Rolul Jocului Didactic Matematic In Dezvoltarea Capacitatii Intelectuale la Prescolari
Rolul jocului didactic matematic în dezvoltarea capacității intelectuale la preșcolari
“ Matematica se bazează pe experiență; ea reprezintă cristalizarea unor relații într-o structură regulată, conturată în urma contactului nostru cu lumea reală.”
Z. P. Dienes
CUPRINS
Rezumat……………………………………………………………………………………………….. 4
Capitolul I : INTRODUCERE………………………………………………………………. 5 Capitolul II : Rolul jocului didactic matematic în dezvoltarea capacității intelectuale la preșcolari
2.1. Particularități psihopedagogice ale perioadei preșcolare………………… 8
2.2. Tipuri și forme de organizare a activității cu conținut matematic……………………………………………………………………………….. 13
2.3. Jocurile didactice utilizate în predarea unor noțiuni matematice……………………………………………………………………….. …….. 28
2. 4. Metode de învățământ specifice activității matematice…………….. 34
2. 5 . Materiale și mijloace didactice specifice activității matematice……………………………………………………………………………….. 41
Capitolul III. Cercetare didactică privind rolul jocului didactic în dezvoltarea capacității intelectuale la preșcolari( grupa mare)
3.1. Obiectivele și ipotezele cercetării………………………………………………. 44
3.2. Eșantionul cercetării………………………………………………………………… 45
Capitolul IV. Metodologia cercetării………………………………………………………… 46
4.1. Etapele desfășurării cercetării………………………………………………….. 48
4.2. Desfășurarea cercetării…………………………………………………………… 66
Capitolul V. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării…… 79
5.1. Valoarea și limitele cercetării. Concluzii…………………………………. 83
Anexe
5. 2. Texte literare utilizate în activitățile matematice………………………… 85
Bibliografie…………………………………………………………………………………………… 86
REZUMAT
Jocurile didactice matematice organizate în lumea cerințelor psihologiei învățării reprezintă un mijloc activ și eficient de instruire și educare a copilului.
Acest tip de activitate, cu un aparent aspect de divertisment, este, în fond, o activitate aptă să răspundă unor importante obiective ale procesului instructiv-educativ.
Utilizând jocul în procesul de predare-învățare, îmbinând plăcutul cu utilul, activitatea devine mai interesantă, mai atractivă, mai plăcută.
Prin jocul didactic, copilul își angajează întreg potențialul psihic, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, își cultivă inițiativa, voința, inventivitatea, flexibilitatea gândirii.
Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, stimulând dezvoltarea intelectuală generală a copilului și influentând pozitiv dinamica vieții sale spirituale.
Jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecției sau al zilei, când observăm starea de oboseală, când atenția nu mai poate fi captată prin alte mijloace didactice. Folosirea jocului didactic în predarea matematicii are numeroase avantaje pedagogice, cum ar fi:
Constituie o tehnică atractivă de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte căi;
Dezvoltă spiritul de observație, iscusință, inventivitate;
Antrenează la lecție și copiii timizi dezvoltându-le spiritul de cooperare, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune a grupei .
În învățământul preșcolar jocul didactic matematic de recunoaștere a formelor, culorilor, mărimilor, grosimilor, de formare, recunoaștere a numerelor și cifrelor, efectuarea de operații cu numere constituie activități de bază ale copilului.
Evidențierea progresului preșcolarilor produs de utilizarea jocului didactic matematic în activitățile matematice din grădiniță s-a realizat în cadrul interpretărilor grafice comparative ale celor două etape, post-test și pre-test. Rezultatele probelor au demonstrat evoluția pozitivă a probelor capacității intelectuale analizate, ca efect al aplicării jocurilor didactice matematice.
Capitolul I
INTRODUCERE
Am optat în alegerea temei pentru jocul didactic matematic cu scopul de a mă perfecționa în domeniul teoriei si metodologiei jocului didactic.
Matematica fiind știința conceptelor celor mai abstracte, de o extremă generalitate, iar gândirea copilului fiind dominată de concret, copiii vor fi atrași prin activități care le fac plăcere și anume cele de joc.
Urmărind cu precădere dezvoltarea gândirii, a inteligenței, a spiritului de observație, exersând operațiile de analiză, sinteză, comparație, generalizare, jocul didactic matematic constituie o bază reală pentru înțelegerea conceptelor matematice.
Jocul didactic matematic oferă preșcolarilor numeroase și variate ocazii de depășire a stadiului de concret și face mai ușoară și plăcută „urcarea” către general și abstract.
În timpul jocului copiii dovedesc inițiativă și inventivitate, jocul le permite mai multă independență și libertate de acțiune. De asemeni, în timpul jocului didactic se stabilesc relații între copii, urmărindu-se instaurarea unui climat favorabil conlucrării fructuoase între copii în vederea rezolvării cu succes a sarcinilor de joc, crearea unei tonalități afective pozitive de înțelegere și exigență în respectarea regulilor și stimularea dorinței copiilor de a-și aduce propria contribuție la reușita jocului.
Consider ca jocul didactic este mijlocul potrivit ales în vederea dezvoltării personalității multilaterale a copiilor și a unei funcționări optime din punct de vedere psiho-social a acestora.
În consens cu dezideratele reformei contemporane, ale sistemului de învățământ actual, se cere optimizarea strategiilor de predare-învățare, acordând importanță cât mai mare metodelor activ – participative. Strategiile interactive stabilesc reușita demersului educativ iar accentul cade acum mai mult pe activitatea copilului, pe motivația acestuia, pe sarcinile problematice ce-i revin, pe stimularea competențelor. Ținând cont de contextul creat, jocul este în acest sens o strategie cu sporite valențe formative.
Procesul de instrucție și educație – ca activitate conștientă, organizată și întreprinsă sistematic, orientată în direcția atingerii unor finalități – presupune o temeinică organizare a activităților și proceselor prin care se realizează. Complexitatea sa deosebită, multitudinea și varietatea proceselor și acțiunilor pe care le cuprinde, ca și realizarea treptată a scopurilor sale, fac necesară programarea și pregătirea minuțioasă a acesteia.
În anticiparea și programarea demersului didactic se ține seama în primul rând de finalitățile generale ale conținuturilor matematice.
Prin ceea ce întreprinde , prin exemplul personal, prin muncă, răbdare și talent , educatoarea este modelator al structurii personalității copilului, în stadiul cel mai hotărâtor al devenirii sale.
Educatorul trebuie să dețină o temeinică pregătire generală și o foarte atentă pregătire pentru a-l ajuta în cunoașterea celor din colectivul pe care-l conduce și în alegerea metodelor adecvate, necesare eficientizării lecției.
O activitate matematică în care ne propunem să folosim jocul didactic devine și ca o situație problemă, iar rezolvarea ei se află în pregătirea minuțioasă a acestei activități, în alegerea jocului matematic potrivit, în alegerea materialului corespunzător, în potrivirea momentului când trebuie folosit și felul cum se vor fructifica rezultatele.
Educatorul trebuie să fie un creator. Jocurile didactice folosite trebuie să aibă amprenta creativității educatorului.
Prin intermediul jocurilor matematice se oferă copilului de a-și pune în valoare și de a evidenția propriile capacități, folosind astfel interacțiunea tuturor factorilor psihici ce contribuie la activitatea de cunoaștere și o influențează. Concepute într-o formă atractivă ele solicită din partea preșcolarului o participare constructivă și în același timp dinamică, în raport cu posibilitățile, interesele și cerințele sale. Varietatea și conținutul jocurilor matematice oferă o arie largă de influențe pozitive ce vor contribui la dezvoltarea intelectuală a copilului.
Pe baza bibliografiei de specialitate parcurse, precum și a experienței practice acumulate în munca instructiv-educativă cu preșcolarii, în prezenta lucrare îmi propun să demonstrez că utilizarea jocului didactic ca metodă de predare-învățare și procedeu didactic accelerează însușirea cunoștințelor, formarea priceperilor și deprinderilor, a capacităților intelectuale și contribuie la dezvoltarea tuturor proceselor psihice. În general prin joc se pun bazele formării caracterului, a personalității copilului.
Am pornit de la ideea că jocul constituie o modalitate cu mare forță de acțiune asupra cunoașterii realității, îmbogățind experiența de viață a copiilor, stimulând potențialul lor creativ.
Lucrarea evidențiază contribuția deosebită pe care o are jocul ca modalitate și mijloc de realizare a unor obiective și sarcini prevăzute în programul instructiv – educativ al grădiniței.
Capitolul II
ROLUL JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII INTELECTUALE LA PREȘCOLARI
2.1. PARTICULARITĂȚI PSIHOPEDAGOGICE ALE PERIOADEI PREȘCOLARE
Cunoaștere și învățare la vârsta preșcolară
Stadiul gândirii preoperatorii
Simpla observare a apariției și dezvoltării diferitelor tipuri de reprezentări la nivelul preșcolarității este insuficientă, fiind necesară analiza factorilor ce determină această dezvoltare. În acest scop, este importantă evidențierea reprezentărilor specifice etapei senzorio – motorii și a implicațiilor lor în planul gândirii pentru exersarea posibilităților copilului de reprezentare prin acțiune cu obiecte.
Teoria genetică a lui Jean Piaget avansează ideea că învățarea este subordonată dezvoltării intelectuale, înțeleasă ca evoluție stadială. Privită din acest punct de vedere, dezvoltarea intelectuală a copilului de 3 – 6/7 ani se realizează în mai multe stadii, fiecare cu o structură proprie, asimilarea cuprinsă între 3 și 6/ 7 ani este denumită de Piaget stadiul gândirii preoperatorii și cercetările întreprinse de echipa sa au evidențiat aspecte psiho – comportamentale specifice care esențializate se prezintă astfel:
La vârsta de 3 – 4 ani cuvântul devine principalul instrument de realizare a transferului acțiunii din planul acțiunii externe în planul intern, principala achiziție psiho – comportamentală fiind legată de consolidarea limbajului.
Gândirea se formează și se dezvoltă în strânsă legătură cu limbajul, fiind legată în mod nemijlocit de realitate. Copilul are nevoie de timp pentru a interioriza acțiunile și are posibilități reduse de anticipare a desfășurării unei acțiuni și a rezultatelor ei. Deși își formează imagini, reprezentări, copilul nu poate sintetiza proprietățile unei clase de obiecte și raționează numai prin analogii imediate.
Procesele cognitive ( percepția, memoria, imaginația, gândirea, limbajul ) se desfășoară în situații concrete și în contextul acțiunilor practice, obiectuale. Copilul percepe mai curând deosebirile decât asemănările unei clase de obiecte, el este atras de însușirile mai evidente ale obiectelor, chiar dacă sunt neesențiale, iar operațiile gândirii se exersează în activitatea practică nemijlocită.
Pentru acest stadiu sunt specifice raționamentele de tip inductiv și acestea sunt corecte numai în măsura în care între raporturile reprezentative din plan mental și cele din plan situațional există o corespondență.
Procesele afective sunt puternice și atestă instabilitatea echilibrului emoțional al copilului.
Vârsta de 4 – 6/7 ani marchează momentul formării conceptelor.
Gândirea este, în acest stadiu, tot prelogică, dar crește capacitatea de intuire și anticipare a unor acțiuni. Copilul este legat de percepție și își concentrează atenția pe etapa finală a unei transformări ( acțiuni )
Gândirea parcurge drumul de la acțiune la operație fără să ajungă însă la structuri operatorii și Piaget numește această etapă “ stadiul gândirii simbolice “, căci operațiile sunt prezente, dar numai în măsura în care sunt susținute de percepții. Analiza și sinteza însușirilor obiectului sunt realizate de preșcolar prin percepție vizuală și tactilă, copilul este în stare să detașeze și să identifice un obiect pe fondul altor obiecte, să descompună mental însușirile obiectului ( analiză ) și să-l recompună potrivit cu raporturile părților componente ale acestuia ( sinteza ). El învață să examineze obiectele, operând cu diverse criterii: ( ale formei, culorii, mărimii, suprafeței, volumului, numărului ), învață să observe raporturile spațial – poziționale dintre obiecte.
Progresul constă în posibilitatea înlocuirii acțiunilor motorii concrete prin acte simbolice, introduse la început cu ajutorul jocului. Obiectele pot fi reprezentate prin desen, iar cuvântul și propoziția constituie mijloace de schematizare și integrare.
Saltul calitativ ce se produce în formarea proceselor cognitive se explică prin dezvoltarea limbajului ( extern, intern ). Acum, copilul poate să efectueze operații în plan mental, să verbalizeze acțiunea și raporturile stabilite în plan concret. Procesele afective și volitive sunt și ele influențate de funcția reglatoare a sistemului verbal.
Vârsta de 6 ani se situează la tranziția dintre gândirea intuitivă, preoperatorie, a preșcolarului și gândirea operatorie. Intervenția didactico-pedagogică dirijată grăbește trecerea copilului de la caracteristicile gândirii preoperatorii la gândirea operatorie. Acțiunea didactică trebuie orientată prin folosirea unor metode adecvate, spre educarea și dirijarea unor caracteristici comportamentale, ce influențează procesul de constituire a gândirii operatorii specifice vârstei. Caracteristicile comportamentale educabile ale copilului de 6 ani sunt, după C. Fischbein :
Curiozitatea. Ea este în mare măsură perceptivă, iar elementele epistemice sunt episodice și instabile. Din acest motiv educatoarea poate stimula interesele investigative ale copilului, învățându-l să observe sistematic obiectele, să le clasifice.
Activitatea intelectuală. Constituită odată cu interiorizarea acțiunilor exterioare ( J. Piaget, J. Bruner ), gândirea copilului este legată în mare măsură de acțiunea sa cu obiectele. Aceasta necesită ca situațiile de învățare să admită actul motor ca soluție de rezolvare a sarcinii de învățare.
3. Capacitatea de reprezentare. Este bună la nivelul vârstei de 6 ani și cercetările în domeniu au arătat că exersarea ei sistematică poate avea un rol determinant în formarea raționamentelor. Educatoarea trebuie deci să solicite copilului nu numai să descrie cele observate , ci și să încerce să-și imagineze rezultatele unor acțiuni ( la nivelul reprezentărilor ), căci anticiparea prin reprezentarea desfășurării unor situații simple se dovedește utilă, contribuind la dezvoltarea gândirii productive a copilului.
Înclinația spre joc. Constituie elementul de susținere a oricărei activități mentale și este specifică copilului de 3 – 6/7 ani. Într-un cadru de joc, copilul învață prin acțiune să clasifice obiecte, își dezvoltă capacități de a compara, seria și opera cu cunoștințe aritmetice.
Memorarea. Neselectivă, insuficient controlată critic și logic, dar se realizează cu mare ușurință la vârsta preșcolară. Sarcina ce revine educatoarei este de a exersa și a educa memoria pentru a deveni, treptat, logică și intenționată.
Atenția. La această vârstă este instabilă, copilul obosește repede, interesele de cunoaștere nefiind încă cristalizate. Din această cauză, aspectul motivațional este legat nemijlocit de cultivarea interesului pentru cunoaștere și trebuie menținută starea activ – participativă și implicarea conștientă a copilului în demersul învățării.
În cadrul activității matematice, deprinderile reprezintă moduri de acțiune și operare consolidate prin exercițiu ce favorizează însușirea conceptelor și constituie componente automatizate ale unor acțiuni.
În procesul învățării și al formării structurilor operatorii acționează o serie de condiții ce determină calitatea deprinderilor și priceperilor, și anume:
Calitatea instructajului verbal : explicarea acțiunii pentru stabilirea schemei mentale;
Maniera de prezentare a modelului acțiunii sau demonstrarea acțiunii;
Valoarea exercițiilor destinate însușirii operațiilor;
Cunoașterea rezultatelor și corectarea succesivă a acțiunii prin întărire , control și autocontrol.
Formarea deprinderilor începe cu o fază de cunoaștere – în care copilul descifrează operațiile pe care trebuie să și le însușească . au loc acum :
Instructajul verbal;
Intuirea componentelor acțiunii printr-o orientare selectivă și dirijată în complexul acțiunii;
Executarea dirijată a acțiunii ce se va conduce la formarea deprinderii.
Activitățle de învățare din această perioadă au rolul de a favoriza constituirea de modele matematice ale situaților concrete și vor genera structuri operatorii specifice fiecărui concept. În acest sens, activitățile matematice în grădiniță le revine rolul de formare și dezvoltare ale abilităților matematice pe care se va structura ulterior întreaga construcție matematică.
Privite din acest punct de vedere, abilitățile aritmetice dobândite în grădiniță dezvoltă capacități ce conduc la formarea conceptelor fundamentale ( mulțime, număr ), fără a recurge la terminologia specific matematică și la însușirea formelor de exprimare corectă din punct de vedere logic. Acestea pot fi considerate judecăți cu valoare matematică exprimate în limbaj uzual.
Funcție de nivelul de dezvoltare a bazei senzoriale de cunoaștere, abilitățile se pot ierarhiza:
Abilitatea de identificare a obiectelor și mulțimilor;
Abilitatea de elaborare a judecăților de valoare și de exprimare a unităților logice;
Abilitatea de ordonare, seriere;
Abilitatea de grupare, asociere a obiectelor în perechi;
Abilitatea de sesizare a schimbărilor ce survin într-o cantitate.
Această suită de abilități se formează prin parcurgerea graduală a obiectivelor specifice activităților matematice cu urmări semnificative în plan cognitiv și operator. Dobândirea fiecărei abilități se realizează în sistem, prin acte cumulative, nepermițând o disociere strictă pe obiective specifice.
Procesul de formare și dezvoltare ale abilităților se va desfășura pe grade crescătoare de dificultate ( de la simplu la complex ). Dezvoltarea treptată a capacităților are deci atât un sens cumulativ, cât și unul calitativ. În alegerea demersului didactic trebuie să se țină seama de evoluția și întărirea abilităților formate anterior, de generalizare a capacităților însușite, prin aplicarea acestora în situații multiple și variate, precum și de producerea unui transfer optim al capacității însușite pe baza repetării, întreținerii și extensiei lor. Astfel, educatoarea va acorda atenție primelor etape ale exersării corecte a deprinderilor de lucru și va urmării realizarea unor experiențe repetate și variate de practicare a unei capacități, fiecare etapă fiind însoțită de o evaluare care să permită controlul asupra situației. Asistența în formarea deprinderilor și abilităților trebuie individualizată prin exercițiul de diagnostic și control, în concordanță cu ritmul de învățare și cu progresul realizat în stăpânirea acelei capacități.
Perioada preșcolară este caracterizată printr-o învățare ce face apel la experiența copilului, iar literatura psihologică de specialitate demonstrează că accelerarea dezvoltării psihice a preșcolarului se poate obține prin introducerea de orientări intuitive și verbale adecvate.
Orientarea verbală este, în perioada preșcolară, superioară celei intuitive, dar cuvântul devine eficient numai asociat cu intuitivul ( reprezentările ). În formarea gândirii, el are un rol activizator, iar activitățile matematice este utilă valorificarea posibilităților sale funcționale; cuvintele pot îndeplini funcții de planificare în acțiune numai dacă semnificația lor reflectă o anumită experiență legată de obiectele cu care acționează.
Astfel, cercetările efectuate de psihologi relevă faptul că preșcolarii înțeleg raporturile spațiale indicate prin cuvintele “ sub “ și “ deasupra “ și acționează corect numai dacă aceste cuvinte se referă la raporturi obișnuite, normale dintre lucruri și acțiuni cunoscute :
Sarcina: “ pune acoperișul deasupra casei “ are sens pentru copil. În caz contrar, dacă sarcina cere să “ așeze acoperișul sub casă “, copiii greșesc, sunt dezorientați și ignoră sensul cuvântului pentru că raporturile spațiale cerute ies din normal.
Rolul activității matematice în grădiniță este de a iniția copilul în “ procesul de matematizare “, pentru a asigura înțelegerea unor modele uzuale ale realității având ca ipoteză de lucru specificul formării reprezentărilor matematice pe nivele de activități ( observare, deducere, concretizare, abstractizare ), fiecare conducând la un anumit rezultat.
Cunoașterea și înțelegerea procesului de formare, pe etape, a reprezentărilor și conceptelor matematice generează cerințe de ordin psihopedagogic ce se cer respectate în conceperea actului didactic:
– orice achiziție matematică să fie dobândită de copil prin acțiune însoțită de cuvânt;
– copilul să beneficieze de o experiență concretă, variată și ordonată, în sensul aplicațiilor matematice;
– dobândirea unei anume structuri matematice să fie rezultatul unor acțiuni concrete cu obiecte, imagini sau simboluri, pentru același conținut matematic;
– situațiile de învățare trebuie să favorizeze operațiile mentale, copilul aplicându-și experiența cognitivă;
– acțiunile de manipulare și cele ludice să conducă treptat spre simbolizare.
2.2. TIPURI ȘI FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚILOR CU CONȚINUT MATEMATIC
Structura unei activități matematice
Tipurile și formele de organizare a activităților matematice în grădiniță sunt modalități de structurare a actului didactic într-o succesiune logică și cu semnificații bine definite, determinate de caracterul secvențial al învățării.
Structura unei activități didactice are următoarele secvențe:
Captarea atenției;
Enunțarea scopurilor și obiectivelor urmărite;
Reactualizarea cunoștințelor și deprinderilor învățate anterior;
Prezentarea optimă a conținutului și dirijarea învățării;
Obținerea performanței;
Asigurarea conexiunii inverse ( feed-back );
Evaluarea performanțelor;
Asigurarea retenției și a transferului.
Captarea atenției
După momentul organizatoric este necesară crearea unei stări de pregătire pentru învățare, de concentrare în vederea receptării conținutului. Educatoarea trebuie să găsească o formulă ingenioasă care să stârnească motivația și să o mențină pe toată durata activității. Introducerea trebuie să aibă un caracter surpriză, să fie atractivă, să capteze și să mențină atenția și să stimuleze angajarea copiilor în activitate până la atingerea obiectivelor urmărite. Este cerința de bază a unei lecții moderne.
Enunțarea scopurilor și obiectivelor urmărite
Momentul enunțării obiectivelor și a scopilui depinde de tipul activității și de secvențele ce se vor parcurge. Obiectivele, sarcinile pot fi reluate și întărite la începutul oricărei alte secvențe de învățare.
Reactualizarea cunoștințelor și deprinderilor învățate anterior
Această secvență va constitui baza pentru învățarea noilor cunoștințe pentru formarea priceperilor și deprinderilor. Corecta organizare a acestei etape asigură eficiența întregului sistem de activități dintr-o unitate de conținut.
Prezentarea optimă a conținutului și dirijarea învățării
Se concretizează în anunțarea sarcinilor și rezolvarea situațiilor de învățare. Educatoarea reia informațiile necesare, prezintă materialul didactic, modul de lucru (demonstrează ) și precizează timpul afectat realizării sarcinii de lucru de către copii.
Aceste evenimente se reiau pe parcursul unei activități de un număr de ore egal cu numărul de obiecte operaționale ale activității și de aceea nu se recomandă planificarea a mai mult de 3 – 4 obiective operaționale într-o activitate.
Obținerea performanței
Această etapă corespunde activității individuale a copiilor și nu trebuie uitat faptul că toți trebuie ajutați să reușească.
Asigurarea conexiunii inverse ( feed-back )
Acesta este momentul de autoreglare comportamentală a copiilor. Ei sunt informați asupra modului în care își îndeplinesc sarcinile, compară rezultatele activității cu modelul, iar conexiunea inversă se realizează prin aprecieri asupra calității execuției ( aprobare, dezaprobare ), dar și întărire și revenire.
Evaluarea performanței
Aceasta constă în măsurarea prin probe de evaluare formativă a rezultatelor învățării, în raport cu obiectivele operaționale și aprecierea lor sub diferite forme.
Asigurarea retenției și a transferului
Aplicarea în condiții noi a cunoștințelor și a deprinderii ce constituie scopul instrucției realizează transferul și integrarea noilor informații în bagajul de cunoștințe deja existent. În cadrul activităților organizate sub formă de joc, etapa complicării jocului are rolul de a asigura retenția și transferul deprinderilor noi dobândite în variate situații – problemă sau în alte variante ale jocului.
Această prezentare are rolul să indice și să definească doar evenimentele esențiale și posibile de urmat a căror combinare depinde de tipul activității.
B. Tipuri fundamentale ale activității
Tipurile fundamentale ale activității matematice apar structurate diferit, funcție de scop și forma de evaluare.
După scopul didactic, tipologia activităților matematice se prezintă astfel:
Activitatea matematică de dobândire de noi cunoștințe;
activitate matematică de consolidare și formare a unor priceperi și deprinderi;
Activitatea matematică de sistematizare și verificare.
După forma de evaluare :
Activități formative : activitățile matematice de dobândire de noi cunoștințe și de consolidare – caracterizate prin evaluarea continuă a obiectivelor operaționale ale unei unități instrucționale;
Activități cumulative : activități de sistematizare și verificare la încheierea unei unități de conținut, finalizate prin evaluarea sumativă.
În activitățile matematice de dobândire de noi cunoștințe, secvențele de prezentare a conținutului și de dirijare a învățării se realizează concomitent, ocupând o poziție privilegiată sub raportul timpului. În acest caz, reactualizarea se realizează pe întregul parcurs al activității.
În activitățile matematice de consolidare și sistematizare, secvențele de reactualizare, dirijarea învățării și obținerea performanței sunt dominante în raport cu celelalte ( ca timp și densitate ), iar prezentarea noului conținut apare sub forma unor situații – problemă în cadrul acestor secvențe.
În activitățile matematice de sistematizare și verificare reactualizarea și obținerea performanței sunt dominante și asigură calitatea activității. Eficiența este probată prin evaluări de tip sumativ și rezultatele dau măsura gradului de realizare a obiectivelor pe unități de conținut.
Rezultatele individuale obținute de copii vor direcționa activitatea viitoare în scopul intensificării retenției și transferului de cunoștințe pe o nouă treaptă calitativă, prin exersare, în situații noi, complexe.
C. Forme specifice de organizare a activității matematice
Din analiza alternativei de selecție a metodelor și procedeelor pentru tipuri fundamentale de activități matematice se observă că exercițiul și jocul didactic matematic sunt metode dominante. Această constatare conduce la identificarea a două forme specifice de organizare a activității matematice și anume:
Activități matematice pe bază de exerciții;
Activități matematice sub formă de joc didactic matematic.
Activități pe bază de exerciții
Acestea sunt forme specifice de organizare ce permit realizarea cu eficiență a tuturor tipurilor fundamentale de activități matematice prin metoda exercițiului și contribuie la formarea structurilor operatorii.
Specificul acestei forme de activitate este dat de următoarele caracteristici:
Include un sistem de exercițiu articulat pe obiective operaționale ale activității;
Îmbină activitatea frontală cu cea diferențială și individuală;
Solicită, dar nu cu necesitate, prezența unui model;
Impune folosirea de material individual;
Structura exercițiilor pe secvențe didactice;
Sarcinile exercițiilor constituie itemi în evaluarea de progres;
Permite și asigură învățarea conștientă, activă și progresivă a conținutului național matematic;
Formează deprinderi de muncă independentă și autocontrol;
Folosește ca metode auxiliare explicația și demonstrația;
Introduce elemente de algoritmizare.
Activități pe bază de joc didactic matematic
Acestea sunt forme specifice ce permit realizarea cu eficiență a instruirii, cu funcții diferite, pe nivele de vârstă. Astfel la grupa mică, jocul didactic are rol de exersare a capacităților de identificare și satisface cel mai bine tendința spre acțiune, specifică copiilor de 3 – 4 ani. Prin joc se asigură efectuarea, în mod independent, a unor acțiuni obiectuale, se stimulează descoperirea prin efort direct a unor proprietăți obiectuale, care, valorificate și îmbogățite, vor conduce treptat spre însușirea unor noi cunoștințe matematice.
La nivelul vârstei de 4 – 7 ani, jocul didactic dobândește o nouă funcție, aceea de consolidare și verificare a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor și în același timp constituie un mijloc eficient de verificare pentru cadrul didactic.
Caracteristica de bază a acestei forme de activitate o constituie prezența elementelor de joc în cadrul fiecărei secvențe didactice, iar specificul este dat de componentele sale și de structură.
Scopul didactic se formulează prin raportare la obiectivul specific și la cele operaționale și acest fapt va determina finalități funcționale în joc. Formularea trebuie să fie clară pentru a asigura organizarea și desfășurarea corectă a activității și să reflecte problemele specifice organizării și desfășurării jocului.
Sarcina didactică este legată de conținutul și structura jocului și reprezintă elementul de instruire ce se realizează prin antrenarea operațiilor gândirii. În jocul didactic “ Caută vecinii “ , scopul didactic este consolidarea deprinderii de comparare a unor numere, iar sarcina didactică este să găsească numărul “ mai mare “ sau “ mai mic “ cu o unitate decât un număr dat și se realizează prin exersarea operațiilor de analiză și sinteză a gândirii.
Sarcinile didactice sunt formulate în funcție de conținutul activităților matematice și de nivelul de vârstă. Ele se constituie în sarcini de lucru ( de joc ) cu următoarele caracteristici :
se referă numai la un singur aspect al conținutului ( obiectiv operațional );
formulează o problemă care trebuie realizată de către toți copiii;
precizează ceea ce trebuie să facă în mod conștient și concret copiii în desfășurarea jocului, pentru a se realiza scopul propus ( obiectiv operațional );
antrenează operațiile gândirii;
valorifică în diverse moduri cunoștințele, deprinderile și priceperile.
Elementele de joc trebuie articulate cu sarcina didactică, au rolul de a mijloci realizarea ei în cele mai bune condiții și constituie elementele de susținere a atenției pe parcursul situației de învățare.
Elementele de joc pot fi dintre cele mai variate: întrecerea, recompensă, penalizare, aplauze, etc.
Conținutul matematic trebuie să fie prezent într-o formă accesibilă și atractivă prin modul de desfășurare, mijloacele utilizate ( cu rol determinant ) și volumul de cunoștințe matematice la care se apelează.
Materialul didactic trebuie să fie variat, adecvat conținutului ( exemplu : fișe individuale, trusa Dienes, logi, cartonașe , jetoane, jucării ).
Regulile realizează legătura între sarcina didactică și acțiunea jocului. Fiecare joc didactic are cel puțin două reguli:
prima regulă traduce sarcina didactică într-o acțiune concretă, atractivă și astfel exercițiul este transpus în joc;
a doua regulă a jocului didactic are rol organizatoric și precizează momentul când trebuie să înceapă sau să se termine o anumită acțiune a jocului, ordinea în care trebuie să intre în joc, etc.
Gradul de realizare a sarcinii didactice și calitatea ei se constituie în forme de evaluare.
În mod obișnuit, desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele etape :
introducerea în joc;
prezentare materialului;
titlul jocului și scopul acestuia;
explicarea și demonstrarea regulilor jocului;
fixarea regulillor;
demonstrarea jocului de către educatoarre;
executarea jocului de probă;
executarea jocului de către copii;
complicarea jocului, introducerea de noi variante;
încheierea jocului, evaluarea conduitei de grup sau individuale.
Introducerea în joc se face, de obicei, sub formă de surpriză ( sosirea unui personaj îndrăgit de copii ) sau printr-o scurtă povestire sau ghicitoare. Prin acest procedeu se crează o atmosferă favorabilă, se trezește interesul și curiozitatea copiilor pentru ceea ce va urma. La grupele mari și pregătitoare jocul poate să înceapă printr-o scurtă conversație cu rol motivațional, dar și cu rol de actualizare a unor cunoștințe necesare sau prin anunțarea scopului și a titlului jocului. La unele jocuri introducerea se face prin prezentarea directă a materialului, atunci când de logica materialului este legată acțiunea jocului ( de exemplu, la jocurile logice ).
Prezentarea materialului – moment în care materialul necesar jocului este pus la dispoziția copiilor pentru a-i fi cunoscute caracteristicile intuitive și familiarizarea copiilor cu el, se poate prezenta copiilor sub forma unei surprize ( personajul îndrăgit le aduce copiilor materialul cu care vor lucra ) sau materialul didactic este prezentat direct de educatoare. Pentru reușita actului didactic, educatoarea trebuie să aibă în vedere:
alegerea materialului;
intuirea și familiarizarea copiilor cu materialul;
modul de distribuire
Intuirea materialului constituie momentul de satisfacere a curiozității copiilor față de “secretele “ pe care le conține și asigură înțelegerea modului în care va fi folosit în activitate. La grupa mică acest moment este realizat de educatoare, care oferă copiilor posibilitatea de a-l cunoaște, le dă timp să se familiarizeze cu el, să-și reamintească și alte jocuri în care au folosit acel material didactic. La grupa mare, intuirea se poate face cu ajutorul copiilor, descrierea materialului poate constitui momentul de reactualizare a cunoștințelor, copiii observă și enumeră proprietăți ale jucăriilor, pieselor, iar aceste proprietăți pot constitui elemente de conținut ale jocului.
Educatoarea trebuie să pregătescă materialul demonstrativ pentru exemplificările pe care le va face în joc, dar și pentru situațiile problemă ( variantele de complicare a jocului ).
Modul de distribuire a materialului este diferit de la o grupă la alta, dar și de la un joc la altul, funcție de modul de organizare.
Materialul demonstrativ se pue de obicei în coșulețe, plicuri, poate fi dus de personajul ( de copilul ) ce joacă un anumit rol. El poate fi împărțit prin autoservire ( la grupele mari ) sau de către un copil ( la grupa mijlocie ). Momentul în care copilul primește materialul este ales, în funcție de tipul de joc, iar ca amplasament în desfășurarea activității, la începutul jocului sau pe parcursul jocului.
Titlul jocului și scopul acestuia . Educatoarea trebuie să acorde o atenție deosebită formulării scopului jocului, deoarece precizarea scopului atrage după sine conținutul jocului și implicit alegerea titlului. Denumirea jocului are rolul de a sintetiza tocmai esența jocului și se constituie ca un laitmotiv pe parcursul desfășurării acțiunii : “ Ce știi să spui despre mine ? “, “Unde este locul meu ? “ și așa mai departe, jocul fiind condus pe baza acestor formule. Deci, titlul jocului trebuie să fie scurt și sugestiv astfel nu s-ar putea apela la formula din titlu ca sarcină a jocului, ritmul ar fi prejudiciat, copiii nu ar reține titlul și valoarea formativă a jocului nu ar fi atinsă.
Scopul jocului și denumirea sa determină, deci, conținutul care, la rândul lui, structurează apoi sarcina, regulile și elementele de joc, conținutul fiind inclus în scopul activității. De exemplu, în jocul “ Ce știi să spui despre mine ? " scopul este recunoașterea și denumirea proprietăților unei piese și denumirea lor cu ajutorul conjuncției logice. Din formularea scopului este evidentă sarcina de verbalizare cerută în joc , conținutul cunoștințelor solicitate și deci obiectivele operaționale ce sunt realizate prin desfășurarea sa. Educatoarei îi revine sarcina de a preciza elementele de joc și regulile.
Explicarea și demonstrarea jocului au un rol hotărâtor pentru eficiența lui și, în această etapă, educatoarei îi revine următoarele sarcini:
să facă pe copii să înțeleagă sarcinile ce le revin;
să precizeze regulile jocului și să verifice că au fost înțelese corect și reținute de copii;
să prezinte conținutul jocului și principalele lui momente;
să dea indicii cu privire la modul de folosire a materialului didactic de către copii;
să fixeze sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a deveni câștigător ;
să stabilească variante de complicare pentru a doza efortul intelectual al copiilor și exersarea deprinderii în alte situații matematice
demonstrarea jocului este absolut necesară și constituie partea esențială a orientării în sarcina didactică. Modelul și demonstrația sunt însoțite de explicație, cu rolul de a fixa prin cuvânt anumite procedee, proprietăți, denimiri noi. Explicația dirijează percepția vizuală și fixează minimul necesar de cunoștințe pentru ca jocul să-și atingă scopul propus.
Fixarea regulilor se face în timpul execuției sau după, dacă jocul are o acțiune mai complicată. De cele mai multe ori, fixarea nu este necesară decât dacă se constată greșeli la jocul de probă.
Executarea jocului de probă de către copii. Jocul începe la semnalul conducătorului jocului. Educatoarea intervine mai des în joc, reamintind regulile, succesiunea etapelor, dând indicații organizatorice.
Sunt practicate, în general, două forme de conducere a jocului:
conducerea directă – educatoarea are rolul de conducător ( la grupa mică);
conducerea indirectă – educatoarea transferă rolulde conducător unui copil.
Pe parcursul desfășurării jocului, educatoarea poate trece de la conducerea directă (jocul de probă ) la conducerea indirectă (complicarea jocului ).
Totuși în cazul în care nu este conducător de joc, îndrumarea educatoarei este prezentă, are un caracter stimulativ și urmărește:
să imprime un anumit ritm jocului;
să mențină atmosfera de joc, integrand elementele de joc ( mișcarea, aplauzele, întrecerea );
să urmărească evoluția jocului evitând momentele de monotonie;
să controleze modul în care copii rezolvă sarcina de lucru respectând regulile și folosind limbajul matematic implicat de sarcină;
să creeze condițiile necesare pentru ca copil să rezolve sarcina didactică, independent sau în grup, funcție de modul de organizare a jocului;
să urmărească comportarea copiilor și modul corect de colaborare ( dacă jocul o cere ) ;
să antreneze toți copiii în acțiune.
În urma desfășurării semidirijate a jocului de probă, educatoarea face observații în funcție de modul de realizare a sarcinii de către copii și corectează cu tact greșelile, apreciază rezultatele și revine cu explicații suplimentare în cazul unor greșeli tipice.
Executarea jocului de către copii se face după jocul de probă și în această etapă educatoarea observă modul de desfășurare a jocului, intervenind doar pentru păstrarea ritmului.
În acest moment jocul poate fi condus și de către copii ( grupa mare și grupa pregătitoare ).
Jocul se execută independent.
Complicarea jocului asigură transferl deprinderii prin aplicare în noi situații noi și variate și se realizează după ce se constată că întreg colectivul de copii a executat corect jocul. Acum se pot introduce noi materiale, elemente noi de joc sau se pot complica sarcinile jocului intreoducându-se situațiile problemă. În cazul în care este necesar, variantele de complicare se pot executa semidirijat, în funcție de gradul lor de dificultate. Educatoarea urmărește ca elementele să se integreze firesc în desfășurarea jocului și se stabilesc criteriile de performanță.
Încheierea jocului este momentul în care sunt apreciați în funcție de evoluție, se formează concluzii asupra modului cum s-au respectat regulile de joc, cum s-au executat sarcinile, de către fiecare copil sau echipă, se stabilesc câștigătorii.
În încheiere se repetă denumirea jocului executat și scopul său.
Pentru a surprinde câteva caracteristici de ordin metodic în organizarea activităților matematice sub formă de joc, prezentăm, prin comparație, particularitățile de organizare și desfășurare ale acestei forme de activitate pentru fiecare nivel de vârstă.
În funcție de conținutul național prevăzut pentru activitățile matematice organizate sub formă de joc, considerăm următoarea clasificare a jocurilor didactice:
jocuri didactice de formare de mulțimi;
jocuri logico – matematice (de de exersarea cu mulțimi) ;
jocuri didactice de numerație.
Clasificarea are ca punct de plecare observațiile lui Piaget asupra structurilor genetice în funcție de care evaluează jocul: exercițiul, simbolul și regula, adaptate etapelor de formare a reprezentațiilor matematice.
Organizarea activităților matematice sub forma jocului didactic oferă multiple avantaje de ordin metodologic:
același conținut matematic se consolidează, se poate repeta și totuși jocul pare nou, prin modificarea situațiilor de învățare și a sarcinilor de lucru;
aceeași sarcină (obiectiv) se exersează pe conținuturi Âși materiale diferite, cu reguli noi de joc, în alte situații de instruire;
regulile și elementele de joc modifică succesiunea acțiunilor, ritmul de lucru al copiilor;
stimulează și exersează limbajul în direcția urmărită prin obiectivul operațional, dar și aspecte comportamentale prin regulile de joc;
în cadrul aceluiași joc, sunt permise (sau chiar impuse de reguli) repetarea răspunsurilor, în scopul obținerii performanțelor, și reproducerea unui model de limbaj adaptat conținutului.
Ca formă de activitate, jocul didactic este specific, pentru vârstele mici, iar forma dominantă de organizare a instruirii pentru vârstele mai mari o constituie activitățile pe bază de exercițiu cu material individual ce include elemente de joc.
Frecvența și distribuția formelor specifice de organizare a activităților matematice pe nivele de vârstă se evidențiază în tabelul următori:
Cunoașterea acestor dominante poate fi valorificată în momentul alegerii formelor de organizare a activității în situația grupelor combinate.
Jocul didactic matematic reprezintă o activitate de bază în dezvoltarea intelectuală a preșcolarului, aceste activități permițând observații prognostice privind ritmurile de maturizare intelectuală și afectivă. Analiza modului de manifestare a copilului în jocul didactic permite o evaluare corectă a progreselor înregistrate de copii în dezvoltarea gândirii, îndeosebi în sfera operațiilor de analiză, sinteză, comparație și formularea unor aprecieri posibile a copilului, cu posibilitatea intervenției în aspectele deficitare.
Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, reprezentând o continuitate între activitatea de învățare și cea de joc. Aceasta depinde însă de modul în care educatorul știe să asigure concordanța între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe să utilizeze cuvântul ca mijloc de îndrumare a copiilor prin întrebări, răspunsuri, indicații, explicații, aprecieri. Practica arată că jocul didactic are o eficiență formativă deosebită în situația consolidării și verificării cunoștințelor; este recomandabil a se realiza o activitate comună de predare a numărului sau a operațiilor aritmetice, prin joc consolidându-se într-o formă atractivă cunoștințelor formate.
Activitățile matematice îi ajută pe copiii preșcolari să-și formeze un accentuat spirit de observație, de ordine, de corectitudine în îndeplinirea cerințelor, să respecte regulile de joc prin efectuarea unui sistem de jocuri logico – matematice și stimulează relațiile de cooperare între copii (în jocurile matematice colective).
Activitățile cu conținut matematic formează unele deprinderi de activitate intelectuală și anume:
de a asculta cu atenție cerințele formulate de educatori;
de a acționa corect în raport cu eceste cerințe;
de a răspunde la întrebări;
de a judeca, de a completa sau corecte răspunsurile celorlalți copii;
de a pune întrebari și de a da soluții originale în diferite situații problematice.
Pentru a realiza cu succes scopul și obiectivele pe care le implică activitățile matematice, educatorii se vor orienta în organizarea acestora după mai multe principii:
asigurarea caracterului științific al activităților în forme accesibile nivelului de înțelegere al copilului preșcolar;
valorificarea maximă a funcțiilor formative ale jocului ca mijloc și metodă specifică învățării de tip preșcolar;
antrenarea copilului în acțiune (exerciții, joc, muncă independentă), reducerea pe cât posibil a rolului de spectator;
formarea unor deprinderi de a căuta singuri modalități de a învinge unele dificultăți, de a aduce o soluție originală în rezolvarea unor probleme, cultivând creativitatea prin toate mijloacele specifice activităților matematice.
Astfel, educatorul va avea în vedere realitatea psihologică a preșcolarului în dezvoltare, urmând să-și modeleze cerințele la nivelul de înțelegere al acestora, să se adapteze individualității fiecărui copil, pentru a-i acorda un ajutor eficient în vederea dezvoltării corespunzătoare a acestuia.
Rolul activității matematice în pregătirea copilului pentru școală
În învățământul preșcolar activitatea matematică contribuie la trecerea treptată la gândirea logică, abstractă. Rolul activității matematice nu este de a-i învăța pe copii anumite noțiuni abstracte, ci de a pune bazele formării deprinderii de munca intelectuală de a-l face apt să înțeleagă și să descopere relații abstracte.
În învățământul preșcolar rolul activității matematice este de a iniția copilul în procesul de matematizare. Procesul de matematizare este conceput ca o succesiune de activități: observare, deducere, concretizare, abstractizare, fiecare conducând la un anumit rezultat.
Programa activității matematice din învățământul preșcolar are obiective cadru, obiective de referință și conținuturi specifice diferitelor grupe de vârstă. Ecestea sunt structurate în conformitate cu noua concepție a studierii matematice.
Obiective urmărite prin activitățile matematice
ordonarea și clasificarea grupurilor de obiecte după criterii alese sau date (formă, mărime, culoare, lungime);
observarea și identificarea formelor geometrice din lumea înconjurătoare (naturală și artificială), construirea cu ajutorul obiectelor sau grafic al formelor geometrice;
compararea grupurilor de elemente omogene sau neomogene pe baza unui criteriu (mai multe, mai puține), precum și prin corespondența unu la unu;
învățarea numerației în limitele 1 – 20 în funcție de etapele de dezvoltare;
cunoașterea și scrierea cifrelor;
efectuarea operațiilor de adunare și scădere, utilizând obiective și simboluri matematice;
utilizarea obiectelor și instrumentelor în scopul măsurării.
Obiective de referință
să construiască șiruri de obiecte pe orizontală și pe verticală; să construiască șiruri de obiecte;
să sorteze obiectele;
să clasifice obiectele;
să cunoască formele geometrice (cerc, pătrat, triunghi; dreptunghi);
să numere, să construiască grupuri de elemente;
să recunoască și să scrie în limitele 1 – 10;
să compare grupurile de obiecte prin apreciere globala (mai multe, mai puține) sau prin corespondența unu la unu;
să efectueze operații de adunare și scădere cu numere cu o unitate și să utilizeze simbolurile lor; să rezolve și să compună probleme în limitele 1 – 10;
să utilizeze semnele “+’ ; “-“ ; “=” ;
să utilizeze unități de măsură etalon și empirice pentru lungime, masă, timp, volum.
Având un rol cu preponderență formativ, învățământul preșcolar dezvoltă gândirea, inteligența, spiritul de observație a copiilor, exersând operațiile de analiză, sinteză, comparație, abstractizare, generalizare. Prin mântuirea materialului didactic în grădiniță, copiii învață să formeze mulțimi de obiecte, descoperă proprietățile lor caracteristice, stabilește relațiile dintre ele, efectuează operații cu ele. În cadrul jocurilor matematice, copiii sunt familiarizați cu unele noțiuni elementare despre mulțimi și relații. Rezolvând exerciții de gândire logică pe mulțimi concrete (figuri geometrice), ei dobândesc pregătirea necesară pentru înțelegerea numărului natural și a operațiilor cu numere naturale, pe baza mulțimilor și a operațiilor cu mulțimi (conjuncția, disjuncția, echivalența mulțimilor). Astfel se desfășoară exerciții de clasificare, comparare și ordonare a mulțimilor de obiecte.
Exercițiile de formare a mulțimilor după o însușire comună, apoi gradual, după două sau mai multe însușiri (culoare, formă, mărime, grosime), contribuie la dezvoltarea proceselor psihice: gândirea, atenția, spiritul de observație.
Exercițiile de comparare a mulțimilor îii ajută pe copii să silabisească, fără a utiliza număratul, relațiile dintre mulțimi. Asfel, ei epreciază că mulțimile pot avea tot atâtea elemente, mai multe sau mai puține comparativ cu mulțimea dată.
Exercițiile de ordonare a elementelor unei mulțimi, mai întâi după un model dat, apoi după criterii stabilite (formă, mărime, culoare), conduc la pregătirea copiilor pentru compararea numerelor și înțelegerea șirului de numere naturale.
Activitățile cu conținut matematic desfășurate în grădiniță pe baza unui bogat material didactic contribuie la dezvoltarea capacităților intelectuale.
Prin obiectivele urmărite, metodele, procedeele, conținuturile, sistemul de atitudini și valori, grădinița este locul unde copilul își construiește personalitatea din punct de vedere cognitiv, afectiv, socio-uman și volitiv-acțional.
Cele mai utilizate metode de predare a matematicii în învățământul preșcolar și în cel rpimar sunt: conversația, expunerea sub forma explicației, a exercițiului, învățarea prin descoperire, problematizarea, algoritmizarea, munca independentă, jocul, instruirea programată.
Climatul pedagogic din grădiniță este formativ – informativ; aici copilul învață nu numai să privească, dar și să vadă, nu numai să perceapă, dar și să înțeleagă, să gândească. Grădinița este locul unde copilul învață să acționeze, iar nu să fie acționat, unde învață să creeze, iar nu să copieze automat explicațiile și demonstrațiile educatorului. Grădinița este locul unde copilului i se propun, iar nu i se impun diverse activități.
Îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității. Jocul didactic este atractiv și eficient numai dacă conține elemente de așteptare, de surpriză, de comunicare reciprocă între copii, recompense etc.
Jocul didactic matematic exercită o influență mare asupra dezvoltării intelectuale a copiilor, asupra formării priceperilor (gruparea, compararea, ordonarea mulțimilor), ajută la educarea spiritului de observație, la dezvoltarea gândirii, la dezvoltarea limbajului în general și a celui matematic în special, a imaginației și a atenției voluntare. Numeroase jocuri organizează procesul priceperii analitico – sintetice a însușirilor caracteristice ale obiectelor (constituirea grupelor și găsirea asemănărilor dintre obiecte); percepția spațiului se dezvoltă tot prin desfășurarea unor jocuri didactice( exemplu: “Unde am așezat grupa de jucării”).
De asemenea, jocul didactic matematic contribuie la realizarea sarcinilor educației morale: dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolulu, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, a sociabilității, a unor calități de voință și trăsături de caracter, aspecte atât de necesare în activitatea de învățare a viitorului școlar.
Jocurile didactice matematice din grădiniță trebuie să fie realizate într-un mod dinamic și atractiv, ceea ce presupune respectarea unor cerințe:
operativitate, mișcare, precizie, rigurozitate științifică;
antrenarea cât mai multor copii în joc;
confruntarea liberă a ideii;
exprimarea corectă folosind terminologia matematică adecvată;
crearea pe timpul jocului a unor situații problemă care să-i implice pe copii într-o măsură cât mai mare.
Cercetările psiho-pedagogice au arătat că este posibilă învățarea conștientă a numărului la vârsta preșcolară, având în vedere anumite particularități psihologice:
la 3 – 4 ani copiii pot localia un set de obiecte într-un sistem de relații spațiale;
la 4 – 5 ani au capacitatea de a copia un pătrat și de a-l reproduce sub forma unei figuri oarecare închise; la această vârstă intuitiv noțiunile figurative de “interior” ; “exterior”; “închis”; “deschis”;
la 5 ani reproduc o anumită ordine spațială;
la 6 – 7 ani pot explica anumite proprietăți de figuri geometrice; apar primele semne ale formării noțiunii de măsură; au capacitatea de a stabili corespondența între elementele mai multor mulțimi.
Toate aceste capacități ale copilului de vârstă preșcolară permit introducerea conceptului de număr natural și se realizează prin jocuri didactice matematice, exerciții cu material individual, fișă de muncă independentă.
2. 3. Jocuri didactice utilizate în predarea unor noțiuni matematice
Jocuri urilizate pentru însușirea numerației
Obiective:
Numerația orală;
Noțiunea de număr;
Locul unui număr în șirul natural.
“ Să găsim răspunsul! ”
Acest joc se poate utiliza în activitatea cu grupele mici de copii pentru compararea mulțimilor, pentru stabilirea cardinalului unei mulțimi finite date.
“ Jocul numerelor ”
Copiii trebuie să așeze cartonașele în ordinea crescătoare sau descrescătoare a numerelor exprimate prin cifre sau prin numărul figurilor desenate. Acest joc contribuie la înțelegerea conceptului de număr. În urma exercițiilor cu cartonașe se evidențiază cifra (semnul grafic) corespunzătoare numărului natural.
“ Care sunt vecinii? “
Pe masa educatoarei se găsesc cartonașele cu numere până la 10. Conducătorul jocului pune un cartonaș pe stativ, spre exemplu cel cu numărul 5, și întreabă: “ Care sunt vecinii numărului 5? “. Copiii răspund oral și, în același timp, așează pe stativ de o parte și de alta a numărului 5, numerele 4 și 6.
Jocuri cu cifrele 0 – 9; scrierea numerelor până la 10
– “ Câte buline sunt pe cartonaș? “
Educatoarea arată copiilor un cartonaș pe care sunt lipite mai multe buline, copiii urmând să spună sau să scrie pe fișă cifra care corespunde numărului respective de buline. Jocul devine antrenant dacă se desfășoară în ritm rapid.
– timpul 1: creionul în mână și atenție;
– timpul 2: prezentarea cartonașului de către educatoare și recunoașterea numărului de buline de către copii;
– timpul 3: retragerea cartonașului, scrierea cifrei; creionul pe masă.
Pentru a-i deprinde pe copii cu identificarea conținutului unui număr, jocul se poate organiza în sens invers, adică să li se arate copiilor cifra, iar aceștia să figureze pe fișe numărul corespunzător de cerculețe, pătrățele.
Jocuri utilizate pentru însușirea operațiilor aritmetice
“ Ghicirea numărului ”
Conducătorul jocului ascunde la spate un număr de bețișoare, apoi cere unui copil să spună câte bețișoare a ascuns. Dacă copilul nu ghicește, este ajutat să afle numărul bețișoarelor prin indicații de forma: mai mult cu 1, mai puțin cu 1, etc. Copilul care ghicește devine conducătorul jocului.
“ Cine are un număr mai mare? ”
Scopul acestui joc este consolidarea operațiilor de adunare și scădere cu numerle până la 10. Pentru defășurarea lui, fiecare copil trebuie să aibă 10 cartonașe cu numere de la 1 la 10. Conducătorul jocului spune sau scrie pe tablă un număr, iar copiii arată cartonașele care reprezintă numărul mai mare sau mai mic cu una sau două unități decât cel prezentat.
D. Jocuri utilizate pentru însușirea noțiunilor de geometrie
“ Ce formă ai primit? “
Educatoarea împarte copiilor câte o figură geometrică. Apoi va indica numele unuia dintre obiectele fixate pe tabla magnetică. Copiii care au figura geometrică corespunzătoare (pătratul de exemplu), o ridică, o denumesc, spun culoarea.
“ Să clădim “
Educatoarea va cere copiilor să scoată din trusă un dreptunghi mare, două pătrate mici și un triunghi mare. Apoi pune întrebarea: Cine poate clădi o casă din aceste figuri?. Copilul care reușește primul se ridică în picioare și merge la tablă să deseneze o casă la fel cu cea construită.
Apoi li se cere copiilor să mai scoată din trusă încă un dreptunghi mic și două pătrate mici, cerându-le să construiască tot o casă. Cel care termină primul spune ce fel de casă a construit: cu etaj.
Jocul are valențe formative deosebite favorizând formarea spiritului de echipă, a autocontrolului și contribuie la aptimizarea ritmului de lucru.
De marcat că folosirea sa ca material structurat în situații de învățare, favorizează înțelegerea noțiunii de relație (“au aceeași culoare”), piesele fiind alese pe baza unui criteriu relațioanl: o anumită culoare solicită asocierea aceleași culori.
Sarcinile ce solicită asocieri de culoare (relații) pregătesc copilul pentru înțelegerea punerii în corespondență “element cu element”.
Sarcina 1
Colorează după model
Sarcina 2
Clorează pătratele
mici cu roșu
Sarcinile vor urmări exersarea deprinderii de a grupa obiecte și de a separa unitatea.
În actul numărării conștiente gestul de încercuire are un rol formativ esențial, căci mută accentul de pe proprietatea ordinală (locul ocupat de obiect în înșiruire ) pe proprietatea cardinală ( numărul de obiecte din mulțime ).
Sarcinile de exersare a deprinderii de asociere a numărului de cantitate ( câte mere ai?) și a cantității la număr ( dă-mi două mere ) sunt obiective dominante la această vârstă
( 3 – 4 ani ), dar este necesară și familiarizarea copilului cu noțiunea de clasă de echivalență (mulțimi cu tot atâtea elemente ). Procedeul alăturării permite copilului ca, pe măsură ce numără, să asocieze fiecărui obiect numărat un altul. Ajutat de educatoare, el va formula concluzia numind numărul de elemente din fiecare mulțime ( prin numărare și gest de încercuire ) și alăturarea a câte două obiecte ( câte unul din fiecare grupă ) îl va ajuta să înțeleagă că în ambele mulțimi sunt același număr de elemente.
Specificarea acestor procedee pentru grupa mică constă în numărul mic de obiecte, folosirea în exclusivitate a materialului concret cunoscut de copii ( jucării ) și executarea de exerciții după modelul educatoarei.
Sarcina 1
Desenează, în mulțime, atâtea cercuri câte liniuțe sunt pe etichetă.
Sarcina 2
Desenează, în mulțime, atâtea pătrate câte liniuțe sunt pe etichetă
După parcurgerea unui anumit conținut , se organizează jocuri de consolidare și verificare ale cunoștințelor matematice și ale deprinderilor însușite.
Sarcina 1
Formează mulțimea figurilor geometrice de aceeași culoare.
Pentru diversificarea sarcinilor de învățare este recomandat să se organizeze secvențe de complicare a jocului prin introducerea unei noi sarcini și a unui nou material “ Dominoul cu figuri geometrice”. Acesta are aceeași idee de concepție și utilizare ca și “ Dominoul cu două culori ”, dar fiecare domino (pieasă, jeton) are câte o figură geometrică desenată pe fiecare jumătate a sa. Figurile pot fi colorate sau nu.
Avantajul folosirii acestui material didactic și al conceperii unor astfel de sarcini constă în faptul că el prezintă similtudini cu piesele trusei Dienea și cu sarcinile jocului logic. Aceasta favorizează și ușurează trecerea de la exercițiul organizat frontal la cel pe grupe și individual, optimizează ritmul de lucru (întrecere pe grupe sau individual) și, nu în ultimul rând, exersează operațiile gândirii.
În formarea conceptului de număr natural, acțiunea va preceda intuiția, iar modelul didactic asigură parcurgerea acelorași etape ca pentru orice alt concept:
Acțiuni cu mulțimi de obiecte;
Schematizarea acțiunii și reprezentarea grafică a mulțimilor;
Traducerea simbolică a acțiunilor.
Pentru fixarea fiecărui număr nou însușit se fac exerciții variate, ce solicită antrenarea mai multor analizatori.
J. Piaget a demonstrat, prin experiențele sale, că la baza formării conceptului de număr stau operațiile de seriere și clasificare. Aceste operații se efectuează la toate nivelele, structurile operaționale de seriere ( ordonare crescătoare sau descrescătoare a elementelor unei colecții ) și clasificare ( coordonarea mai multor însușiri în gruparea obiectelor unei colecții ) sunt prezente din perioada senzorio – motorie și se consolidează în perioada operațiilor concrete și formale.
Sarcinile de lucru alternează între situații ce solicită fie operarea cu un număr restrâns de obiecte, dar care au deosebiri ce necesită o comparație precisă ( variații de culoare, formă sau dimensiune ) , fie situații în care copilul este pus să opereze cu mai multe obiecte, dar cu diferențe distinctive ce sunt mai ușor de observat.
În concluzie, toate situațiile de învățare vor fi concepute astfel încât să se întărească ideea că fiecare număr este mai mare cu o unitate decât numărul precedent și mai mic cu o unitate decât succesorul său.
Sarcina 1
Desenează pe etichetă tot atâtea linii câte cercuri sunt în mulțime.
Sarcina 2
Unește printr-o linie mulțimea cu cifra corespunzătoare numărului de cercuri.
În formarea și dobândirea abilității de calcul este necesar ca adunarea și scăderea cu o unitate să se realizeze în formă explicită și verbalizată – pornind de la cadrul acțional în plan material. Copiii vor fi solicitați să realizeze practic acțiuni de mărire și micșorare cu 1 – 2 unități, accentul punându-se pe verbalizarea simultană a operațiilor ( acțiunilor ) realizate practic; se utilizează forma : Am mai pus … , am luat … , au rămas.
Achiziția structurii raționamentului aritmetic va determina generalizarea operațiilor de adunare, scădere și stabilirea egalității : și cu, fără, fac.
Sarcina 1
Desenează pe etichete tot atâtea liniuțe câte elemente are fiecare mulțime:
Sarcina 1
Scrie pe etichete numerele corespunzătoare mulțimilor
Concluzionând cele spuse anterior, se poate afirma că jocul didactic are drept scop formarea capacității de a elabora judecăți logice, dezvoltarea capacității copilului de a acționa pe baza unor operații și principii și de a asigura, pe această cale, premisele interiorizării operațiilor matematice ce au derivat din acțiunea obiectuală în cadrul unui proces dirijat.
2. 4. Metode de învățământ specifice activităților matematice
1. Explicația – metodă verbală de asimilare a cunoștințelor prin care se progresează în cunoaștere conferind un model descriptiv la nivelul relațiilor.
În utilizarea eficientă a acestei metode se cer respectate următoarele cerințe:
Să fie precisă, concentrând atenția copiilor asupra unui anume aspect;
Să fie corectă din punct de vedere matematic;
Să fie accesibilă, adică adaptată nivelului experienței lingvistice și cognitive a copiilor;
Să fie concisă.
La nivelul activităților matematice din grădiniță, explicația este folosită atât de educatoare, cât și de copii:
Educatoarea: – explică procedeul de lucru;
explică termenii matematici prin care se verbalizează acțiunea;
explică modul de utilizare a mijloacelor didactice;
explică reguli de joc și sarcini de lucru.
Copilul: – explică modul în care a acționat (motivează);
– explică soluțiile găsite în rezolvarea sarcinii didactice, folosind limbajul matematic.
În cursul explicației se pot face întreruperi, cu scopul de a formula și adresa întrebări copiilor, prin care să se testeze gradul de receptare și înțelegere ale celor explicate, dar întreruperile trebuie să fie de scurtă durată, pentru a nu rupe firul logic al demersului susținut.
2. Demonstrația – este metoda învățării pe baza contactului cu materialul intuitiv, contact prin care se obține reflectarea obiectului învățării la nivelul percepției și reprezentării.
Ca matodă intuitivă, ea este dominată în activitățile de dobândire de cunoștințe și valorifică caracterul activ, concret, senzorial al percepției copilului. O situație matematică nouă, un procedeu nou de lucru vor fi demonstrate și explicate de educatoare.
Demostrația, ca metodă specifică activității matematice la vârsta preșcolară, valorifică funțiile pedagogice ale materialului didactic astfel, demonstrația se poate face cu: obiecte și jucării, material didactic structurat, reprezentări iconice.
3. Conversația – metodă de instruire cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor în scopul realizării unor sarcini și situații de învățare.
Conversația, ca metodă, are următoarele funcții: euristică, de clarificare, de consolidare și sistematizare, de verificare sau control.
Mecanismul conversației constă într-o succesiune logică de întrebări. Întrebările trebuie să păstreze o proporție corectă între cele de tip reproductiv – cognitiv și productiv – congnitive.
4. Problematizarea – o metodă care solicită copilului un efort intelectual orientat spre descoperirea de noi cunoștințe sau procedee de acțiune și de verificare a soluțiilor găsite.
Aplicată cu consecvență și discernământ, problematizarea dezvoltă la copilul preșcolar gândirea independentă, productivă, scheme operatorii și asigură motivația intrinsecă a învățării.
5. Observația – este o metodă de cunoaștere directă a relității, copilulaflându-se în contact direct, senzorial cu relitatea.
Observația este o activitate perceptivă, intenționată, orientată spre un scop. Reglată prin cunoștințe, organizată și condusă sistematic, conștient și voluntar. Prin scop este concentrată atenția copilului spre observarea unor anumite elemente și sunt activizate mecanisme discriminative.
Funcție de nivelul de vârstă și de tipul de activitate. Observația dirijată se regăsește în diferite secvențe ale demersului didactic.
6. Excercițiul – este o metodă ce are la bază acțiuni motrice și intelectuale, efectuate în mod conștient și repetat, în scopul formării de priceperi și deprinderi, al automatizării și interiorizării unor modalități de lucru de natură motrice sau mentală.
Prin acțiune exersată repetat, conștient și sistematic, copilul dobândește o îndemânare, o deprindere, air folosirea ei în condiții variate transformă deprinderea în pricepere. Ansamblul deprinderilor și priceperilor, dobândite și exersate prin exerciții în cadrul activităților matematice, conduce la automatizarea și interiorizarea lor, transformându-le trepatat în abilități.
7. Algoritmizarea – este o metodă ce presupune utilizarea și valorificarea algoritmilor de învățare.
Din punct de vedere psihologic, algoritmii reprezintă deprinderi de activitate intelectuală, elaborați pe baza unor riguroase analize logice, care au conștientizat inițial fiecare verigă a raționamentului și raporturile dintre acestea. Algoritmul, odată însușit, va fi aplicat ori de câte ori apar spre rezolvare situații – problemă similară.
8. Jocul didactic – ca metodă cunoaște o largă aplicabilitate, regăsindu-se pe anumite secvențe de învățare, în cadrul tuturor activităților matematice.
Elementul de joc este prezent în diferite etape cu pondere diferită î cadrul activităților matematice sub formă de exercițiu, în funcție de anumiți factori:
Nivel de vârstă;
Nivel de dezvoltare a capacităților de cunoaștere (structuri cognitive);
Nivel de dezvoltare a capacităților operatorii (structuri operatorii).
O activitate matematică bazată pe exercițiu cu material individual poate fi rigidă și monotonă pentru copiii de 3 – 5 ani, air educatoarea trebuie, în acest caz, să întrețină și să stimuleze interesul pentru activitate, introducând elemente cu caracter ludic. În acest mod, exercițiul devine dinamic, precis, corect, atractiv și stimulează participarea la activitate a copiilor.
Ca metodă, jocul intervine pe o anumită secvență de instruire, ca un ansamblu de acțiuni și operații ce se organizează în forma specifică jocului didactic. De exemplu, în cadrul unei activități ce are drept scop formarea de priceperi și deri, al nivelul secvenței de verificare a gradului de înțelegere a cunoștințelor noi, educatoarea poate utiliza, ca metodă, jocul didactic dacă: utilizează reguli de joc, realizează un scop și o sarcină din punt de vedere matematic, introduce elemente de joc în vederea rezolvării unei situații problematice , conținutul matematic este accesibil și atractiv.
Este foarte importantă ponderea pe acre o acordă educatoarea jocului, ca metodă în cadrul strategiei propuse, căci, în funție de complexitatea obiectivelor, opțiunea pentru una sau alta din metodele specifice va avea ca motivație respectarea unor criterii de selcție în așa fel încât metoda aleasă:
Să asigure realizarea obiectivelor proiectante;
Să angajeze copilul în activitatea directă de asimilare a conținutului;
Să permită formarea capacităților de autoevaluare cu efecte în planul conduitei de învățare;
Să realizeze echilibrul metodei – mijloace de învățământ;
Să asigure o raționalizare a timpului și efortului, deci o optimizare a învățării.
Utilizarea jocului ca metodă accentuează rolul formativ al activităților matematice prin:
Dezvoltarea spiritului de observație și imaginativ – creator;
Exersarea operațiilor gândirii: analiza, sinteza, comparația, clasificarea, abstractizarea;
Dezvoltarea spiritului de inițiativă, de independență și de echipă.
El dezvoltă funțiile latente, ființa cea mai bine înzestrată fiind cea care se joacă mai mult.
Jocul are la copil rolul pe care-l îndeplinește munca la adult. Prin joc didactic se înțelege un asamblu de acțiuni și activități care, pe baza bunei dispoziții și a deconectării, relizează obiective de educație intelectuală, morală, fizică, etc.
Pentru a lua conștient o hotărâre care să nu i se pară impusă, ci pe deplin opțională, pentru a-i cultiva un anumit interes de cunoaștere sau de afirmare a individualității sale, copilul trebuie pregătit cu foarte mare atenție. Forma de realizare a unor asemenea pregătiri psihologice nu se poate înscrie decât pe coordonatele jocului.
Prezentarea cu pricepere a elementelor de joc în etapa introductivă, ca și în celelalte etape ale activității de învățare, aduce permanent plusuri de eficiență formativă pe planul cunoașterii afective și al conduitei conștiente.
Folosirea jocului didactic în procesul instructiv – educativ stimulează interesul copilului față de activitatea care se desfășoară, face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curioși, să capete mai multa încredere în forțele lor, mai multă siguranță și tenacitate.
Prin joc, procesul de adaptare a metodelor și procedeelor la particularitățile individuale ale copiilor, în vederea atingerii scopului instructiv – educativ, se realizează mult mai ușor. Copiii așteaptă cu multă bucurie momentul de joc, iar evaluarea devine un moment palpitant, cu evidente valențe formative. Prin joc fiecare copil își verifică și confruntă cunoștințele matematice cu cele ale întregului colectiv, în conformitate cu arcinile grupului. Are loc astfel o autoevaluare corectă și, implicit, o mai bună autocunoaștere. Prin jocurile didactice copilul dobândește treptat idei și concepte abstracte pe care le va utiliza mai târziu în matematică.
Jocurile didactice matematice contribuie la dezvoltarea intelectuală, stimularea inteligenței, creativității, trecerea treptată de la gândirea concret – intuitivă la gândirea simbolică, abstractă.
După scopul urmărit, jocurile didactice se pot clasifica în:
jocuri didactice de predare;
jocuri didactice de verificare- consolidare.
Din prima categorie fac parte jocurile prin care se urmărește alcătuirea grupelor de obiecte de către copii, separarea obiectelor de aceeași formă, culoare, mărime.
Exemple: “ Să facem ordine pe masă!” , “ Așază-mă lângă frații mei! ”.
Prin jocurile didactice de verificare – consolidare se urmărește verificarea cunoștințelor copiilor depsre formarea mulțimilor de obiecte după criterii date, consolidarea cunoștințelor privind compunerea și descompunerea numerelor naturale 2- 10 și peste 10 din șirul numerelor naturale, exprimarea corectă a numeralelor cardinale și ordinale.
Exemple: “Al câtelea fluturaș a zburat?” . “Al câtelea pitic pleacă?”
În funție de conținutul național prevăzut pentru activitățile matematice organizate sub formă de joc, considerăm următoarea clasificare a jocurilor didactice matematice:
jocuri didactice de formare a mulțimii;
jocuri didactice de numerație;
jocrui logico-matematice;
jocuri pentru operații aritmetice.
Jocul didactic matematic de formare de mulțimi are aceeași formă și structură generală, dar sarcina de învățare implică exerciții de imitare, grupare, separare, triere, clasificare, ducând la dobândirea abilităților de identificare, triere, selectare și formare de mulțimi.
Jocurile logico – matematice sprijină atât formarea reprezentărilor matematice, cât și exersarea gândirii jogice necesare în celelalte activități prevăzute în programă.
Jocul didactic de numerație contribuie la consolidarea și exersarea de așezare în perechi, comparare, numărare conștientă și exersare a cardinalului și ordinalului, de dormare a raționamentului de tip ipotetico – deductiv.
Ca formă de organizare, ca metodă și ca procedeu jocul trezește interesul copiilor, îi captivează. Prin jocul cu conținut matematic copiii își însușesc priceperea de a găsi prin efort propriu căi de rezolvare, contribuind la formarea și perfecționarea capacităților mentale, a logicii, a gândirii, a raționamentelor și acțiunilor, a flexibilității, a istețimii și priceperii.
Educatorul, cunoscând varietatea metodelor disponibile în câmpul didacticii moderne, particularitățile copiilor cu carelucrează, valențele conținutului pe care trebuie să le atingă prin predare – învățare, trebuie să acționeze pentru a-și valorifica pe deplin personalitatea, el însuși devenind un autentic creator în materie de îmbinare a metodelor și procedeelor didactice.
Prin structura sa, jocul didactic ne obligă să ținem seama de temă, obiectivele, elementele de joc, regulile sale, dar mai ales de materialul didactic folosit.
Forma de joc a activității nu constrânge copilul prin reguli rigide, nu-l inhibă; dimpotrivă, forma plăcută și atractivă a jocului didactic stimulează interesul copiilor pentru conținutul și desfășurarea lui, mărește puterea de concentrare a atenției asupra temei, determină participarea benevolată și conștientă a copiilor la joc. Ca urmare, receptivitatea lor sporește, condiționând astfel asimilarea și fixarea corectă a cunoștințelor.
De exemplu, în jocul didactic “Multe sau puține“ se urmărește reactualizarea cunoștințelor despre formarea și denumirea mulțimilor de obiecte, aprecierea globală a cantității. Se propune fișa de lucru;
încercuiește mulțimea cu mai puține elemente;
colorează mulțimea cu mai multe obiecte.
Aceste jocuri permit copiilor realizarea unor legături între cunoștințele anterioare și ceea ce apare nou, specific vârstei.
La grupa mare, dat fiind faptul că problematizarea este mai vastă, pe lângă jocul didactic de verificare și consolidare a cunoștințelor despre mulțimi și operații cu mulțimi, apar jocurile didactice de numerație, de calcul, unele procedee noi menite să asigure pulsul de noutate care să trezească interesul.
Exemplu: Prin jocul didactic de imitație “ Știi să faci ca mine ? “ se realizează ordonarea în șir crescător și descrescător a mulțimilor de elemente, de la mulțimea cu un element la mulțimea cu mai multe elemente și invers.
Prin intermediul jocului didactic “ Spune unde ai așezat “ s-a urmărit construirea, de către fiecare copil, a unor mulțimi de obiecte după formă și culoare și dispunerea acestora în șir crescător sau invers.
Pentru consolidarea cunoștințelor referitoare la echivalența a două mulțimi se desfășoară jocul didactic “ Să fie tot atâtea “, unde se urmărește compararea mulțimilor prin punerea în corespondență unu la unu.
Jocul didactic matematic este un mijloc atractiv în realizarea sarcinilor de numărat și socotit. Copiii îndeplinesc anumite sarcini concomitent cu participarea la joc.
De exemplu, prin jocul didactic “ Cine știe să numere mai bine " , utilizarea la grupa pregătitoare , se consolidează, se verifică numărul sub formă atractivă. Organizând grupa în două subgrupe, folosind procedeul întrecerii, copii sunt interesați să răspundă corect la sarcinile primite, contribuind, prin răspunsuri corecte, pentru ca echipa din care fac parte să câștige.
Unele jocuri didactice oferă copiilor posibilitatea să-și sistematizeze cunoștințele privind stabilirea numărului de obiecte dintr-o mulțime ( cardinalul ) sau de a identifica locul fiecărui număr în șirul numeric ( ordinalul ).
Prin alte jocuri didactice se urmărește raportarea numărului și cifrei la cantitate și invers, se efectuează operații de adunare și scădere, compunere și descompunere a numărului.
Pentru a facilita înțelegerea procesului de adunare și scădere, la astfel de jocuri didactice se pot folosi ca procedeu foarte eficient ghicitorile.
Exemplu:
1. Doi pisoi s-ascund cu țel 2. Trei rățuște sunt pe lac
Ca să prind-un șoricel Și-un rățoi e sub copac
Vine unul să-i ajute Să le numărăm pe toate
Câți pisoi pândesc în curte? Spune, câte sunt, se poate?
Răspuns: 2 + 1 = 3 Răspuns: 3 + 1 = 4
3. La Ciric, pe lac 4. Sunt opt porumbei pe casă
Cinci rățuște baie fac Și stau cu toții la masă
Una pleacă mac, mac, mac Unul zboară, jos în drum
Câte-au mai rămas pe lac ? Câți au mai rămas acum ?
Răspuns : 5 – 1 = 4 Răspuns : 8 – 1 = 7
Aceste ghicitori pot fi folosite și ca probleme ilustrate, în exersarea operațiilor aritmetice de adunare și scădere.
Jocurile didactice matematice constituie forme atractive și utile de organizare pentru sistematizarea cunoștințelor privind calculul, numerația, compunerea și descompunerea numerelor, compunerea și rezolvarea problemelor. Astfel se dezvoltă capacități intelectuale atât de utile însușirii matematici în ciclurile următoare.
2. 5. Materiale și mijloace didatice specifice activităților matematice
Mijloace didactice – sunt elemente, materiale adaptate sau selectate în scopul îndeplinirii sarcinilor instructiv – educative, încărcate cu un potențial pedagogic și cu funcții specifice.
În grădiniță, mai mult decât în orice altă formă de învățământ, principiul intuiției (Comenius), ca regulă a didacticii ce presupune contactul nemijlocit cu obiectele ca bază a învățării, se regăsește în cadrul activităților matematice. Percepțiile, imaginile intuitive nu sunt simple impresii senzoriale, ci rezultatul unui proces complex, unitar, de percepere nemijlocită a realizării, prin intermediul materialului didactic, care sub dirijarea educatoarei, conduc la formarea unor reprezentări matematice corecte.
A. Rolul și funcțiile materialului didactic
Materialul didactic are un rol prioritar în cadrul strategiei didactice. Elasticitatea strategiei este dată nu numai de bogăția și mobilitatea metodelor, ci și de folosirea flexibilă a materialului didactic solicitat de particularitățile metodice ale fiecărei situații de învățare sau secvența lecției.
Termenul materialul didactic desemnează atât obiectele naturale, originale, cât și pe cele concepute și realizate special pentru a substitui obiecte și fenomene reale.
Ceea ce oferă eficiență materialului didactic este posibilitatea de a realiza o legătură permanentă între activitatea motrică, percepție, gândire și limbaj în etapele de realizare a sarcinilor didactice.
Din punct de vedere psihologic, materialul didactic, corelat cu calitatea acțiunii în momentul perceperii, ajută la perfecționarea capacității perceptive. Astfel, descrierea imaginii se realizează la un nivel superior atunci când rezumă să o observe, ci indică ceea ce vede. Astfel, descrierile copiilor devin mai organizate, abaterile de la sarcină sunt mai puțin frecvente. Ca efect al exersării pe un material didactic adecvat, are loc perfecționarea actului perceptiv. În caz contrar, inerția activității cognitive se explică printr-o lipsă de perfecționare a percepției în procesul contactului repetat cu un obiect.
Educatoarea însoțește acțiunea pe materialul didactic cu explicații, iar activitatea este dirijată. Gândirea fiin concret – intuitivă, imaginea constituie suportul ei.
De multe ori, în activitățile matematice trebuie izolată una dintre proprietățile obiectului. Pentru aceasta se pregătesc obiecte identice în toate privințele, cu excepția unei singure calități, care variază. De exemplu, pentru aprecierea dimensiunilor, materialul didactic trebuie să aibă aceeași formă, culoare și să varieze numai elementul ce scoate în evidență dimensiunea.
Materialul didactic bogat, variat, este mijloc foarte eficient de comunicare între educatoare și copil, căci dezvoltă capacitatea copilului de a observa și de a înțelege realitatea, de a acționa în mod adecvat; se asigură conștientizarea, înțelegerea celor învățate, precum și motivarea învățării. În lecție antrenează capacitățiile cognitive și motrice și, în același timp, declanșează o atitudine afectiv – emoțională, favorabilă realizării obiectivelor propuse.
Deci, pentru a-i imprima o finalitate pedagogică, materialul didactic trebuie conceput și realizat în așa fel încât să contribuie la antrenarea preșcolarilor în activitatea de învățare, să stimuleze participarea lor nemijlocită în dobândirea deprinderilor de aplicare a cunoștințelor în practică.
Soluțiile constructive adopatate pentru mijloacele didactice trebuie să confere materialului ușurință în manipulare și calitate a actului educativ : exemplele cele mai elocvente în acest sens sunt oferite de trusa Diènes, rigletele, trusele Logi I și II.
B. Cerințe psihopedagogice în utilizarea materialului didactic
În folosirea materialului didactic trebuie să se respecte următoarele cerințe:
Materialele didactice să fie adecvate nivelului dezvoltării copiilor și vârstei; la grupele mici, materialul didactic va servi nu numai pentru familiarizare, dar și pentru precizarea și lărgirea reprezentărilor, precum și pentru stimularea interesului copiilor față de activitatea matematică, pentru formarea ueni atitudini pozitive față de acest gen de activitate. În acest scop, sunt necesare materiale intuitive, concrete și atractive, estetic executate, care să reprezinte obiecte și să poată fi ușor mânuite de către copii. Treptat, materialul didactic va deveni tot mai schematic, pentru a contribui la formarea și exersarea capacităților de abstractizare.
Materialul didactic poate fi folosit în două moduri: frontal (demonstrativ) pentru întreaga clasă și individual (distributiv). Materialul demonstrativ trebuie să fie suficient de mare pentru a fi ușor de văzut de către copiii, iar cel distributiv să fie ușor de mânuit.
Varietatea materialelor didactice într-o activitate nu trebuie să fie prea mare, deoarece în acest caz se încarcă inutil lecția, se distrage atenția copiilor de la ceea ce este esențial și se îngreunează realizarea generalizărilor. Numărul optim de materiale didactice, ce pot fi folosite într-o activitate de dobândire de cunoștințe și priceperi, este de minimum două și de maximum patru, cu necesară alternare demonstrativ / distributiv.
Pentru stimularea interesului față de conținutul activității, este important ca preșcolarii să fie atrași de activitatea de confecționare a materialelor didactice (mai ales la grupa mare și pregătitoare).
C. Mijloace didactice folosite în activitățile matematic
Diferitele funcții pedagogice ale mijloacelor didactice determină o clasificare a acestora în:
Mijloace informativ – demonstrative ce servesc la exemplificarea, ilustrarea și concretizare a noțiunilor matematice și sunt constituite din: materiale intuitive, reprezentări spațiale și figurative, reprezentări simbolice;
Mijloace de exersare și formare de deprinderi – din această categorie fac parte jocurile de construcții, trusa Diènes, trusele Logi I și II, rigletele.
Mijloace de raționalizare a timpului – constituiete din șabloane, jetoane, ștampile, folosite de copii în activitățile matematice. Acestea se folosesc atât în activitățile frontale, cât și în cele individuale.
Capitolul III
CERCETAREA DIDACTICĂ PRIVIND ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII INTELECTUALE LA PREȘCOLARI ( GRUPA MARE )
3.1.OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII
Pornind de la tendințele de modernizare și perfecționare a activității didactice, a creșterii rolului său în pregătirea pentru viață, în această lucrare îmi propun să evidențiez rolul jocului didactic în dezvoltarea capacității intelectuale la preșcolari.
Lucrarea valorifică experiența didactică pe care am acumulat-o ca educatoare precum și rezultatele unei cercetări concrete desfășurate la preșcolari ( grupa mare ).
S-a pornit de la ideea organizării unui studiu privind contribuția și implicarea jocului didactic în activitatea de învățare la preșcolarii grupei mari.
Urmărind obiectivele cercetării, s-a început de la ipoteza lucrării conform căreia : utilizarea jocurilor didactice în activitatea de învățare are un caracter formativ, influențând pozitiv dezvoltarea capacității intelectuale ale preșcolarilor, contribuind astfel la pregătirea lui pentru școală și viață.
Pornind de la această ipoteză, obiectivele urmărite în lucrare au vizat:
O1 . Cunoașterea nivelului inițial al pregătirii copiilor considerat ca punct de plecare pentru organizarea experimentului ;
O2. Utilizarea jocurilor didactice ca activitate pentru fixarea cunoștințelor, respectând cerințele organizării și desfășurării unui joc didactic;
O3. Contribuția jocului didactic la consolidarea cunoștințelor copiilor ;
O4. Realizarea unor jocuri didactice propuse de mine pentru optimizarea procesului instructiv-educativ la grupa mare
O5. Înregistrarea progreselor preșcolarilor la finele demersului ameliorativ-formativ;
O6. Compararea rezultatelor obținute în urma unor activități centrate pe stimularea creativității preșcolarilor din grupa mare .
3. 2. EȘANTIONUL CERCETĂRII
Pentru a demonstra importanta jocului didactic în dezvoltarea capacităților intelectuale la preșcolari, studiul s-a realizat pe un lot de 18 preșcolari ( băieți și fete ) din grupa mare. Grupa pe care am realizat cercetarea a fost împărțită în două subgrupe: Fluturași și Albinuțe.. Cei 18 copii din grupa mare, participanți la cercetarea întreprinsă, sunt omogeni ca vârstă, nivel de școlaritate, naționalitate și mediu de proveniență.
Grupa mare Fluturasii a constituit grupa experimentală, iar grupa mare Albinuțele a făcut obiectul grupei de control. Întreg experimentul s-a desfășurat pe parcursul a două săptămâni.
Grupul de preșcolari realizează cu succes anumite sarcini în funcție de natura și dificultatea lor sau de potențialul intelectual al copiilor, între ei stabilindu-se relații de cooperare, comunicare și simpatie. Se ajută între ei, dorința lor fiind ca toți să obțină rezultate bune și foarte bune. S-a ajuns la formarea unei grupe de preșcolari bine închegată, omogenă deoarece am folosit permanent discuția în grup, decizia în grup și nu în ultimul rând tratarea individului în și prin grup.
.
Capitolul IV.
METODOLOGIA CERCETĂRII
În vederea realizării obiectivelor propuse am utilizat următoarele metode: observația, conversația, analiza produselor activității, teste și probe de evaluare, metode statististice.
Astfel, cu ajutorul observației folosită permanent atât în activități comune cât și în activități diferențiate mi-am propus să urmăresc:
a) integrarea socio-afectivă a copilului în activitate
– relația cu ceilalți copii în joc, modul de integrare a copilului în colectiv;
– gradul de participare la joc: plăcere, indiferență, suspiciune, sensibilitate față de frumos; prezența curiozității, a sentimentului vinovăției, al respectului, admirației, responsabilității;
– caracteristici ale vieții, capacitatea de a acționa în conformitate cu anumite scopuri formulate de educatoare;
– capacitatea de a formula independent scopuri în joc;
– capacitatea de a lua decizii; de efort voluntar;
– capacitatea de a se adapta adecvat la normele vieții colective în grupă;
– relații preferențiale;
– capacitatea de a stabili relații spontane dar de durată;
– tipuri de comunicare verbală afectivă;
– tipuri de cooperare (pasiv,activ, ajutorarea altora, tendința de conducere, de a se lăsa condus).
b) particularități ale proceselor psihice:
– capacitatea de percepere, spiritul de observație, volumul reprezentărilor;
– stadiul de dezvoltare a operațiilor gândirii: rapiditatea, flexibilitatea și fluiditatea gândirii;
– volumul și expresivitatea orală
– stabilitatea atenției;
– rezistența la efort, interesul motivației pentru cunoștințe noi;
c) caracteristici temperamentale:
– rezistența la solicitări permanente;
– viteza vorbirii, a mișcărilor;
– stările emotive, echilibru;
d) trăsături de temperament:
– atitudinea copilului față de activitate (deprinderea de a păstra, îngriji, proteja obiectele din grupă, inițiativa în joc);
– spiritul de independență, disciplina, ascultarea, respectarea regulilor explicate de educatoare;
– atitudinea față de ceilalți copii (respect, admirație, invidie, cinste, minciună, egoism, altruism);
– atitudinea față de sine (autoapărare, modestie, îngâmfare, neîncredere);
Pentru ca datele să fie semnificative am respectat următoarele condiții:
Cu ajutorul convorbirii am cules informații legate de operațiile și calitățiile gândirii copilului, atitudinea față de sarcinile trasate, informații pentru înțelegerea motivelor interne ale conduitei, a preferințelor pentru anumite discipline, relațiilor dintre copii, influențele mediului social mediat asupra copilului, impresiile copilului în legatură cu anumite fapte, evenimente, întâmplări.
In practica educațională această metodă s-a particularizat în funcție de profilul psihologic de vârstă și caracteristicile individuale ale subiectului abordat. Desfășurată liber sau dirijat , convorbirea a relevat o serie de aspecte profunde, într-un timp relațiv scurt.
Prin analiza produselor activității – (fișe, teste) am obținut informații despre lumea interioară a copilului, despre bogăția de idei și imaginația sa, caracteristicile spiritului de observație, logica gândirii, capacitatea de concentrare a atenției, de aplicare în practică a cunoștințelor însușite.
Analiza acestor produse ale activității am realizat-o după următoarele criterii:
– nivelul cunoștințelor însușite;
– gradul de formare a priceperilor și deprinderilor;
– originalitatea, expresivitatea precum și progresele înregistrate de cele doua subgrupe de la o etapă la alta.
Cu ajutorul testului s-a putut determina ce pot face cele două subgrupe în momentul respectiv și cât de bine pot realiza lucrul cerut, deci s-au obținut informații asupra posibilităților psihice și comportamentale prezente , iar prin deducție, ținând cont de legile psihologice ale stabilității aptitudinilor, s-a putut formula un prognostic asupra viitoarelor posibilitați de realizare ale fiecărei subgrupe.
Periodic am aplicat probe de evaluare a cunoștintelor matematice, obținând informații despre nivelul de cunoștinte al copiilor, gradul de dezvoltare intelectuală.
4.1. Etapele desfășurării cercetării
Cu ajutorul testului , atât în faza de pre-test cât și în cea de post-test s-a putut determina ce pot face preșcolarii celor două subgrupe în momentul respectiv și cât de bine pot realiza lucrul cerut, deci s-au obținut informații în vederea stabilirii nivelului de dezvoltare a creativității.
Astfel am elaborat două teste, identice pentru ambele subgrupe , unul fiind aplicat în faza de pre-test și celălalt în faza de post-test.
Pentru ca testele ( fișele ) să fie folosite eficient se recomandă ca în redactarea lor să se respecte următoarele cerințe :
Să surprindă echilibrat toate obiectivele;
Să formuleze exact și explicit sarcinile;
Să surprindă elementele de esență ale conținutului învățării;
Să prevadă grade de dificultate accesibile tuturor copiilor ;
Să ofere siguranță că aceste obiective sunt apreciate la fel de corect ca și alte forme de verificare;
Itemii testului au fost elaborați în funcție de conținuturile învățate de către preșcolari până la momentul dat. Punctajul a fost analizat în vederea stabilirii capacităților creatoare de care dispun preșcolarii celor două subgrupe și de asemenea, a fost utilizat în întocmirea unor grile de comparație privind diferențele dintre preșcolarii celor două subgrupe.
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ
– ACTIVITATE MATEMATICA PENTRU GRUPA MARE –
NUME SI PRENUME:
Formează mulțimea elementelor de același fel ; Colorează, apoi, pătratele cu roșu, iar cercurile cu albastu!
Dă-i fiecărei flori o albinuță! Spune care mulțime are mai multe elemente, marcheaz-o cu un X!
Încercuiește cifra corespunzătoare numărului de brăduți!
Deseneaza in casuta atatea buline cate arata cifra!
Probleme ilustrate
1. Dacă pe crenguță sunt 7 păsărele și mai vin două , câte păsărele vor fi pe crenguță?
2. Desenează în cerc atâtea liniutț câte păsărele sunt în total
3. Înconjoară cifra corespunzătoare numărului total de păsărele!
8 9 10 7
4. Pe o floare sunt 4 fluturași, iar din zbor se mai apropie doi. Câți fluturași vor fi pe floare?
5. Desenează în cerc atâtea linii câți fluturași vor fi pe floare.
6. Înconjoară cifra corespunzătoare numărului de fluturași așezați pe floare
4 6 5 10 7
1. Maimuțica privește mirată la cele 5 banane. Ia o banană și pleacă. Câte banane vor rămâne?
2. Desenează în cerc atâtea linii câte banane vor rămâne.
3. Înconjoară cifra care ne arată câte banane au rămas.
4 5 8 9
4. Într-un coș sunt 6 mere, mai punem o pară. Câte fructe vor fi în coș?
5, Desenează în cerc atâtea biluțe câte fructe vor fi în coș.
6. Înconjoară cifra corespunzătoare numărului de fructe care vor fi în coș după ce adăugăm și para.
7 10 4 5
TESTE – ACTIVITATE MATEMATICA PENTRU GRUPA MARE –
1. Colorează atâtea flori cât îți arată cifra!
2. Încercuiește a V-a panseluță, a II-a narcisa și a IV-a lalea.
5
4
3
ITEMI:
Formează perechi apoi colorează buburuzele și fluturașii
Colorează a doua și a șaptea floare
Încercuiește primul și al treilea puișor
Al doilea și al patrulea clopoțel
Punctaj de referință
1. Nivelul superior – rezultate foarte bune, rezolvă corect și complet sarcinile testului;
2. Nivelul mediu – rezultate bune, rezolvă corect 15 itemi din totalul propus ;
3. Nivelul slab – – rezultate satisfăcătoare, rezolvă corect 8 temi din totalul propus;
4. Nivelul foarte slab rezultate foarte slabe, rezolvă corect 3 itemi din totalul propus.
TESTE DE EVALUARE FINALĂ
ACTIVITATE MATEMATICĂ PENTRU GRUPA MARE
1. Colorează caseta în care numărul este mai mare:
2. Completați (prin lipire sau scriere) „vecinii” numerelor date:
4 3 2
3. Descompuneți numerele desenând cerculețe:
7 5 2 4
Ce număr lipsește? Încercuiește-l!
7
9
5
4
9
6
9
7
4
3
Dacă ai terminat, colorează desenul.
Adaugă sau taie, astfel încât să fie tot atâtea elemente cât arată cifra.
Adaugă baloane pentru a obține atât cât îți indică cifra.
Încercuiește a treia și a cincea gărgăriță
Completează cifrele care lipsesc.
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Descompune numărul 9 desenând tot atâtea elemente cât îți arată cifrele din casete.
Desenează în casete tot atâtea flori cât îți indică cifrele din casetele de sus și apoi compune-le în caseta de jos. Câte ai?
PROBLEME ILUSTRATE
ADUNAREA CU O UNITATE
4.2. Desfășurarea cercetării
În cadrul cercetării propriu-zise am introdus la grupa experimentală variabila
dependentă, respectiv proiectul de lecție realizat în scopul stimulării și dezvoltării creativității.
Voi prezenta în continuare aceste proiecte:
PROIECT DIDACTIC PENTRU GRUPA EXPERIMENTALĂ
Grupa: mare
Educatoare: Ionce ( Botiș) Mărioara
Domeniul experiențial: Domeniul Știițe – activitate matematică
Tema activității: ,,Operații cu numere naturale – Adunarea și scăderea numerelor naturale cu 1-2 unități în limitele 1- 10 ”
Mijloc de realizare: Joc didactic – ,,Rezolvă repede și bine!”
Tipul activității: de verificare și consolidare
Scopul: consolidarea capacității de a efectua operații simple de adunare și scădere cu 1-2 unități în limitele 1- 10 ; formarea raționamentului ipotetico-deductiv prin rezolvarea problemelor după imagini.
Obiective operaționale:
O1 – să utilizeze forme verbale ce numesc operații simple de calcul (adunare, scădere);
O2 – să recunoască simbolul operației efectuate (,,+”; ,,-”);
O3 – să rezolve probleme simple de adunare și scădere prin raționament de tip ipotetico-deductiv;
O4 – să reprezinte operația, utilizând simbolurile cifrelor și ale operațiilor;
O5 – să efectueze oral și cu suport material operații simple cu 1-2 unități în limitele 1- 10;
Strategii didactice:
Metode si procedee : explicația, expunerea, conversația, exercițiul cu material individual, problematizarea , demonstrația, jocul didactic.
Material didactic :costum pisicuță, pisicuțe de pluș, machete șorțulețe, lumânări pentru tort, șoricei de hârtie, farfurioare, tabla magnetică, cifre+simbolurile operațiilor magnetice, planșe cu probleme ilustrate, măști animale domestice, stimulente.
Material bibliografic :
„Curriculum pentru învățământul preșcolar”, 2008
„Activități matematice în grădiniță”, Mihaela Neagu, Georgeta Beraru, Editura AS”S 1995
„Activitățile matematice în grădiniță” , Magdalena Dumitrana, Editura Compania, 2002
Forme de organizare: frontală, pe echipe, individuală.
Durata: 40 min
Sarcina didactică a jocului: să rezolve operații de adunare și scădere cu 1-2 unități în limitele 1- 10 cu sau fără material intuitiv.
Elementele de joc: organizarea unui concurs, premierea răspunsurilor corecte cu buline și măști cu animale domestice, anunțarea răspunsurilor corecte prin sunet de fluier, stimulente oferite la finalul activității
Regulile jocului:
-fiecare echipă va rezolva exerciții de adunare și scădere în limitele 1- 10 după cum va cere sarcina din buzunarele de pe planșă.
-sarcinile date vor fi rezolvate de copiii numiți de educatoare care au ridicat mâna în prealabil și nu în cor : o sarcină e rezolvată de un copil de la prima echipă, următoarea sarcină de un copil de la cea de-a doua echipă.
-fiecare răspuns corect aduce o bulină echipei și o mască de animal domestic celui ce a rezolvat-o.
-fiecare răspuns corect va fi anunțat printr-un sunet de fluier de către conducătorii de echipe.
-va răspunde câte un copil din fiecare echipă pentru sarcinile date.
PROIECT DIDACTIC PENTRU GRUPA DE CONTROL
Propunator: Ed. Ionce ( Botiș ) Mărioara
Grupa:mare
Domeniul Știință- Activitate matematică
Mijloc de realizare: joc didactic
Subiectul: ,,Cine știe câștigă întrecerea”
Tipul lecției: verificare și consolidare
Scopul:
Verificarea cunoștințelor matematice privind însușirea conceptului de număr natural în limitele 0 – 10 ( zero – zece ); efectuarea unor operații de calcul oral cu diferența de una sau două unității; utilizarea simbolurilor matematice „ + „ ( plus ), „ – „ ( minus ), „ = „ (egal);
Obiective operaționale:
Cognitive :
O1- să numere corect în limitele 1- 10, folosind gestul de încercuire a elementelor unei mulțimi;
O2 -să ordoneze mulțimile cu 1-9 elemente în șir crescător și descrescător, de la stânga la dreapta, de jos în sus formând scara numerică;
O3 -să raporteze numărul și cifra la cantitate și invers;
O4 –să determine locul fiecărui număr în șirul numeric, folosind limbajul matematic adecvat;
O5- să compună și să descompună numere ;
O6- să compună probleme de adunare având ca suport ilustrații;
O7 -să realizeze sarcinile în succesiunea dată de educatoare și să se integreze în ritmul impus de activitate
Sarcina didactică:
– numărarea în limitele 1- 10 ; ordonarea mulțimilor în șir crescător și descrescător; asocierea numărului la cantitate și cifră; determinarea locului fiecărui număr în șirul numeric; sesizarea de către copii a schimbărilor intenționate efectuate de educatoare pe materialul demonstrativ, compunerea și descompunerea numerelor, compunerea problemelor de adunare cu suport intuitiv;
Elemente de joc: aplauze, surpriza, închiderea și deschidera ochilor,așteptarea, întrecerea.
Strategii didactice:
Metode și procedee:explicația, exercițiul, jocul, problematizarea, conversația, expunerea; Material didactic:
a). demonstrativ: flanelograf, cifre 1- 10, jetoane ;
b). distributiv: jetoane, coșulețe, cifre 1-10, fișe matematice, creioane, alte materiale mărunte;
– „ Știe tot „ – un roboțel jucărie care dă semnale luminoase
Bibliografie:
1. ,,Jocuri matematice în grădiniță” – Îndrumător metodologic ediția 2005 –Mihaela Neagu, Georgeta Beraru;
2. ,,Jocuri didactice matematice”-Îndrumător metodic-grupa pregătitoare, ediția 2000,Editura EMIA
Strategie stimulativ-evaluativă: aprecieri, recompense.
Capitolul V
PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
Rezultatele preșcolarilor au fost analizate, în urma aplicării metodelor de dezvoltare a creativității și a capacității intelectuale, atât în etapa de pre-test cât și în cea de post-test la ambele grupe.
Astfel, rezultatele au arătat implicarea activă a preșcolarilor în realizarea sarcinilor stabilite dar mai ales contribuția creatoare la sarcinile individuale cât și cele în grup și colective.
În funcție de modul cum au răspuns și rezolvat cerințele testelor de evaluare, s-a realizat și cotarea preșcolarilor.
În etapa de pre-test, la grupa experimentală,s-au obținut următoarele rezultate:
TABEL NR. 1 . Interpretarea și analiza rezultatelor la grupa experimentală în etapa de pre-test:
Fig. nr.1. Rezultatele preșcolarilor din grupa experimentală în etapa pre-test
Analizând datele obținute, constatăm că există o oarecare omogenitate în ceea ce privește rezultatele bune și cele mai puțin bune ale preșcolarilor din grupul experimental. În urma testării preșcolarilor și pe baza observațiilor realizate am constatat că preșcolarii au anumite capacități creative, însă nu la nivelul așteptat. De exemplu, ei sunt capabili să compună probleme simple, folosind ca suport didactic imaginile, însă făra a folosi un limbaj matematic corect și adecvat.
TABEL NR. 2 . Analiza și interpretarea rezultatelor la grupa experimentală în etapa de post-test
Fig. nr.2. Rezultatele preșcolarilor din grupa experimentală în etapa post-test
Se poate constata o îmbunătățire semnificativă a rezultatelor preșcolarilor la testele aplicate datorită aplicării unor metode didactice moderne, adecvate cerințelor de dezvoltare a creativității.
TABEL NR. 3. Analiza și interpretarea rezultatelor la grupa de control în etapa de pre-test
Fig. nr.3. Rezultatele preșcolarilor din grupa de control în etapa de pre-test
Analizând rezultatele obținute de preșcolarii din grupa de control, se poate observa că nivelul de dezvoltare al creativității este aproximativ același cu al preșcolarilor di grupa experimentală.
TABEL NR. 4. Analiza și interpretarea rezultatelor la grupa de control în etapa de post-test
Fig. nr.4 . Rezultatele preșcolarilor din grupa de control în etapa post-test
Urmărind rezultatele obținute de preșcolarii din grupa de control, după lecția proiectată în stil tradițional, cu obiective și conținut identic cu cel prezentat la grupa experimentală, nu s-au semnalat îmbunătățiri semnificative. După cum reiese din centralizarea datelor, de până acum, cunoștințele și performanțele preșcolarilor sunt la nivelul de sintetizare a informațiilor și la nivelul de elaborare a unui răspuns de calitate, dar sărac în ceea ce privește originalitatea.
Făcând o comparație între cele două grupe în etapa de post-test am sistematizat rezultatele în următorul tabel:
TABEL NR. 5. Interpretarea și analiza rezultatelor comparative pentru cele două grupe în etapa de post-test:
Fig. nr. 5. Rezultatele comparative ale preșcolarilor din cele două grupe în etapa de post-test
Comparând rezultatele obținute de preșcolarii celor două grupe în etapa de post-test constatăm un progres semnificativ a rezultatelor preșcolarilor din grupa experimentală. Pe parcursul experimentului, preșcolarii acestei grupe au dezvoltat capacități de gestionare a informației, de selectare și de transfer a cunoștințelor dint-un domeniu în altul, de alegere adecvată a modalităților de lucru, de exprimare liberă și originală a ideilor, de colaborare în realizarea sarcinilor.
5. 1. Valoarea și limitele cercetării. Concluzii
Antrenarea copiilor în diverse forme de activitate intelectuală cu conținut matematic, contribuie la conturarea direcției și menținerea interesului față de acest domeniu de activitate, la descoperirea și dezvoltarea timpurie a aptitudinilor pentru știința cifrelor.
Rezultatele cercetării au validat obiectivele și ipotezele de la care am plecat în realizarea acesteia.
Având în vedere rolul cunoașterii matematicii în viața de zi cu zi și a faptului că desfășor o activitate didactică cu copiii preșcolari, am ajuns la concluzia că doar cunoștințele teoretice nu sunt suficiente, dacă ele nu sunt legate de practică. Tocmai de aceea am ales ca metodă activă, eficientă, metoda jocurilor didactice matematice în însușirea, consolidarea și repetarea cunoștințelor
Progresul preșcolarilor este vizibil semnificativ între etapa inițială și cea finală.
Jocul didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce țin de latura formativă, dar și de cea informativă în dezvoltarea personalității copilului preșcolar.
Jocurile didactice matematice din etapa experimentală au fost alese pentru a determina creșterea nivelurilor inițiale ale capacităților creative, la toți copiii participanți.
Eficacitatea lor a depins în mare măsură și de felul atrăgător și variat în care au fost prezentate aceste jocuri didactice matematice.
Evidențierea progresului preșcolarilor produs de utilizarea jocului didactic matematic în activitățile matematice din grădiniță s-a realizat în cadrul interpretărilor grafice comparative ale celor două etape, post-test și pre-test. Rezultatele probelor au demonstrat evoluția pozitivă a probelor capacității intelectuale analizate, ca efect al aplicării jocurilor didactice matematice.
În urma acestei activități de cercetare experimentală aplicativă, am concluzionat următoarele:
Pentru obținerea datelor se pot folosi metode și procedee care asigură abordarea complexă a preșcolarului, adică studierea personalității în procesul principalelor forme ale activității și relațiilor ei.
Asimilarea cunoștințelor cu ajutorul jocului didactic matematic permite dezvoltarea mobilității, flexibilității gândirii, folosirea unor strategii euristice de învățare.
Desfășurarea activităților matematice sub forma jocului didactic asigură cadrul manifestării libere a copiilor, oferind posibilitatea observării psihologice a acestora.
Jocul evită achizițiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaștere la nivel operațional, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive, atitudini, sentimente, structuri de personalitate.
Considerăm că prin joc poate fi transmisă o mare parte din informațiile cuprinse în programele grădiniței.
Din materialul prezentat în lucrarea de față reiese limpede aportul jocului didactic în dezvoltarea capacităților de comunicare verbală, a memoriei, a imaginației, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale educației în instituțiile preșcolare.
La vârsta preșcolară activitatea de învățare, ce abia se conturează, are o mare încărcătură afectivă . Noțiunile matematice vor fi cu atât mai accesibile, cu cât vor fi prezentate în cadrul unei forme de activitate mai atractive, mai interesante asa cum este jocul didactic matematic.
Acțiunea de cunoaștere a copilului trebuie să însoțească permanent activitatea instructiv-educativă pentru a pune în evidență transformările în dinamica dezvoltării diferitelor trăsături ale personalității. Iar jocul didactic matematic este calea cea mai ușoară de realizare a acestui obiectiv în dezvoltara personalității unui copil.
ANEXE
5.2. TEXTE ÎNDRĂZNEȚE PENTRU MINȚI ISTEȚE
Iese vulpea din pădure Are cloșca șapte pui
Și se duce-n sat să fure Doi din ei s-au dus hai-hui
Trei găini și-o rață grasă. Câți din ei sunt cuminței
Cu câte se-ntoarce acasă ? Sub aripa cald-a ei ?
( 3 + 1 = 4 ) ( 7 – 2 = 5 )
În grădina mea cu flori
Șapte fluturi trec în zbor Pe o creangă cam uscată
Doi din ei au obosit Șase vrăbii stau la ceartă
Pe-o frunză au poposit. Încă doi au venit.
Câți mai zboară prin grădină Care-i „ suma „ la sfârșit ?
Sub a soarelui lumină ? ( 6 + 2 = 8 )
( 7 – 2 = 5 )
La nașterea lui Isus Dacă numeri săptămâna
Câți crai au venit de sus ? Șapte zile are-ntruna.
( 3 ) Câte zile-s lucrătoare
Când ultima-i sărbătoare ?
( 6 )
Cănd sudezi două inele Câte degete-ai , mătușă,
Ce cifră obții din ele ? De-ți încap într-o mănușă ?
Seamănă cu-n mucenic ( 5 )
Ce-l mănâncă un voinic.
( 8 )
BIBLIOGRAFIE
1). J. Piaget ( 1976 ) . „ Psihologia copilului “ și „ Psihologia inteligenței “ , București : Editura Științifică;
2). Mihaela ,Neagu ; Georgeta, Beraru ( 1997 ). „ Activitati matematice în grădiniță “, Iași : Editura Polirom;
3). Madlena, Bulboacă; Marinela, Alecu ( 1996 ) . “ Metodica activităților matematice în grădiniță “ , București: Editura Sigma;
4). Geta, Fotea; Maria, Curcan; Mariana, Tenu; Angela, Popa și Veronica, Păduraru ( coordonator ) ( 1999 ). „ Activitati matematice în învățământul preșcolar “, București: Editura Polirom;
5 ). Cerghit I ( 1998 ). „ Metode de învățământ “, București: Editura Pedagogică;
6 ). Dumitru, Viorel, George ( 1998 ). „ Matematica distractivă “ , București : Editura Polirom ;
7 ) Ștefania, Antonovici ; Cornelia, Jalba ; Gabriela, Niculescu ( 2007 ). “ Jocuri didactice pentru activitățile matematice din grădiniță “ , București: Editura Aramis:
8 ) . Dumitra, Radu ( 2008 ). “ Jocuri didactice matematice “, București: Editura Aramis:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Jocului Didactic Matematic In Dezvoltarea Capacitatii Intelectuale la Prescolari (ID: 160537)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.