Rolul Jocului In Clasele Primare

Rolul jocului în clasele primare

În dezvoltarea omului, alături de trebuințele fundamentale de hrană, afecțiune, educație, un rol important îl are jocul. Jocul contribuie la dezvoltarea personalității copilului si este consfințit de CONVENȚIA CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI – 1989. Se știe că perioada micii școlarități este perioada cea mai încărcată de energie din viața omului.

La această vârstă, jocurile sunt plăcerea copiilor pentru că le satisfac nevoia de mișcare și nu numai.Prin joc, școlarul capătă bună dispoziție, își exercită forțele fizice, dar și pe cele sufletești .Cu certitudine jocul este un mijloc important nu numai pentru educația fizică, dar și pentru educația morală. Jocul îi dezvoltă copilului sentimente, îl deprind cu răbdarea și disciplina, cu respectarea regulii. Organizate în grup, jocurile dezvoltă virtuți sociale: spirit de grup,prietenie, ordine, devotament. Practica arată că școlarii mici iubesc jocul și au nevoie de el. De-a lungul anilor am „probat” pe generații de elevi fel de fel de jocuri. Constatarea este că, fie că sunt jocuri de mișcare, jocuri distractive, de perspicacitate, didactice, de orice fel, practicate la orice obiect de studiu ele aduc bucurie și satisfacție școlarilor. În clasele I – II cele mai îndrăgite de copii sunt jocurile muzicale și jocurile de mișcare. Jocurile muzicale le dezvoltă școlarilor abilități de cânt și de mișcare. Ei învață cu ușurință textul, dar și mișcările. Le place să joace aceste jocuri în pauzele școlare, dar și în grupul de joacă de acasă. De fapt aceste jocuri muzicale foarte îndrăgite de școlari sunt jocurile copilăriei părinților sau ale bunicilor lor, care au fost pe nedrept uitate. Amintesc doar câteva: „Podul de piatră” , „Batistuța”, „Podul mișcător”, „Coroana”, „Iată, ți-am adus o floare”. Despre jocurile de mișcare se poate spune că cele mai îndrăgite de școlari sunt ștafetele și acele jocuri care se pot juca în aer liber. Copiii din mediul rural sunt avantajați în acest sens pentru că, de regulă, școlile dispun de curți spațioase, unde copiii se pot juca în voie. Aceste jocuri de mișcare se învață, de regulă, în orele de educație fizică.O altă constatare este aceea că școlarii mici iubesc foarte mult ora de educație fizică. De aceea ei sunt triști și dezamăgiți dacă ora de educație fizică este înlocuită cu altă oră de curs.

Școlarii din clasele primare au multă energie pe care o pot elibera în orele de educație fizică prin joc și mișcare implicit. Dacă la aceste ore învață să iubească mișcarea în aer liber, să practice jocuri sportive, atunci ei vor căpăta deprinderi corecte de viață. Desigur că jocurile de mișcare sunt foarte numeroase. Amintesc câteva, doar, care sunt foarte îndrăgite: „Ascunde-te repede”, „Ciori și semințe”, „Șotronul cu numere”, „Vulpile și gâștele”, „Zece bulgări”, „Cursa într-un picior”. Jocurile de mișcare au un rol important în formarea caracterului școlarilor. Cei impusivi învață să se stăpânească, iar cei timizi se obișnuiesc, devin mai curajoși, mai îndrăzneți.

O altă categorie de jocuri îndrăgite de școlari este aceea a jocurilor distractive. Și acestea sunt jocuri mai vechi, dar „prind” la copii.Aceste jocuri organizate în colectiv obligă la respectarea regulii și devin mijloc de socializare. Sunt jocuri care destind atmosfera și crează o stare de relaxare și voioșie de care credem că au nevoie copiii. Iată câteva denumiri: „Aer, apă, sol”, „Răspuns gândit”, „Lanț de cuvinte”, „Computerul”, „Cine a strigat?”, „Orașele”, „Plante și animale”. in clasele III – IV școlarii încep să fie atrași de jocurile de creativitate și cele de perspicacitate. Acum ei încep să dezlege rebusuri, anagrame. Acum bagajul lor de cunoștințe fiind mai mare au posibilitatea să joace și astfel de jocuri. Trebuie amintite și jocurile pe calculator, care au căpătat tot mai mult teren în ultimul timp și care sunt dorite de școlari. Aproape toți școlarii claselor primare au abilități de joc pe calculator. Sunt jocuri care dezvoltă imaginația și creativitatea.Din păcate însă sunt și jocuri care dezvoltă patimi, care creează dependență și care au o influență nocivă asupra sufletului copilului. În acest caz un rol important trebuie să-l aibă părinții, care trebuie se verifice, să selecteze jocurile pe care copilul lor le joacă pe calculator. De asemenea ei trebuie să limiteze timpul petrecut de copil în fața calculatorului.

Am lăsat la final jocul didactic – o altă categorie de jocuri care nu trebuie să lipsească din activitatea educativă. În primele clase jocul didactic ocupă un loc important. Folosirea lui în clasele mici determină pe micul școlar să învețe cu plăcere, să prezinte interes față de activitatea desfășurată la clasă.Jocul didactic îi ajută pe cei timizi să devină mai încrezători în forțele lor proprii, să fie mai siguri pe răspunsurile lor, să aibă încredere în capacitățile lor.Jocurile didactice îl motivează pe elev. Ele ajută la captarea atenției elevilor mici, înlătură monotonia, plictiseala sau dezinteresul pentru vreo activitate. Atunci când în predare se folosește jocul didactic, elevii participă altfel, sunt mult mai interesați si participă activ la lecție. Este foarte important de știut că prin joc învățătorul își poate cunoaște elevul. Atunci când se joacă școlarul se dăruie jocului cu toată ființa sa, își afirmă, de fapt, personalitatea. Fiecare copil are un stil personal de joc și nici un copil nu este trist atunci când se joacă. Copiii își arată în joc voința, stăpânirea de sine, inteligența, temperamentul. Condiția ca jocul didactic să-și atingă scopul este ca el să fie foarte bine pregătit. Indiferent în ce moment al lecției este folosit, jocul didactic impune pregătirea și organizarea clasei pentru joc, explicarea și fixarea regulilor, urmărirea executării lui de către elevi, aprecierea și evaluarea rezultatelor.

Ceea ce diferențiază jocul didactic de alte jocuri școlare este că, la jocul didactic predomină învățarea și nu distracția. Folosit în diverse situații de învățare, jocul didactic face ca elevul să fie solicitat la un efort intelectual deosebit: să observe, să identifice, să analizeze, să compare, să transforme etc. El face toate aceste operații în timpul jocului motivat, într-o formă atractivă, plăcută, și-și mobilizează toate forțele pentru a rezolva sarcinile jocului. De fapt, pus în situația de joc, copilul realizează o învățare adevărată, dar având impresia că se joacă. Jocul este „proprietatea copiilor”, iar noi dascălii trebuie să veghem pentru a nu li se încălca dreptul la joc. Cei ce-i învață pe copii jocuri sunt răsplătiți cu dragostea și admirația acestora. Vă îndemn să priviți în ochii copiilor atunci când ei se joacă. Veți vedea în ei toată bucuria și fericirea pământului. Veți înțelege atunci că sunteți cel mai răsplătit om de pe pământ, pentru truda și răbdarea dumneavoastră- vă puteți retrăi copilăria de fiecare dată când intrați în jocul copiilor.

Bibliografie:

– Maria Loghin, Gheorghe Mitra, Mircea Vodă- Metodica predării educației fizice în clasele I – IV

– Învățământul primar- Revistă dedicată cadrelor didactice- 2001