Rolul Kinetoterapiei In Recuperarea Afectiunilor Si Traumatismelor Gleznei Si Piciorului

Rolul kinetoterapiei in recuperarea afecțiunilor si traumatismelor gleznei si piciorului

PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII……………………………………………………………………………

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI………………………………………………………..

ACTUALITATEA TEMEI…………………………………………………………………….

CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A PROBLEMEI STUDIATE……………………………………………………………

2.1 SUBCAPITOLUL 1……………………………………………………………………………….

2.2…………………………………………………………………………………………………………….

2.3

CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA ȘI DESFAȘURAREA CERCETARII……………………………………………………………………………

3.1…………………………………………………………………………………………………………….

3.2…………………………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL 4. REZULTATELE CERCETĂRII SI INTERPRETAREA LOR……………………………………………………………

4.1…………………………………………………………………………………………………………….

4.2…………………………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL 5. CONCLUZII……………………………………………………

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………….

ANEXE……………………………………………………………………………………..

CAPITOLUL1. INTRODUCEREA ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII

1.1 ACTUALITATEA TEMEI

Glezna si piciorul reprezinta un complex anatomofunctional menit să suporte intreaga greutate a corpului si, in acelasi timp, să asigure mersul pe orice fel de teren.

Piciorul are deci un rol static și unul dinamic, de o importanță aproape egală, fiind pîrghia terminală a locomoției. Hohmann denumea piciorul „o operă de artă arhitecturală a naturii.” Intr-adevăr, structurarea piciorului uman în timpul îndelungatei evoluții filogenetice s-a perfecționat în „mod admirabil in vederea asigurării concomitente a stabilității și mobilității, a echilibrului și oscilării, a accelerării și decelerării.”

Călcâiul gros în opoziție cu pernițele degetelor realizează absorbția șocului în mers și alergat, iar articulațiile sunt capabile să se mobilizeze și să se adapteze după varietatea terenului, pentru menținerea unui echilibru fin. Datorită acestui stress concentrat, piciorul și glezna sunt adesea implicate în deformări statice care afectează și alte părți ale corpului.

Tipurile lezionale ale macro-traumatismelor piciorului sunt cele obisnuite: plagi, contuzii, entorse, luxatii, fracturi, care pot interesa toate structuriile anatomice: piele, ligamnente, muschi, tendoane, articulatii, oase, vase si nervi. Aceste leziuni pot lasa sechele imediate sau tardive, a caror filiatie cu traumatismul respectiv nu e greu de stabilit. Piciorul mai prezinta insa frecvent o serie de sindroame sau boli disfunctionale in a caror etiopatogenie micro-traumatismul joaca un rol determinant. Astfel sunt unele bursite si tenosinovite, metatarsalgiile, osteonecrozele, sindromul tibial anterior etc.

Traumatismele gleznei sunt cele mai frecvente dintre toate localizările traumatismelor aparatului locomotor, entorsele deținând primul loc, iar fracturile locul II in categoriile respective. Marea lor frecvență se explica prin faptul că la acest nivel au loc mișcări multiple comandate de nevoile de mobilitate ale piciorului, expus la diferiți factori traumatici ce acționează in condiții diferite. 

Luxațiile de gleznă sunt observate mai ales la bărbații tineri față de alte grupuri, fiind probabil asociată riscului crescut de fracturi asociate. Creșterea riscului de fractură este legata probabil de modificările osteoporotice in acest subgrup de pacienți. Copii și adolescenții au cele mai multe luxații ale gleznei. (www.romedic.ro)

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Glezna și piciorul reprezintă structurile anatomice prin care greutatea corpului ste transmisa solului in cursul ortostatismului și mersului. Ele sunt perfect adaptate acestei funcții. Din cauza stresurilor repetate, piciorul poate fi sediul unor deformații statice, in același timp, el poate fi sediul unor afecțiuni generale, ca diabetul zaharat sau artrita reumatoidă. Deoarece piciorul susține greutatea organismului în contact cu solul, el trebuie protejat de încălțăminte care, la rândul ei, poate provoca neplăceri piciorului. De aceea, o examinare judicioasa va cuprinde nu numai glezna și piciorul, ci și încălțămintea.

Piciorul uman, adaptat la statiunea bipeda, are o dubla functie : primeste greutatea corpului si permite derularea dinamica a pasului in timpul mersului. Aceasta presupune in acelasi timp rezistenta si suplete.”

Suprasolicitarea statica si dinamica a piciorului, agravata de o incaltaminte sablon si neadaptata anatomiei acestuia, explica multitudinea suferintelor piciorului ce pot fi incadrate in patologia traumatica. In acest fel kinetoterapeutul este confruntat cu suferințe sechelare posttraumatice obișnuite (edem, redoare articulară, atrofii sau retracturi musculare, pareze etc) dar si cu tulburari de statica, cu picior dureros cronic pe fond tot traumatic dar nu ca sechele ale unui traumatism unic, ci ale unor suprasolicitari mecanice continue.”