Rolul Ligamentelor Si Discurilor Intervertebrale In Biomecanica Coloanei Vertebrale

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR

INTRODUCERE

Actualitatea și gradul de studiere a temei investigate

Scopul și obiectivele tezei

Noutatea științifica a rezultatelor obținute

Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării

1.VIZIUNI MODERNE ÎN ROLUL LIGAMENTELOR ȘI DISCURILOR INTERVERTEBRALE ÎN BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE

1.1.Actualitați în rolul ligamentelor și discurilor intervertebrale în biomecanica coloanei vertebrale

1.2.Generalități în biomecanica coloanei vertebrale

1.3.Metode moderne de tratament a afecțiunilor coloanei vertebrale

1.4.Rolul nutriției în biomecanica coloanei vertebrale

1.5.Afecțiunile coloanei vertebrale la copii ’’Boala secolului ASCUNSA’’.

1.6.Statistica afecțiunilor coloanei vertebrale la maturi.

1.7.Excesul de greutate și sănătatea coloanei vertebrale.

1.8.Sarcina și efectele ei asupra coloanei vertebrale .

1.9.Acțiunea hormonilor asupra ligamentelor și discurilor intervertebrale.

1.10.Vertebroneurologia și verticalitatea coloanei vertebrale.

2.MATERIALUL ȘI METODELE DE CERCETARE

2.1.Metodologia cercetării teoretice.

2.2.Analiza materialului clinic.

2.3.Metode de diagnostic în depistarea afecțiunilor ligamentare și discurilor intervertebrale.

3.SINTEZA REZULTATELOR OBȚINUTE

CONCLUZII GENERALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

LISTA ABREVIERILOR

IFR – Invățămînt cu Frecvență Redusă

DCV-Deformațiile Coloanei Vertebrale

ACV-Afecțiuni ale Coloanei Vertebrale

CV-Coloana Vertebrală

OMS-Organizația Mondială a Sănătății

SNC-Sistemul Nervos Central

CMF-Centrul Medicilor de Familie

CT-Tomografie Computerizată

RMN-Rezonanță Magnetică Nucleară

n-numărul de pacienți

RM-Republica Moldova

DCCV-Deformări de Curbură a Coloanei Vertebrale

INTRODUCERE

Actualitatea și gradul de studiere a temei investigate

Rolul ligamentelor și discurilor intervertebrale în biomecanica coloanei vertebrale constituie o problemă medico-socială facînd parte atît din domeniul Reumatologiei ,Traumatologiei cît și alte ramuri ale medicinii contemporane.În ultimii ani a crescut considerabil incidența afecțiunilor coloanei vertebrale avînd drept cauze afecțiunile ligamentelor și discurilor intervertebrale cu rasunet considerabil asupra biomecanicii coloanei vertebrale.Rezultînd ca în zilele noastre fiecare medic să întîlneasca pacienți pe care îi consultă pentru o afecțiune vertebrală sau pentru răsunetul acesteia asupra altor organe .Pe parcursul ultimilor ani în RM incidența deformațiilor a căror cauză în prim plan este coloana vertebrală în rîndul adolescenților a devenit de curînd o problemă medico-socială.Însă cu părere de rau în ultimele decenii modificări progresive cu impact negativ asupra stării de sănătate este întîlnită și în rîndul copiilor.Creșterea morbidității este la vîrsta de 7-18 ani, care corespunde perioadei de școlarizare .În urma intensificării procesului de studii,pe fonul factorilor nefavorabili social-igienici și situația ecologică gravă ,organismul adolescentului are nevoie de activitate fizică sporită care de altfel în ultima perioadă este în descreștere din nenumărate motive.Potrivit Serviciului Federal de Statistică (Rusia,2009), creșterea morbidității la elevi în ultimii 5 ani este de 12,5 %,mai mult de jumătate din structura sa (7,6) constituie patologia aparatului locomotor.Ca rezultat al dereglării biomecanicii coloanei vertebrale apar deformațiile coloanei vertebrale cum ar fi dereglări de ținută ,cifoză ,scolioză atît în rîndul copiilor cît și adolescenților prezentînd cea mai actuală problemă a ortopediei pediatrice contemporane .Potrivit datelor statistice prezentate de către Anna Kusturova –Asistent universitar ,Catedra oropedie și traumatologie USMF,,Nicolae Testemițanu “ la Conferința națională în sănătatea adolescenților la tema ,,Deformațiile coloanei vertebrale la adolescenți –o problemă medico socială’’ scolioza are o incidență diferită în toată lumea .În SUA:0,5-3 %; Marea Britanie :1,2%; Rusia :15,3%; Suiedia: 3,2%; Grecia:1,5-1,7%; Japonia :1,37% .Potrivit Centrului Național de Management în Sănătate ,, http://www.cnms.md/ro/clasificatorul-maladiilor,, în 2014 în RM primul loc în topul celor mai frecvente boli întîlnite la 1000 de copii examinați sunt dereglările de ținută cu 28,2 %, urmată de cifoză cu 12,9% și scolioză cu 12,1 %.Potrivit unui screening efectuat în mun.Chișinău ,timp de un an de zile (2011-2012) pe un lot de 1036 de elevi cu vîrsta cuprinsă între 10 și 17 ani ,502(48,4%)fete și 533(51,6 %) baieți care au fost supuși unui set de investigații avînd drept scop de bază depistarea la copii a ACV, sa obținut următorul rezultat: 285 de elevi cu DCV,dintre care 243 (23,4 %) cu dereglări de ținută, 42(4,05%)cu scolioză gr.I-II.Restul elevilor sunt grupați în urmatoarele categorii de ACV:Ținuta Scoliotică-119 elevi (49%),Spatele Plat -44 elevi (18,1 %),Spatele Rotund-38 elevi (15,6 %)-23 baieți și 15 fete,Ținuta Lordotică-12 elevi (4,9 %),Ținuta Cifolordotică.Astfel ca rezultat al depistării și tratării tîrzii toate acestea au ca urmare afectarea calității vieții pacientului. sursa

Gradul de studiere.

Deformațiile statice funcționale necorectate la timp prezintă un factor determinant pentru dezvoltarea schimbărilor structural a coloanei vertebrale și a bolilor organelor interne ,ce rezultă în scăderea sau lipsa capacitații de muncă la maturitate .Elucidarea factorilor care duc la afecțiuni ale coloanei vertebrale cît și rolul ligamentelor și discurilor intervertebrale în biomecanica coloanei vertebrale au fost și vor rămîne pînă în prezent tema de bază a multor lucrări științifice în acest domeniu ,avînd un impact negativ asupra societații, cu urmari grave cum ar fi : limitări funcționale,calitatea vieții scăzută ,probleme psihologice,handicap vizibil și defect cosmetic.Tendința de creștere a numărului de bolnavi cu forme progresive grave a afecțiunilor coloanei vertebrale ,ineficiența tratamentului conservator au ca rezultat faptul ca 23- 25 % din pacienți necesită intervenții chirurgicale la diferite etape ale vieții.Invaliditatea primară din copilărie ca urmare a scoliozei idiopatice este de 8-9 % în structura generală de handicap a copiilor.Pentru depistarea precoce a afecțiunilor ce țin de biomecanica coloanei vertebrale în multe țări ale lumii se utilizează programe de screening în școli ,ceea ce reduce în mod semnificativ necesitatea de tratament chirurgical .Măsurile non-operative sunt mai eficiente cînd DCV și în special Scolioza este depistată în faza inițială .În Republica Moldova pacienții au la dispoziție o mulțime de metode de investigații rapide ,eftine ,inofensive,ușor de efectuat ,accesibile pentru depistarea timpurie a afecțiunilor coloanei vertebrale cum ar fi :examenul ortopedic, Scoliometria,Radiografia-Spondilografia ,MRI,CT,examinarea mișcărilor .Cu părere de rău în RM acest program de screening este în stadia embrionară sau chiar în unele locuri nu există, astfel, mulți pacienți vin la spiatal deja cu deformații grave a coloanei vertebrale care pot fi tratate numai pe cale chirurgicală .Reieșind din cele expuse și luînd în considerație cresterea vădită a incidenței ACV în RM în ultimii ani, este necesar de a identifica factorii de risc determinanți precum și elaborarea unui algoritm de screening argumentat pentru depistarea precoce a ACV.Luînd în considerație importanța problemei examinate,cercetările în curs de derulare,controlul consecințelor și monitorizarea implementărilor deja elaborate ,am demarat studiul dat care are ca

Scop: Cercetarea și argumentarea anatomo-clinică a rolului ligamentelor și discurilor intervertebrale în biomecanica coloanei vertebrale.

Obiective:

1. Studierea, literaturii de specialitate și cercetarea materialului cadaveric la capitolul: rolul ligamentelor și discurilor intervertebrale în biomecanica coloanei vertebrale.

2. Analizarea clișeelor radiologice, tomografiei computerizate, rezonanței magnetice a coloanei vertebrale în normă și în diferite patologii.

3. Cercetarea factorilor etiologici ce afectează sistemul ligamentar al coloanei vertebrale.

4. Studierea incidenței și structurii afecțiunilor coloanei vertebrale avînd drept cauză afectarea ligamentelor și discurilor intervertebrale cu dereglarea biomecanicii coloanei vertebrale.

5. Implementarea unui plan de screening ce are drept scop depistarea precoce și tratarea pacienților cu afecțiunile coloanei vertebrale.

Noutatea științifică a rezultatelor obținute

Studiul epidemiologic-populațional a fost realizat pe un lot reprezentativ de pacienți și a permis evidențierea particularităților anamnestico-clinice,aprecierea structurii factorilor determinanți, ce eventual sporesc riscul apariției ACV.

A fost evaluată performanța diferitor metode de sceening în scopul depstarii precoce a DCV .

A fost estimat gradul de comparare a pacienților între sexe în scopul evidențierii gradului de risc al apariției ACV.

În baza rezultatelor obținute a fost utilizat un algoritm în scopul depistării precoce a ACV a difetite categorii de pacienți.

Importanța Teoretică: A constat în studierea rolului ligamentelor și discurilor intervertebrale în biomecanica coloanei vertebrale cît și factorii cauzali care au ca rezultat apariția ACV în rîndul populației RM. Au fost obținute date despre factorii –determinanți pentru populație în ACV cu estimarea rezultatului screeningului afecțiunilor .

Valoarea aplicativă a lucrării: datele rezultate în urma studiului au completat cunostințele atît ale mele cît și a medicilor referitor la importanța și rolul ligamentelor și discurilor intervertebrale în biomecanica coloanei vertebrale. A fost apreciat impactul factorilor cauzali cu estimarea rezultatului screenengului ACV: vîrsta preșcolară ,anomalii ale coloanei vertebrale și cutiei toracice ,măsurile de screening implementate în practică la o vîrstă fragedă cît și eficiența aplicativă a metodelor profilactice ,implementate atît în practica medicală la o consulație primară a pacientului cît și supravegherea eficientă în familie din partea parinților. 1.VIZIUNI MODERNE ÎN ROLUL LIGAMENTELOR ȘI DISCURILOR INTERVERTEBRALE ÎN BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE

1.1.Actualitați în rolul ligamentelor și discurilor intervertebrale în biomecanica coloanei vertebrale .

Mileniul trei se caracterizează prin creșterea considerabilă a prevalenței și incidenței ACV cu impact major asupra biomecanicii coloanei vertebrale .Conform statisticii internaționale ,95 % din populația globului se confruntă cu dureri ale coloanei vertebrale .Iar în RM patologia coloanei vertebrale este situată pe locul trei după patologiile cardiovasculare și oncologice .În marea majoritate statistica ACV sună înfricoșător însă întrebarea de bază este care ar fi cauza ? Conform datelor prezentate de lectorul A.Bendelic la tema –Anatomia funcțională a coloanei vertebrale evidențiem importanța funcțională a coloanei vertebrale reprezentată prin:

Protecția măduvei și a viscerelor –în canalul vertebral se găsește măduva spinării învelită în meninge,CV are rol de protecție fiind formată anterior de corpurile vertebrelor ,iar în posterior de arcurile vertebrelor suprapuse.CV constituie o parte din pereții cavității toracice,abdominale și a bazinului ,asigurînd protecția organelor interne de traumatizare.

Rolul static ,antigravitațional-în ortostatism CV reprezintă un ax solid ce susține capul ,trunchiul și membrele superioare ea transmite greutatea corpului la pelvis și la membrele inferioare .

Rolul dinamic –datorită antrenării a CV în mișcări numeroase și ample are loc creșterea mobilității corpului.

Astfel în caz de lezare a unui sau altui segment al coloanei vertebrale se perturbă funcțiile segmentului responsabil .Astăzi majoritatea afecțiunilor apar în copilarie ,ele fiind congenitale sau dobîndite .Dobîndite :încălcarea posturii cauzate de alimentația deficientă,stilul de viață incorect,lipsa de activitate fizică sau dimpotrivă supraefort cel mai des întîlnit în regiunile rurale prin rîndurile copiilor supuși muncii de mici copii , astfel ca rezultat, în ultimii 10 ani potrivit Biroului Național de Statistică al RM numărul persoanelor cu patologii ale coloanei vertebrale a crescut cu 2-5 ori .Tulburările congenitale cel mai des au cauze ereditare însă o importanță deosebită o are și factorii de mediu asupra fătului în timpul sarcinii.În luna 3-4 se formează sistemul musculo-scheletal al fatului și dacă în această perioadă mama suferă de boli infecțioase ,a luat anumite medicamente ,foloseste apa de proastă calitate sau alimentele contaminate cu pesticide aceasta poate provoca tulburări de diferită severitate ,de la displazie ușoară pînă la malformații congenitale .Însă cea mai periculoasă perioadă în care metodele de screening sunt cele mai binevenite în depistarea ACV și care desigur ele sunt insuficient aplicate în practică atît de medicul de familie cît și de parinți care încă nu au fost scutiți de această responsabilitate este perioada preșcolară. Astăzi după datele OMS la nivel mondial 33% din elevii claselor primare suferă de deformări de curbură a coloanei vertebrale , la 14 ani aceste probleme se întîlnesc la fiecare al doilea.

1.2.Generalități în biomecanica coloanei vertebrale.

Biomecanica este știința care studiază mișcările ființelor vii,ținînd seama de caracteristicile lor mecanice de modul cum iau naștere forțele musculare, analizându-le din punct de vedere mecanic, cum intră în relație cu forțele exterioare care acționează asupra corpului. Pornind de la aceste relații de interdependență, biomecanica exercițiilor fizice stabilește eficiența lor mecanică și indică metodele practice pentru creșterea randamentului în funcție de scopul antrenamentului fizic. Cercetările biomecanice au scopul de a constata în mod obiectiv, greșelile care apar în decursul efectuării exercițiilor fizice, de a descoperi cauzele mecanice și de a prevedea consecințele în procesul însușirii mișcărilor din cadrul procesului de recuperare.

Astfel , conținutul biomecanicii poate fi împărțit în:

a)biomecanica generală, care studiază legile obiective, generale ale mișcărilor;

b)biomecanica specială, care studiază particularitățile mișcărilor din diferite domenii ale activității motrice. Din acest punct de vedere, în afara biomecanicii speciale a exercițiilor fizice, mai există biomecanica specială a muncii, a deficienților fizici.Însa un rol important în biomecanică îl are coloana vertebrală care este de altfel și cel mai important segment al aparatului locomotor. De ea sunt legate toate celelalte segmente, care alcătuiesc trunchiul (toracele și bazinul) și tot de ea se articulează membrele superioare și membrele inferioare. Ea ne conferă simetria corpului și direcția de mișcare. Tot ea face posibilă atât mobilitatea cât și stabilitatea corpului.Coloana vertebrala este alcatuită din 33 sau 34 de segmente osoase (vertebre), 344 de suprafete articulare, 23 de discuri intervertebrale și 365 de ligamente cu 730 de puncte de inserție. Asupra coloanei vertebrale actionează nu mai puțin de 730 de mușchi cu acțiune directă. Segmentele osoase care alcatuiesc coloana vertebrala se numesc vertebre. Vertebrele au o parte anterioară numită corp și o parte posterioară numită arc. Aceste două parți închid între ele canalul vertebral. Corpul vertebral este partea cea mai voluminoasă și are forma unui cilindru scurt, care prezintă doua fețe (superioară și inferioară) și o circumferintă.Arcul vertebral are o formă neregulată. Posterior și median prezintă o apofiză spinoasă, lateral doua apofize transverse și deasupra și dedesubt cate două apofize articulare (în total patru apofize articulare dispuse vertical). Între apofiza spinoasă și apofizele articulare se gasesc lamele vertebrale. Portiunile care leagă arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi.

Coloana vertebrala se împarte în patru regiuni, fiecare din ele fiind alcatuita, în mod normal, dintr-un numar fix de vertebre:
-regiunea cervicala: 7 vertebre;
-regiunea dorsala: 12 vertebre;
-regiunea lombara: 5 vertebre;
– regiunea sacrococcigiana: 9 – 10 vertebre;

Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfofunctionale legate de îndeplinirea celor doua funcții importante ale coloanei vertebrale umane: functia de a suporta greutatea capului, trunchiului și a membrelor superioare și functia de a asigura o mobilitate suficientă.Fiecare vertebră prezintă și diferențieri morfofuncționale, rezultate în urma mecanismelor de adaptare la solicitările staticii și dinamicii bipede.

1.3.Metode moderne de tratament a afecțiunilor coloanei vertebrale .

Potrivit portalului de știri ,,www.mediafax.md “,cel mai bun specialist în Chirurgia Coloanei Vertebrale și Ortopedie din Izrail Vitalie Alexandrovchii facînd o vizită pe 18.05.2015 la Chișinău s-a oferit să prezinte cîteva metode moderne de tratament a coloanei vertebrale în cazul cînd metodele conservative nu sunt eficiente ,acestea sunt :

Nucleoplastia –o metodă miniinvazivă de tratament a herniei intervertebrale în deosebi herniile cervicale și lombare ,bazată pe o tehnologie inovatoare ce are la bază plasma rece –Metoda Coblation (Fig.1.1).

Nucleoplastia este o metodă percutană, prin care cu ajutorul unei sonde cu dublu laser, se plastifică nucleul discului intervertebral, ceea ce prin reducerea volumului și a presiunii duce la retragerea herniei. Eficiența acestei metode este deosebit de mare, rezultatele bune și foarte bune ridicîndu-se la 85%. Ea se aplică mai ales la oamenii mai tineri, în plină activitate productivă, care profita de faptul că recuperarea este rapidă și nu necesită un tratament fizioterapeutic complicat și de lungă durată.

Tratamentul herniilor de disc lombare prin Nucleotomie Percutană Automatizată, prin care se extrage cu ajutorul unei sonde, o parte din nucleul pulpos al discului intervertebral, reducînd astfel presiunea herniei. Indicațiile acestei metode au devenit din ce în ce mai rare, metoda de Nucleoplastie fiind net superioară în ceea ce priveste rezultatele.

Nucleoplastia

b.

c. d.

“ Fig.1.1. “ a) hernia de disc provoacă durere și presiune asupra nervului;

b) intrarea inițială-un ac mic este ghidat printr-o mica incizie în piele;

c) decompresie-un dispozitiv patentat cu plasma prin ac în disc eliminînd excesul de țesut ;

d) post operatoriu –restaurarea discului și tratarea herniei duc la ameliorarea simptomelor.

Ce este scris sub desene se poate de introdus la figura 1.1 iar sub desene de scris a,b,c și așa mai departe, pentru că să fie numai o figură .

Vertebroplastia –este o metodă miniinvazivă de tratament a fracturilor patologice:tumori ,osteoporoză ce constă în injectarea sub presiune a unui ciment poliacrilic, se stabilizează fracturile corpilor vertebrali produse mai ales de tumori, cu reducerea semnificativă a durerilor și îmbunatațirea calității de viață a pacienților. Este vorba de cea mai modernă metodă de vertebroplastie, care se realizează cu Paralax, un produs al firmei ArthroCareSpine din America (fig.1.2).
Procedeele minimal invazive se adresează numai unui anumit tip (grad) de hernie de disc, așa numită hernie contentă (închisă), celelalte trebuind operate clasic, deschis.Procedura durează aproximativ 20 de minute pentru fiecare corp vertebral tratat și se efectuează frecvent cu anestezie locală .

Avantajele acestor metode sunt :

-nu este necesară folosirea anesteziei generale ,

-fără complicații ,

-o singură procedură include tratamentul simultan a coloanei vertebrale în mai multe niveluri ,

-nu este nevoie de spitalizare ,procedura dureaza 15- 20 de minute ,

-externarea pacientului se efectuiază în aceeași zi ,

-ca rezultat la majoritatea pacienților durerile de spate dispar foarte rapid în termen de 4-7 zile . peste tot sursele concrete

Figura 1.2. Aici la fel ca mai sus

1.4.Rolul nutriției in biomecanica coloanei vertebrale.

Potrivit revistei “Позвоночник” în primul rînd coloana vertebrală are nevoie de minerale naturale cum ar fi :calciu ,fosfor,magneziu și mangan.Calciu este componentul principal al oaselor de aceea 90% din el este acumulat în oase.Semnele de insuficiență a Ca în organism pot fi :fracturi frecvente ale oaselor,unghii fragile ,vizite frecvente la stomatolog.Alimentele ce au un conținut înalt de calciu sunt:ficatul,rinichii,inima ,ouă,făina de porumb,alimente integrale de ovăz și orz,nuci și seminte,frunze de lucernă ,anghinare,sfeclă ,păpădie,mustar,varză,conopidă,salată,morcovi și castraveți;fructe-portocale ,smochine,stafide,curmale uscate la soare.Fosforul este necesar pentru a menține metabolismul osos, sănătos și echilibrat și pentru a menține schimbul de substanțe.

Sursa principală de fosfor este :limba,organele interne ale animalelor,peștele și untura de pește,brînza naturală,păstăi de soia,spanac crud,castraveți ,varză,mazăre,salată verde ,boabe de secară ,griu,tărițe.Magneziul optimizează funcția calciului și vitaminei D în structura oaselor,previne fragilitatea osoasă,previne osteoporoza.Cea mai bună sursă de Mg sunt:păstăi de fasole,fasole ,castraveți,mazăre ,spanac crud,avocado,nuci ,cereale integrale,semințe de floarea soarelui,miere,stafide și prune uscate.Manganul influiențează creșterea ,formarea de celule sanguine și regenerarea țesuturilor,fiind foarte important în alimentația discurilor intervertebrale și a cartilajelor care nu au legătură directă cu vasele sanguine.Manganul se întîlnește în :ficat,gălbenuș de ou,carne de pasăre,organele interne ale animalelor,brînză,cartofii în special coarjă,ceapă ,mazăre,boboasele de toate tipurile,făină de porumb,migdale,castan,banane,nucușoare.Fără îndoială înafară de minerale ,coloanei vertebrale îi sunt necesare și vitamine.Conform manualului “Позвочник и боли “ cele mai importante vitamine sunt vitaminele A,C,D.Vitaminele grupei B sunt necesare coloanei vertebrale și sistemului nervos .Vitaminele A și D sunt necesare organismului pentru intrebuințarea calciului și fosforului dar și pentru funcționarea normală a sistemului nervos.Dacă regimul alimentar are un conținut scăzut de vitamina A și D, are loc scaderea densității osoase astfel pereții sunt subțiri și fragili .Surse naturale de vitamina A: fructe și legume proaspete,anghinare,pepeni,suc de fructe,piersici ,ouă prospete,ficat de animale,pește.Surse naturale de vitamina D sunt:peștele,ficatul,grasimi nesaturate,ouăle proaspete,laptele integral ,unt,însă sursa naturală principală este soarele,băile de soare zilnice ajută la creșterea rezervei de vitamina D în organism.Vitamina C este întrebuințată de colagen necesară pentru formarea unui scut al celulelor osoase.Surse naturale de vitamina C sunt :fructe de pădure ,citrice ,verdețuri,varză ,ardei dulce.Aceste produse sunt necesare de consumat crude,deoarece la prelucrarea termică vitamina C se distruge. Este foarte important ca regimul alimentar să conțină tot complexul de vitamina B.Sursele naturale de vitamina B sunt:drojdie de bere ,boabe de griu ,orz ,hriscă,porumb,orez,ovăz și făina de la aceste cereale,ficat de vită,inimă,creier,rinichi de miel,carne de vită și de porc,pește,ouă proaspete în special gălbenușul,brînză,unt de arahide nesărat,,legume-păstai crude și uscate de soia,mazăre,varză,fructe-portocale,grapefruit,banană,avocado.Coloana vertebrala, parte a organismului are de fapt și ea preferinte ce ține de compartimentul “Nutriție”.V-ați întrebat vreodată ce produse ‘’iubește ‘’coloana vertebrală și ce nu-i place ,ce influiență au ele asupra coloanei vertebrale și pot într-un mod oarecare influiența biomecanica coloanei vertebrale ?Acestea sînt doar cîteva din întrebările a caror raspunsuri par uneori banale ,însă nu este deloc așa cum ne-am închipuit .Ce produse iubește de fapt coloana vertebrală : produsele lactate ,brinza ,ouă,carnea slabă mai ales carnea păsărilor de curte și desigur fructe și legume în cantități nelimitate.Vitaminele esențiale –C,B,A și E sînt antioxidanți ,Vitamina D-vitamina oaselor.Produsele ce nu sunt pe placul coloanei vertebrale: alcoolul ,tutunul ,cafeaua,coca-cola ,acestea spală calciu din oase și nu în ultimul rînd din coloana vertebrala avînd de altfel și un efect negative asupra cartilajului.O influiență negativă o au și unele medicamente cum ar fi antiinflamatoarele ,steroidele și non-steroidele ,preparate administrate în termen lung.Însă cel mai important este să țineți minte că:avînd grijă de ceea ce mincați și cît de mult mîncați,singuri nu veți observa cum vă veți salva de problemele de spate .

1.5.Afecțiunile coloanei vertebrale la copii ‘’Boala secolului ASCUNSĂ’’.

De ce,, Boala secolului..și încă …ASCUNSĂ ,,? Pentru ca la majoritatea oamenilor care prea puțin îi înteresează medicina într-un fel sau altul simpla idee sau chiar imagine în care ghiozdanul copilului atîrnă la pamînt este semn de acumulare a cunostințelor profunde ….într-un cuvînt ..EDUCAȚIE.Puțini știu că potrivit portalului de știri “nevoita” la desfășurarea primei conferințe naționale în sănătatea adolescenților și copiilor a fost evidențiat că astăzi la nivel mondial 33% din elevii claselor primare suferă de DCCV iar la 14 ani aceste probleme și altele apar la fiecare al doilea.În Europa 32% din elevii de clasa I se plîng de dureri de spate,în timp de 11 ani ,numărul lor creste la 45 %. Potrivit revistei “Copilul ” în RM situația nu este mai bună ,iar cauza ar fi supra încărcarea gheozdanului .În urma unui sondaj realizat cu scopul de a vedea cît cîntăresc ,,Cunostințele “unui elev modern s-a ajuns la rezultate înfricoșătoare ,,,,pentru Medic ,,de altfel :ghiozdanul unui elev din clasa 1 în care sau pus 4 manuale ,4 caiete ,o agendă ,penalul puse la cîntar sau obținut 4,5 Kg .Norma admisă pentru copii claselor primare dupa standartele OMS este de 10 % din greutatea copilului,adică 2-3 Kg.De obicei ghiozdanul este mult mai greu ,în el este nevoie de adaugat o sticlă cu apă ,o gustare pentru copil iar uneori chiar și echipamentul pentru sport.La final adaugăm în ACV sau în cunoștințe ? Conform statisticii în cazul în care greutatea ghiozdanului va depași 10% din greutatea corpului peste 6 luni șansele de a dezvolta DCCV cresc considerabil .Ca rezultat în urma controlului profilactic la 85-90% dintre copii deja sunt evidențiate careva ACV ,15-20% dintre copii au deja dezvoltată scolioza de gradul II.Cel mai des parinții se adresează la medic cînd copilul lor are scolioza evidentă și provoacă discomfort sau chiar durere.În asemenea cazuri tratamentul conservator este ineficient și se recurge la tratament operator.Vertebrele au o structura osoasă dură ,ele sunt sensibile în special în perioada copilariei și necesită o îngrijire delicată,luînd în considerație seriozitatea ACV este necesar de menționat statistica ce evidențiază complicațiile aparute în urma îngrijirilor ineficiente ale CV .ACV apărute la copii: dacă părinții sau profesorii nu observă cum stă copilul la masă ,atunci cu timpul au loc dereglari de poziție și DCV ce se întîlnește în 74% din cazuri;Copii foarte activi care incorect își folosesc activitatea pot în 80 % din cazuri dobîndi afecțiuni și slăbiciuni spinale .Copii cu dereglări de poziție la 88% performanțele sportive scad .CV influientează atenția copilului ,copii a caror poziție este incorectă în 92% din cazuri repede obosesc,concentrația lor scade peste 40 de minute de lucru . În urma examenului profilactic a copiilor de vîrstă prescolară și celor de clasele secundare ,ca rezultat în primul caz CV este afectată la 30 % din copii în al doilea caz la 95% din copii.Ritmul catastrofal și scara de raspîndire a bolilor sistemului musculo-scheletal (dereglari de postură,scolioză,dureri lombare ,patologia de disc) au contribuit la faptul ca OMS să declare primul deceniu al secolului XXI “Deceniul oaselor și articulațiilor”.O deosebită atenție necesită și copii ce frecventează grădinițele.Aceștea sunt în perioada de dezvoltare cea mai vulnerabilă în care un mod ne sănătos de viață infiltrat încă din copilarie poate avea ca rezultat consecinte grave .Potrivit revistei “Sănătate ” a fost realizat un studiu la una din gradinițele capitalei ,s-a ajuns la concluzia că cea mai mare parte din copii investigați au DCCV și dezvoltarea anormală a piciorului, 20% dintre copii cu vîrstă cuprinsă între 3 si 5 ani suferă de scolioză în curs de dezvoltare ,la vîrsta de 5-7 ani procentul de scolioză creste la aproximativ 62 % (au fost investigați 400 de copii cu vîrste cuprinse între 3 si 7 ani).La această vîrstă la copil se formează postura ,are loc consolidarea leziunilor CV formate în rezultatul traumelor la naștere sau în urma căderilor accidentale .La etapa inițială simptomele nu provoacă discomfort copilului,durere și afecțiunea nu este vizibilă cu ochiul liber de catre parinți .DCV duc la dereglări ale circulației cerebrale ce are ca rezultat dereglarea capacitații de memorare și concentrare.Din cauza malnutriției mușchilor globului ocular apar dereglări de acomodație ,spasmul vaselor cerebrale, a vaselor gîtului,oboseală, dureri de cap.Din fiecare segment al CV es fibrele nervoase ce sunt unite cu SNC și organele corpului.Întreruperea traiectului acestor fibre duce la perturbarea funcție unui anumit organ înervat de radacinile nervoase respective .Pentru a evita dezvoltarea leziunilor grave ale CV la copii,este necesar ca aceștea sa fie examinați sistematic,este mult mai ușor sa previi decît să tratezi boala.

1.6.Statistica afecțiunilor coloanei vertebrale la maturi.

Zicala :se rîde bine cel ce se rîde fără durere se atribuie perfect și bolnavilor cu afecțiuni ale CV.Una din afecțiunile des întîlnite ce îl fac pe pacient să se adreseze la medic este osteocondroza.Conform statisticii 20% dintre pacienții care se adresează la medic sunt cu Osteocondroză și 85 % din populația de pe glob suferă de acestă afecțiune.Conform manualului “Остеохондроз для профессионального пациента”Osteocondroza este un proces de distrofie a țesutului osos și cartilaginos ,în special al discurilor intervertebrale ,fiind una din cele mai răspindite afecțiuni ale CV situată pe locul doi după afecțiunile cardiovasculare .În general afecțiunile CV pot fi clasificate în 2 grupuri în dependentă de patogenetica mecanismului de afecțiune .Prima grupă include afecțiunile CV provocate de dezvoltarea unui proces inflamator ,în acest caz poate fi afectată atît CV cît și întreg organismul.Dintre afecțiunile inflamatorii pot fi :radiculita ,miozita ,artrita.A doua grupă include afecțiunile în care mecanismul patogenetic include schimbările degenerative și distrofice ale CV în diferite stadii.Cel mai des sunt afectați persoanele de vîrstă înaintată.Osteocondroza se atribuie acestei grupe pe lingă hernia intervertebrală,spondiloză,cifoscolioză,spondiloartrită.Mentionez că pe primul loc în ACV îl ocupă osteocondroza,locul doi este ocupat de protruzia și hernia de disc intervertebrală .Hernia de disc intervertebrală se întilnește la aproximativ ¼ din populația globului și este considertă una dintre cele mai periculoase afecțiuni .Și cel mai frecvent cauza acestei afecțiuni este însuși omul luînd în considerație luînd în considerație actualul ritm de viață.Astfel, lucrul fizic greu și sistemul muscular slab au ca rezultat apariția herniei intervertebrale de disc.Statistica problemelor CV la maturi arată că :

-Datorită serviciului ce nu necesită efort fizic,modul de viată sedentar duc la apariția disconfortului ,durerii care pot afecta orce segment al CV,aceasta se întîlnește la 100% din pacienți .

-Oamenii a caror serviciu constă în faptul ca ei mai mult stau pe scaun, mai des obosesc ,manifestă slăbiciune,dureri de cap ,scade concentrația,ei devin mult mai sensibili.Modul sedentar de viață încetinește circulația sanguină ,schimbul de substanțe,ce influiențează negativ asupra coloanei vertebrale.O răspindire largă o au leziunile degenerativ-distrofice fiind cosiderată ciuma secolului XXI,și una din cele mai răspindite afecțiuni cronice din lume.Conform statisticii OMS 80% din populație suferă de afecțiuni ale sistemului musculo-scheletal,majoritatea fiind persoane apte de muncă cu vîrsta cuprinsă între 30 și 50 de ani.Afecțiunile vertebro-neurologice sunt situate pe locul trei după numarul de pacienți diagnosticați pe an.După datele OMS cel mai mare numar de bolnavi externați cu boli ale aparatului musculo-scheletal sunt înregistrați în Australia (tabelul 1.1).

Tabelul 1.1.Numarul de externați cu diagnosticul de boli ale aparatului musculo-scheletal în diferite țări ale lumii.

Însă unul din principalii dușmani ai aparatului musculo-scheletal sînt traumatismele și accidentele .Dupa datele OMS în 2009 în lume au fost înregistrate aproximativ 20-50 milioane de traume ce au dus la apariția afecțiunilor aparatului musculo-scheletal sau au dus la invaliditate,unele date mai recente ,din 2013 rezultă faptul că în fiecare zi din cauza traumei coloanei vertebrale suferă pînă la 500 de mii de oameni.

1.7.Excesul de greutate și sănătatea coloanei vertebrale.

Este firesc faptul că printre pacienți să se găsească și “Femeia”coloana vertebrală a căreia reactionează la adăugarea în chilograme asemeni unui barometru la schimbarea timpului,cînd greutatea ei este în normă,ea lucrează neîntrerupt iar cînd adaugă în chilograme are loc deplasarea vertebrelor.Trebuie să ținem minte că anume de greutate depinde în mare măsură starea CV.Datorită volumului crescut de țesut adipos, corpul nostru nu numai că se deformează dar se reduce și flexibilitatea scheletului și capacitatea de mișcare. La oamenii cu exces de greutate, chiar și la bărbații ce depozitează cea mai mare parte din grăsime la nivelul abdomenului ,mușchii lor abdominali își pierd din rezistență și nu mai susțin la fel de bine coloana.Coloana vertebrală la randul ei devine mai vulnerabilă fără susținerea muschilor. Muschii abdominali susțin coloana atunci cînd depunem un efort fizic, de exemplu atunci cînd ridicăm și transportăm un obiect mai greu. Cand muschii abodominali sunt încordați, presiunea din zona abdominală crește, iar spatele preia și el din această presiune. Chilogramele în plus suprasolicită  toate articulațiile care sprijină greutatea corpului, inclusiv pe cele ale CV. Aceasta va duce la accentuarea curburilor ei (lordoza) și la accelerarea uzurii articulare. A fi supraponderal însemnă a nu avea o condiție fizică bună, iar lipsa condiției fizice predispune la apariția durerii de spate,apariția timpurie a osteoartrozei, alunecarea discurilor intervertebrale. Discurile intervertebrale se subțiază, iar proeminențele osoase comprimă terminațiile nervoase care părăsesc canalul medular, provocînd dureri și senzații cum sunt înțepăturile, furnicăturile sau amorțeala. 
Persoanele supraponderale se confruntă timpuriu cu modificări degenerative la nivelul articulațiilor și a CV. Cele mai distinctive schimbări apar la nivelul articulațiilor care trebuie să susțină greutatea mai mare: partea lombară, genunchii, gleznele și șoldurile. Degenerarea articulațiilor și a CV cauzează dureri cronice, reduce flexibilitatea și produce dizabilitați timpurii. În situațiile extreme se poate ajunge chiar și la operații.Consecința cea mai drastică a surplusului de chilograme este aparitia hernie de disc și ulterior a durerilor de spate datorită cresterii presiunii exercitată la nivelul CV.De fapt obezitatea este foarte rar singura cauză a durerii de spate ,dar este frecvent un factor ce agravează o durere preexistentă

.Obezitatea poate fi măsurată cu ajutorul indicelui de masă corporală ( BMI – Body Mass Index ). Valoarea exactă se calculează împărțind greutatea exprimată în kilograme la pătratul înălțimii exprimat în metri.

O valoare între 25 si 29,9 relevă o persoană supraponderală, iar depășirea valorii de 30 definește obezitatea.Obezitatea la copii are o importanță colosală în apariția ACV.Printre consecințele frecvent apărute sunt : atitudinea cifoscoliotică,accentuarea lordozei lombare ,scoliozei ,deformări ale membrelor inferioar cum ar fi picior plat.

După datele OMS jumătate din populația globului pămîntesc ce suferă de obezitate au problema inclusiv și cu CV,dintre care 50 % sunt cauzate de faptul că articulațiile acesteia și ale membrelor inferioare suportă în permanență greutatea porțiunii din corp situată deasupra lor și forța mușchilor.Astfel o persoană supraponderală este ca un om normal care duce în permanență un sac de 15, 20, 25 de kg,în funcție de surplusul fiecaruia .În aceste condiții, uzura accentuată a discurilor intervertebrale și în cazurile mai grave, distrugerea acestora pot provoca dureri greu de suportat.Persoanele afectate ajung să aibă dureri acute sau cronice pe tot spatele, care se extind de multe ori către brațe și picioare. Probleme mari sunt însă și în zona cervicală, iar acestea dau alte simptome adiacente.
Și durerile de cap, amețelile, dificultățile în efectuarea unor mișcări ale capului, devin foarte frecvente. Durerile au deseori caracter înțepător.

Suprasolicitarea coloanei mai poate aduce agravarea unor artroze, exagerarea curburii coloanei vertebrale în regiunea lombară, apariția sau agravarea spondilozei, apariția ori accentuarea artrozelor șoldului (coxartroza) sau ale genunchiului (gonartroza), durerile și limitarea activității ori a mobilității.Pe lângă limitarea în mișcări pot apărea căderi de natură nervoasă (paralizii și tulburări senzoriale), atunci când sunt lezate discurile intervertebrale.

Alte surse frecvent întîlnite care ne îmbolnăvesc coloana vertebrală sunt :
– Aceeași poziție menținută mai mult timp (statul în picioare sau statul pe scaun);
– Adoptarea unei poziții greșite atunci cînd ridicăm sau ducem greutăți;
– Prea mult timp petrecut în mașină și prea puțină mișcare;
– Perioadele lungi petrecute în spații umede, reci sau în care este curent.

-Însă sursa de bază ar fi nerespectarea regimului alimentar ,ce duce nemijlocit la obezitate ,dupa cum mentiona Рудольф Хаушка în manualul “Учение о питаниию’’ omul e ceea ce consumă ,să învățăm să ne alimentăm corect.

Cauzele durerii de spate în prezența obezității

Multe dureri de coloană se agravează atunci când purtăm orice greutate la nivelul spatelui. O greutate în plus crește stress-ul la nivelul segmentului afectat, care trebuie să suporte toată această încărcătură adițională.
Persoanele obeze au frecvent majoritatea grăsimii în exces dispusă în zona abdomenului. Această greutate excesivă dispusă frontal crește presiunea la nivelul porțiunii inferioare a spatelui. Greutatea nu este distribuită uniform, și prin urmare pot să apară contracturi și dureri ale mușchilor spatelui, foarte asemăntoare celor care apar în cazul femeilor însărcinate. Rezultatul este adeseori înclinarea anterioară a pelvisului și accentuarea curburii coloanei lombare ( hiperlordoză ). Postura are astfel de suferit și poate să apară durere și la nivelul porțiunii cervicale a coloanei vertebrale .Sedentarismul, care este un factor de risc pentru obezitate, crește la rândul lui incidența durerilor de spate. 
Persoanele obeze nu fac exerciții la fel de des comparativ cu persoanele normoponderale, frecvent din cauza oboselii care apare mai rapid și datorită dificultăților de respirație. Această lipsă de exercițiu contribuie la slăbirea tonusului și reduce stabilitatea la nivelul mușchilor spatelui, care nu au aceeași rezistență la stress sau durere precum mușchii puternici, sănătoși. Mușchi bine dezvoltați și antrenați protejează discurile intervertebrale și cresc capacitatea de încărcare și rezistență a coloanei vertebrale.Obezitatea agravează aproape toate tipurile de durere de spate. Poate fi și cauza primară a unor dureri musculare, în special din regiunea inferioară a spatelui. Kilogramele în plus contribuie la accelerarea degenerării discurilor intervertebrale, asociază o incidență crescută a heniilor de disc, favorizează apariția osteoporozei și sunt una din cauzele principale ale fracturilor de stress vertebrale la vârstnicii obezi.
Un studiu efectuat la Spitalul de Copii Montefiore din New York a demonstrat o tendință de creștere a leziunilor coloanei vertebrale la copiii cu un BMI crescut. Deși durerilor de spate la copii le sunt atribuite de obicei cauze musculare, acest studiu aduce în discuție o afectare a discurilor intervertebrale. Cu alte cuvinte, există o relație strânsă între un BMI crescut ( suprapondere sau obezitate ) și incidența afecțiunilor lombare la copii. Situația poate deveni o problemă importantă de sănătate publică, având în vedere costul tratării acestei boli, care afectează calitatea vieții adulților și reduce abilitatea acestora de a fi productivi.

Recomandări pentru durerea de spate cauzată de obezitate

Obezitatea este un inamic demn de luat în seamă, pentru că ea reduce atât cantitatea, cât și calitatea zilelor omului . Pe lângă riscul crescut de durere la nivelul spatelui, incidența crescută de boli cardiace, hipertensiune arterială, diabet, accident vascular cerebral, litiază biliară, cancer de colon și alte probleme importante de sănătate, toate asociate obezității, ar trebui să ne pună în gardă.

Cel mai bun lucru pentru spate și pentru sănătate în general, este scăderea în greutate prin reducerea aportului și reeducarea obiceiurilor alimentare, dar și prin exerciții fizice efectuate în mod regulat. Pentru a preveni apariția durerilor de spate:
– Duceți o viață activă, mergeți pe jos, plimbați-vă, sau, dacă e posibil, faceți înot, aerobic sau alte exerciții fizice ușoare care ar ameliorara durerile de spate .
– Observați și învățați regulile igienei posturale. Astfel puteți adopta în fiecare zi posturi și mișcări care solicită mai puțin coloana vertebrală și mușchii.
– Mențineți musculatura spatelui într-o stare bună. Mușchi abdominali puternici, alături de mușchi ai spatelui sănătoși, reduc incidența durerilor de spate.

-Însă cel mai important este respectarea regimului alimentar ,după cum este menționat în manualul “Să trăim sănatos fără toxine ”,regimul alimentar este cheia numarul unu a sucesului .Și nu uitați “Ceea ce mînați ,beți ,respirați și ceea ce aplicați pe piele sunt tot atîtea modalități de a integra în organism lumea din exterior ”.Potrivit aceleaia-și surse ,omul este singura specie care nu știe cu ce trebuie să se hrănească ,astfel suportăm consecințele.

Durerile acute de spate sunt cauzate frecvent de obiceiuri posturale deficitare. În acest caz, durerea poate fi îndepărtată cu ajutorul exercițiilor.
Iată două exemple simple și eficiente totodata:

Exercițiu nr 1: Așezați-va pe podea cu ambele picioare întinse pe toată durata acestui exercițiu. Încercați să vă atingeți degetele de la picioare cu ajutorul degetelor de la mâini.Repetați de 10 ori.

Exercițiu nr 2: Întindeți-vă pe spate cu genunchii îndoiți. Sprijinindu-vă pe palme și picioare, ridicați pieptul. Mențineți poziția 20 de secunde, apoi relaxați-vă. Repetați exercițiul de 5 ori.

1.8.Sarcina și efectele ei asupra coloanei vertebrale .

Odată cu apariția sarcinii organizmul femeii suferă unele modificări,inclusiv și coloana vertebrală care de altfel nu este o excepție.Pentru a-și stabiliza centrul de greutate,coloana femeilor a evoluat pentru a echilibra greutatea în plus în abdomen pe perioada sarcinii în așa fel încît mușchii spatelui nu contra-balansează efectele destabilizante ale greutății copilului.Cînd o femeie însărcinată se lasă pe spate încercînd să stea mai confortabil ,face o mișcare care timp de milioane de ani a compensat pentru greutatea burticii.Astfel conform cursului practic pentru studenții facultăților de kinetoterapie putem analiza morfometria coloanei vertebrale în care observăm varierea în funcție de sex a lungimii totale și a diametruli longitudinal care la bărbați este de 73-75 cm și la femei de 60-65 cm .Lățimea sau diametrul transversal este maxim la baza sacrului ( 10-12 cm),de aici decrescînd în jos și în sus .Diametrul antero –posterior este maxim la nivelul ultimelor vertebre (L 5-7 cm ) și scade în sus și în jos (C-4 cm ,T -6 cm ).Toate acestea au importanță colosală participînd la compensarea greutății burticii în timpul sarcinii .O importanță deosebită au și prezența curburilor fiind două tipuri :în plan sagital și în plan frontal .În plan sagital curburile sunt orientate fie cu convexitatea înainte cînd se numesc lordoze fiind două la număr,lordoza cervicală și lordoza lombară,fie cu convexitatea înapoi cînd se numesc cifoze fiind la fel două ,cifoza toracală și cifoza sacococcigiană.În plan frontal curburile sunt orientate cu convexitatea la stînga sau la dreapta . Există trei curburi:

-curbura cervicală cu convexitatea la stînga,

-curbura toracală cu convexitatea la dreapta ,

-curbura lombara cu convexitatea la stînga .

Toate aceste curburi pot suferi modificări pe parcursul vieții .Astfel ,curbura toracală este primară ,fiind determinată de tracțiunea mușchilor mai dezvoltați la membrul superior drept ,celelalte curburi sunt compensatorii .La stîngaci curburile sunt orientate în sens invers .Curburile pot varia de la un individ la altul ,atenuate sau accentuate de morfologia părților moi (grăsime ,mușchi ).

Conform unui studiu realizat de Science Daily partea de jos a coloanei a evoluat devenind mai flexibilă și mai rezistentă decît a bărbaților pentru a spori confortul și mobilitatea în timpul sarcinii și pentru a asigura adaptarea organismului la sarcina de a crea un copil timp de 9 luni în timp ce mama stă în picioare .Atît la bărbați cît și la femei ,curbura lordotică stabilizează partea de sus a organismului mai întîi apoi partea de jos.Cercetătorii au studiat 19 femei însărcinate cu vîrste cuprinse între 20 și 40 de ani și au descoperit că atunci cînd stau în picioare ,femeile se lasă pe spate,mărindu-și lordoza cu pînă la 60 % pînă la sfîrșitul termenului .Astfel femeile însărcinate mențin un centru gravitațional stabil deasupra șoldurilor.Cercetătorii au demonstrat de asemenea, pentru prima dată, că vertebrele lombare diferă la bărbați și femei în feluri care scad forța pe care extensia lombară a sarcinii o apasă pe mijlocul femeilor însărcinate.La femei, lordoza este ușor diferită de cea a barbaților deoarece curbura se extinde pe 3 vertebre în timp ce la bărbați, curbele se întind doar pe doua vertebre. Întinderea pe 3 vertebre îi permite mamei să își mărească lordoza restabilindu-și centrul de greutate deasupra șoldurilor și compensînd pentru greutatea fătului.Una dintre cele mai frecvente plângeri în timpul sarcinii sunt durerile de spate. Dureri de spate pot apărea aproape în orice stadiu al sarcinii, iar uneori urmărește femeia și în termen de câteva luni după naștere.De îndată ce copilul crește și devine mai greu, crește presiunea pe partea din spate și talie, pentru a sprijini burta în creștere. Intensitatea de dureri de spate afectează, de asemenea, poziția fătului în uter din cauza creșterii substanțială în dimensiunea abdomenului la femeia însărcinată unde se deplasează centrul de greutate. Astfel durerile sunt datorate în special creșterii în greutate de pînă la 350-400 grame pe săptămînă și a modificării centrului de greutate.Încercarea de a se adapta la acest lucru, ea este forțată să se aplece mai mult înapoi în regiunea lombară. În plus, creșterea rapidă în greutate oferă o povară suplimentară asupra întregului sistem musculo-scheletic, în special la nivelul coloanei vertebrale.Prin dezvoltarea unui hormon special — relaxin la femei, se petrec modificări ale articulațiilor osoaselor (cartilaje, ligamente), inclusiv și oasele bazinului. Ca rezultat al acestui tip de «înmuiere» oasele bazinului devin mai extensibile, care facilitează trecerea fătului prin inelul pelvin în timpul nașterii.În afară de aceasta din corpul mamei însărcinate sunt luate cantități mari de substanțe nutritive necesare pentru creștere și dezvoltarea copilului, inclusiv vitamine și calciu, care sunt necesare pentru funcționarea normală a sistemului musculo-scheletic. Dacă nu are loc restabilirea necesarului de vitamine și minerale, aceasta poate provoca diverse boli, manifestînduse, inclusiv sub formă de dureri de spate și oase pelviene.Contribuie la dezvoltarea durerii purtatul pantofilor incomozi, cu tocuri înalte, de lungă durată, postura necorespunzătoare atunci când îndeplinești lucrul sedentar, dar și mușchii slabi, care cu greu se luptă cu munca suplimentară. Toate acestea provoacă durere în diferite părți ale spatelui și pelvisului.Uneori, dureri de spate și pelvis sunt simptome de boli disponibile înainte de sarcină ale sistemului musculo-scheletice și a altor organe interne. De exemplu, durere în orice parte a spatelui pot fi asociate cu osteocondroza spinală, hernie de disc, scolioză și alte afecțiuni ale coloanei vertebrale.Provocă în mod normal durere lucrul prelungit în poziții incomode și activitate fizică excesivă. Cu o consolidare accentuată a sarcinii în spate, este posibil să apară o durere ascuțită, care interferează cu extensia spinării normală. Într-o astfel de situație e nevoie de sfaturile neurologului.În timpul sarcinii, durerea apare de obicei la nivelul coloanei vertebrale lombare sau dureri pelviene.

Durere în lombare

O astfel de durere la femeile gravide nu diferă de la dureri de spate obișnuit. Durerea de obicei, se mărește cu ședințe prelungite, ridicarea de greutati sau statul în picioare prelungit.

Dureri pelviene

Aceste dureri apar de 3 ori mai des decât durerea la nivelul coloanei vertebrale lombare. Aceste dureri sunt profunde și distribuite în talie pe una sau pe ambele părți. Aceaste dureri pot iradia în fese. Astfel de dureri mai jos de genunchi de obicei nu se răspândesc. În repaus, ele nu trec imediat, dar în dimineață poate prezenta o ușoară rigiditate. Durerea poate fi exacerbată în următoarele acțiuni:

Urcatul scărilor.

Schimbarea frecventă a poziției în timplul somnului .

Într-o poziție așezată și în moment de ridicare.

La ridicarea greutății, de rotație sau de înclinare.

La mersul pe jos.

Activitățile asociate cu ședere prelungită în aceeași poziție (calculator) crește riscul de durere. Spre deosebire de durerile convenționale, sala de fitness si exerciții fizice intense nu este necesară pentru a rezolva această problemă.

Cea ce poate ajuta la durerile de spate în timpul sarcinii este :

Mișcarea

Încercarea cât mai des posibil pentru a schimba poziția corpului în timpul zilei (cel puțin la fiecare jumătate de oră).

Înot sau baie

Înot sau scufundarea într-o baie de apă caldă duce la reducerea presiunii asupra coloanei vertebrale.

Schimbarea poziției în timpul somnului

Încercarea de a dormi pe partea stângă, aplicând perna între genunchi. Această situație îmbunătățește fluxul de sânge a uterului și reduce presiunea asupra nervului sciatic.O altă piernă poate fi plasată sub brațul drept pentru a preveni dureri la nivelul de sus a coloanei vertebrale;

Ajutor

Multe femei le ajuta astfel de metode, cum ar fi acupunctura, masajul sau terapia manuală.

Bandaj pentru burtă

Uneori, un bandaj special pentru burtă ajută uniform să distribuie greutatea în plus..

Exerciții de dureri de spate in timpul sarcinii

Când sunt prezente dureri de spate foarte bine ajuta exercițiu de zi cu zi. Este necesar de ales exerciții de spate care nu cauzează disconfort serios și care se pot îndeplini cu ușurință. Există exerciții bune concepute special pentru femeile însărcinate (de exemplu, yoga pentru femeile însărcinate ).

1.9.Acțiunea hormonilor asupra ligamentelor și discurilor intervertebrale.

Hormonii au importanță majoră în dezvoltarea și funcționarea țesutului conjuctiv care intră în alcatuirea articulațiilor coloanei vertebrale.

Tulburările endocrine pot duce la modificarea proprietăților fizice ale țesutului conjuctiv și în consecință la apariția unor boli articulare ale coloanei vertebrale și nu numai .

Glanda Pituitară-producția excesivă de hormoni de creștere duce la o creștere exagerată a copiilor ,rezultînd gigantismul sau la acromegalie.

Artrita întîlnită în acromegalie este un tip distinct de boală degenerativă articulară care cauzează degenerarea articulațiilor mari ,asociată cu proliferarea osoasă și dureri frecvente în spate.Mobilitatea excesivă a articulațiilor este întîlnită pînă în stadiile avansate ale bolii. Creșterea articulațiilor este provocată de colecția fluidelor dar și de proliferarea țesutului conjuctiv.

Cresterea exagerată are loc mai ales la articulațiile degetelor. Pot sa apară și deformări posturale constînd în curbarea și modificarea coloanei verterale.

 Hormonul de creștere contribuie la producerea unui număr important de celule cartilaginoase care determină creșterea exagerată și curbarea cartilajelor, fapt ce conduce la degenerarea acestora și la creșterea exagerată a oaselor de lîngă articulații.

1.10.Vertebroneurologia și verticalitatea coloanei vertebrale.

Conform Științelor medicale Akademos, Vertebroneurologia este știința despre manifestările clinice, funcționale și organice ale sistemului nervos periferic și selectiv, ale sistemului nervos central, în caz de afectare a vaselor măduvei spinării și sistemului vascular vertebro-bazilar. În ce privește sindroamele neurologice specifice, acestea se evaluează conform extinderii proceselor distrofice ale coloanei vertebrale, cel mai des întâlnite în suferința cronică a omului. Este urmarea imperfecțiunii filogenice a coloanei vertebrale, care asigură verticalitatea corpului uman, coloana vertebrală reprezintând un resort (arc de suspenzie) de sprijin, alcătuită din segmente osoase strâns legate între ele prin discuri intervertebrale și un aparat puternic de ligamente . Ia.Iu. Popeleanski consideră coloana vertebrală ca fiind un organ de sprijin, mișcare și apărare, compus dintr-o organizare osoasă și țesuturi conjunctive care asigură funcția statică, dinamică, de resort și apărător neuromuscular. El arată că în literatura de specialitate americană și cea europeană definiția de osteohondroză lipsește, complexitatea și profunzimea acestei probleme nu se pomenește, specialiști vertebroneurologi nu sunt doar vertebrologi. În literatura engleză în general se ignoră noțiunea de osteohondroză și sindroamele neurologice vertebrogene sunt raportate numai la spondiloză. Se studiază o singură variantă a vertebroneurologiei – compresia structurilor neurovasculare provocate de herniile discale. În ciuda unui nivel înalt de studiere a afecțiunilor neurologice, în literatura apuseană nu figurează definițiile sindroamelor reflexe ale osteohondrozei. Această omitere se atestă și în Clasifi carea Internațională a Bolilor, realizată fără participarea savanților ruși care sunt adepți și promotori notabili ai acestei direcții științifice. Școala de vertebroneurologie Vertebroneurologia a început să se formeze prin anii 1970. Unul din fondatorii vertebroneurologiei este savantul rus Iurii Popeleanski, care a activat prin anii ’50 la Chișinău, la catedra de psihiatrie, deși absolvise secundariatul în Institutul de Neurologie din Moscova. Însă, tocmai începuse campania împotriva profesorilor evrei din Moscova. În urma acestor represalii, la Chișinău au fost concediați doi conferențiari evrei de la Institutul de Medicină – Z.Sosonkin și Iu.Popeleanski. Primul a îmbrățișat activitatea practică pe specialitatea de neurochirurgie, iar al doilea s-a transferat la Novokuznețk, în Siberia. Acolo Iu.Popeleanski a și început studierea osteohondrozei cervicale. A susținut pe această temă teza de doctor habilitat și a continuat să formeze o direcție nouă – vertebroneurologia, continuând ulterior studierea acestei probleme la Kazani. Subsemnatul, după susținerea tezei de doctor în medicină în 1962, sub tutela profesorului Boris Șarapov, pe trauma experimentală a măduvei spinării, a continuat studierea dereglărilor vasculare ischemice ale măduvei spinării. Ca rezultat, în 1971 a susținut teza de doctor habilitat. Aceste disertații se referă preponderent la dereglările ischemice vasculare medulare provocate de modifi cările coloanei vertebrale, mai cu seamă degenerativ-distrofice, ca osteohondroza, spondilopatia hormonală, osteohondropatia juvenilă. Însă problema vertebroneurologiei este mai vastă. Ea implică și durerea lombară, compresia radiculară, procesele fibrozante ale meningelor, sindroamele miofasciale și altele. Cu toate că problema osteohondrozei se discută aproape anual la importante foruri științifice, este abordată sub aspect neurologic, ortopedic, neurochirurgical, radiologic, reumatologic în diferite monografii și articole, totuși acest domeniu al științei se află în stadiu de modelare. Cele mai frecvente afecțiuni ale coloanei vertebrale sunt cele degenerative distrofice – osteohondroza, spondilopatia osteoporotică și osteohondropatia juvenilă Scheuermann Mau.Osteohondroza vertebrală -termenul fusese introdus în literatura de specialitate de A.Hildebraundt (1933). La baza procesului se află afectarea primară a complexului pulpos al omului matur. În debut are loc desecarea țesutului nucleului, pierderea turgorului. În centru se formează o cavitate cu conținut fragmentat mărunțit. Schmorl (1932) a denumit acest stadiu hondroz. Apoi începe fragmentarea păturilor interne ale inelului și distrugerea fibrelor de la centru spre periferie. Fibrele externe se împing în unghi dintre corpul vertebral și ligamentul anterior longitudinal. Concomitent cu schimbările inelului fibros și a cartilagiului hialin are loc indurația plăcii cartilaginoase. Simultan se desfășoară în formă de chist (cistoformarea), micșorarea înălțimii verticale a corpurilor vertebrale. Mai mult suferă discurile L4-L5, L5-S1. Spondilografic osteohondroza se caracterizează prin aplatizarea discului, neregularitatea plăcilor cartilaginoase, osteofiți orizontali, subluxația corpului vertebral adiacent retro sau pseudospondilolisteza, care este apreciată de ortopezi ca instabilitatea segmentelor coloanei vertebrale. Hipermobilitatea locală este primul simptom al osteohondrozei. Osteofiții în osteohondroză sunt îndreptați orizontal, dar în spondiloză – vertical, înălțimea discului rămânând normală în spondiloză. În structura generală a bolilor, cele mai reprezentative sunt bolile sistemului nervos periferic care ocupă locul trei după gripă și traumatism în grupa bolilor neurologice. Din această grupă, 77 la sută sunt de etiologie vertebrogenă. Omul plătește scump pentru mersul său vertical biped. Acest fenomen al evoluției sale fizice a dus la diferite disfuncții ptozice, precum ptoza renală, gastrică, intestinală, hepatică, uterală, inclusiv herniile discale vertebrale. Osteohondroza vertebrală survine cu vârsta. După datele lui Iu.Popeleanski (2003), în jurul vârstei de 40 de ani la fiecare a doua persoană se depistează modificări degenerative ale coloanei vertebrale, către 50 de ani la 70% din populație, către 70 de ani – la 90%. Însă complicații neurologice se certifică numai la 12-14% din populație cu osteohondroză vertebrală. Factorii de risc care declanșează osteohondroza sunt numeroși. O importanță deosebită au factorii ereditari. Fiecare persoană se naște cu un anumit metabolism care este codificat de anumite gene. Prin urmare, metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor, hormonilor și mineralelor se află sub controlul genetic. Pornind de la schimbările ereditare ale metabolismului, la fi ecare persoană pot să se producă diferite schimbări la care se mai adaugă factorii de risc exogeni. Astfel, este valabilă următoarea clasificare:

Factori de risc predispozanți:

a)anomalii congenitale: sacralizarea, spina bifida,

b) insuficiența constituțională a apăratului mezodermal și muscular (25% din efort cade asupra carcasului muscular paravertebral),

c)dereglări metabolice, hormonale (podagra, diabet),

d)artrite infecțios alergice.

2. Factori de risc favorizanți: ocupații profesionale (șoferi, conductori de tren, hamali, dactilografe).

3. Factori de risc provocatori: traume neînsemnate, efort fizic, căderi, sărituri, ridicare de greutăți.

Ca urmare, între disc și vertebre se pot produce un șir de modificări imagistice: – îngustarea spațiului intervertebral – lordoza fiziologică ștearsă – subluxația unei vertebre față de cea adiacentă – scolioza – formarea osteofi telor marginale uncovertebrale – deformarea găurii intervertebrale – instabilitatea funcțională vertebrală cervicală – hernii și protruzii ale discului intervertebral .Osteohondroza vertebrală poate declanșa următoarele sindroame neurologice: – radicular – neuromuscular reflex – vascular ischemic medular – vascular cerebral în bazinul vertebrobazilar – sindromul simpatic cervical dorsal. Cel mai frecvent este sindromul radicular, care se întâlnește aproximativ în 70% de cazuri ale afecțiunilor sistemului nervos periferic și este provocat de o protruzie de disc. Cel mai grav este ictusul ischemic medular acut ce debutează cu o radiculopatie bilaterală violentă de scurtă durată și cu declanșarea unei para- sau tetraplegii flască, acompaniată de dereglări de sensibilitate sublezionale și dereglări sfincteriene în timp, de la câteva minute până la 1-2 zile. În diagnosticul ictusului ischemic acut o importanță deosebită o are examinarea lichidului cefalo-rahidian, care în primele zile nu prezintă schimbări și numai în cea de-a 5-a zi apare o disociere proteico-celulară relativă cu majorarea proteinelor, precum și eritrocite schimbate, neutrofile, limfocite, care corespund formulei sanguine. Aceste schimbări licvoriene sunt cauzate de microhemoragii din zona infarctului medular și descompunerea țesutului ischemizat. Protruzie discală C5-C6 cu ictus ischemic la nivel cervical → Mielopatia discirculatorie ischemică debutează lent progresiv, inițial cu o claudicație intermitentă medulară, dar în funcție de localizarea și intensitate.

Manifestările neurologice în spondilopatia osteoporotică sexoidă.Spondilopatia osteoporotică sexoidă întrunește o complexitate de simptome clinice, biochimice, radiologice sugerate de deficitul hormonilor sexoizi relevați de diferiți factori endogeni și exogeni, care micșorează funcția glandelor sexuale, chiar și până la menopauză.

Depistarea și tratamentul precoce al deficitului hormonal ar preveni diferite complicații atât la nivelul osos, cât și la nivelul nervos.

Clinica osteoporozei hormonale vertebrale este foarte săracă și se referă mai ales la fracturi patologice cu un sindrom algic violent.

Complicațiile vasculare medulare și cerebrale sunt influențate de dereglările metabolismului lipidic, proteic, mineral, provocate de insufi ciența hormonilor sexoizi. În patogenia sindroamelor neurologice declanșate de insuficiența hormonală un rol important îi aparține hiperholesterinemiei, hiperlipidemiei, hipoproteinemiei, dismetabolismului mineral.

Mecanismele etiopatogenetice de formare a spondilopatiei hormonale și a sindroamelor neurologice .

Deficitul hormonilor sexuali

Aceste manifestări clinice se evidențiază la debut prin distonie vegetovasculară, declanșând un sindrom pseudoneurastenic, iar treptat progresează ateroscleroza medulară și cerebrală, provocând o encefalomielopatie. Pe acest fundal la nivelul măduvei spinării procesul vascular se agravează de modificările degenerative distrofice. Arteriile medulare sunt comprimate de osteofiți, de ligamente și de meninge osificate, provocând focare ischemice acute sau lent progresive cu sindroame preponderent motorii în funcție de nivelul afectării arterelor radiculo-medulare, provocând o mielopatie discirculatorie cu para- sau tetraplegie spastică, spastico-atrofi că sau atrofică. Osteoporoza vertebrală se află pe locul al 4-lea printre cele mai răspândite boli care duc la invaliditate, după bolile cardiovasculare, diabetul zaharat și bolile oncologice. Numărul bolnavilor este în creștere în legătură cu creșterea longevității, raportul dintre femei și bărbați fiind de 7:1. La fiecare a 4-a femeie după 50 de ani se întâlnește compresia unei vertebre însă, în 15% cazuri, afectarea parcurge fără simptome și nu este diagnosticată. În țările europene diagnosticarea osteoporozei este o problemă actuală, deoarece lipsește informarea elementară a populației despre această patologie. Experiența mondială arată că informarea și profilaxia sunt principalele surse de luptă contra acestei afecțiuni. În SUA, de exemplu, datorită mediatizării largi a pericolului osteoporozei, nivelul de informare s-a ridicat de la 15% la 85%, fapt ce permite realizarea unor ample acțiuni profilactice. Simptomele generale în spondilopatia hormonală sunt următoarele: adipozitate, înpăstare, sindromul pseudoneurastenic, sindrom algic în sistemul osos (coaste, oasele mâinilor și picioarelor și în coloana vertebrală), memorie scăzută și dereglări din partea sistemului digestiv, care se manifestă prin constipații sau diaree, cifoză, scăderea în înălțime cu 2-3 cm, ce provoacă o plică orizontală în regiunea abdomenului. În stabilirea diagnosticului de spondilopatie hormonală este importantă anamneza insuficienței hormonale (biochimia hormonilor și metabolismului, menstruații tardive, oligodismenoreea), simptomatologia generală, densitometria sistemului osos și radiografia, ultimele având o importanță decisivă.Tratamentul se efectuează în două direcții La persoanele tinere, de vârstă preclimacterică, tratamentul este îndreptat spre activizarea funcțiilor glandelor sexuale (vitaminele A și E, prefizona, gonadotropina, preparate de calciu, vasculare etc.). La persoanele de vârstă postclimacterică se administrează preparate de substituție a hormonilor sexuali feminini în doze mici timp de 2 săptămâni, făcându-se repaos alte 2 săptămâni. Se administrează 3 cure de tratament de acest fel, repetându-se de 2 ori pe an și alte preparate hormonale (trisexvens, cliogest, estrofen). Se administrează și preparate complexe cu conținut de vitamine și minerale, acid nicotinic în doze crescânde, dietă bogată în vitamine și minerale. În ultimul timp a apărut o serie de preparate medicamentoase contra osteoporozei: osin, ossident complevit, osteohin, calcitonin, bonviva, teraflex, ostalon. O mare importanță are dieta bogată în proteine și calciu, brânzeturi, carne de bovine.

Osteohondropatia juvenilă vertebrală Scheuermann-Mau. Osteohondropatia juvenilă este cea mai frecventă afecțiune a coloanei vertebrale în perioada juvenilă. Criteriile diagnostice de bază sunt cuneiformizarea a trei vertebre adiacente cu formarea unei cifoze toraco-lombară, neregularitatea platourilor vertebrale, herniile Schmorl, reducerea spațiilor intervertebrale. Etiologia și patogenia acestei maladii este elucidată insuficient. Se acceptă rolul ereditar. Importanța socială și medicală se determină prin prevalența înaltă a bolii, gravitatea ei șicomplicațiile neurologice. Manifestările neurologice apar atât în faza de debut la vârsta de 12-18 ani cu un sindrom algic toraco-lombar, uneori ictus medular acut, cât și în stadiul tardiv cu un sindrom radicular toraco-lombar, dereglări vasculare ischemice acute și cronice (mielopatia). Sindromul radicular este localizat mai frecvent în regiunea toraco-lombară, spre deosebire de cel discogen, care este localizat mai frecvent în regiunea lombară inferioară. Ictusul medular acut este cea mai gravă complicație a patologiei în cauză, care evoluează atât la adolescenți, cât și la adulți după un efort fizic, clinic debutând prin paraplegie flască, tulburări de sensibilitate sublezionale și dereglări sfincteriene. Mielopatia ischemică lent progresivă în cadrul maladiei Scheuermann se declanșează în decada a patra a vieții, focarul ischemic fiind localizat la nivelul toracic, cu o evoluție insidioasă progresivă, în debut manifestându-se clinic printr-o claudicație intermitentă medulară, treptat progresând într-o parapareză spastică sau spastico-atrofică. *** Așa dar, măduva spinării și coloana vertebrală, complet deosebite structural, alcătuiesc, totuși, un organ unitar din punct de vedere topografic și al morfopatologiei. Discul intervertebral, împreună cu vertebrele adiacente și cu ligamentele galbene, alcătuiesc un tampon elastic care amortizeazășocurile primite, asigurând elasticitatea și amplitudinea mișcărilor. Intimitatea anatomică a măduvei spinării cu vertebrele, discurile intervertebrale și rădăcinile explică frecvența semnelor neurologice în afecțiunile vertebrale.Cunoașterea patologiei vertebro-medulare este astăzi într-o nouă fază, iar metodele de cercetare sunt bine puse la punct. Imagistica magneto-nucleară contemporană, electrofiziologia modernă aduc date suficiente pentru precizarea diagnosticului etiologic, topografic și pentru stabilirea indicației terapeutice, permițând astfel punerea unui diagnostic precoce și instituirea la timp a tratamentului, ceea ce a condus la îmbunătățirea rezultatelor terapeutice.Un nou capitol al vertebro-neurologiei sunt sindroamele neuromusculare reflexe și sindromul miofascial. După 75 de ani, 80% din populația globului pământesc suferă de dureri în regiunea inferioară a spinării, 33% din consultațiile medicului de familie sunt legate de durerile în regiunea lombară. Investigațiile genetice a dereglărilor degenerative în regiunea lombară se urmăresc în 3 generații la 94,2 % de pacienți. Dereglările degenerative ale coloanei vertebrale se depistează la părinții pacientului în 46,4%, deci în bună parte este legată de factorul genetic. În funcție de naționalitate, osteohondroza vertebrală se întâlnește la asiatici în 8%, africani 31% și europeni 46%. În compresia arterelor medulare un rol important are osificarea meningelor, ligamentelor paramedulare și stenoza canalului vertebralprin protruzii discale. Imagistica (RMN, CT, spondilografia) reflectă rolul schimbărilor în coloana vertebrală (localizarea stenozei de canal, hipertrofia și osificarea ligamentelor, hipertrofi a fațetelor intra-articulare, osteofite și protruzii-hernii discale) în declanșarea complicațiilor neurologice, precum și la determinarea focarului ischemic, localizarea și mărimea lui. Tratamentul necesită a fi axat pe îmbunătățirea metabolismului hondro-osos al coloanei vertebrale și tratamentul dereglărilor vasculare medulare, radiculare,perfecționarea intervențiilor neurochirurgicale în conformitate cu indicațiile prevăzute.

Sursele și nu este nimic spus despre structură sau morfologie în normă (vascularizare, inervare) și mai apoi mecanismul, patogenia instalării uneia sau alteia maladii.

2.MATERIALUL ȘI METODELE DE CERCETARE.

2.1.Metodologia cercetării teoretice .

În studiul dat a fost revizuită literatura de specialitate care apus în evidență rolul ligamentelor și discurilor intervertebrale în biomecanica coloanei vertebrale .

.

2.2.Analiza materialului clinic.

În studiul realizat au fost incluși 20 de pacienți cu suspecție la afecțiuni ale ligamentelor și discurilor intervertebrale cu dereglarea biomecanicii coloanei vertebrale necesitînd consultația medicului de familie și ca ulterior consultația specialistului cu confirmarea diagnosticului stabilit inițial în perioada:01.09.2015-20.11.2015.Pacienții au fost incluși în studiu în ordinea adresării ,în baza consimțămîntului informat.Toți pacienții au fost din Raionul Orhei.Ei prezentau o structură socio –economică și etnică comparabilă.Colectarea datelor s-a realizat în 2 etape :

studierea prospectivă și analiza retrospectivă din cartela medicală a fiecarui pacient în parte în urma adresării acestora la CMF Orhei .

Studierea prospectiva și analiza retrospectivă a datelor din cartela medicală s-a realizat inopinat cu extragerea datelor anamnestice ,clinice de evoluție a afecțiunii și a rezultatelor examinarilor efectuate .Pacienții din lotul studiat au fost examinați conform unui algoritm ce a inclus :

-date demografice ,

-date anamnestice ,

-date clinice ,cu privire la evoluția afecțiunii ,

-si rezultatele examinărilor efectuate ce au inclus la rindul lor:

-datele personale și demografice (numele ,vîrsta ,sexul ,adresa);

-evidențierea factorilor de risc : vîrsta înaintată,antecedentele patologice înascute sau dobîndite .

2.3.Metode de diagnostic în depistarea afecțiunilor ligamentare și discurilor intervertebrale.

Una din cele mai simple metode de diagnostic este :

Examenul clinic –care începe cu :

Inspectia

Pacientul esteurmărit din lateral, și anume se urmărește curbura toracică (daca este vizibil marită). Pacientul este rugat să se aplece înainte, urmărindu-se curbura coloanei (eventuala cifoză). Pacientul este rugat să stea cu spatele drept și să încerce o extensie a coloanei (împinge umerii în spate). Se urmareste curbura (cifoza). Curbura lombară se inspectează cu pacientul în picioare. Dacă lordoza fiziologică nu există, sau dacă ea este plată ori inversată, cele mai probabile cauze fiind tasările discurilor intervertebrale, osteoartrita, infecțiile corpurilor vertebrale și spondilita anchilozantă.O crestere a curburii lombare este considerată normală mai ales la femei, sau poate fi în asociere cu proeminența L5 și sacrumul. Această creștere a curburii lombare poate fi și secundară creșterii curburii toracie sau deformării flexiei șoldului sau șoldurilor. Din posterior, pe suprafata spatelui, se urmaresc spații “cafea cu lapte” care pot sugera neurofibromatoză și scolioza asociată. O zonă păroasă sau o pată umflată la nivelul lombar pot sugera spina bifida.Se urmăresc cicatrici postoperatorii la nivelul coloanei vertebrale. Se urmăresc daca umerii și șoldurile sunt la același nivel. Se inspecteazăcoloana pacientului, acesta aflîndu-se în sezut. Dispariția unei curbe anormale sugerează că scolioza este mobilă și secundară unei scurtări a piciorului. Urmatorul pas este de a masura și compara membrele inferioare.Dacă în poziția șezut a pacientului, la inspecție  scolioza persistă, pacientul este rugat să se aplece înainte; dacă curbura dispare, înseamnă că este destul de mobilă și cel mai probabil are origine posturală.

Dacă curbura rămîne, înseamnă că scolioza este fixă (scolioza structurală). Prezenta unei  “cocoașe” confirmă diagnosticul (se poate măsura cu goniometrul).

Siringomielia este  prezentă în aproape un sfert din cazurile de scolioză juvenilă idiopatică și din această cauză un examen RMN este obligatoriu. Mai scurt, se descrie punctele cheie

Palparea

  Pacientul în șezut este rugat să se aplece înainte, se palpează de-a lungul coloanei vertebrale eventualele zone de sensibilitate dureroasă. Slabiciune aparută la nivelul joncțiunii sacroiliace se poate datora unei dureri mecanice de spate sau unei infecții sacroiliace. Cu pacientul în picioare, se palpează cu degetele coloana lombară pînă la sacru. Dacă se simte o treaptă la nivelul joncțiunii lombosacrate se consideră a fi semn de spondilolistezis.

Percuția

Pacientul aflat în picioare, aplecat înainte, este percutat de-a lungul coloanei de la vertebrele cervicale la sacru (durerea apare de obicei în cazul tuberculozei, infecțiilor, fracturilor, neoplasmului).

Mobilitatea

Pacientul este rugat să încerce să-și atingă degetele de la picioare în timp ce examinatorul urmarește atent coloana, căutînd  eventuale restricții. Se urmarește și flexia șoldului.Flexia coloanei poate fi masurată în mai multe feluri:

– distanța dintre degete și podea (fiziologic  se consideră între a atinge podeaua și aproximativ 7 cm de aceasta).

_se măsoară flexia coloanei cînd pacientul atinge cu ambele mîini 1/3 medie a tibiei. Flexia maximă a coloanei toracice este de 45 grade aproximativ iar a celei lombare, de 60 de grade. Cînd coloana se flexează, spațiile intervertebrale se măresc (se măsoară diferența dintre poziția indiferentă și cea flectată a coloanei).

-Metoda de măsurare Schober (de la spina iliacă postero-superioară se marchează 15 cm de spină și pacientul este rugat să se aplece înainte. Dacă distanta marcată crește cu 6-7 cm este considerat normal (mai puțin de 5 cm indică o afecțiune patologică). Măsurarea flexiei toracice se face pe aceleași însemnări și anume de la punctul 0 notat în sus 30 de cm (flexia toracică nu este mare, doar de aproximativ 3 cm).

Cu pacientul în picioare,se fixează coloana lombară cu o mînă iar cu cealaltă fixată pe umar încearcă o extensie a trunchiului (extensia maximă toracică, cel puțin teoretic 25 de grade iar extensia lombară de 35 de grade, extensia totală în jur de 30 de grade).

Flexia laterală. Pacientul cu brațele întinse pe langă corp se înclină în dreapta apoi în stînga. Se măsoară punctul cel mai de jos unde pacientul atinge cu degetele (se măsoară unghiul format de o linie verticală prin T1, S1, media de fiecare parte trebuie să fie undeva la 30 de grade).

Rotația. Pacientul în șezut este rugat să-și rotească trunchiul în dreapta și stînga (se măsoară unghiul facut de o dreaptă care uneste cei doi umeri și pelvis; unghiul maxim este de 40 grade și este facut în mare parte de coloana toracică, contribuția lombară este de aproximativ 5 grade).Osteoartrita șoldului este des confundată cu prolapsul discului intervertebral. Cu pacientul aflat în decubit dorsal cu genunchiul în flexie  se execută o rotație completă a șoldului (dacă nu apare durere la extremele rotației, se poate exclude osteoartrita). Pacientul în decubit dorsal, cu picioarele întinse, asistat de examinator ridică piciorul (se urmăreste fața pacientului și acuzele de durere la nivelul șoldului sau a coloanei). Dacă nu acuză nici o sensibilitate dureroasă, testul este considerat negativ. Dacă durerea apare de la genunchi în jos, înseamnă că este afectat nervul sciatic. Se coboară piciorul pînă durerea dispare și se imprimă o dorsoflexie a piciorului (testul agravează durerea sau parestezia nervului sciatic).Pacientul în decubit ventral, flectează asistat genunchii (durerea apare în leziunile discurilor lombare). În aceeași poziție examinatorul ține genunchii flectați la 90 de grade și încearcă să ridice membrul inferior (extensie a șoldului). Se urmărește sensibilitatea dureroasă ce poate apărea la nivelul L4-L5, L5-S1. Cu ciocănelul se percutează genunchiul (se urmarește integritatea segmentului L4). La percutarea gleznei segmentul vertebral urmărit este S1. Iarăși nu descrie detaliat puțin mai scurt

Radiografia simplă poate depista o tumoră sau orice fractură la nivelul coloanei vertebrale .

Spondilografiaeste metoda de bază în diagnosticul scoliozei ,bine cunoscută și folosită pe larg în ortopedia peditrică.Se folosesc următoarele proecții de bază:

-antero-posterioară,

-laterală,

-functională,

-< Cobb-“Standartul de aur ”

Imagistica prin rezonanță magnetică a coloanei vertebrale –esteexamenul imagistic prin rezonanță magnetică multiplane ce atestă prezența de modificări degenerative-distrofice la nivelul elementelor disco-vertebrale .

Tomografie Computerizată a coloanei vertebrale se poate de efectuat separat pentru fiecare zonă în parte și permite evaluarea modificărilor de formă,poziție,dimensiune,structură și densitate trabeculară osoasă în procesele degenerative –distrofice (atroze,protruzii ,hernia ) și dereglări de static,tumori ,anomalii de dezvoltare ,fracture ,stări postinterventionale.

3.SINTEZA REZULTATELOR OBȚINUTE.

Afecțiunile ligamentelor și discurilor intervertebrale sînt recunoscute univoc ca fiind afecțiuni multifactoriale, poligenice impactul cărora în dereglarea biomecanicii coloanei vertebrale este definit de a se situa pe locul 3 după afecțiunile oncologice și cardiovasculare .Afecțiunile ligamentelor și discurilor intervertebrale determină semnificativ dereglarea biomecanicii coloanei vertebrale care sunt influiențate de două componente ale sistemului medical :calitatea diagnosticului precoce și competența supravegherii pacienților din perioada inițială depistării cît și calitatea investigațiilor monitorizate prin controale profilactice obligatorii.Obiectivele profilactice constau în implementarea unui plan de screening ce are drept scop depistarea precoce și tratarea pacienților cu afecțiunile coloanei vertebrale cît și intensificarea monitorizării evoluției cazurilor în vederea optimizării conduitei medicale și rezultatele acesteia .

Prezentul studiu a vizat evaluarea impactului afecțiunilor ligamentelor și discurilor intervertebrale și rolul acestora asupra biomecanicii coloanei vertebrale cît și performanța strategiilor de sceening ce urmărește depistarea precoce în rîndul pacienților maturi cît și în rîndul copiilor a afecțiunilor colaonei vertebrale urmînd ca ulterior reducerea numarului de pacienți a căror afecțiuni sînt preponderant legate de coloana vertebrală.

În studiu dat au fost incluși 20 de pacienți,cercetați în perioada 01.09.2015-20.11.2015.,locuitori ai Orașului Orhei,mediul Urban .

Conform adresării la medicul de familie pacienții au fost divizați în două categorii :

bărbați-5

femei-15

Vîrsta minimală a pacinților a fost de 28 ani,iar maximal de 69 de ani .Se știe că există o corelație între vîrsta pacientului și riscul apariției afecțiunilor coloanei vertebrale.Acest fapt m-a determinat să divizez pacienții din lotul de studiu conform criteriului de vîrsta (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1.Distribuția pacienților eșantionului total după grupe de vîrstă

Astfel distribuția pacienților după grupe de etate evocă concentrarea acestora la vîrsta de 50-60 ani (cu 2 pacienți din 5 în rîndul bărbaților și 12 pacienți din 15 în rîndul femeilor).O altă clasificare a pacinților a rezultat în urma colectării datelor anamnestice după prezența factorilor de risc (tabelul 3.2).

Tabelul 3.2.Distribuția pacienților eșantionului total în funcție de prezența factorilor de risc

Analiza rezultatelor interviului ,examenului clinic și diagnosticului la pacienții eșantionului total a stabilit prezența următorilor factori de risc ce contribuie la apariția afecțiunilor coloanei vertebrale: antecedente obstetricale ocupînd locul de frunte în rîndul femeilor cu -5 paciente din 15 ,urmat de vîrsta înaintată cu -4 paciente din 15 ,de altfel vîrsta înaintată este și facorul principal în rîndul bărbaților cu -2 pacienți din 5,un alt factor principal sînt factorii nocivi fiind cauza afecțiunii coloanei vertebrale la -3 pacienți ,antecedente familiale-2 pacienți și nu în ultimul rind antecedentele personale cu -1 pacient în rîndul femeilor.

O altă clasificare ce este în corelație cu factorii de risc este clasificarea conform intervalelor de vîrsta (tabelul 3.3),(tabelul 3.4).

Tabelul 3.3.Distribuția pacienților (bărbați) conform intervalelor de vîrstă

Notă: n – numărul de pacienți.

Distribuția pacienților conform anamnesticului,semnelor de alarmă și grupelor de vîrstă relevă predominarea vîrstei înaintate la pacienții de sex masculin cu vîrsta cuprinsă în intervalul 50-55 ani.

Tabelul 3.4.Distribuția pacienților (femei) conform intervalelor de vîrstă

Notă : n – numărul de pacienți.

În rândul pacienților de sex feminin predomină antecedentele obstetricale cu vîrsta cuprinsă în intervalul 50-55 ani,urmată apoi de vîrsta cuprinsă în intervalul de 55-60 ani .Factorii nocivi și vîrsta înaintată au relatat mai des pacientele cu vîrsta cuprinsă în intervalul 50-55 și respectiv 65-70 ani.

O altă clasificare a rezultat în urma colectării datelor anamnestice pacienții fiind distribuiți conform regiuniii afectate a coloanei vertebrale (tabelul 3.5).

Tabelul 3.5.Distribuția pacienților conform regiunii afectate a coloanei vertebrale

Notă:CV- coloana vertebrală.

În urma distribuirii pacienților conform regiunii afectate a CV sa obținut următorul rezultat : regiunea mai des afecată în rîndul bărbaților este regiunea lombară cu 3 pacienți urmată apoi de regiunea cervicală cu 2 pacienți.În rîndul femeilor regiunea cea mai afectată este regiunea lombară -8 pacienți ,urmată apoi de regiunea cervicală cu 4 pacienți și regiunea sacrală cu 3 pacienți.

CONCLUZII GENERALE:

Ca rezultat al obiectivelor puse inițial și contribuția personală în studierea și elucidarea problemei abordate s-a ajuns la concluzia ca : ACV sunt întîlnite în cea mai mare parte în rîndul femeilor cu 15/5 decît în rîndul bărbaților ceea ce denotă faptul ca femeile au o predispoziție comparativ mai mare în apariția ACV decît barbații.

Factorii cu o influiență primordială asupra ligamentelor și discurilor intervertebrale în rîndul femeilor sunt : antecedentele obstetricale ce include atît nașterile prin cezariană cît și accentuarea lordozei lombare în timpul sarcinii de altfel rezultă că femeile ce au născut sunt predispuse la apariția ACV ,urmată apoi de vîrsta înaintată care este de altfel și factor primordial în apariția ACV în rîndul bărbaților.

Analiza comparativă a rezultatelor în dependență de regiunea CV afectate relevă creșterea ratei de apariție a ACV în regiunea lombară în rîndul femeilor ceea ce denotă de altfel influiența sarcinii asupra coloanei vertebrale,urmată apoi de regiunea cervicală și sacrală.Bărbații se confruntă cel mai des cu ACV specifice regiunii lombare a cărei cauza este deseori supraefortul fizic .

Problema științifică soluționată în teză a constat în elucidarea rolului ligamentelor și discurilor intervertebrale în biomecanica coloanei vertebrale abordată la momentul actual în RM care implică multipli factori de ordin social și individual,depistarea cărora se impune primordial cît mai precoce .

BIBLIOGRAFIE

Avramescu E.Curs practic pentru studenții facultăților de Kinetoterapie .Bazele anatomice ale miscării.Craiova.20p

Biomecanică-Curs pentru studenții specializării Kinetoterapie

Caproș N.Elemente de patologie a coloanei vertebrale.Chișinau.2009.149p.

Diomid Gherman.Vertebroneurologia – o nouă direcție în medicină.Chișinău.1998.30-36p

Diomid Gherman .Vertebronerologia și verticalitatea coloanei vertebrale.Chisinau.2011.93-99p

G.Nenciu.Biomecanică-Curs în tehnologia IFR.Bucuresti.2012.45-54p

Ștefăneț M.Anatomia omului,vol I.,Chișinău.2007.81-84,183-195p

Morse R.Să traim sănătos fără toxine .Pitești .2005.8-13,

Bendelic A.Anatomia funțională a coloanei vertebrale.(prelegere)

Clasificatorul Internațional al Maladiilor .Revizia a 10 – a,O.M.S.Vol.I

Kusturova Anna.Conferința națională în sănătatea adolescenților.Deformațiile coloanei vertebrale la adolescenți – o problemă medico-socială

K.I.Kulcițki, I.I.Bobrik, A.P.Ditkovski .Chirurgia operatorie și anatomia topografică.Chișinău.1995.327-340p.

Берсенев В.Позвочник и боли .Киев .2007.239-243 p

Д.Симонс.Миофасциальные ьоли и дисфункции.Vol I.,Москва.2005.557-565p

Д.Симонс.Миофасциальные ьоли и дисфункции.Vol II.,Москва.2005.31-125p

Рудольф Хаушка.Учение о питаниию.Калуга.2004.83p

И.М.Данилов.Остеохондроз для профессионального пациента.Киев.2010.8p

Ж.Х.Асатрян.Лечение внутренних органов через позвоночный столь.Киев.1995.37-42p

Paula Drosescu.Prezentare .Biomecanica coloanei vertebrale .București.

Revista “Позвоночник”

Revista “Sănătate “

Revista “Copilul ”

www.Serviciul Federal de statistică.2009.ru

http://www.cnms.md/ro/clasificatorul-maladiilor

www.statistica.md

www.spinet.ru

www.clinicaortomedab.ro

www.reginamaria.ro

www.mediafax.md

www.medicinasportivă.ro

www.yumeiho.org.ro

www.Leon-clinique.ro

www.Spine .unitbv.ro

Ru.scribd.om

Cvot.md

New.nevoita.md (I conferință națională în sănătatea adolescenților și copiilor)