ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN RECUPERAREA PACIENTULUI CU SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ Îndrumător: Prof. dr. Elena BALINT Absolvent: Enuța Mihăiță Alexandru… [311119]

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător:

Prof.dr. Elena BALINT

Absolvent: [anonimizat],

2019

ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN RECUPERAREA PACIENTULUI CU SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ

Îndrumător:

Prof. dr. Elena BALINT

Absolvent: [anonimizat],

2019

CUPRINS

Introducere

Actualitatea temei

Se susține că „[anonimizat]”. (Boloșiu,H.1989) Astfel, spondilita anchilozantă poate fi vazută ca o boală care înfricoșează și dezarmează bolnavul.

[anonimizat]. Pacientul trebuie să aibă o [anonimizat], împreună cu aceștia luând deciziile ce se impun pentru creșterea calității vieții sale.

Spondilita anchilozantă este o suferință reumatologică inflamatorie cronică cu o etiologie încă incomplet elucidată care afectează în principal scheletul axial. Evoluția bolii se desfășoară pe o perioadă lungă de timp.

Datele epidemiologice arată faptul că spondilita anchilozantă este cel puțin la fel de frecventă precum poliartrita reumatoidă astfel că în funcție de prevalența antigenului HLA B27 într-o [anonimizat] 0,5 și 1,9 %. Incidența este de 2-3 ori mai mare la bărbați cu debut în decada a treia de vârstă.

Studiile recente arată că pacienții sunt afectați de boală în perioada ce-a mai productivă a vieții (18 – 30 de ani), [anonimizat], [anonimizat], astfel se ajunge la creșterea substanțială a costurilor sociale ale bolii.

Spondilita anchilozantă poate duce la complicații severe cum ar fi: [anonimizat], tuberculoză pulmonară. [anonimizat] a-și relua activitatea profesională și a se reintegra în societate. (Boloșiu,H.1989)

Ipoteza cercetării a [anonimizat], redându-i [anonimizat], [anonimizat], îmbunatățirea ventilației pulmonare.

[anonimizat] 100 [anonimizat] a doua cea mai gravă afecțiune reumatică după poliartrita reumatoidă. [anonimizat] a caracteristicilor acestei afecțiuni, a evoluției și a tratamentului, precum și a consecințelor bolii asupra vieții unui pacient: [anonimizat].

Scopul studiului este de a [anonimizat] a găsi modalități si tehnici de recuperare pentru pacientul prezent în lucrarea de față. ([anonimizat])

Pentru redactarea lucrării s-a ținut cont de următoarele sarcini:

– studierea bibliografiei de specialitate;

– selectarea mijloacelor potrivit afecțiunii pacientului;

– selectarea pacientului și analiza nevoilor lui;

– alcătuirea planului de recuperare și a mijloacelor necesare reabilitării pacientului;

– elaborarea unui program de recuperare care să conducă la creșterea calității vieții prin integrarea familială, socială și chiar profesională a pacientului;

– aplicarea programului kinetoterapeutic;

– analiza progreselor realizate de către pacient: evaluarea modului în care aplicarea programului de kinetoterapie influențează calitatea vieții.

Obiectivele programului de recuperare

Prevenirea și reducerea extinderii redorilor și anchilozelor;

Prevenirea și combaterea atitudinilor vicioase ale coloanei și ale articulațiilor periferice;

Dezvoltarea și creșterea flexibilității și supleței articulare a coloanei vertebrale și a articulațiilor periferice;

Menținerea unei bune ventilații toracice;

Conservarea unei musculaturi tonice la nivelul trunchiului și membrelor, cu o rezistență bună la efort;

Tonifierea musculaturii flexoare și extensoare a coloanei vertebrale, abdominale, fesierilor;

Instruirea bolnavului asupra regulilor de viață care să-i permită o cât mai mare independență socio-profesională.

CAPITOLUL I.

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A CERCETĂRII

l.1 Coloana vertebrală: Noțiuni generale de anatomie

Descrierea anatomică a regiunilor cervico-dorso-lombare evidențiază:

Scheletul zonei, care este alcătuit din:

‒ coloana vertebrală (rahis); aceasta este alcătuită din 33-34 vertebre și este împărțită în 5 zone:

zona cervicală – 7 vertebre;

zona dorsală – 12 vertebre;

zona lombară – 5 vertebre;

zona sacrală – 5 vertebre sudate;

zona coccigiană – 4-5 vertebre sudate.

‒centura scapulo-humerală; aceasta cuprinde:

omoplatul (scapula);

clavicula;

acromionul.

‒ cutia toracică; este alcătuită din 12 perechi de coaste legate posterior de coloana vertebrală dorsală și anterior se articulează cu osul stern;

‒ centura pelviană; este alcătuită din oasele coxale (ilion, ischion); posterior se articulează cu coloana vertebrală, iar anterior cu osul pubis.

Dimensiuni

În medie, lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la bǎrbați și de 63 cm la femei, respectând astfel aproximativ 40% din lungimea totală a corpului.

Lǎțimea maximă a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde măsoară 11 cm. De aici merge descrescând atât în jos cât și în sus.

Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor lombare, unde atinge 7 cm, apoi descrește atât în sus cât și în jos.

Articulațiile

Vertebrele se articulează între ele prin componentele lor formând mai multe tipuri de articulații:

Articulațiile coloanei vertebrale cu capul – se fac prin articulația dintre atlas și occipital, și articulația dintre atlas și axis.

Articulațiile corpurilor vertebrale între ele – se fac prin intermediul discurilor intervertebrale, formațiuni fibrocartilaginoase formate dintr-un inel fibros la periferie și un nucleu central numit nucleu pulpos.

Articulațiile apofizelor articulare – din regiunile cervicală și toracică sunt diartroze plane iar cele din regiunea lombară sunt trohoide.

Articulațiile apofizelor transverse – se realizează printr-o serie de formațiuni fibroase numite ligamente intertransversale.

Articulațiile lamelor vertebrale – se realizează prin intermediul ligamentelor galbene, formațiuni elastice cu roluri în readucerea coloanei în poziția normală după ce a fost flectată și în împiedicarea flexiei bruște sau excesive a acesteia. (Cioroiu, S. 2012)

Masa musculară a zonelor, care este alcătuită din:

strernocleidomastoidian;

trapez;

marii dorsali;

romboizi;

rotunzi (mare, mic și pronator);

dințați;

pătratul lombar;

mușchii fesieri.

Cotare bilanț muscular:

Forța F5 – este considerată forță normală, mușchiul se poate deplasa antigravitațional contra unei forțe mari;

Forța F4 – este considerată forță bună, mușchiul se poate deplasa antigravitațional contra unei forte medii;

Forța F3 – este considerată forță acceptabilă, mușchiul se poate deplasa antigravitațional;

Forța F2 – este considerată forță mediocră, mușchiul se poate mobiliza prin eliminarea gravitației;

Forța F1 – este considerată forță schițată, palparea mușchiului pentru sesizarea contracției;

Forța F0 – este considerată forță zero,mușchiul nu realizează contracție. (Cioroiu, S. 2012)

l. 2 Noțiuni generale de fiziologie

Fiziologia studiază funcțiile, rolul și mecanismele coloanei vertebrale.

Funcțiile coloanei vertebrale sunt:

 static (ortostatism);

 protecție;

mobilitate.

Rolul static. În ortostatism coloana vertebrală reprezintǎ un ax solid ce susține capul, trunchiul și membrele superioare; ea transmite apoi greutatea la pelvis și la membrele inferioare. Marea dezvoltare a vertebrelor lombare se explică astfel prin greutatea pe care trebuie să o susținem.

Curburile sagitale alea coloanei vertebrale au ca rezultat mărirea rezistenței.

Coloana vertebrală poate prezenta și curburi patologice, ca urmare a exagerării curburilor normale. Cifoza patologică se caracterizează prin accentuarea convexității posterioare. Lordoza patologică se caracterizează prin accentuarea convexității anterioare. Scolioza reprezintă exagerarea curburilor în plan frontal.

Curburile patologice ale coloanei vertebrale pot fi ereditare sau dobândite. Dezvoltarea și funcțiunea unor viscere pot fi influențate în sens negativ de către curburile patologice ale coloanei vertebrale.

Rolul de protecție. În canalul vertebral se găsește măduva spinării învelită în meninge. Este evident rolul protector al coloanei vertebrale, formată anterior de către puternicele corpuri vertebrale, iar posterior de arcurile vertebrale suprapuse. În unele cazuri, fracturile coloanei vertebrale pot interesa măduva sau meningele.

Rolul biomecanic. Coloana vertebrală este antrenată în mișcări numeroase și ample; datorită acestora, corpul are o mare mobilitate.

Mișcările coloanei vertebrale sunt:

flexie;

extensie;

înclinație laterală;

rotație;

circumducție.

Curburile coloanei vertebrale

Coloana vertebrală nu este rectilinie. Are douǎ feluri de curburi: în plan sagital și în plan frontal.

1) Curburile în plan sagital sunt orientate fie cu convexitatea înainte, când se numesc lordoze, fie cu convexitatea înapoi, când se numesc cifoze. La coloana vertebralǎ sunt patru curburi in plan sagital:

curbură cervicală cu convexitatea înainte;

curbură toracală cu convexitatea înapoi;

curbură lombară cu convexitatea înainte;

curbură sacro-coccigiană cu convexitatea înapoi.

2) Curburile în plan frontal sunt mai puțin pronunțate decât cele în plan sagital. Acestea sunt:

curbură cervicală cu convexitatea la stânga;

curbură toracală cu convexitatea la dreapta ;

curbură lombară cu convexitatea la stânga.

Figura l. Coloana vertebrală (https://www.google.com/imghp?hl=en)

l.3 Spondilită anchilozantă

Definiție

Spondilita anchilozantă (numele afecțiunii rezultă din cele 2 cuvinte grecești “spondilos” = vertebră și “anchilos” = strâmb) este o boală de tip inflamator cronică care afectează în mare parte coloana vertebrală, procesul inflamator debutând frecvent la nivelul articulaților sacroiliace și progresând ascendent. Boala evoluează spre fibroză, osificare și anchiloză a coloanei vertebrale. Maladia mai poartă numele de: boala Marie Strumpel, pelvispondilită anchilozantă, spondilartrită anchilozantă și spondilită anchilopoetică. (Boloșiu,H.1989)

Etiologie

Caracteristicile acestei afecțiuni sunt: lipsa factorului reumatoid, lipsa nodulilor subcutanați, prezența sacroileitei (imflamarea articulațiilor sacroiliace), dependență familială și prezența antigenului de histocompatibilitate H.L.A.-B27.

Din grupul spondilartropatiilor seronegative (grup de afecțiuni reumatoide), spondilita anchilozantă a evoluat în ceea ce privește patogeneza, imunologia și chiar epidemiologia. De asemenea, terapia acestei afecțiuni a fost mult modificată de aportul antiinflamatoarelor, dar și de combinațiile kinetorerapeutice si fizioterapeutice, care permit menținerea unei mobilități a coloanei cât mai fiziologice și evitarea anchilozei. (Boloșiu,H.1989)

Etiopatogenie

La nivelul populației incidența maladiei variază în jur de 1%, fiind mai adesea întalnită la bărbați decât la femei. Boala afectează, în special, subiecții tineri (bărbați), sub 40 ani, dar și femei, cu o incidența între 0,4 și 1,6% din populație în funcție de rase și zone (mai frecventă la albi decât la negri). (Crețu, A.2003)

În etiologia maladiei factorul genetic H.L.A.-B27(anticorp) este întâlnit la 90-95% dintre pacienți. S-a afirmat că incidența bolii printre rudele celor cu spondilită anchilozantă este de 22,6 ori mai mare decât în loturile de referință, iar într-un studiu asemănător se consideră că afecțiunea ar fi de 30 de ori mai frecventă printre rudele consanguine al spondiliticilor.

Alături de factorii genetici, o atenție deosebită se acordă factorilor de mediu, respectiv infecțiilor. Inițial s-a atribuit importanță infecțiilor genito-urinare, iar mai apoi s-a dezbătut implicarea Klebsellei Pneumoniae (bacterie ce poate produce pneumonie, infecție de tract urinar și meningite). Agentul infecțios a fost identificat la 70% dintre pacienții cu spondilită anchilozantă în perioada activă de boală și numai la 20% dintre cei în faza inactivă, incidența agentului infecțios pe locul martor fiind de 16%.

Forestier, în 1938, susține că infecțiile gonococice latente (boala cu transmitere sexuală) ar juca un rol determinant în patogeneza spondilitei anchilozante.

Alți factori implicați în apariția și evoluția spondilitei anchilozante au fost traumatismele coloanei vertebrale, chiar minore, neînsemnate, expunerile repetate/prelungite la frig și umezeală au fost evidențiate în anamneză la un procent însemnat din cazuri. (Boloșiu,H.1989)

Tablou clinic

DURERE:

de tip inflamator, lombară sau fesieră, afectărea articulațiilor sacroiliace;

cu debut insidios, durerea este persistentă, cu o durată de cel puțin 3 luni, recidivantă;

apare de regulă în partea a doua a nopții trezind bolnavul din somn. Această durere se ameliorează după exercițiu fizic și se agravează după repaus prelungit.

REDOARE MATINALĂ

RADICULALGIE SCIATICĂ:

cu iradiere până în spațiul popliteu, recidivantă.

ARTRITELE PERIFERICE:

localizate în special la șold, umeri și genunchi.

ENTESITELE:

sensibilitate dureroasă la nivelul joncțiunii costosternale, proceselor spinoase, crestei iliace, marelui trohanter, tuberozității ischiatice, tuberculilor tibiali sau călcâiului.

FASCIITĂ PLANTARĂ

TENDINITĂ ACHILIANĂ:

semne generale: anorexia, febră, pierdere ponderală, transpirații nocturne, (prezente în special în formele cu debut timpuriu, în adolescență) afectarea articulațiilor costovertebrale, inflamație la locul inserției mușchilor costosternali și costovertebrali, durere cervicală, limitarea expansiunii cutiei toracice și limitarea mobilității.

Odată cu stabilirea diagnosticului, urmeaza sa se faca examenul clinic al bolnavului pentru precizarea formei clinice și gradul afectării din punct de vedere funcțional al segmentelor prinse de procesul inflamator cronic. Prin examenul clinic mai obținem informații în ceea ce privește ritmul evoluției bolii și împreună cu datele furnizate de examenele paraclinice, posibilitatea de a aprecia eficacitatea mijloacelor terapeutice aplicate.

Examenul clinic al bolnavului de spondilită anchilozantă presupune:

 examenul clinic general pe sisteme și aparate;

 examenul coloanei vertebrale în totalitate și pe segmente, articulațiile umerilor, șoldului;

 stabilirea restului funcțional (pentru menținere și tonifiere cu ajutorul mijloacelor terapeutice și de profilaxie);

înregistrarea dinamică, în fișă de dispensarizare a bolnavului de spondilită anchilozantă, a datelor de bilanț osteoarticular și muscular, atât pentru segmentele afectate, cât și pentru cele libere, pentru a surprinde primele semne de extindere a maladiei.

Datele vor fi comparate cu cele considerate normale de statica și dinamica osteoarticulară și vor fi raportate la situația concretă a pacientului (condiții de viață și de muncă, activitate profesională, etc.). (Lascarache, G. si Gutiu, I. 1985)

Clasificare

Tipuri topografice de spondilită anchilozantă:

Tipul 1. sacroileită cu spondilită – factori reumatoizi absenți;

Tipul 2. sacroileită cu spondilită cu artrita articulațiilor centurilor – factori reumatoizi absenți;

Tipul 3. ”Scandinavic”, sacroileită cu spondilită cu artrita articulațiilor distale – factori reumatoizi absenți;

Tipul 4. ”Lupoid”, sacroileită cu spondilită cu visceropatii (rinichi, inimă, plămâni) – cu anticorpi antinucleari.

Pentru diagnosticul de certitudine al spondilitei anchilozante este necesară prezența sacroileitei bilaterale de cel puțin gradul 2 sau sacroileită unilaterală de gradul 3 sau 4. Exista spondilită anchilozantă fără sacroileită, dar astfel de cazuri sunt rare (sub 1%) și greu de recunoscut, necesitând criterii speciale de diagnosticare. (Lascarache, G. si Gutiu, I. 1985)

Sacroileita clasificare:

Gradul 0, normal;

Gradul 1, suspiciune de sacroileită;

Gradul 2, sacroileită minimă cu zone mici, localizate, de eroziune și scleroză fără modificarea dimensiunilor spațiului articular;

Gradul 3, sacroileită moderată, modificări certe, cu eroziuni, scleroză, lărgirea sau îngustarea spațiului articular sau anchiloză parțială;

Gradul 4, anchiloză totală.

I.4 Metode generale de investigații și diagnostic

Investigații clinice

Se face un examen fizic pentru a se observa cât de rigidă este coloana sau expansiunea normală a cutiei toracice. Se căuta zonele cele mai sensibile, mai ales superior de apofizele vertebrale de la nivelul pelvisului și la nivelul articulațiilor coastelor pe stern sau la nivelul călcâielor. Se verifică sensibilitatea articulației temporo-mandibulară din cauza faptului că unii pacienți pot prezenta durere la nivelul mandibulei. (Roșulescu,E, 2009)

La examenul fizic durerea sacro-iliacă poate fi provocată prin flexia maximă, abducția și rotația externă a coapsei; la debutul bolii și chiar în stadii avansate de boală examenul articulației sacro-iliace este negativ. Apare contractură paravertebrală la nivelul coloanei vertebrale.

Limitarea anteflexiei coloanei lombare este evaluată prin manevra Schober sau măsurarea indicelui deget-sol.

Odată cu progresia bolii coloana se rigidizează, iar lordoza lombară se șterge.

Deoarece pacientul tinde să-și diminueze durerile adoptând o poziție antalgică în anteflexie, segmentul toracic capătă o poziție cifotică.

Afectarea articulațiilor costo-vertebrale determină durere, ceea ce diminuează expansiunea normală a cutiei toracice (în condiții normale între expirul forțat și inspirul forțat se produce o expansiune de peste 5 cm).

Afectarea coloanei cervicale, capul capătă o poziție flectată, cu privirea îndreptată spre pământ; mobilitatea acestei zone este limitată, iar manevrele care evidențiază acest lucru sunt: menton – stern, occiput-perete, înclinări laterale și mișcări de rotație ale capului.

Se poate ajunge la anchiloză articulară și invaliditate când prinderea articulațiilor coxo-femurale este severă.

Afectările oculare sunt cele mai frecvente: irită (frecvent unilateral); se manifestă prin durere oculară, fotofobie, hiperlacrimație.

Afectarea cardiovasculară este rară.

Afectarea pulmonară se exprimă ca fibroză pulmonară localizată mai ales la nivelul lobului superior (dispnee și tuse productivă).

Afectarea renală este rară.

Afectarea neurologică este urmare a fracturilor pe o coloană rigidă cu interesarea țesutului nervos: paraplegii, sindrom „coada de cal”. (Roșulescu, E. 2009)

Investigații paraclinice

Examenul radiologic trebuie executat la nivelul coloanei și articulaților sacroiliace, în cazul suspectării unei spondilite anchilozante. Tabloul radiologic al leziunilor spondilitei anchilozante seamănă foarte mult cu leziunile din artrita reumatoidă, dar evoluția lor diferă: în spondilita anchilozantă artritele sunt nondistructive și osifiante.

Examenul de laborator. O probă de laborator foarte importantă este viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H.). La 80% din bolnavi V.S.H. este crescut cu valori între 20-100 mm/h. Nu există relație între vechimea bolii și valorile V.S.H, dar accelerarea lor arată o fază de activitate a maladiei.

V.S.H. este normală în 15-20% din cazuri, deși clinic pot fi uneori semne de evoluție.

La 23% din cazuri s-au întâlnit valori până la 10,5 gr la mie hemoglobină.

În majoritatea cazurilor, numărul leucocitelor se situează între limitele normale.

Urocultura a fost sterilă la 87,5% și a accentuat prezența colibacilului la 12,5%.

HLA B27 pozitiv

Diagnostic

Diagnostic pozitiv

Se pune pe baza investigațiilor clinice și paraclinice.

Clinic, durere lombosacrată persistentă cu caracter inflamator, asociată cu limitarea expansiunii toracice, HLA B27 pozitiv.

Diagnostic diferențial

Se face cu următoarele afecțiuni:

Hernia de disc (debut brutal, agravată de efort, calata de repaus) neoplazii;

Poliartrită reumatoidă (prezența nodulilor la articulațiile mici ale mâinilor);

Discopatie lombară și cervicală (este afectat discul intervertebral al coloanei cervicale și lombare). Se manifestă prin durere cervicală sau lombară, umăr și uneori al întregului membru superior;

Spondiloză (afecțiune frecvent întalnită cu localizare la nivelul coloanei vertebrale);

Cifoză cervicală (cuprinde o deformare progresivă, dureri ce iradiază, accentuate la efort și remise în repaus).

I.5 Tehnici de reabilitare funcțională

Kinetoterapia

Obiectivul fundamental al terapiei spondilitei este menținerea mobilității segmentelor neafectate și îmbunătățirea acesteia, atunci când este diminuată datorită proceselor inflamatorii – osifiante. Acest obiectiv se realizează prin mișcare. Pentru a avea rezultatele dorite, kinetoterapia trebuie instituită precoce, individualizată, adaptată la forma clinică și stadiul evolutiv al fiecărui pacient în parte și continuă.

Este bine ca ședințele individuale de kinetoterapie să fie precedate de practica unei tehnici de relaxare, masaj sedativ sau exerciții pregatitoare de gimnastică respiratorie. Pacientul se va așeza pe salteaua de gimnastică într-o poziție potrivită exercițiului de executat. După relaxarea și exercițiile de gimnastică respiratorie, efectuate în decubit dorsal, vom încerca adoptarea poziției șezând pe saltea cu trunchiul flectat în forma de seceră, cerând bolnavului ca, după inspirații adânci să mărească flexia trunchiului. În felul acesta se urmarește lărgirea spațiilor intercostale, cunoscut fiind că cutia toracică a unui spondilitic este fixată în expir. (Crețu, A. 2003)

Din poziția șezând pe taburet sau din ortostatism, bolnavul va executa înclinări laterale ale trunchiului pentru antrenarea la mișcare a întregii coloane vertebrale. După aceste exerciții pregătitoare vom indica mișcările potrivite bolnavului alegând corespunzător baza de pornire și „modelul activ”. Exercițiile „în lanț” care să antreneze întreg corpul și extremitățile ajuta la fortificarea musculaturii extensoare și destinderea musculaturii flexoare a coloanei vertebrale, respectiv evitarea atrofiilor și contracturile musculare, prezente în spondilită.

Masaj

Masajul are efecte locale și generale.

A. Efectele locale sunt:

 acțiune sedativă asupra durerilor de tip nevralgic, muscular și articular;

 înlăturarea lichidelor interstițiale de stază, cu accelerarea proceselor resorbției în regiunea masată.

 masajul se poate efectua cu sau fără substanță activă.

B. Efectele generale sunt:

 stimularea funcțiilor aparatului respirator;

 stimularea funcțiilor aparatului circulator;

 creșterea metabolismului bazal;

 efecte favorabile asupra stării generale a organismului prin îmbunătățirea somnului și sedarea durerilor musculare.

Masajul este compus din manevre principale și manevre secundare.

Manevrele principale sunt: neteziri și vibrații (manevre sedative); frământat, fricțiune și tapotament (manevre tonifiante). (Ciroiu, S. 2003)

Se efectuează un masaj sedativ, având în vedere că pacientul cu spondilită anchilozantă prezintă dureri.

Masajul se execută pe regiunile: cervicală, dorsală, lombară și în articulațiile periferice, cu antiinflamatoare topice. Se poate executa o procedură de încălzire pentru relaxarea musculaturii înaintea masajului.

Bolnavul este așezat în decubit ventral și se începe procedura cu neteziri, pe zona dorso-lombară, de la plica fesieră cu palmele întinse, se merge ascendent pe paravertebrali până la partea superioară a zonei dorsale și se oprește în jurul umerilor. Procedura se continuă cu fricțiuni combinate cu vibrații. Urmează vibrațiile pe toată suprafața musculară, se execută cu mâna întinsă și articulația carpiană relaxată. Procedura se încheie cu netezire ca la începutul ședinței.

Pe regiunea fesieră, fiind o zonă cu musculatura foarte dezvoltată, se pot executa și ușoare frământări combinate cu vibrații și geluiri pe toată suprafața musculară.

Pe zona cervicală se execută tot un masaj sedativ, dar pe alte direcții. Manevra de neteziri începe de la gaura occipitală și se coboară în jos până la C7 și apoi se înconjoară umerii până la acromion. O formă de netezire este când mâinile maseurului se mulează pe gâtul pacientului. O altă formă este cu degetele index și medius pe lângă coloana vertebrală, se coboară de la gaura occipitală până la C7.

Masajul în articulațiile periferice se execută cu partea cubitală sau cu policele în articulație și se pot face ușoare frământări combinate cu vibrații. Masajul la o articulație se execută după ce în prealabil a fost făcută o încălzire a regiunii superioare și inferioare articulației.

Crioterapie

Se recomandă în faza acută a bolii.

Aplicație de gheață, local, comprese reci. Aplicațiile se fac graduat; de la câteva minute până la maxim 20 minute.

Efectele crioterapiei sunt : scăderea inflamației, antialgic, vasoconstricție.

Hidrotermoterapie

Termoterapia este o procedură de bază în cadrul terapiei fizicale a spondilitei anchilozante. Importanța ei constă din:

– procedura care pregătește kinetoterapia;

– procedura în sine, producătoare de hiperemie, când urmărim acest lucru.

Principalele efecte ale aplicațiilor de căldură sunt:

efectele circulatorii, vasodilatatoare, de ameliorare a circulației locale;

efect decontracturant pe musculatura striată.

Aplicațiile de caldură se împart în:

a) aplicații generale de caldură:

băi calde pot fi:

la temperatură de 36°- 37° C;

hiperterme, 38-39°;

intens hiperterme, peste 40°C.

împachetarea generală cu namol cald;

baia de aburi;

baia de lumină generală;

sauna.

b) aplicații locale de caldură:

aplicația de parafină;

baia de lumină parțială;

undele scurte.

Electroterapie

Spondilita anchilozantă beneficiază de aplicația a diverse forme de curenți electroterapici cu efect antialgic, decontracturant și antiinflamator:

a) curentul galvanic sub forma galvanizării simple are efect antialgic sub polul pozitiv; ca baie galvanică 4 – celulară este util în formele de spondilită cu afectarea articulațiilor periferice; sub forma ionogalvanizării, îl utilizăm pentru a introduce prin tegument substanțe cu efect decontracturant (CaCl2) sau sclerolitic (hialuronidază).

b) curenții diadinamici se pot aplica în scop biotrofic – resorbtiv (perioada scurtă), antialgic (difazat fix și perioada lungă) sau stimulare musculară (ritm sincopat).

c) curenții interferențiali se administrează pentru efectul antialgic pe care îl putem obține în

formula Manual 100 Hz 5 minute, Spectru 0-100 Hz 10 minute.

d) ultrasunetul are indicație majoră în spondilita anchilozantă datorită efectelor termic, antialgic,

reflex și fibrolitic; cea mai frecventă formă de aplicare este cea paralombară, 0,4-0,6 W/cm2, 3 minute pe dreapta, 3 minute pe stînga. (Marcu,V., Dan,M. 2007)

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

II.1 Data, locul și subiectul cercetării

Perioada cercetării a cuprins un interval de 6 luni, începutul cercetării fiind 1 septembrie 2018 și sfârșitul studiului în 28 februarie 2019, Codlea, județul Brașov, în cabinetul de kinetoterapie de la Fundația Rafael.

Subiectul cercetării

Pacient în vârstă de 41 de ani, sex feminin, diagnosticat cu spondilită anchilozantă, aceasta a făcut investigații medicale ani la rând, din 2007 până în prezent.

Istoric pacient:

În anul 2007 pacienta se internează pentru prima dată. În urma evaluărilor medicale se observă modificări de sacroileită cornică, în urma testelor de laborator antigenul HBS este pozitiv asta înseamnă că subiectul prezintă o infecție acută. Se externează cu diagnosticul de sacroileită cronică bilaterală.

Pe parcursul trecerii anilor pacienta a urmat o serii de investigații clinice și i s-a administrat perfuzii cu Remicade (formă de tratament pentru diminuarea semnelor și simptomelor și pentru îmbunătățirea stării fizice). Periodic a fost evaluată pentru a se observa modificările apărute.

2009 – Pacienta prezintă dureri cu caracter inflamator la nivelul coloanei lombare cu iradiere pe membrele inferioare până la nivelul călcâielor, dureri la percuția apofizelor spinoase.

2010 – Pacienta prezintă dureri la percuția apofizelor spinoase, Schober pozitiv = 2 cm, distanța degete – sol = 15 cm,distanța occiput – perete = 0 cm, rotație cervicală = 70 grd, flexie laterală a coloanei lombare = 6 cm, antigenul HLA B27 pozitiv.

2012 – Prezintă o stare generală bună, afebrilă, pulmonar fără raluri (zgomot respirator), fără dureri la palparea coloanei lombare, Schober pozitiv = 3 cm, HLA B27 pozitiv.

2013 – Stare generală bună, afebrilă, pulmonar fără raluri, fără dureri la palparea coloanei lombare, Schober pozitiv = 3 cm , HLA B27 pozitiv.

2014 – Prezența de osteofite (modificări patologice osoase) anterioare lombare la nivelul L3, L4 și L5 și îngustarea spațiului intervertebral L5-S1.

2015 – Acuză dureri la coloana vertebrală toraco-lombară. Stare generală bună, afebrilă, pulmonar fără raluri, fără tumefacții articulare, durere la palparea coloanei lombare, Schober pozitiv = 3 cm, HLA B27 pozitiv.

2018 – minime modificări de spondiloză cervicală, reducerea spațiului intervertebral C5-C6, minime osteofite anterioare. Modificări degenerative minime, mici osteofite marginale, fără modificări de spații intervertebrale. Modificări de spondilartroză lombară cu reducerea spațiului intervertebral L5-S1, mici osteofite marginale.

I se recomandă să urmeze un regim igienodietetic, să evite eforul fizic, să facă kinetoterapie, masaj miorelaxant.

II.2 Metode și tehnici de cercetare

Metoda bibliografică:

Metoda bibliografică este folosită pentru acumularea informațiilor necesare pentru tema aleasă. Discuții cu persoane informate și de specialitate. Documentarea din cărți și totodată informarea din sursele electronice, care m-a ajutat să descopăr tehnici în recuperarea spondilitei anchilozante.

Metoda de observație:

Metoda de observație fiind una din principalele puncte de a putea începe lucrarea, unde putem observa progresul, regresul, satisfacția, optimismul, comportamentul pacientului, colaborarea pacientului, dorința de a se face bine, pentru a putea stabilii programul de recuperare.

Metoda anchetei:

Metoda anchetei este folosită pentru a strânge cât mai multe date despre pacient și pentru a stabilii obiectivele pe care dorim să le atingem pe parcursul recuperării, dar și la finalul acesteia. Se fac evaluări pentru durere, mobilitate și forță musculară, să putem observa diferențele apărute.

Metoda statistică:

Metoda statistică pune în evidență reprezentarea datelor culese de-a lungul cercetării și diferențele vizibile pe partea de recuperare, de la evaluarea inițială la cea finală.

Metoda de evaluare:

Metodele de evaluare (evaluarea mobilității, evaluarea forței musculare, evaluarea durerii), cu ajutorul cărora putem adapta exerciții mult mai bune pentru pacient. Testele de evaluare făcute cu pacientul la începutul recuperării dar și la sfârșitul acesteia, pun în evidență progresul sau regresul pacientului.

II.3 Procedura de desfășurare a cercetării:

Prima etapă a cercetării a fost stabilirea temei de licență și culegerea informațiilor de specialitate cu privire la spondilita anchilozantă din diverse surse ce privesc modul de manifestare și recuperarea spondilitei anchilozante, pentru a putea realiza partea fundamentală a lucrării.

A doua etapă a fost relativ simplă deoarece subiectul din tema mea de licență este o veche cunoștință, care mi-a permis sa fac acest studiu de caz.

A trei etapă a fost evaluarea inițială, stabilirea obiectivelor pe întreaga durată a recuperării, standardizarea testelor de evaluare, alegerea mijloacelor specific kinetoterapiei și întocmirea procedeului de recuperare individualizat, respectând principiile de lucru specifice kinetoterapiei.

A patra etapă a cuprins aplicarea programului de recuperare și realizarea unei fișe de observații pe tot parcursul acestuia, evaluarea inițială dar și cea finală.

Evaluare inițială – 1 septembrie 2018

Evaluare intermediară – 15 decembrie 2018

Evaluare finală – 28 februarie 2019

A cincea etapă a cuprins reprezentarea datelor și a studiilor făcute de-a lungul cercetării, întocmirea graficelor și tabelelor și interpretările acestora.

A șasea etapă a cuprins stabilirea concluziilor și a recomandărilor.

II.4 Metode și tehnici de evaluare a capacitații pacienților suferinzi de spondilită anchilozantă

În urma studiului pe care l-am făcut cu privință la spondilita anchilozantă am selectat și efectuat o serie de metode, tehnici și teste pe care le-am aplicat pe subiectul prezent în lucrarea de față, acestea constau în evaluarea amplitudinii de mișcare, forței musculare și evaluarea durerii simțite de pacient prin manevre specifice ale kinetoterapeutului.

Evaluare forță musculară

Cotare bilanț muscular coloana cervicală

Flexia capului și gâtului – mușchii implicați – sternocleidomastoidian, scaleni:

Poziția subiectului în decubit lateral cu capul și gâtul susținute de kinetoterapeut;

F1: mușchii sternocleidomastoidienii se palpează pe fața antero-laterală a gâtului, de o parte și de alta a traheii;

F2: din decubit lateral, subiectul execută flexia gâtului;

F3: poziția subiectului în decubit dorsal, subiectul execută flexia gâtului;

F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară la nivelul frunții;

F5: Rezistența aplicată în aceeași regiune este mai mare.

Extensia capului și gâtului – splenius, trapez:

Poziția subiectului în decubit lateral cu capul și gâtul susținute de kinetoterapeut;

F1: mușchii se palpează paravertebral coloanei cervicale;

F2: din decubit lateral, subiectul execută extensia gâtului;

F3: poziția subiectului în decubit dorsal, subiectul execută extensia gâtului;

F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară la nivelul occiputului și o stabilizare a regiunii dorsale;

F5: Rezistența aplicată în aceeași regiune este mai mare.

Înclinarea capului și gâtului – sternocleidomastoidian, scaleni:

Poziția subiectului în decubit dorsal;

F1: se palpează mușchii de pe partea corespunzătoare înclinării capului și gâtului;

F2: din decubit dorsal, subiectul execută înclinarea gâtului de o parte sau de alta;

F3: din decubit lateral, subiectul execută înclinarea gâtului într-o parte sau alta;

F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară la nivelul temporalului;

F5: rezistența aplicată în aceeași regiune este mai mare.

Rotația capului și gâtului – sternocleidomastoidian, scaleni:

Poziția subiectului în șezând;

F1: mușchiul sternocleidomastoidian se palpează pe partea opusă direcției de mișcare;

F2: din șezând, subiectul execută rotația gâtului de o parte sau de alta;

F3: din decubit lateral, subiectul execută rotația capului și gâtului într-o parte sau alta;

F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară la nivelul temporalului (lateral);

F5: rezistența aplicată în aceeași regiune este mai mare. (Balint T., 2007, https://www.slideshare.net/rusuanatolii/evaluarea-aparatuluilocomotor2007)

Cotare bilanț muscular coloana dorso – lombară

Flexie – mușchi implicați – drept abdominal:

Poziția subiectului în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate și tălpile pe saltea;

F1: se palpează paraombilical drepții abdominali;

F2: din decubit dorsal subiectul ridică umerii de pe masă până la nivelul spinei omoplatului;

F3: din decubit dorsal subiectul ridică trunchiul de pe masă până la nivelul unghiului inferior al omoplaților. De asemenea membrele superioare se ridică de pe planul mesei;

F4: respectând aceeași poziție subiectul execută aceeași mișcare, încrucișând brațele pe piept;

F5: respectând aceeași poziție subiectul execută aceeași mișcare cu mâinile la nivelul cefei.

Extensie – paravertebrali din segmentul toracic și lombar, marele dorsal:

Poziția subiectului în decubit ventral;

F1: se palpează musculatura paravertebrală;

F2: din decubit ventral subiectul ridică capul și umerii de pe planul mesei până la desprinderea mentonului de pe planul mesei;

F3: din decubit ventral, subiectul ridică cât de mult poate trunchiul de pe masă, nivelul maxim fiind până la ridicarea ombilicului de pe planul mesei. Stabilizarea se face la nivelul gambelor (posterior);

F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară simultană în segmentul dorso-lombar sau în funcție de zona interesată;

F5: rezistența aplicată este mai mare.

Înclinare – oblicii interni și externi abdominali:

Poziția subiectului în decubit dorsal;

F1: se palpează mușchii pe partea laterală a trunchiului;

F2: din poziția de decubit dorsal subiectul execută înclinarea trunchiului;

F3: din decubit lateral, subiectul execută înclinarea trunchiului;

F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară la nivelul umerilor;

F5: rezistența aplicată în aceeași regiune este mai mare.

Rotație – oblicii interni și externi abdominali:

Poziția subiectului în șezând;

F1: se palpează mușchii pe partea laterală a trunchiului;

F2: din poziția șezând se execută rotația trunchiului;

F3: subiectul în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate și tălpile pe banchetă execută rotația trunchiului. Stabilizarea se realizează la nivelul picioarelor;

F4: respectând aceeași poziție se opune o rezistență ușoară prin încrucișarea membrelor superioare la nivelul umerilor;

F5: Rezistența mai mare este obținută prin ducerea mâinilor la ceafă. (Balint, T. 2007, https://www.slideshare.net/rusuanatolii/evaluarea-aparatuluilocomotor2007)

Testul Sorense Beiring

Acest test examinează extensorii coloanei vertebrale și se execută cu subiectul în decubit ventral, la marginea mesei, bazinul și gleznele sunt menținute ferm de către examinatori. Subiectul va menține cât mai mult timp posibil greutatea corpului. Un subiect sănătos menține poziția 2 minute.

Cotare bilanț muscular șold

Flexie – mușchi iliopsoas:

Poziția pacientului decubit lateral, cu susținerea coapsei de testat, genunchiul extins;

F1 – nu se poate palpa;

F2 – se realizează flexia coapsei cu genunchiul extins;

F3 – pacientul în decubit dorsal cu șoldul și genunchiul extinse, se ridică membrul inferior cu genunchiul extins;

F4/F5 – se aplică rezistență pe fața anterioară a coapsei.

Extensia – fesierii:

Poziția pacientului decubit lateral, cu susținerea coapsei de testat, genunchiul flectat la 90°;

F1 – se palpează mușchiul în centrul fesei;

F2 – se execută extensia coapsei;

F3 – pacientul in decubit ventral, genunchiul flectat la 90° (pentru a scoate din acțiune ischiogambierii), se face extensia coapsei;

F4/ F5 – se aplică rezistență pe 1/3 inferioară a feței posterioare a coapsei.

Abducția – fesierul mijlociu și mic:

Poziția pacientului decubit dorsal cu genunchiul extins;

F1 – se palpează cei 2 fesieri lateral de articulația coxofemurală, sub creasta iliacă;

F2 – se execută abducția șoldului cu genunchiul extins, alunecând pe plan;

F3 – pacientul în decubit lateral, șoldul și genunchiul de sprijin flectat, iar cele de testat extinse, se ridică membrul inferior complet întins;

F4/F5 – se va aplica rezistență pe fața laterală a treimii inferioare a coapsei.

Adducție:

Poziția subiectul în decubit dorsal, cu membrul inferior abdus, iar cel testat în prelungirea corpului cu genunchiul extins;

F1 – palparea pentru adductorul lung pe fața internă a coapsei în jumătatea superioară;

F2 – din decubit dorsal, pacientul execută adducția șoldului;

F3 – subiectul în decubit lateral, membrul inferior controlateral este susținut de către kinetoterapeut în abducție, cu genunchiul extins, subiectul execută adducția șoldului, fără rezistență;

F4/F5 – se aplica rezistență în 1/3 distală a coapsei. (Balint, T. 2007, https://www.slideshare.net/rusuanatolii/evaluarea-aparatuluilocomotor2007)

Evaluarea amplitudinii coloanei vertebrale:

Distanța menton-stern se măsoară mișcarea de flexie, extensie pentru coloana cervico-dorsală.

Testul Schober ( flexia coloanei lombare) se efectuează astfel:

– se determină apofiza spinoasă a vertebrei sacrale S1;

– se măsoară proximal l0 cm;

– se execută apoi flexia trunchiului, prin care în mod normal distanța dintre cele două repere crește cu 5cm. Dacă distanța dintre cele două repere este sub 5 cm testul este pozitiv. Fig. 1

Fig. 1

Testul Ott ( flexia coloanei dorsale) se efectuează astfel:

– se determină apofiza spinoasă a vertebrei cervicale C7;

– se măsoară distal 30 cm;

– se execută apoi flexia trunchiului, prin care în mod normal distanța dintre cele două repere crește cu 8cm. Se va nota Ott = 30/38cm. (Tudor, S. 1996)

Testul Stibor ( flexia totală a coloanei) se efectuează astfel:

– se determină apofiza spinoasă a vertebrei sacrale S1 și a vertebrei cervicale C7;

– se măsoară distanța dintre cele două repere;

– se execută apoi flexia trunchiului, prin care în mod normal distanța dintre cele două repere crește cu 10 cm. (Tudor, S. 1996)

Expansiunea cutiei toracite – se masoară cu ajutorul unui metru diametrul toracelui se notează valoarea inițială, fară inspir, i se cere pacientului să inspire, iar în condiții normale diametrul toracelui crește cu 5 cm. (Tudor, S. 1996)

Evaluare durere

Testul Lasegue subiectul în decubit dorsal. Kinetoterapeutul flectează întreg membrul stâng/drept, cu genunchiul extins, șoldul rotat intern și ușor addus, aplicând o priză la nivelul călcâiului. Negativ dacă subiectul nu acuză durere în momentul ridicării membrului inferior, pozitiv dacă subiectul acuză durere în zona lombară în momentul ridicării membrului inferior. Fig. 2

Fig. 2

Evaluare durerii articulațiilor sacroiliace:

Decubit ventral presiune cu ambele palme la nivelul sacrului sau în decubit dorsal prin apăsarea celor 2 spine antero superioare sau pacientul în decubit lateral apăsarea fiecărei aripi iliace. Fig. 3

Fig. 3

Testul Patrick

Subiectul stă în decubit dorsal cu piciorul membrului de testat așezat deasupra genunchiului celuilalt membru. Examinatorul duce pasiv genunchiul membrului testat înspre masă (abducție de șold) .

Testul este negativ dacă acesta atinge masa sau ajunge la același nivel cu celălalt genunchi.

Testul este pozitiv dacă nu se întâmplă lucrul acesta, indicând o contractură a iliopsoasului, patologie la nivelul șoldului sau o afectare a articulației sacro-iliace. (Balint, T. 2007, https://www.slideshare.net/rusuanatolii/evaluarea-aparatuluilocomotor2007)

II.5 Alcătuirea și aplicarea planului kinetoterapeutic

Planul de recuperare al pacientului este elaborat pe 3 părți, a câte 8 săptămâni fiecare parte. Fiecare săptămână prezintă 3 ședințe de kinetoterapie a câte 45-50 de min.

Zilele în care se desfășoară activitatea cu pacientul sunt următoarele: luni, miercuri, vineri.

Fiecare sedință de masaj cuprinde 3 perioade:

perioada de încălzire și de revenire ce constă în executarea exercițiilor de gimnastică respiratorie, efectuarea unui masaj sedativ pentru a pregătii musculatura ce urmează să fie activată, pentru a elimina punctele dureroase și în final permite eliminarea oboselii acumulate cu ocazia efectuării exercițiilor fizice active;

perioada activă ce constă în exercții specifice obiectivelor alese.

Fișa de observație:

Nume: L.

Prenume: M.

Vârsta: 41 ani

Sex: Feminin

Înălțime: 1,65 m

Masa corporala: 62 kg

Domiciliu: Brașov, județul Râșnov

Stare civila: Căsătorită

Ocupație: Asistent social

OBICEIURI :

Somn: 8 – 10 ore pe noapte;

Alimentație – mese regulate;

Igienă – pacient îngrijit;

Alcool – neagă, cafea-1/zi, tutun-10 țigări pe zi.

Diagnostic: Spondilită anchilozantă cu sacroileită bilaterală stadiul 3

Acuză:

-dureri care apar la suprasolicitarea organismului sau în perioada nopții, scad la efectuarea exercițiilor de gimnastică;

– dureri în regiunea lombare;

– redoare coloană dorso-lombară;

– durere la nivelul șoldurilor, mai mare pe partea dreaptă;

-stare de oboseala.

Proceduri: Kinetoterapie și masaj

Obiectivele urmărite prin aplicarea programului de kinetoterapie:

Prevenirea și reducerea extinderii redorilor și anchilozelor;

Prevenirea și combaterea atitudinilor vicioase ale coloanei și ale articulațiilor periferice;

Creșterea și dezvoltarea flexibilității și supleței articulare a coloanei vertebrale și a articulațiilor periferice;

Menținerea unei bune ventilații toracice;

Conservarea unei musculaturi tonice la nivelul trunchiului și membrelor, cu o rezistență bună la efort;

Tonifierea musculaturii flexoare și extensoare a coloanei vertebrale, abdominale, fesierilor;

Instruirea bolnavului asupra regulilor de viață care să-i permită o cat mai mare independență socio-profesională.

Tehnici, procedee și metode folosite:

masaj clasic pentru relaxarea musculaturii contracturate;

posturi corective pentru corectarea și prevenirea deviațiilor;

gimnastică corectivă pentru antrenarea atât a coloanei vertebrale, cât și a membrelor superioare și inferioare, exerciții din metoda McKenzie, metoda Williams, metoda Klapp;

exerciții de respirație asociate cu mobilizări ale membrelor superioare și inferioare;

exerciții cu obiecte portative (bastoan);

exerciții cu rezistență;

exerciții la aparate;

antrenamentul la efort.

Program de recuperare

Partea 1 – primele 8 săptămâni

Dozarea a fost de 2 serii a câte 6-8 repetări pe fiecare serie, 60 de secunde pauză între serii, m-am focusat mai mult pe exerciții de posturare și combaterea durerii.

Obiective:

Reducerea durerii, exerciții Williams;

Prevenirea și reducerea deformărilor, a deposturărilor coloanei și a șoldurilor;

Creșterea asuplizării coloanei vertebrale;

Întreținerea unei ventilații toracice bune.

Luni

Perioada de încălzire/pregătire (15-20 de min) masaj pentru relaxarea musculaturii paravertebrale, pentru pregătirea musculaturii ce urmează să fie activată și pentru eliminarea punctelor dureroase.

Perioada activa (30 min)

Exerciții pentru:

menținerea și corectarea posturii și aliniamentului corpului.

Exercițiul 1:

Decubit dorsal, pe saltea, fără pernă sub cap, cu o perniță sub coloana dorsală cu mâinile sub ceafă, coatele să atingă patul – menținerea poziție 5 min. Fig. 4

Fig. 4

Exercițiul 2:

Decubit ventral, pe saltea, în sprijin pe antebrațe ( poziția “sfinxului”) – menținere 5 min.

Exerciții pentru:

reducerea durerii – exerciții din metoda Williams.

Exercițiu 1:

P.I.: decubit dorsal;

T.1: îndoirea genunchilor;

T2: lăsarea genunchilor să ‚”cadă” pe podea in poziție întinsă;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări fiecare serie.

Exercițiul 2:

P.I.: culcat dorsal;

T.1: se trag cu mâinile ambii genunchi la piept, se menține 10 sec;

T.2: revenire;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări fiecare serie.

Exercițiul 3:

P.I.: culcat dorsal;

T.1: se trage cu mâinile un genunchi la piept, încercând atingerea lui cu fruntea se menține 10 secunde; Fig. 5

T.2: revenire;

Apoi la fel cu celălalt genunchi;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări fiecare serie.

Fig. 5

Exercițiul 4:

P.I.: decubit dorsal, mâinile deasupra capului, genunchii îndoiți;

T.1.: lipirea zonei lombare de podea,se contractă musculatura abdominală, se menține 10 sec;

T.2: revenire;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări/serie.

Exerciții pentru:

Prevenirea și reducerea deformărilor, a deposturărilor coloanei și a șoldurilor;

Îmbunătățirea unei ventilații pulmonare;

Creșterea asuplizării coloanei vertebrale.

Exercițul 1:

P.I.: decubit dorsal;

T1: ducerea brațelor, prin față, până deasupra capului, cu inspir;

T2: revenire cu expir;

Dozare 2 serii, 6 repetări /serie.

Exercițiul 2:

P.I.: culcat dorsal, picioarele pe podea, mâinile sub cap;

T.1: se trage un genunchi la piept cât mai mult se menține 5 sec;

T.2: revenire;

Se face apoi cu celalalt genunchi și cu ambii genunchii;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări fiecare serie.

Exercițiul 3:

P.I.: decubit dorsal;

T1: flexia trunchiului, brațele întinse în față, inspir;

T2: revenire cu expir;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 4:

P.I.: patrupedie;

T1: flexia trunchiului pe coapsă, cu menținerea poziției drepte a coloanei vertebrale, privirea în față, fără desprinderea palmelor de pe sol, inspir;

T2: revenire cu expir;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 5:

P.I.: patrupedie;

T1: flectarea coatelor și extensia membrului inferior drept, inspir; Fig. 6

T2: revenire;

Se execută în aceeași manieră și pentru membrul inferior stâng;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Fig. 6

Perioada de revenire (10-15 min) masaj pentru eliminarea oboselii musculare acumulată cu ocazia efectuării exercițiilor fizice active.

Miercuri

Perioada de încălzire și de revenire este la fel ca luni.

Perioada activă

Exerciții pentru:

Prevenirea și combaterea atitudinilor vicioase ale coloanei și ale articulațiilor periferice

Exercițiul 1:

Decubit dorsal, pe saltea, fără pernă sub cap, cu o perniță sub coloana dorsală cu mâinile sub ceafă , coatele să atingă patul. Menține poziția – 5 min. Fig. 7

Fig. 7

Exercițiul 2:

Decubit dorsal cu o perniță sub coloana toracală, doi saci de nisip de 2kg pe fața anterioară a umerilor și pe genunchi. Menține poziția – 5 min.

Exerciții pentru:

Corectare si conștientizare pozițională.

Exercițiul 1:

În ortostatism, cu călcâiele la 15cm de zid: se ia contact cu sacrul pe zid, apoi cu omoplații, apoi cu occiputul, revenire și reluare. Dozare – 2 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 2:

În șezând, cu spatele la zid, se caută realizarea contactului prin trei puncte, ca mai sus, ”derulând” coloana de-a lungul zidului. Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Exerciții pentru:

Reducerea durerii – exerciții din metoda Williams.

Exercițiul 1:

P.I.: culcat dorsal;

T.1.: se flectează genunchii;

T.2.: se extind genunchii;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări fiecare serie.

Exercițiul 2:

P.I.: decubit dorsal, cu talpa dreaptă pe genunchiul stâng;

T1: abducția membrului inferior drept, fără să ridice talpa de pe genunchiul opus, inspir;

T2: revenire cu expir;

Se execută alternativ, pentru ambele membre;

Dozare 2 serii, 6 repetări/ serie.

Exercițiul 3:

P.I.: în șezut pe scaun cu mâinile pe lângă corp;

T.1: aplecarea capului între genunchi, permițând mâinilor să ajungă pe podea, se menține 5 sec;

T.2: revenire;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări/serie.

Exerciții pentru:

Prevenirea și reducerea deformărilor, a deposturărilor coloanei și a șoldurilor;

Îmbunătățirea ventilației pulmonare;

Creșterea asuplizării coloanei vertebrale.

Exercițiul 1:

P.I.: decubit dorsal, genunchii flectați;

T1: ridicarea coloanei dorsale, lombare și a bazinului, cu inspir;

T2: revenire cu expir;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări/serie.

Exercițiul 2:

P.I.: decubit dorsal, genunchii flectați, mâinile pe abdomen;

T1: inspir profund;

T2: expir, cu apăsarea palmelor pe abdomen, dinspre lateral spre linia mediană a corpului;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 3:

P.i.: decubit lateral, partea dreaptă, brațul drept întins la nivelul umerilor, membrul inferior drept flectat;

T1: abducția membrului inferior stâng, cu inspir;

T2: revenire cu expir;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 4:

P.i.: Decubit lateral, partea stângă, brațul stâng întins la nivelul umerilor, membrul inferior stâng flectat;

T1: abducția membrului inferior drept, cu inspir;

T2: revenire cu expir;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Vineri

Perioada de încălzire și de revenire se păstrează

Perioada activă

Exerciții pentru:

Prevenirea și combaterea atitudinilor vicioase ale coloanei și ale articulațiilor periferice.

Exercițiul 1:

Decubit dorsal, pe saltea, fără pernă sub cap, cu o perniță sub coloana dorsală cu mâinile sub ceafă, coatele să atingă patul. Menține pozitia 5 min.

Exercițiul 2:

Decubit dorsal cu o perniță sub coloana toracală, doi saci de nisip de 2kg pe fața anterioară a umerilor și pe genunchi. Menține poziția 5 min.

Exercițiul 3:

Decubit ventral cu pernă sub piept, perniță sub frunte, saci de nisip pe coloana dorsală și pe bazin. Menține pozitia 5 min.

Exerciții pentru:

reducerea durerii – exerciții din metoda Williams.

Exercițiul 1:

P.I.: decubit dorsal;

T.1: îndoirea genunchilor;

T2: lăsarea genunchilor să ‚”cadă” pe podea în poziție întinsă;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări fiecare serie.

Exercițiul 2:

P.I.: culcat dorsal;

T.1: se trag cu mâinile ambii genunchi la piept, se mențin 5 – 10 sec;

T.2: revenire;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări fiecare serie.

Exercițiul 3:

P.I.: decubit dorsal, mâinile deasupra capului, genunchii îndoiți;

T.1.: lipirea zonei lombare de podea, se contractă musculatura abdominală, se menține 5 – 10 sec;

T.2: revenire;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări/serie.

Exercițiul 4:

P.I.: în șezut pe scaun cu mâinile pe lângă corp;

T.1: aplecarea capului între genunchi, permițând mâinilor să ajungă pe podea, se menține 5 sec;

T.2: revenire;

Dozare 2 serii a câte 6 repetări/serie.

Exerciții pentru:

Prevenirea și reducerea deformărilor, a deposturărilor coloanei și a șoldurilor;

Îmbunătățirea unei ventilații pulmonare;

Creșterea asuplizării coloanei vertebrale.

Exercițiul 1:

P.I.: decubit dorsal;

T1. flexia șoldului cu genunchiul întins și flexia piciorului pe gambă, inspir;

T2. revenire cu expir;

se execută alternativ, pentru ambele membre;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 2:

P.I.: decubit ventral;

T1: extensia trunchiului, privirea înainte, inspir;

T2: revenire cu expir;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 3:

P.I.: șezând pe scaun;

T1: extensia genunchiului drept, inspir;

T2: revenire cu expir;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 4:

P.I.: șezând pe scaun;

T1: flexia trunchiului cu ducerea brațelor sub scaun, cât mai în spate, inspir;

T2: revenire cu expir;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 5:

P.I.: stând, cu fața la spalier, mâinile prinse de spalier, la nivelul umerilor;

T1: flexia genunchilor, inspir;

T2: revenire cu expir;

Dozare 2 serii, 6 repetări/serie.

Partea 2 următoarele 8 săptămâni

Am crescut dozarea exercițiilor ( 3 serii a câte 6-8 repetări pe serie, 40-45 sec pauză între serii) s-au păstrat obiectivele din prima parte dar m-am focusat m-ai mult pe creșterea supleței articulațiilor coloanei vertebrale și articulațiilor periferice.

La fel ca în prima parte, 3 ședințe pe săptămână, fiecare ședință cu cele 3 perioade de încălzire, activă, de revenire. Perioada de încălzire și de revenire constă tot în exerciții de gimnastică respiratorie sau în masaj cu rol de a pregăti musculatura ce urmează a fi activată și de a elimina oboseala acumulată în urma efectuării exercițiilor fizice.

Obiectivele:

Creșterea supleței articulare a coloanei vertebrale și articulațiilor periferice;

Tonifierea musculaturii paravertebrale,abdominale,fesierilor;

Întreținerea și creșterea volumelor respiratorii.

Luni

Perioada activă

Exerciții pentru:

Asuplizarea coloanei vertebrale;

Tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale, fesierilor.

Exercițiul 1:

Poziție inițială decubit dorsal, membrele inferioare întinse, mâinile pe lângă corp;

Se execută tripla flexie a membrului inferior stâng/drept;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 2:

Poziție inițială decubit dorsal;

Depărtarea și desprinderea membrelor inferioare de pe sol, revenire;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 3:

Decubit ventral, membrele superioare întinse în abducție de 45°, apoi de 90°;

Se ridică membrele superioare concomitent de pe sol;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 4:

Din patrupedie;

Se efectuează flexia și extensia trunchiului concomitent cu extensia alternativă a membrului inferior stâng/drept;

Dozare 3 serii, 6 repetari/serie.

Exercițiul 5:

Patrupedie;

Ridicarea în extensie maximă a câte un membru inferior concomitent cu flexia coatelor;

Dozare 3 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 6:

Șezând pe taburet sau minge de gimnastica, cu baston de capete apucat;

Mișcări de lateralitate și rotații ale trunchiului; Fig. 8

Coatele flectate, spatele drept;

Dozare 3 serii, 6 repetări/serie.

Fig. 8

Exercițiul 7:

Șezând pe taburet;

Flexia trunchiului cu rotația capului pentru a atinge alternativ cu urechea genunchiul opus;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exerciții pentru:

Întreținerea și creșterea volumelor respiratorii.

Exercițiul 1:

Decubit dorsal;

Genunchii flectații, capul pe o pernă mică;

Flexia coapselor pe abdomen cu expir și revenire cu inspir;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 2:

Șezând pe taburet, bastonul pe coapse, apucat cu mâinile cat mai îndepărtate;

Ridicarea deasupra capului și deplasarea maximă înapoi cu inspir, revenire cu expir;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Miercuri

Perioada activă

Exerciții pentru:

Asuplizarea coloanei vertebrale;

Tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale, fesierilor.

Exercițiul 1:

Poziția inițiala decubit dorsal;

Se execută aducerea genunchilor la piept urmată de extensia lor și așezarea membrelor inferioare extinse pe sol;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 2:

Poziția inițiala decubit dorsal, membrele inferioare în triplă flexie, cu talpa sprijinită pe sol;

Se execută balansarea membrelor inferioare și a bazinului alternative în ambele sensuri;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 3:

Decubit ventral, membrele superioare împreunate pe ceafă;

Se efectuează extensia trunchiului cu ridicarea toracelui de le sol;

Dozare 3 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 4:

Patrupedie;

Rotirea trunchiului concomitent cu ridicarea brațului;

Dozare 3 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 5:

Șezând pe taburet cu mâinile la ceafă;

Înclinări laterale trunchi;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 6:

Șezând pe bancă, spate în spate cu partener;

Rotirea trunchiului pentru a trece o minge alternativ pe fiecare parte cu membrele superioare respectiv extinse;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 7:

Ortostatism;

Din poziția de ”schior’’ cu mâinile sprijinite pe genunchi;

Se face extensia genunchilor concomitent cu redresarea coloanei dorsale și retropulsia umerilor;

Dozare 3 serii, 6 repetări/serie.

Exerciții pentru:

Întreținerea și cresterea volumelor respiratorii.

Exercițiul 1:

Decubit ventral ;

Membrele inferioare extinse, membrele superioare pe lângă corp;

Ridicarea alternativă a membrelor inferioare cu flexie dorsală și inspir, coborâre cu expir;

Dozare 3 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 2:

Șezând pe taburet mâinile la ceafă;

Înclinare laterală cu expir și revenire cu inspir;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Vineri

Perioada activă

Exerciții pentru:

Asuplizarea coloanei vertebrale;

Tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale, fesierilor.

Exercițiul 1:

Poziția inițială decubit dorsal, membrele inferioare în extensie, brațele pe lângă corp;

Se execută ridicarea membrelor inferioare de pe sol;

Dozare 3 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 2:

Poziția inițială decubit dorsal, membrele inferioare în extensie, brațele pe lângă corp;

Se execută ridicarea toracelui de pe sol;

Dozare 3 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 3:

Decubit dorsal, genunchii flectați și membrele superioare în abducție 90°;

Aducerea genunchilor la piept și revenire;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 4:

Poziția inițială decubit ventral, membrele superioare întinse în prelungirea corpului;

Se execută ridicarea membrelor superioare alternativ de pe sol;

Fără ridicarea capului;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 5:

Patrupedie;

Ducerea mâinilor alternative la călcâiul de aceeași parte;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 6:

Șezând pe taburet cu mâinile la ceafă;

Flexia trunchiului și redresare;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 7:

Ortostatism;

Cu fața la un colț al camerei, atingând pereții opuși cu mâinile la înălțimea umerilor;

Flexia coatelor și propulsarea corpului înapoi, redresare;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exerciții pentru:

Întreținerea și creșterea volumelor respiratorii.

Exercițiul 1:

Decubit ventral palmele sprijinite pe sol la înălțimea umerilor;

Extensia coatelor inspir și revenire cu expir;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 2:

Șezând pe taburet, mâinile pe coapse;

Flexie maximă a trunchiului cu expir și revenire cu inspir;

Dozare 3 serii, 8 repetări/serie.

Partea 3 ultimele 8 săptămâni

În această parte s-a mărit gradul de dificultate al exercițiilor, a crescut dozarea la 4 serii cu 8-10 repetări, 30/35 sec pauză între serii, m-am focusat mai mult pe creșterea rezistenței și forței musculare a paravertebralilor, abdominalilor și fesierilor dar am păstrat și am lucrat și pe obiectivele prezente în primele 2 părți.

Obiective:

Creșterea rezistenței musculaturii parabertebrale și șoldurilor;

Creșterea forței musculaturii paravertebralilor, abdominalilor, fesierilor;

Întreținerea și creșterea supleței articulare;

Întreținerea si creșterea volumelor respiratorii.

Luni

Exercițiul 1:

Decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol;

Se execută ridicarea genunchilor, iar kinetoterapeutul opune rezistență;

Dozare 4 serii, 8 repetării/serie.

Exercițiul 2:

Decubit dorsal, genunchii flectați, sprijin pe tălpi;

Ridicarea capului si trunchiului;

Poziția membrelor superioare schimbându-se pentru a grada efortul: pe lângă corp, sub bărbie, pe ceafă, pe umeri; Fig. 9

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Fig. 9

Exercițiul 3:

Decubit dorsal, cu sprijin pe tălpi;

Ridicarea bazinului de pe sol contra rezistenței opuse de kinetoterapeut, sau unui disc de 2 kg în zona inferioară a abdomenului, coloana lombară blocată;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 4:

În decubit ventral;

extensia șoldurilor cu rezistență aplicată de kinetoterapeut pe treimea inferioară a coapsei;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 5:

Patrupedie;

Extinderea alternativa a membrelor inferioare cu genunchiul extins;

Dozare 4 serii, 10 repetări/ serie.

Exercițiul 6:

Semiatârnat la scara fixă, sprijinul picioarelor pe sol, șoldurile și genunchii în flexie de 90°;

Se execută basculări dreapta si stânga a bazinului;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 7:

Atârnat cu spatele la scara fixă;

Se menține coloana lombară delordozată, blocată;

Se execută balansări dreapta stânga ale membrelor inferioare, genunchii întinși;

Dozare 4 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 8:

Decubit ventral palmele sprijinite pe sol la înălțimea umerilor;

Extensia coatelor inspir și revenire cu expir;

Dozare 4 serii, 6 repetări/serie.

Exercițiul 9:

Șezând pe taburet, mâinile pe coapse;

Flexie maximă a trunchiului cu expir și revenire cu inspir;

Dozare 4 serii, 6 repetări/serie.

Miercuri

Exercițiul 1:

Decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol, brațele în lateral;

Balansarea genunchilor spre stânga cu rotirea capului spre dreapta și invers;

Dozare 4 serii, 10 repetări fiecare serie.

Exercițiu 2:

Decubit dorsal, genunchii flectați, sprijin pe tălpi;

Ridicarea trunchiului și atingerea genunchilor drept cu ambele mâini, apoi genunchiul stâng;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 3:

În decubit ventral;

Extensia șoldurilor cu rezistență aplicată de kinetoterapeut pe treimea inferioară a coapselor;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 4:

În decubit ventral;

Forfecarea membrelor inferioare întinse;

Dozare 4 serii, 10 repetări/serie.

Exercițiul 5:

Patrupedie;

Se execută ridicarea orizontală a membrelor inferioare, alternativ;

Dozare 4 serii, 10 repetări/serie.

Exercițiul 6:

Semiatârnat la scara fixă, sprijinul picioarelor pe sol, șoldurile și genunchii în flexie de 90°;

Se execută basculări dreapta și stânga a bazinului; Fig. 10

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Fig. 10

Exericițiul 7:

Șezând pe taburet mâinile la ceafă;

Înclinare laterală cu expir și revenire cu inspir;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 8:

Decubit ventral palmele sprijinite pe sol la înălțimea umerilor;

Extensia coatelor inspir și revenire cu expir;

Dozare 4 serii, 6 repetări/serie.

Vineri

Exercițiul 1:

În decubit dorsal;

Forfecarea membrelor inferioare;

Dozare 4 serii, 10 repetări/serie.

Exercițiul 2:

În decubit dorsal;

Ridicări ale membrelor inferioare cu genunchii întinși, menținere 20 – 25 secunde;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 3:

Decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol;

Se execută ridicarea genunchilor iar kinetoterapeutul opune rezistența;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 4:

În patrupedie, cu genunchii îndepărtați;

Se ridică un braț la orizontală, concomitent cu membrul inferior opus și se revine în poziție inițială;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 5:

Atârnat cu spatele la scara fixă;

Se menține delordozarea coloanei lombare;

Se execută ridicarea genunchilor la piept; Fig. 11

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Fig. 11

Exercițiu 6:

Atârnat cu spatele la scara fixă;

Se menține coloana lombară delordozată, blocată;

Se execută răsucire dreapta, stânga a trunchiului cu genunchii flexați;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 7:

Șezând pe taburet, mainile pe coapse;

Flexie maxima a trunchiului cu expir si revenire cu inspir;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

Exercițiul 8:

Șezând pe taburet mâinile la ceafă;

Înclinare laterală cu expir și revenire cu inspir;

Dozare 4 serii, 8 repetări/serie.

CAPITOLUL III

ÎNREGISTRAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

III.1 Etapele cercetării și rezultatele obținute

Evaluarea efectuată de către kinetoterapeut s-a axat pe următoarele direcții:

Evaluarea durerii;

Evaluarea mobilității articulare;

Evaluarea forței musculare.

Tabelul 1.

Evaluarea durerii prin testul Lasegue

Legenda: durere foarte mare = 5, durere mare = 4, durere medie = 3, durere mică = 2, durere ușor sensibilă = 1-2.

Tabelul 2.

Evaluarea durerii pentru articulațiile sacroiliace

Legendă: durere foarte mare = 5, durere mare = 4, durere medie = 3, durere mică = 2, durere ușor sensibilă = 1-2.

Tabelul 3.

Evaluarea durerii prin testul Patrik

Legendă: durere foarte mare = 5, durere mare = 4, durere medie =3, durere mică = 2, durere ușor sensibilă =1-2.

Tabelul 4.

Evaluarea mobilității regiunii cervicale, indicele menton- stern

Tabel 5.

Evaluarea mobilității regiunii dorsale prin testul Ott

Se măsoară 30 de cm de la C7 în jos, în urma efectuării flexiei distanța măsurată se mărește.

Tabel 6.

Evaluarea mobilității regiunii lombare prin testul Schober

Se măsoară 10 de cm de la S1 în sus, în urma efectuării flexiei distanța măsurată se mărește.

Tabel 7.

Evaluarea mobilității coloanei vertebrale prin testul Stibor

Tabel 8.

Evaluarea bilanțului muscular al regiunii cervicale

Tabel 9.

Evaluare bilanțului muscular al regiunii dorso-lombare

Tabel 10.

Evaluare musculaturii extensoare a coloanei vertebrale, paravertebralii

Tabel 11.

Evaluarea bilanțului muscular al șoldului drept și stâng

Recomandări pentru pacient:

Să evite pozițiile care favorizează cifoză, flexia șoldurilor și genunchilor;

Dormit pe pat tare, fără pernă sau pernă ortopedică;

Regim alimentar bogat în fibre, proteine, fructe, legume, pește; slab în grăsimi saturate;

Fumat interzis, evitarea mediilor cu pulberi;

Evitarea factorilor agravanți: surmenajul fizic și intelectual, stres, microtraumatismele, expunere la frig, umezeală;

Sa practice sport – înot spate, craul; volei, baschet;

Anual cure balneare în stațiuni care beneficiază de ape sărate,termale.

III.2 Reprezentarea grafică și interpretarea descriptivă a rezultatelor

Pe parcursul programului de recuperare m-am înțeles foarte bine cu pacienta, aceasta a fost receptivă la tot ce i-am comunicat, mi-a ascultat sfatul și a continuat să facă gimnastică zilnică acasă și acest lucru s-a observat și la ședințele de recuperare, știia foarte bine planul de exerciții și executa corect mișcările.

În final planul de recuperare cu exercițiile prezentate a fost de mare ajutor în realizarea obiectivelor propuse și acest lucru se poate observa în gravicele de mai jos.

Graficul 1 . Reprezentarea durerii resimțită de pacient

5 durere foarte mare, 4 durere mare, 3 durere medie,2 durere mică, 1-2 durere ușor sensibilă.

În diagrama de mai sus se poate observa diminuare durerii resimțită de pacient în zona lombară (testul Lasegue) și la nivelul șoldurilor (testul Patrik). Recomandarea kinetoterapeutului este ca pacientul să continue efectuarea exercițiilor pentru combaterea durerii (exerciții din metoda Williams faza 1) și să evite pe cât posibil pozițiile vicioase.

Graficele 2. Reprezentarea mobilității zonei cervicale pe mișcarea de flexie a capului

Se observă creșterea mobilității articulare din zona cervicală pe mișcarea de flexie a capului și gâtului, evaluată cu indicele de măsurare menton – stern.

Graficul 3. Reprezentarea mobilitații zonei cervicale pe mișcarea de extensie a capului

Se poate observa în diagrama de mai sus o creștere a mobilității zonei cervicale pe mișcarea de extensie a capului și gâtului, evaluată cu indicele de măsurare menton – stern.

Graficul 4. Reprezentarea mobilității zonei dorso lombare

În diagrama de mai sus se indică mobilitatea zonei dorso-lombare cu ajutorul testelor funcționale prezente în legendă. La începutul ședințelor de recuperare pacientul prezenta o slabă mobilitate articulară a coloanei vertebrale, amplitudinea mișcării de flexie a coloanei fiind mică. În urma practicării exercițiilor de asuplizare a coloanei vertebrale mobilitatea coloanei vertebrale a crescut.

Graficul 5. Reprezentarea forței musculare, zona cervicală

În diagrama de mai sus se poate observa creșterea favorizantă a musculaturii zonei cervicale. Inițial pacientul putea efectua mișcarile de flexie, extensie, înclinare laterală, rotație doar cu eliminare gravitației în final ajungând să execute mișcările în poziție atigravitațională și cu rezistență.

Graficul 6. Reprezentarea forței musculare la zona dorso lombară

Se poate observa îmbunătățirea forței musculare a zonei dorso-lombare pe mișcările din legendă. Progresul pacientului a fost unul constant, ajungând în final să execute mișcările de flexie, extensie, înclinare și rotație antigravitațional și cu aplicare de rezistență.

Graficul 7. Reprezentarea grafică la evaluarea musculaturii paravertebrale

În diagrama de mai sus se observă îmbunătățirea extensorilor coloanei vertebrale, musculatura paravertebrală, folosind testul de menținere a greutății corpului, executat cu subiectul în decubit ventral, la marginea mesei, bazinul și gleznele sunt menținute ferm de către examinatori.

Graficul 8. Reprezentare grafică a forței musculare la nivelul șoldurilor

Se observă creșterea forței musculare la nivelul șoldului drept și stâng și diferența de forță între șoldul stâng și drept la evaluarea inițială și intermediară. Din șoldul drept pacientul putea executa mișcările doar prin eliminarea gravitației (F2), iar din șoldul stâng pacientul putea executa mișcările și din poziție antigravitațională da fara rezistenta. În urma exercițiilor de creștere a forței musculare progresul a fost unul constant. În final pacientul putea sa execute mișcările din poziție antigravitațională și cu aplicare de rezistență atât din șoldul drept cât și din șoldul stâng.

Concluzii

Realizarea unui program kinetic duce la încetinirea/stoparea anchilozelor la nivelul coloanei vertebrale și a articulațiilor adiacente.

La sfârșitul celor 6 luni ale programului de recuperare pacientul a arătat un progres semnificativ în diminuarea durerilor prezente în zona lombară și la nivelul șoldurilor, creșterea mobilității articulare și creșterea forței musculare. Rezultatele au apărut progresiv, pacientul a dat dovadă de mult devotament, ambiție în timpul programului de recuperare și în prezent continuă să facă exercițiile de recuperare pentru menținerea rezultatelor obținute și pentru obținerea unor progrese noi.

Programul de recuperare a ajutat la îmbunătățirea calității vieții pacientului. Simptomele prezente în evaluarea inițială: durere de tip imflamator care persista noaptea și ziua dacă dacă se suprasolicită fizic, pozitiile vicioase datorita cifozei dorsală s-au diminuat semnificativ în evaluarea finală.

Durerea resimțită de pacient în evaluare inițială – indicele 4 (durere mare), în evaluare finală – indicele 2 (durere mică).

Îmbunătățirea mobilității coloanei vertebrale: testul Schober inițial 2 cm, final 4 cm.

Îmbunătățirea forței musculare a coloanei vertebrale și soldurilor: inițial F2, F3, final F4, F5.

Metodele și mijloacele de recuperare au fost de un mare ajutor pentru atingerea obiectivelor propuse.

Se recomandă continuarea efectuării exercițiilor fizice și în funcție de progresul pacientului programul de recuperare se poate modifica.

Astfel, putem spune ca scopul lucrării a fost atins demonstrând prin cazul studiat importanța kinetoterapiei la pacienții cu spondilită anchilozantă.

Bibliografie

Pe suport clasic

Boloșiu H., – “ Spondilita anchilozantă ” – Ed. DACIA- CLUJ NAPOCA, 1989

Cioroiu S.G., – “ KINETOTERAPIE de la TEORIE la PRACTICĂ ” – Ed. Universității Transilvania – Brașov, 2012

Cioroiu S.G.,– “ Esențial în anatomie și biomecanică “ – Ed. Universității Transilvania – Brașov, 2006

Cioroiu S.G., – ‚” Noțiuni elementare de kinetologie și masaj” – Ed. Universității Transilvania – Brașov, 2003

Crețu A., – “ Ghid clinic și terapeutic fizical-kinetic în bolile reumatice “ – Ed. Bren, București, 2003;

Dragan C.F., – ‚” METODOLOGIE ȘI TEHNICI DE KINETOTERAPIE ” – Ed. Național, București, 2014

Lascarache Gh. și Gutiu I., – ‚” Spondilita anchilozantă ‚” – Ed. Medicală – București, 1985

Marcu V. și Dan M., – ‚” Kinetoterapie – Physiotherapy ” – Ed. Universitatii din Oradea, 2006

Roșulescu E.,- “ Kinetoterapia în afecțiunile reumatologice ” – Ed. UNIVERSITARĂ CRAIOVA, 2009

Sbenghe T., – ‚” KINETOLOGIE profilactică, terapeutică și de recuperare” – Ed. Medicală – București, 1987

Sbenghe T., – ‚” RECUPERAREA MEDICALĂ LA DOMICILIUL BOLNAVULUI ” – Ed. Medicală – București, 1996

Pe suport electronic

Balint T., – “ https://www.slideshare.net/rusuanatolii/evaluarea-aparatuluilocomotor2007” ( 3.05.2019)

”https://www.google.com/imghp?hl=en” (20.04.2019)

“https://www.scribd.com/doc/60970591/Bilantul-Articular-Al-Coloanei-Vertebrale” (3.05.2019)

“http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/SPONDILITA-ANKILOZANTA27.php” ( 25.05.2019)

“https://www.scribd.com/doc/111103267/Evaluarea-fortei-musculare” ( 25.05.2019)

“https://www.scribd.com/document/94793148/SPONDILITA-ANCHILOZANTa” (26.05.2019)

“https://www.scribd.com/document/333299109/LP-7-Metodele-Klapp-Si-Cotrel” (1.06.2019)

Anexe