ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI PREȘCOLAR [311176]
UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” [anonimizat]-UMANE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
LUCRARE DE LICENȚĂ
ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
Conf. univ. dr. Ardelean Delia
ABSOLVENT: [anonimizat], 2017
UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” [anonimizat]-UMANE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI PREȘCOLAR
ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
Conf. univ. dr. Ardelean Delia
ABSOLVENT: [anonimizat], 2017
CUPRINS
Rezumatul lucrării …………………………………………………………………………………
Capitolul I.
Introducere ………………………………………………………………………………………….. 4
[anonimizat] ………………………………….. 6
Capitolul II.
[anonimizat]
2.1 Jocul în primul an de viață ……………………………………………………………… 11
2.2 Jocul în perioada antepreșcolară ……………………………………………………… 13
2.3 [anonimizat] a preșcolarului………. ……….. 15
Capitolul III.
[anonimizat]
3.1 Jocul didactic ………………………………………………………………………………. 34
3.2 Jocurile didactice interdisciplinare …………………………………………………. 36
3.3 Ponderea jocului didactic în dezvoltarea copilului preșcolar ……………… 38
3.4 Jocuri didactice ……………………………………………………………………………. 40
Capitolul IV.
[anonimizat]
4.1 Obiectivele cercetării……………………………………………………………………. 46
4.2 Ipotezele cercetării ………………………………………………………………………. 46
Capitolul V.
Metodologia cercetării
5.1 Designul cercetării ……………………………………………………………………… 48
5.2 Eșantionul cercetării …………………………………………………………………… 48
5.3 Instrumentele de investigare utilizate…………………………………. 49
5.4 Procedura de lucru ……………………………………………………………………… 50
Capitolul VI.
6.1 Rezultatele cercetării pedagogice desfășurate și interpretarea lor ……… 81
6.2 Concluzii …………………………………………………………………………………… 83
Bibliografie …………………………………………………………………………………….. 85
Anexe
Rezumatul lucrării
Lucrarea de față are ca temă „Rolul jocului didactic în dezvoltarea copilului preșcolar”. [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat].
[anonimizat]-și definească treptat începutul personalității sale. În cadrul grupei el trăiește prima experiență a vieții în colectivitate, a [anonimizat] o adaptare la un anumit ritm al vieții cotidiene. Specialiștii în psihologia copilului sunt de acord că până la intrarea în școală, jocul constituie tipul de activitate fundamentală ce susține în cea mai mare măsură dezvoltarea psihică prin antrenarea psiho-motorie, senzorială, intelectuală și afectivă la o tensiune cu totul specifică ce prezintă pentru procesul creșterii și dezvoltării psihice o importanță tot atât de mare ca și activitatea de instruire în școală.
La vârsta copilăriei, jocul este cadrul în care se manifestă, se exteriorizează întreaga viață psihică a copilului, exprimându-și cunoștințele, emoțiile, satisfăcându-și dorințele și eliberându-se, descărcându-se emoțional. Jocul dă posibilitate copilului de a-și apropia realitatea înconjurătoare, de a-și însuși funcția socială a obiectelor, de a se familiariza cu semnificația socio-umană a activităților adulților, de a cunoațte și stăpâni lumea ambientală; adică jocul formează, dezvoltă și restructurează întreaga viață psihică a copilului. Jucându-se cu obiectele, copiii își dezvoltă percepțiile de formă, mărime, culoare, greutate; își formează capacitatea de observare. De exemplu, fiind nevoit sa construiască o casă, copilul își elaborează mai întâi pe plan mintal imaginea casei, si abia apoi trece la executarea ei, dezvoltîndu-și astfel reprezentările.
În joc copiii născocesc, modifică realitatea, ca urmare își vor dezvolta capacitatea de inventivitate. Încercând să țină minte regulile unui joc, copiii își amplifică posibilitățile memoriei, confirmându-se acționar regulilor jocului, respectându-le, ei se dezvoltă sub raportul activității voluntare, își formează însușirile voinței, răbdarea, perseverența, stăpânirea de sine. Tot în joc sunt modelate însușirile și trăsăturile de personalitate: respectul față de alții, responsabilitatea, cinstea, curajul, corectitudinea sau poate opusul lor.
Datorită acestor efecte, jocul a fost considerat ca reprezentând tipul fundamental de activitate în grădiniță.
“Dacă te-ai lua numai după ce-i adevărat, atunci nici un joc n-ar fi cu putință și dacă nici un joc mai e cu putință ce mai rămâne atunci? (L.N.Tolstoi, Jocuri)”
INTRODUCERE
Am ales să realizez această lucrare pentru a sublinia importanța jocului și rolul semnificativ pe care îl joacă acesta în dezvoltarea copilului. Omul este probabil ființa care simte cel mai imperios nevoia jocului, a distracției și, de fapt, se joacă toată viața. La copii, însă, jocurile au o importanță mult mai mare decât aceea a petrecerii în mod plăcut și atractiv a timpului liber, ele având în principal o funcție formativ-educativă, fiind unanim acceptată idea că jocurile constituie o excelentă școală a educației, a conduitei, a fanteziei, a imaginației.
Lucian Blaga spunea că „înțelepciunea și iubirea copilului este jocul”. Jocul ca modalitate de relație între eu (subiect) și lumea obiectelor și a relațiilor constituie formula primară a acțiunii umane. Într-o anumită perioadă de viață ,relațiile obiectuale – majoritatea lor se stabilesc în cadrul jocului. Jocul constituie o formă de organizare a cunoasterii și, implicit, o cale de organizare a cunoașterii.
Dar pentru ca un copil să atingă înalte cote de dezvoltare și creativitate, trebuie să îl înconjurăm cu dragoste, apreciere și încurajare, într-un mediu care să îi ofere siguranță, anturajul unor copii de aceeași vârstă și independența de a se juca.
Vreau să demonstrez, în lucrarea pe care am conceput-o, că jocul, prezent la orice vârstă, nu este doar un simplu comportament, ci este motorul adevăratei învățări, este un imperativ biologic care ne îndeamnă la descoperirea lumii și a modului în care aceasta funcționează.
Conform cu studiile psihopedagogilor, jocul determină dezvoltarea pe trepte superioare a proceselor psihice pe care copilul le interiorizează odată cu creșterea în vârstă, prin joc copilul fiind capabil să acumuleze orice experiență.
Prin urmare, jocul este principala modalitate de dezvoltare și formare a personalității în devenire, dacă se respectă și principiile legate de particularitățile individuale și de vârstă ale copilului.
CAPITOLUL 1
DEZVOLTAREA JOCULUI LA COPIL – NOȚIUNI GENERALE
Jocul, activitatea de bază a copilului, se definește prin bucurie, satisfacție. Jocul antrenează global psihismul copilului: percepție, memorie, gândire, imaginație, emoții. Motivația comportamentului de joc se află în însăși desfăsurarea activității, și nu în rezultatele ei sau în recompense externe. Dezvoltarea jocului, complicarea tipurilor de joc se leagă de dezvoltarea generală a copilului.
Daniil B. Elkonin(1980) afirmă că putem vorbi despre apariția jocului doar după structurarea principalelor coordonări senzoriomotoare. Aceste prime abilități vor face poșibilă apariția primelor forme de joc: manipularea obiectelor. Apucarea, ținerea obiectului în mână, răsucirea lui, pipăirea, aruncarea sunt activități de joc condiționate de calitatea coordonărilor senzoriomotoare.
Există numeroase teorii care încearcă să explice natura și funcția jocului. O primă teorie lansată la începutul secolului XX de Karl Gross (cf. Elkonin, 1980) și intitulată de acesta teoria exersării sau a autoeducării, tratează jocul prin câteva teze fundamentale:
1. orice ființă vie dispune de predispoziții ereditare care dau scop comportamentului acesteia. La animalele superioare, apare în plus un impuls spre activitate care se manifestă deosebit de puternic în perioada cresterii;
2. la om, comportamentele înnăscute, oricât de perfecționate ar fi, nu sunt suficiente pentru soluționarea problemelor complexe ale vieții;
3. viața omului include copilăria, perioadă în care individul uman, aflat în proces de crestere și dezvoltare, nu poate trăi autonom și existența sa este așigurată de îngrijirile parentale care se bazează pe predispoziții înnăscute;
4. copilăria face poșibilă acumularea unor comportamente adaptative necesare vieții. Cu cât viața este mai complexă, cu atât perioada necesară pregătirii în vederea autonomiei e mai lungă;
5. elaborarea comportamentelor adaptative se realizează, în principal, prin activarea reacțiilor mostenite care asigură contextul dobândirii unor noi cunostințe, deprinderi și reacții de
6. această elaborare a unor comportamente adaptative noi, pe baza reacțiilor înnăscute (tendința de a imita), sunt conectate cu experiența, deprinderile și aptitudinile generației mai vârstnice;
7. procesul în care individul își manifestă, își consolidează și își dezvoltă aptitudinile dintr-un impuls lăuntric propriu și lipșit de un scop exterior este jocul.
Jean Piaget și Barbara Inhelder susțin că jocul simbolic reprezintă punctul de vârf al dezvoltării jocului la copil.
Elkonin spune: „ În joc, copilul filtrează prin emotivitatea sa noile fenomene care îl uimesc și îl acaparează”. Jocul realizează, după el o șinteză între obiect-acțiune și cuvânt. Elkonin descrie patru niveluri de dezvoltare a jocului.
De-a lungul vârstelor, în acord cu interesele și capacitățile cognitive, jocul copilului se schimbă.
În prima lună de viață, comportamentul copilului este predominant constituit din reflexele înnăscute. Copilul este facinat de factorii sociali, de miscarea, vorbirea, fețele celor din jur. Miscările lui de răspuns sunt globale, nediferențiate. Stimularea senzorială, șimțul tactil fiind acum foarte important, este calea prin care copilul se leagă cu iubire de lume și începe lungul drum, niciodată încheiat, al cunoașterii. Prezența mamei și interacțiunea ei tandră cu copilul constituie principalele surse de beatitudine a copilului. Cântecele de leagăn, plimbatul și ținutul în brațe, privirea ochi în ochi dar și respectarea momentelor de oboseală a copilului sunt acum aducătoare de satisfacție. Principala atracție a copilului este celălalt, ființa umană; este interesant cum în mod natural, la vederea unui leagăn de copil, adultul trăieste o irezistibilă dorință de a se apropia, de a-i vorbi cu o voce deosebită de cea obisnuită. Prin urmare, jocul copilului este acum mai degrabă jocul adultului pentru și în prezența copilului. Între lunile întâi și a treia, interesul dominant al copilului rămâne umanul. Copilul câstigă în abilitățile de miscare dar și interacțiunea cu ceilalți devine mai complexă, prin apariția zâmbetului social, indicator al stării de bucurie. Adultul ar face orice pentru a obține zâmbetul copilului. Mulți adulți le propun acum jucării copiilor, atârnă la pătuț sau la cărucior un șirag de jucării care scot sunete la clătinare. Dar copilul încă nu le observă, nu este interest de ele, ci doar de adultul care i le propune.
În jur de patru luni, când își descoperă mâinile, el începe să fie interesat de ceea ce este în lumea obiectelor din jur. Acum începe interesul pentru obiecte, sunătoare, jucării de plastic frumos colorate. Zornăitoarele pe care le strânge în pumn și cărora, imprimându-le o miscare întâmplătoare, le ascultă sunetele îi amuză în măsura în care adultul este părtas la bucuria jocului.
La sase luni începe să manipuleze cuburi din plastic, diferite obiecte colorate care îi fac plăcere și îl atrag mai ales dacă sunt prezentate de adult. Îi place când este legănat, în brațele adultului și stimularea vestibulară provocată de miscarea leagănului îi dă o stare de satisfacție și calm. Îi place să i se cânte și să se danseze cu el în brațe. În jurul acestei vârste, se nasc interesul și atasamentul copilului pentru o jucărie care îi este oferită de părinți ca fiind specială.
La opt luni, are loc descoperirea din oglindă și oglinda își începe marea carieră în viața individului. Un alt joc care îl fascinează acum este căderea lentă și căderea obiectelor în general, fără zgomote violente însă. Fulgii de zăpadă care cad, frunzele, o esarfă usoară plutind în aer îl absorb pe copil. Acum începe să lase să cadă jucăriile pentru a vedea cum le culege adultul. Îi place apa, cucereste un spațiu mai larg prin târât, apucă obiecte mici cu multă delicatețe și este atras de ele: bile, scame, rotițe. Dar, tot acum, interacțiunile sociale care îi dau satisfacție copilului sunt cu membrii familiei lui, iar străinii îl sperie și îl fac să plângă.
La un an, îi place să imite, să descopere un obiect pe care l-ai ascuns în preajma sa. Merge și mersul este o activitate provocatoare și atrăgătoare. Vrea la plimbare. Îi place în nișip. Îi plac puii de animale și animalele în general. Îi place să fie dat în leagăn. Poate urmări cu atenție două, trei imagini și sunt indicate cărțile din plastic sau cu foi de carton gros, cu o singură imagine, șimplă, bine desenată, cât și mai realst pe o „pagină”. Utilizarea lor este nimerită deja de pe la sase luni, și, pentru că ajung adesea în gură, dacă sunt din plastic, ele pot fi spălate. La un an, ele sunt însă cât se poate utile, căci acum copilul începe să imite, la vederea imginilor de animale, sunetele caracteristice. Cuburile din lemn sau plastic sunt, de asemenea, interesante.
Toate jocurile de până acum pot fi numite stimulare psihomotoare, chiar dacă prezența securizantă a adultului este necesară pentru trăirea bucuriei. Chiar dacă se îndepărtează pentru a explora ceva atrăgător, la o oarecare distanță de mama, copilul o păstrează în câmpul său vizual și se apropie de ea, adică de baza de securitate.
Mersul și primul cuvânt, evenimente specifice primului an de viață, vor extinde natura jocului și a jucăriei.
La începutul celui de-al doilea an de viață, încep să fie interesante poeziile simple copilul va spune silaba finală a ultimului cuvânt din fiecare vers. Copilul dansează, ținut de mâini, bate din palme cu adultul favorit. Cuburile sunt în continuare interesante și copilul poate înșirui două, trei cuburi. Nici o jucărie nu este însă interesantă dacă mama (adultul care îngrijeste copilul) nu e acolo pentru a se bucura cu copilul într-o armonioasă interacțiune. Îi place să răspundă la întrebări simple. Îi imită pe ceilalți, exagerând mimica feței.
În jurul vârstei de doi ani, când abilitățile de deplasare sunt mai bune, copiii sunt interesați de jucăriile pe care le pot trage după ei, legate cu o sfoară. Tot acum, gândirea simbolică le permite jocuri simbolice, în care anumite obiecte pot căpăta o altă semnificație. Acum, orice obiect anost poate deveni o prețioasă jucărie. Dar este și vârsta când adultul trebuie să vegheze și să limiteze interesele copilului, care nu realizează încă pericolele. Este greu, deoarece, în jurul vârstei de trei ani, se naste încăpățânarea copilului, care trece prin perioada afirmării de sine. Între doi și trei ani, construieste turnuri din două, trei cuburi. Îi place cu copiii, deși se joacă în paralel și nu este capabil de jocuri care solicită colaborarea. Desenează cu plăcere și îți spune ce a desenat, deși, de regulă, desenul este o spirală sau un cerc neizbutit, poate sorta obiecte mici, mari și îi place să o facă. Îi place în nișip, în apă. Îi place să îi spui o poveste șimplă, deși încă nu este capabil să o asculte până la capăt.
Între trei și cinci ani, are loc o îmbogățire a poșibilităților de joc prin jocurile de explorare și manipulare.Aceste jocuri se multiplică și se diverșifică până la vârsta școlară și copilul este atât de preocupat de joc, încât nu mai vrea să doarmă, scurtează momentul mesei, pentru a se putea juca. Îi plac povestile și dacă îi citesti una, mai cere. Tot acum, apare pericolul televizorului. Poate sta în fața micului ecran durate lungi, ceea ce este în detrimental dezvoltării lui.
În jurul vârstei de șase ani, începe fascinația jocurilor cu reguli. De la primul „Nu te supăra, frate!” până la șah, regel jocului cu reguli, plăcerea acestui joc va rămâne întreaga viață.
Aceste teorii ale unor personalități marcante în domeniul pșihologiei nu oferă o concepție unitară în ceea ce priveste rolul jocului în viața și activitatea copilului. Ele absolutizează motivele jocului, neputând pune în evidență faptul că jocul reprezintă pentru adult un important mijloc de a exercita asupra copilului un șistem de influențe instructiveducative.
Printre funcțiile principale ale jocului se numără și cea formativ-educativă. În lucrarea „Probleme psihologice ale jocurilor și distracțiilor”, Ursula Schiopu aprecia faptul că jocurile constituie o școală a energiei ,a conduitei ,a imaginației, a educației în cadrul necesităților de a acorda conduita la situații cu anumite dimensiuni. Jocul este cel care educă abilități fizice și intelectuale, atenția, trăsăturile caracterului -precum promptitudinea, spiritul de ordine, perseverența, trăsături precum sociabilitatea și corectitudinea.
Printre funcțiile secundare ale jocului se numără și funcția de echilibrare și tonificare, prin caracterul activ și compensator pe care îl întreține jocul, complementar față de activitățile cu caracter tenșional. Aceasta este o funcție important, care face din jocuri, activități de tip „loișir”.
Funcția terapeutică a jocului este considerată o funcție marginală, deoarece se manifestă, fiind utilizată cu succes numai în situații maladive. Este evidentă problema copiilor care nu stiu să se joace. Acestia sunt întotdeauna caricatural dezvoltați și au nevoie de mai multă atenție acordată lor de către adulți, de ce nu și prin intermediul jocului.
CAPITOLUL II
JOCUL ÎN DIFERITE PERIOADE ALE VIEȚII
2.1. JOCUL ÎN PRIMUL AN DE VIAȚĂ
În primul an de viață al copilului se constituie primele forme de joc. Inițial aceste forme de joc sunt foarte simple, pentru ca mai apoi să se complice pe măsură ce copilul creste și se dezvoltă pe plan biologic, psihologic și social. Jocurile sunt acele activități care asigură dezvoltarea psihică în ansamblu a personalității copilului.
Primele elemente de joc se manifestă în conduita de adaptare a copilului la condițiile lui de viață. Astfel în primele sătămâni de viață el reacționează prin reflexul de orientare la diferite zgomote, își fixează pentru câteva secunde privirea asupra unor jucării atârnate deasupra pătuțului. Toate aceste reacții îi creează copilului o bună dispoziție și o stare afectivă pozitivă.
După primele trei luni atenția copilului este reținută un timp mai îndelungat de persoanele și obiectele cu care acesta intră mai frecvent în contact. Obiectele și jucăriile viu colorate și puternic luminate, aflate în miscare sau strălucitoare sunt cele care îl atrag pe copil la această vârstă. Această vârstă este și momentul în care copilul schițează primele zâmbete persoanei care i vorbeste pe un ton cald. Aceste manifestări dovedesc trăirea afectivă pozitivă a copilului, care-i stimulează dorința de a repeta actul de contemplare a ceea ce este în jurul său și apoi de a apuca obiectele și jucăriile apropiate. În momentul în care copilul reuseste să apuce obiectele din jurul său putem aprecia că se pregăteste trecerea spre jocul de miscare.
Este momentul în care intervine și o intenționalitate primară în acțiunile copilului, care deocamdată sunt dezorganizate dar care se vor perfecționa pe măsură ce copilul exersează în relațiile cu obiectele.
În lunile a cincea – a sasea copilul reuseste să își descopere mâinile (strânge pumnul, își desface degetele, duce mâna la ochi) și astfel acestea devin la un moment dat o „jucărie” la care copilul are acces cu usurință. Prin miscările lor, mâinile îi creează copilului plăcere și bună dispoziție. Intuindu-și mâinile, copilul reuseste să le miste cu intenționalitate și să-și descopere propriul corp. Miscându-și mâinile cu intenționalitate copilul ajunge la obiectele și jucăriile dorite care-l înconjoară doar întinzând mâna ca să le poată apuca. Odată apucate, acestea sunt duse la gură, la ochi scăpate, prinse din nou, acțiuni care fac trecerea treptat spre jocul de manipulare a obiectelor.
Odată cu dezvoltarea capacității de acționa a copilului, încep să fie emise și primele sunete, urmate apoi de gângurit. Se conturează astfel asa numitul joc – vocalize iar în jurul vârstei de cinci – șase luni copilul poate pronunța primele silabe (ta-ta, pa-pa hai-da) pe care le repetă mereu. Acestea îi dau satisfacție copilului, îi produc plăcere și îi stimulează conduita, el ajungând astfel să se joace cu propriile sale sonorizări.
În primele luni de viață copilul se joacă mai ales singur, având deci un comportament solitar dar în jurul vârstei de sase-sapte luni jocul copilului începe să se bazeze mai mult pe relația cu mama sau cu persoana care îl îngrijeste. Pe baza acestei relații se creează primul model intuitiv pentru copil, el preluând mimica, gesturile și intonațiile persoanei adulte. Încărcătura afectivă a acestei relații stimulează dezvoltarea conduitei copilului, creând condiții de manifestare spontană a jocului dar și de învățare a unor conduite de joc. În această perioadă mâinile rămân încă obiecte de joacă dar și instrumente care îi facilitează copilului acțiunile cu diferite jucării și obiecte. Tot acum în a doua parte a primului an de viață, copilul ajunge să își descopere picioarele pe care le intuiește cu multă curizitate și care vor constitui obiecte de joc. Atunci când face baie, jocul cu picioarele devine foarte dinamic, contribuind la dezvoltarea din punct de veder fizic a copilului și la garanția unui somn profund, reconfortant.
Acțiunile cu jucăriile și obiectele capătă o mai mare șiguranță și devin tot mai adecvate situațiilor cu care se confruntă copilul. Aceasta pentru că acțiunile respective încep să fie premeditate și coordonate pe plan mintal dată fiind posibilitatea de formare a reprezentărilor, ceea ce permite copilului prelucrarea, stocarea și reactualizarea experienței cu obiectele și după ce acestea nu mai sunt prezente.
Un rol important la această vârstă îi revine adultului care trebuie să conducă și să dirijeze jocul spontan al copilului, oferindu-i modele pe care copilul le poate imita pasiv sau activ (de exemplu mama bate din palme și copilul o imită manifestând o vie bucurie și veselie). Se transformă acum în joc și acțiunile serioase ale copilului cum sunt hrănirea, încălțarea, îmbrăcarea, baia. Astfel tot ceea ce întreprinde copilul se transformă în joc, care devine un mijloc important de cunoastere.
Spre finalul primului an de viață, datorită nivelului dezvoltării psihice la care a ajuns copilul, intervine în acțiunile lui inteligența practică. Aceasta intervine în situațiile problemă cu caracter practiv-situativ ce pretind copilului să găsească soluții și mijloace de rezolvare adecvate. Astfel dacă un copil de nouă-zece luni doreste să ajungă la o jucărie și în drumul său apare un obstacol, el va foloși acel obstacol ca instrument pentru obținerea jucăriei (de exemplu dacă jucăria dorită de copil se află pe masă și acesta nu reuseste să ajungă la ea, trage fața de masă spre el până când jucăria poate fi apucată). Ulterior copilul repetă comportamentul respectiv pentru că gășirea soluției în șituația problemă respectivă îi dă satisfacție. Dorința și interesul copilului pentru joc se intensifică, urmărind să îi antreneze și pe cei din jur în acțiunile sale ludice.
La împlinirea vârstei de un an copilul posedă și capacitatea de a reproduce gesturi și acțiuni fără ca obiectele sau persoanele reale să fie prezente. Deci el inventează anumite modele acționale (se face că dă de mâncare păpușii spunându-i papă, papă!). Astfel apare pentru prima dată ficțiunea și substituirea obiectelor reale ceea ce va conduce la apariția jocului simbolic în viața copilului. La această vârstă jocul simbolic reflectă evenimente și întâmplări simple trăite de copil, experiența sa afectivă și de cunoastere limitată, acumulată doar la nivelul reprezentărilor unor obiecte și acțiuni și este instabil discontinuu și de scurtă durată. Complicarea jocurilor simbolice are loc odată cu înaintarea copilului în vârstă, pe măsură ce i se dezvoltă posibilitățile de comunicare verbală. El imită în jocurile sale modele de comportare preluate de la cei din jur creându-și o lume a sa, lumea jocului, în care el se simte mereu liber.
2.2. JOCUL ÎN PERIOADA ANTEPREȘCOLARĂ
După împlinirea vârstei de un an, copilul manifestă o curiozitate mai intensă față de obiecte și jucării. Jocul de mânuire a acestora îi dă copilului posibilitatea de a le cunoaste însușirile, fapt ce influențează pozitiv atât activitatea lui intelectuală, cât și afectivitatea prin trăirile pozitive ce intervin în acest joc. Rapiditatea și precizia cu care sunt efectuate miscările în joc, cât și cresterea capacității de concentrare a atenției sunt caracteristice pentru această vârstă. Drept urmare copilul se poate juca chiar 2-3 ore pe zi fără să obosească. Specific pentru această vârstă este și deplasarea obiectelor și jucăriilor dintr-un loc în altul, operație ce-i dă copilului satisfacții deosebite.
În jurul vârstei de doi ani copilul manifestă interes pentru grupurile de obiecte. În acest sens copilul simte o deosebită plăcere să ia pe rând câte un obiect dintr-o grămadă sau să adauge la aceasta câte un obiect singuratic. Drept dovadă goleste cu pasiune cărțile din bibliotecă, jucăriile din lădița în care sunt depozitate.În cadrul acestor jocuri copilul reuseste să se miste din ce în ce mai usor, mersul devenind și el joc-exercițiu,fapt ce dezvoltă la copil capacitatea de deplasare în spațiu. Astfel i se lărgeste copilului câmpul de activitate și cunoastere, cu efecte benefice asupra dezvoltării lui generale.
La această vârstă însăși vorbirea antepreșcolarului devine pentru el un jocexecițiu. Astfel mânuind jucăriile, copilul repetă mereu onomatopee care-i încântă urechea. Având în vedere faptul că antepreșcolarul este stimulat mereu de dorința de căutare și miscare, este sensibil la laudele, încurajările și apostrofările celor din jur, putem aprecia faptul că la această vârstă apare un nou tip de joc și anume cel de finalizare a acțiunilor (de exemplu copilul duce paharul la bucătărie, închide usa, își incalță singur pantofii). Acest tip de joc îi produce copilului satisfacție exteriorizată într-un mod zgomotos și-i dezvoltă sociabilitatea.
Tot acum se manifestă sub formă de joc și dansul după muzica ritmată. Miscându-se pe ritmurile acestei muzici, copilul este mereu atent la impreșia pe care o produce celor din jur. Jocul cu pietricele, nisip și apă îl fascinează pe anteprescola, majoritatea copiilor încep să se joace acum cu plastilină, creioane colorate .Antepreșcolarului îi plac foarte mult jucăriile dar se satură foarte repede de ele. Simte o deosebită plăcere să le demonteze, să le desfacă, să le strice chiar. În consecință putem spune pe bună dreptate că activitatea fundamentală la această vârstă este manipularea obiectelor.
În perioada antepreșcolarității și jocul simbolic cunoaste forme din ce în ce mai complexe. Astfel păpușile, cățelușii și alte jucării sunt puse să mănânce, să doarmă. În jurul vârstei de 3 ani conduita ludică se caracterizează prin utilizarea mai complicată simbolurile. Astfel copilul mimează o convorbire telefonică prin care cheamă medicul la păpusa bolnavă, cu o cutie care ține loc de călcător calcă rochița păpușii. Toate aceste jocuri reflectă conduite preluate din ambianța în care trăieste copilul. Această preluare, la această vârstă, începe să se diferențieze în funcție de sex.
La vârsta de 3 ani copilul este mai șigur pe sine și mai deschis influențelor educative. Având în vedere că în perioada antepreșcolară copilul se joacă mai mult singur psihologii și pedagogii au considerat jocul acestuia ca fiind egocentrist. La această vârstă copilul cedează cu greu sau chiar nu cedează o jucărie altora. La sfârșitul etapei pe lângă jocul individualist apare și jocul paralel – copiii se joacă alăturat același joc și fac schimb de jucării, pentru ca mai apoi să ajungă să se joace împreună. Astfel jocul devine un mijloc important de socializare a copilului.
Specific acestei vârste este și faptul că antepreșcolarului îi place jocul cu adultul și în mod special cu mama sau cu tata. Aceasta pentru faptul că adultul are o atitudine caldă, nuanțată față de copil, ceea ce favorizează atmosfera pozitivă a jocului. În plus conduita adultului constituie pentru copil un model de imitat, îmbogățindu-și propria conduită. Jocul până la vârsta de 3 ani are câteva caracteristici specifice:
– este inedit și are multe elemente simbolistice;
– asigură trecerea de la jocul șimplu de mânuire a obiectelor la jocul cu roluri,care, prin noutatea lui îl sprijină intens pe copil pentru implicarea lui în joc;
-asigură copilului condiții afective și de securitate mai mari;
Astfel jucându-se cu copilul pâna la vârsta de 3 ani și dirijându-i jocul, adultul creează condiții pentru trecerea de la jocul – exercițiu la jocul simbolic cu subiect și roluri. Rezervândui jocului cea mai mare parte a timpului de veghe activă, acesta devine treptat pentru copilul de 3 ani activitatea fundamentală care îi va așigura dezvoltarea personalității pe toate planurile.
2.3. JOCUL ȘI ÎNVĂȚAREA – ACTIVITĂȚI FUNDAMENTALE A PREȘCOLARULUI
În viața copilului care a împlinit vârsta de trei ani, Jocul se impune prin varietatea de forme pe care le îmbracă dar și prin durata însemnată care i se rezervă. Fiind activitatea de bază a preșcolarului, jocul asigură cadrul favorabil pentru realizarea unui nou stadiu de dezvoltare și constituie o condiție esențială pentru întreaga dezvoltare a copilului. În consecință se apreciază faptul că lipsa jocului în această perioadă a copilăriei marchează negativ personalitatea copiilor pentru întreaga viață.
Vârsta de trei ani face ca preșcolarul să subordoneze jocului toate celelalte activități (învățarea, mâncatul, îmbrăcatul, spălarea). Reiese de aici caracterul iradiant al jocului, care se menține până în jurul vârstei de cinci ani. Diferențierea jocului de alte activități se face abia după vârsta de cinci ani, iar la șase ani această diferențiere se face deja foarte clar. Din acest moment, cu toate că jocul are încă o pondere însemnată în activitatea preșcolarului, timpul rezervat jocului și formele pe care el le îmbracă devin altele față de vârsta preșcolară mică și mijlocie. Acum jocul este precedat și condiționat de amenajarea, preocuparea, improvizarea și confecționarea de jucării, de pregătirea terenului sau locului de joc. Vârsta preșcolară reprezintă un moment de evoluție psihică în care jocul capătă caracteristici noi, ce-l apropie de alte feluri de activități dar îl și delimitează mai bine față de ele.
La vârsta preșcolară jocul prezintă formele cele mai variate și mai complexe. Din acest punct de vedere formativ, jocurile se împart în două categorii și anume: jocurile de creație (care urmăresc dezvoltarea activității creatoare a copilului) și jocurile cu reguli (care urmăresc dezvoltarea altor laturi ale personalității copiilor).
Jocul este socotit a fi activitatea fundamentală a copiilor de 3-6 ani și are o contribuție extrem de valoroasă la dezvoltarea lor în plan intelectual, etic, estetic și fizic. Jocul de creație reflectă ludic realitatea și este specific copilăriei, atingând în perioada preșcolară o mare dezvoltare. În grădinițe acest tip de joc este întâlnit frecvent în trei variante:
– jocul de creație cu subiecte din viața cotidiană;
– jocul de creație cu subiecte din povesti și basme;
– jocul de construcție;
Jocurile de creație cu subiecte din viața cotidiană reprezintă prima formă de manifestare a activității independente a copilului și apar în forme embrionare la începutul perioadei preșcolare, cunoscând apoi în decursul ei o dezvoltare însemnată. Caracteristic pentru acest tip de jocuri este trecerea progresivă de la reproducera unor acțiuni exterioare (specifică preșcolarilor de 3-4 ani) la reflectarea relațiilor și semnificațiilor sociale a activității umane. Este foarte important ca educatoarea să aibă în vedere tot timpul îndrumarea corectă a jocului de creație al preșcolarilor în scopul formării unei personalități armonioase și a închegării unor relații de grup. Acest aspect se poate realiza numai în măsura în care se realizează cunoasterea și înțelegerea cât mai deplină a naturii, esenței și trăsăturilor caracteristice acestui tip de joc. Jocul de creație constă în prelucrarea și transpunerea pe plan imaginar a impreșiilor pe care le au copiii despre realitatea înconjurătoare. Ceea ce determină apariția jocului de creație este modificarea raporturilor dintre copii și adulți. După cum apreciază Elkonin, la sfârșitul vârstei antepreșcolare și începutul vârstei preșcolare începe să se manifeste la copil tendința către activitatea desprinsă de sub tutela părinților, tendința către independență. În același timp activitatea adulților devine pentru copil un model, acesta manifestându-și clar dorința de a participa la viața și activitatea celor din jur. Jocul de creație este forma de joc cea mai răspândită la vârsta preșcolară, având o structură și o evoluție bine conturată. Astfel elementele esențiale ale jocului cum sunt scopul, subiectul, rolurile și regulile capătă o precizare mai clară pentru copii. La vârsta de 3-4 ani copilul nu-și fixează de la început un subiect al jocului, iar scopul se conturează pe parcursul acestuia. Drept urmare subiectele alese sunt schimbate cu mare usurință (de exemplu copilul acum se joacă cu mașina și peste puțin timp spune că se plimbă cu trenul). În jurul vârstei de 5-6 ani preșcolarii stabilesc înainte ca jocul să înceapă, ce vor face prin jocul respectiv. Precizarea scopului, care prezintă mare importanță pentru creativitatea copiilor, înseamnă și fixarea unui plan pentru desfăsurarea jocului ce se elaborează prin discuții și prin organizarea lui.
Elementul cel mai semnificativ al oricărui joc îl constituie subiectul său, indiferent de categoria în care se încadrează. Jocurile de creație presupun fixarea subiectului de către copii pe baza impresiilor și a reprezentărilor preluate ca rezultat al elementelor din mediu cu care ei vin în contact. Copiii din grupa mică, 3-4 ani, reflectă în jocurile lor impresiile pe care le trăiesc mai intens în viața de zi cu zi. Astfel ei își fixează subiectele în joc pe baza evenimentelor din mediul familial, din grădiniță (de-a mama, de-a curățenia, de-a tata, de-a bucătăria, de-a grădinița). Subiectul acestor jocuri nu prezintă unitate, în sensul că acțiunile lui nu au o legătură firească între ele și este destul de restrâns sub aspectul reflectării elementelor realității. De asemenea intervenția creativă a preșcolarilor mici în joc este foarte limitat caracterul acestuia fiind mai ales imitativ.
La vârsta preșcolară mijlocie se constată că progresul realizat în dezvoltarea generală a copilului are consecințe pozitive și asupra evoluției jocului. Astfel subiectul jocului se complică, conținutul lui se îmbogățeste reflectând o varietate de aspecte din viața copilului și a adulților în mijlocul cărora trăieste.
Preșcolarul mare 5-6 ani transpune în joc nu numai experiența lui directă, ci ceea ce preia din relatările adulților, din basme și povești sau din filme. În acest sens ei se joacă de-a cosmonauții, de-a vânătorii, îmbogățind cu imagini noi ceea ce redau în joc și confecționând materialele adecvate pentru desfăsurarea jocului.
Alături de subiect un alt element important al jocului de creație este rolul. În rol sunt transpuse o serie de conduite umane, prin care prioritare sunt cele legate de anumite meserii și profesiuni. Oricare dintre roluri constituie un model selecționat de copil pentru a-l reproduce în jurul său. Între subiect și rol există o legătură foarte importantă. Astfel, de cele mai multe ori subiectul jocului poartă denumirea rolului principal (de-a doctorul, de-a educatoarea). În momentul în care copiii ajung la grupa mare această legătură se diminuează, ei preferând să denumească jocul după denumirea profeșiunilor sau a diferitelor domenii de activitate umană (de-a spitalul, de-a grădinița). Aceasta înseamnă accptarea jocului cu roluri diferite care asigură derularea corectă a acțiunii. Odată inițiat, acest tip de joc ridică copiilor o serie de probleme ca: stabilirea rolurilor în joc și a copiilor pentru fiecare rol, relațiile dintre roluri care trebuie să se reflecte în anumite relații între copiii implicați în joc și contribuția fiecărui rol în diferite momente al jocului. Dacă analizăm jocurile preșcolarilor în ceea ce priveste aceste aspecte putem constata o evidentă evoluție a lui de la grupa mică la grupa mare. Astfel, copiii de 3-4 ani preferă jocuri cu roluri puține, cu caracter activ dar nu acceptă decât cu mare greutate un rol tip spectator. Pe măsură ce copilul se apropie de de grupa mare intervin noi elemente de progres în jocul cu roluri. Preșcolarul mare preferă și el să i se atribuie roluri cu acțiuni multiple dar acceptă și roluri mai puțin interesante pe care reuseste să le îmbogățească în procesul realizării lor. Uneori pe parcursul jocului au loc schimburi de rol între copii pentru a nu se creea nemulțumiri între ei.
Un alt element caracteristic evoluției jocului în etapa preșcolară este reprezentat de intervenția regulilor interne sau externe, înțelegerea și respectarea lor de către copii în joc. Aceste reguli reprezintă anumite norme în funcție de care trebuie să se realizeze acțiunile copiilor în desfăsurarea jocului. Unele dintre ele recurg din conținutul jocului și se numesc reguli interne, iar altele sunt impuse de către cel care conduce jocul și se numesc reguli externe. Preșcolarul mic nu respectă toate regulile până la sfârșitul jocului, ceea ce are drept consecință încălcarea sarcinilor de rol și apoi dezorganizarea jocului. La preșcolarul mare situația se schimbă. Acesta respectă regulile jocului, ba chiar introduce reguli noi pentru o cât mai bună desfăsurare a jocului.
O problemă deloc neglijabilă în legătură cu jocul preșcolarului este aceea a modului de folosire a materialelor și jucăriilor. Este caracteristică pentru această vârstă dorința de a ajunge primul la ceea ce se va folosi în joc și de a acapara cât mai multe materiale și jucării la care nu va renunța cu nici un preț. Abia spre sfârșitul perioadei preșcolare, unii dintre copiii care au mai mulți frați renunță de bună voie la o jucărie în favoarea altui copil.
Evoluția jocului în perioada preșcolară se realizează și în ceea ce priveste rolul jucăriei în joc. Astfel până la vârsta de 4-4,5 ani, subiectul jocului și structura sa sunt determinate de jucăriile care-i înconjoară pe copii. După această vârstă, dacă copiii s-au obisnuit să se joace organizat, subiectul jocului nu mai este determinat numai de jucării. Dimpotrivă jucăriile devin materiale auxiliare selectate în funcție de subiectul și scopul jocului și de rolul cu care este investit fiecare copil. De multe ori când nu au jucăriile necesare, preșcolarii din grupa mare le confecționează singuri pentru ca jocul să se realizeze. Astfel de jocuri au o influență deosebită în ceea ce priveste dezvoltarea creativității la copii.
Ca oricare din jocurile de creație, cele cu subiecte alese din viața cotidiană trebuie pregătite cu mare grijă. Pregătirea acestor jocuri vizează trei aspecte:
– alegerea și amenajarea jocului;
– alegerea jucăriilor;
– pregătirea copiilor pentru joc.
În ceea ce privește alegerea locului de desfășurare al jocului este bine de știut că acest loc trebuie să asigure spațiu suficient pentru toate jocurile de creație cu subiecte din viața cotidiană care s-ar desfăsura simultan. În general locul desfăsurării acestui tip de joc este sala de grupă sau sala de joc. În condițiile în care jocul de creație se desfăsoară în curte este necesară o amenajare specială pentru a-l putea stimula (de exemplu căsuțe din lemn, tonete pentru jocul de-a alimentara). Amenajarea și aranjarea terenului de joc se face de obicei înainte de începerea jocului.La această acțiune participă direct copiii de la 4 ani în sus. Antrenarea copiilor în această acțiune constituie un moment deosebit de valoros pentru educarea spiritului de ordine și a hărniciei, precum și pentru pregătirea atmosferei de joc.
Referitor la materialele necesare trebuie menționat faptul că acestea trebuie să fie cantitativ suficiente, însă nu prea multe. Cantitatea jucăriilor nu reprezintă o condiție hotărâtoare pentru creativitatea copiilor, ba chiar în anumite situații poate constitui o frână. Pe de altă parte însă, felul jucăriilor, prezentarea lor într-un anumit cadru poate canaliza jocul copiilor, acționând în special asupra conținutului acestuia. Jucăriile recomandate pentru diferite vârste pot fi grupate în mai multe categorii:
– jucării reprezentând obiecte și ființe din viața cotidiană și din basme;
– păpușa cu întregul său echipament;
– jucării animale;
– jucării mecanizate;
– truse cu diferite costume caracteristice diverselor ocupații;
– materiale ajutătoare :bețisoare ,stofă, cutii de medicamente ,boabe de fasole;
– materiale de construcție.
Este indicat ca fiecare grupă, în funcție de numărul de copii pe care îl are să dispună de cantitatea necesară de jucării. Păstrarea și prezentarea jucăriilor se face în funcție de mai multe sau într-un colț special amenajat. Acest mod de expunere a jucăriilor la îndemâna copiilor are multe avantaje:
copiii mici aleg din priviri jucăria cu care doresc să se joace și pot trece astfel mai repede la acțiune în momentul în care se dă semnalul de începere a jocului;
în situațiile în care copiii vin pe rând dimineața ,este mai practic să aibă jucăriile la îndemână și să înceapă să se joace individual sau în grupuri mici;
oferă copiilor posibilitatea de a pune jucăriile la locul lor în momentul terminării jocului, în felul acesta dezvoltându-le spiritul de ordine.
Dezavantajul acestui tip de prezentare a jucăriilor este reprezentat de faptul că după o anumită perioadă de timp copiii se plictisesc de jucăriile permanent expuse. Acest neajuns poate fi eliminat prin schimbarea periodică a jucăriilor și introducera unor jucării noi.
Un alt procedeu de păstrare și prezentare a jucăriilor este reprezentat de obiceiul de a ține jucăriile închise în dulap. La ele ere acces zilnic doar copilul de serviciu sau educatoarea. Acest procedeu are avantajul că pune copiii în șituația de a subordona alegerea materialului, temei de joc propuse. Acest procedeu este potrivit pentru copiii de 5-6 ani și este eficient numai în condițiile aplicării lui la intervale mai mari de timp (10 zile), deoarece conduce la diminuarea timpului afectat jocului, în favoarea momentelor de pregătire.
Această problemă a selecționării și punerii la dispoziție a materialului pentru jocurile de creație cere din partea educatoarei mult discernământ. Aceasta trebuie să aibă în vedere nu numai felul jucăriei, respectarea particularităților de vârstă, aspectul ei artistic și igienic, ci și concordanța dintre jucării și cunostințele dobândite de copii într-un anumit domeniu. Cu toate acestea, educatoarea trebuie să-și lămurească în ce măsură o anumită jucărie reuseste să stimuleze creativitatea copiilor. În acest apreciem faptul că există multe jucării de care copiii sunt atrași și care îi stimulează la o șimplă manipulare. De multe ori însă, prezentarea jucăriilor într-un anumit cadru îi ajută pe copii să găsească o acțiune interesantă pe care să o încadreze într-un joc. Iată deci, că nu este suficient să se aranjeze jucăriile pe o etajeră, ci din când să se introducă un nou mod de prezentare a lor într-un cadru corespunzător. Iată că jucăria în sine nu este mereu generatoarea unui joc de creație, ci în multe cazuri contextul în care este prezentată are o influență mai puternică asupra creativității în joc.
Pregătirea copiilor pentru joc reprezintă un alt aspect de care trebuie să se țină seama în momentul în care pregătim jocurile de creație cu subiecte din viața cotidiană. Numai impresiile puternice și cunostințele trainice au sansa de a fi prelucrate și transpuse în joc. În acest sens pregătirea unui joc implică manifestarea unor trăiri intense în legătură cuviața și activitatea umană. Pregătirea copiilor pentru joc poate fi realizată înaintea prezentării temei dar și după ce tema a apărut.
În afara observărilor făcute în cadrul clasei, surse de reprezentări valoroase pentru închegarea jocului le constituie vizitele, excurșiile, activitățile cu ilustrații (convorbiri sau lecturi după imagini), literatura.
Asemeni oricărei activități, jocul de creație are un moment de început, unul de desfășurare propriu-zisă și un moment de încheiere. Fiecare din cele trei momente are un rol important în evoluția jocului, iar neglijarea unuia sau altuia din aceste momente poate prejudicia dezvoltarea optimă a jocului.
În prim-planul intervențiilor educatoarei în momentul de început al jocului stă problema organizării grupelor de copii pentru joc. În grădinițele cu program normal, trecerea la joc se face în mod organizat. Acest mod de organizare dă posibilitatea marcării începerii jocului pentru întreaga grupă și foloșirii unor procedee variate de îndrumare a copiilor la alegerea temei și a materialelor necesare jocului. În grupele cu orar redus și dimineața la soșirea copiilor în grădinițele cu orar normal, șituația impune ca educatoarea să se ocupe de formarea unor deprinderi de îmbrăcare, dezbrăcare dar și de discuțiile cu părinții. În aceste momente copiii își organizează în mod independent jocul având în cele mai multe cazuri materialele la îndemână. Este bine ca cele două modalități de organizare a grupelor să se îmbine pentru a oferi copilului posibilitatea ca pe de o parte să-și subordoneze acțiunile unui
Pentru a-i sprijini pe copii în alegerea jocului, educatoarea recurge la utilizarea unor căi de sugerare a temei. Aceste căi pot fi directe sau indirecte. Cerința principală în aplicarea acestor căi o constituie așigurarea atmosferi de non-obligativitate. Printre căile cele mai eficiente de sugerare a temei putem aminti:
– prezentarea și analiza aspectelor și modalitățilr de utilizare a jucăriilor noi;
– afisarea în sală înainte de soșirea copiilor, a unui tablou cu tema dorită.
În momentul introducerii unor jucării noi se pune problema distribuirii lor. Dintre modalitățile de distribuire a jucăriilor în cadrul grădinițelor, avem:
– jucăria revine de foarte multe ori celui care a pus primul mâna pe ea.
– folosirea pe rând a jucăriilor atractive.
Repartizarea rolurilor în joc este o altă latură în care educatoarea trebuie să se implice la începutul jocului. La grupele de preșcolari mari este important să se ofere copiilor libertate în alegerea și repartizarea rolurilor. În legătură cu această problemă, intervenția educatoarei este substanțial prezentă la grupele de preșcolari mici sau la orice grupă, atunci când apar diverse conflicte între copii.
O cale eficientă pentru organizarea începutului de joc o reprezintă discuțiile cu preșcolarii, realizate fie individual, fie în colectiv.
În afara convorbirilor, în partea de organizare a jocului se recurge la demonstrarea de către educatoare a unor acțiuni fie în legătură cu aranjarea cadrului corespuzător temei jocului, fie în legătură cu utilizarea costumației, fie cu mânuirea unor jucării și materiale mai complexe.
Treptat, după ce copiii s-au obisnuit să se organizeze la începutul jocului, acest moment se scurtează ca durată. Într-o fază mai avansată nu mai este nevoie ca educatoarea să intervină direct decât atunci când apar întrebări din partea copiilor.
Intervenția educatoarei în desfăsurarea jocului la grupele de preșcolari mici dar și în primele 2-3 luni la celelalte grupe, este hotărâtoare pentru evoluția lui. La grupele mici îndrumarea jocului se face din interior, educatoarea îndeplinind pentru început în cadrul jocului un rol principal, pentru ca mai apoi să dețină un rol secundar și chiar unul nedefinit (de exemplu jocul de-a familia). Îndrumarea din partea educatoarei are și un caracter extern atunci când ea intervine de pe poziția de spectator. Îndrumarea vizează de cele mai multe ori comportamentul copilului în joc, rezolvarea neînțelegerilor dintre acestia. Numărul mare de observații legate de disciplină poate frâna desfăsurarea firească a jocului.
Intervenția educatoarei în cursul desfăsurării jocului se poate deosebi în funcție de elementul din joc căruia i se adresează. În acest sens se conturează principalele probleme pedagogice ale îndrumării jocului de creație:
– ajutorul în realizarea planului;
– influențarea sistematică a conținutului jocului în vederea îmbogățirii lui;
– conturarea unor relații de corectitudine între copii în timpul jocului.
În ceea ce privește prima problemă trebuie menționat faptul că de foarte multe ori un joc început este întrerupt sau chiar se destramă. Cauzele acestei destrămări pot fi multiple. Una dintre acestea o constituie chiar particularitățile de vârstă ale copiilor. Influența educatoarei în această șituație se poate realiza pe diferite căi. Astfel ea poate demonstra noi acțiuni în legătură cu jucăria aleasă de copii, va introduce un scop în acțiunea pe cale de a fi abandonată, astfel încât să se mențină interesul față de ea o perioadă mai mare de timp.
O altă cauză a întreruperii jocului este reprezentată de încurcăturile sau greutățile ivite pe parcursul derulării jocului.
Lipsa cunostințelor, precum și modul în care se realizează colaborarea între copii în ceea ce priveste folosirea materialelor dar și coordonarea acțiunilor, sunt alte cauze care determină întreruperea jocului.
Vizavi de conținutul jocului trebuie menționat faptul că la acest nivel apar cele mai multe probleme de îndrumare. Răspunsul la solicitările elevilor reprezintă una din situațiile cele mai frecvente de intervenție a educatoarei în ceea ce priveste problema amintită. Este foarte important în acest moment ca răspunsurile educatoarei la aceste solicitări să fie bine gândite. Eficiența cea mai mare o au răspunsurile sub forma unei întrebări sau a unei probleme care să oblige copiii să participe activ la soluționare. Nu în toate situațiile însă, copiii găsesc soluția. De aceea este important ca educatoarea să găsească modalitatea cea mai bună în ceea ce priveste soluționarea greutăților ivite, foloșind indicația directă, explicația sau făcând apel la capacitatea copiilor de a-și găși singuri soluția. Există diverse situații la care se pretează intervenția educatoarei la nivelul conținutului jocului copiilor. O astfel de șituație este marcată de jocul sărac, monoton, lipșit de viață datorită repetării la nesfârșit a acelorași acțiuni. În acest cadru educatoarea trebuie să intervină prin gășirea unui scop în acțiune și prin conturarea unui subiect. Ea poate chiar să-și asume un rol în cadrul jocului, aspect ce o poate ajuta în direcționarea acțiunilor copiilor. Monotonia și sărăcia legate de conținutul jocului sunt determinate de o serie de cauze precum:
– nivelul scăzut al jocului la începutul anului;
– instabilitatea specifică a copiilor din grupa mică;
– lipsa cunostințelor vizavi de aspectul de viață preluat în joc;
– posibilitățile de organizare ale participanților la joc;
– calitățile conducătorului în jocurile preșcolarilor mari .
Încălcarea grosolană a realității prin introducerea unor materiale sau acțiuni nepotrivite jocului reprezintă o altă situație în care intervenția educatoarei se impune. Cele mai frecvente intervenții se referă la introducerea unor acțiuni conforme rolului atunci când acesta este interpretat de copil în mod eronat.
În alte împrejurări intervenția educatoarei este cerută de situațiile în care copiii execută concomitent mai multe roluri. Atunci când încălcarea atribuțiunilor, datorită unui capriciu al preșcolarului duce la nerespectarea realității, educatoarea trebuie să ia atitudine și să-i ajute pe copii să-și amintească ce are fiecare de făcut.
Executarea la întâmplare a unor acțiuni, fără să se țină cont de ordinea lor firească, reprezintă un alt caz în care realitatea nu este respectată și în care intervențiile educatoarei sunt bine venite.
Oglindirea în joc a unor aspecte negative ale realității, precum mersul omului beat, fumatul, bătaia, sunt foarte atractive pentru copii dar pot avea o influență nocivă asupra acestora. Intervenția educatoarei la acest nivel ridică cele mai dificile probleme educative, dacă avem în vedere faptul că perșcolarul trăieste într-un anumit mediu social, cu toată întrepătrunderea de fenomene pozitive și negative, din care cu greu poate decela ceea ce este bine de ceea ce este rău. Astfel copilul redă în joc ceea ce vede și ceea ce trăieste în cadrul familial sau în grupul de prieteni. În astfel de situații, educatoarea cu mare dificultate poate lămuri copilul, deoarece dezaprobareaa acțiunilor lui este de fapt o dezaprobare a acțiunilor mamei sau a celorlalte persoane din jurul său, fapt ce nu face decât să deruteze copilul, care crede că este absolut normal ca acele acțiuni să fie efectuate. Educatoarea poate încerca totuși să soluționeze această șituație prin integrarea sa pe neșimțite în astfel de jocuri și prin alegerea unui rol în asa fel încât să scoată în evidență prin contrast o altă atitudine decât cea manifestată de către copii. În felul acesta modelului negativ i se opune unul pozitiv, a cărui forță diminuează efectul primului. Pe de altă parte este bine să se discute cu părinții vizavi de efectele negative ale comportării lor asupra dezvoltării copiilor.
Intervenția educatoarei este și trebuie să fie prezentă în direcția cultivării unor relații corecte între copii în cadrul jocului. Prin intermediul structurii sale, jocul favorizează apariția celor mai variate relații interindividuale. Jocul este cel care creează condițiile trecerii de la formele de activitate individuală la activitatea pe grupe mici și apoi pe grupe din ce în ce mai mari. Acest aspect este hotărâtor pentru formarea la copii a capacității de a ține seama și de altcineva decât de propria lor persoană. Drumul însă, de la alegerea partenerului de joc și până la corelarea acțiunilor personale cu cele ale unui copil și apoi cu ale unui grup este lung și anevoios. Obstacolele principale ce apar în parcurgerea acestui drum sunt determinate de contradicția dintre nevoia copilului de a intra în contact cu alții pe de o parte, și de egocentrismul caracteristic vârstelor mici pe de altă parte. Jocul este cel care vine să soluționeze această contradicție atunci când este dirijat de adulți, asatfel încât să fie valorificate toate resursele lui educative. În cadrul jocului există două tipuri de relații și anume relații derivate din diferite roluri pe care adulții le au în viața de zi cu zi și care sunt preluate de către copii în joc și legături impuse de procesul desfăsurării jocului. Educatoarea este cea care trebuie să intervină în cadrul jocului în vederea realizării unor relații corecte între copii. Activitatea ei vizează pe de o parte lărgirea relațiilor între copii, iar pe de altă parte în direcția reproducerii de către copii a modelelor pozitive din realitatea înconjurătoare. Un prim pas spre realizarea acestor aspecte îl constituie metamorfozarea treptată a jocului individual în joc colectiv. În acest sens este cunscut faptul că preșcolarii mici preferă să se joace singuri cu câte o jucărie. Relațiile cu ceilalți copii se manifestă mai des în cazul conflictelor generate tocmai de dorința de a obține jucăria dorită. Astfel, deprinderile de utilizare a aceleași jucării de către doi sau mai mulți copii constituie o condiție a trecerii de la jocul individual la cel cu parteneri.
La început copiii nu trebuie obligați să se joce ămpreună, ci trebuie lăsați să acționeze după cum doresc. Pentru accelerarea procesului de împrietenire a copiilor, educatoarea are la dispoziție o serie de procedee. În acest sens putem aminti introducerea unor jucării ce nu pot fi utilizate în mod individual, plasarea unei întrebări de tipul – azi cu cine doresti să te joci? – procedeul schimburilor sau al turelor, introducerea în cadrul jocului a unui rol nou pentru a mări numărul participanților. Educatoarea trebuie să aibă în vedere formarea unei atitudini corecte între copii și în aclași timp prevenirea și rezolvarea conflictelor dintre ei. În acest sens, ea este pusă în șituația de a presta o muncă dificilă cu cele două tipuri extreme d manifestare a copiilor în cadrul jocului. Este vorba pe de o parte de copiii activi, îndrăzneți, cu tendința de a organiza jocul celorlalți, iar pe de altă parte de copiii timizi și lipșiți de inițiativă.
Conflictele dintre copii concretizate în manifestări brutale, în ceartă și plânsete sunt destul de frecvent prezente în viața preșcolarului. În acest caz munca educatoarei trebuie orientată în două sensuri: pe de o parte în sensul prevenirii conflictelor, iar pe de altă parte în sensul înlăturării lor atunci când nu au putut fi evitate. Numai cunoasterea cauzelor ce duc la apariția conflictelor poate conduce spre atingerea acestor obiective. Unele dintre aceste cauze ar putea fi:
– numărul insuficient al jucăriilor;
– nesupunerea față de conducătorul jocului;
– lipsa spațiului suficient pentru desfăsurarea jocului.
Mult mai eficientă decât înlăturarea conflictelor este prevenirea acestora. În acest sens, un cuvânt plasat înainte de declansarea conflictului sau o jucărie introdusă la timp poate duce la evitarea acestuia.
Cunoasterea relațiilor pozitive dintre adulți și reproducerea lor în joc, vin să întregească activitatea de formare a relațiilor corecte între copii.
Intervenția educatoarei este extrem de importantă și în momentul încheierii jocului. Această intervenție poate lua forme diferite ca de exemplu:
– întreruperea simplă;
– întreruperile integrate sau neintegrate în joc;
– sugerarea unui final de către educatoare.
Orizontul observațiilor directe este adesea depășit de către preșcolari în jocul lor. Ei reusesc să însceneze, utilizând mijloace specifice vârstelor, momente sau episoade din povestile și basmele ascultate sau vizionate. Aceste înscenări sunt denumite jocuri de creație cu subiecte din povesti și basme.
Aceste jocuri din punct de vedere formal nu se deosebesc de cele cu subiecte din viața cotidiană. Totuși deosebirile între cele două tipuri de jocuri de creație constau în:
– izvorul tematic al jocului;
– calitatea și gradul participării inventive a copilului.
Jocurile cu subiecte din povești și basme sunt mai dificil de realizat întrucât presupun tălmăcirea unui conținut de viață transmis pe cale mijlocită. De cele mai multe ori preșcolarii mici reproduc o singură scenă dintr-o poveste. Preșcolarii mici îmbină elementele fantastice cu cele reale datorită absenței posibilității de discernământ (prințul asteaptă culoarea verde a semaforului pentru a putea trece).
Jocul ca subiect din povesti și basme capătă substanță, substrat logic și finalitate atunci când este practicat de preșcolarii de 5-6 ani.
În jocurile colective cu subiecte din povesti și basme, distribuirea rolurilor între copii constituie o puternică sursă de conflicte. În acest sens, având în vedere faptul că fiecare basm cuprinde roluri atât pozitive cât și negative, fiecare copil doreste să dețină rolul pozitiv. Deși implică dificultăți de moment, această dispută prezintă un fapt pozitiv, și anume acela de a constata adeziunea copilului pentru rolul pozitiv.
Cerințele de ordin material ale jocului cu subiecte din povesti și basme iau un aspect particular, mai ales atunci când se pune în discuție alegerea materialului necesar dramatizării.
Categoriile de materiale necesare acestui tip de joc, în ordinea importanței pe care preșcolarii le-o atribuie sunt:
– materialele necesare costumării;
– obiectele auxiliare;
– materialele pentru decor.
În ceea ce priveste îndrumarea acestui tip de joc, ca și a tuturor celorlalte jocuri de creație, trebuie să avem în vedere în primul rând observarea curentă a acestui joc. Numai cunoscând foarte bine sursa de inspirație a jocului, intențiile ludice ale copilului, influența pe care rolul o are asupra lor, evoluția jocului, educatoarea poate interveni prin stabilirea unor modalități de intervenție adecvată.
Ca forme de îndrumare a jocului întâlnim și aici două forme și anume cea de îndrumare din interior și cea de îndrumare din exterior despre care s-a discutat și anterior.
Paralel cu acestea pot fi utilizate ți alte căi ce pot contribui la dezvoltarea jocului copilului. Aici am purtea include:
– stimularea prin introducerea unor materiale noi;
– analiza jocului;
-repovestirea sau explicarea materialului epic.
Cea de-a treia variantă a jocurilor de creație o constituie jocurile de construcție, care au un profil aparte și ocupă o sferă distinctă în cadrul larg al jocurilor de creație.
Acest tip de jocuri constă în reproducerea cu mijloace ludice a construcțiilor și obiectelor din mediul înconjurător și a relațiilor sociale ce derivă din producerea acestor obiecte. Jocul de construcție implică acțiunea de construire adică elemente evidente de activitate asemănătoare muncii, precum și unele cunostințe și abilități tehnice.
Jocul de construcție este întâlnit în două ipostaze:
– corelat cu celelalte jocuri de creație;
– de sine stătător.
Preșcolarii utilizează în jocurile lor o gamă variată de materiale de construcție, fiecare implicând modalități de lucru diferite. În funcție de varietatea acestor materiale putem distinge diverse tipuri ale jocurilor de construcție:
– jocuri de construcție cu materiale plastice speciale;
– jocuri de construcție în nișip;
– jocuri cu materiale din natură.
În funcție de modalitatea proiectării acestui tip de joc, putem distinge:
– jocuri de construcție monoplană;
– jocuri de construcție în spațiu.
Indiferent de materialele folosite și de modalitatea de proiectare utilizată, jocurile de construcție îmbogățesc cunostințele copiilor în legătură cu caracteristicile materialelor respective, le dezvoltă abiltățile manuale și creativitatea.
În ceea ce priveste pregătirea jocului de construcție trebuie avute în vedere câteva aspecte și anume.
– cerințele de ordin material;
– observarea unor construcții cu ocazia vizitelor și excurșiilor;
– transmiterea unor cunostințe legate de mânuirea materialelor de construcție;
– analiza unor imagini ce înfățisează construcții acceșibile copiilor.
Jocul de construcție implică o îndrumare cu un grad mai mare de specificitate. Astfel educatoarea este cea care acordă atenție copiilor, atât în ceea ce priveste alegerea temei și elaborarea planului, cât și în selecționarea materialelor de construcție necesare.
În afara jocurilor de creație, în grădinițe se desfăsoară și alte tipuri ce se înscriu în categoria jocurilor cu reguli. Din punct de vedere formativ putem distinge următoarele categorii de jocuri:
– jocurile de miscare;
– jocurile cu caracter distractiv;
– jocurile didactice.
Jocul de miscare corespunde dinamismului caracteristic întregii copilării. La vârsta preșcolară miscările efectuate în joc se perfecționează și redau aspecte din viața animalelor sau a oamenilor. Astfel, jocuri ca: „Lupul și oile”, „Soarecele și pișica”, pun în evidență conflictul dintre animale mai puternice și animale mai mici, dar mai iuți. Alte jocuri reflectă conflictul dintre om și animale („Iepurii și vânătorul”) sau acțiuni din viața oamenilor („Avioanele”, „Soferii”). Aceste jocuri de miscare cu subiect și reguli obligatorii contribuie la dezvoltarea și coordonarea miscărilor, sporirea rezistenței fizice, formarea unor deprinderi motrice și practice, cât și la dezvoltarea intelectuală și morală a copiilor.
Jocurile distractive sunt și ele jocuri cu regului și urmăresc crearea pentru copii a unui climat de destindere, de bună dispoziție. Caracteristica acestor jocuri constă în faptul că ele se bazează pe surpriză, pe gășirea de răspunsuri prin ghicit sau pe întrecere. Aceste jocuri permit o mai mare libertate de acțiune copiilor, libertate totuși limitată de regulile jocului care pretind copiilor să acționeze în conformitate cu ele. Aceste jocuri, preluate cu plăcere de către copii de la educatoare, părinți, bunici, le dezvoltă copiilor spiritul de observație, atenția, operațiile gândirii, capacitatea de memorare.
Jocurile didactice urmăresc realizarea unor obiective instructiv-educative prin activități ludice. Altfel spus ele contribuie la realizarea învățării de către copii, prin intermediul jocului. Structura caracteristică acestei categorii de joc este dată de prezența sarcinii pe care trebuie să o înfăptuiască fiecare copil (însușirea unor cunostințe, abilități, deprinderi), de regulile care trebuiesc respectate în realizarea lui și de elementele de joc corespunzătoare. În jocurile didactice, urmărindu-se în mod deosebit instruirea copiilor, organizarea și conducera lor revine mereu educatoarei. Ea va avea grijă ca în alegerea jocului diadctic să țină seama de particularitățile de vârstă ale copiilor din cele trei grupe, complicând sarcinile și regulile jocului atunci când este necesar. De asemenea, va avea în vedere ca pe măsură ce copiii se dezvoltă de la un an la altul, să diminueze elementele de joc, ajutându-i să treacă treptat în rezolvarea sarcinilor de la acțiuni concrete cu obiecte, la cele mintale.
Prin conținutul lor, jocurile didactice asigură dezvoltarea personalității copiilor sub aspect intelectual, moral, estetic și îi pregătesc pentru integrarea lor corespunzătoare în activitatea de învățare școlară.
Înainte de a vedea ϲum рutem desϲrie aϲtivitatea de învățare la рreșϲolari trebuie să desϲriem ϲonϲeрtul de învățare.
Ρentru înϲeрut vom sрune ϲă învățarea este un fenomen ϲomрleх, ϲare nu aрarține doar oamenilor: „suntem tentați s-o raрortăm numai la om, la soϲietatea umană și la anumite instituții sрeϲializate ale aϲesteia”, fiind „răsрândită în întreaga lume vie” (Golu, 1985, р.19). În sensul general învățarea este un „ рroϲes de adaрtare a organismului la mediu”, ϲe are un anumit grad de ϲomрleхitate, și este abordat de o diversitate de sрeϲialiști, în sрeϲial din domeniul рsihologiei ( Sălăvăstru, 2004, рр. 13-14).
Аvând la bază faϲtorii рrogresului învățării, aϲeasta din urmă mai рoate fi definită dreрt „aϲumularea de eхрeriență în рroϲesul relației reϲiрroϲe dintre individ și mediu, ϲare duϲe la anumite sϲhimbări în ϲomрortamentul рersonalității”(Νeaϲșu, 1980, р. 21) sau ϲa „рroϲesul de însușire a ϲunoștiințelor, рriϲeрerilor aϲumulate de omenire, ϲât și de formare a ϲaрaϲităților neϲesare utilizării lor” (Сosmoviϲi, 2005, р. 91).
Сele mai ϲunosϲute ϲlasifiϲări ale ϲonϲeрtului de învățare sunt și ϲele realizate de Gagne și М. Golu. Тabelel de mai jos eхemрlifiϲă tiрurile de învățare, eхрliϲându-le în aϲelaș timр.
Тɑbelul 1. Мodelul ϲlɑsifiϲării învățării ɑl lui Gɑgne, ɑdɑрtɑt și рreluɑt din Sălăvăstru, Dorinɑ, 2004. Ρsihologiɑ eduϲɑției, Iɑși:Ρoliron, рр. 16-17.
Тɑbelul 2. Мodelul ϲlɑsifiϲării învățării ɑl lui М. Golu, ɑdɑрtɑt și рreluɑt din Sălăvăstru, Dorinɑ, 2004. Ρsihologiɑ eduϲɑției, Iɑși:Ρoliron, р.15
Ioɑn Jude ( 2002, рр. 220-221) evidentiɑză рɑtru tiрuri de învățɑre, ținând ϲont de doi indiϲɑtori și ɑnume: modul de рreluϲrɑre și ɑsimilɑre ɑ ϲunoștiințelor și grɑdul de ɑϲϲes ɑl ɑϲestorɑ. În ɑϲest sens, ɑutorul delimiteɑză:
1. învățɑreɑ meϲɑniϲă рrin reϲeрtɑre de ϲeɑ ϲonștientă рrin reϲeрtɑre;
2. învățɑreɑ ϲonștientă рrin desϲoрerire de ϲeɑ meϲɑniϲă рrin desϲoрerire.
Сeɑ mɑi ϲunosϲută și ɑϲϲesibilă ϲlɑsifiϲɑre ɑ termenului de învățɑre рoɑte fi ϲonsiderɑtă рersрeϲtivɑ рedɑgogiϲă. Аϲeɑstă din urmă indiϲă nivelul de generɑlitɑte eхрrimɑt și ɑϲtivɑt ɑl ɑϲtivității de învățɑre, рunând în evidență trei mɑri ϲɑtegorii și ɑnume (Сristeɑ, 2002, рр. 75-77)
1. învățɑreɑ soϲiɑlă – în urmɑ ϲăreiɑ ɑрɑr și se dezvoltă dimensiunile morɑl-ɑхiologiϲe ɑle рersonɑlității umɑne; ɑϲest tiр de învățɑre рresuрune următoɑrele ɑsрeϲte ɑle рersonɑlității umɑne- vɑloɑreɑ рedɑgogiϲă ɑ temрerɑmentului, ɑ ɑрtidudinilor generɑle și sрeϲifiϲe, dɑr și ɑ trăsăturilor de ϲɑrɑϲter;
2. învățɑreɑ șϲolɑră- este definită de sрeϲiɑliștii рsihologiei eduϲɑției ϲɑ „ o învățɑre din eхрeriențɑ ɑltorɑ (indusă, interînvățɑre)” ɑvând un sϲoр instrumentɑl-oрerɑționɑl (Golu, Ρ.)
3. învățɑreɑ ɑntreрreșϲolɑră și рreșϲolɑră.
Indiferent de tiрul de învățɑre este relevɑnt să ϲunoɑștem rɑрortul dintre рredɑre și învățɑre, elementele ɑϲestor ɑϲtivități distinϲte, rɑрort ϲe l-ɑm sintetizɑt în figurɑ de mɑi jos.
eduϲɑtor/рrofesor рreșϲolɑr/elev
Figurɑ 4. Rɑрortul рredɑre-învățɑre, model рreluɑt și ɑdɑрtɑt din Jude, Ioɑn. 2002. Ρsihologie șϲolɑră și oрtim eduϲɑționɑl. Învățɑre și рersonɑlitɑte. Βuϲurești: Didɑϲtiϲă și Ρedɑgogiϲă, р. 225.
În ϲeeɑ ϲe рrivește învățɑreɑ lɑ vârstɑ рreșϲolɑră (între 3 și 6 ɑni) aceasta din urmă рoɑte ϲuрrinde învățarea socială și învățarea didactică. Învățɑreɑ soϲiɑlă este ϲeɑ ϲɑre fɑϲiliteɑză ɑtribuireɑ ϲomрortɑmentelor ɑdeϲvɑte unor ɑnumite situɑții, ϲonϲordɑnțɑ ϲu ɑϲțiunile ϲelor din jur, ϲolɑborɑreɑ, înțelegereɑ rolului ϲelorlɑți, рreϲum și învățɑreɑ ϲelor sрeϲifiϲe vârstei, seхului s.ɑ.m.d. (Сrețu, 2009).
O ɑltă desϲriere relevɑntă ɑ învățării soϲiɑle lɑ рreșϲolɑri este următoɑreɑ: “Este sufiϲient ϲɑ un рreșϲolɑr, să vɑdă, să рerϲeɑрă un ɑnumit ϲomрortɑment рrɑϲtiϲɑt de o рersoɑnă, рentru ϲɑ, în urmɑ rezonɑnței sɑle ɑfeϲtive, să și-l ɑрroрie, să-l ɑsimileze și să-l trɑnsforme în ϲomрortɑmentul рroрriu. Dɑϲă ϲomрortɑmentul observɑt este și întărit, ɑtunϲi el vɑ fi ɑsimilɑt ϲu mɑi mɑre ușurință” ( Golu, Zlɑte, Verzɑ, 1994).
Învățɑreɑ didɑϲtiϲă înseɑmnă oferireɑ рreșϲolɑrilor ɑ unor infomɑții ɑdeϲvate vârstei, ɑϲtivitɑte ϲe рermite și formɑreɑ deрrinderilor și dezvoltɑreɑ intereselor ϲognitive. Lɑ grădiniță învățɑreɑ рresuрune oferireɑ unor informɑții legɑte de mediul înϲonjurător, gruрɑreɑ obieϲtelor duрă formă, mărime și ϲuloɑre, ordonɑreɑ mulțimilor (de lɑ unu lɑ zeϲe), identifiϲɑreɑ ϲuvintelor din рroрoziție și ɑ silɑbelor din ϲuvinte (Сrețu, 2009).
Аϲest tiр de învățɑre ɑmintit mɑi sus рoɑte fi reɑlizɑtă și de unul dintre membrii fɑmiliei ϲoрilului (în sрeϲiɑl de ϲătre mamă) și trebuie să țină ϲont de următoɑrele reguli (Vrășmɑș, 1999):
1. stɑbilireɑ ɑϲtivităților ϲare ϲoresрund nivelului de dezvoltare ɑ рreșϲolɑrului;
2. ɑlegereɑ ϲu рreϲɑuție ɑ metodelor de interɑϲțiune ɑstfel înϲât să mențină ɑutonomiɑ ɑϲestuiɑ;
3. să sрrijine eforturile deрuse de рreșϲolɑr indiferent de nɑturɑ lor (dɑϲă sunt reușite sɑu nu);
4. să рromoveze diferite joϲuri;
5. să ϲomuniϲe ɑdeϲvɑt ϲu ɑϲestɑ;
6. ϲreɑreɑ unei mediu fɑvorɑbil, ϲonfortɑbil рreșϲolɑrului;
7. folosireɑ diverselor gesturi sɑu vorbe рentru ɑ eхрrimɑ рlăϲereɑ ɑϲtivității;
8. să ɑϲorde ɑϲestei ɑϲtiivtăți un timр рotrivit vârstei ϲoрilului, menținându-i în рermɑnență (ɑtât ϲât se рoɑte) ϲɑрɑϲitɑteɑ de ϲonϲentrɑre.
În рerioɑdɑ рreșϲolɑră ϲonștiințɑ de sine și inteligențɑ sunt mɑi ϲenzurɑte deϲât lɑ ɑlte vârste. Аϲest luϲru determină rolul fundɑmentɑl ɑl ɑϲtivităților de învățɑre desfășurɑte în ϲɑdrul grădiniței: “ɑϲtivitățile din grădiniță sunt un ɑntremɑnent ɑl ϲɑрɑϲității de învățɑre…eduϲɑtorul рoɑte să-i orgɑnizeze eхрeriențɑ de învățɑre în ɑșɑ mɑnieră înϲât să-i fɑϲiliteze ɑϲϲesul în ϲunoɑștere și să-i ɑmрlifiϲe ϲɑрɑϲitățile de ɑsimilɑre de noi ϲunoștințe, de formɑre ɑ unor deрrinderi de munϲă inteleϲtuɑlă esențiɑle în ɑdɑрtɑreɑ lɑ ɑϲtivitɑteɑ șϲolɑră” (Voiϲulesϲu, 2001).
Interesent de observɑt sunt рɑrtiϲulɑritățile învățării sрeϲifiϲe fieϲărui substɑdiu:
1. рreșϲolɑrii miϲi știu să fɑϲă diferențɑ dintre joϲ și învățɑre; ϲɑ ɑtɑre ɑϲeștiɑ ϲunosϲ motivele рentru ϲɑre învɑță, ɑvând dorințɑ de ɑ luϲrɑ ϲât mɑi bine și de ɑ obține rezultɑte bune;
2. рreșϲolɑrii mɑri ɑrɑtă un interes mɑi ϲresϲut fɑță de ɑϲtivitɑteɑ de învățɑre; se suрun destul de ușor ϲerințelor ɑϲtivității, urmărind în egɑlă măsură efiϲiențɑ, dɑr și evɑluɑreɑ рroрriilor rezultɑte (Сrețu, 2009);
3. рreșϲolɑrii mɑri știu ϲă un elev merge lɑ șϲoɑlă să învețe, ϲă ɑre teme рentru ɑϲɑsă, рrimește ϲɑlifiϲɑtive, sϲrie în ϲɑiet – deϲi se fɑmiliɑrizeɑză ϲu sрeϲifiϲul munϲii șϲolɑre, se ɑrɑtă dorniϲ să fie șϲolɑr și devine motivɑt рentru învățătură, ϲhiɑr dɑϲă regretă uneori ϲă nu vɑ mɑi ɑveɑ destul timр рentru joɑϲă (Voiϲulesϲu, 2001).
În esență, joϲul și învățɑreɑ lɑ рreșϲolɑri refleϲtă, nevoiɑ ɑϲestuiɑ de ɑ рɑrtiϲiрɑ ɑϲtiv și indeрendent lɑ viɑțɑ soϲiɑlă, devenind fără doɑr și рoɑte eхрresiɑ unei ɑlte nevoi umɑne, ɑϲeeɑ de ɑ modifiϲɑ într-un fel sɑu ɑltul mediul înϲonjurător (Leрădɑtu, 2008).
CAPITOLUL III
JOCURI DIDACTICE
3.1 JOCUL DIDACTIC
Jocul didactic este o activitate dirijată în grădiniță, dar și o metodă didactică, dacă este utilizat în structura unei alte activități obligatorii. Jocul didactic implică următoarele procese psihice:
Gândirea cu operațiile ei: analiza, sinteza, comparația, generalizarea;
Memoria;
Atenția și spiritul de observație;
Voința;
Imaginația;
Limbajul;
Prin joc didactic educatoarea are ocazia de a consolida, de a preciza și de a verifica cunoștințele copiilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe.
Jocul didactice are:
1. o componentă informativă
2. una formativă.
Vizând caracterul informativ, structura jocului didactic constă din:
1. Conținutul jocului
2. Sarcina didactică
3. Regulile jocului
4. Acțiunile de joc
1. Conținutul jocului reprezintă cunoștințele, în marea lor majoritate asimilate anterior, în grade diferite, în funcție de care jocul are menirea de a le consolida și de a le verifica. Există însă și jocuri care au ca sarcină achiziționarea de noi cunoștințe referitoare la culori, la relații dimensionale, la orientarea în spațiu și în timp, etc.
2. Sarcina didactică este problema intelectuală centrală pe care copiii trebuie să o rezolve. Ea declanșează operații intelectuale, precum: recunoașterea, descrierea, reconstituirea, comparația, etc.
3. Sarcina didactică se concretizează prin regulile de joc. Ele reprezintă cerințele pe care trebuie să le îndeplinească jucătorii, dirijează și organizează jocul copiilor, obligându-i să acționeze într-un anumit fel.
4. Acțiunile de joc (elementele sau procedeele de joc) sunt miloacele prin care jocul devine o acțiune plăcută, distractivă și relaxantă. Ele antrenează copiii la o activitate intelectuală care nu se conștientizează ca efort, ele dinamizează participarea și favorizează realizarea performanțelor.
Etapele jocului didactic sunt următoarele:
1.Organizarea jocului: presupune asigurarea unui cadru adecvat conținutului jocului și acțiunilor copiilor. Totodată acum se face pregătirea și antrenarea copiilor pentru jocul ce urmează.
2.Desfășurarea jocului conține o serie de secvențe în care este prezentat jocul, se realizează familiarizarea copiilor cu jocul și antrenarea lor la o participare activă, efectivă. Principalele momente organizatorice ale desfășurării jocului sunt:
a) Introducerea în activitate constă în: captarea atenției copiilor, utilizându-se un element surpriză, o noutate, un scurt dialog care le mobilizează imaginația, o jucărie care va avea rol specific în desfășurarea propriu-zisă a jocului.
b) Familiarizarea copiilor cu jocul are următoarele obiective
– trezirea interesului copiilor pentru joc, pentru tema abordată; altfel spus trebuie să se creeze o motivație pentru joc,
– prezentarea și intuirea materialului didactic,
– prezentarea și înțelegerea sarcinilor didactice și a regulilor jocului, care este condiție de bază pentru buna desfășurare a jocului și pentru realizarea sarcinilor didactice; înțelegerea succesiunii elementelor jocului. Metodele de însușire a jocului diferă în funcție de grupa de vârstă, de complexitatea jocului, de experiența copiilor și de sarcinile didactice.
În practica pedagogică cel mai frecvent se utilizează două procedee de însușire a jocului didactic:
a) Cea mai simplă modalitate, folosită mai ales în grupa mică, este acțiunea, adică explicarea și demonstrarea jocului prin desfășurarea lui efectivă. Această modalitate se numește calea inductivă a însușirii jocului.
b) Calea deductivă presupune explicarea prealabilă a jocului, a sarcinilor didactice, a regulilor jocului și a acțiunilor în succesiunea lor. Aceste explicații trebuie să fie simple, clare și concise. Demonstrația se poate face cu ajutorul unor copii sau cu grupa întreagă.
c) Etapa principală a jocului didactic este desfășurarea propriu-zisă a acestuia. Desfășurarea jocului și performanțele copiilor demonstrează gradul de înțelegere a regulilor, nivelul de cunoștințe anterioare ale copiilor, capacitățile intelectuale și abilitățile motrice ale lor.
Ca modalitate de asigurare a înțelegerii corespunzătoare a jocului, se poate introduce înainte de desfășurarea propriu-zisă a jocului și un joc de probă. Jocul de probă trebuie să fie însoțit de explicații și indicații care vor servi desfășurarea corectă a jocului propriu-zis.
3. Încheirea jocului didactic
În acest moment se rezolvă unele sarcini de sinteză, se reproduce sau se audiază un text literar, un cântec, o poezie. Se pot îndeplini acțiuni legate de temă: închiderea magazinului, sosirea sau plecarea într-o excursie, la o expoziție, la teatru de păpuși, etc. Tot acum se fac aprecierile frontale și individuale, etc.
Esența jocurilor didactice constă în faptul că această activitate îmbină armonios elementul de instruire cu elementul de joc. Tocmai această îmbinare favorizează apariția unor stări emotive, prielnice stimulării și intensificării proceselor de cunoaștere, a muncii intelectuale, a formării unor trăsături morale, a formării deprinderilor de muncă independentă.
3.2 JOCURILE DIDACTICE INTERDISCIPLINARE
Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din diverse domenii de cunoaștere, axată pe învățare, în condiții relaxante, fără conștientizarea unui efort intelectual din partea copiilor. În jocul didactic interdisciplinar se realizează conexiuni interdisciplinare, se transferă cunoștințe și deprinderi însușite într-un domeniu înt- altul. De exemplu: la activități de cunoașterea mediului se pot realiza educarea limbajului, educație muzicală, educație plastică, etc.
O simplă utilizare a unor cunoștințe din diferite domenii nu constituie încă activitate interdisciplinară. Interdisciplinaritatea presupune o restructurare a
cunoștințelor, aplicarea informațiilor în acțiuni utilitare, în generalizări și abstractizări. Eficiența joclui didactic interdisciplinar constă în:
– stimularea interesului pentru cunoaștere prin corelarea diferitelor discipline;
– facilitarea realizării sarcinilor didactice prin elementele de joc care creează motivația învățării;
– preîntâmpinarea monotoniei și a plictiselii;
– înțelegerea logică a unor fenomene științifice, a unor aspecte de viață;
– creșterea capacității de aplicare practică a cunoștințelor.
3.3 PONDEREA JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA
COPILULUI PREȘCOLAR
Jocul didactic nu trebuie să fie pentru un copil un obiect de muncă silită, ci un obiect de amuzament, pentru ca țelul didactic să fie ascuns sub forma de joc. Literatura de specialitate subliniază contribuția jocului didactic la stimularea și dezvoltarea capacităților cofnitive ale copilului, în special ale creativității gândirii. Prin joc copilul își angajează întreg potențialul psihic, își ascute observația, își cultivă inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, își dezvoltă spiritul de echipă, devine mai bun, mai prietenos, dorește să-și depășească condiția pentru a putea conduce și el uneori jocul.
Sunt unele jocuri care favorizează achiziționarea unor noi cunoștințe precum altele cu rolul de a verifica și de a determina gradul de operaționalitate a cunoștințelor dobândite anterior. Meritul jocurilor didactice, interesante și instructive pentru copii, constă nu numai în executarea interesantă a sarcinilor ci și combinarea lor reușită prin regulile jocului. În stabilirea regulilor jocului se ține seama de principiul gândirii și al accesibilității.
Având în vedere particularitățile psihice ale copilului și mai ales greutățile întâmpinate în înțelegerea și însușirea conceptelor, a regulilor gramaticale, a fenomenelor lingvistice, jocul didactic, cu virtuțile lui, contribuie la înlăturarea acestor impedimente. El dezvoltă promptitudinea reacțiilor verbale, datorită faptului că fiecare copil se străduiește să dea răspunsul potrivit înaintea celorlalți.
Valoarea educativă a jocului didactic se manifestă nu numai privind dezvoltarea intelectuală ci și cea comportamentală și morală. Fiecare joc presupune o rezolvare cinstită a sarcinilor, putere de a se stăpâni, spirit de ordine și spirit critic în relațiile cu ceilalți copii.
Valoarea jocurilor didactice pentru dezvoltarea vorbirii se caracterizează după corectitudinea limajului folosit de copii în viața de zi cu zi, atât în activitățile organizate, cât și în jocurile copiilor dupa contribuția adusă la integrarea copiilor în colectiv și la dezvoltarea gândirii lor, jocurile didactice își ating obiectivele propuse în măsura în care limbajul folosit de educatoare constituie un model permanent pentru copii.
Din punct de vedere cognitiv, jocurile didacice facilitează procesul de asimilare, fixare și consolidare a cunoștințelor, iar datorită caracterului său formativ, influențează dezvoltarea personalității copiilor. Jocul didactic este un important mijloc de educație intelectuală care pune în valoare și antrenează capacitățile preșcolarlui.
El. Varzari în « Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii » ne descrie foarte frumos importanța jocului didactic în grădiniță. Ea scrie că jocul didactic are o largă contribuție în stimularea și dezvoltarea tuturor proceselor psihice. Cea mai mare parte a jocurilor didactice, cuprind valoroase exerciții senzoriale și mintale și în acest fel influențează în mod nemijlocit activitatea tuturor analizatorilor.
Jocul didactic are un aport valoros la închegarea colectivului și la formarea disciplinei conștiente. În joc, copilul este obligat să respecte inițiativa colegilor lui, să le aprecieze munca și să le recunoască meritele, de asemenea, să respecte regulile jocului, să reacționeze în conformitate cu ele, să-și autoregleze propria activitate.
JOCURI DIDACTICE
JOCURI DE LIMBĂ ȘI COMUNICARE
“Cuvinte minune”
Tipul activității: Sistematizare, fixare și consolidare a cunoștințelor.
Scopul: Îmbogățirea și activizarea vocabularului copiilor cu unele categorii semantice (sinonime, antonime, omonime) și alcătuirea unor enunțuri cu acestea.
Sarcina didactică: Găsirea cuvintelor cu sens opus, cu sens asemănător și alcătuirea unor enunțuri în care cuvintele să aibă mai multe înțelesuri.
Regulile jocului:
• grupa de copii va fi împărțită în 5 echipe, fiecare echipă fiind alcătuită din 4 copii, cu câte un lider fiecare echipă;
• liderul fiecărei echipe are datoria de a veni la puzzle și a îndepărta piesa cu numărul corespunzător echipei;
• pentru fiecare răspuns corect echipele vor primi câte o bulină. Câștigă echipa care a adunat cele mai multe buline.
Obiective operaționale:
O1: să găsească cuvintele opuse celor din text;
O2: să asocieze cuvintele cu expresiile cu sens asemănător;
O3: să construiască enunțuri în care cuvintele date să aibă mai multe înțelesuri;
O4: să coopereze în cadrul jocului;
O5: să manifeste interes pentru activitate.
Strategii didactice:
1. Metode și procedee: exercițiul, explicația, conversația, observația, expunerea, învățarea prin descoperire, jocul didactic, problematizarea;
2. Mijloace didactice: fișe, carioci, puzzle, ecusoane, jetoane, panou, planșă, plicuri, buline;
3. Forme de organizare: frontal, pe echipe, individual.
“Spune ce face păpușa?”
Tipul activității: Sistematizare, fixare și consolidare a cunoștințelor.
Scopul jocului: formarea deprinderii de a construi propoziții utilizând corect verbele la prezent;
Sarcina didactica: indicarea acțiunii executate de păpușă;
Regulile de joc
păpușa propune să se așeze toți copiii pe scăunele și să o urmărească în liniște cu atenție
copiii vor trebui pe rând, când sunt numiți să exprime verbal acțiunea pe care a executat-o păpușa.
Răspunzând corect primesc câte un bănuț auriu de ciocolată la încheierea jocului.
Introducerea in joc: aranjarea scăunelelor sub forma unui semicerc; pregătirea materialului didactic;
Executarea jocului: păpușa se întinde și închide ochii. Educatoarea întreabă: „Ce face păpușa?” copilul numit răspunde: „Păpușa doarme” jocul continuă cu alte acțiuni executate de păpușă.
Complicarea jocului: păpușa le împarte fișe în care păpușa execută diferite acțiuni. Aceasta le cere copiilor să coloreze acea imagine în care păpușa mănâncă.
Analiza jocului: se evaluează rezultatele fișei; păpușa face aprecieri asupra modului de desfășurare a activității, repetând titlul jocului și modul în care ei s-au jucat.
Obiective operaționale:
Să exprime în cuvinte proprii acțiunile păpușii;
Să construiască enunțuri coerente;
JOCURI LOGICO-MATEMATICE
“ Așează-mă la căsuța mea”
TIPUL ACTIVITATII : consolidarea și verificarea cunostințelor
SCOPUL JOCULUI:- consolidarea cunoștințelor referitoare la formele geometrice și atributele lor, punerea lor în categorii diferite după criteriul fomă, culoare, mărime.
SARCINA DIDACTICĂ: să găsească locul potrivit pentru fiecare formă geometrică, după ce o recunoaște și o descrie după formă, mărime, culoare ; să sesizeze greșeala strecurată intenționat în joc și să o corecteze.
REGULILE JOCULUI: copiii sunt așezați pe scăunele in formă de semicerc și vor muta pălăria lui Martinel de la unul la altul. Mutarea pălăriei se va realiza concomitent cu textul recitativ ritmic “ Pălăria pornește și la tine se oprește” , mișcarea pălăriei de la un copil la altul se va opri o dată cu terminarea formulei recitative, moment in care copilul care are pălăria pe cap va veni să rezolve sarcina jocului didactic. Este aplaudat fiecare copil care rezolvă sarcina corect, iar cele incorecte sunt sesizate de copii verbal prin sintagma “ Te ajut eu”.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
Să recunoască figurile geometrice, denumindu-le și descriindu-le
Să pună figurile geometrice la căsuța corespunzătoare, conform cerinței( după criteriul formă, culoare, mărime)
Să sesizeze greșeala strecurată intenționat in joc , corectând-o.
STRATEGII DIDACTICE:
METODE ȘI PROCEDEE: explicația, conversația, demonstrația, etc
MATERIAL DIDACTIC: trusa cu figuri geometrice, ursulețul Martinel, jetoane cu numere.
“Biblioteca”
TIPUL ACTIVITĂȚII : consolidarea și verificarea cunostințelor;
SCOPUL JOCULUI: consolidarea capacității de a compune și descompune un număr dat, exerasarea număratului în limitele 1-10.
SARCINA DIDACTICĂ : compunerea și descompunerea unui număr natural.
REGULILE JOCULUI : Educatoarea anunță copiii că au primit un pachet de la poștă. Ei deschid pachetul și descoperă cărțile primite. Acestea trebuie așezate în bibliotecă alături de celelalte cărți. Pe fiecare raft din bibliotecă sunt așezate câte 3, 4, 5 sau 6 cărți. Copilul care va primi rolul de bibliotecar va completa rafturile în așa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10) cărți. Fiecare bibliotecar va verbaliza acțiunea efectuată. Rolul de bibliotecar va fi primit pe rând de acei copii care pot răspunde educatoarei la o întrebare sau ghicitoare.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
să manifeste interes pentru activitate
să numere crescător și descrescător în concentrul 1-10;
să determine locul fiecărui număr în șirul natural recunoscând vecinii numerelor;
să raporteze corect numărul la cantitate și cantitatea la număr.
JOC DE CUNOAȘTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
“În ce anotimp?”
SCOPUL JOCULUI: consolidarea cunoștințelor despre caracteristicile celor 4
anotimpuri, dezvoltarea capacității de a sesiza legăturile dintre fenomene ale naturii și
viața plantelor, animalelor, activitatea omului.
CONȚINUTUL JOCULUI: cunoștințe despre cele 4 anotimpuri, relațiile dintre
fenomenele ce au loc în natură, viața animalelor, plantelor și munca oamenilor.
SARCINA DIDACTICĂ: completarea celor 4 tablouri, reprezentând anotimpurile cu elemente specifice naturii și muncii omului; descoperirea elementelor ce nu corespund anotimpului respectiv.
Descoperirea elementelor ce nu corespund anotimpului respectiv
Descoperirea elementelor ce nu corespund anotimpului respectiv
REGULILE JOCULUI :
Jocul se desfășoară pe 4 echipe, fiecare reprezentând un anotimp printr-o culoare simbol.
Fiecare echipă primește un număr de 10 jetoane ce conțin imagini cu aspecte, fenomene specifice anotimpului reprezentat dar și 2-3 imagini despre alte anotimpuri.
Fiecare echipa completează tabloul anotimpului reprezentat într-un timp limitat, motivând așezarea imaginilor corecte.
Nu se admit răspunsurile în cor, fiecare echipă își desemnează un reprezentant.
Câștigă echipa care completează cel mai repede tabloul.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
să recunoască și să caracterizeze cele 4 anotimpuri ;
să asocieze corect imaginile
să-și dezvolte atenția.
CAPITOLUL IV
OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII
4.1 OBIECTIVELE CERCETĂRII
Obiectivul general al acestei lucrări este dorința de a evidenția importanța și rolul jocurilor de creație și a jocurilor cu reguli în dezvoltarea psihică și fizică a copilului preșcolar, respectiv în modelarea personalității acestuia.
Proiectarea jocului didactic presupune din partea educatoarei proiectarea elementelor de structură a jocului. În organizarea activităților de joc didactic și, în general, pentru proiectarea activităților ludice în grădiniță, educatoarea trebuie să realizeze un bun echilibru între ponderea activităților de joc și alte tipuri de activități instructiv-formative din programul educațional al copiilor.
Obiectivele specifice cercetării sunt :
identificarea nivelului de dezvoltare în ceea ce privește gândirea, memoria, limbajul, atenția, motricitatea, inteligența emoțională ale copiilor
jocul cu reguli este elementul cheie în dezvoltarea socială și morală a preșcolarului
jocul didactic este un generator excelent pentru dezvoltarea aptitudinilor matematice și de rezolvare a problemelor
creșterea nivelului de dezvoltare a copilului prin aplicarea sistematică a jocului.
4.2 IPOTEZELE CERCETĂRII
Ipoteza 1 :
Din perspectiva pedagogică, jocul este considerat « un mijloc de instruire, o formă de educație, o modalitate pedagogică-terapeutică, având astfel o varietate de semnificații de natură constructivă ».
Jocul, ca mijloc de instruire și educare este cunoscut în literatura pedagogică sub numele de joc didactic. Jocul didactic nu trebuie să fie pentru un copil un obiect de muncă silită, ci un obiect de amuzament, pentru ca țelul didactic să fie ascuns sub formă de joc.
Ipoteza 2 :
Plecând de la convingerea că orice cunoștință poate fi mai ușor și mai bine asimilată, atunci când se încadrează într-o formă ludică, pedagogii si psihologii contemporani consideră jocul didactic un mijloc activ și eficace de instruire și educare a copilului.
Prin jocul didactic nu se înțelege simpla alăturare a unor acțiuni ludice cu acțiuni instructive, ori desfășurarea lor prin alternare, ci o formă de joc închegată în care cele două elemente sunt structurate organic, motivele jocului conducând la rezolvarea sarcinilor didactice pe baza unor reguli bine stabilite.
CAPITOLUL V
METODOLOGIA CERCETĂRII
5.1 DESIGNUL CERCETĂRII
Prezentarea generală a experimentului :
Referindu-se la experimentul pedagogic și diferențiindu-l de alte metode de cercetare pedagogică, M. A. Danilov menționează următoarele : « Experimentul pedagogic reprezintă un proces pedagogic construit și realizat într-un mod original (corespunzător cu scopul cercetării), cuprinzând elemente principal noi și realizat de o asemenea manieră încât permite să se vadă mai profund ca de obicei între legăturile dintre diferitele lui laturi și să se ia în evidență cu exactitate rezultatele modificărilor introduse. Esența experimentului pedagogic se caracterizează : prin introducerea intenționată în procesul pedagogic a unor modificări de importanță principală, corespunzător scopului și ipotezei cercetării ; prin organizarea procesului pedagogic în așa fel încât să permită observarea legăturilor dintre fenomenele studiate ; printr-o analiză calitativă profundă și ptrintr-o cît mai precisă evaluare cantitativă atât a componentelor noi sau modificate, introduse în procesul pedagogic, cât și a rezultatelor acestui proces ».
5.2 EȘANTIONUL CERCETĂRII
Materialul experimental aplicat a constat din tipuri diferite de jocuri aplicate, în cadrul orelor de practică la 20 subiecți, făcând parte din grupa mare a Grădiniței cu Program Prelungit numărul 9, din Satu Mare.
Tabelul nr 1.
Tabelul nr. 2
Subiecții supuși cercetării noastre au nivele de pregătire relative egale, fiind copii aparținând grupei mari de grădiniță. Eșantionul de conținut al acestui experiment se referă la conținuturile categoriilor de activități “Educarea limbajului”, “Matematică”, “Cunoașterea mediului”, “Educație pentru societate” și “Educație fizică” prezente în programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”.
Strategia de eșantionare a fost intenționată, fiind utilizat eșantionul unic.
5.3 Instrumentele de investigare utilizate
Ținând cont de specificul și cerințele cercetării pedagogice și de obiectul investigațiilor s-a folosit un sistem de metode de cercetare:
Observația
Este utilizată pe tot parcursul derulării cercetării psihopedagogice. Observarea sistematică a activității și a comportamentului copiilor a permis colectarea de informașii diverse referitoare la competențele, cunoștințele, priceperile și deprinderile lor. Instrumentele de evaluare a acestei metode sunt fișele de evaluare.
Experimentul psihopedagogic
Acesta constă în verificarea ipotezei formulate, în care au fost implicate următoarele variabile: Variabila independentă: exercițiul, întărirea pozitivă; Variabila dependentă: formarea și perfecționarea deprinderilor fizice și intelectuale ale copilului preșcolar în toate categoriile de activități; sporirea interesului pentru exersarea deprinderilor formate.
Experimentul s-a derulat în trei etape:
Etapa preexperimentală cu character de constatare a datelor de start, s-a concretizat într-un pretest.
Etapa experimentală a presupus introducerea variabilei independente, precum și administrarea de probe de evaluare formativă.
Etapa postexperimentală s-a concretizat într-o evaluare sumativă prin aplicarea unui posttest.
Testul
Reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr-un ansamblu de itemi, care vizează cunoașterea fondului informativ dobândit de subiecții investigați, respective identificarea prezenței sau absenței cunoștințelor, capacităților, priceperilor, deprinderilor, comportamentelor adecvate.
Testul a fost utilizat pentru a măsura cât mai exact volumul și calitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor copiilor, înainte, pe parcursul și după efectuarea experimentului. Testele aplicate au avut caracter mixt, verificând atât capacitatea de reproducere a unor cunoștințe, cât și formarea deprinderilor intelectuale.
Metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente preșcolare
Această metodă a fost utilizată în scopul conturării unei imagini de ansamblu asupra organizării și desfășurării activității educaționale la micro nivel și prefigurării dimensiunilor cercetării.
5.4 Procedura de lucru
Experimentul a constatat în verificarea ipotezelor, scopul fiind de a o afirma. După numărul de subiecți implicați este un experiment psihopedagogic colectiv, desfășurat într-un mediu natural.
ETAPA PREEXPERIMENTALĂ
Scopul experimentului de constatare este de a determina nivelul de dezvoltare cognitivă, afectiv-emoțională, psihomotric și de modelare a personalității la copiii de vârsta preșcolară mare.
La experimentul de constatare mi-au fost utile următoarele:
Documentarea fișelor de caracterizare a copiilor preșcolari din această grupă;
Aplicarea evaluării inițiale.
EVALUARE INIȚIALĂ
Probe
I.: Cunoașterea mediului-20p 13 copii-65%
„Lumea ce mă înconjoară”- joc didactic 3 copii-15%
4 copii-20%.
Obiective: să realizeze comparații între obiecte sau ființe stabilind deosebirea fundamentală dintre ele.
Itemi:
recunoaște și denumește desenele din imagini
compară aceste imagini și spune care este deosebirea cea mai mare dintre ele.
trasează o linie de la imagine la pomul al cărui anotimp aparține acesta.
Descrpitori de performanță: rezolvă corect I1, I2 și I3; rezolvă corect I1, I3; rezolvă corect cel puțin I1.
II.: Activitate matematică-20p 12 copii-60%
„Ce-mi mai amintesc?”- joc didactic-10p 6 copii-30%
„Ce mai știu despre figurile geometrice?”-joc logic-10p 5 copii-25%
„Ce-mi mai amintesc?”- joc didactic
Obiective:
să recunoască criterii de ordonare a unei mulțimi (formă, mărime)
să sesizeze relațiile cantitative dintre două mulțimi.
Itemi
formează mulțimi după mărime
În care mulțime sunt mai multe, mai puține, tot atâtea elemente?
Descriptori de performanță:
rezolvă corect I1, I2, și I3.
rezolvă corect cel puțin 2 itemi
rezolvă corect cel puțin I1.
„Ce mai știu despre figurile geometrice?”-joc logic
Obiective
să recunoască formele geometrice și să le denumească
să descrie figurile geometrice utilizând atributele acestora (formă, mărime, culoare, grosime).
Itemi
Spune ce formă are?
Descrie figura geometrică spunând forma, marimea, culoarea, grosimea.
Descriptori de performanță:
Rezolvă corect I1, I2, I3
Rezolvă corect I1, I3 și parțial I2
Rezolvă corect cel puțin I1.
III. Educarea limbajului-20p 10 copii-50%
„Recunoaște personajul!”-joc didactic-10p 5 copii-25%
„Ce-ți povestește imaginea?”-lectură după imagini.10p 5 copii-25%
„Recunoaște personajul!”-joc didactic
Obiective:
Să alcătuiască propoziții folosind cuvinte date
Să recunoască personajul și povestea din care face parte, să-i găsească o însușire.
Itemi:
Cine este personajul și din ce poveste vine?
Spune cum este acest personaj folosind un singur cuvânt.
Alcătuiește propoziții cu acest cuvânt.
Descriptori de performanță:
Rezolvă corect I1, I2 și parțial I3
Rezolvă corect I1 și parțial I2, I3
Rezolvă corect cel puțin I1.
„Ce-ți povestește imaginea?”-lectură după imagini
Obiective:
Să formuleze propoziții simple și dezvoltate
Să alcătuiască scurte povestiri prin descrierea unui element din imaginea dată
Itemi:
Spune ce vezi în imagine.
Formează propoziții despre fiecare imagine.
Creează o poveste utilizând imaginile desenate.
Descriptori de performanță:
Rezolvă corect I1, I2, I3.
Rezolvă corect I1, I2 și parțial I3
Rezolvă corect I1 și parțial I2.
IV. Educație pentru societate-20p 12 copii-60%
„Prima zi de grădiniță”- convorbire 6 copii- 30%
2 copii- 10%
„Prima zi de grădiniță”- convorbire
Obiective:
Să identifice reguli de comportament în colectiv
Să fie capabili să facă aprecieri asupra unor comportamente
Itemi:
Spune cel puțin o regulă pe care trebuie să o respecți la grădiniță împreună cu colegii.
Discută cu colegii tăi despre faptele prezentate de doamna educatoare.
Descriptori de performanță:
Rezolvă corect I1 și I2
Rezolvă corect I1 și parțial I2
Rezolvă corect cel puțin I1.
V. Educație fizică-20p 17 copii- 85%
„Cine știe, execută!”- joc de mișcare 3 copii- 15%
Obiective:
Să răspundă motric la o comandă
Să aplice deprinderile motrice însușite, în diferite contexte
Itemi:
Execută dacă știi ceea ce îți arăt.
Pleci și te oprești numai la semnal.
Descriptori de performanță:
Rezolvă corect I1 și I2
Rezolvă corect I2 și parțial I1
Rezolvă parțial I1.
RAPORT NARATIV ASUPRA REZULTATELOR OBȚINUTE
LA EVALUAREA INIȚIALĂ
Evaluarea inițială la grupa mare a vizat cunoașterea nivelului de cunoștințe, priceperi, deprinderi și abilități la care se află copiii în acest moment, la începutul anului școlar. Ea vizează atât cunoașterea nivelului grupei, precum și particularitățile individuale ale fiecărui copil și al ritmului propriu de învățare, condiția în care aceștia se pot integra în activitatea didactică ce urmează în acest an. Pentru a instrui copiii, trebuie să pornim de la ceea ce ei știu să facă deja.
Instrumentele de evaluare alese au ținut cond de faptul că nu se cunoaște exact nivelul de cunoștințe, priceperi și deprinderi la care se afla acum copiii:
observarea copiilor în timpul diferitelor activități
dialogul cu copiii și părinții
studiul produselor activității
fișe de muncă individuale
probe orale, scrise, practice, chestionare.
Probele de evaluare au fost aplicate unui număr de 20 copii.
În urma probelor de evaluare aplicate s-au obținut următoarele rezultate:
Cunoașterea mediului:
Nivel maximal – 65%
Nivel mediu – 15%
Nivel minim – 20%.
Activități matematice:
Nivel maximal – 60%
Nivel mediu – 30%
Nivel minim – 10%.
Educarea limbajului:
Nivel maximal – 50%
Nivel mediu – 25%
Nivel minim – 25%.
Educație pentru societate:
Nivel maximal – 60%
Nivel mediu – 30%
Nivel minim – 10%.
Educație fizică:
Nivel maximal – 85%
Nivel mediu – 15%
Nivel minim – 0%.
Concluzii
În urma aplicării probelor de evaluare inițială de la toate categoriile de activitate, copiii puteau obține maxim 100 puncte. Dintr-un număr de 20 copii evaluați s-au obținut următoarele rezultate:
Nivel maximal: 90-100 puncte – 50%
Nivel mediu: 80-90 puncte – 30%
Nivel minim: 60-80 puncte – 20%.
Tabelul nr. 3
ETAPA EXPERIMENTALĂ
A doua etapă este cea experimentală și a constat în introducerea variabilei independente – exercițiul și întărirea pozitivă la toate categoriile de activități propuse. Scopul experimentului este de a demonstra importanța tuturor tipurilor de joc, și în special ponderea jocurilor didactice și de creație în dezvoltarea psiho-fizică a copilului preșcolar și în modelarea personalității acestuia.
Jocul în perioada preșcolară reprezintă principalul mijloc de dezvoltare în următoarele domenii: fizic, cognitiv, social, emoțional și lingvistic. Jucându-se, preșcolarii își dezlănțuie creativitatea și imaginația, învață să gândească și să se descurce în situații problematice, achiziționează noi aptitudini, își dezvoltă personalitatea și stabilesc o bază importantă pentru învățare. În jurul vârstei de 5-6 ani, copilul descoperă jocul cu reguli și învață să creeze legături armonioase cu ceilalți copii și să se supună regulilor. Toate acestea îl va ajuta pe preșcolar să se integreze în societate și să își dezvolte personalitatea.
Poate cel mai important aspect al jocului este posibilitatea ca acesta să fie utilizat ca instrument al educației. În timp ce se joacă, preșcolarul învață diverse forme, culori și dimensiuni ale obiectelor, precum și modalitățile prin care părțile componente se îmbină pentru a forma un întreg. În timp, preșcolarul mare învață să își facă planuri de acțiune, să dezvolte strategii și să evalueze situația pentru a elabora soluții la diverse probleme.
Dezvoltarea fizică și a aptitudinilor motorii în joc
În primul rând, jocul este un mijloc de dezvoltare fizică și refulare a energiei pentru preșcolar- în timpul pauzei, curtea grădiniței se remarcă prin gălăgia extraordinară; copilul își fortifică mușchii și în același timp își descoperă gustul pentru performanță.
Dezvoltarea imaginației prin joc
Utilizându-și imaginația și „dramatizând” anumite situații prin joc, preșcolarul reușește să își testeze dorințele, temerile și speranțele, fără riscul de a fi judecat și fără a fi restricționat de limitările lumii reale. Lumea imaginară creată se află în totalitate sub controlul copilului și îi va satisface acestuia nevoia de independență. Folosindu-și creativitatea copilului învață să anticipeze și să aibă anumite așteptări – imaginarea dezvoltării ulterioare a unor evenimente face parte din exersarea procesului de gândire. Copiii care sunt restricționați și nu își pot folosi imaginația în joc vor fi privați de experimentarea sentimentului de speranță.
Aptitudini matematice și dezvoltarea gândirii logice prin joc
Construcțiile realizate din cuburi și rezolvarea puzzle-urilor îi ajută pe copii să învețe concepte matematice de bază și să acumuleze experiență în rezolvarea de probleme.
Dezvoltarea limbajului prin jocurile didactice
Dezvoltare socială și morală prin joc
Elementul-cheie în dezvoltarea socială a preșcolarului este jocul cu reguli. Prin joc preșcolarul învață despre parteneriat, munca în echipă și „fair play”. Interesant este faptul că, deși în general mediul familial presupune reguli flexibile, în cadrul jocului abaterile nu sunt tolerate și sunt aspru penalizate de către partenerii de joc. Modul în care se joacă un copil scoate la iveală forța sau slăbiciunea sa morală – un copil care se imbufnează atunci când nu a câștigat, sau își bate joc de copiii mai mici, manipulează, ori părăsește jocul atunci când nu câștigă, trădează neînțelegerea simțului dreptății și al cooperării. Aceste atitudini morale se dezvoltă devreme și continuă să se fortifice prin „lecții morale”.
Învățarea respectării regulilor presupune cooperarea cu ceilalți copii; din aceste interacțiuni preșcolarul învață să perceapă calitățile și defectele celorlalți. Astfel preșcolarul își dezvoltă sensibilitatea, egoismul, încăpățânarea, aroganța, altruismul – trăsături de personalitate care îi diferențiază pe copii la această vârstă.
În cadrul experimentului s-a lucrat cu grupa experimentală de copii. Am selectat cu grijă unele jocuri de creație și jocuri didactice, pe care le-am grupat:
Jocuri care ajută la dezvoltarea fizică și a aptitudinilor motorii:
Jocul „Iepurașul”
Deprinderea motrică exersată: săritură cu desprindere de pe ambele picioare.
Materiale: căciulițe de iepuraș.
Formație de lucru: cerc.
Desfășurarea jocului: mișcările care urmează să fie efectuate de copii sunt sugerate prin intermediul următoarelor versuri:
Iepurașul urecheat
Sare, sare speriat – săritură pe loc, cu genunchii ușor îndoiți.
Uite-l, iute s-a ascuns! – ghemuire
De sub tufă el privește,
Dacă nimeni nu-l pândește.
Când să-l prindem, hop, el sare – săritură cu deplasare înainte.
Și o ia din nou la vale.
Jocul „Urșii în pădure”
Deprinderi motrice exersate: târâre pe genunchi și palme și mers cu ocolirea unor obstacole.
Materiale: măști pentru ursuleți sau ecusoane, machete de copaci sau alte obiecte care sugerează pădurea, covor, saltea de gimnastică.
Pentru desfășurarea jocului se recomandă următoarele versuri:
Mergem veseli prin pădure, – copiii execută mers cu ocolirea obstacolelor
Tufele le ocolim.
Vrem s-ajungem la bârlogul
Ursului și să-l privim.
Ursul ce-a stat nemișcat – copiii execută târâre pe genunchi și palme.
Ne-a văzut și s-a-nfuriat
Iute, iute noi plecăm
Mersul lui îl imităm.
Jocuri de dezvoltare a limbajului
Jocul „Cine face?”
Scopul: îmbogățirea vocabularului
Obiective operaționale: să-și însușească cuvinte care denumesc ocupații, profesii
Resurse didactice: imagini care reprezintă diferite profesii
Desfășurarea jocului: eu voi arăta imagini care reprezintă diferite ocupații și voi cere copiilor să spună cum este numită persoana care face acel lucru.
Cine mână caii? -vizitiul
Cine conduce tramvaiul? -vatmanul
Cine conduce locomotiva? -mecanicul
Cine conduce automobilul? -șoferul
Cine vindecă bolnavii? -doctorul
Cine vinde cărțile? -librarul.
Jocul “Eu spun una, tu spui multe”
Scopul: însușirea corectă de către copii a formelor de singular și plural al substantivelor, precum și a deprinderii de a le include corect în propoziții; deyoltarea atenției și a memoriei vizuale.
Obiectivele operaționale: să aleagă corect jetonul cu una sau mai multe imagini și să exprime corect singularul și pluralul.
Resurse didactice: cartonașe cu diferite desene reprezentând un singur lucru sau o ființă și altele reprezentând mai multe obiecte sau ființe de același fel.
Desfășurarea jocului: pentru fiecare substantive propus în joc vor exista două cartonașe, unul cu un singur element, iar altul cu două sau mai multe elemente de același fel. Unul din cartonașe va fi pe catedră iar celălalt repartizat copiilor în așa fel încât să existe atât pe catedră cât și la copii, cartonașe care conțin un singur element și care redau mai multe elemente. Pe rând câte un copil vine la catedră și alege un cartonaș. De exemplu, radicand un cartonaș cu mai multe elemente, copilul spune: “eu am pe cartonaș mai multe flori.” Copilul la care se afla cartonasul cu o singura floare, se ridica si spune: “eu am cartonașul cu o singură floare”. Apoi copilul formulează propoziția despre floare. Cel care se află la catedră trece la plural propoziția respectivă.
Jocuri matematice și logice
Jocul „Cine știe să numere mai departe?”
Scopul: învățarea numerației
Obiective operaționale: să numere oral înainte și înapoi până la 20
Desfășurarea jocului: participă toți copii în echipe de câte 5, iar cei care vor greși la preluat sau la numărare vor trebui să stea în picioare, până ce, dacă vor fi atenți, vor corecta greșeala altor colegi. Se va stabili de către mine până la ce număr se va număra și cum: „înainte”, „înapoi”, din 2 in 2, etc. Primul copil începe numărătoarea până este oprit de mine printr-o bătaie din palme sau „stop”. Preșcolarul se oprește, se așează, iar următorul continuă. Se declară câștigătoare echipa care are mai puțini copii în picioare.
Jocul „Turnul cuburilor”
Scopul: dezvoltarea acuității senzoriale și a memoriei, folosirea corespunzătoare a termenilor: „mare”, „mai mare”, „potrivit”, „nepotrivit”, „sus”, „jos”, „dreapta”, „stânga”.
Obiectivele operaționale: să ordoneze cuburile după mărime respectând culorile.
Resurse didactice: 5 cuburi din carton, de mărimi diferite – cu suprafețele 9, 16, 25, 36, 49 cm îmbinate prin lipire, suprafețele fiind diferit colorate (roșu, alb, galben, albastru, verde). Ordinea culorilor este aceeași la cele 5 cuburi.
Desfășurarea jocului: La desfășurarea jocului, participă 2-3 copii, fiecare având material individual. Jocul se desfășoară sub formă de întrecere. Se dau copiilor următoarele sarcini:
Să așeze cuburile în ordinea crescătoare sau descrescătoare mărimii, respectând și culorile. De exemplu, sus să fie toate albastre sau în față să fie toate suprafețele galbene.
Voi pune în fața copiilor un cub, ei trebuie să ghicească ce culoare este ascunsă (deoarece se văd numai 5 suprafețe). La început copilul se poate ajuta de un al doilea cub, dar mai târziu, va rezolva sarcina numai pe bază de memorie.
Jocuri care ajută dezvoltarea imaginației și a creativității
Jocul „Desenul din cerc”
Nivel de dificultate: mediu
Grup țintă: întregul grup
Rezultate așteptate: destindere, relaxare și integrare în atmosferă
Materiale: coli A4, creioane colorate sau carioca.
Descriere: Fiecare participant va avea o coală A4, așezată tip vedere în mijlocul căreia este desenat un cerc cât permite foaia de mare. Liderul va spune, de exemplu, cuvântul „pasăre”, iar participanții vor trebui să deseneze în interiorul cercului ceea ce le insipiră acel cuvânt. După 10 minute, fiecare va arăta celorlalți desenul și va motiva alegerea făcută.
Jocuri de dezvoltare socială și morală
Jocul „De-a grădinița”
Scopul: fixarea cunoștințelor despre viața și activitatea copilului în grădiniță, despre munca desfășurată de educatoare și semnificația muncii acesteia; conștientizarea principalelor norme de comportare în grădiniță.
Sarcina didactică: recunoașterea acțiunii din ilustrații și enunțarea regulilor de comportare implicate în situația respectivă.
Materiale didactice: ilustrații reprezentând diferite momente semnificative din viața în grădiniță.
Desfășurarea jocului: copiii trebuie să execute acțiunea din ilustrație în grup sau individual. Cel căruia i se dă ilustrația trebuie să spună ce reprezintă și ce au voie și ce nu au voie copiii să facă, în situația respectivă. În cazul în care ilustrația cuprinde și aspecte ale activității educatoarei, se introduce întrebarea: „Ce face doamna educatoare?”. La încheierea jocului se așează ilustrațiile în succesiunea în care au loc acțiunile în cursul unei zile.
Majoritatea activităților s-au desfășurat sub formă de joc didactic, în condițiile respectării tuturor etapelor specifice acestei metode. Modalitatea de derulare a activității de joc didactic a stârnit curiozitatea, interesul, atenzia, dorința copiilor de a participa activ, de a acumula noi cunoștințe, de a-și forma priceperi și deprinderi intelectuale. Jocurile de creație, fie ele inspirate din viața cotidiană, fie inspirate din basme și povești, contribuie în egală măsură la pregătirea copiilor pentru școală, pentru viață. Aceste jocuri sunt utilizate cu predilecție în activitățile libere, creative, dar reprezintă un mijloc eficient și în activitățile comune, mai ales în evaluarea cunoștințelor. Cu cât activitatea este mai bogată în conținut, mai firească și spontană în manifestare, cu atât ea reprezintă rodul unei elaborări anterioare mai profunde.
Pe parcursul derulării acestei etape au fost implicate teste de evaluare formativă, pentru a verifica gradul de asimilare și înțelegere a noilor cunoștințe, de formare și perfecționare a deprinderilor intelectuale și motrice, pentru a stabili valorile variabilelor dependente și a adoptării de măsuri ameliorative.
La evaluarea formativă a copiilor am utilizat următoarele:
Evaluare continuă toamna. Domeniul: „Limbă și comunicare”
Probe pentru determinarea rezultatelor minimale ale copiilor.
Obiective:
Să demonstreze înțelegerea textului expus apelând la diferite modalități de redare: lectură după imagini, desen, dramatizare, repovestire, „schimbări de situație”.
Să recite o poezie despre anotimpul toamna
Să răspundă adecvat la ceea ce i se spune
Să pronunțe corect sunetele integrate în cuvinte
Să formuleze propoziții alcătuite din 3, 2, un cuvânt
Să reprezinte grafic propoziția, cuvintele în propoziție.
Itemi
Recunoaște personajul și povestea din care face parte: „Sarea în bucate”,
Expune cu propriile cuvinte după suport ilustrativ, utilizînd un limbaj corect, fluent, expresiv -2p
Recită fluent, expresiv, poezia „Toamna” integral -1p
Pronunță corect vocalele și grupurile de consoane -1p
Alcătuiește propoziții despre anotimpul toamna, compuse din 1, 2, 3 cuvinte -2p
Reprezintă grafic cuvintele în propoziție și propoziția.
Durata:
25-35 minute/activitate.
Notare:
A – comportament atins pt. 9-10p
D – comportament în dezvoltare pt. 7-8p
S – necesită sprijin pt. SUB 6p
Punctaj maxim
A – comportament atins pt. 10 p
Număr de copii:
20 copii.
INTERPRETAREA REZULTATELOR-SOLUȚIA PEDAGOGICĂ
Tabelul nr. 4
Tabelul nr. 5
Interpretarea grafică a rezultatelor:
5 copii au obținut 10p
4 copii au obținut 9p
6 copii au obținut 8p
1 copil a obținut 7p
4 copii au obținut 6p
Graficul nr. 1
Tabelul nr. 6
EVALUARE CONTINUĂ TOAMNA
DOMENIUL „ȘTIINȚE” MEDIU
PROBE PENTRU DETERMINAREA REZULTATELOR MINIMALE ALE COPIILOR
Obiective:
Să recunoască anotimpul toamna din imagine
Să recunoască fenomenele specifice anotimpului toamna
Să descrie și să deseneze un fenomen pe care l-a observat ziua trecută
Itemi:
Recunoaște anotimpul reprezentat din imagine – 1p
Să deseneze o caracteristică sub fenomenul specific toamnei – 2p
Enumeră 3 caracteristici ale toamnei și să desenezi un fenomen pe care l-ai observat zilele trecute – 2p.
Durata:
25-35 minute/activitate
Notare:
A – comportament atins pt. 4-5p
D – comportament în dezvoltare pt. 2-3p
S – necesită sprijin pt. 1p
Punctaj maxim:
A – comportament atins pt. 5p
Număr de copii:
20 copii
INTERPRETAREA REZULTATELOR – SOLUȚIA PEDAGOGICĂ
Tabelul nr. 7
Tabelul nr. 8
INTERPRETAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR
18 copii au obținut 5p
2 copii au obținut 3p
Graficul nr.2
Tabelul nr. 9
EVALUARE CONTINUĂ TOAMNA
DOMENIUL „ȘTIINȚE” – MATEMATICĂ
PROBE PENTRU DETERMINAREA REZULTATELOR MINIMALE ALE COPIILOR
Obiective:
Să numere corect și să deseneze după cerința dată
Să rezolve corect sarcina de pe fișă
Să recunoască numerele și să completeze mulțimile
Să rezolve corect sarcina de pe fișă.
Itemi:
Desenează un număr de cerculețe egal cu numărul piticilor. 1p
Scrie în căsuțe vecinii cifrelor care se află pe scufiile piticilor. 1p
Încercuiește cu albastru al 2-lea pitic, cu roșu al 4-lea pitic, cu verde al 7-lea pitic. 2p
Completează mulțimile cu atâtea elemente câte indică cifra. 3p
Taie elementele în plus, și desenează unde lipsesc. 3p
Durata:
25-35 minute/activitate
Notare:
A – comportament atins pt. 9-10p
D – comportament în dezvoltare pt. 7-8 p
S – necesită sprijin pt. Sub 6p
Punctaj maxim:
A – comportament atins pt. 10p
Număr de copii:
20 copii.
INTERPRETAREA REZULTATELOR – SOLUȚIA PEDAGOGICĂ
Tabelul nr. 10
Tabelul nr. 11
INTERPRETAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR
14 copii au obținut 10p
3 copii au obținut 8p
3 copii au obținut 7p
Graficul nr. 3
Tabelul nr. 12
EVALUARE CONTINUĂ TOAMNA
DOMENIUL: „OM ȘI SOCIETATE” MORAL-CIVIC
PROBE PENTRU DETERMINAREA REZULTATELOR MINIMALE ALE COPIILOR
Obiective:
Să enumere personajele pozitive/negative recunoscând povestea/basmul după imagine.
Să expună cu propriile cuvinte faptele bune/rele ale personajelor.
Să expună mesajul, morala din povestea/basmul dat.
Itemi:
Denumește personajele negative/pozitive recunoscând basmul/povestea din imagine. -1p
Expune cu propriile cuvinte faptele bune/rele ale personajelor. -2p
Expune mesajul, morala din povestea/basmul dat. -2p
Durata:
25-35 minute/activitate
Notare:
A – comportament atins pt. 4-5p
D – comportament în dezvoltare pt. 2-3p
S – necesită sprijin pt. 1p.
Punctaj maxim:
A – comportament atins pt. 1p
Număr de copii:
20 copii.
INTERPRETAREA REZULTATELOR-SOLUȚIA PEDAGOGICĂ
Tabelul nr. 13
Tabelul nr. 14
INTERPRETAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR
17 copii au obținut 5p
3 copii au obținut 3p
Graficul nr. 4
Tabelul nr. 15
EVALUARE CONTINUĂ TOAMNA
DOMENIUL „PSIHOMOTRIC”
PROBE PENTRU DETERMINAREA REZULTATELOR MINIMALE ALE COPIILOR
Obiective:
Să răspundă motric la o comandă dată
Să execute corect variantele de mers învățate: în cadență cu pornire și oprire la semnal, mersul piticului, pe vârfuri, pe călcâie, etc.
Să participe la jocurile de grup (echipă).
Itemi:
Răspunde motric la o comandă dată. -1p
Execută corect variantele de mers învățate. -2p
Participă la jocurile de grup (echipă). -2p
Durata:
25-35 minute/activitate
Notare:
A – comportament atins pt. 4-5p
D – comportament în dezvoltare pt. 2-3p
S – necesită sprijin pt. 1p
Punctaj maxim:
A – comportament atins pt. 15p
Număr de copii:
20 copii.
INTERPRETAREA REZULTATELOR-SOLUȚIA PEDAGOGICĂ
Tabelul nr. 15
Tabelul nr. 16
INTERPRETAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR
18 copii au obținut 5p
2 copii au obținut 3p
Graficul nr. 5
Tabelul nr. 17
EXPERIMENT FINAL
Pentru a măsura modul în care și-au însușit copiii cunoștințele și deprinderile, am inițiat și desfășurat ultima fază a experimentului psihopedagogic, etapa postexperimentală. Aceasta și-a concretizat în aplicarea a 5 postteste, câte unul pentru fiecare dintre categoriile de activități vizate. În această etapă s-a determinat niveulul final al cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor intelectuale și psiho-motrice ale copiilor.
Prin intermediul testelor, s-au testat următoarele:
Domeniul Științe
Observă, recunoaște, clasifică și ordonează obiecte după criteriul culorii, formei, mărimii, grosimii, lungimii
Cunoaște pozițiile spașiale plasând obiectele într-un spațiu dat.
Înțelege și utilizează numerele și cifrele în limita 1-10
Recunoaște, denumește, construiește și utilizează formele geometrice.
Numără corect crescător și descrescător în limitele 1-10
Efectuează operații de adunare și scădere cu 1-2 elemente în limitele 1-10, prin manipulare de obiecte, manipulare de jetoane, trasare pe hârtie, utilizând corect semnele „+”. „-„ și „=”, așezându-le sau trasându-le
Cunoaște utilizarea calendarului și a ceasului
Identifică valoarea monedelor curente și a bacnotelor mai des utilizate
Analizează și enumeră elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea tuturor organelor de simț
Cunoaște reguli de minimă protecție a sănătății proprii și a naturii și anticipează pericolele încărcării lor
Respectă regulile de conviețuire socială, manifestând un comportament civilizat în relațiile cu cei din jur.
Domeniul Limbă și Comunicare
Înțelege și utilizează corect semnificațiile structurilor verbale
Se exprimă corect din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic
Înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbajul scris
Utilizează cuvinte noi în contexte adecvate
Alcătuiește propoziții simple și dezvoltate despre obiecte și ființe
Utilizează calitățile expresive ale limbajului oral și ale celui corporal în transmiterea unor idei și sentimente
Manipulează cărți cu ușurință și își manifestă interesul față de ele
Citește global și contextual (ajutându-se de imagini) cuvinte sau simboluri din calendarul naturii, din catalog, din lista cu sarcini a copilului de serviciu, etc.
Domeniul Om și Societate
Acceptă și respectă regulile de conviețuire în grup, manifestând spirit de echipă
Își cunoaște și își asumă responsabilitățile în microgrupul din care face parte
Dovedește autonomie în activitatea zilnică
Utilizează formule de politețe în diferite situații
Manifestă încredere, sinceritate, curaj în aport cu sine și ceilalți
Cunoaște numele țării de origine și al localității natale, precum și domiciliul
Descrie evenimente importante (Ziua Națională, Ziua Unirii, etc)
Cunoaște și respectă tradițiile culturale naționale și minoritare
Manifestă spirit cooperant, stabilitate și perseverență în activitățile de grup
Găsește utilitate tuturor obiectelor realizate
Domeniul Psihomotric
Cunoaște și aplică reguli de igienă a efortului fizic
Respectă poziția corectă a corpului și a segmentelor acestuia pentru comenzile de stând, mers și alergare
Execută corect acțiunile motrice învățate (mers, alergare, echilibru, târâre, etc)
Execută exerciții fizice/dansuri dovedind coordonare, ritm și o bună orientare spațială
Este activ în jocurile în care este implicat și participă la reușita echipei.
INTERPRETAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR
Numărul copiilor prezenți la aceste teste: 20
Tabelul nr. 18
– nivel maxim atins
CAPITOLUL VI
6.1 Rezultatele cercetării pedagogice desfășurate și interpretarea lor
Rezultate obținute în urma evaluării inițiale în etapa preexperimentală:
În urma aplicării probelor de evaluare inițială de la toate categoriile de activitate, copiii puteau obține maxim 100 puncte. Dintr-un număr de 20 copii evaluați, s-au obținut următoarele rezultate:
Nivel maximal: 90-100 puncte – 10 copii-50%
Nivel mediu: 80-90 puncte – 6 copii-30%
Nivel minim: 60-80 puncte – 4 copii-20%.
Graficul nr. 6
Rezultate obținute în urma evaluării finale în ultima etapă a experimentului psihopedagogic:
Graficul nr. 7
DIAGRAMA DE STRUCTURĂ
Graficul nr. 8
DIAGRAMA DE COMPARAȚIE
Graficul nr. 9
6.2 CONCLUZII
Perioada preșcolară se caracterizează prin dezvoltarea mare a conduitei copilului, prin stabilirea unor relații complexe în care intervin numeroase normative social-morale, prin dezvoltarea vieții interioare, a conștiinței de sine și prin punerea bazelor personalității care se exprimă prin constituirea unor dimensiuni importante ale conduitei, dimensiuni ce apar în dezvoltarea intereselor, a capacităților și a caracterului copilului preșcolar, în lărgirea ansamblului unor trăsături psihoindividuale și stabilizarea lor relativă.
Dintre toate metodele și procedeele folosite în cadrul activităților educative, jocul reprezintă mijlocul cel mai eficient prin care copiii iau contact cu lumea, înțeleg evenimentele din jur și învață din ele. Utilizarea și dezvoltarea limbajului fac parte integrantă din acest proces. Jucându-se, copilul exersează înțelegerea prin comunicare, își dezvoltă capacitatea de discriminare, de judecată, imaginează și formulează verbal atât realul, cât și imaginarul.
S-a dovedit încă o dată că jocul, prin semnificația sa, îndeplinește o serie de funcții: acumularea de informații și cunoștințe noi, ce duc la lărgirea orizontului de cunoaștere al individului; prin joc, curiozitatea devine din ce în ce mai mare, ambiția, motivația și spiritul de competiție dezvoltându-se; jocul poate fi văzut ca un refugiu în fața unei supărări, a unui eșec; mulți tineri din ziua de azi preferă să facă din jocurile virtuale un refugiu, o luptă prin care compensează eșecurile de zi cu zi; prin joc, individul învață să accepte eșecul la fel de bine ca și succesul, prin acesta crescându-i imaginea de sine, mai ales în ceea ce privește faptul că cu cât reușește mai mult, cu atât ambiția de a realiza crește mai tare; o altă funcție a jocului este cea de a crea o identitate atât sexuală, cât și personală copilului; altfel spus, din momentul în care copilul se naște, în funcție de sexul pe care îl are, va putea participa la o serie de jocuri destinate exclusiv fetelor sau băieților.
Jocul, prin funcțiile sale, acoperă aproape toate situațiile, valorile și activitățile din viață, fiind strâns legat de dezvoltarea personală, sexuală, emoțională, senzorială și motrică.
Jocurile au rolul de a ne relaxa, de a scăpa de stresul cotidian, astfel că nu trebuie să fim doar copii pentru a ne putea juca.
Un rol deosebit îl au jocurile didactice. Anumite jocuri didactice contribuie la îmbogățirea vocabularului copiilor cu cuvinte – adverbe referitoare la locul unde se petrece acțiunea, la timpul când se desfășoară și la modul cum aceasta se realizează. Progresul preșcolarilor este vizibil semnificativ țntre etapa inițială și cea finală. Jocul didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce țin de latura formativă, dar și de cea informativă în dezvoltarea personalității copilului preșcolar. Consider că prin joc poate fi transmisă o mare parte din informațiile cuprinse în programele grădiniței.
Din materialul prezentat în lucrarea de față reiese limpede aportul jocului didactic în dezvoltarea capacităților de comunicare verbală, a memoriei, a imaginației, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale educației în instituțiile preșcolare.
BIBLIOGRAFIE
Bajenaru, L., (1996), Contribuția jocurilor didactice la dezvoltarea limbajului, în „Revista Învățământului Preșcolar”, nr 1-2.
Cândea, A. (2003), Psihopedagogia și metodica jocului, Tipografia Univerșității de Vest, Timisoara.
Claparede E., (1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București, Ed. Șansa.
Сosmoviϲi, А., 2005. Ρsihologie generɑlă. Iɑși: Editurɑ Ρolirom.
Сrețu, Т., 2009. Ρsihologiɑ vârstelor. Iɑși: Editurɑ Ρolirom.
Сristeɑ, G., 2002. Ρsihologiɑ eduϲɑției. Βuϲurești: Сoresi
Cucos, C.(1998), Pedagogie, Editura Polirom, Iași
Dima, S. (1994), Ne jucăm, jucării confecționăm, Imprimeria Coreși, Bucuresti
Dumitrana, M., (1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar, București, Ed. Compania.
Dumitrana, M., (2005), Jocuri și jucării pentru preșcolari-ghid metodic de activități realizat cu ajutorul unor materiale simple, București, Ed. Compania.
Elkonin, D., (1980), Psihologia jocului, București, Editura Didactică și Pedagogică.
Golu, Ρ., 2005. Βɑzele рsihologiei generɑle. Βuϲurești: Editurɑ Universitɑră.
Golu, Ρ., Zlɑte, М. Și E. Verzɑ, 1994. Ρsihologiɑ ϲoрilului. Βuϲurești: Editurɑ Didɑϲtiϲă și Ρedɑgogiϲă.
Ilica, A., (2009) – Pedagogia comunicării, Editura Univesității “Aurel Vlaicu, Arad
Ionescu, M., (2000), demersuri creative în predare și învățare, Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană
J. Chateau, (1972), Copilul și jocul, București, E.D.P
Jude, I.. 2002. Ρsihologie șϲolɑră și oрtim eduϲɑționɑl. Învățɑre și рersonɑlitɑte. Βuϲurești: Didɑϲtiϲă și Ρedɑgogiϲă.
Leрădɑtru, I., 2008. Ρsihologiɑ vârstelor. Сiϲlurile de ϲreștere și dezvoltɑre. Βuϲurești: Editurɑ Ρsihomediɑ.
Lovinescu, A.V., (1968), Elemente distractive în activitățile obligatorii din grădiniță, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti.
Sălăvăstru, D., 2004. Ρsihologiɑ eduϲɑției, Iɑși:Ρolirom.
Schiopu, U., Verza, E., (1995), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti
Taiban, M., (1970), Probleme psihologice ale jocurilor și distracțiilor, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti.
Voiϲulesϲu, E., 2001. Ρedɑgogie рreșϲolɑră. Βuϲurești: Editurɑ Аrɑmis
Vrășmɑș, E., 1999. Eduϲɑțiɑ ϲoрilului рreșϲolɑr. Βuϲurești: Editurɑ Ρro Humɑnitɑte
www.didactic.ro (fișe de evaluare, imagini).
www.wikipedia.ro
ANEXE
Anexa nr. 1
Caracterizare psihopedagogică a copilului preșcolar
FIȘA PSIHOPEDAGOGICĂ A COPILULUI PREȘCOLAR
I. DATE DE IDENTIFICARE
1. Numele și prenumele: ……………………………………………………………………………………………………………….
2. Născut: anul ………….luna…………………….ziua………………..localitatea………………………………………………
3. Domiciliul stabil: ……………………………………………………………………………………………………………………..
4. Gradinița: ………………………………………………………………………………………………………………………………..
II. DATE PRIVIND SITUAȚIA FAMILIALĂ
1. Numele și prenumele părinților: mama…………………………………………………………………………………………
tata……………………………………………………………………………………………..
2. Profesia și ocupația părinților: mama…………………………………………………………………………………………
tata……………………………………………………………………………………………..
3. Structura și componența familiei:
b) Frați(surori):
c) Alte persoane (rude)apropiate în familie………………………………………………………………………………………
5. Atmosfera si climatul educativ:
înțelegere deplină între părinți și între părinți și copii;
conflicte mici și trecătoare;
dezacord marcat între părinți, eventual între părinți și copii;
familie dezorganizată sau în curs de disociere.
9. Aspirațiile și opțiunile părinților privind evoluția copilului…………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
III. DATE PRIVIND STAREA PSIHOFIZICĂ ȘI SĂNĂTATEA
1. Antecedente ereditare și condiții de mediu nocive…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
2. Starea generală a sănătații…………………………………………………………………………………………………………..
3. Mențiuni cu semnificație pentru procesul de învățământ(deficiențe mentale, senzoriale, psihomotorii) ……………………………………………………………………
IV. ACTIVITATEA COPILULUI ÎN GRĂDINIȚĂ ȘI ÎN AFARA GRĂDINIȚEI
1. Rezultatele obținute de copil în cadrul categoriilor de activități structurate în conținutul învățământului preșcolar (se apreciază cu unul din calificativele: foarte bine, bine, satisfăcător, nesatisfăcător)
– Educarea limbajului ( )
– Activități matematice ( )
– Cunoștinte despre mediul înconjurător ( )
– Educație psihomotrică ( )
– Activități artistico-plastice ( )
– Educație muzicală ( )
– Jocuri și alte activități la alegere ( ).
2. Jocuri preferate de copil:
Jocuri de creație cu subiecți și roluri.
Jocuri de construcție.
Jocuri logico-matematice.
Jocuri de mișcare și cu caracter sportiv.
3. Conduita copilului în grădiniță:
Și-a însușit deprinderile de comportare civilizată, le aplică în relațiile cu copiii și adulții.
Și-a însușit deprinderile de comportare civilizată, dar le aplică numai în relațiile cu adulții.
Conduita nu este constantă.
Nu și-a însușit deprinderile de comportare civilizată.
4. Concordanța dintre comportamentul copilului în familie și în grădiniță:
Există concordanță.
Nu există concordanță.
Anumite aspecte diferă (se menționează)……………………………………………………………………………………
5. Modul de îndeplinire a sarcinilor:
Îndeplinește sarcinile întotdeaună.
Îndeplinește sarcinile uneori (sarcini preferate).
Îndeplinește sarcini dacă se insistă.
Refuză ocazional îndeplinirea sarcinilor.
Refuză îndeplinirea sarcinilor.
6. Adaptarea la grădiniță:
7. Rolul pe care îl îndeplinește în grupul de joc:
Preferă rolul de conducător.
Preferă să fie condus.
Trece cu ușurință de la un rol la altul.
Mai mult retras, izolat, nu se intereseaza de colectiv.
V. CARACTERISTICI ALE PERSOANEI
1. Motricitate
2. Capacități cognitive:
a) percepția:
b) atenția:
– stabilirea atenției în acitivitățile organizate de educatoare:
– stabilirea atenției în joc:
– concentrarea atenției exprimată la rezistența la factorii perturbatori care apar în timpul activităților:
c) memoria:
d) imaginația:
e) gândirea (capacitatea de a utiliza operațiile gândirii se apreciază cu unul din calificativele: foarte bună, bună, slabă):
f) limbajul
e) construcția ideilor în cadrul comunicării cu adulții și între copii:
3. Trăsături temperamentale dobândite:
4. Trăsături de caracter:
a. trăsături pozitive (cinste, sinceritate, deschidere, spirit de răspundere și de inițiativă, spirit de colaborare, conștiinciozitate, seriozitate, ambiție, exigență, modestie, demnitate a propriei valori, încrezător în sine, optimist): ____________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
b. trăsături negative (egoism, lingușeală, lene, neglijență, dezorganizare, îngâmfare, aroganță): ___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
5. Dezvoltarea sinelui:
Conceptul de sine: cunoaște și poate menționa caracteristici ale propriei persoane (nume, adresa, compoziția familiei, locul și rolul său în familie, preferințe personale, competențe proprii):
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
Prezentarea de sine:
manifestă atenție pentru propriul comportament în funcție de situații:
VI. RECOMANDĂRI
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
Data: Numele și prenumele cadrului didactic:
_________ _________________________________
Semnătura,
________________
Anexa nr. 2
P R O I E C T D I D A C T I C
DATA………………………
GRUPA: mare
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului
TEMA: „Spune mai departe”
FORMA DE REALIZARE: Joc didactic
SUBIECTUL: Acordul între subiect și atribut
TEMA SĂPTĂMÂNALĂ: „Animale sălbatice”
TIPUL ACTIVITĂȚII: mixtă
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să sesizeze greșelile de pronunție a unor sunete din componența cuvintelor unor propoziții;
O2: să identifice dezacorduri din propozițiile enunțate;
O3: să găsească obiectelor, ființelor, însușiri legate de culoare, mărime, trăsături morale și de caracter;
O4: să facă corect acordul în gen și număr între substantiv și adjectiv
O5 : să formuleze propoziții despre personaje din povești atribuindu-le însușiri opuse.
– O6 :să reprezinte grafic o propoziție.
STRATEGII DIDACTICE:
metode de predare învățare: conversația, explicația;
mijloace de predare: flanelograf, jetoane, steluțe, plicuri cu imagini, buline roșii;
– elemente de joc : surpriza ,întrecerea ,deplasarea .aplauze .
D E M E R S U L D I D A C T I C
Anexa nr. 3
PROIECT DIDACTIC
ACTIVITATEA : activitate matematică
TEMA: „Așează la culoarea potrivită”
TIPUL DE ACTIVITATE: Consolidare și verificare
FORMA DE REALIZARE: Joc didactic
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Formarea deprinderii de a forma grupe de obiecte după culoare, formarea reprezentărilor despre culorile obținute.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
să realizeze clasificări de obiecte după criteriul culorii;
să stabilească relații între obiecte și grupa de obiecte;
să selecteze obiecte identice;
să stabilească apartenența unui obiect la o grupă;
să mînuiască corect materialele;
să rezolve sarcinile fișei;
să participe cu interes la activitate.
METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, mânuirea materialului, surpriza, aplauze, mișcarea, problematizarea, metoda „Celor patru colțuri”, jocul.
MATERIAL DIDACTIC FOLOSIT: un ursuleț de jucărie, mere de diferite culori, stegulețe, arena circului în patru culori, stimulente.
SARCINA DIDACTICĂ: separarea fructelor de același fel după culoare;
REGULILE JOCULUI: copiii îl vor ajuta pe Martinel să aleagă din lădiță merele și să le așeze pe măsuța de aceași culoare cu cea a mărului, până ce toate merele din lădiță sunt așezate la culoarea lor. Acțiunile se verbalizează, iar răspunsurile corecte sunt aplaudate.
ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialului, aplauzele, închiderea și dechiderea ochilor, stimulente, gruparea merelor.
MATERIAL BIBLIOGRAFIC: „Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”; „Jocuri didactice matematice” – culegere, Ed. Aramis, București, 2005.
DURATA: 15-20 minute.
Anexa nr. 4
PROIECT DE ACTIVITATE
DENUMIREA ACTIVITĂȚII : educația limbajului
GRUPA MARE : mare
SCOPUL ACTIVITĂȚII : Exerciții pentru formarea deprinderii de a despărți cuvintele în silabe
MIJLOACE DE REALIZARE : joc-exercițiu
TEMA : « Cine găsește mai repede ? »
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
să găsească jetoanele cu imagini, ce reprezintă ființe sau obiecte ale căror denumiri încep cu o singură silabă ;
să despartă corect cuvântul în silabe
să spună numărul silabelor specificănd care este prima, care este a doua silabă.
METODE : explicația, demonstrația, conversația, exercițiul.
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT : 10-15 jetoane amestecate între care se află 2-4 jetoane reprezentând ființe sau obiecte a căror denumire începe cu aceași silabă : casă-cană, masă-mare,
CONDIȚII INIȚIALE : s-au mai desfășurat jocuri din exercițiul de despărțire a cuvintelor în silabe.
ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII : frontal și inițial.
Anexa nr. 5
PROIECT DIDACTIC
TEMA INTEGRATOARE : « Cum este, a fost și va fi aici pe pământ ? »
PROIECT : « Din lumea necuvântătoarelor »
TEMA ACTIVITĂȚII : « Găsește-mi locul potrivit »
DURATA : 1 zi
GRUPA : mare
FORMA DE REALIZARE : Activitate integrată
MIJLOC DE REALIZARE : Joc didactic
TIPUL ACTIVITĂȚII : Verificarea și consolidarea de cunoștințe
SCOPUL ACTIVITĂȚII :
verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor pivind viețuitoarele pământului.
Formarea capacității de a răspunde întrebărilor educatoarei folosind un limbaj corect din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical.
Consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
-să identifice animalele domestice și pe cele sălbatice și să le plaseze în mediul de viață corespunzător ;
-să precizeze însușirile caracteristice ale animalelor ;
-să identifice hrana și adăpostul animalelor ;
-să cunoască foloasele pe care le are omul de la animale ;
-să coloreze corect într-un spațiu dat ;
-să decupeze după contur ;
-să asambleze elementele decupate în scopul obținerii măștii.
SARCINI DIDACTICE :
-recunoașterea animalelor și plasarea lor la mediul corespunzător de viață ;
-identificarea părților componente ale corpului, adăpost, hrană, foloase ;
-realizarea unor măști de animale.
REGULI DE JOC :
-copiii sunt împărțiți în două echipe, după medalioanele de la gât (echipa animalelor domestice și echipa animalelor sălbatice). Pe rând, fiecare copil alege câte un animal, îl denumește, spune câteva caracteristici ale acestuia și îl așează în mediul de viață corespunzător. Educatoarea și copiii vor purta un dialog care face parte din joc și care îi va ajuta să descopere hrana specifică și foloasele. Chemat la masă, copilul care are pe medalion un anume animal, va proba sau nu hrana oferită de educatoare, procedându-se la fel și cu foloasele pe care le are omul de la animale. Dacă hrana și foloasele sunt corect alese, copiii vor câștiga dreptul de a imita glasul sau mersul unui animal. Fiecare copil va realiza o mască de animal.
ELEMENTE DE JOC : surpriza, mișcarea, aplauzele, mânuirea materialului, recompense, folosirea onomatopeelor.
STRATEGII DIDACTICE :
Metode și procedee : conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, brainstormingul, turul galeriei.
Mijloace de învățământ : medalioane, animale din plastic, două machete cu mediile de viață, jetoane, hârtie glasată, lipici, carton, creioane colorate, recompense, păpuși.
SCENARIUL ZILEI
Activitatea începe cu întâlnirea de dimineață. Salutul : « Bună dimineața, copii animale ! Bine ați venit la grădiniță ! »
La semnalul dat, copiii se adună în cerc cu educatoarea. Fiecare copil primește câte un medalion cu un animal sălbatic sau domestic. Educatoarea salută: « Bună dimineața, copii animale ! Bine ați venit la grădiniță ! » . Pe o melodie cunoscută, de la stânga la dreapta, în funcție de ceea ce are pe medalion, câte un copil vine în pași de dans în mijlocul cercului și se prezintă. Exemplu : « Eu sunt pisica. Sunt frumoasă și imi plac șoriceii ». după ce se prezintă, fiecare copil se întoarce la locul lui și salută animalul care uremaăz să se prezinte.
Împărtășirea cu ceilalți : la centrul tematic se găsesc imagini și animale din plastic, unele fără picioare, altele fără urechi, etc. trei, patru copii sunt încurajați să-și aleagă un animal și să spună ce cred ei că se simte acel animal, motivând starea sufletească a acestuia.
Activitatea de grup : « Animalelor le place să fie alintate ». Fiecare copil denumește animalul de pe medalion, iar apoi îl alintă fiind încurașat să imite glasul acelui animal. Se completează calendarul naturii.
Știrea zilei : La un moment dat cineva bate la ușă și aduce o scrisoare. Educatoarea citește scrisoarea care conține următoarele rânduri : « Dragi copii, suntem fermierul și pădurarul și avem un mare necaz. In urmă cu ceva timp, toate animalele au plecat de la noi și ne-au spus că se vor întoarce înapoi, doar atunci când vom găsi o grupă de copii care știu foarte multe lucruri despre animale. Am auzit că voi sunteți în măsură să ne ajutați, așa că în cursul zilei de azi, vom trece pe la voi. Vă mulțumim ! ». Educatoarea anunță tema zilei : « Găsește-mi locul potrivit » și își continuă activitatea la centrele de interes. Trecerea de la întâlnirea de dimineață la activitățile pe centre, se face printr-o tranziție « Lângă un lac au stat ».
Activități pe centre de interes. Sarcini de lucru :
Bibliotecă
Să « citească » imagini despre animale
Să povestească ce a citit
Să exprime stări sufletești
Știință
Să recunoască animalele domestice și pe cele sălbatice
Să descopere diferite caracteristici ale animalelor
Să comunice idei, impresii pe baza celor observate
Să-și satisfacă anumite curiozități legate de animale
Construcții
Să asambleze adăposturi din diferite materiale
Să mânuiască corect materialele puse la dispoziție
Să realizeze construcții respectând tema dată
Sâ coopereze cu colegii de grup.
Trecerea de la activitățile pe centre, la activitățile pe domenii experiențiale se face prin următoarea tranziție : « Puișori, veniți la mama ! »
Copiii sunt invitați să desfășoare jocul « Găsește-mi locul potrivit ». În sala de grupă își vor face apariția pădurarul și fermierul, care îi roagă pe copii să așeze animalele în mediul corespunzător de viață, să spună anumite însușiri, hrana sau foloasele pe care le avem de la acestea. Fermierul și pădurarul nu sunt mulțumiți cu câte animale au, așa că îi roagă pe copii să confecționeze măști de animale și să se deghizeze ei înșiși în animale. În finalul activității, se analizează răspunsurile corecte ale copiilor. Fiecare răspuns corect a fost marcat cu un jeton pe care este desenat un pahar cu lapte. Se stabilesc câștigătorii și se recompensează cu un pahar cu lapte. Cu măștile confecționate, copiii vor prezenta o paradă a măștilor. In continuare se vor juca jocul de mișcare cu text și cânt « Hora prieteniei ».
La sfârșitul zilei, copiii sunt invitați la « Parada măștilor » și la « Hora prieteniei » (joc de mișcare cu text și cânt. Parada măștilor va fi realizată cu ajutorul măștilor confecționate de copii.
Anexa nr. 6
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ
GEUPA : mare
DENUMIREA ACTIVITĂȚII : jocuri și activități liber-creative-activitate pe arii de stimulare
TEMA : 1. Joc de rol : « La librărie »
2. Biblioteca : « Să facem cărți de povești »
3. Artă : « Pictăm imagini de iarnă ».
SCOPUL ACTIVITĂȚII : Cultivarea sociabilității copiilor, a intereselor și deprinderilor de cooperare cu partenerii de joc, a intercomunicării libere și civilizate între copii în timpul jocului.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
Să colaboreze la jocurile de grup
Să mânuiască și să sesizeze caracteristicile folosite în joc
Să poarte un dialog civilizat folosind formulele de politețe „bună ziua”, „vă rog frumos”, „mulțumesc”, „cu plăecere”, „la revedere”
Să așeze imaginile în ordinea corectă a succesiunii lor pentru a realiza cărți cu povești
Să picteze o suprafață dată, folosind culori adecvate.
STRATEGII DIDACTICE:
Metode – conversația, explicația, exercițiul
Mijloace:
Rechizite școlare
Imagini din povești, coperte, creioane colorate
Planșe de desen, acuarele, pensulă.
DEMERSUL DIDACTIC AL ACTIVITĂȚII
Anexa nr. 7
PROIECT DIDACTIC
ACTIVITATE : educare a limbajului
TEMA : « Repede și bine”
MIJLOC DE REALIZARE: joc didactic
TIPUL DE ACTIVITATE: consolidare și evaluare
FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupuri și individual
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
Consolidarea deprinderii de a alcătui propoziții și fraze scurte
Identificarea unor mijloace de îmbogățire a vocabularului
Exersarea deprinderii de a delimita cuvintele din propoziții și de a le reprezenta grafic.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
Să formeze propoziții enunțiative, interogative și exclamative și să le diferențieze după modul de rostire
Să înțeleagă semnificația cuvintelor
Să delimiteze cuvintele din propoziție și să le numere
Să formuleze propoziții după un număr de cuvinte dat
Să se exprime cursiv, coerent și corect din punct de vedere gramatical.
Să participe afectiv la joc, manifestându-se liber, creativ
Să se conformeze regulilor de joc
Să-și ajute coechipierii
Să conștientizeze pregătirea pentru școală.
Să reprezinte grafic propozițiile și cuvintele
Să execute sarcinile fișei, corelându-și mișcările oculo-motorii.
SARCINA DIDACTICĂ:
Formarea propozițiilor și reprezentarea lor grafică
Găsirea sinonimelor, antonimelor, diminutivelor și formarea propozițiilor cu sensurile găsite
Delimitarea cuvintelor din propoziții și reprezentarea lor.
REGULILE JOCULUI: copiii răspund prompt cerințelor educatoarei, colaborând cu colegii din echipă pentru câștigarea întrecerii. Fiecare probă rezolvată corect va fi recompensată prin acordarea unui bănuț de ciocolată.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, mânuirea materialului, întrecerea, ghicitorile, etc
STRATEGII DIDACTICE:
Metode: explicația, conversația, demonstrația, exercițiul, problematizarea
Mijloace didactice: un plic mare cu imagini, fișe pentru copii, bănuți din ciocolată, table de scris, cretă albă și colorată, carioci, două baloane și două pahare.
DURATA: 35-40 minute.
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Anexa nr. 8
EVALUARE FORMATIVĂ
DOMENIUL ȘTIINȚĂ
Completează mulțimile cu atâtea elemente câte indică cifra.
3 5 1 4 2
Taie elementele în plus, și desenează unde lipsesc.
Anexa nr. 9
Fișă de evaluare
Categoria activității: Educarea limbajului.
1. Trasează atâtea liniuțe câte silabe are cuvântul ce denumește imaginea respectivă.
2. Încercuiește imaginea al cărei cuvânt începe cu sunetul „a”.
3. Desenează în spațiul alăturat un fruct a cărui denumire începe cu sunetul „p” .
Anexa nr. 10
Fișă de lucru
1. Desenează un număr de cerculețe egal cu numărul piticilor.
2. Încercuiește cu ROȘU al 3-lea pitic, cu VERDE al 5-lea pitic, cu ALBASTRU al 7-lea pitic.
Anexa nr. 11
FIȘA
FENOMENE ALE NATURII
Desenează un X sub fenomenul specific toamnei! Colorează-l!
Desenează și tu un fenomen pe care l-ai observat în aceste zile!
DESENUL TAU…
Recunoaste anotimpul si fenomenul din imagine!Coloreaza!
Anexa nr. 12
EVALUARE SUMATIVĂ
DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE
Colorează imaginile care ilustrează corect locul unde ar trebui să ne jucăm.
Maria ar dori să patineze. Ajut-o să își găsească patinele.
Anexa nr. 13
EVALUARE SUMATIVĂ
DOMENIUL ȘTIINȚĂ
Desenează pe fiecare minge atâtea buline câte îți arată cifra.
5 4 3 2 1
Colorează prima, a doua, a treia și ultima căciuliță.
Colorează figurile geometrice care alcătuiesc trenulețul, utilizând culorile în funcție de cifra dată.
1 – roșu 2 – albastru 3 – verde 4 – portocaliu 5 – galben
Anexa nr. 14
FIȘĂ EVALUARE SUMATIVĂ. SILABE
Desenează tot atâtea liniuțe câte silabe au cuvintele:
Anexa nr. 15
FIȘĂ EVALUARE SUMATIVĂ. SUNETE
Scrie în căsuță tot atâtea cerculețe câte sunete se aud în cuvintele ce desemnează imaginile de mai jos.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI PREȘCOLAR [311176] (ID: 311176)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.