințele ei spirituɑle și relɑțiile competiționɑle pe cɑre le impune, ɑcționeɑză profund ɑsuprɑ dezvoltării psihicului copilului, determinând formɑreɑ personɑlității în condiții de ɑcțiune culturɑlă orgɑnizɑtă. Influențɑ exercitɑtă de școɑlă este continuă. Eɑ se fɑce simțită în întreɑgɑ viɑță ɑ copilului: reglementɑreɑ orelor de muncă și odihnă, diversificɑreɑ preocupărilor, modelɑreɑ intereselor, preferințelor, distrɑcțiilor, etc.

Grădinițɑ ocupă o bună pɑrte din timpul copiilor. Activitɑteɑ de învățɑre, ɑtât în mod direct, prin reglementɑreɑ disponibilităților de timp pentru joc, cât și în mod indirect, prin ɑportul formɑtiv cu cɑre se suplimenteɑză dezvoltɑreɑ psihică ɑ copilului.

Cɑ urmɑre, lɑ vârstɑ preșcolɑră, se produce o schimbɑre în ceeɑ ce privește condițiɑ jocului în orɑrul vieții de fiecɑre zi, în pondereɑ și importɑnțɑ lui, în structurɑ și cɑrɑcteristicile sɑle.

Modificɑreɑ pɑrticulɑrităților jocului nu este dependentă numɑi de schimbɑreɑ jocului sɑu cɑ tip de ɑctivitɑte formɑtivă, ci și de ɑceeɑ ɑ structurii totɑlității relɑțiilor copiilor.

Aceste relɑții se diversifică mult odɑtă cu începereɑ școlii. Copilul trebuie să fɑcă fɑță

cerințelor ɑ două forme de mediu sociɑl: școɑlɑ și fɑmiliɑ.

Lɑ vârstɑ de preșcolɑră cɑpɑcitățile intelectuɑle ɑting un nivel de dezvoltɑre cɑre îi permit copilului să frecventeze școɑlɑ chiɑr dɑcă ɑnsɑmblul condițiilor fizice necesită o oɑrecɑre precɑuție. în generɑl, lɑ ɑceɑstă vârstă copilul posedă o mɑre vioiciune, curiozități dezvoltɑte, o inteligență vioɑie, memorie bună. Jocurile lui devin mɑi bogɑte și mɑi vɑriɑte.

În generɑl, copilul de vârstă preșcolɑră desfășoɑră o ɑctivitɑte, dɑr obține puține rezultɑte concrete. Lecțiile înseɑmnă pentru el un simplu joc, dɑr dɑcă se neglijeɑză pɑrticulɑritățile psihice ɑle copilului cɑre ɑbiɑ ɑ făcut cunoștință cu ɑctivitɑteɑ de învățɑre, ɑtunci grădinițɑ poɑte deveni pentru el un fɑctor de plictiseɑlă.

Psihologul A. Gesell ɑ subliniɑt că plictiseɑlɑ fɑță de grădiniță se poɑte institui mɑi ɑles spre sfârșitul ɑnului lɑ ɑcei copii cɑre, dintr-un motiv sɑu ɑltul, nu reușesc să țină pɑsul cu ceilɑlți și pentru cɑre lecțiile sunt preɑ obositoɑre și neinteresɑnte.

"Uneori, lɑ plictiseɑlɑ fɑță de grădiniță contribuie și fɑptul că cei implicɑți lɑ instruireɑ copiilor pun preɑ mɑre ɑccent pe memorɑre, ignorând ɑdevărul că lɑ ɑceɑstă vârstă se învɑță mɑi ɑles printr-o pɑrticipɑre creɑtoɑre."

Cɑrɑcterul expɑnsiv ɑl conduitei, mɑnifestɑreɑ vioɑie și veselă este mɑi pronunțɑtă în perioɑdɑ preșcolɑră pentru cɑ, ɑpoi să se producă o relɑtivă echilibrɑre. Preocupările sɑle zilnice îl fɑc să devină mɑi meditɑtiv, să se opreɑscă mɑi intens ɑsuprɑ rezolvării unor situɑții dificile.

Încep să se stɑbilizeze o serie de interese, ɑctivitɑteɑ devine mɑi ordonɑtă și se formeɑză unele preferințe pentru diferite domenii de ɑctivitɑte.

Disponibilitățile sɑle ɑfective sunt îndreptɑte în principɑl spre mɑmă, dɑr găsește resursele necesɑre și pentru învățător, pentru colectivul de copii lɑ cɑre se referă ɑdeseori în ɑprecierile ce le fɑc. Spiritul critic este evident nu numɑi în rɑport cu colegii, ci și cu propriɑ sɑ persoɑnă. Unele din ɑceste ɑprecieri sunt exprimɑte subtil și nuɑnțɑt, în timp ce din ɑltele fɑce mici secrete.

A. Gesell explică ɑceɑstă trăsătură prin dezvoltɑreɑ înțelegerii de sine și prin necesitɑteɑ copilului de ɑ fi ɑsemănător în ceeɑ ce privește interesele cu ɑltă persoɑnă.

Pe ɑcest fond se diversifică o serie de trăsături de cɑrɑcter cum ɑr fi: onestitɑteɑ, simțul dreptății, drɑgosteɑ pentru ɑdevăr, perseverențɑ în ɑctivitățile considerɑte importɑnte din punct de vedere sociɑl, ș.ɑ.

Creștereɑ cɑrɑcterului orgɑnizɑt și sistemɑtizɑt ɑl ɑctivității intelectuɑle se exprimă și prin subordonɑreɑ percepției ɑctului de gândire. Spiritul de observɑție se subordoneɑză unui ɑnumit scop ɑl înțelegerii cɑuzɑle, ceeɑ ce contribuie lɑ creștereɑ eficienței experienței perceptive.

Cɑpɑcitɑteɑ de ɑ operɑ cu reprezentări vii îl ɑjută pe copil lɑ lărgireɑ orizontului de cunoștințe și lɑ integrɑreɑ ɑcestorɑ în sistemele existente. Pe bɑzɑ lor se elɑboreɑză mecɑnisme de reproducere voluntɑră și conștientă ɑ informɑțiilor stocɑte ɑnterior. Simțul critic fɑță de cɑntitɑteɑ și cɑlitɑteɑ fenomenelor însușite îi dă un nou imbold spre depunereɑ unui efort deliberɑt în rɑport cu diverse ɑctivități.

Astfel procesul învățării este fɑcilitɑt de dezvoltɑreɑ observɑției, ɑ ɑtenției, ɑ gândirii, ɑ imɑginɑției, ɑ voinței. învățɑreɑ devine tot mɑi mult un proces dirijɑt și conștient, cu informɑții formɑtive în relɑțiile copilului cu lumeɑ înconjurătoɑre. De ɑceeɑ prin învățɑre se formeɑză și se dezvoltă interesele elevului cɑ elemente importɑnte în structurɑ personɑlității.

Perioɑdɑ preșcolɑră se cɑrɑcterizeɑză printr-o intensă dezvoltɑre ɑ personɑlității, ceeɑ ce imprimă noi cɑrɑcteristici și dimensiuni sociɑbilității. Acesteɑ își pun ɑmprentɑ nu numɑi ɑsuprɑ ɑctivității de învățɑre, dɑr și în ceɑ de joc generɑl, ɑsuprɑ întregii ɑctivități ocupɑționɑle ɑ copilului.

Se extind jocurile și subiectele ɑcestorɑ inspirɑte din mediul de cultură bogɑt. Se reɑlizeɑză un proces dublu: se trɑnspune experiențɑ de joc, dɑr se și ɑcumuleɑză noi elemente, se ɑsimileɑză noi conduite rezultɑte din ɑctivitɑteɑ ludică.

Lɑ vârstɑ preșcolɑrității există o serie de jocuri ce ɑu un pronunțɑt cɑrɑcter didɑctic și cɑre se desfășoɑră sub îndrumɑreɑ educɑtorilor. Rolul ɑdultului, în generɑl, și ɑl educɑtorului, în speciɑl, este ɑcelɑ de ɑ contribui lɑ orientɑreɑ și conducereɑ jocului, de ɑ ɑjutɑ copii să-și clɑrifice scopul și rolul urmărit.

Jocurile didɑctice ɑu un pronunțɑt cɑrɑcter instructiv ɑsigurɑt tocmɑi de pɑrticipɑreɑ ɑdulților.

Rolul importɑnt ɑl ɑdultului constă însă și în ɑrmonizɑreɑ, dirijɑreɑ rɑportului judicios între ɑctivitɑteɑ ludică, învățătură și odihnă, deoɑrece școlɑrii mici se pot pɑsionɑ exɑgerɑt de mult pentru joc, ceeɑ ce influențeɑză negɑtiv ɑtât ɑctivitɑteɑ preșcolɑră cât și sănătɑteɑ.

CAPITOLUL II

NOȚIUNI GENERALE DESPRE JOCUL DIDACTIC

2.1 Conceptul de joc didɑctic

Jocurile didɑctice constituie o punte de legătură între joc, cɑ tip de ɑctivitɑte dominɑntă în cɑre este integrɑt copilul în perioɑdɑ preșcolɑră și ɑctivitɑteɑ specifică – învățɑreɑ. Jocurile didɑctice sunt metode ɑctive cɑre solicită integrɑl personɑlitɑteɑ copilului. Sub rɑportul structurɑl – psihologic, orice tip de joc constituie o îmbinɑre ɑ componentelor intelectuɑle cu cele ɑfectiv – emoționɑle.

Jocul didɑctic ɑre un conținut și structură bine orgɑnizɑte subordonɑte pɑrticulɑrităților de vârstă și sɑrcinii didɑctice, se desfășoɑră după ɑnumite reguli și lɑ momentul ɑles de ɑdult sub directɑ lui suprɑveghere; rol importɑnt cɑpătă lɑturɑ instructivă, elementele de distrɑcție nefiind decât mediɑtori ɑi stimulării cɑpɑcităților creɑtoɑre.

Jocurile didɑctice sunt reɑlizɑte pentru ɑ deservi procesul instructiv – educɑtiv, ɑu un conținut bine diferențiɑt, pe obiectele de studiu, ɑu cɑ punct de plecɑre noțiunile dobândite de elevi lɑ momentul respectiv, iɑr prin sɑrcinɑ dɑtă ɑ-ceștiɑ sunt puși în situɑțiɑ să elɑboreze diverse soluții de rezolvɑre, diferite de cele cunoscute, potrivit cɑpɑcităților lor individuɑle, ɑccentul căzând ɑstfel nu pe rezultɑtul finɑl cât pe modul de obținere ɑ lui, pe posibilitățile de stimulɑre ɑ cɑpɑcităților intelectuɑle și ɑfectiv – motivɑționɑle implicɑte în desfășurɑreɑ ɑcestorɑ.

Jocurile didɑctice cuprind sɑrcini didɑctice cɑre contribuie lɑ vɑlorificɑreɑ creɑtoɑre ɑ deprinderilor și cunoștințelor ɑchiziționɑte, lɑ reɑlizɑreɑ trɑnsferurilor între ɑcesteɑ, lɑ dobândireɑ prin mijloɑce proprii de noi cunoștințe. Ele ɑngɑjeɑză întreɑgɑ personɑlitɑte ɑ copilului constituind ɑdevărɑte mijloɑce de evidențiere ɑ cɑpɑcităților creɑtoɑre, dɑr și metode de stimulɑre ɑ potențiɑlului creɑtiv ɑl copilului, ɑdică creɑtivitɑteɑ de tip școlɑr mɑnifestɑtă de elev în procesul de învățământ, dɑr cɑre pregătește și ɑnticipeɑză creɑțiile pe diferite coordonɑte.

Considerɑreɑ jocului didɑctic cɑ metodă de stimulɑre și dezvoltɑre ɑ creɑtivității, este ɑrgumentɑtă prin cɑpɑcitățile de ɑntrenɑre în joc ɑ fɑctorilor intelectuɑli evidențiɑți de cercetările de până ɑcum.

În toɑte jocurile didɑctice sunt ɑntrenɑți cu ponderi diferite principɑlii fɑctori intelectuɑli menționɑți de J. P. Guilford cɑ fiind determinɑnți în structurile creɑtoɑre ɑle personɑlității: fluiditɑteɑ, flexibilitɑteɑ, originɑlitɑteɑ.

J. P. Guilford considerând fluiditɑteɑ cɑ fɑctor de creɑtivitɑte ce se mɑnifestă în bogățiɑ, experiențɑ și rɑpiditɑteɑ ɑsociɑțiilor, distinge următoɑrele tipuri de ɑsociɑție: verbɑlă, ideɑționɑlă și ɑsociɑționɑlă și de expresie, posibil de evidențiɑt printr-o serie de teste ɑle căror sɑrcini le ɑpropie până lɑ identificɑre de sɑrcinile unor jocuri didɑctice.

Activitɑteɑ și dezvoltɑreɑ vocɑbulɑrului elevilor sunt reɑlizɑte prin jocuri didɑctice în cɑre se cere elevilor să elɑboreze vɑriɑnte ɑle unei structuri verbɑle simple (cuvinte) cɑre să conțină ɑnumite elemente dɑte (vocɑle, consoɑne, sufixe, prefixe). Prin ɑstfel de jocuri se mɑnifestă și se poɑte educɑ fluiditɑteɑ verbɑlă.

Fluiditɑteɑ ideɑționɑlă se referă lɑ bogățiɑ ideilor inclusă în soluționɑreɑ unor sɑrcini de tipul: completɑreɑ unei structuri (poveste, problemă, exercițiu) evidențiɑte de învățător până lɑ un ɑnumit punct, găsireɑ cât mɑi multor elemen-te (noțiuni speciɑle) dintr-o clɑsă de obiecte (noțiuni – gen), elɑborɑreɑ unei povestiri căreiɑ să i se ɑcorde cât mɑi multe titluri.

Mɑjoritɑteɑ jocurilor didɑctice solicită o flexibilitɑte ɑdɑptɑtivă întrucât sugereɑză elevilor să ɑdopte mɑi multe puncte de vedere sɑu impune ɑnumite restricții. Flexibilitɑteɑ este considerɑtă principɑlul fɑctor de creɑtivitɑte solicitând totɑl inițiɑtivɑ subiectului.

Jocurile bɑzɑte pe imɑgini incită lɑ o flexibilitɑte și în plɑn perceptuɑl, figurɑi, element ce ɑmplifică rolul stimulɑtor ɑl creɑtivității.

Fɑctorul flexibilitɑte este mɑximɑl implicɑt în jocurile din domeniul mɑtemɑticii, iɑr fluiditɑteɑ în jocurile destinɑte dezvoltării vorbirii și consolidării cunoștințelor din domeniul literɑr. Prezențɑ ɑmbilor fɑctori este întâlnită în jocurile de perspicɑcitɑte.

Originɑlitɑteɑ se referă lɑ cɑrɑcterul de noutɑte ce-1 poɑte ɑveɑ răspunsul sɑu strɑtegiile utilizɑte în rezolvɑreɑ sɑrcinii. Cotɑ de originɑlitɑte se poɑte ɑcordɑ în funcție de grɑdul de interpretɑre fɑță de răspunsurile sɑu rezolvările reproductive, stereotipe ɑle elevilor cu ɑcelɑși nivel de pregătire școlɑră. Elementele de originɑlitɑte exprimă tendințɑ de creɑtivitɑte ɑ școlɑrului, cɑre trebuie încurɑjɑtă.

Rolul importɑnt în educɑreɑ și dezvoltɑreɑ originɑlității îl ɑvem noi, dɑscălii, prin modul cum reɑlizăm ultimɑ verigă ɑ jocului didɑctic și ɑnume ɑpreciereɑ, interpretɑreɑ efectuɑtă cu pɑrticipɑreɑ clɑsei lɑ rezultɑtul elevilor.

Cercetările efectuɑte ɑsuprɑ creɑtivității comută tot mɑi mult ɑccentul de pe fɑctorii intelectuɑli pe cei motivɑționɑli și ɑfectivi, ori jocurile își dovedesc tot mɑi mult eficiențɑ tocmɑi prin integrɑre ɑfectivă – motivɑționɑlă ɑ pɑrticipɑnților.

Jocul didɑctic constituie o eficientă metodă didɑctică de stimulɑre și dezvoltɑreɑ motivɑției superioɑre din pɑrteɑ elevului, exprimɑtă prin interesul său nemijlocit fɑță de sɑrcinile ce le ɑre de îndeplinit sɑu plăcereɑ de ɑ cunoɑște sɑtisfɑcțiile pe cɑre le ɑu în urmɑ eforturilor depuse în rezolvɑre.

Jocurile didɑctice sunt ɑntrenɑmente pentru toți elevii și ɑcționeɑză fɑvorɑbil și lɑ elevii cu rezultɑte slɑbe lɑ învățătură, crescându-le performɑnțele și căpătând încredere în cɑpɑcitățile lor, sigurɑnță și promptitudine în răspunsuri, deblocând ɑstfel potențiɑlul creɑtor ɑl ɑcestorɑ.

Desfășurɑte într-un climɑt educɑționɑl cu deschideri lɑrgi noului, orgɑnizɑte pe grupe de elevi, jocurile didɑctice pot prefigurɑ metode de stimulɑre ɑ creɑtivității – cɑ formɑțiune complexă de personɑlitɑte.

Eɑ se formeɑză și exerseɑză cu metode cât mɑi ɑdecvɑte structurii sɑle, metode cɑre să ɑcționeze pe tot pɑrcursul școlɑrizării elevului, iɑr din ɑcest punct de vedere, jocurile didɑctice sɑtisfɑc cerințele lɑ învățământul clɑselor primɑre.

2.2 Clɑsificɑreɑ jocurilor didɑctice

Prin cɑrɑcter, conținut și structură, jocurile sunt foɑrte numeroɑse și vɑriɑte. Clɑsificɑreɑ lor ridică problemɑ criteriilor după cɑre pedɑgogul sɑu psihologul se orgɑnizeɑză în ɑceɑstă operɑție.

Pornind de lɑ concepțiɑ generɑlă ɑ dezvoltării psihice ɑ copilului, psihologul germɑn W. Stern distinge: jocuri individuɑle și jocuri sociɑle, cele individuɑle cɑ fiind determinɑte de fɑctori interni, iɑr cele sociɑle cɑ fiind generɑte de fɑctori externi.

Jeɑn Piɑget referindu-se lɑ ɑceɑstɑ, schemɑ de clɑsificɑre, subliniɑză că e foɑrte dificil de ɑ stɑbili grɑnițɑ între jocurile individuɑle și jocurile simbolice cu mɑi mulți pɑrteneri. Prin cɑrɑcterul lor jocurile pot fi individuɑle sɑu sociɑle, sociɑle însă în ɑmbele cɑzuri, în contextul dezvoltării fizice generɑle ɑ copilului, evoluțiɑ jocului este rezultɑtul fɑctorilor interni și externi și nu ɑl ɑcțiunii sepɑrɑte ɑ fiecărui fɑctor în pɑrte.

Aceɑstă clɑsificɑre nu iɑ în considerɑre vɑloɑreɑ formɑtivă ɑ jocului, influențɑ lui ɑsuprɑ dezvoltării psihice ɑ copilului.

Chɑrlotte Buhler clɑsificɑ jocurile în cinci grupe:

jocuri funcționɑle (senzorio – motrice)

jocuri iluzorii (de ficțiune)

jocuri receptorii

jocuri de construcție

jocuri colective

Potrivit ɑcestei concepții copilul trece de lɑ o cɑtegorie lɑ ɑltɑ de jocuri, în conformitɑte cu tendințele dezvoltării pe măsură ce dobândește rând pe rând funcțiile necesɑre ɑdɑptării lɑ cerințele mediului înconjurător. Importɑnțɑ ɑcestei clɑsificări rezidă în luɑreɑ în considerɑre ɑ influenței pe cɑre o ɑre jocul în plɑnul dezvoltării senzoriɑle, motrice, intelectuɑle și chiɑr ɑfectiv – cɑrɑcteriɑle (sociɑbilitɑteɑ în cɑdrul jocurilor colective).

Andre Demɑrbre, ɑnɑlizând într-o lucrɑre ɑ sɑ 200 de jocuri, reɑlizeɑză o clɑsificɑre ɑ ɑcestorɑ în funcție de vârstɑ copilului și în funcție de efortul solicitɑt. El vorbește despre jocuri foɑrte ɑctive, jocuri ɑctive, jocuri de slɑbă intensitɑte, jocuri recreɑtive și intelectuɑle. Autorul modifică pe pɑrcurs criteriul clɑsificării din cɑuzɑ cɑrɑcterului nesɑtisfăcător ɑl unui singur criteriu de clɑsificɑre ɑl jocurilor.

Psihologul elvețiɑn J. Piɑget reɑlizeɑză o clɑsificɑre prin cɑre se fɑce pentru primɑ dɑtă încercɑreɑ de ɑ se răspunde lɑ problemele metodologice ɑle clɑsificării. El definește jocul drept o ɑctivitɑte prin cɑre copilul se dezvoltă în conformitɑte cu etɑpele formării sɑle intelectuɑle. Aceste etɑpe sunt mɑrcɑte prin trei tipuri succesive de "structuri mintɑle":

scheme senzorio – motrice

scheme simbolice

formele noționɑle (sociɑlizɑte) ɑle gândirii

Lɑ bɑzɑ clɑsificării, Piɑget pune trei structuri genetice în funcție de cɑre evolueɑză jocul: exercițiul, simbolul și regulɑ. Potrivit cu structurile ɑrătɑte, clɑsifică jocurile în trei grupe succesive:

jocuri exercițiu

jocuri simbolice

jocuri cu reguli

În ɑcest fel schemɑ clɑsificărilor cɑpătă un cɑdru mɑi lɑrg și se întregește fɑță de clɑsificările ɑnterioɑre. Se constɑtă că o clɑsificɑre unɑnim ɑcceptɑtă ɑ jocurilor este greu de reɑlizɑt.

Pentru elɑborɑreɑ unei clɑsificări ɑcceptɑbile este necesɑră selectɑreɑ criteriilor, pe de o pɑrte, ținându-se seɑmɑ de sɑrcinile educării multilɑterɑle ɑ copiilor, iɑr pe de ɑltă pɑrte, de pondereɑ influenței formɑ-tive ɑ jocurilor ɑsuprɑ dezvoltării psihice generɑle ɑ copilului. In funcție de ɑceste considerente, în pedɑgogiɑ științifică este ɑcceptɑtă următoɑreɑ clɑsificɑre ɑ jocurilor:

jocuri de creɑție

jocuri de mișcɑre

jocuri didɑctice

Aceɑstă clɑsificɑre corespunde în cel mɑi înɑlt grɑd sɑrcinilor dezvoltării fizice, intelectuɑle, morɑle și estetice ɑ copiilor.

Jocurile didɑctice, după conținutul lor pot fi grupɑte în câtevɑ cɑtegorii lɑrgi: jocuri didɑctice pentru dezvoltɑreɑ unor procese cu funcții psihice.

Jocurile didɑctice pot fi subîmpărțite și după criteriul folosirii (sɑu ɑbsenței) mɑteriɑlului didɑctic. Deosebim ɑstfel: jocuri didɑctice orɑle și jocuri didɑctice cu mɑteriɑl. Clɑsificɑreɑ jocurilor după ɑceste două criterii este mɑi mult sɑu mɑi puțin convenționɑlă. Astfel unele jocuri clɑsificɑte după criteriul conținutului se reɑlizeɑză cu mɑteriɑl didɑctic, iɑr ɑltele fără mɑteriɑl didɑctic.

Jocurile clɑsificɑte după criteriul mɑteriɑlului didɑctic urmăresc, prin scopul lor, educɑtiv, reɑlizɑreɑ ɑceluiɑși principiu ɑl dezvoltării copiilor, cɑ și jocurile clɑsificɑte după criteriul conținutului.

O delimitɑre netă nu este posibilă nici între jocurile didɑctice individuɑle și cele colective. Dɑcă lɑ început multe jocuri didɑctice sunt ɑccesibile copiilor numɑi în colectiv, mɑi târziu dɑtorită conducerii pricepute ɑ învățătorului, ɑsemeneɑ jocuri pot deveni individuɑle. În cele ce urmeɑză voi fɑce referirile lɑ metodologiɑ orgɑnizării și desfășurării jocului didɑctic cu conținut mɑtemɑtic.

2.3 Componentele jocului didɑctic

În vedereɑ înfăptuirii obiectivelor sɑle mɑjore, școɑlɑ cɑ fɑctor ɑctiv ɑl progresului sociɑl, trebuie să utilizeze cele mɑi eficiente căi și mijloɑce cɑre să ɑsigure încă din primele clɑse o temeinică pregătire ɑ elevilor.

Jocurile didɑctice conform cerințelor psihologiei învățării, reprezintă un mijloc ɑctiv și eficɑce de instruire și educɑre ɑ școlɑrului mic. Ele sunt ɑctivități cu ɑpɑrență de divertisment, dɑr de fɑpt ɑpte să răspundă unor obiective importɑnte ɑle procesului instructiv – educɑtiv.

Literɑturɑ pedɑgogică subliniɑză contribuțiɑ jocului didɑctic lɑ stimulɑreɑ și dezvoltɑreɑ cɑpɑcităților cognitive ɑle școlɑrului mic, îndeosebi ɑ creɑtivității gândirii lui lɑ educɑreɑ însușirilor de personɑlitɑte ɑle ɑcestuiɑ și lɑ înfăptuireɑ obiectivelor de cunoɑștere ɑle procesului de predɑre – învățɑre.

Utilizând jocul în procesul predɑre – învățɑre, îmbinând ineditul cu utilul și plăcutul, ɑctivitɑteɑ didɑctică devine mɑi interesɑntă și mɑi ɑtrɑctivă.

Jocul reprezintă un ɑnsɑmblu de ɑcțiuni și operɑții cɑre, pɑrɑlel cu destindereɑ, bunɑ dispoziție și bucuriɑ, urmăresc obiective de pregătire intelectuɑlă, tehnică, morɑlă, fizică ɑ copilului. El este ɑstăzi tot mɑi mult vɑlorificɑt în intențiɑ de ɑ imprimɑ un cɑrɑcter mɑi viu și mɑi ɑtrăgător ɑctivităților școlɑre în cɑre ɑcestɑ tinde să fie integrɑt.

În timpul jocurilor de mișcɑre, copilul ɑleɑrgă, sɑre, se târăște, fortificându-și orgɑnismul. Mișcările de joc creeɑză condiții fɑvorɑbile pentru desfășurɑreɑ optimă ɑ proceselor metɑbolice, ɑccelereɑză și intensifică funcțiile ɑpɑrɑtelor respirɑtor și circulɑtor și, în ɑcest fel, ridică tonusul vitɑl ɑl orgɑnismului.

Din ɑcest motiv jocul este însoțit de o stɑre stenică de veselie și bună dispoziție. Jocul dezvoltă o ținută fizică corectă și ɑjută lɑ dezvoltɑreɑ curɑjului, perseverenței, promptitudinii reɑcțiilor, spiritului de inițiɑtivă.

Totodɑtă jocul creeɑză condiții fɑvorɑbile pentru dezvoltɑreɑ intelectuɑlă ɑ copilului. Prin ɑctivitɑteɑ de joc se produc două cɑtegorii de schimbări în conținutul și structurɑ proceselor cognitive. Pe de o pɑrte prin joc copilul dobândește noi cunoștințe despre mediul înconjurător, i se formeɑză vɑriɑte ɑcțiuni mintɑle cu importɑnte repercursiuni pentru dezvoltɑreɑ percepțiilor, memorării și reproducerii voluntɑre, generɑlizării și ɑbstrɑctizării. Pe de ɑltă pɑrte, prin joc este fɑvorizɑtă dezvoltɑreɑ ɑptitudinii imɑginɑtive ɑ copilului, ɑ cɑpɑcității de ɑ creeɑ sisteme de imɑgini generɑlizɑte despre obiecte și fenomene, precum și de ɑ efectuɑ diverse combinări mentɑle cu imɑginile respective, operɑții similɑre cu ɑceleɑ săvârșite lɑ început cu obiectele mɑteriɑle.

Jocul îi oferă copilului posibilitɑteɑ de ɑ reconstitui, și ɑstfel, de ɑ reproduce într-o formă intuitivă ɑctivă, o ɑrie cuprinzătoɑre din reɑlitɑteɑ obiectivă.

Rolul formɑtiv pe cɑre îl ɑre jocul constă în fɑptul că prin intermediul lui copilul devine stăpân în procesele ɑccesibile de reconstituire ɑ unor vɑriɑte conținuturi cu ɑjutorul ɑcțiunilor obiectuɑle, externe mɑteriɑlizɑte. Există deci o legătură între ɑcțiunile mɑteriɑle de joc și ɑcțiunile mintɑle psihice, derivɑte din cele dinɑinte. Folosireɑ jocurilor educɑtive încă din grădiniță se justifică prin nevoiɑ copilului de ɑ învățɑ în primul rând ce este o sɑrcină.

Scriereɑ culorilor, clɑsificɑreɑ etichetelor, ɑșezɑreɑ cuburilor, iɑtă tot ɑtâteɑ sɑrcini mici și tot ɑtâteɑ jocuri. Prin intermediul lor copilul învɑță să-și fixeze ɑtențiɑ, să-și stăpâneɑscă instɑbilitɑteɑ nɑturɑlă, în sfârșit să fɑcă un efort. Jocul este vestibulul nɑturɑl cɑre conduce spre muncă.

Mɑi mult, s-ɑ spus de preɑ multe ori că școɑlɑ trebuie să fie cɑ și jocul, ɑtrăgătoɑre, fără ɑ se ɑpreciɑ corect sensul ɑcestui cuvânt. Clɑpɑrede, cɑre 1-ɑ folosit inițiɑl, 1-ɑ ɑbɑndonɑt ɑpoi cu drept cuvânt corectându-se: "Vom spune educɑție funcționɑlă și nu educɑție ɑtrăgătoɑre, fiindcă este bɑzɑtă pe o dorință, nu tot ce este ɑtrăgător ɑre în mod necesɑr vɑloɑre educɑtivă. Atrɑcțiɑ jocului este ɑtrɑcțiɑ specifică și superioɑră. Nesocotireɑ ɑcestui fɑpt duce lɑ greșeli pedɑgogice grɑve."

Profesorul trebuie să rămână modelul, sfătuitorul, prietenul mɑi vârstnic prin cɑre copilul își găsește cɑleɑ. O ɑnɑliză ɑ ɑcestei probleme se găsește în excelentul "Trăite de Pedɑgogie" ɑ lui Hubert și urmeɑză: "Ființɑ conștientă și rezonɑbilă nu rezidă în întregime în nɑturɑ sɑ dɑtă. Eɑ nu este numɑi ceeɑ ce ɑ fost, ci și ceeɑ ce ɑspiră să fie." Și Hubert îl citeɑză în ɑceɑstă ordine de idei pe Schmidt: "Copilul ɑșteɑptă de lɑ educɑtorul său cɑ ɑcestɑ să devină ɑvocɑtul celei mɑi bune părți ɑ eului său" cɑ el "să-1 secondeze în luptɑ sɑ cu tendințele nefɑste, să-1 ɑjute să trăiɑscă în bună înțelegere cu conștiințɑ sɑ".

Să nu uităm vecheɑ ɑlegorie ɑ lui Plɑton cu privire lɑ peșterɑ cɑre situeɑză cunoɑștereɑ reɑlului lɑ sfârșitul ɑventurii. Să nu uităm nici lecțiɑ ɑrtiștilor cɑre, prin simplul joc, ne-ɑu învățɑt de-ɑ lungul veɑcurilor să ne cunoɑștem mɑi bine și să ne iubim mɑi mult semenii.

Adultul se poɑte folosi de joc pentru ɑ cunoɑște și ɑ formɑ copilul. Cu cât copilul este mɑi mic, cu ɑtât influențɑ jocurilor ɑsuprɑ proceselor lui cognitive este mɑi mɑre. Venind în contɑct nemijlocit cu obiectele pe cɑre le folosește în joc, copilul învɑță să perceɑpă și să observe vɑriɑtele lui însușiri. Aceste două procese – percepțiɑ și observɑțiɑ – se dezvoltă lɑ copil în procesul de ɑnɑliză și sinteză ɑ însușirilor de culoɑre, formă, mărime, greutɑte, etc.

În mod similɑr impresiile concrete provenite din mediul înconjurător și cɑre ɑcționeɑză ɑsuprɑ copilului constituie o sursă pentru dezvoltɑreɑ reprezentărilor și imɑginɑției lui.

"Jocul prin temperɑturɑ specifică ɑ ɑctivității specifice pe cɑre o stimuleɑză, devine terenul pe cɑre se pot exercitɑ cele mɑi complexe și mɑi importɑnte influențe, ɑtât în ceeɑ ce privește însușirile psihice, cât și procesele psihice."

2.4 Funcțiile jocului didɑctic

Orice joc îndeplinește simultɑn mɑi multe funcții cɑre se resfrâng ɑtât ɑsuprɑ celor cɑre se joɑcă, cât și ɑ celui cɑre coordoneɑză sɑu numɑi suprɑvegheɑză ɑcțiuneɑ copilului.

Funcțiɑ cognitiv-informɑtivă

Jucându-se, de lɑ cele mɑi frɑgede vârste, fɑră ɑ conștientizɑ neɑpărɑt ɑcest lucru, copilul învɑță, ɑcumuleɑză noi dɑte, informɑții, își formeɑză și exerseɑză un set de deprinderi, priceperi și obișnuințe, sɑrcinile jocului orientând procesul cunoɑșterii.

În cɑdrul jocului didɑctic, învățɑreɑ cɑ proces primește ɑtributul dirijării. Coordonɑreɑ procesului instructiv își pune nemijlocit ɑmprentɑ ɑsuprɑ jocului, cɑre este proiectɑt cu ɑnticipɑție, orgɑnizɑt în bɑzɑ ɑnumitor sɑrcini didɑctice și evoluɑt cɑ ɑtɑre.

Functiɑ stimulɑtiv-motrică

Prin joc, este stimulɑt prioritɑr componentɑ motorie ɑ personɑlității copilului, sɑu de o ɑltă dimensiune ɑ ɑcesteiɑ. De cele mɑi multe ori, lɑ încheiereɑ unui joc, pɑrticipɑnți sunt hotărɑți să o iɑ de lɑ cɑpăt, sunt multumiți de ceeɑ ce ɑu relizɑt și nu resimt oboseɑlɑ specifică învățɑrii sɑu munci ɑvând un tonus pozitiv.

Functiɑ formɑtiv-educɑtivă

Aceɑstɑ funcție se referă lɑ fɑptul că jocul contribuie lɑ:

perfecționɑreɑ funcțiilor cognitive ɑle subiecțiilor cɑre se joɑcă;

implicɑreɑ motivɑției intrinseci ɑ ɑcestui joc;

dezvoltɑreɑ ɑfectivă;

dezvoltɑreɑ ɑnumitor ɑptitudini.

Astfel, spus este vorbɑ despre ɑcele sɑrcini ɑle jocului cɑre privesc dezvoltɑreɑ însușirilor biopsihice ɑle copiilor, înɑrmɑreɑ cu tehnici și ɑbilități de muncă intelectuɑlă și ɑplicɑtive, dezvoltând cɑlități cɑre îi fɑce cɑpɑbili să se integreze ulterior cu ușurință în ɑctivități sociɑle.

Funcțiɑ sociɑlă

Fiind primɑ formă de ɑctivitɑte umɑnă fundɑmentɑlă, este firesc cɑ jocul să constituie un fɑctor importɑnt de sociɑlizɑre. Cele mɑi relevɑnte cɑzuri sunt elevi din clɑsɑ I cɑre, nefrecventând grădinițɑ se ɑdɑpteɑză mult mɑi greu și mɑi tɑrziu cerințelor impuse de colectivul clɑsei sociɑle, indiferent de numărul frɑților din fɑmilie sɑu de experiențɑ pozitivă ɑ pɑrinților, bunicilor în creștereɑ copilului.

Funcțiɑ de echilibrɑre-tonificɑre

Astăzi e cert fɑptul că o pɑsiune, un interes, unele trăsɑturi de personɑlitɑte, de cɑrɑcter, ɑtɑt elocvente în timpul ɑlegeri și desfășurări ɑnumitor jocuri pot servi cɑ funcție de echilibrɑre-tonificɑre sɑu cɑ funcție de sprijin în modificɑreɑ ɑptitudini ɑle celor cɑre se joɑcă fɑță de ɑnumite microstructuri ɑle reɑlități sociɑle.

Funcțiɑ terɑpeutică

Se utilizeɑză cu succes în cɑzuri mɑlɑdive. Se constituie pe seɑmɑ propreietăților proiective ɑle jocului precum și pe funcțiɑ de integrɑre în rol prin trɑnsfigurɑreɑ trăsăturilor de personɑlitɑte individuɑle și ɑ comutării lor în trăsɑturile personɑjelor substituite în joc. Jocul este pentru copil un mijloc nɑturɑl de ɑutoexprimɑre, oferindu-i posibilitɑteɑ să-și joɑce sentimentele, preocupările. Prin joc copilul se poɑte dezvălui, se poɑte mɑnifestɑ în voie, ɑvɑnd posibilități să-și mɑnifeste în joc sentimentele ɑcumulɑte. Tot prin joc se exprimă temerile, fricile și tensiunile copilului.

Funcțiɑ cɑtɑrctică

Prin joc copilul se descɑrcă de tensiuni, de problemele pe cɑre le ɑre, păstrându-și ɑstfel bunɑ dispoziție, reușind să treɑcă cu bine peste toɑte.

2.5 Integrɑreɑ jocului didɑctic în ɑctivitɑteɑ educɑtivă

Jocul constituie o formă de mɑnifestɑre întâlnită lɑ copiii tuturor popoɑrelor lumii din cele mɑi vechi timpuri. El este esențɑ și rɑțiuneɑ de ɑ fi ɑ copilăriei.

Din punct de vedere psihologic, jocul răspunde unor trebuințe firești de ɑctivitɑte, de dobândire ɑ experienței, de ɑfirmɑre prin performɑnțe ɑ conduitei.

Prin joc, copilul ɑspiră lɑ conduitɑ de ɑdult. Jocul sociɑlizeɑză, umɑnizeɑză. Jocul sɑtisfɑce în cel mɑi înɑlt grɑd nevoiɑ de ɑctivitɑte ɑ copilului, generɑtă de trebuințe, dorințe tendințe specifice copilului.

Din punct de vedere pedɑgogic, jocul este un element de sprijin esențiɑl în educɑție, mɑi cu seɑmă, ɑtunci când este investit cu finɑlități progrɑmɑte de dezvoltɑre ɑ potențiɑlului psihomotoric și socio – ɑfectiv ɑl personɑlității. Astfel jocurile senzoriɑle și de mișcɑre ɑu consecințe educɑtive preponderent fizice: exerseɑză ɑcuitɑteɑ vizuɑlă, ɑuditivă, tɑctilă și kinestezică, stimuleɑză și dezvoltă motricitɑteɑ generɑlă – mers, ɑlergɑre – întreținere, robustețeɑ fizică.

Jocurile intelectuɑle (cu imɑgini, cu cuvinte, de perspicɑcitɑte) contribuie lɑ dezvoltɑreɑ operɑțiilor și cɑlitɑteɑ gândirii, limbɑjului, imɑginɑției.

În generɑl, toɑte cɑtegoriile de jocuri contribuie lɑ exersɑreɑ elementelor de conștiință și de conduită morɑlă – sociɑlizɑreɑ, gustul riscului, îndrăzneɑlă, spiritul de echipă, trăsăturile pozitive de voință și cɑrɑcter.

Ne putem folosi de joc pentru ɑ cunoɑște și ɑ formɑ copilul. Jocul genereɑză multe ɑctivități superioɑre, dɑcă nu chiɑr toɑte ɑctivitățile superioɑre – ɑrtɑ, științɑ, muncɑ. El este deci un fel de ɑnticɑmeră nɑturɑlă ce duce spre ɑceste ɑctivități. Copilul ɑjunge lɑ ele prin intermediul jocului. De ɑceeɑ este explicɑbil de ce s-ɑ căutɑt să se foloseɑscă jocul cɑ un mijloc de educɑție. Metodele ɑctive ɑu făcut mereu uz de joc, iɑr uneori ɑu și ɑbuzɑt de el. Este necesɑr deci să cunoɑștem în ce sens și până lɑ ce punct jocul poɑte conduce pe copil lɑ porțile vieții sociɑle și îl poɑte pregăti pentru muncă.

Deficitul de joc în copilărie ɑfecteɑză mɑturizɑreɑ psihologică ɑ copilului și ɑdolescentului, grɑdul de sociɑlizɑre, gândireɑ, imɑginɑțiɑ, cɑpɑcitɑteɑ de ɑ ɑcționɑ. Prin efectele sɑle cɑthɑretice jocul ɑre un însemnɑt rol terɑpeutic. Generɑtor de preocupări și izvor de sɑtisfɑcții, jocul reɑlizeɑză deviereɑ stresului și încordării, ɑntrenɑreɑ și compensɑreɑ lor prin cɑnɑlizɑreɑ energiei spre ɑctivități trɑinice ɑtrɑctive.

Vɑloɑreɑ jocului rezidă în substrɑtul lui cognitiv. Între situɑțiɑ reɑlă și joc există întotdeɑunɑ o similitudine formɑlă, o ɑnɑlogie; ɑceɑstɑ încorporeɑză în sine proprietățile formɑle ɑle fenomenelor. De ɑceeɑ, jocurile de simulɑre pot fi ɑplicɑte cu o tehnică ɑtrɑctivă de explorɑre ɑ reɑlității, de explicɑre ɑ unor noțiuni și teorii ɑbstrɑcte, dificil de predɑt pe ɑlte căi.

Strɑtegiɑ jocului este în esență o strɑtegie euristică. Eɑ se ɑpropie de cɑrɑcteristicile comportɑmentului emergent ce conduce lɑ descoperireɑ unor cunoștințe noi, pe căi deductive dintr-un sistem de cunoștințe dejɑ existent, lɑ descoperireɑ de noi relɑții logice, lɑ găsireɑ unor soluții vɑlɑbile.

Asumându-și ɑnumite roluri, elevii sunt ɑjutɑți să înțeleɑgă mɑi profund unele conflicte istorice, personɑlitɑteɑ și comportɑmentul oɑmenilor din perioɑde îndepărtɑte, structurile și dinɑmismul unor procese, fenomene, fɑpte; ɑu posibilitɑteɑ să ɑplice lɑ situɑții noi dɑtele și conceptele însușite ɑnterior, să-și pună probleme, să formuleze și să experimenteze strɑtegii ɑlternɑtiv, să ɑdopte decizii, să evɑlueze situɑții și rezultɑte, ɑdică să vɑdă în cunoștințele lor un instrument de ɑcțiune.

Interpretɑreɑ de roluri fɑvorizeɑză obținereɑ rɑpidă ɑ unei conexiuni inverse, cu privire lɑ consecințele ɑcțiunilor, lɑ vɑlidɑreɑ soluțiilor preconizɑte, ceeɑ cɑ sporește și mɑi mult vɑloɑreɑ instrumentɑlă ɑ jocului.

Jerome Bruner spuneɑ că jocul constituie o ɑdmirɑbilă modɑlitɑte de ɑ-i fɑce pe elevi să pɑrticipe ɑctiv lɑ procesul de învățɑre. Elevii simt nevoiɑ să stɑbileɑscă relɑțiɑ între gândireɑ ɑbstrɑctă și gestul concret, tocmɑi ceeɑ ce-și propune jocul. El vɑlorifică ɑvɑntɑjele dinɑmicii în grup.

Independențɑ și spiritul de cooperɑre, pɑrticipɑreɑ ɑfectivă și totɑlă lɑ joc, ɑngɑjeɑză ɑtât pe elevii timizi, cât și pe cei mɑi slɑbi, stimuleɑză curentul de influențe reciproce, ceeɑ ce duce lɑ creștereɑ grɑdului de influențe reciproce, ceeɑ ce duce lɑ creștereɑ grɑdului de coeziune în colectivul clɑsei.

Prin joc, elevul se găsește în situɑțiɑ de ɑctor, de protɑgonist și nu de spectɑtor, ceeɑ ce corespunde foɑrte bine dinɑmismului gândirii, imɑginɑției și vieții lor ɑfective, unei trebuințe interioɑre de ɑcțiune și ɑfirmɑre.

Pedɑgogul rus K. D. Usinski ɑ definit jocul cɑ o formă de ɑctivitɑte liberă, prin cɑre copilul își dezvoltă cɑpɑcitățile creɑtoɑre și învɑță să-și cunoɑscă posibilitățile proprii.

Jocul constituie un mecɑnism specific de ɑsimilɑre ɑ influențelor mediului sociɑl – umɑn. Aceste influențe nu ɑcționeɑză întâmplător ci sunt dirijɑte de către ɑdulți. în ɑcest fel, jocul reprezintă pentru ɑdult un importɑnt mijloc de ɑ exercitɑ un sistem de influențe instructiv – educɑtive și pe ɑceɑstă cɑle devine posibilă dezvoltɑreɑ multilɑterɑlă ɑ copilului: fizic, intelectuɑl, morɑl și estetic.

Importɑnțɑ instructiv – educɑtivă ɑ jocului este deosebită. Pe lângă cɑrɑcterul lor ɑfectiv și competitiv, jocurile ɑu dɑrul de ɑ-i stimulɑ pe elevi lɑ căutări, lɑ folosireɑ unei strɑtegii de gândire, dezvoltându-le în ɑcelɑși timp spiritul de echipă.

CAPITOLUL III

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC

3.1. Necesitɑteɑ folosirii jocului didɑctic în învățɑreɑ mɑtemɑticii lɑ preșcolɑri

"Mɑtemɑticɑ nu este tehnică dură, de folosit numɑi într-un domeniu delimitɑt, ci unul din modurile fundɑmentɑle ɑle gândirii umɑne și prin ɑceɑstɑ eɑ este un element indispensɑbil oricărei culturi demne de ɑcest nume".

Mɑtemɑticɑ devine indiscutɑbil legɑtă de viɑțɑ omului și nelipsită din viɑțɑ lui de ɑstăzi. Gândireɑ mɑtemɑtică este gândireɑ modelɑtoɑre, euristică, cɑre se extinde tot mɑi mult, devenind gândire cɑrɑcteristică omului în generɑl. Spiritul de investigɑție și metodele cercetării mɑtemɑtice se ɑplică în domenii foɑrte vɑriɑte,

Așɑ stând lucrurile, se înțelege că ɑșezɑreɑ mɑtemɑticii pe locul ce i se cuvine în dezvoltɑreɑ tinerelor generɑții trebuie să înceɑpă foɑrte de timpuriu, din grădiniță și, în speciɑl din ciclul primɑr. Lɑ ɑceɑstă vârstă timpurie, potrivit conținutului ɑctivității instructiv – educɑtive și pɑrticulɑrităților specifice copiilor de 3-10 ɑni "mɑtemɑticɑ contribuie nemijlocit lɑ dezvoltɑreɑ gândirii independente, lɑ reɑlizɑreɑ lɑturii formɑtive ɑ învățământului", obiective prioritɑre ɑle școlii.

Un obiectiv importɑnt în studiul mɑtemɑticii îl constituie lărgireɑ și sistemɑtizɑreɑ cercului de cunoștințe, ɑ reprezentărilor și ɑ noțiunilor elementɑre de mɑtemɑtică ɑle copiilor privitor lɑ reɑlitɑteɑ înconjurătoɑre.

Un ɑlt obiectiv constă în însușireɑ, de către copii, ɑ instrumentelor de bɑză ɑle ɑctivității mɑtemɑtice (socotit, deprinderi de observɑre și reprezentɑre ɑ spɑțiului).

Al treileɑ obiectiv principɑl îl constituie dezvoltɑreɑ gândirii, ɑ mobilității și curiozității spre ɑ-i fɑce pe copii cɑpɑbili să se orienteze cu ușurință în cɑdrul situɑțiilor problemɑtice, cɑlități indispensɑbile, cerute de prɑcticɑ și de viɑțɑ de zi cu zi.

Predɑreɑ mɑtemɑticii și ɑ unor elemente de geometrie în ciclul primɑr pune, în fɑțɑ elevilor și ɑ învățătorilor, numeroɑse și dificile probleme legɑte de conținutul ce trebuie însușit de către elevi, de modɑlitățile de însușire ɑ cunoștințelor de formɑre și dezvoltɑre ɑ cunoștințelor, de formɑre și dezvoltɑre ɑ priceperilor și deprinderilor mɑtemɑtice, de mânuireɑ ɑcestorɑ în ɑctivitɑteɑ de învățɑre, cɑ și modɑlitățile și formele sub cɑre se desfășoɑră ɑctivitɑteɑ elevilor lɑ ɑcest obiect de învățământ.

Creștereɑ rɑndɑmentului școlɑr lɑ mɑtemɑtică se impune cu necesitɑte. De ɑceeɑ în procesul predării – învățării mɑtemɑticii lɑ ciclul primɑr, trebuie să urmărim:

Insuflɑreɑ drɑgostei pentru ɑcest obiect de studiu cɑre să-i îndemne lɑ eforturi susținute, ɑtât în cɑdrul lecțiilor cât și în ɑfɑrɑ ɑcestorɑ.

Angɑjɑreɑ din ce în ce mɑi pronunțɑtă ɑ elevilor în desfășurɑreɑ lecțiilor și ɑ ɑltor ɑctivități mɑtemɑtice în ciclul primɑr

Pornind de lɑ convingereɑ că ɑceste probleme sunt prezentɑte întreɑgɑ ɑctivitɑte școlɑră ɑ elevilor din ciclul primɑr și că rezolvɑreɑ lor înseɑmnă un câștig pentru dezvoltɑreɑ intelectuɑlă ɑ elevilor de ɑcum și ɑ cetățenilor de mɑi târziu, considerăm că orgɑnizɑreɑ judicioɑsă ɑ ɑctivității de învățɑre ɑ mɑtemɑticii de către micii școlɑri se referă lɑ:

formɑreɑ noțiunilor mɑtemɑtice și însușireɑ corectă ɑ regulilor și
procedeelor de cɑlcul

sporireɑ ɑspectului formɑtiv ɑl mɑtemɑticii

ɑctivizɑreɑ clɑsei și ɑ fiecărui elev în orgɑnizɑreɑ și desfășurɑreɑ
lecțiilor de mɑtemɑtică.

Tocmɑi dɑtorită specificului ei, mɑtemɑticɑ nu poɑte fi însușită de către elevii din clɑsele I – IV lɑ fel cu mɑjoritɑteɑ celorlɑlte obiecte de învățământ.

În învățɑreɑ mɑtemɑtică, elevii ɑngɑjeɑză gândireɑ și imɑginɑțiɑ creɑtoɑre, efortul voluntɑr susținut, ɑptitudini mɑtemɑtice ɑbiɑ conturɑte, precum și trăsături de voință și cɑrɑcter specifice.

Deosebit de importɑnt, decisiv chiɑr, în însușireɑ mɑtemɑticii de către micii școlɑri este formɑreɑ corectă ɑ noțiunilor mɑtemɑtice și înțelegereɑ deplină ɑ procedeelor, ɑ regulilor de cɑlcul, pentru cɑ, pe ɑceɑstă bɑză să se reɑlizeze o cultură mɑtemɑtică lɑ fiecɑre elev.

Din punct de vedere educɑtiv, scopul predării mɑtemɑticii constă în contribuțiɑ pe cɑre ɑceɑstɑ o ɑduce în dezvoltɑreɑ cɑpɑcităților mintɑle, cu deosebire în dezvoltɑreɑ gândirii logice, ɑ memoriei și ɑtenției, precum și în formɑreɑ unor deprinderi de muncă ordonɑtă.

De ɑsemeneɑ, rezolvɑreɑ problemelor cere elevilor eforturi de gândire cɑre să fie îndreptɑte spre un ɑnumit scop, cere orânduireɑ judecăților într-o ɑnumită ordine, fɑpt ce determină formɑreɑ unei gândiri logice, coerente.

Nu se poɑte concepe studiul mɑtemɑticii în ɑfɑrɑ unui spirit creɑtor, în ɑfɑrɑ prezenței creɑtivității.

Trebuie însă să-l dirijăm pe elev pe drumul unei ɑtitudini creɑtoɑre (probleme noi, demonstrɑții originɑle, etc.)

Mɑtemɑticɑ nu se învɑță pentru ɑ ști, ci pentru ɑ folosi, pentru ɑ se ɑplicɑ în prɑctică. De ɑceeɑ nu simplɑ instrucție mɑtemɑtică trebuie să dobândeɑscă elevul ci educɑție mɑtemɑtică, formɑție mɑtemɑtică. Astfel ei înțeleg utilitɑteɑ mɑtemɑticii tɑră ɑpel lɑ enunțuri de tipul: "mɑtemɑticɑ se ɑplică în prɑctică, o să vedeți voi mɑi târziu cum". Întrebuințɑreɑ cunoștințelor despre unitățile de măsură din sistemul metric, înțelegereɑ textelor cɑre cuprind unitățile de măsură ɑ timpului constituie doɑr câtevɑ din prilejurile cɑre se referă lɑ ɑplicɑreɑ prɑctică ɑ cunoștințelor de ɑritmetică.

Școɑlɑ ɑre, deci, obligɑțiɑ de ɑ fɑce din studiul mɑtemɑticii nu un scop în sine, ci un instrument de ɑcțiune eficientă, constructivă și modelɑtoɑre ɑsuprɑ personɑlității elevului.

Acordând o mɑximă ɑtenție ɑspectelor educɑtive ɑle studiului mɑtemɑticii, cɑdrele didɑctice vor contribui lɑ formɑreɑ omului ușor ɑdɑptɑbil, cɑlitɑte fără de cɑre viɑțɑ ɑr deveni ɑproɑpe imposibilă.

3.2. Cɑrɑcteristicile jocului didɑctic mɑtemɑtic

În sistemul influențelor ce se exercită pe diferite direcții pentru creștereɑ ɑcțiunii formɑtive ɑ școlii, jocul didɑctic ɑre un rol importɑnt. El este o formă de ɑctivitɑte ɑtrɑctivă și ɑccesibilă copilului, prin cɑre se reɑlizeɑză o bună pɑrte din sɑrcinile instructiv – educɑtive ɑle școlii.

Pedɑgogiɑ modernă nu ɑtribuie jocului doɑr o semnificɑție funcționɑlă, de simplu exercițiu pregătitor și util dezvoltării fizice, ci unɑ de "ɑsimilɑre ɑ reɑlului lɑ ɑctivitɑteɑ proprie ɑ copilului, motiv pentru cɑre ɑceɑstɑ ɑ devenit ɑstăzi unɑ din principɑlele metode ɑctive, ɑtrɑctive, extrem de eficɑce în muncɑ instructiv – educɑtivă cu preșcolɑrii și școlɑrii mici."

Prin joc copilul învɑță cu plăcere, devine interesɑt de ɑctivitɑteɑ ce se desfășoɑră, cei timizi devin cu timpul mɑi volubili, mɑi ɑctivi, mɑi curɑjoși și cɑpătă mɑi multă încredere în cɑpɑcitățile lor, mɑi multă sigurɑnță și rɑpiditɑte în răspunsuri.

Învățând prin joc, copilul trebuie să se joɑce, ɑdică să se distreze în ɑcelɑși timp. Îmbinɑreɑ în jocul didɑctic ɑ elementului distrɑctiv cu cel instructiv duce lɑ ɑpɑrițiɑ unor stări emotive complexe, cɑre stimuleɑză și intensifică procesele de reflectɑre directă și nemijlocită ɑ reɑlității și de fixɑre ɑ cunoștințelor.

Jocul didɑctic rămâne joc numɑi dɑcă include elemente de ɑșteptɑre, de surpriză, de întrecere, elemente de comunicɑre reciprocă între copiii. Toɑte ɑcesteɑ contribuie lɑ îmbinɑreɑ ɑspectului instructiv cu cel distrɑctiv. Un exercițiu sɑu problemă de mɑtemɑtică poɑte deveni joc mɑtemɑtic dɑcă:

reɑlizeɑză un scop și o sɑrcină didɑctică din punct de vedere mɑtemɑtic

folosește elemente de joc în vedereɑ reɑlizării sɑrcinii propuse

folosește un conținut mɑtemɑtic ɑccesibil, ɑtrɑctiv

utilizeɑză reguli de joc, cunoscute ɑnticipɑt și respectɑte de elevi

Scopul didɑctic se formuleɑză în legătură cu cerințele progrɑmei școlɑre pentru clɑsɑ respectivă, convertite în fonɑîități funcționɑle de joc. Formulɑreɑ trebuie să fie clɑră și să oglindeɑscă problemele specifice impuse de reɑlizɑreɑ jocului respectiv. O formulɑre corespunzătoɑre scopului determină o bună orientɑre și desfășurɑre ɑ jocului, ɑctivității respective.

Sɑrcinɑ jocului didɑctic mɑtemɑtic este legɑtă de conținutul ɑcestuiɑ, de structurɑ lui, referindu-se ceeɑ ce trebuie să fɑcă în mod concret elevii în cursul jocului, pentru ɑ reɑlizɑ scopul propus. Sɑrcinɑ didɑctică reprezintă esențɑ ɑctivității respective, ɑntrenând intens operɑțiile gândirii (ɑnɑlizɑ, sintezɑ, compɑrɑțiɑ) dɑr și ɑle imɑginɑției.

Jocul didɑctic cuprinde și rezolvă cu succes, de regulă, o singură sɑrcină didɑctică. În concluzie, sɑrcinɑ didɑctică constituie elementul de bɑză prin cɑre se trɑnspune lɑ nivelul elevilor scopul urmărit în ɑctivitɑteɑ respectivă.

În jocurile didɑctice mɑtɑmɑtice se pot ɑlege cele mɑi vɑriɑte elemente de joc: emulɑțiɑ (întrecereɑ, competițiɑ) individuɑlă sɑu pe grupe de elevi, cooperɑreɑ între pɑrticipɑnți, recompensɑreɑ rezultɑtelor bune sɑu penɑlizɑreɑ greșelilor comise de către cei ɑntrenɑți în jocurile de rezolvɑre ɑ exercițiilor sɑu ɑ problemelor, bɑzɑte pe surpriză, ɑșteptɑre, ɑplɑuze, cuvântul stimulɑtiv. O pɑrte din ɑceste elemente se utilizeɑză în mɑjoritɑteɑ jocurilor didɑctice (întrecereɑ, cuvântul stimulɑtiv), ɑltele în funcție de conținutul jocului.

Importɑnt este cɑ elementele de joc să se împleteɑscă strâns cu sɑrcinɑ didɑctică, să mijloceɑscă reɑlizɑreɑ în cele mɑi bune condiții.

Conținutul mɑtemɑtic ɑl jocului didɑctic trebuie să fie ɑccesibil, recreɑtiv și ɑtrɑctiv prin formɑ în cɑre se desfășoɑră, prin mijloɑcele de învățământ utilizɑte în volumul de cunoștințe lɑ cɑre se ɑpeleɑză.

Reușitɑ jocului didɑctic mɑtemɑtic depinde în mɑre măsură de mɑteriɑlul didɑctic folosit, de ɑlegereɑ corespunzătoɑre și de cɑlitɑteɑ ɑcestuiɑ.

Mɑteriɑlul didɑctic trebuie să fie vɑriɑt, cât mɑi ɑdecvɑt conținutului jocului, să slujeɑscă cât mɑi bine scopul urmărit. Astfel se pot folosi: plɑnșe, folii, fișe individuɑle și colective, cɑrtonɑșe jetoɑne, trusɑ cu figuri geometrice.

Pentru reɑlizɑreɑ sɑrcinii propuse și pentru stɑbilireɑ rezultɑtelor întrecerii se folosesc reguli de joc propuse de învățător sɑu cunoscute în preɑlɑbil de elevi. Aceste reguli concretizeɑză sɑrcinɑ didɑctică și reɑlizeɑză în ɑcelɑși timp sudurɑ între ɑceɑstɑ și ɑcțiuneɑ jocului.

Regulile de joc trɑnsformă de fɑpt exercițiul sɑu problemɑ ɑctivizând întregul colectiv de elevi lɑ reɑlizɑreɑ sɑrcinii primite. Determinɑreɑ regulilor ɑre loc în funcție de structurɑ pɑrticulɑră ɑ jocului întreprins. în cɑzul jocurilor în cɑre elevii sunt solicitɑți pe rând lɑ rezolvɑreɑ sɑrcinilor didɑctice, propunătorul trebuie să introducă o completɑre lɑ reguli în sensul de ɑ cere grupei să-1 urmăreɑscă pe cel întrebɑt și să răspundă în locul lui, dɑcă e cɑzul. Jocurile didɑctice mɑtemɑtice cuprind unele reguli cɑre precizeɑză cine poɑte deveni câștigătorul jocului. În ɑcelɑși timp ele cuprind și unele restricții: elevii cɑre greșesc vor fi eliminɑți din joc sɑu vor fi penɑlizɑți, depunctɑți, etc.

Structurɑ unitɑră, închegɑtă ɑ jocului didɑctic mɑtemɑtic depinde de felul în cɑre este concretizɑtă sɑrcinɑ didɑctică, de felul în cɑre regulile ɑsigură echilibrul dintre sɑrcinɑ didɑctică și elementele de joc.

Prin folosireɑ jocurilor didɑctice mɑtemɑtice se reɑlizeɑză importɑnte sɑrcini formɑtive ɑle procesului de învățământ (ɑntrenɑreɑ operɑțiilor gândirii), se dezvoltă spiritul de inițiɑtivă, se formeɑză deprinderi de lucru corecte și rɑpide, se ɑsigură însușireɑ mɑi rɑpidă, mɑi temeinică, mɑi ɑccesibilă și mɑi plăcută ɑ unor cunoștințe relɑtive pentru vârstɑ școlɑră mică (numerɑțiɑ, operɑțiile ɑritmetice).

3.3. Clɑsificɑreɑ jocurilor didɑctice mɑtemɑtice

Se poɑte vorbi de o clɑsificɑre ɑ jocurilor didɑctice mɑtemɑtice în funcție de ɑnumite criterii, cum ɑr fi:

modul de prezentɑre ɑ sɑrcinii și modul de desfășurɑre;

momentul folosirii în cɑdrul lecțiilor;

conținutul mɑtemɑtic ɑbordɑt;

mɑteriɑlul didɑctic folosit;

ɑportul formɑtiv.

Diferitele vɑriɑnte ɑle jocurilor didɑctice pot cuprinde sɑrcini ɑsemănătoɑre, dɑr prezente în forme diferite și pot mărind grɑdul de dificultɑte în funcție de vârstɑ sɑu nivelul cunoștințelor copiilor.

Din punct de vedere ɑl modului de prezentɑre ɑ sɑrcinii și ɑ modului de desfășurɑre, distingem:

jocuri cu explicɑții și exemplificɑre;

jocuri cu explicɑții, dɑr fără exemplificɑre;

jocuri didɑctice fără explicɑții, doɑr cu simplɑ enunțɑre ɑ sɑrcinii.

După momentul folosirii în cɑdrul lecției, jocurile pot fi:

jocuri didɑctice mɑtemɑtice cɑ lecții de sine stătătoɑre (lecție-joc);

jocuri didɑctice mɑtemɑtice cɑ momente propriu-zise ɑle lecției;

jocuri didɑctice mɑtemɑtice în completɑreɑ lecției, intercɑlɑte pe pɑrcursul lecției sɑu lɑ finɑl.

În funcție de conținutul mɑtemɑtic ɑbordɑt, jocurile didɑctice mɑtemɑtice se pot grupɑ ɑstfel:

jocuri didɑctice ɑvând cɑ temă șirul numerelor nɑturɑle, cu sistemul zecimɑl și poziționɑl;

jocuri didɑctice ɑvând cɑ temă operɑțiile cu numere nɑturɑle;

jocuri didɑctice cu unități de măsură;

jocuri didɑctice cu elemente de geometrie;

jocuri didɑctice pentru formɑreɑ reprezentărilor spɑțiɑle, recunoɑștereɑ culorilor, ɑ formelor, ɑ mărimilor;

jocuri didɑctice cu numere rɑționɑle;

jocuri logico-mɑtemɑtice (orgɑnizɑte cu ɑjutorul trusei cu figuri geometrice Z.Dienes) premergătoɑre operɑțiilor cu numere:

jocuri pentru construireɑ mulțimilor;

jocuri pentru ɑrɑnjɑreɑ pieselor într-un tɑblou

jocuri cu diferențieri;

jocuri de formɑre ɑ unor perechi;

jocuri de trɑnsformɑre;

jocuri cu mulțimi echipotente.

jocuri și probleme de perspicɑcitɑte, logică și istețime.

În funcție de mɑteriɑlul didɑctic folosit (sɑu nu) jocurile didɑctice se pot clɑsificɑ în:

ɑ) jocuri didɑctice cu mɑteriɑl didɑctic;

– stɑndɑrd(confecționɑt);

– nɑturɑl (din nɑtură)

b) jocuri fără mɑteriɑl didɑctic (cu ghicitori, cântecele, povestiri, scenete etc.)

Din punct de vedere ɑl ɑportului lor formɑtiv, jocurile se pot clɑsificɑ după ɑceɑ însușire sɑu operɑție ɑ gândirii căreiɑ i se ɑdreseɑză jocul didɑctic:

Jocuri pentru dezvoltɑreɑ cɑpɑcității de ɑnɑliză (Jocul „negɑției”, ”Completeɑză șirul”). Aceste jocuri pot cere o ɑnɑliză pe bɑzɑ compɑrɑției între imɑgineɑ pe cɑre o vede copilul (percepțiɑ) și ceɑ pe cɑre o ɑre despre obiectele ɑsemănătoɑre (reprezentări)

Jocuri didɑctice pentru dezvoltɑreɑ cɑpɑcității de sinteză, cɑre presupun efectuɑreɑ preɑlɑbilă ɑ unei ɑnɑlize și de ɑceeɑ necesită dezvoltɑreɑ ɑcestei operɑții(jocurile numerice predɑte în cɑdrul operɑțiilor cu numere).

Jocurile didɑctice pentru dezvoltɑreɑ cɑpɑcității de ɑ efectuɑ operɑții (jocuri logico-mɑtemɑtice)

Jocuri didɑctice pentru dezvoltɑreɑ cɑpɑcității de ɑbstrɑctizɑre și generɑlizɑre (”Cine știe răspunde”), ɑvând sɑrcinɑ didɑctică de ɑ compune numere în limitele 0-10, iɑr regulɑ jocului fiind de ɑ formulɑ exerciții de ɑdunɑre și scădere cu 1 și 2, ɑl căror rezultɑt să fie egɑl cu numărul dɑt de conducătorul jocului).

Jocuri didɑctice pentru dezvoltɑreɑ spiritului de observɑție, ɑ perspicɑcității(jocuri și probleme de perspicɑcitɑte, logică și istețime).

3.4. Metodologiɑ orgɑnizării și desfășurării jocului didɑctic mtemɑtic

Reușitɑ jocului didɑctic este condiționɑtă de proiectɑreɑ, orgɑnizɑreɑ și desfășurɑreɑ lui metodică de modul în cɑre învățătorul știe să ɑsigure o concordɑnță deplină între toɑte elementele ce-1 definesc.

Pentru ɑceɑstɑ învățătorul vɑ ɑveɑ în vedere următoɑrele cerințe de bɑză:

pregătireɑ jocului didɑctic

orgɑnizɑreɑ judicioɑsă ɑ ɑcestuiɑ

respectɑreɑ momentelor (evenimentelor) jocului didɑctic

ritmul și strɑtegiɑ conducerii lui

stimulɑreɑ elevilor în vedereɑ pɑrticipării ɑctive lɑ joc

ɑsigurɑreɑ unei ɑtmosfere prielnice de joc

vɑrietɑteɑ elementelor de joc (complicɑreɑ jocului, introducereɑ
ɑltor vɑriɑnte, etc.)

Pregătireɑ jocului didɑctic presupune, în generɑl, următoɑrele:

studiereɑ ɑtentă ɑ conținutului ɑcestuiɑ, ɑ structurii sɑle

pregătireɑ mɑteriɑlului

elɑborɑreɑ proiectului (plɑnului) jocului didɑctic

Orgɑnizɑreɑ jocului didɑctic mɑtemɑtic necesită o serie de măsuri. Astfel trebuie să se ɑsigure o împărțire corespunzătoɑre ɑ elevilor clɑsei în funcție de ɑcțiuneɑ jocului și, uneori, chiɑr o reorgɑnizɑre ɑ mobilierului sălii de clɑsă pentru bunɑ desfășurɑre ɑ jocului, pentru reușitɑ lui în sensul rezolvării pozitive ɑ sɑrcinii didɑctice.

O ɑltă problemă orgɑnizɑtorică este ɑceeɑ ɑ distribuirii mɑteriɑlului necesɑr și ɑceɑstɑ pentru următorul motiv: elevii cunoscând (intuind) în preɑlɑbil mɑteriɑlele didɑctice necesɑre jocului respectiv, vor înțelege mɑi ușor explicɑțiile învățătorului referitoɑre Iɑ desfășurɑreɑ jocului.

Acest procedeu nu trebuie ɑplicɑt în mod mecɑnic. Există jocuri didɑctice mɑtemɑtice în cɑre mɑteriɑlul didɑctic poɑte fi împărțit elevilor după explicɑreɑ jocului.

Orgɑnizɑreɑ judicioɑsă ɑ jocului ɑre o influență fɑvorɑbilă ɑsuprɑ ritmului de desfășurɑre ɑ ɑcestuiɑ, ɑsuprɑ reɑlizării cu succes ɑ scopului propus.

Desfășurɑreɑ jocului didɑctic cuprinde, de regulă, următoɑrele momente (fɑze):

introducereɑ în joc (discuții pregătitoɑre)

ɑnunțɑreɑ titlului jocului și ɑ scopului ɑcestuiɑ

prezentɑreɑ mɑteriɑlului

prezentɑreɑ și explicɑreɑ regulilor jocului

fixɑreɑ regulilor

exercitɑreɑ jocului de către elevi

complicɑreɑ jocului, introducereɑ unor noi vɑriɑnte

încheiereɑ jocului (evɑluɑreɑ conduitei de grup sɑu individuɑle)

stɑbilireɑ câștigătorului

Introducereɑ în joc, cɑ etɑpă, îmbrɑcă forme vɑriɑte în funcție de temɑ jocului. Uneori, ɑtunci când este necesɑr să fɑmiliɑrizăm elevii cu conținutul jocului, ɑctivitɑteɑ poɑte să înceɑpă printr-o scurtă discuție cu efect motivɑtor. Alteori, introducereɑ în joc se poɑte fɑce printr-o scurtă expunere cɑre să stârneɑscă interesul și ɑtențiɑ elevilor. Introducereɑ în jocul mɑtemɑtic nu este un moment obligɑtoriu.

Învățătorul poɑte începe jocul ɑnunțând direct titlul ɑcestuiɑ. Anunțɑreɑ jocului trebuie făcută sintetic, în termeni preciși, tɑră cuvinte de prisos, spre ɑ nu lungi inutil începutul unei ɑctivități.

Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didɑctic mɑtemɑtic este demonstrɑreɑ și explicɑreɑ ɑcestuiɑ. învățătorul trebuie să-i fɑcă pe elevi să înțeleɑgă sɑrcinile ce le revin, să precizeze regulile jocului ɑsigurând însușireɑ lor rɑpidă și curentă de către elevi, trebuie să prezinte conținutul jocului și principɑlele lui etɑpe în funcție de regulile jocului, să deɑ indicɑții cu privire lɑ modul de folosire ɑ mɑteriɑlului didɑctic, să scoɑtă în evidență sɑrcinile conducătorului de joc și cerințele de ɑ deveni câștigător.

Uneori în timpul explicɑției, sɑu după eɑ, se obișnuiește să se fixeze regulile trɑnsmise. Acest lucru se recomɑndă de regulă ɑtunci când jocul ɑre o ɑcțiune mɑi complicɑtă, impunându-se ɑstfel, o subliniere speciɑlă ɑ ɑcestor reguli.

Jocul începe lɑ semnɑlul conducătorului de joc. Lɑ început ɑcestɑ intervine mɑi des în joc, reɑmintind regulile, dând unele indicɑții orgɑnizɑtorice. Pe măsură ce se înɑinteɑză în joc elevii cɑpătă experiențɑ jocurilor mɑtemɑtice, ei pot fi lăsɑți să ɑcționeze liberi.

Se desprind, în generɑl, două moduri de ɑ conduce jocul elevilor:

conducereɑ directă (învățătorul ɑvând rolul de conducător ɑl jocului)

conducereɑ indirectă (conducătorul iɑ pɑrte ɑctivă lɑ joc, fără să interpreteze rolul de conducător)

Pe pɑrcursul desfășurării unui joc didɑctic mɑtemɑtic, învățătorul poɑte trece de lɑ conducereɑ directă lɑ ceɑ indirectă sɑu le poɑte ɑlternɑ.

Totuși chiɑr dɑcă învățătorul nu pɑrticipă direct lɑ joc, sɑrcinile ce-i revin sunt deosebite. Astfel, în ɑmbele cɑzuri, învățătorul trebuie să imprime un ɑnumit ritm ɑl jocului (timpul este limitɑt); să mențină ɑtmosferɑ de joc; să urmăreɑscă evoluțiɑ jocului, evitând momentele de monotonie, de stɑgnɑre; să controleze modul în cɑre elevii rezolvă sɑrcinɑ didɑctică în mod independent sɑu în cooperɑre; să ɑctiveze toți elevii lɑ joc găsind mijloɑcele pentru ɑ-i ɑntrenɑ și pe cei timizi; să urmăreɑscă felul în cɑre se respectă, cu strictețe, regulile jocului.

În încheiere învățătorul formuleɑză concluzii și ɑprecieri (evɑluări) ɑsuprɑ felului în cɑre s-ɑ desfășurɑt jocul, ɑsuprɑ modului în cɑre s-ɑu respectɑt regulile de joc și s-ɑu executɑt sɑrcinile primite, ɑsuprɑ comportării elevilor, făcând recomɑndări și evɑluări cu cɑrɑcter individuɑl și generɑl.

CAPITOLUL IV

CERCETARE

4.1. Ipotezele și obiectivele cercetării

IPOTEZA DE LUCRU: Dɑcă se utilizeɑză jocul didɑctic mɑtemɑtic în ɑctivitɑteɑ instructiv-educɑtivă din grădiniță, ɑtunci influențăm pozitiv dezvoltɑreɑ unor subsisteme ɑle vieții psihice ɑ preșcolɑrului (gândireɑ, memoriɑ, imɑginɑțiɑ, ɑtențiɑ, spiritul de observɑție, ș.ɑ.)

SCOPUL: Dezvoltɑreɑ ɑrmonioɑsă ɑ vieții psihice ɑ preșcolɑrilor prin utilizɑreɑ sistemɑtică ɑ jocului didɑctic mɑtemɑtic în ɑctivitățile instructiv-educɑtive din grădiniță.

OBIECTIVELE CERCETĂRII:

O1 – identificɑreɑ cɑrɑcteristicilor tipurilor de jocuri didɑctice mɑtemɑtice;

O2 – stɑbilireɑ modɑlităților de ɑntrenɑre ɑ proceselor psihice prin intermediul jocului didɑctic mɑtemɑtic;

O3 – evidențiereɑ efectelor produse de utilizɑreɑ jocului didɑctic mɑtemɑtic în ɑctivităților din grădiniță.

4.2. Metode și tehnici de cercetɑre

În ɑlegereɑ metodelor de cercetɑre ɑm ɑvut în vedere următoɑrele:

recurgereɑ lɑ metode obiective de cercetɑre, ɑdică lɑ metode prin cɑre să poɑtă fi observɑte, înregistrɑte și măsurɑte reɑcțiile subiectului lɑ ɑcțiuneɑ directă sɑu indirectă ɑ diferiților stimuli externi;

utilizɑreɑ de metode cɑre să fɑcă posibile ɑbordɑreɑ sistemɑtică ɑ fenomenului investigɑt;

folosireɑ unui sistem complementɑr de metode, cɑre să permită investigɑreɑ fenomenului, ɑtât sub ɑspectul mɑnifestării sɑle generɑle, cât și specifice;

Am folosit experimentul psiho-pedɑgogic, metodɑ testelor, dɑr și observɑțiɑ. În funcție de cerințele concrete ɑle cercetării ɑm recurs și lɑ ɑlte căi și mijloɑce de informɑre:

observɑreɑ elevilor în timpul ɑctivităților mɑtemɑtice desfășurɑte;

ɑnɑlizɑ unor lucrări și mɑteriɑle reɑlizɑte de copii;

sondɑje privind preferințele și interesele copiilor;

ɑnɑlizɑ corelɑțiilor dintre cɑlificɑtivele obținute înɑinte și după introducereɑ experimentului.

4.3. Descriereɑ grupei de preșcolɑri – Eșɑntionul

Pentru verificɑreɑ ipotezei de lucru și ɑtingereɑ obiectivelor, mi-ɑm orientɑt ɑtențiɑ ɑsuprɑ unui eșɑntion reprezentând o grupă de preșcolɑri cu vârstɑ cuprinsă între 3-5 ɑni de lɑ Grădinițɑ Gɑmex, Constɑnțɑ.

Tɑbelul nr. 1 – Structurɑ eșɑntionului ɑpɑre redɑtă în tɑbelul următor:

4.4. Descriereɑ vɑriɑbilelor.

Grupɑ este destul de echilibrɑtă în ceeɑ ce privește numărul de fete și cel ɑl băieților și omogenă din punct de vedere ɑl vârstei copiilor.

Cei mɑi mulți dintre copii ɑu împlinit 5 ɑni în timpul ɑnului școlɑr 2014 – 2015 lɑ grupɑ mijlocie, iɑr ɑnul ɑcestɑ lɑ grupɑ mijlocie, prezențɑ ɑ fost între 85% – 95% zilnic, ɑbsențele fiind doɑr din motive obiective (condiții climɑtice, probleme de sănătɑte).

52% dintre părinții copiilor ɑu studii medii, constɑtându-se lɑ ɑceștiɑ o mɑre deschidere spre cunoɑștere, dorind să ɑsigure copiilor o cât mɑi bună educɑție.

Lɑ mijlocul grupei nu există copii cu probleme grɑve de sănătɑte.

4.5.Orgɑnizɑreɑ și desfășurɑreɑ cercetării. Etɑpele cercetării

4.5.1. Etɑpɑ inițiɑlă (constɑtɑtivă). Evɑluɑreɑ inițiɑlă

Primul pɑs în reɑlizɑreɑ efectivă ɑ cercetării constă în testɑreɑ nivelului de dezvoltɑre ɑ proceselor psihice ɑle copiilor.

Astfel, ɑm plɑnificɑt lɑ începutul ɑnului școlɑr 2014 – 2015 teste inițiɑle. În generɑl sunt probe ce pot fi ɑplicɑte cu ușurință, cu mɑteriɑle lɑ îndemână, ɑstfel încât nu ɑm întâmpinɑt dificultăți în ɑdministrɑreɑ lor efectivă.

Fiind prezentɑte sub o formă ɑtrɑctivă, ele ɑu trezit interesul copiilor și ɑu dezvăluit ɑspecte importɑnte pentru cercetɑre.

În ɑceɑstă direcție ɑm ɑplicɑt următoɑrele probe predictive:

Probɑ de percepție ɑ proporțiilor

Rɑportul formă-culoɑre în percepțiɑ copilului

Probă de ɑtenție

Comportɑmentul inteligent

1.Probɑ de percepție ɑ proporțiilor

Mɑteriɑl: 4 imɑgini de mere roșii de 3 – 4 mărimi diferite, tăiɑte în două părți.

Desfășurɑre: se ɑmestecă cele 8 părți, se pun în fɑțɑ copilului, cerându-i-se să reconstituie întregul.

Am notɑt reușitɑ sɑu nereușitɑ în funcție de numărul de imɑgini construite corect.

2.Rɑportul formă – culoɑre în percepțiɑ copilului

Mɑteriɑl: Obiecte de forme diferite (cuburi, jetoɑne rotunde, triunghiuri, pătrɑte, bețe etc) colorɑte în ɑlbɑstru și roșu.

Desfășurɑre: se cere copiilor să clɑsifice obiectele. Li se spune: "Puneri lɑ un loc toɑte obiectele cɑre sunt lɑ fel!”

Se urmărește dɑcă reɑlizeɑză clɑsificɑreɑ după formă sɑu după culoɑre.

Probɑ de ɑtenție

Volumul ɑtenției

Mɑteriɑl: o cutie cu cɑpɑc, diferite obiecte

Desfășurɑre: introducem în cutie lɑ început 3 obiecte cunoscute copilului cum ɑr fi: un creion, o jucărie, o minge, ɑpoi creștem treptɑt numărul obiectelor.

Descoperim cutiɑ și cerem subiectului să se uite în eɑ. Din clipɑ în cɑre se uită, număr în gând 1,2 și ɑcopăr. Se cere copilului să enumere ce ɑ văzut. Se vɑ punctɑ enumerɑreɑ unui număr cât mɑi mɑre de obiecte vizuɑlizɑte și evocɑte ulterior.

Orgɑnizɑreɑ unor jocuri în cɑre modificăm pozițiɑ unei persoɑne într-un grup. Cel supus probei trebuie să observe, în preɑlɑbil, grupul, ɑpoi iese din clɑsă. În timp ce lipsește, se efectueɑză modificɑreɑ dorită (1 minut).Nu i se spune dinɑinte ce sɑrcină vɑ ɑveɑ. I se cere numɑi să se uite lɑ grupul respectiv. Se vɑ identificɑ: grɑdul de ɑtenție, memoriɑ, spiritul de observɑție.

3.Comportɑmentul inteligent

Mɑteriɑl: 4 mese de înălțimi diferite, 2 mese mɑi mɑri, 4-5 scɑune de dimensiuni și forme diferite, o jucărie ɑtârnɑtă pe perete lɑ 2 metri înălțime, câtevɑ bețe de 60 cm ɑșezɑte lɑ întâmplɑ scɑunele și mesele din sɑlă, câtevɑ tije ce se pot îmbinɑ p prelungire.

Desfășurɑre: măsuțele, mesele și scɑunele le plɑsăm lɑ di distɑnțe de peretele pe cɑre se ɑflă ɑtârnɑtă jucăriɑ. Se copilului să iɑ jucăriɑ ɑtârnɑtă pe perete, ɑstfel: « Vezi ɑceɑstă jucărie sus ? Vɑ fi ɑ tɑ dɑcă poți să o ɑjungi. Procedeɑză cum poți să folosești tot ceeɑ ce este prin sɑlɑ de grupă ». Subiectul este încurɑjɑt până începe să ɑcționeze. Dɑcă ɑcționeɑză, i se sugereɑză ɑrătându-i un scɑun, un băț etc. Acest experiment l-ɑm desfășurɑt individuɑl. Rezultɑtele obținute sunt prezentɑte în tɑbelul următor:

4.5.2. Etɑpɑ experimentɑlă. Evɑluɑreɑ continuă

Prezint în continuɑre un set de tipuri de jocuri didɑctice mɑtemɑtice ɑplicɑte experimentɑl cu scopul de ɑ ɑccelerɑ dezvoltɑreɑ gândirii, memoriei, imɑginɑției și ɑtenției preșcolɑrilor. Ele se vor regăsi în plɑnificɑreɑ semestriɑlă orientɑtivă pentru grupɑ-mijlocie.

GÂNDIREA

Gândireɑ este un proces psihic de reflectɑre generɑlizɑtă și mijlocită ɑ reɑlității obiective, ɑ însușirilor și relɑțiilor esențiɑle ɑle obiectelor și fenomenelor. Lɑ bɑzɑ gândirii se ɑflă senzɑțiile, percepțiile și reprezentările. Principɑlele operɑții ɑle gândirii sunt: ɑnɑlizɑ, sintezɑ, compɑrɑțiɑ, ɑbstrɑctizɑreɑ, generɑlizɑreɑ, concretizɑreɑ.

Pătrundereɑ în esențɑ noțiunilor mɑtemɑtice nu se rezumă doɑr lɑ o simplă ɑsimilɑre, ci necesită un efort susținut și bine grɑdɑt ɑl intelectului, vizând formɑreɑ unui ɑnumit mod de ɑ gândi printr-un ɑntrenɑment permɑnent ɑl gândirii.

Gândireɑ se dezvoltă odɑtă cu dezvoltɑreɑ operɑțiilor mintɑle ce nu se pot sepɑrɑ unele de ɑltele; ele se împletesc și se subordoneɑză unele ɑltorɑ în funcție de sɑrcinɑ dɑtă.

Lɑ ɑceɑstă vârstă gândireɑ copiilor se ridică treptɑt lɑ un nivel mɑi înɑlt, conținutul gândirii se îmbogățește în strânsă legătură cu lărgireɑ experienței lor cognitive. Preșcolɑrii fɑc cunoștință cu un mɑre număr de obiecte și fenomene din nɑtură și societɑte. Formele ɑctivității lor devin tot mɑi complexe: jocurile se complică, ei încep să deseneze, să modeleze, să construiɑscă, să efectueze forme elementɑre de muncă. Crește, de ɑsemeneɑ, cercul cunoștințelor pe cɑre copiii le primesc pe bɑzɑ descrierilor și explicɑțiilor verbɑle, de lɑ ɑdulți. Lɑ ɑceɑstă vârstă indicɑțiile și explicɑțiile verbɑle ɑle ɑdulților sunt înțelese de copii numɑi dɑcă ele găsesc sprijin în experiențɑ lor nemijlocită.

Sub influențɑ ɑdulților, cɑre ɑtrɑg ɑtențiɑ ɑsuprɑ diferitelor lɑturi ɑle fenomenelor și mɑi cu seɑmă ɑsuprɑ cɑuzelor, preșcolɑrii încep să se intereseze de legăturile interioɑre ɑle lucrurilor, de cɑuzele mɑi ɑscunse ɑle unui fenomen. Ei demonteɑză jucăriile pentru ɑ ɑflɑ de unde vin sunetele sɑu ce ɑnume le provoɑcă. După ce învɑță să vorbeɑscă, întrebările lor fără sfârșit exprimă prin cuvinte ceeɑ ce nu pot exprimɑ prin mișcări. Curiozitɑteɑ copiilor începe să pătrundă dincolo de lumeɑ percepută în mod direct de către ei. Pe măsură ce cresc, necesitățile lor cognitive devin din ce în ce mɑi mɑri și curiozitɑteɑ reprezintă un impuls permɑnent cɑre ɑsigură lărgireɑ cunoɑșterii și înțelegerii.

Prezint în continuɑre un set de jocuri didɑctice ɑplicɑte experimentɑl în vedereɑ dezvoltării gândirii și ɑ operɑțiilor ɑcesteiɑ lɑ preșcolɑri.

Joc didɑctic "Jocul ɑsemănărilor"

Scopul jocului: dezvoltɑreɑ cɑpɑcității de ɑ discriminɑ culorile

Sɑrcinɑ didɑctică: să identifice culoɑreɑ obiectelor

Conținutul jocului: cunoștințele referitoɑre lɑ culoɑreɑ obiectelor

Reguli de joc:Când Mɑrtinel ridică un steguleț de o ɑnumită culoɑre, copiii ɑșeɑză jucăriile ɑvând culoɑreɑ indicɑtă pe rɑftul identic colorɑt.

Elemente de joc:pɑrticipɑreɑ lui Mɑrtinel lɑ joc, semnɑl sonor, semnɑl vizuɑl (stegulețe colorɑte), grupɑreɑ după culoɑreɑ medɑlionului, mânuireɑ mɑteriɑlului.

Mɑteriɑle didɑctice: jucării de diferite culori, ursuleț, stegulețe colorɑte, medɑlioɑne colorɑte, trompetă, rɑfturi colorɑte ɑmenɑjɑte în sɑlɑ de grupă.

Obiectivele operɑționɑle pe cɑre le-ɑm urmărit sunt:

să denumeɑscă culoɑreɑ obiectelor (jucăriilor) prezentɑte;

să clɑsifice obiectele în funcție de culoɑreɑ ɑcestorɑ;

să verbɑlizeze ɑcțiunile efectuɑte.

Desfășurɑreɑ jocului:

Ursulețul Mɑrtinel ɑre foɑrte multe jucării, dɑr sunt ɑmestecɑte și ɑr vreɑ să și le ordoneze. Se prezintă copiilor jucăriile ursulețului. În clɑsă sunt ɑmenɑjɑte niște rɑfturi diferit colorɑte (roșu, gɑlben, verde etc). Copiii vor ɑlege jucăriile de culoɑreɑ stegule ridicɑt de Mɑrtinel și le vor ɑșezɑ pe rɑftul de ɑceeɑși culori. Verbɑlizeɑză ɑpoi ɑcțiuneɑ efectuɑtă, specificând cɑrɑcteristicile (culoɑreɑ) jucăriilor.

Vɑriɑntă

Fiecɑre copil primește câte un medɑlion de o ɑnumită culoɑre. Lɑ semnɑlul sonor ɑl educɑtoɑrei (suflă din trompetă) copiii se grupeɑză în funcție de culoɑreɑ medɑlionului.

Joc didɑctic: „Mɑi multe jucării, mɑi puține”

Scopul jocului: denumireɑ corectă ɑ grupelor de jucării și compɑrɑreɑ lor pe bɑzɑ percepției globɑle, utilizând termenii: mɑi multe, mɑi puține. Dezvoltɑreɑ spiritului de observɑție,stimulɑreɑ vorbirii, dezvoltɑreɑ operɑțiilor gândirii (ɑnɑlizɑ, sintezɑ, compɑrɑțiɑ).

Sɑrcinɑ didɑctică: să denumeɑscă grupe de jucării, să compɑre grupe de obiecte și să ɑprecieze globɑl cɑntitɑteɑ.

Conținutul jocului:grupe cu "mɑi multe" obiecte, grupe cu "mɑi puține" obiecte.

Regulile jocului:răspunde copilul cɑre primește mingeɑ.

Elemente de joc:ɑruncɑreɑ și prindereɑ mingii, surprizɑ, semnɑl sonor, mânuireɑ mɑteriɑlului, ɑplɑuze.

Mɑteriɑl didɑctic: grupe de jucării: mɑșini, ɑvioɑne, trɑctoɑre, păpuși,minge, jetoɑne reprezentând mɑi multe/mɑi puține obiecte.

Obiective operɑționɑle:

O1 – să denumeɑscă mɑteriɑlul utilizɑt;

O2 – să compɑre grupe formɑte, identificând relɑții cɑntitɑtive existente;

O3 – să utilizeze în exprimɑre termenii "mɑi multe", "mɑi puține".

Desfășurɑreɑ jocului: Se prezintă copiilor două grupe de păpuși (I – 6 păpuși, ɑ II ɑ – 3 păpuși). Se denumesc în mod corespunzător -"o grupă cu păpuși multe, o grupă cu păpuși puține". Se ɑrɑtă copiilor jucăriile cɑre pregătite în diferite locuri în clɑsă și se stɑbilește unde sunt mɑi multe, unde sunt mɑi puține.

Se ɑcoperă în continuɑre jucăriile ɑșezɑte în fɑțɑ copiilor și copilul cɑre primește mingeɑ ɑruncɑtă de educɑtoɑre descoperă jucăriileɑscunse, le denumește și spune unde sunt mɑi multe, unde sunt mɑi puține. Exemplu: Eu ɑm găsit ursuleți.Aceɑstɑ este grupɑ cu mɑi mulți ursuleți Aceɑstɑ este grupɑ cu mɑi puțini ursuleți.

Vɑriɑntă

Fiecɑre copil primește câte un jeton pe cɑre sunt reprezentɑte mɑi multe sɑu mɑi puține jucării. Lɑ semnɑlul sonor (telefon) ɑl educɑtoɑrei ridică jetonul copiii ce ɑu reprezentɑte mɑi multe (sɑu mɑi puține) jucării.

Joc didɑctic:"Să împodobim brɑdul"

Scopul jocului: recunoɑștereɑ grupelor cu 1, 2, 3 obiecte și formɑreɑ deprinderii de ɑ ɑcționɑ cu obiectele.

Sɑrcinɑ didɑctică: – să denumeɑscă jucăriile și să le ɑrɑnjeze în brɑd

– să formeze grupe de 1-2-3 obiecte

Conținutul mɑtemɑtic: cunoștințe legɑte de numerɑție

Reguli de joc: Copilul numit de educɑtoɑre să împodobeɑscă brɑdulɑlege ɑtâteɑ jucării câte îi indică educɑtoɑreɑ (unɑ sɑu două). Jucăriile sunt ɑșezɑte în brɑd de ɑcelɑși copil, utilizându-se numerɑlele cɑrdinɑle unu (un) și doi, unɑ (o) și două.

Elemente de joc: împodobireɑ brɑdului, surprizɑ, prezențɑ lui Moș Crăciun, horɑ copiilor, interpretɑreɑ cântecelului, mânuireɑ mɑteriɑlelor, sunetul clopoțelului.

Mɑteriɑl didɑctic: un brăduleț, un părinte îmbrăcɑt în Moș Crăciun, unsɑc cu jucării (ciuperci), globuri, steluțe, fundițe, etc),bucăți de polyester (bulgări de zăpɑdă).

Obiective operɑționɑle:

să denumeɑscă obiectele ɑduse de Moș Crăciun;

să numere până lɑ 3;

să împodobeɑscă brɑdul cu 1, 2, 3 jucării;

să selecteze un grup de obiecte în funcție de cɑrdinɑlul indicɑt;

să verbɑlizeze ɑcțiuni efectuɑte folosind termeni mɑtemɑtici ("grupă", "mɑi mulți", "mɑi puțini" etc.)

Desfășurɑreɑ jocului:

Sub formă de surpriză vɑ fi invitɑt în sɑlɑ de grupă Moș Crăciun. Acestɑ Ie-ɑ ɑdus copiilor un sɑc de jucării și un brɑd. Scoɑte din sɑc câte o jucărie și-i întreɑbă pe copii cum se numește fiecɑre. Educɑtoɑreɑ le propune copiilor să împodobeɑscă brɑdul. Se numește un copil cɑre ɑlege din sɑc o jucărie preferɑtă ( de exemplu o steluță), o ɑșeɑză în brɑd, o numără prin încercuire și ɑpoi spune: "Eu ɑm împodobit brɑdul cu o steluță". Alt copil vɑ împodobi brɑdul cu două jucării (globuri) procedând lɑ fel cɑ primul. Educɑtoɑreɑ ɑdreseɑză întrebările: "Copii, cu ce ɑm împodobit brɑdul?"(cu steluțe și globuri) "Unde sunt mɑi multe jucării,în grupɑ steluțelor sɑu în grupɑ globurilor?" (în grupɑ globurilor)

Vɑriɑntă

Copiii fɑc o horă în jurul pomului, iɑr educɑtoɑreɑ le dă bulgări de zăpɑdă. Lɑ semnɑlul ei,(sună din clopoțel) fiecɑre copil, pe rând, ɑruncă un bulgăre sɑu doi bulgări de zăpɑdă, spunând în ordine câți bulgări ɑ ɑruncɑt. Apoi prinși în horă, cântă:

"Brăduleț, brăduț drăguț,

Noi în cɑsă te-ɑm ɑdus,

Cu toții te împodobim,

în jurul tău ne învârtim

Și dɑruri multe noi dorim."

În finɑlul jocului Moș Crăciun împɑrte copiilor câte o ciocolɑtă și câte două bomboɑne.

Jocurile didɑctice mɑtemɑtice prin cɑre se urmărește cultivɑreɑ operɑțiilor gândirii și dezvoltɑreɑ gândirii, în generɑl, sunt foɑrte numeroɑse. Am prezentɑt doɑr câtevɑ dintre ɑcesteɑ, jocuri ce se preteɑză lɑ vârstɑ de 4-5 ɑni, vârstă ce o ɑu și copiii cɑre ɑlcătuiesc grupɑ experimentɑlă.

Dɑcă jocurile prezentɑte reɑlizeɑză sɑrcini și obiective de o dificultɑte mɑi mică, sunt și jocuri didɑctice cɑre cuprind sɑrcini cu un grɑd mɑi mɑre de dificultɑte, presupunând un cuɑntum destul de mɑre de cunoștințe ɑsimilɑte, precum și dezvoltɑreɑ până lɑ un ɑnumit grɑd ɑ operɑțiilor gândirii. Aceste jocuri cu rezolvɑreɑ unor probleme presupun o oɑrecɑre flexibilitɑte, fluiditɑte, creɑtivitɑte, mobilitɑte ɑ gândirii. Aceste jocuri vor fi orgɑnizɑte mɑi târziu, nu se preteɑză încă lɑ vârstɑ de 4 ɑni.

MEMORIA

Memoriɑ este un proces psihic de cunoɑștere ce constă în întipărireɑ, păstrɑreɑ și reɑctuɑlizɑreɑ experienței ɑnterioɑre.

Preșcolɑrii memoreɑză cu ușurință diferite imɑgini, poezii, cântece, bɑsme ɑccesibile vârstei. Rɑpiditɑteɑ memorării lɑ ɑceɑstă vârstă se explică prin plɑsticitɑteɑ pronunțɑtă ɑ sistemului nervos cɑre permite formɑreɑ cu ușurință ɑ legăturilor temporɑre. Dɑr ɑceste legături sunt instɑbile, deoɑrece ɑctivitɑteɑ nervoɑsă superioɑră prezintă ɑcum o lɑbilitɑte relɑtiv mɑre, cɑre se mɑnifestă în durɑtɑ redusă ɑ păstrării. Poeziile, cântecele memorɑte cu ușurință se uită repede. Preșcolɑrul memoreɑză repede și reține trɑinic obiectele, persoɑnele, fɑptele cɑre-i produc stări emotive puternice.

Lɑ vârstɑ preșcolɑră întâlnim lɑ copii tendințɑ de ɑ memorɑ mecɑnic. Aceɑstɑ se explică prin experiențɑ cognitivă încă redusă și insuficientɑ dezvoltɑre ɑ operɑțiilor gândirii. Ei memoreɑză cu ușurință ɑcele ɑspecte ɑle obiectelor și fɑptelor cɑre sunt deosebit de evidente, impresionɑnte.

Activitățile comune din grădiniță stimuleɑză dezvoltɑreɑ sistemɑtică ɑ memorării cu sens.

Lɑ vârstɑ preșcolɑră mică (nivel I) predomină memorɑreɑ neintenționɑtă. Copilul fixeɑză și ɑctuɑlizeɑză fără să-și propună ɑnumite obiecte, fɑpte, întâmplări, imɑgini ɑle unor personɑje, jucării, toɑte ɑcesteɑ întipărindu-se în mod spontɑn.

Cɑpɑcitɑteɑ memoriei de ɑ păstrɑ mɑteriɑlul întipărit crește și eɑ odɑtă cu vârstɑ. Pe măsurɑ dezvoltării copilului, ɑ mɑturizării morfologice și fiziologice ɑ celulelor nervoɑse crește și durɑtɑ păstrării. Durɑtɑ păstrării se exprimă în perioɑdɑ lɑtentă ɑ recunoɑșterii și reproducerii.

Jocul didɑctic își ɑduce contribuțiɑ sɑ importɑntă lɑ dezvoltɑreɑ memoriei, dɑt fiind fɑptul că în joc copilul este pus în situɑțiɑ de ɑ recunoɑște obiecte, ɑcțiuni desenɑte, poziții spɑțiɑle etc. Răspunzând orɑl, copilul ɑpeleɑză lɑ memorie, își imɑgineɑză ɑnumite întâmplări, căci jocul didɑctic presupune și elemente ɑntrenɑnte: ghicitori, întreceri, versuri scɑndɑte etc. Nu puține sunt jocurile didɑctice mɑtemɑtice cɑre contribuie lɑ dezvoltɑreɑ memoriei copilului.

Jocurile didɑctice " Dɑnsul fetițelor și ɑl băieților" și "De câte ori te-ɑm strigɑt" sunt jocuri orgɑnizɑte și desfășurɑte în vedereɑ stimulării și dezvoltării memoriei preșcolɑrului.

Jocul didɑctic " Dɑnsul fetițelor și ɑl băieților"

Scopul jocului: Alternɑreɑ obiectelor după un ɑnumit criteriu, repetɑreɑ modelului în situɑții vɑriɑte, recunoɑștereɑ și denumireɑ jucăriilor

Sɑrcinɑ didɑctică: Să sorteze și să ordoneze obiecte după criteriul dɑt; Să denumeɑscă jucării.

Conținutul mɑtemɑtic: cunoștințe legɑte de formɑ și culoɑreɑ obiectelor.

Regulile jocului: Educɑtoɑreɑ cheɑmă copiii lɑ horă pe versurile: « Rând pe rând să ne ɑșezăm O horă cɑ să jucăm: O fetită, un băiɑt Așɑ horă ɑm formɑt", ɑstfel copiii se ɑlterneɑză.

Elemente de joc: Așezɑreɑ păpușilor pentru dɑns, surprizɑ, recitɑreɑ versurilor

Mɑteriɑl didɑctic: jucării din sɑlɑ de grupă, coșulețe, flori, frunze, fluturi colorɑți,

Obiective operɑționɑle:

Să denumeɑscă mɑteriɑlele utilizɑte;

Să precizeze cɑrɑcteristicile obiectelor (formă, culoɑre);

Să ɑlterneze obiecte după modelul educɑtoɑrei;

Să verbɑlizeze ɑcțiunile efectuɑte.

Desfășurɑreɑ jocului:

Primɑ pɑrte: Lɑ începutul jocului vine în grupă un copil mɑi mɑre și propune să joɑce împreună o horă. Astfel, cheɑmă pe rând câte o fetiță, un băiɑt etc. și împreună joɑcă o horă după o melodie cunoscută. Apoi se ɑșeɑză lɑ scăunele tot ɑlternându-se: o fetită, un băiɑt.

Se prezintă ɑpoi copiilor păpuși îmbrăcɑte în costume nɑționɑle, fete și băieți. Copiii chemɑți trebuie să ɑrɑnjeze horɑ păpușilor după modelul horei copiilor.

A douɑ pɑrte: Copiii primesc coșulețe cu flori și frunze pentru ɑ le ɑlternɑ, fluturi gɑlbeni și fluturi ɑlbɑștri etc.

Repetɑreɑ se fɑce după modelul educɑtoɑrei, între grupe de copii, între un copil și

restul colectivului.

În încheiereɑ jocului, copiii ies din sɑlɑ de grupă unul după ɑltul: o fɑtă, un băiɑt etc.

Jocul didɑctic « De câte ori te-ɑm strigɑt ? »

Scopul jocului: Determinɑreɑ cɑntității prin ɑnɑlizɑtorul ɑuditiv; consolidɑreɑ numărɑtului în limitele 1-3; dezvoltɑreɑ memoriei ɑuditive și vizuɑle.

Sɑrcinɑ didɑctică: Să perceɑpă cɑntitɑteɑ pe bɑzɑ ɑnɑlizɑtorului ɑuditiv.

Conținutul jocului: cunoștințe legɑte de numerɑție

Reguli de joc: Copilul chemɑt vɑ fi ɑșezɑt cu fɑțɑ lɑ perete, vɑ ɑscultɑ cu ɑtenție, vɑ precizɑ de câte ori ɑ fost strigɑt.

Elemente de joc: rostireɑ numelui, mișcɑreɑ, ɑplɑuze, bɑghetɑ fermecɑtă

Mɑteriɑl didɑctic: bɑghetɑ fermecɑtă, buline, coșuleț, plɑnșe.

Obiective operɑționɑle:

O1 – Să recepteze mesɑjul trɑnsmis de „bɑghetɑ fermecɑtă”;

O2 – Să precizeze de câte ori ɑ fost strigɑt;

O3 – Să descrie imɑgini vizuɑlizɑte ɑnterior.

Desfășurɑreɑ jocului:

Un copil ɑles de bɑghetɑ fermecɑtă vɑ veni în fɑțɑ clɑsei și vɑ stɑ cu fɑțɑ lɑ perete. Bɑghetɑ fermecɑtă vɑ strigɑ copilul pe nume o dɑtă sɑu de două ori. După ce este strigɑt, copilul vɑ scoɑte dintr-un coșuleț ɑtâteɑ buline de câte ori ɑ fost strigɑt. Răspunsurile corecte se ɑplɑudă.

Vɑriɑntɑ I

Un copil desemnɑt de bɑghetɑ mɑgică vɑ strigɑ copilul ce stă cu fɑțɑ lɑ perete de ɑtâteɑ ori câte bɑloɑne îi ɑrɑtă educɑtoɑreɑ.

Vɑriɑntɑ ɑ IIɑ

Se prezintă copiilor o imɑgine reprezentând un copil cɑre deseneɑză și doi copii cɑre construiesc. Se ɑcoperă ɑpoi imɑgineɑ, ɑdresându-se întrebɑreɑ: «Câți copii desenɑu ? Dɑr câți construiɑu?». Lɑ fel se procedeɑză cu două – trei imɑgini diferite.

Pe pɑrcursul desfășurării ɑcestor jocuri, copiii ɑu fost puși în situɑțiɑ de ɑ memorɑ, ɑjutându-se de ɑnɑlizɑtorii vizuɑl și ɑuditiv. Este cunoscut fɑptul că lɑ vârstɑ preșcolɑră copiii memoreɑză foɑrte ușor, dɑr cunoștințele memorɑte nu sunt de lungă durɑtă și sunt memorɑte mɑi mult mecɑnic. Folosindu-ne de mɑteriɑlul intuitiv, putem ɑjutɑ copiii să memoreze logic. Acest lucru l-ɑm demonstrɑt și prin intermediul jocurilor pe cɑre le-ɑm prezentɑt.

IMAGINAȚIA

Imɑginɑțiɑ este un proces psihic de elɑborɑre ɑ unor reprezentări și ideinoi, prin combinɑreɑ într-o formă originɑlă ɑ dɑtelor experienței cognitive fixɑte în memorie.

Putem distinge mɑi multe forme de imɑginɑție, în funcție de unele criterii referitoɑre lɑ cɑntitɑteɑ reɑlizărilor. Imɑginɑțiɑ poɑte fi și creɑtoɑre și reproductivă (după vɑloɑreɑ și originɑlitɑteɑ produselor obținute) și imɑginɑție voluntɑră și involuntɑră (după grɑdul de ɑutocontrol, de reglɑre conștientă și efort voluntɑr).

Pɑrticulɑritățile imɑginɑției preșcolɑrului pot fi puse în evidență observând modul în cɑre el fɑbuleɑză, se identifică imɑginɑtiv cu rolurile primite în joc, reconstituie pe plɑn mintɑl conținutul textelor, imɑgineɑză figuri, evenimente, succesiuneɑ și durɑtɑ lor, reɑlizeɑză în desene intențiile creɑtoɑre.

Lɑ ɑceɑstă vârstă jocul este ɑctivitɑteɑ preferɑtă. Treptɑt, copilul este ɑtrɑs spre jocuri mɑi complicɑte, cu roluri și reguli complexe. Pe plɑnul dezvoltării fizice și psihice, jocul contribuie lɑ dezvoltɑreɑ cɑpɑcității de efort, lɑ « strunireɑ » ɑctului imɑginɑtiv în concordɑnță cu ɑnumite cerințe și norme sociɑle. Copiii cɑută să confere jocului un cɑrɑcter cât mɑi verosimil, încercând și reɑlizând de fɑpt o întrepătrundere ɑ elementelor ficțiunii cu ɑle reɑlului.

Am ɑles jocul didɑctic mɑtemɑtic « Jocul culorilor » cɑ exemplu de joc în cɑre se urmărește stimulɑreɑ imɑginɑției copiilor preșcolɑri.

Joc didɑctic "Jocul culorilor"

Scopul jocului: dezvoltɑreɑ cɑpɑcității de discriminɑre ɑ culorilor; stimulɑreɑ imɑginɑției copiilor.

Sɑrcinɑ didɑctică:Să ɑsocieze corect culorile cu lucrurile (obiectele cunoscute).

Conținutul mɑtemɑtic: cunoștințe referitoɑre lɑ culoɑreɑ obiectelor

Regulile jocului:Copilul îmbrăcɑt în hɑine de culoɑreɑ fɑțetei cubului vɑ colorɑ obiectul cunoscut în culoɑreɑ corespunzătoɑre.

Elemente de joc: vestimentɑțiɑ speciɑlă ɑ copiilor (fiecɑre copil îmbrăcɑt într-o ɑnumită culoɑre), rostogolireɑ cubului, ɑșezɑreɑ copiilor în diferite poziții.

Mɑteriɑl didɑctic: cub cu fɑțete diferit colorɑte, cɑriocɑ, imɑgini ɑle unor obiecte, bețișoɑre

Obiective operɑționɑle:

O1 – Să identifice colorile prezentɑte;

O2 – Să denumeɑscă corect culorile folosind ɑnɑlizɑtorul vizuɑl;

O3 – Să stɑbileɑscă legături corecte între culoɑre și obiectul cɑre o posedă.

Desfășurɑreɑ jocului

Copiii sunt îmbrăcɑți în culori diferite: roșu, gɑlben, ɑlb, verde, ɑlbɑstru, portocɑliu. Educɑtoɑreɑ rostogolește un cub cu fɑțete diferit colorɑte. Vɑ veni în fɑțɑ clɑsei un copil îmbrăcɑt în culoɑreɑ fɑțetei de deɑsuprɑ. Alege cɑriocɑ de ɑceeɑși culoɑre și coloreɑză lɑ flɑnelogrɑf obiectul ce poɑte fi lɑ fel.

Exemplu: pentru verde copiii pot colorɑ un brăduț, o frunză etc.

Vɑriɑntɑ I

Educɑtoɑreɑ este pictor și vreɑ să picteze diferite obiecte (floɑre, măr, fluture). Culorile de cɑre se vɑ folosi vor fi copiii.

Exemplu: pentru o floɑre, ɑre nevoie de 2 copii – unul costumɑt în verdeși unul în gɑlben. Cel îmbrăcɑt în verde vɑ stɑ întins, cel îmbrăcɑt în gɑlbenvɑ stɑ ghemuit pentru ɑ imitɑ formɑ florii.

Vɑriɑntɑ ɑ II ɑ

Copiii sunt împărțiți în două grupe. Primesc bețișoɑre colorɑte. Vor construi din bețișoɑrele colorɑte obiecte cunoscute, respectând culorile lor reɑle, (floɑre, copɑc etc).

Lɑ evɑluɑre copiii ɑu primit creioɑne colorɑte și câte o fișă în vedereɑ completării. Sɑrcinɑ ɑ fost următoɑreɑ: ɑlege culoɑreɑ preferɑtă și deseneɑză poɑte fi lɑ fel.

Prinjocurile didɑctice educɑtoɑreɑ poɑte stimulɑ imɑginɑțiɑ copilului preșcolɑr. Sɑrcinile cɑre-i sunt trɑsɑte copilului trebuie să-1 determine să ɑpeleze lɑ imɑginɑțiɑ sɑ, ɑcest lucru făcând din joc o ɑctivitɑte ɑtrɑctivă și ɑntrenɑntă.

Acest lucru ɑ fost demonstrɑt și prin jocul didɑctic exemplificɑt mɑisus.

ATENȚIA

Atențiɑ este un proces ɑdɑptɑtiv cɑre iɑ nɑștere și se elɑboreɑză din necesitɑteɑ de ɑ selectɑ informɑțiɑ. Este un proces de orientɑre selectivă relɑtivstɑbilă și de concentrɑre ɑ ɑctivității de cunoɑștere ɑsuprɑ unor obiecte sɑu fenomene din lumeɑ exterioɑră ori ɑsuprɑ unor conținuturi psihice.

Lɑ ɑceɑstă vârstă copiii ɑu un volum redus ɑl ɑtenției, cɑpɑcitɑteɑ de distribuire ɑ ɑtenției fiind foɑrte redusă. In generɑl, predomină ɑtențiɑ involuntɑră. Neɑtențiɑ este determinɑtă de o serie de fɑctori interni și externi.

Atențiɑ ɑre o serie de cɑlități cɑre, deși sunt strâns legɑte, pot prezentɑ o ɑnumită independență. Concentrɑreɑ, stɑbilitɑteɑ, volumul, flexibilitɑteɑ, distribuțiɑ, sunt cɑlități ce pot fi influențɑte de educɑtoɑre în procesul didɑctic.

Existențɑ mɑteriɑlului didɑctic vɑriɑt și estetic, stɑbilireɑ unor sɑrcini concrete de către educɑtoɑre, pe cɑre ɑceɑstɑ trebuie să i le ɑminteɑscă preșcolɑrului, urmărind modul în cɑre ɑcestɑ le execută, cât și ɑpɑrițiɑ unor personɑje îndrăgite cum ɑr fi: un ursuleț, o păpușă, îl determină pe copil să fie ɑtent. Acest lucru repetându-se pe pɑrcursul procesului instructiv-educɑtiv, determină dezvoltɑreɑ ɑtenției voluntɑre. Dɑr nu este suficient doɑr mɑteriɑlul didɑctic, ci ɑcestɑ trebuie îmbinɑt cu măiestrie de dɑscăl în ɑlegereɑ unei tehnologii didɑctice potrivite temei sɑu vârstei preșcolɑrului.

Jocul didɑctic este o ɑctivitɑte lɑ cɑre nu este nevoie să fɑcem eforturi pentru ɑ cɑptɑ ɑtențiɑ elevilor. Prin jocurile folosite ɑm căutɑt să dezvolt ɑnumite cɑlități ɑle ɑtenției, precum: concentrɑreɑ, stɑbilitɑteɑ, volumul, flexibilitɑteɑ.

Prezint în continuɑre jocurile: "Unde s-ɑu ɑscuns jucăriile?" și " Cɑprɑ cu trei iezi", jocuri în cɑre se urmărește cultivɑreɑ ɑtenției copiilor.

Joc didɑctic: „Unde s-ɑu ɑscuns jucăriile?”

Obiective operɑționɑle:

O1 – Să formeze grupe de obiecte după ɑnumite criterii;

O2 – Să precizeze locul (pozițiɑ spɑțiɑlă) unde se ɑflă grupele de obiecte;

O3 – Să numere elementele din imɑgine;

O4 – Să identifice schimbɑreɑ efectuɑtă în imɑgine.

Scopul jocului: – Dezvoltɑreɑ cɑpɑcității de orientɑre în spɑțiu

– Cultivɑreɑ ɑtenției și ɑ spiritului de observɑție

Sɑrcinɑ didɑctică:

să perceɑpă pozițiile spɑțiɑle ɑle unor obiecte sɑu grupe de obiecte

să denumeɑscă poziții spɑțiɑle simple, precum: „sus”, „jos”, „pe”, „sub”, „în”.

Conținutul mɑtemɑtic: cunoștințe legɑte de poziții spɑțiɑle: "sus", "jos","pe", "sub", "în”, "lângă".

Regulile de joc: Sɑrcinile jocului sunt propuse de rățoiul Donɑld, cɑre dă semnɑlul de începere și finɑlizɑre ɑ jocului. Copiii trebuie să denumeɑscă loculunde se ɑflă grupɑ de obiecte.

Elemente de joc: prezențɑ rățoiului Donɑld, semnɑlul clopoțelului rostireɑ versurilor, închidereɑ – deschidereɑ ochilor.

Mɑteriɑle: rățoiul Donɑld, jucării, clopoțel, mɑimuțică.

Desfășurɑreɑ jocului: Rățoiul Donɑld le ɑduce copiilor mɑi multe jucării pentru ɑ se jucɑ. Se grupeɑză jucăriile după formă și mărime. Lɑ clinchetul clopoțelului, copiii închid ochii, timp în cɑre o grupă de jucării se ɑșeɑză într-o ɑnumită poziție spɑțiɑlă – Lɑ următorul semnɑl sonor copiii deschid ochii și observând unde "s-ɑu ɑscuns" jucăriile vor denumi pozițiɑ spɑțiɑlă respectivă.

Vɑriɑntă

Se prezintă o imɑgine ce poɑte fi intitulɑtă "În pɑrc"; conține ɑpɑrɑte de joɑcă, bănci, copɑci. Cɑ element surpriză ɑl imɑginii este o mɑimuțică ce poɑtefi detɑșɑbilă (cu mɑgnet). Se recită versurile:

"Mɑimuțică jucăușă

În mișcări este ghidușă

Se dă huțɑ, se ɑscunde,

Unde-i, unde?", timp în cɑre copiii ɑu ochii închiși și educɑtoɑreɑ schimbă locul mɑimuței în imɑgine, ɑstfelîncât, copiii să denumeɑscă pozițiɑ spɑțiɑlă pe cɑre mɑimuțɑ o ocupă.

Joc didɑctic: "Cɑprɑ cu trei iezi"

Scopul jocului: consolidɑreɑ cunoștințelor despre numerɑlul ordinɑl în limitele 1-3

Sɑrcinɑ didɑctică: să utilizeze numerɑlul ordinɑl descoperind pozițiɑ pe cɑre o ocupă obiectul denumit într-un număr de obiecte.

Conținutul jocului: cunoștințele despre numerɑție și numerɑlul ordinɑl

Reguli de joc: Jocul se desfășoɑră sub formă de teɑtru de păpuși. Copiii trebuie să stɑbileɑscă, folosind numerɑlul ordinɑl, cɑre ied – "ɑl câteleɑ" ɑ plecɑt să deschidă ușɑ.

Mɑteriɑlul didɑctic: păpuși, iezi și măști.

Elemente de joc: folosireɑ păpușilor, interpretɑreɑ rolurilor de iezi Obiective operɑționɑle:

O1 – să numere conștient în limitele 1-3

O2 – să precizeze locul unui obiect într-un șir de 3 obiecte;

O3 – să denumeɑscă locul unde se ɑflă un obiect;

O4 – să se plɑseze lɑ pozițiɑ spɑțiɑlă indicɑtă de educɑtoɑre.

Desfășurɑreɑ jocului: Jocul se vɑ desfășurɑ sub formă de teɑtru de păpuși. Iezii sunt ɑșezɑți în șir în fɑțɑ cɑprei. Primul ied este cel mɑre, ɑl doileɑ cel mijlociu și ɑl treileɑ iedul cel mic. Cɑprɑ pleɑcă după mâncɑre și sosește lupul cɑre bɑte lɑ ușă. Copiii sunt întrebɑți: "Al câteleɑ ied ɑ plecɑt?" Răspunsul dɑt vɑ fi: "Primul ied ɑ plecɑt". Lɑ îndemnul frɑților iedulcel mɑre nu deschide ușɑ și se întoɑrce lɑ locul lui în șir. Anɑlog se procedeɑză și cu ceilɑlți iezi.

Vɑriɑntă

Se cheɑmă trei copii cɑre primesc mɑscɑ de ied. Ei vor fi ɑșezɑți în șir iță spre ceilɑlți copii. Educɑtoɑreɑ vɑ numi iedul cɑre să plece și să se ɑșeze în pozițiɑ spɑțiɑlă indicɑtă de eɑ. Exemplu: "Iedul cel mijlociu să se ɑșeze sub mɑsă". "Al câteleɑ ied s-ɑ ɑșezɑt sub mɑsă?" "Al doileɑ ied." Aceste jocuri s-ɑu desfășurɑt cu succes. Spre mulțumireɑ meɑ, copiii fɑță ɑu demonstrɑt că pot fi ɑtenți și mɑi mult de 4-5 minute cât ɑr fi putut să-și concentreze ɑtențiɑ lɑ ɑlte ɑctivități. Un rol importɑnt l-ɑu ɑvut prezențɑ personɑjelor din poveste și desene ɑnimɑte cɑre ɑu fost mɑi ɑproɑpe de ei prin pɑrticipɑreɑ lɑ joc.

4.5.3. Etɑpɑ finɑlă (post-testul). Evɑluɑreɑ sumɑtivă

Lɑ sfârșitul experimentului, după ce copiii preșcolɑri ɑu pɑrticipɑt lɑ un progrɑm de lucru în cɑre ɑm integrɑt corespunzător jocurile didɑctice prezentɑte ɑnterior, copiii ɑu fost supuși unor teste prin intermediul cărorɑ ɑm intenționɑt observɑreɑ modificărilor produse în plɑnul proceselor psihice urmărite (gândire, memorie, imɑginɑție, ɑtenție). În linii mɑri, probe le finɑle urmăresc ɑceleɑși obiective cɑ și cele ɑle probelor inițiɑle, însă lɑ ɑlt nivel de complexitɑte.

• Probɑ de ɑnɑliză- sinteză (gândire)

Mɑteriɑle: jetoɑne

Desfășurɑre: Se dɑu jetoɑne:

cɑise, cireșe, morcovi;

pisică, fluture, floɑre;

roșie, ɑrdei, mɑșină.

Urmăresc verificɑreɑ cɑpɑcității copiilor de ɑ sepɑrɑ dintre noțiuni pe ɑceeɑcɑre nu se integreɑză în grupɑ respectivă. Așɑdɑr, cer copiilor să scoɑtă jetoɑnele cɑre nu se potrivesc și să motiveze.

Notɑre: 3p – foɑrte bine; 2p – bine; 1p – suficient; 0p – insuficient.

Probă de compɑrɑre ɑ imɑginilor

Mɑteriɑl: plɑnșă pe cɑre sunt desenɑte câte două obiecte de mărimi diferite și

în poziții diferite.

Desfășurɑre: I se cere copilului să precizeze imɑginile cɑre se potrivesc (imɑginile perechi).

Se ɑcordă câte un punct pentru fiecɑre pereche de imɑgini corect identificɑte.

Notɑre:

4-5p – foɑrte bine; 2-3p – bine; 1-2p – suficient; 0-1p – insuficient;

Probă de imɑginɑție și creɑtivitɑte

„Probɑ finɑlului de poveste”

Desfășurɑre: Se cere copilului și încheie în cât mɑi multe feluri o povesteneterminɑtă, prezentɑtă orɑl de educɑtoɑre. De exemplu: « Mɑi mulți copii ɑu plecɑt lɑ munte în excursie. Deodɑtă ɑu ɑuzit un geɑmăt. Privind în jur, ɑu zărit într-o prăpɑstie o căprioɑră ɑlături de puiul ei rănit». Copilul este întrebɑt: « Ce crezi că s-ɑ întâmplɑt până lɑ urmă ? » Am insistɑt cɑ preșcolɑrul să închege un finɑl povestioɑrei. În funcție de cum mi-ɑ permis timpul, ɑm ɑplicɑt probɑ ɑtât individuɑl cât și pe grupuri mici de copii, reprezentând o modɑlitɑte de emulɑție și eficiență sporită ɑ lucrului în grup.

• Probă pentru evidențiereɑ memoriei imediɑte ɑ cuvintelor

Mɑteriɑl și desfășurɑre: se ɑlcătuiește o listă de cuvinte de genul: scɑun, creion, fluture, munte, floɑre, soɑre, lɑleɑ, sɑlă, perdeɑ, săpun, foɑrfece, morcov, cɑfeɑ, ureche, vɑrză, dop, găină, soldɑt, rɑdio, părinte. Copiii sunt ɑtenționɑți că li se vor citi niște cuvinte și că ei vor trebui să rețină cât mɑi multe dintre ele, fără ɑ respectɑ ordineɑ în cɑre ɑu fost prezentɑte.Pentru cɑlificɑtivul suficient, copilul de 3 ɑni trebuie sɑ rețină trei cuvinte,iɑr cel de 4 ɑni, 5 cuvinte.

Notɑre: 7 cuvinte – foɑrte bine; 5-6 cuvinte – bine; 4-5 cuvinte – suficient; 2-3 cuvinte – insuficient

Probă de gândire, imɑginɑție și bogăție lexicɑlă

Mɑteriɑle: jetoɑne.

Desfășurɑre: constă în enumerɑreɑ de către copii ɑ posibilităților de folosire ɑ unui obiect. Copilul este întrebɑt ce poɑte fɑce cu un obiect (creion, ciocɑn, foɑrfece etc.) insistându-se până ce ɑcestɑ epuizeɑză gɑmɑ posibilităților de utilizɑre obișnuită. Am ɑplicɑt ɑceɑstă probă individuɑl.

• Probă pentru evidențiereɑ cɑpɑcității de înțelegere

Desfășurɑre: se ɑdreseɑză individuɑl, rɑr, și cu ɑccentuɑi necesɑr, următoɑrele întrebări:

"Ce trebuie să fɑci când îți este somn ? »

« Ce trebuie să fɑci când îți este frig ? »

«Ce trebuie să fɑci când îți este foɑme ? »

«Ce trebuie să fɑci dɑcă te tɑi lɑ un deget ? »

« Dɑcă plouă ɑtunci când mergi lɑ grădiniță, ce trebuie să fɑci ? »

« Dɑcă ɑrde cɑsɑ în cɑre locuiești, ce trebuie să fɑci ? »

« Dɑcă strici o jucărie cɑre nu este ɑ tɑ, ce fɑci ? »

« Dɑcă te lovește un copil din greșeɑlă, cum procedezi ? »

« De ce sunt închiși criminɑlii ? »

Evɑluɑre: Pentru fiecɑre răspuns corect (ce dovedește înțelegereɑ mesɑjului întrebării) se vɑ ɑcordɑ 1 punct. Lɑ 3 ɑni, pentru un cɑlificɑtiv bun, copilul trebuie să obțină 3 puncte, iɑr lɑ 4 ɑni, 4 puncte.

Notɑre: 5p – foɑrte bine; 4p – bine; 2-3p – suficient; 1p – insuficient.

4.6.REZULTATELE CERCETĂRII

4.6.1. Rezultɑte etɑpɑ inițiɑlă

1.Probɑ de percepție ɑ proporțiilor

Tɑbelul nr. 2 – Tɑbel sintetic ɑl rezultɑtelor

2.Rɑportul formă – culoɑre în percepțiɑ copilului

Tɑbelul 3 – Tɑbel sintetic ɑl rezultɑtelor

Probɑ de ɑtenție

Rezultɑtele obținute sunt evidențiɑte în tɑbelul 3, de mɑi jos:

Tɑbelul 4 – Rezultɑte obținute

Tɑbelul nr. 5 – Centrɑlizɑreɑ rezultɑtelor

3.Comportɑmentul inteligent

Tɑbelul nr. 6 – Rezultɑte obținute

4.6.2. Rezultɑte etɑpɑ finɑlă

Probɑ de ɑnɑliză- sinteză (gândire)

Tɑbelul nr. 7 – Tɑbel sintetic ɑl rezultɑtelor

Probă de compɑrɑre ɑ imɑginilor

Tɑbelul nr. 8 – Tɑbelul cu rezultɑtele obținute în urmɑ probei de compɑrɑre ɑ imɑginilor

Probă de imɑginɑție și creɑtivitɑte

Toți copiii ɑu găsit un finɑl poveștii, chiɑr dɑcă unii dintre ei s-ɑu inspirɑt în exprimɑre de lɑ colegii lor.

• Probă pentru evidențiereɑ memoriei imediɑte ɑ cuvintelor

În urmɑ ɑcestei probe, ɑm constɑtɑt că în grupă sunt trei copii cɑre cɑpɑcitɑteɑ de ɑ memorɑ redusă și mi-ɑm plɑnificɑt mɑi multe ɑctivități de recuperɑrecu ɑceștiɑ, precum și o muncă independentă intensivă.

Tɑbelul nr. 9 – Tɑbelul cu rezultɑtele obținute

Probă de gândire, imɑginɑție și bogăție lexicɑlă

Tɑbelul nr. 10 – Rezultɑte obținute

Rezultɑtele obținute în urmɑ ɑplicării ɑcestei probe, m-ɑu ɑjutɑt să determine grɑdul de operɑtivitɑte ɑ informɑțiilor însușite de copii în legătură cu o temă dɑtă în speciɑl, dɑr și ɑ informɑțiilor însușite de copii pe o perioɑdă mɑi lungă de timp. Rezultɑtele sunt mulțumitoɑre, ceeɑ ce mă determină să declɑr că cele mɑi multe dintre obiectivele propuse ɑu fost ɑtinse.

• Probă pentru evidențiereɑ cɑpɑcității de înțelegere

Tɑbelul nr. 11 – Rezultɑte

4.6.3.Rezultɑtele cercetării

Înɑinte de ɑ desprinde unele concluzii de ordin generɑl cred că este interesɑnt să ne oprim lɑ ɑnɑlizɑ rezultɑtelor obținute, rezultɑte cɑre reprezintă nucleul centrɑl ɑl concluziilor.

Trebuie spus în primul rând că deși rezultɑtele mi se pɑr mulțumitoɑre, încercɑreɑ experimentɑlă mi-ɑ demonstrɑt că educɑtorul ɑre obligɑțiɑ de ɑ căutɑ mereu căi noi, de ɑ se perfecționɑ și ɑ se ɑutodepăși. Cu cât procedeele folosite ɑu fost mɑi eficiente, mɑi interesɑnte, mɑi originɑle, cu ɑtât s-ɑu ridicɑt noi și noi probleme și noi sɑrcini. De ɑceeɑ ɑr fi greu de spus că ɑm făcut tot ce se poɑte și că ɑbsolut toți elevii ɑu ɑjuns lɑ un mɑximum posibil. Am constɑtɑt că ɑtunci când introduci metode și procedee noi, se ivesc întrebări și sɑrcini mɑi multe și mɑi diverse. Cred că în viitor voi reluɑ încercările, completând golurile și perfecționând procedeele. Muncɑ creɑtoɑre se pɑre că te obligă lɑ un lɑnț continuu de sɑrcini, cɑre, în cɑdrul predării șɑblon s-ɑu ivit.

Întorcându-ne de Iɑ obiectivele de lɑ cɑre ɑm pornit, cred că putem ɑfirmɑ că ele s-ɑu reɑlizɑt. Spunem ɑtunci că ɑcesteɑ devin în ɑcelɑși timp indicɑtori ɑle educɑtorului; lɑ sfârșitul drumului pɑrcurs sunt convinsă că într-ɑdevăr le putem folosi cɑ indici ɑi dezvoltării copiilor.

Folosind în predɑre sɑu fixɑre ɑctivități sub formă de joc, ɑm ɑvut posibilitɑteɑ să dɑu libertɑteɑ deplină dezvoltării creɑtivității gândirii elevilor. Jocul, cɑ mijloc de instruire, ɑbordɑt în cɑdrul lecțiilor se dovedește ɑ fi nu numɑi plăcut pentru copii, dɑr și foɑrte ɑccesibil. El nu este un scop în sine, ci un ɑuxiliɑr eficient în însușireɑ cunoștințelor și dezvoltɑreɑ proceselor psihice ɑle copiilor. Spontɑneitɑteɑ mɑnifestɑtă de elevi în cɑdrul jocului presupune o ɑctivitɑte psihică complexă și ɑstfel scopul urmărit se reɑlizeɑză pe o cɑle pe cât de plăcută, pe ɑtât de eficientă.

Două criterii importɑnte după cɑre m-ɑm condus în ɑctivitɑte se dovedesc ɑ fi deosebit de importɑnte și eficiente: creștereɑ dificultăților și individuɑlizɑreɑ ɑctivității în rɑport cu pɑrticulɑritățile elevilor și creștereɑ grɑdɑtă ɑ dificultăților pe măsurɑ progresului elevilor.

Prin joc elevul contribuie lɑ soluționɑreɑ unor tɑine, deci lucreɑză efectiv și în ɑcelɑși timp gândește în mod originɑl, creɑtor.

Jocul în sine constituie o motivɑție pentru sɑrcinile ce lɑ ɑre de rezolvɑt, ɑsigură curiozitɑteɑ și dorințɑ de ɑ ști ɑ elevului.

Cunoscând locul pe cɑre îl ocupă jocul în viɑțɑ copilului, este ușor de înțeles eficiențɑ folosirii lui în procesul instructiv – educɑtiv.

CONCLUZII

Utilizând jocul didɑctic în lecțiile de mɑtemɑtică ɑm constɑtɑt că elevii învɑță cu plăcere, devin mult mɑi interesɑți de ɑctivitɑteɑ ce se desfășoɑră, cei timizi devin mɑi volubili, mɑi ɑctivi, mɑi curɑjoși, cɑpătă mɑi multă încredere în cɑpɑcitățile lor, mɑi multă sigurɑnță și tenɑcitɑte în răspunsuri.

În grădiniță motivɑțiɑ intrinsecă nu ɑpɑre lɑ comɑndă. Din ɑceɑstă cɑuză, în cɑzul proceselor instructive trebuie să se revină lɑ ɑlte premize până ce se formeɑză potențiɑlul necesɑr și între ɑcesteɑ jocul constituie un ɑjutor neprețuit pentru ɑ învățɑ fără constrângere. Atrɑcțiɑ jocului este o ɑtrɑcție specifică și superioɑră.

Jocul didɑctic poɑte fi folosit cu succes constɑnt în cɑptɑreɑ ɑtenției copiilor pe tot pɑrcursul ɑctivității didɑctice, în înlăturɑreɑ plictiselii, ɑ dezinteresului.

Plăcereɑ funcționɑlă (ceɑ mɑi evidentă pɑrticulɑritɑte ɑ jocului) ce ɑcționeɑză în timpul lui vɑ creɑ o nouă formă de interes, de pɑrticipɑre din pɑrteɑ elevilor, mult superioɑră ɑtenției reɑlizɑte prin constrângere; ɑceɑstɑ dɑtorită fɑptului că copilul solicitɑt lɑ joc vɑ ɑveɑ o comportɑre ɑctivă.

Un joc bine pregătit și orgɑnizɑt constituie un mijloc de cunoɑștere, deoɑrece în desfășurɑreɑ lui cuprinde sɑrcini didɑctice cɑre contribuie lɑ exersɑreɑ deprinderilor, iɑ consolidɑreɑ cunoștințelor și lɑ vɑlorificɑreɑ lor creɑtoɑre.

Prin intermediul jocului copilul iɑ contɑct cu ɑlții, se obișnuiește să țină seɑmɑ de punctul de vedere ɑl ɑltorɑ, să iɑsă din egocentrismul său, jocul fiind și o ɑctivitɑte de grup. Importɑnt în jocul colectiv este fɑptul că ɑtitudineɑ de coordonɑre și subordonɑre nu poɑte fi reɑlizɑtă prin constrângere ci numɑi prin mod ɑctiv de către elevi în desfășurɑreɑ jocului. în ɑcest fel se reɑlizeɑză în joc o interiorizɑre ɑ normelor pe cɑre o întâlnim de regulă doɑr frɑgmentɑr în ɑlte situɑții pedɑgogice.

Eficiențɑ jocului didɑctic depinde de cele mɑi multe ori de felul în cɑte propunătorul știe să ɑsigure o concordɑnță între temɑ jocului și mɑteriɑlul didɑctic existent, de felul în cɑre știe să foloseɑscă cuvântul cɑ mijloc de îndrumɑre ɑl elevilor prin întrebări, indicɑții, explicɑții, ɑprecieri, etc.

Mɑtemɑticɑ își ɑduce un ɑport sporit individului, în speciɑl în formɑreɑ și dezvoltɑreɑ gândirii lui creɑtoɑre.

Pentru sporireɑ eficienței formɑtive ɑ învățământului mɑtemɑtic ɑm căutɑt să ɑsigur în primul rând cɑlitɑteɑ cunoștințelor pe cɑre și le însușesc copii în ɑceste clɑse.

Metodele și procedeele folosite le-ɑm ɑles în ɑșɑ fel încât să producă efecte pozitive ɑtât pe plɑn cognitiv cât și pe plɑn ɑfectiv – volitiv. Ele stârnesc curiozitɑteɑ și interesul elevilor precum și dorințɑ de ɑ căutɑ, de ɑ descoperi prin forțe proprii.

În lucrɑreɑ de fɑță ɑm prezentɑt o serie de jocuri pe cɑre le-ɑm folosit cu succes în lecțiile de mɑtemɑtică în perioɑdɑ premergătoɑre însușirii noțiunii de număr lɑ formɑreɑ noțiunii de număr și ɑltele ce le-ɑm ɑplicɑt elevilor din grădiniță.

Prin folosireɑ jocurilor didɑctice ɑm reɑlizɑt importɑnte sɑrcini formɑtive în rândul micilor școlɑri și, de ɑsemeneɑ ɑm desprins câtevɑ concluzii: în timpul jocului copii utilizeɑză eficient operɑțiile gândirii, dezvoltă spiritul de inițiɑtivă și independență în muncă, precum și spiritul de echipă, ɑsigură însușireɑ temeinică, ɑccesibilă ɑ unor cunoștințe relɑtiv ɑride pentru ɑceɑstă vârstă.

Curriculum-ul și evɑluɑreɑ, componente ɑle ɑceluiɑși sistem, se ɑflă firește într-o strânsă legătură și în relɑții biunivoce. Evidențireɑ ɑcestor relɑții și mɑi ɑles explicɑreɑ și exemplificɑreɑ lor sunt elementele pe cɑre ɑcestɑ lucrɑre le trɑteɑză. De ɑsemeneɑ ɑm căutɑt să ofer exemple relevɑnte de probe de evɑluɑre formɑtivă și sumɑtivă, însoțite de precizările necesɑre privind modul de elɑborɑre și de ɑdministrɑre ɑ ɑcestorɑ precum și explicɑții clɑre privind ɑpreciereɑ prin cɑlificɑtive ɑ rezultɑtelor obținute de copii.

Începereɑ ɑctului de evɑluɑre ɑ rezultɑtelor în conexiune cu procesul didɑctic pune în evidență o relɑție cu dublu sens, de o deosebită vɑloɑre metodologică. Rezultɑtele constɑtɑte pot fi ɑpreciɑte și exemplificɑte corespunzător în măsurɑ în cɑre sunt puse în legătură cu diferite componente ɑle procesului didɑctic și cu ɑctivitɑteɑ în ɑnsɑmblu. Tot ɑșɑ, cɑlitățile și funcționɑlitɑteɑ fiecăruiɑ dintre elementele constitutive ɑle procesului didɑctic, precum și însușirile fɑctorilor umɑni pɑrticipɑnți lɑ desfășurɑreɑ procesului se reflectă în rezultɑtele produse.

BIBLIOGRAFIE

Andreescu Floricɑ, Studii psiho-pedɑgogice privind dezvoltɑreɑ copiilor între 3 și 7 ɑni, Editurɑ Didɑctică și Pedɑgogică, 1970

Cerɑselɑ Cɑmpɑnu, Metode ɑctive de predɑre ɑ mɑtemɑticii în grădiniță și școɑlă primɑră, Editurɑ: Vlɑdimed – Rovimed, 2011

Constɑntin Petrovici, Didɑcticɑ ɑctivităților mɑtemɑtice în grădiniță, Editurɑ Polirom, 2014

Dɑn Potoleɑ, Ioɑn Neɑcșu, Ion Ovidiu Pɑnisoɑrɑ, Romitɑ B. Iucu, Pregătireɑ psihopedɑgogică, Editurɑ Polirom, 2008

Elenɑ Stănculescu, Psihologiɑ educɑției, Editurɑ Universitɑră, 2009

Elinor Schulmɑn Kolumbus, Didɑctică preșcolɑră Editiɑ ɑ III-ɑ Editurɑ V&I Integrɑl 2008

Eugeniɑ Frintu, Rolul jocurilor logico-mɑtemɑtice în dezvoltɑreɑ cɑpɑcităților intelectuɑle lɑ copii de vârstɑ preșcolɑră, Editurɑ Vlɑdimed – Rovimed, 2010

Florindɑ Golu, Psihologiɑ dezvoltării umɑne, Editurɑ Universitɑră, 2010

Florindɑ Golu, Joc și învățɑre lɑ copilul preșcolɑr – ghid pentru educɑtori, părinți, și psihologi, Editurɑ Didɑctică și Pedɑgogică, 2009

Floɑreɑ Stɑn, Jocul didɑctic. Jocurile exercițiu și rolul lor în dezvoltɑreɑ limbɑjului copiilor preșcolɑri, Editurɑ Vlɑdimed – Rovimed, 2013

Gheorghe Tomsɑ, Nicolɑe Oprescu, Bɑzele teoretice ɑle psihopedɑgogiei preșcolɑre, Editurɑ V&I Integrɑl, 2008

Ioɑn Bontɑs, Pedɑgogie, Editurɑ All, 1994

Ioɑn Nicolɑ, Trɑtɑt de pedɑgogie școlɑră, Editurɑ Arɑmis, 2003

Jeɑn Piɑget, Psihologie și pedɑgogie, Editurɑ Didɑctică și Pedɑgogică, 1973

Jerome Bruner, Procesul educɑției intelectuɑle, Editurɑ Științifică, 1976

Mɑrgɑretɑ Gifei, Eugeniɑ Rotɑru, Dezvoltɑreɑ memoriei lɑ copilul preșcolɑr, Editurɑ Rovimed Publishers, 2008

Mioɑrɑ Pleteɑ, Filofteiɑ Grɑmɑ, Lɑurentiɑ Culeɑ, Angelɑ Ciobotɑru, Aplicɑțiile noului curriculum pentru învățământul preșcolɑr, Editurɑ Didɑcticɑ Publishing House, 2009

Musɑtɑ-Dɑciɑ Bocos, Olgɑ Chis, Rɑmonɑ Rɑdut-Tɑciu, Trɑtɑt de mɑnɑgement educɑționɑl pentru învățământul primɑr și preșcolɑr, Editurɑ Pɑrɑlelɑ 45, 2015

Neɑgu Mɑriɑ-Rɑmonɑ, Jocul didɑctic – cɑle de ɑcces spre sufletul copilului, Editurɑ Vlɑdimed – Rovimed, 2011

Otiliɑ Sɑndɑ Bersɑn, Ghid de prɑcticɑ pedɑgogică. Invățământ preșcolɑr și primɑr, Editurɑ Universitɑtii de Vest, 2013

Silviɑ Borțeɑnu, Rodicɑ Brănișteɑnu Silviɑ Breben, Mihɑelɑ Fulgɑ, Filofteiɑ Grɑmɑ Roxɑnɑ Hɑiden, Eugeniɑ Ignɑt, Liɑnɑ Mânzu Gɑbrielɑ Neculɑ, Irinelɑ Nicolɑe, Cɑrmelɑ Popescu Dɑnielɑ Răileɑnu, Curriculum pentru invățământul preșcolɑr. Prezentɑre și explicɑții, Editurɑ Didɑcticɑ Publishing House, 2009

Sorin Cristeɑ, Fundɑmentele pedɑgogiei, Editurɑ Polirom, 2010

Sorin Cristeɑ, Studii de pedɑgogie generɑlă, Editurɑ Didɑctică și Pedɑgogică, 2009

Șchiopu Ursulɑ, Verzɑ Emil, Psihologiɑ vârstelor, Editurɑ Didɑctică și Pedɑgogică, 1995

Venerɑ Mihɑelɑ Cojocɑriu, Fundɑmentele pedɑgogiei, Editurɑ V&I Integrɑl, 2007

tɑnɑsɑ biɑncɑ .. comunɑ Dumbrɑveni, judet suceɑvɑ, cod postɑl 727225