Rolul Jocurilor In Comunicarea cu Elevii

CAPITOLUL IV. CERCETARE – ROLUL JOCURILOR ÎN COMUNICAREA CU ELEVII

4.1 Precizări metodologice

Scopul cercetării:

Pornind de la premisa că prin joc se dezvoltă competențe de comunicare, emoționale, cognitive și estetice, această cercetarea a fost realizată cu scopul de observa impactul jocului asupra elevilor și modul în care acesta influențează activitatea de învățare și dezvoltarea personală.

Obiective:

Identificarea principalelor metode de predare-învățare utilizate în școlile generale.

Identificarea impactului avut de jocurile tematice asupra elevilor.

Observarea modului în care elevii interpretează și rețin informația transmisă prin intermediului metodelor activ-participative.

Ipoteză generală:

Integrarea și utilizarea jocului în toate tipurile de activități didactice ca metodă de predare-învățare-evaluare îmbunătățește semnificativ asimilarea informațiilor și încurajarea reflecția interioară individuală și colectivă.

Ipoteze de cercetare:

1. Participarea elevilor la jocurile didactice va încuraja comunicarea interpersonală și va stimula creativitatea și socializarea, aceștia putând să inițieze mai ușor contacte verbale și nonverbale și să participe la activitățile grupului.

2. Activitățile activ-participative stimulează creșterea gradului de implicare a elevilor în procesul educativ.

3. Metodele de predare clasice sunt mai frecvent folosite în activitatea de predare-învățare-evaluare decât cele ale educației educativ-participative.

4. Jocul didactic este apreciat de către elevi în special pentru funcția sa ludică.

Aria și universul cercetării:

Studierea comportamentului elevilor și a metodelor de predare este plasată în aria de cercetare mai extinsă a științelor socio-umane. Tema jocului ca metodă de predare a fost studiată de sociologia educației, de științele educației dar și de psihologia educației.

Universul cercetării, la nivelul său cel mai înalt de generalitate, este reprezentat de școală și de relația profesor – elev, ale căror particularități le-am investigat prin utilizarea unor metode directe și indirecte de cercetare sociologică și statistică.

Repere metodologice:

Tipul de cercetare: calitativă și cantitativă.

Tehnica de cercetare: experimentul, analiza documentelor și ancheta sociologică bazată pe chestionar de tip față în față.

Volumul eșantionului:

– experimentul și grila de interviu a fost folosit pe un eșantion de 20 de persoane;

– 100 de elevi cu vârste cuprinde între 10-15 ani.

Perioada de desfășurarea a cercetării: aprilie-iunie 2015.

Modalități de realizare: convorbirea sociologică.

Motivația alegerii metodelor:

Am ales în elaborarea lucrării de față combinarea următoarelor metode de cercetare: analiza documentelor, chestionarul administrat de către operator și experimentul pentru a putea analiza cât mai bine această temă și astfel să formulez concluzii clare, complexe și relevante.

Prezentarea metodelor și instrumentelor cercetării:

II. Analiza documentelor, definită ca fiind o ”metodă non-reactivă la care cercetătorul apelează după ce fenomenele sociale s-au produs, astfel că derularea lor nu a suferit nici o modificare datorită studiului, prezentei sau intervenției analistului vieții sociale” a fost utilizată în două etape ale cercetării noastre: etapa de documentare din literatura de specialitate și etapa de documentare cu privire la caracteristicile calitative ale școlii românești și cantitative evoluția numărului de elevi.

Au fost studiate:

date statistice furnizate de Institutul Național de Statistică privind numărul elevilor, analizând astfel evoluția acestora;

curriculum-ul național și lucrări de specialitate cu scopul de a sintetiza principalele orientări teoretice în cercetarea subiectului ales și principalele caracteristici ale școlii românești actuale.

II. Experimentului de teren: s-a desfășurat în Școala Elena Farago din Craiova unde am ales să cercetez modul în care elevii reacționează pe parcursul unei ore de educație civică unde am dezbătut tema discriminării. Pornind de la un plan experimental de bază, am testat modul în care elevii comunică pe parcursul jocurilor și activităților didactice activ-participative. Grupul de lucrul este reprezentat de o clasă cu un număr de 20 de elevi cu vârstele cuprinse între 12-14 ani.

Prezentarea planului desfășurării experimentului:

În acest experiment, în conformitate cu ipotezele cercetării, am utilizat o serie de jocuri și activități didactice activ-participative menite să stimuleze comunicarea cu elevii:

Jocul de cunoaștere permite un prim contact cu elevii. Acesta are scopul de a afla numele participanților și o caracteristică a acestora.

Durata: 10 minute.

Desfășurare: Grupul de elevi este așezat în cerc urmând ca fiecare dintre ei să își spună prenumele și să identifice o caracteristică a sa care să înceapă cu inițiala prenumelui.

Brainstorming-ul este o “tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme.”

Durata: 10 Minute.

Desfășurare: Se va scrie pe tablă tema lecției, respectiv discriminarea, urmând ca fiecare elev să asocieze acestei teme un cuvânt sau o expresie.

Obiective: stimularea participării libere și spontane la discuție a tuturor membrilor grupului.

Jocul de rol este o “modalitate de participare activă și interactivă a elevilor la procesul didactic, care constă în desfășurarea de activități de simulare a relațiilor interumane, profesiunilor, statusurilor sociale, funcțiilor, activităților(…).”

Durata: 15 minute.

Desfășurare: va fi comunicat elevilor numele jocului și regulile acestuia. Din grupul de elevi vor fi selectate 5 persoane care să interpreteze rolurile următoare: nevăzător, o persoană cu probleme auditive, o persoana cu probleme de vorbire, o persoană cu handicap somatic (lipsa mâinilor), o persoană de culoare. Aceste persoane vor fi puse să execute diferite activități iar în îndeplinirea acestora vor întâmpina dificultăți venite din parte inamicilor, ceilalți membrii ai grupului fiind inamicii care au rolul de a îngreuna îndeplinirea sarcinilor. Activitatea se va încheia cu înregistrarea impresiilor și aprecierilor elevilor.

Obiective: conștientizarea dificultăților pe care le întâmpină persoanele discriminate.

Jocul de final este cel care încheie activitatea didactică. În această etapă se trag concluziile, se emit impresii și judecăți.

Durata: 15 minute.

Desfășurare: activitatea începe prin lecturarea Poveștii Măgarului (Anexa1) și impresii despre aceasta. La final fiecare elev va primi un Post-it pe care va nota ce a apreciat la această oră și ce anume a învățat? Răspunsurile sunt anonime și vor fi ascunse într-un plic.

III. Ancheta sociologică pe bază de chestionar este o „metodă de culegere și analiză a datelor obținute prin răspunsurile la întrebările dintr-un chestionar”.

Chestionarul utilizat (Anexa 2) este format din întrebări închise cu patru, cinci sau șase variante de răspuns, aplicat față în față cu respondentul, răspunsurile fiind notate pe hârtie (PAPI – Pen and Paper Interviews). Definit ca fiind „un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris”, chestionarul a fost aplicat de către operatorul de anchetă pe un eșantion de 100 de elevi de clasele V-VIII.

Datele obținute în urma aplicării chestionarelor au fost analizate cantitativ prin „reprezentarea numerică și manipularea observațiilor în scopul descrierii și explicării fenomenelor reflectate de acele observații” fiind astfel cuantificate în format numeric pentru a fi procesate electronic prin intermediul statisticii descriptive”.

4.2 Analiza rezultatelor experimentului

Finalitatea experimentului a constat în înregistrarea părerilor elevilor participanți privind activitatea desfășurată, prin intermediul acestora, putând identifica funcțiile jocului care avut cel mai mare impact asupra dezvoltării lor psiho-educaționale.

Analizând feedback-ul acestora, am identificat cinci dintre funcțiile jocului pe care aceștia le-au apreciat, respectiv: funcția cognitivă, formativ-educativă, terapeutică, de socializare și ludică.

La întrebarea „ce v-a plăcut la ora de astăzi?”, majoritatea elevilor au apreciat funcția cognitivă a jocurilor. Prin joc aceștia asimilează informații, concepte, noțiuni necesare înțelegerii și integrării în viața socială. Un număr de 13 elevi dintre aceștia a răspuns că tema aleasă și informațiile transmise către aceștia sunt interesante, dorind să repete experiența (“sunt interesante poveștile spuse. Îmi plac lucrurile acestea, sunt interesante îmi place să ascultăm despre ce se povestește”, “mi-a plăcut despre ce am vorbit, jocurile care le-am învățat”, “Mia plăcut mult ora petrecute in preuna (…) și aș vrea să veniți să ne mai povestiți ” sau “tema a fost frumoasă .. mi-ar plăcea să mai veniți”).

Trei dintre elevii participanți la experiment au sesizat funcția terapeutică a jocului și faptul că ei se aflau în centrul activității realizate. În timpul jocului elevul transpune atât trăiri, sentimente, impresii cât și conflicte inter-relaționale sau intrapsihice. ( “mi-a plăcut pentru că trebuia să scrim despre viața noastră”, “ne ajutați să vedem viața altfel” și “atunci când am auzit povestea măgarului am avut un sentiment de fericire”).

Deși înaintea experimentului am plecat de la ipoteza conform căreia jocul este apreciat de către elevi în special pentru funcția sa ludică doar doi dintre aceștia au considerat activitatea ca fiind distractivă, printre afirmațiile acestora regăsindu-se: „m-am distrat” și “mie imi place distracția vreau să mai faceți jocuri”.

O altă funcție a jocului intuită de către unul dintre copii este cea de socializare, jocul constituind un element important al socializării, “mia plăcut să am un prieten bun” (acesta fiind colegul de bancă cu care își desfășurase activitatea).

Nu în ultimul rând unul dintre elevi a apreciat funcția formativ-educativă a jocului, acesta afirmând: “mulțumesc că ați venit să ne învățați de bine”. “Jocul educă atenția, abilități și capacități fizice și intelectuale, trăsăturile operative ale caracterului (perseverența, promptitudinea, spiritul de ordine, dârzenia etc.) trăsături legate de atitudinea față de colectiv, corectitudinea, spiritul de dreptate, cel de competiție, sociabilitatea în genere. În felul acesta jocul modelează dimensiunile etice ale conduitei”.

Observații:

1, Pe parcursul întregii activități elevii au părut foarte interesați de informațiile transmise și de metodele de lucru.

2. De-a lungul orei aceștia au pus numeroase întrebări și au oferit răspunsuri și soluții colegilor.

3. Jocul de rol a fost cel mai bine receptat de către clasa de elevi, faptul că “persoanele discriminate” la final jocului au transmis ce au simțit pe parcursul interpretării rolului a avut un impact emoțional sesizabil.

4. Deși inițial nu considerasem Povestea Măgarului ca fiind un punct de atracție și nu mă așteptam să surprindă morala, la finalul lecturii am realizat ca aceștia se regăsiseră în povestea și au concluzionat că fiecare poate fi oricând în locul măgarului.

5. Elevii au sintetizat informațiile transmise și au reflectat asupra acestora.

6.După spargerea barierei profesor-elev, pe toată durata activității, elevii erau relaxați, deschiși, receptive și bine dispuși.

Dificultăți întâmpinate:

1. Dorința lor de a participa la activități și de a-și exprima părerea referitoare la tema aleasă în anumite momente a fost dificil de stăpânit, devenind agitați.

2. O dificultate întâmpinată la începutul activității a fost spargerea barierei profesor-elev și crearea unei relații de apropiere și încredere.

3. Dificultăți în completarea post-it-urilor cu întrebarea finală, majoritatea răspunzând în câteva cuvinte ce au apreciat. Aceștia în ciuda faptului ca au 12-14 ani întampină problema atât în exprimare scrisă cât și ăn cea orală.

Analiza cantitativă a datelor

Cu ce asociezi cuvântul joc?

Fig. 4.1

Din totalul respondenților la chestionar, majoritatea asociază jocul cu procesul de comunicare, cu un procent de 29%. Prin intermediul jocului, elevii își dezvoltă atât abilitățile de exprimare cât și cele de socializare.

La mică diferență procentuală jocul este asociat cu libertatea, în proporție de 23%, jocul fiind o activitate în care elevii se pot exprima dezinvolt, reprezentând pentru aceștia un moment al libertății depline, fără îngrădiri și constrângeri.

Nu este de neglijat faptul că în procent de 17% aceștia au asociat jocul cu învățarea, 14% l-au asociat cu imaginația, iar 12% cu bucuria.

2. La clasă cât de des se folosesc următoarele metode?

Luând în considerare experiența personală, avută în cadrul școlii, majoritatea elevilor au apreciat că toate cele cinci metode clasice de predare-învățare sunt utilizate în foarte mare măsură și în mare măsură.

Astfel, putem observa că cea mai utilizată metodă este povestirea cu un procent de 74% în mare și foarte mare măsură. La diferență de doar un procent, cu 73% se află învățarea bazată pe fișe de lucru și dictarea.

Comunicarea scrisă este folosită în proporție de 58%, în timp ce testul este folosit în proporție de 54%.

Pe baza datelor obținute putem aprecia faptul că activitățile de predare-învățare clasice, bazate pe comunicarea unidirecțională a informațiilor și centrate pe activitatea cadrului didactic sunt folosite în proporții de peste 54%.

3. Dar următoarele metode?

În scopul obținerii unei imagini complexe privind tipul de activități predominante desfășurate în sistemul de învățământ gimnazial am ales să verific cât de des sunt folosite cinci metode reprezentative pentru pedagogia interactivă.

Cea mai des folosită metodă este cea asistată de calculator numită și învățarea electronică: 22% dintre respondenți consideră că această metodă este folosită în mare măsură, iar 19% o consideră în foarte mare măsură, acest fapt este ușor de înțeles ținând cont că această generație de elevi născuți după 1995 este supranumită și generația Z sau a internetului, aceștia având acces la tehnologie și internet încă din primii ani de viață.Locul doi este ocupat de demonstrație folosită în proporție de 17% în mare măsură, 12% în foarte mare măsură, urmată de dezbatere cu 15% respectiv, 9%.

Jocul și experimentul sunt cele mai puțin folosite metode cu toate că acestea sunt cele care oferă o experiență de învățare pozitivă, benefică pentru elevi, și care obligă elevul să se implice atât fizic cât mai ales intelectual.

Corelând valorile graficelor ce conțin metodele clasice de predare respectiv, metodele educației activ-participative, vom observa faptul că în momentul de față, potrivit răspunsurilor elevilor, cele mai frecvent folosite sunt metodele clasice, adică povestirea, metoda fișelor de lucru și dictarea.

4. În cazul în care, la clasă se folosesc jocuri, acestea sunt mai de grabă:

În ceea ce privește tipurile de jocuri pe care le utilizează cadrele didactice în timpul orelor 33% din elevii au răspuns că la clasă sunt folosite jocuri individuale, 21% jocuri în doi/ pe perechi, 15% pe echipe si 9% colective.

Corelând prima întrebare cu aceasta putem spune că jocurile individuale organizate la clasă nu satisfac dorința de comunicare și socializare a elevilor, jocurile pe echipe și cele colective fiind cele care încurajează comunicare, socializarea și integrarea în grup.

Relevant la această întrebare este faptul că 17% dintre respondenți au afirmat că nu se folosesc jocurile ca metodă pe educație.

În final facem referire la gradul ce implicare a elevilor pe parcursul jocurilor didactice. Reiese că 38% dintre elevii respondenți sunt mai activi în foarte mare măsură, 31% în mare măsură, în timp ce doar 5% au apreciat că sunt în foarte mică măsură mai activi și doar 1% sunt deloc activi.

5.În ce măsură în timpul jocurilor ești mai activ pe parcursul orei?

Faptul că în timpul jocurilor aceștia devin mai activi și mai implicați se datorează poziției pe parcursul jocului, elevii fiind elementele active și centrale ale activității. Puși în centrul atenției, capătă încredere în sine, se exprimă liber și astfel crește și interesului față de activitatea desfășurată. De asemenea, îmbinând utilul (învățarea) cu plăcutul (relaxarea), activitatea didactică devine mai atractivă și se pliază pe dorințele respectiv, trebuințele elevului.

Putem concluziona că metodele de predare-învățare-evaluare folosite de către majoritatea cadrelor didactice nu corespund nevoilor și așteptărilor elevilor. Aceste metode nu permit școlarilor să-și expună propriile reflecții, să facă raționamente asupra informațiilor ce-i sunt transmise sau să-și manifeste sociabilitatea în cadrul grupului, ceea ce face ca interesul lor să scadă.