Rolul Istoriei In Procesul de Invatamant

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I.DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1LOCUL ȘI ROLUL ISTORIEI ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

1.2ASPECTE DE CONȚINUT NOȚIONAL ȘI CURRICULAR

1.2.1 ASPECTE DE CONȚINUT NOȚIONAL

1.2.2ASPECTE DE CONȚINUT CURRICULAR PRIVIND ISTORIA

1.3ELEMENTE DE ISTORIE NAȚIONALĂ

1.3.1CERINȚE ALE MATERIALULUI DE ISTORIE

CAPITOLUL II METODOLOGIA FORMĂRII SENTIMENTULUI PATRIOTIC LA ELEVI

2.1 FORMAREA CONȘTIINȚEI PATRIOTICE

2.2FORMAREA SENTIMENTULUI DE DRAGOSTE DE PATRIE

2.3FORMAREA DEPRINDERILOR SI OBIȘNUINȚELOR DE CONDUITĂ PATRIOTICA

2.4EDUCAȚIA PATRIOTICĂ A ELEVILOR PRIN LECȚIILE DE ISTORIE

2.5SPECIFICUL METODELOR UTILIZATE ÎN PREDAREA ELEMENTELOR DE ISTORIE LOCALĂ

CAPITOLUL III.PREZENTAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE

3.1OBIECTIVELE SI TIPUL CERCETARII

3.2IPOTEZELE ȘI VARIABILELE CERCETĂRII

3.3COORDONATELE GENERALE ALE CERCETĂRII

3.4COORDONATELE METODICE ALE CERCETĂRII

3.5DESCRIEREA EXPERIMENTULUI DIACTIC

CAPITOLUL IV.PREZENTAREA,ANALIZA SI VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

CAPITOLUL V CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

În condițiile actuale, societatea românească trece prin frământări și convulsii economice,sociale, politice și spirituale. Dintre toate acestea se evidențiază, parcă, problema moralității,acreditându-se ideea unei crize morale.

Acestea nu înseamnă că nu mai este nevoie de educație morală sau de educație patriotică, ba mai mult, se poate spune că acum este mai mare nevoie, ca oricând, de educație morală și deeducație patriotică.S-ar parea că toate lucrurile negative ce au loc acum în societatea noastră se întâmplă din lipsăde educație, lipsă de educație morală și de educație patriotică.

Pentru a reîmbunatăți societatea din punct de vedere moral și patriotic trebuie să se porneascăîn educarea copiilor de la vârsta cea mai fragedă. Vârsta școlară mică este favorabilă pentruformarea noțiunilor de morală, a deprinderilor de comportare civilizată, este perioada când apar șise dezvoltă trăsăturile de voință și caracter, în care se conturează personalitatea omului.

Alături de aceste coordonate morale se formează și noțiunea de patrie, țară, dragostea față defamilie, de cei dragi, de locul natal, față de strămoșii noștri, eroii țării, sentimentul patriotic. La această vârstă copilul este receptiv, sensibil, ușor imprensionat de ceea ce-l înconjoară.

Educarea sentimentului patriotic la elevi este o preocupare permanentă a școlii.Sentimentul patriotic nu este un sentiment înnăscut, ci se dezvolta în procesul educării elevilor, este rezultatulunei îndelungate și atente munci educative. Pe lângă noțiunile și reprezentările istorice, se formează, la elevi, conștiința și conduita patriotică.

Conținuturile curriculare ale obiectului istoria au ca obiective educarea patriotică, formareasentimentului patriotic, a conștiinței și conduitei patriotice la elevi.

În acest sens este hotărâtor rolul învățătorului, exemplul său personal, personalitatea lui, careconstituie un model pentru micii școlari. Dascălul trebuie sa fie un bun patriot, să pună suflet în pregătirea și formarea tinerei generații, cetățenii de mâine ai societății românești.

CAPITOLUL I.

Delimitări conceptuale

Locul și rolul istoriei în procesul de învățământ

‘’Fără dragoste de patrie nu există nicio

Virtute autentică,niciun talent adevărat’’

(Chateaubriand)

,, Istoria este cea dintâi carte a unei nații” spunea marele istoric Bălcescu. La începutul cărții salededicate epocii glorioase a lui Mihai Viteazul, Bălcescu arăta că rolul istoriei este de ,,a deștepta înnoi simțământul datoriei ce avem d-a păstra și d-a mări viitorimei această moștenire.”( Bălcescu, N.,1975, pag.23)

Școala românească are misiunea de a instrui și educa la tânăra generație sentimentl atașamentului față de țară și popor, al respectului pentru istoria zbuciumată, eroică a poporuluiromân. În acțiunea de conștientizare a îndatoririlor față de prezentul și viitorul țării, un rol deosebitrevine cunoașterii istoriei poporului român, aprofundării legăturii strânse dintre trecutul, prezentulși viitorul țării.

Sentimentul patriotic la elevi se realizează începînd în familie și continuînd în școală și însocietate. În cadrul obiectelor de învățământ prin care se realizează educația patriotică, istoriaocupă un loc important. A vorbi de educația patriotică prin obiectul istoria patriei este important pentru că istoria cuprinde chiar viața poporului nostru din cele mai vechi timpuri până astăzi,cuprinde faptele mărețe ale poporului, necurmatele lupte pentru dreptate, libertate, independență, lupta și munca pentru o viață mai bună.

Istoria, ca obiect de de învățământ, dispune de valențe deosebite, care contribuie la dezvoltarea capacității intelectuale, a atitudinii, a comportamentului, la formarea valorilor morale.Istoria dă posibilitatea elevului să se înzestreze cu concepții, atitudini, sentimente care să-l ajute săacționeze cu discernământ, cu maturitate în vederea integrării lui în societate. Lecția de istorie, pe lângă conținutul ei științific, are o mare încărcătură emoțională, contribuind atât la stimulareainteresului pentru știință, cât și la formarea gândirii logice, a spiritului critic, a capacității de asintetiza, de a argumenta, a motiva, și a interpreta un anumit lucru.

Istoria este știința, dar și disciplina școlară al cărei studiu are un rol integrator:

– prezintă date esențiale despre trecut, care ne ajută să înțelegem prezentul și să prospectăm viitorul;

– îmbogățește viața spirituală cu experiența umanității, componetă a culturii generale cedezvăluie sensurile devenirii sociale;

.- operează cu reprezentări, noțiuni, concepte dobândite de elevi de la alte obiecte, ajutându-i săle aprofundeze, să le dezvolte pentru a putea opera cu ele în situații diferite;

-cunoștințele dobândite de elevi la istorie, devin operaționale și în cadrul altor discipline deînvățămât: limba română, geografie, educație civică.

Trecutul istoric, cu faptele strămoșilor, cu exemple de demnitate, mândrie, cu sacrificii, jertfe,cu pierdierile materiale și umane, are un puternic efect emoțional asupra elevilor, îi impresionează,îi însuflețește, le stârnește curiozitatea și tendința de a-i imita

.A.D.Xenopol spunea în Cartea neamului românesc– că ,, această carte ( istoria ) ar trebui să fie îmbrățișată cu aceeași căldură cu care a fost produsă”. (Xenopol, A. D, 1985, pag.62). Având în vedere acest lucru, învățătorul e conștient că adevărurile istoriei nu se adresează numai minții, ci și inimii, solicitând atât rațiunea cât și simțirea, materia ei nu este abstractă, e însăși viața oamenilor, faptele și acțiunile înaintașilor, patrimoniul lăsat din generație în generație.

Din asocierea acestor două componente reiese motivația devotamentului și atașamentuluistatornic față de patrie, popor, față de înaintașii noștri. Admirația față de trecutul demn al neamului românesc, sentimentul de mândrie că apartin acestui popor capătă treptat dimensiunea sentimentuluide dragoste față de țară, de respect și admirație, influențând conduita lor de mai târziu.

Școala cultivă patriotismul ca unul dintre cele mai durabile și profunde sentimente, cu rolhotărâtor în lupta pentru afirmarea ființei naționale și conturarea personalității tânărului. Ea are datoria de a asigura însușirea temeinică de către copii a valorilor culturii și istoriei naționale.Totodată școala, toți factorii educativi, au datoria să cultive, la tineri, sentimentul responsabilității față de prezentul și viitorul țării.

Trecutul glorios al poporului nostru, luptele sale eroice pentru păstrarea ființei naționale, pentru apărarea gliei în care s-a zămislit cu milenii în urmă, actelor de vitejie ale unor mari bărbațide stat si comandanți de oaste care au mers până la sacrificiul suprem în apărarea drepturilor strămoșești, inestimabile valori ale culturii materiale și spirituale pe care ni le-au lăsat înaintașii, produc in conștiința elevilor sentimentul de profundă recunoștință si mândrie națională.

Cunoașterea istoriei poporului român, a adevărurilor istorice fundamentale ale formării șidezvoltării poporului nostru, luptele milenare si jertfele aduse pentru apărarea gliei strămoșești,constituie un element esențial al conținutului educării patriotice a elevilor.

Pentru îndeplinirea misiunii nobile de formare a tinerei generații în spiritul devotamentului șidragostei față de patrie si popor, școala trebuie să urmărească asigurarea cunoasterii de către elevi a  

istoriei multi-milenare a poporului nostru, și pe această bază, să le formeze și să le dezvoltesimțământul recunoașterii si prețuirii față de eroismul strămoșillor noștri, care au apărat ființanațională a poporului român, înscriind pe steagul luptei de eliberare națională, idealurile libertății sidreptății, ale neatârnării și suveranității patriei.

De asemenea, școala trebuie să asigure cunoașterea și prețuirea de către elevi a frumuseții si bogățiilor patriei, a tezaurului moștenit de la strămoși, să le formeze și să le dezvolte hotărârea de a contribui la ridicarea țării noastre, răspunderea de a-și însuși temeinic cunosțințele prevăzute în programă, pentru a deveni buni cetățeni ai României.

Având rolul de a pregăti specialiști pentru toate sectoarele de activitate, școala are datoria deonoare de a cultiva în rândul tineretului puternice sentimente patriotice, hotărârea de a face totul pentru progresul și înflorirea țării. Dezvoltarea unei țări depinde, în mare măsură, de nivelul educației membrilor societății, de cunoștințele, priceperile, deprinderile și tehnicile lor de muncă, de concepția lor despre muncă șiviață, de atitudinea față de muncă, față de societate, față de țară.

 Nu se poate dura nimic temeinic dacă omul nu investește în munca lui dăruire, dacă numanifestă dragoste pentru oameni, pentru locul de muncă, pentru locurile natale, pentru țară, îngeneral dacă nu are un ideal.

Alexandru Vlahuță spunea: ,,Într-o țară asa de frumoasă, c-un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevarată religie iubirea de țară și cum să nu-țiridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune.,, Sunt Român!” (Vlahuță, A.,1972, pag.157).

Aspecte de conținut noțional și curricular

1.2.1Aspecte de conținut noțional

În activitatea de educare patriotică, prin conținutul lecțiilor de istorie și educație civică dinciclul primar, se întâlnesc următoarele noțiuni care vor fi valorificate în acest cadru

:- Patrie –țară, teritoriu locuit de români în interiorul granițelor

 – România – numele țării noastre

– România este stat național.

– Voievodate, Principatele Române – provinciile istorice românești –Țara Românească,Moldova, Transilvania.

-Totalitatea locuitorilor unei țări.

– Totalitatea oamenilor care trăiesc într-o țară și vorbesc aceeași limbă, au aceleași obiceiuri,aceleași tradiții.

 Istoria este știința care studiază viața oamenilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, cuocupațiile lor, cu organizarea societății, cum au luptat, ce conducători au avut.

 Istoria locală  cuprinde evenimente prin care a trecut comunitatea locală din veacuri până astăzi. Istoria locală face parte din istoria țării. Cunoscând istoria locală, copiii înțeleg că și noi, pe plan local, cu evenimentele noastre, facem parte integrantă din istoria țării, cu trecutul, prezentul și viitorul nostru.

România este un stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil (articolul 1 din Constituție).

-Patriotism – sentimentul de dragoste față de patrie si popor, față de eroii țării

-Patriotic – pătruns de patriotism, plin de dragoste față de patrie, față de țară

.-Educație patriotică – a fi educat patriotic-Erou – cel care s-a jertfit pentru țară

-Eroism – care dă dovadă că este erou

-Jertfă – sacrificiu

-Drapel, steag- stindard- în culorile albastru,galben, roșu – însemn al țării.

-Stema țării – semn național – compus din vulturul cu crucea în cioc și în ,,mâini,, cuspada și sceptrul.

-În interior –Vulturul – libertate – Stema Țării Românești

-Capul de zimbru – Stema Moldovei

-Leul si cetatea – Stema Transilvaniei

-Șoimul, semiluna si construcțiile romane – Stema Dobrogei-Delfinii – Dunarea și Marea Neagră

-Imnul țării – cântec de referință al României ,,Deșteaptă-te, române”!

-Imnul eroilor, cântecul închinat celor care s-au jertfit pentru țară

-Monumentele eroilor, onoare, cinste, respect, atașament, toate acestea contribuie lafundamentarea noțiunii de sentiment patriotic.

1.2.2 Aspecte de conținut curricular privind obiectivele disciplinei Istorie

Disciplinele din Planul Cadru care sunt implicate în realizarea educației patriotice la elevi sunt:

•Limba română – prin lecțiile cu conținut istoric

– prin cunoașterea oamenilor de cultură, de știință

•Educația civică în general- prin capitolul ,,Comunitatea” în special

•Geografia României – cunoașterea și admirarea frumuseților și bogățiilor patriei, arealizărilor înaintașilor 

•Muzica – prin cântece patriotice

•Istoria – prin conținutul lecțiilor în mod prioritar 

•Și celelalte descrieri contribuie la educarea patriotică

Disciplina ,,istorie” face parte din aria curriculară ,,Om si societate” și are prevăzută o oră pesăptămână. Potrivit noului curriculum adoptat în 2005, istoria nu se mai predă ca o prezentare cronologică a evenimentelor istorice ale poporului român, ci sunt prevăzute teme de studiu integrate în istoria europeană.

Obiectivele cadru ale disciplinei istoriei sunt următoarele:

1.Reprezentarea timpului și spațiului în istorie

2.Cunoașterea și utilizarea surselor istorice

3.Cunoașterea și utilizarea termenilor istorici

4.Cunoașterea și receptarea faptelor istorice

5.Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți

Obiectivele de referință sunt:

La sfârșitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:

1.1.- să ordoneze obiecte după criteriul ,,mai vechi – mai nou”

1.2 – să ordoneze evenimentele personale, evenimentele istorice

1.3 – să povestească aspecte ale legăturilor dintre mediul geografic și viața oamenilor

.2.1.- să recunoască și să utilizeze informațiile dintr-o sursă istorică

2.2 – să selecteze surse necesare pentru prezentarea unor evenimente, personalități.

3.1.- să folosească termeni istorici în situați diverse

4.1.- să aprecieze rolul oamenilor în desfășurarea evenimentelor .

4.2.- să formuleze puncte de vedere cu privire la evenimente, fapte, personalități.

4.3.- să compare fapte istorice, punînd în evidență schimbările survenite.

5.1.- să exprime opinii personale în aprecierea faptelor din trecut și present

Conținuturile învățării sunt grupate în jurul unor teme precum:

– Istoria locală

– Popoare de ieri și de azi

– Momente ale istoriei

– Europa Unită

Această viziune de predare a istoriei asigură o continuitate în cunoaștere, istoria de clasa a IV-a este integrată în cadrul istoriei universale. Fiecare temă cuprinde unitățile de învățare, care, la rândul lor, cuprind lecțiile respective.Manualul corespune cu temele, unitățile de învățare și lecțiile prevăzute de programă.

ELEMENTE DE ISTORIE NAȚIONALĂ

În zorii evului mediu , izvoarele scrise îi atestă pe teritoriul vechii Dacii pe români. Aceasta demonstrează că poporul român s-a format într-o perioadă anterioară redactării izvoarelor respective. Etnogeneza românească, adică formarea poporului român, reprezintă problema fundamentală a istoriei noastrei vechi. Numeroase dovezi demonstrează, așa cum s-au văzut, că abandonarea oficială a provinciei Dacia n-a însemnat părăsirea totală a ei de către populația daco-romană și că aceasta a continuat să trăiască pe vechile ei vetre, alături de grupurile migratoare stabilite vremelnic aici.

În anul 271dHr, anul in care a avut loc retragerea romană dar marea majoritate a localnicilor a rămas în Dacia.În secolele IV-VI romanizarea a continuat prin legăturile dintre daco-romani și dacii liberi.Din secolul III s-a răspandit creștinismul în rândul populației daco-romane și se revine la vechea formă de organizare:obștea,condusă de jude.Daco-romanii au conviețuit cu popoarele migratoare[goții,hunii,avarii,slavii]pe care le-au asimilat.

Poporul român s-a format in urma conviețuirii îndelungate a dacilor cu romanii,precum și asimilarea unor elemente din populațiile migratoare in spațiul dintre:Munții Carpați,Munții Balcani și Marea Neagră spre sfarșitul secolului al IX-lea.

Limba română este o limbă romanică deoarece sunetele gramatice, vocabularul sunt de origine latină. Formarea poporului român și a limbii române marcheaza începutul unei noi epoci în istoria românilor :EPOCA MEDIE.In această epocă se produce întemeierea statelor medievale românești Transilvania,Țara Românească și Moldova.

Afirmarea naționalismuluI românesc prin intelectualii transilvăneni (din secolul XVIII) și prin elitele moldovene și valahe (preponderent în același secol) au avut ca efecte unirea principatelor Moldova și Valahia (1859), dobândirea independenței noului stat (1877-1878, recunoașterea 1881) și în cele din urmă, Marea Unire din decembrie 1918 și adoptarea unei noi constituții în 1923. Deci în decursul a mai puțin de un secol (1848-1947) de la Revoluția de la 1848, teritoriile locuite de români au trecut de sub suzeranitatea imperiilor înconjurătoare sub jurisdicția unui stat național românesc, care la rândul său a fost condus de mai multe regimuri politice. Statul român a avut, în consecință, mai multe denumiri.

1859 – 1862 (Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei)

Prima denumire a noului stat ce urma să se formeze prin unirea celor două principate românești, a fost stabilită prin „Convenția încheiată între Austria, Franța, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia și Turcia pentru organizarea Principatelor”, la Paris în 7/19 august 1858. Denumirea țării era Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei.

1862 – 1866 (Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei)

În 1862, Alexandru Ioan Cuza reușește să unească administrativ cele două principate, fiind stabilit un singur guvern și capitala la București. Denumirea se schimbă – relativ – prin inversarea în titulatură a ordinii denumirii principatelor și – pentru prima dată – prin menționarea caracterului românesc al teritoriului valah. Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei.

1866 – 1947 (România)

În această perioadă, denumirea oficială a statului român este România.

Constituția din 1866 statutează prin Articolul 1 – până în 1947, ca denumire a statului România. Modificările care au vizat Articolul I înlocuiesc termenul de Principatele Unite Române cu România și certifică schimbarea formei de guvernământ, titulatura de Domn fiind înlocuită cu cea de Rege. România devine astfel din Principat, Regat.

Dictatura regală a lui Carol al II-lea înlătură constituția democrată, înlocuind-o cu un fundament juridic pentru un stat autoritar (a se vedea Constituția din1938), însă nu schimbă denumirea formală a statului. Nici regimul autoritar al lui Antonescu, ce preia Regatul României ciopârțit de Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria nu produce o schimbare, deși mărginește instituția monarhică la un rol marginal. Odată cu 23 august 1944, Regele Mihai înlătură regimul Antonescu și restaurează parțial pe 30 septembrie 1944 Constituția din 1923.

1947 – 1953 (Republica Populară Română)

Guvernul dr. Petru Groza (instaurat în 6 martie 1945, cu sprijinul sovieticilor) îl silește pe Rege să abdice, proclamând la 30 decembrie 1947 Republica Populară Română (prescurtat RPR).

1953 – 1964 (Republica Populară Romînă)

În urma Reformei ortografice din septembrie 1953, grafia cu „â” devine „î”, chiar și în cazul cuvintelor român și România. Astfel, numele statului se schimbă în Republica Populară Romînă. În 1964, se revine la grafia cu „â”, în cuvintele român, românește, România și celelalte din aceeași familie lexicală.

1965 – 1989 (Republica Socialistă România)

La 21 august 1965 este schimbat numele republicii în Republica Socialistă România (prescurtat RSR).

Din 1989 România

Instituția prezidențialã in Romania are o istorie scurta.  Funcția de presedinte al republicii a fost creatã abia în 1974, în timpul si pentru Nicolae Ceaușescu. Dupã abolirea monarhiei la 1 decembrie 1947, când s-a proclamat republica, șeful statului s-a chemat inițial “președinte al Prezidiului Marii Adunãri Naționale. Iar din 1961, când Prezidiul MAN s-a transformat în Consiliu de Stat, și pânã în 1974, titulatura oficialã a șefului statului era “preºedinte al Consiliului de Stat. În 1974, pentru prima datã în istoria României, apãrea funcþia de președinte al Republicii. În primii ani ai regimului comunist functia de șef al statului era simbolicã, deținãtorul ei neavând în realitate nici o putere. Adevarata conducere era asigurata de catre structurile Partidului Comunist Roman, mai concret de secretarul general al partidului. Inaintea lui Ceaușescu în funcþia de șef al statului român au fost Mihail Sadoveanu, Constantin I. Parhon, Petru Groza, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Chivu Stoica. 

Comitet interimar prezidential format din cinci membri (printre care si: Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon, etc);

Data preluare mandat: 30 decembrie 1947 

Data predarii mandat: 13 aprilie 1948 
Alte detalii presedinte: Mihail Sadoveanu a fost fiul avocatului Alexandru Sadoveanu si Profira Ursache. Termina gimnaziul “Alecu Donici”(Falticeni), Liceul National din Iasi. Se stabileste in Bucuresti in 1904, an in care publica patru volume. In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In 1914 editeaza impreuna cu Tudor Arghezi revista “Insemnari Literare”(la Iasi). Alte momente importante: in 1921 devine membru al Academiei Romane, 1926 – reprezinta, la Congresul de la Berlin, Societatea Scriitorilor Romani; dupa 1947 incepe sa scrie cu tendinte comuniste, ajungand sa detina postul de presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale. Moare la 19 octombrie 1961 la Bucuresti.

Dr. Constantin I. Parhon

Data preluare mandat: 13 aprilie 1948 
Data predarii mandat: 12 iunie 1952 
Alte detalii presedinte: Ion Constantin Parhon a mai facut parte din comitetul interimar prezidential format din cinci membri(printre care si M. Sadoveanu) care au condus Romania intre 30 dec. 1947 si 13 aprilie 1948. A îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (șeful statului).

Dr. Petru Groza 

Data preluare mandat: 12 iunie 1952 
Data predarii mandat: 7 ianuarie 1958 

Alte detalii presedinte: Petru Groza s-a nascut la 7 decembrie 1884 si a decedat la 7ianuarie 1958. El a fost un politician roman si a detinut postul de prim-ministru al Romaniei in primul guvern comunist, intre 1947 si 1952.A fost Președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române(seful statului) în perioada: 2 iunie 1952 – 7

Ion Gheorghe Maurer 

Data preluare mandat: 11 ianuarie 1958 
Data predarii mandat: 21 martie 1961 

Alte detalii presedinte: Ion Gheorghe Maurer a detinut functia de prim-ministru al Romaniei intre 1961 si 1974, dupa care, intre 1948 si 1952, a fost ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (seful statului) în perioada 11 ianuarie 1958 – 21 martie 1961.

Gheorghe Gheorghiu-Dej

Data preluare mandat: 21 martie 1961 

Data predarii mandat: 24 martie 1965 

Alte detalii presedinte: Gheorghe Gheorghiu Dej s-a nascut pe 8 noiembrie 1901 la Barlad si a mutir pe 19 martie 1965 la Bucuresti. El a fost un lider comunist al Romaniei; a fost inchis in aceeasi celula cu Nicolae Ceasescu(la care i-a fost mentor politic). Lider al PCR pe timpul lui Stalin; sub Hrusciov este sprijinit de acesta pentru a prelua puterea in stat, ca secretar al Partidului Comunist. El este considerat ca fiind artizanul industrializarii si cel care a facut posibila detasarea Romaniei de URSS. A fost președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române (seful statului)în perioada 21 martie 1961 – 18 martie 1965

Chivu Stoica 

Data preluare mandat: 24 martie 1965 
Data predarii mandat: 9 decembrie 1967 
Alte detalii presedinte: Chivu Stoica s-a nascut pe 8 august 1908 si a decedat pe 17 februarie 1975. Pozitii detinute: Primul ministru al Romaniei intre 1955 – 1961, presedintele Consiliului de Stat intre 24 martie 1965 si 9 decembrie 1967, fiind urmat de Nicolae Ceausescu.

Nicolae Ceausescu 

Data preluare mandat: 9 decembrie 1967 
Data predarii mandat: 22 decembrie 1989 
Alte detalii presedinte: Nicolae Ceausescu s-a nascut pe 26 ianuarie 1918 la Scornicesti si a murit pe 25 decembrie 1989. In 1932 devine membru al Partidului Comunist Roman, pentru care este arestat de mai multe ori. Se casatoreste cu Elena Petrescu in 1945. E numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist intre 1944 si 1945. In 1947 devine ministrul agriculturii, apoi ministru-adjunct al fortelor armate (sub Ghe. Gheorghiu-Dej). In 1952 intra in Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Roman, in 1954 devine membru plin al Biroului Politic al PMR, apoi numarul doi in ierarhia PMR. In martie 1965, Nicolae Ceausescu preia functia de secretar general al Partidului Muncitoresc Roman, pe care il redenumeste in Partidul Comunist Roman si modifica numele oficial al tarii din Republica Populara in Republica Socialista Romania. In 1967, Ceausescu devine presedintele Consiliului de Stat, iar in 1974 isi asuma titlul de Presedinte al Romaniei. Incepand cu 1972, Ceausescu incepe sistematizarea localitatilor urbane si rurale – demoleaza multe cladiri si monumente pentru a construi blocuri de locuinte, stramuta taranii la orase, construieste Casa Poporului, etc. Cultiva un cult al personalitatii. Tensiunile crescande conduc la revolutia din decembrie 1989, cand este arestat, judecat si executat impreuna cu Elena Ceausesc, sotia sa. .

În 1967 Ceaușescu devine președintele Consiliului de Stat, consolidându-și astfel poziția. La începutul carierei sale ca șef al statului, Ceaușescu s-a bucurat de o oarecare popularitate, adoptând un curs politic independent față de Uniunea Sovietică. În anii ’60, Ceaușescu pune capăt participării active a României în Pactul de la Varșovia, deși formal țara va continua să facă parte din această organizație până la dizolvarea acesteia. Prin refuzul său de a permite armatei române să ia parte la invazia Cehoslovaciei alături de trupe ale țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia și o atitudine de condamnare publică activă a acestui act, Ceaușescu reușește pentru o vreme să atragă atât simpatia compatrioților săi, cât și pe cea a lumii occidentale. În 1974, Ceaușescu își asumă titlul de Președinte al Republicii Socialiste România. Prin politica sa externă, condusă cu abilitate, dădea impresia că încearcă să se elibereze de dominația sovietică, atragând simpatia și aprecierile unor mari lideri politici ca Charles de Gaulle și Richard Nixon. În C.A.E.R., la indicația lui, delegațiile române se opun la toate propunerile venite din partea U.R.S.S. În anii ’80, după venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea Uniunii Sovietice, opoziția lui Ceaușescu față de linia sovietică este dictată în principal de rezistența lui față de de-stalinizare. Securitatea continuă să își mențină controlul draconic asupra mediilor de informare și înăbușă în fașă orice tentativă de liberă exprimare și opoziție internă.

Cu prilejul vizitelor efectuate în 1971 în China și Coreea de Nord, Ceaușescu e fascinat de ideea transformării naționale totale, așa cum era ea prefigurată în programul Partidului Muncitoresc Coreean și deja pusă în aplicare sub egida Revoluției Culturale din China. La scurtă vreme după întoarcerea sa în țară, Ceaușescu începe transformarea sistemului autohton după modelul nord-coreean, influențat fiind de filozofia președintelui Kim Il Sung. Cărți nord-coreene pe această temă sunt traduse în română și distribuite pe scară largă în țară. Începând cu 1972, Ceaușescu trece la punerea în aplicare a unui proiect de "sistematizare" a localităților urbane și rurale. Prezentat de către mașina de propagandă ca fiind un pas major pe calea "construirii societății socialiste multilateral dezvoltate", programul debutează la sate prin demolări în masă ale gospodăriilor țărănești și strămutarea familiilor afectate în apartamente de bloc. Demolarea satelor este de fapt o încununare a politicii de industrializare forțată, care a dus la destructurarea societății rurale românești. Apogeul acestui program a fost însă reprezentat de demolarea a numeroase monumente istorice, inclusiv biserici și remodelarea Bucureștiului în stil ceaușist (peste o cincime din centrul capitalei a fost afectată). Casa poporului (actualmente sediul Parlamentului) se numără printre cele mai mari construcții din lume, ocupând in aceasta privință locul doi, după Pentagon. Proteste venite din partea unor organizații neguvernamentale internaționale au jucat un rol important în stăvilirea acestor planuri megalomane și probabil în salvarea a ceea ce a mai rămas din monumentele istorice aflate pe lista neagră a dictatorului.

Începând cu anii ’70, Ceaușescu devine obiectul unui cult al personalității tot mai deșănțat, nemaiîntâlnit în Europa de la moartea lui Stalin. În acest context, poeții proletcultiști joacă un rol important. Titulatura completă, sub care era adresat de presa vremii, era: „tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, comandant suprem al forțelor armate”. Deseori se adăugau și apelative precum „genialul cârmaci”, „cel mai iubit fiu al poporului român”, „personalitate excepțională a lumii contemporane”, „luptător pentru cauza dreptății și păcii, și socialismului”, „geniul Carpaților”, „marele conducător”. Consoarta sa, de altfel semi-analfabetă, era „savant de renume mondial” și „mamă iubitoare” a poporului.

Evenimentele sângeroase de la Timișoara și București din decembrie 1989 au culminat cu căderea lui Ceaușescu și a regimului comunist.Spre exasperarea majorității covârșitoare a românilor, Ceaușescu este confirmat în fruntea P.C.R. pentru un nou termen de cinci ani, la Congresul al XIV-lea al P.C.R. din noiembrie 1989.

Ion Iliescu 

Data preluare mandat: 22 decembrie 1989
Data predarii mandat: 29 noiembrie 1996 
Alte detalii presedinte: Ion Iliescu s-a nascut pe 3 martie 1930 la Oltenita si detine doua mandate de presedinte al Romaniei (dec. 1989 – noi. 1996 și dec. 2000 – dec. 2004). A fost ajutat de Ana Pauker sa merga la Moscova, unde a studiat la Institutul Energetic. Odata întors in tara, ocupă funcții înalte în conducerea comunista, printre care: ministru al tineretului, pozitii in conducerea Uniunii Tineretului Comunist, director al Editurii Tehnice. Devine membru fondator al Frontului Salvarii Nationale, care se transforma in Frontul Democrat Al Salvarii Nationale și apoi in Partidul Democratiei Sociale din Romania.

Emil Constantinescu 

Data preluare mandat: 29 noiembrie 1996
Data predarii mandat: 20 decembrie 2000 
Alte detalii presedinte: Emil Constantinescu s-a nascut pe 19 noiembrie 1939 la Tighina si a fost presedintele Romaniei intre 1996 si 2000, avand ca prim-ministri pe Victor Ciorbea, Radu Vasile si apoi Mugur Isarescu. A absolvit Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti si a inceput o cariera de geolog. Dupa revolutie, Emil Constantinescu devine un membru fondator al Aliantei Civice, este conducator al Forumului Roman Anti-totalitar si devine presedinte al Conventiei Democrate Romane. In 1992 e ales ca rector al Universitatii Bucuresti, devine candidatul CDR pentru presedintie, dar pierde cursa electorala in favoarea lui Ion Iliescu, insa castiga in 1996.

Ion Iliescu (mandatul al doilea) 

Data preluare mandat: 20 decembrie 2000 
Data predarii mandat: 20 decembrie 2004

Traian Basescu 
Data preluare mandat: 20 decembrie 2004
Data predarii mandat: 22 decembrie 2014
Alte detalii presedinte: Traian Basescu s-a nascut pe 4 noiembrie 1941 la Basarabi si castiga alegerile pentru presedintia Romaniei in 2004. Pana in decembrie 2004 a fost liderul Partidului Democrat. Detine functia de Ministru al Transporturilor in guvernele Roman, Stolojan, Ciorbea, Vasile si Isarescu. Intre 2000 si 2004 detine functia de Primar al Bucurestiului. Obtine functia de presedinte al Romaniei candidand din partea Aliantei Dreptate si Adevar (PNL – PD).

Nicolae Vacaroiu

Data preluare mandat:20 aprilie 2007 
Data predarii mandat:19 mai 2007
Alte detalii presedinte :Nicolae Văcăroiu (n. 5 decembrie 1943 în Cetatea Albă, Basarabia, acum Bugeac/Ucraina) a fost prim ministru al României între 1992 și 1996 si presedinte al Senatului in perioada 2000-2008.După suspendarea din funcție a președintelui Traian Băsescu (20 aprilie 2007), a preluat interimatul Președinției României, autosuspendându-se din PSD, dar a rămas totodată și președinte al Senatului, pasându-și însă atribuțiile sale vicepreședintelui Doru Ioan Tărăcilă. Președinția sa interimară a durat până la 19 mai 2007

Traian Băsescu ( reales președinte în 6 decembrie 2009) – pentru al doilea mandat de 5 ani (2009-2014)

Klaus Werner Johannis – în prezent președinte al României

CONDUCĂTORII ROMÂNIEI ȘI PRINCIPALELE EVENIMENTE DIN ANTICHITATE PÂNĂ ÎN EPOCA MODERNĂ

1.3.2Cerințe ale materialului de istorie

•Înaite de a prezenta materialul istoric elevilor, trebuie bine studiat și verificat pentrucă trebuie să fie veridic și clar, să se oglindească corect realitatea istorică și să poatăfi corect interpretat din punct de vedere științific. Se impune respecarea curigurozitate a adevărului istoric și diferențierea acestuia de informația care provinedin produse ale creației populare ( balade, legende, doine), care împletesc adevărulistoric cu elementul fantastic în scopul sporirii forței emoționale.

•Materialul de istorie locală trebuie selecționat și prezentat ca parte integrantă alecției de istorie, să fie reprezentativ pentru momentul istoric evocat.

•Pentru a potența aspectele educative pe care le are, trebuie să fie ales momentuloptim de prezentare în cadrul lecției.

•Prezentarea materialui să se facă într-o formă accesibilă și atrăgătoare. Documenteleistorice vechi conțin mulți termeni arhaici, de accea se impune o selectare atentă alor, o

Limpezire a materialului istoric.Textele de literatură veche, a căror frumusețe și originalitate vor fi subliniate, împiedică, uneori, înțelegerea conținutului de către elevii mici. Pentru a ușura întelegerea ideii, se poate apela la înlăturarea amănuntelor nesemnificative și a elementelor care îngreunează accesibilitatea, dar numai încondițiile în care adevărul celor relatate nu este compromis.

• Nu trebuie pierdută din vedere nici nevoia de senzațional a acestei vârste, precum și principalul criteriu de selecție care funcționează acum: rețin ușor ceea ce îi atrage șiîi impresionează. Prezentarea poate îmbrăca forma unei povestiri în care eroii sunt personalități ale istoriei locale. Faptele lor trebuie prezentate într-o manieră care săemoționeze și să trezească admirația și respectul elevilor.

•O altă cerință importantă a utilizării elementelor de istorie locală este de a-i aduce peelevi, ori de câte ori este posibil, în contact direct cu materialul istoric. Elementulconcret cu care poate veni în contact nemijlocit, îi impresionează pe elevi, le provoacă vii emoții, mărind șansa învățării conștiente, a reținerii pe termen lung aunor date importante din istoria localității și a patriei.

•Evenimentele istorice locale trebuie explicate, incluse în contextul larg al istorieinaționale, ușurându-se astfel înțelegerea cauzelor, urmările unor fapte istorice.Bogatul potențial istoric al localității se impune a fi valorificat ca parte esențială aceea ce înseamnă izvoare istorice.

CAPITOLUL II

METODOLOGIA FORMĂRII SENTIMENTULUI PATRIOTIC LA ELEVI

Organizarea în bune condiții a activității de educație patriotică a elevilor presupune fixareaunor sarcini concrete, a căror realizare trebuie urmărită de educatori. Aceste sarcini sunt:

– formarea reprezentărilor și noțiunilor despre patrie, popor, națiune, trecutul de luptă al poporului.

– dezvoltarea sentimentelor patriotice, dragostea față de patrie, admirația față de trecutul deluptă al poporului român, mândria pentru realizările obținute de către popor.

Reprezentările, noțiunile, sentimentele și convingerile patriotice sunt elemente ale conștiinței patriotice a elevilor. O altă sarcină constă în formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită  patriotic.

2.1 Formarea conștiinței patriotice

Formarea conștiinței patriotice are ca punct de plecare cunoștințele despre patrie pe care letransmite elevilor. La venirea în școală elevii își însușesc în mod organizat cunoștințele despremediu înconjurător, la geografie se lărgește orizontul geografic al elevilor, iar istoria le deschide o perspectivă istorică asupra trecutului poporului nostru, încadrat în istoria europeană.

În clasele I-IV li se formează elevilor unele componente intelectuale ale sentimentului patriotic, reprezentări și noțiuni despre patrie, li se trezesc stări emoționale, semtimente de dragoste față de patrie, față de trecutul de luptă al poporului, admirația față de realizările obținute de poporulromân.

2.2 Formarea sentimentului de dragoste de patrie la elevi

Sentimentul patriotic la elevi nu se formează în mod spontan, el este rezultatul unei îndelungat proces educativ, în a cărui desfășurare trebuie să respectăm particularitățile lor devârstă, sentimentul de dragoste de patrie, prezentând particularitățile specifice perioadei de vârstă.

Cunoașterea acestora este necesară pentru faptul că înlesnește educatorului folosirea în moddiferențiat a celor mai indicate motode educative. La vârsta antepreșcolară, trăirile emoționale alecopiilor sunt determinate de persoane care le sunt mai apropiate: mama, tata, frații.

La vârsta preșcolară, experiența de viață a copilului se lărgește treptat. Asupra lui acționeazăun cerc mai larg de ființe și obiecte. Înafară de membri familiei, cunoaște vecini, persoane de pestradă. La grădiniță întâlnește alți copii de aceași vârstă. Trăirile lui emoționale sunt determinate demediul apropiat în care trăiește.

Acest mediu este locul natal, de care va fi atașat toată viața. Acest atașament constituieelementul pe baza căruia se pot trezi trăiri emoționale statornice și durabile față de patrie, popor,trecutul său istoric.

În școală, desfășurarea organizată a procesului de învățământ lărgește în mod metodic cerculde reprezentări și noțiuni despre patrie. Acestă noțiune dobândește un conținut din ce în ce mai bogat. Cunoștințele care li se transmit elevilor în procesul de învățământ au ca urmare dezvoltareacomponentelor intelectuale ale sentimentului de dragoste față de patrie, reprezentări și noțiunidespre patrie, despre popor.

În clasele I-IV li se prezintă elevilor date despre bogățiile și frumusețile patriei, precum șidespre munca pe care o desfășoară masele populare pentru înflorirea ei materială și spirituală.Aceste cunoștințe lărgesc imaginea pe care copiii de vârstă școlară mică o au despre patrie.Cunoașterea de către elevi a unor aspecte cât mai variate din viața și lupta poporului și îmbogățireareprezentării pe care o au despre patrie generează în conștiința lor și trăiri emoționale specifice:dragostea față de patrie, admirația față de realizările oamenilor, mândria națională. Sub influența procesului educativ sentimentul de dragoste față de patrie se diferențiază și dobândește statornicie.

Studiul organizat al istoriei patriei contribuie, de asemenea, la dezvoltarea unor trăiriemoționale. În lecțiile de istorie se prezintă elevilor date despre trecutul de luptă al poporului șidespre realizările obținute de oamenii muncii. În cursul acestor lecții, elevii trăiesc sentimente diferite: admirație față de figurile mărețe ale istoriei noastre, bucurie și entuziasm pentru victoriile dobândite.Se diferențiază și atitudinea subiectivă a elevilor față de evenimentele istorice.

În educația patriotică a elevilor este necesar să cunoaștem particularitățile formării reprezentărilor și noțiunilor de patrie și patriot , la elevii de vârsta școlară mică. Înaite de intrarea înșcoală, aceste noțiuni ale copiilor sînt neprecise și sărace în conținut. Unii preșcolari nu le cunosc,alții le acordă un sens concret, limitat, legat de experiența lor de viață. Astfel, prin patrie ei înțeleglocul natal, satul sau orașul în care trăiesc, iar prin patriot înțeleg copilul care ascultă de părinți șide educatoare. În primele două clase ale școlii generale, conținutul acestor noțiuni continuă să fiesărac. Notele care alcătuiesc conținutul noțiunii de patrie, patriot etc., au un caracter concret,determinat de specificul gândirii elevilor.

Ei nu reușesc să sesizeze notele esențiale care alcătuiesc conținutul noțiunilor cu care vor trebui să opereze. Ca rezultat al activității instructiv-educative desfășurate în clasele următoare se poate remarca o îmbogățire a conținutului acestor noțiuni. Elevii întâlnesc la lecțiile de istorie numeroase exemple de luptă pentru apărarea patriei care îmbogățesc datele pe care ei le au dinexperiența lor de viață. Noțiunea de patrie se îmbogățește cu elemente noi de conținut și ca urmare a îmbogățirii, acest conținut va dobândi noi semnificații. Patria nu mai este acum limitată la spațiulgeografic cunoscut de către elevi: locul natal. În noțiunea de patrie sunt incluse acum elemente cucaracter social-politic: lupta din trecut a maselor populare pentru libertate și dreptate socială,organizarea politică a statului. Studiul geografiei în clasa a IV-a deschide elevilor o perspectivă mailargă. Patria se indentifică în conștiința elevilor din clasa a IV-a cu teritoriul geografic locuit decătre poporul român, cu bogățiile și frumusețile pe care le cuprinde, cu realizările obținute de către popor.

Prin studiul organizat al istoriei, elevii dobândesc o perspectivă istorică asupra luptei poporului nostru pentru dreptate socială și independență națională.

În conținutul noțiunii de  patrie apar note esențiale privind mediul geografic, trecutul istoric și mediul social.. Tot ca urmare a activității educative desfășurate de către cadrele didactice în cadrul procesului de învățământ, în clasele III-IV se îmbogățește și conținutul noțiunii de patriot . El dobândește o conturare mai clară în privința sferei, în cursul lecțiilor de istorie, elevii au întâlni numeroase exemple de apărare a patriei. Atunci când a fost în joc existența pământului strămoșesc,ostașii lui Mircea cel Bătrân, arcașii lui Ștefan cel Mare și dorobanții de la 1877 n-au șovăit nici oclipă să-și sacrifice viața pentru apărarea patriei. Analiza acestor exemple determină o înțelegerenouă a noțiunii de patriot  de către elevi. Ei înțeleg prin patriot pe acela care apără patria dedușmani, pe acela care acționează cu responsabilitate.

2.3 Formarea deprinderilor și obișnuințelor de conduită patriotică

Formarea deprinderilor și obișnuințelor de conduită patriotică nu poate fi concepută în modizolat dezvoltarea conștiinței morale a elevilor. Unitatea între conștiința și conduita patrioticăconstituie un indiciu al unei acțiuni educative eficiente. Încă de la primirea în școală a nouluicontingent de elevi, cadrele didactice vor urmări să le dezvolte o atitudine pozitivă față deînvățătură, pe care ele trebuie sa le–o prezinte ca pe o îndatorire patriotică a lor. Conținutul unor lecții de limba română, în clasa I, poate fi orientat în această direcție. În felul acesta, procesuluiînvățării i se oferă o motivație socială . Activitatea de învățare este proiectată într-o largă perspectivă: învățând temienic astăzi, elevii vor deveni în viitor folositori patriei.

Conduita patriotică a elevilor din clasele I-IV se concretizează și în alte acțiuni: păstrarea bunurilor obștești, organizarea unor manifestări cultural – artistice cu prilejul sărbătoririi unor evenimente însemnate din trecutul patriei, participarea la activități practice cum sunt: îngrijirea și înfrumusețarea școlii și a împrejurimilor ei, amenajarea și îngrijirea unor spații verzi, grădinițe, parcuri, îngrijirea monumentelor, strângerea plantelor medicinale, plantarea pomilor etc..

Pentru a înțelege semnificația patriotică a acestor acțiuni este necesar ca învățătorul să aratescopul lor. Dar înțelegerea de către elevi a semnificației lor sociale este un proces îndelungat.Atunci când sunt angajați într-o activitate patriotică, li se va prezenta, în termeni accesibili, scopulurmărit. Astfel, dacă în comună elevii sunt antrenați în activitatea de îngrijire a parcului, li se vaarăta că parcul este un loc de recreere pentru oameni după muncă și un parc frumos, bine îngrijitconstituie o mândrie pentru comună. Grija lor pentru acest parc dovedește dragostea față de comunalor si față de locuitorii ei. Semnificația socială a acțiunii va fi lărgită treptat în clasele următoare până la cadrul național.

2.4 Educația patriotică a elevilor prin lecțiile de istorie

Prin procesul de învățământ se realizează instruirea și educarea elevilor. În sens larg, prinnoțiunea de educație se înțelege formarea personalității umane, pregătirea omului pentru viațasocială din toate punctele de vedere: intelectual, moral, estetic…

În sens mai restrâns, prin educație se înțelege formarea omului din punct de vedere moral,civic, patriotic și estetic, educația morală – comportarea morală. Morala este o formă a conștiinței sociale și cuprinde normele care reglementează conduitaoamenilor în societate. Normele morale exprimă obligațiile omului față de semenii lui, față desocietate, față de țară, față de familie. Una dintre trăsăturile importante ale moralei este patriotismul.

Morala consideră ca o datorie de onoare a fiecărui cetățean slujirea devotată a țării, a poporului, apărarea drepturilor și libertăților sale chiar cu prețul vieții.

Patriotismul reprezintă un puternic stimulent moral în activitatea omului și de aceea estenecesară cultivarea lui în rândul tineretului, din fragedă copilărie. Esența patriotismului constă îndragostea față de patrie, de țară, de familie, față de trecutul glorios de luptă al poporului nostru pentru dreptate, libertate și independența pământului strămoșesc de-a lungul veacurilor. După lecțiile de limba română cu conținut istoric, lecțiile de istorie, prin conținutul lor, constituie cadrulcel mai potrivit pentru formarea sentimentului patriotic la elevi, pentru formarea conștiinței și conduitei patriotice .

Prin lecțiile de istorie elevii află în mod sistematic, despre viața poporului nostru, modul deorganizare, ocupațiile, relațiile cu vecinii, de la daci, până în zilele noastre. Poporul român, condusde domnitori vrednici, devotați cauzei poporului, a putut să facă față pericolelor în care era pus demarile puteri străine din vecinătate.

Înaintașii noștri au trăit pe aceste meleaguri, la intersecția marilor drumuri europene, larăscrucea celor trei mari imperii: Otoman, Austriac și Rusesc, și nu a vrut să accepte dependența   față de acestea. Chiar dacă nu a putut pe moment, a luptat pentru cauza neatârnării. Dacă noi trăim și suntem aici, este dovada că poporul român a răzbit.

Un istoric american spunea la un congres de istorie la București că nu există popor în lumecare să fi purtat atâtea războaie pentru libertate, independență și păstrarea ființei naționale, cumeste poporul român. Este o minune cum a rezistat poporul român în decursul timpului, pe aceste meleaguri, înconjurat de dușmani mai puternici, care vroiau să ne desființeze ca popor.

Explicația continuității și existenței pe aceste meleaguri a poporului nostru, până în zilele noastre, a fost dorința de libertate și dragoste pentru glia străbună, glie pentru care s-au datnenumărate jertfe supreme.

Peste ani, pe altarul de jertfe, urmașii lor au ridicat monumente dedicate celor care și-au datviața pentru libertatea noastră. Aflând toate acestea la lecțiile de istorie, copiii trăiesc sentimentul de profund respect pentru eroii țării, pentru că, așa cum spunea poetul:

“Ei au căzut cu fața la dușmani

Dar nu sunt morți, căci inima lor bate

De dincolo de moarte și de ani

De-a pururi pentru noi și libertate”.

Voi arăta cum am prezentat elevilor Unirea de la 1 Decembrie 1918.

Captarea atenției se face prin prezentarea portretelor lui Mihai Viteazul și Alexandru Ioan Cuza. Elevii privesc portretele, recunosc domnitorii și răspund la întrebarea: „Ce vis măreț al poporului nostru îi leagă pe cei doi domnitori pe firul istoriei”? Elevii răspund: „Unirea (tuturor)românilor într-o singură țară”

Urmează: „Enunțarea obiectivelor”. În acest moment al lecției., anunț elevii ce trebuie să știela sfârșitul lecției, și anume:

-să înțeleagă că înfăptuirea Unirii din 1918 este opera poporului român;

-să explice importanța Unirii în viața economică și socială a țării;

-să-și manifeste sentimente de admirație și respect față de cei ce au făcut Unirea;

-să elogieze actul Unirii prin învățarea de poezii patriotice, prin aniversarea, lamonumentul eroilor din sat, la data de 1 Decembrie sau de Ziua Eroilor.

Urmează „Prezentarea conținutului noii învățări”.Elevii vor arăta pe hartă România, Transilvania, vor reaminti treptele Unirii până la1918.

Ecoul Unirii lui Mihai Viteazul(1600), Unirea din 1859. Importanța cuceririi IndependențeiRomâniei din 1877 și a victoriilor de la Mărășești, Mărăști și Oituz.

În timp ce expun lecția, scriu și schema pe tablă. Elevii clasei a IV-a copiază schema de petablă:

1.Lupta pentru Unire: 1600 – Unirea făcută de Mihai Viteazul -1859;- Unirea Modovei cu Țara Românească.

2.Făurirea statului național România-1 Decembrie 1918, la Alba Iulia peste 100.000 de delegați au votat Unirea Transilvanieicu România.-Aderarea la Unire a maghiarilor și germanilor care trăiau în Transilvania

3 Însemnătatea Unirii din 1918:

– dezvoltarea puternică a economiei;

– întărirea clasei muncitoare ;

– înflorirea culturii.

După scrierea schemei, elevii vor citi din manual lectura „Tricolorul Unirii”.

Prezint planșa cu Treptele Unirii,apoi imagini de laUnirea de la Alba-Iulia din 1918. Prin analiza ilustrațiilor se va evidenția rolul poporului în înfăptuirea Unirii. Imagini din Povestirii istorice.

În încheiere se cântă cântecul Pe-al nostru steag  și Hai să- ntindem hora mare.

Am făcut legătura de citireVisul împlinit din clasa a III-a, în care se vede și bucuria copiilor  pentru împlinirea visului de veacuri al poporului nostru – Unirea tuturor românilor într-o singurățară. Am prezentat cunoștințele cu căldură, i-am determinat pe elevi să participe sufletește la acestmăreț eveniment din istoria poporului român.

Elevii au aflat că laMarea Adunare populară de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918a participat și un delegat din satul nostru și anume preotul Nicolae Poravu care este înmormântat încimitirul din satul Moișa. Prin acest lucru elevii și-au dat seama de rolul avut de masele populare,de întreg poporul în înfăptuirea Unirii, dacă și din satul nostru a participat un delegat la mareleeveniment istoric.

Elevii au încercat trăiri emoționale în legătură cu evenimentul Unirii, bucuria și mândriasufletească patriotică în legătură cu acest eveniment. Întrebîndu-i pe elevi ce datorie avem noi fațăde cei care au luptat pentru realizarea acestui mare eveniment al poporului nostru, elevii au răspuns:

-Să-i cinstim pe înaintașii noștri;

-Să aniversăm în fiecare an evenimentul Unirii la monumentul eroilor din sat cu cânteceși poezii patriotice;

-Să învețe bine;

-Să se comporte frumos.

Pentru a demonstra continuitatea dacilor în Provincia romană  Dacia,după anul 106 amfolosit cuvintele de originedacă rămase în limbă, lucru ce nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi rămas populație dacă pe acest teritoriu. Astfel de cuvinte sunt: strună, mânz, mistreț, viezure, varză. La fel denumirile de ape păstratede la daci: de exemplu: Donaris – Dunăre, Maris – Mureș, Samus – Someș etc..

Dovezi ale continuității populației dacice pe acest teritoriu sunt și descoperirile arheologice. De exemplu: obiecte de ceramică, obiecte de podoabă, unelte (fiare de plug), obiceiuri de înmormântare.

Descoperiri mai aproape de localitatea noastră au fost la Cristești, Sîngeorgiu de Mureș,Voievodeni. Pentru a demonstra acest lucru am folosit harta cu localitățile din Provincia Romană  Dacia și imagini din Istoria ilustrată a poporului român.

Pentru a demonstra continuitatea populației daco- romane pe acest teritoriu am folosit harta culocalitățile unde s-au descoperit urme de viață a populației daco – romane din secolele III-IV, înTransilvania, 60 de localități identificate. Monede din secolele III-V în 160 de localități. Dinsecolele VI-IX sunt multe astfel de localități în Banat și Transilvania. De exemplu: Din secolele VI- VII: 43 de localități, din secolele VIII-IX sunt 69 de localități, descoperiri monetare, dinsecolele VI-XI: în 34 de locuri – după harta de la pagina 73 din Istoria ilustrată a poporului român.

Localitatea cea mai apropiată de noi unde s-au găsit urme de viață din secolele VIII-IX este Morești.

Am folosit și harta de la pagina 80 din Istoria ilustrată a poporului roman în care sunt prezentate principalele formațiuni politice – îndeosebi voievodate și cnezate – atestate în scris, demărturii arheologice, de toponime în secolele III-XIII. În Transilvania existau ducatele lui Glad, Menumorut, Gelu – Românul, altul în centru Transilvaniei. Acestea sunt pomenite și de notarulAnonymus al regelui Ungariei în cronica sa Faptele ungurilor. Începând din secolele IX și X, izvoarele bizantine, armene, germane, ruse și maghiare, îi atestă în scris pe românii așezați în ariaCarpaților și dunăreană. Aici se poate intercala documentul cu atestare documentară a satuluinostru -1256, dovada că am existat pe aceste meleaguri.

Educația patriotică presupune sentimente și atitudini patriotice. În procesul însușiriicunoștințelor de istorie, prin studiul lecturilor istorice elevii iau atitudine față de faptele șievenimentele istorice. Astfel, elevii aprobă iscusința și vitejia lui Mircea cel Bătrân, curajul lui de a înfrunta cea maimare putere a timpului și condamnă faptele turcilor, care au venit să calce Țara Românească.

În lecția „Lupta comună a românilor sub conducerea lui Iancu de Hunedoara împotriva turcilor” elevii au nutrit sentimente de dragoste și admirație pentru marele strateg Iancu deHunedoara, pentru priceperea lui în tactica militară a timpului.

În legătură cu Ștefan cel Mare, mare personalitate istorică, elevii au nutrit calde sentimente deadmirație și prețuire asemuindu-l cu un erou din basme, pentru faptele lui mărețe, pentru pricepereași iscusința cu care a apărat Moldova de năvălirile tătare și turcești.

Față de marele domnitor și erou național Mihai Viteazul, elevii au dezvoltat sentimente deadmirație și recunoștință pentru modul cum marea personalitate istorică a cucerit independența fațăde turci, pentru faptul că el a înfăptuit prima Unire a tuturor românilor, trezind, astfel, conștiințaunității poporului român, făclie nestinsă până la împlinirea marelui deziderat al poporuluiromân – Unirea într-o singură țară.

Astfel de sentimente au trăit elevii și pentru ceilalți domnitori sau eroi naționali, care aucondus cu pricepere țara sau au luptat pentru dreptatea și libertetea poporului român. De exemplu: Horea, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza ș.a.- chipul lor fiind îndrăgit prin prezentarea imaginilor din Povestiri istorice.

Elevii au apreciat pozitiv faptul că statul nostru cinstește eroii poporului român, ridicândmonumente închinate domnitorilor, personalităților istorice, poporului însuși – făptuitor de istorie.

Elevii au înțeles că avem un trecut cu care ne mândrim, am moștenit multe lucruri de preț, obiectivele istorice, monumente de artă, patria însăși, cu frumusețile și bogățiile ei, care îmbogățitecu realizările de azi ale poporului nostru, constituie o neprețuită comoară, pentru care strămoșiinoștri n-au precupețit să-și dea viața să o apere și care, la nevoie, și noi vom ști să o apărăm.

Fiind conștienți de aceasta, elevii îndrăgesc mai mult locurile natale, casa părintească, școala,satul cu locuitorii lui, apreciază munca oamenilor, își manifestă dorința de a munci, de a învăța mai bine, de a-și ajuta părinții, de a se comporta frumos, de a înfrumuseța școala și împrejurimile, îșimanifestă dorința ca ei să participe în viitor la înfăptuirea realizărilor poporului nostru ca tineri bine pregătiți profesional, mai buni patrioți, adevărați fii ai României.

Prin lecțiile de istorie nu am urmărit numai cunoașterea evenimentelor, datelor istorice, ci șirealizarea educației afective a elevilor. Am urmărit, prin sensibilizarea elevilor, trezirea unor trăiriemoționale, prin participarea afectivă la evenimentele istorice de care au luat cunoștință, formarea sentimentelor de prețuire și profund respect pentru faptele înaintașilor noștri, pentru cei ce și-au jertfit viața ca noi să ducem o viață liberă și fericită, formarea sentimentelor de dragoste față de frumusețile și bogățiile patriei noastre, față de realizările mărețe ale poporului nostru.

Cunoscând setea de libertate a poporului nostru, moștenită de la strămoșii noștri – dacii-libertate pentru care poporul nostru a dat nenumărate pilde de eroism și jertfe supreme, dorința delibertate moștenită și transmisă din generație în generație până în ziua de azi și contopită cu dorințade pace în întreaga lume, elevii au înțeles că au datoria să ducă mai departe această ștafetă, să fie la înălțimea trecutului și prezentului poporului nostru. Cum spune și cântecul ce urmează:

,, Cea mai mare iubire

E iubirea de țară

De această iubire 

Nimeni nu te desparte,

O primești moștenire

Și-o transmiți mai departe.,,

Prin alte activități educative:

Educația patriotică nu se realizeză numai prin forma de bază a activității instructiv – educative- lecția, ci se extinde și se completează și prin alte modalități de lucru, înafară de clasă și școală, cumare valoare educativă, formativă și de cunoaștere.

Excursiile, vizitele, drumețiile, cu formele lor specifice contribuie la educarea patriotică acopiilor. Vizitele și excursiile cu caracter instructiv sunt forme de activitate didactică în afara claseiși a școlii, prin care elevii dobândesc cunoștințe, adâncindu-le, consolidându-le și sistematizându-le pe cele dobândite anterior, pe baza perceperii directe a obiectelor și fenomenelor studiate încondițiile lor naturale sau a unor urme sau imagini ale acestora, păstrate în muzee.

În vederea completării și consolidării cunoștințelor elevilor despre istoria poporului român șivalorificarea acestora în vederea educării patriotice a copiilor, am organizat mai multe excursii. Încadrul acestora, la Târgu-Mureș, am vizitat Muzeul de istorie

situat în Palatul Culturii. În acestmuzeu au văzut colecțiile de obiecte, unelte, arme, podoabe , din piatră, metale sau ceramică, princare au luat contact nemijlocit cu izvoare despre diferite epoci istorice, care i-au ajutat să înțeleagămai profund cele învățate la lecțiile de istorie cu privire la vechimea poporului român și ladezvoltarea societății românești de-a lungul veacurilor.

Au văzut elevii în muzeu tot firul istoriei poporului român până în ziua de azi, oarecum autrecut și ei prin timp, au trăit istoria de la începuturi și până astăzi. Elevii au părăsit muzeul profundimpresionați de bogăția și măreția faptelor glorioase ale strămoșilor noștri.Vizitând apoi centruorașului, ne-am oprit la statuia revoluționarilor Bălcescu, Avram Iancu, unde am intonat cântece patriotice.

Apoi am poposit la statuia Ostașului roman și la Cimitirul eroilor unde am evocat, în câtevacuvinte, jertfele aduse de armata română în al doilea război mondial pentru eliberarea orașului și aîmprejurimilor. Am intonat cîntecul Imnul eroilor și am făcut poze cu elevii. La Deva, am admirat statuile lui Decebal, unde Decebal este reprezentat în picioare sprijinitde scutul său, la poalele înălțimii ce are pe culme o cetate. Elevii au admirat statuia marelui regedac, constituția fizică, bărbăția ce reiese din chipul lui.În parcul din centrul orașului am admirat cealaltă statuie a regelui dac, care-l reprezintă pe Decebal călare, ținând în mână steagul dacic, format din capul de lup și trupul de șarpe, care prinșuierul produs de luptă îi înspăimânta pe romani.

2.5 Specificul metodelor utilizate în predarea elementelor de istorie locală

Metodele de învățământ sunt căile de realizare a obiectivelor informative și formative alelecției de istorie și ale activităților extrașcolare cu conținut istoric. Ele pot fi privite din punctul devedere al profesorului, ca metode de predare, iar din punctul de vedere al elevului, ca tehnici deînvățare cât și din ambele sensuri, în adevărata concepere a interacțiunii profesor – elevi și aobiectului educației, ca metode de predare – învățare.

Învățătorul sau profesorul este principalul responsabil al demersului didactic, al direcțiilor pecare le va urma, pentru prefecționarea activității de predare – învățare a istoriei la clasa a IVa.

Metodele de integrare în lecție a elementelor de istorie locală nu se folosesc izolat, ci integrateîntr-un sistem metodologic. Stabilirea acestui sistem pentru fiecare activitate didactică depinde deobiectivele urmărite, de conținutul problemei, de nivelul clasei, de timpul afectat studiului. Esteimportant ca, plecând de la analiza fiecărei activități didactice și ținând seama de criterile ce trebuiesă stea la alegerea metodelor potrivite, învățătorul sau profesorul să selecteze metodele care solicităîntr-un grad mai mare participarea activă a elevilor.

Cerințe pe care învățătorul sau profesorul trebuie să le aibă în vedere, în scopul perfecționăriidemersului didactic în predarea istoriei:

•Să cunoască componentele metodelor de învățământ în corelație cu cercetările de specialitate,de metodică, de psihopedagogie.

•Să utilizeze metode adecvate de predare – învățare a istoriei, în concordanță cu obiectiveleoperaționale.

•Să adapteze conținutul învățării la particularitățile de vârstă, la natura mijloacelor deînvățământ.

•Să dinamizeze formele expunerii – povestirea, explicația, prelegerea – pentru a le sporidimensiunea activă, prin îmbinarea lor cu metode de învățare prin descoperire, modelare, problematizare.

•Să accentueze latura formativă a metodei de învățământ ajutându-i pe elevi să-și ia informațiade care au nevoie la momentul potrivit.

•Să-i învețe pe elevi să utilizeze eficient metodele de învățământ și să-i ajute să deprindă tehnicide învățare; pentru acest lucru, este necesar ca elevul să segmenteze elementele informațiilor,ca apoi să poată defini noțiunile conceptuale.

•Varietatea metodelor, procedeelor didactice să vină în concordanță cu nevoile clasei și care să seadapteze din mers diverselor situații de învățare.

În clasa a IV-a, în predarea istoriei, este necesară îmbinarea povestirii cu explicația, atuncicând utilizăm ca elemente de istorie locală materialul narativ, folcloric sau beletristic. Materialul deistorie locală contribuie la ridicarea eficienței povestirii întrucât oferă posibilitatea selectării unuimaterial autentic și atrăgător, care creează în conștiința elevilor impresii vii, plastice, reale, desprelocurile în care se desfășoară evenimentul istoric.

Expunerea narativă, descriptivă, a unui material din istoria locală, servește ca punct de plecare pentru concluzii și generalizări. Povestirii îi urmează explicația, expunerea, întemeindu-se pe argumente naționale, pe baza materialului intuitiv și demonstrativ.

Prin conversație elevii sunt solicitați în formularea concluziilor și stimulați în activitateaindependentă de studiere a elementelor de istorie locală. În cadrul lecției, după expunereaconținutului ei științific, creându-se un cadrul afectiv favorabil, se poate introduce prezentarea unor documente, fragmente ale acestora, material beletristic, folcloric, care să completeze conținutul de idei cu elemente concrete ale istoriei locale. Desigur, prezentarea acestora trebuie să fie însoțită permanent de explicații care să argumenteze științific faptele relatate.

Expunerea conținutului științific al lecției este însoțită de prezentarea, descrierea, explicareaunui material intuitiv, demonstrativ.

Demonstrația este o metodă prin care profesorul are posibilitatea prezentării directe sauindirecte, prin imagini ale obiectivelor arheologice în scopul asigurării activității de învățare, o bazăde documentare bogată și sugestivă. Prin demonstrație, profesorul depășește simpla ilustrare a faptelor istorice și îi conduce pe elevi de la perceperea acestora, la efectuarea unor operații deanaliză, sinteză și comparare.

Demonstrația îmbracă forme variate, în funcție de mijloacele de învățământ specifice istoriei:

•Demonstrația cu ajutorul unor obiecte și urme istorice reale contribuie laformarea reprezentărilor și noțiunilor de istorie și le conferă trăinicie. O bunăsoluție, atunci când nu este posibilă aducerea unor obiecte în școală, este vizita lamuzee, pe șantiere arheologice, la diferite monumente istorice. Vizitele,excursiile prin localitățile din împrejurimi, care dețin o încărcătură istorică vastă,au un rol educativ foarte ridicat. Treptat, trebuie făcut cunoscut elevilor faptul că pe aceste locuri s-au petrecut fapte istorice, că locuitorii acestei zone și-au aduscontribuția lor la prima carte a neamului, istoria. Localitățile din împrejurimi: Reghin, Târgu-Mureș, Sighișoara, Alba-Iulia, marile lor complexe muzeistice,trebuie să fie, de asemenea, locuri de atracție pentru elevii noștri pentru că acolo,în muzeu, elevul vede altfel istoria.

• Necesitatea demonstrării cu ajutorul izvoarelor de istorie locală este dovedită în practica școlară. „Profesorul poate folosi izvoare de istorie locală, arheologie,documente, fragmente din cronici, din arhivele instituțiilor, inclusiv ale școlilor locale. Practica școlară atestă faptul că izvorul istoric local poate fi folosit întoate momentele lecției, acolo unde profesorul consideră că are cel mai mareefect și poate fi integrat în istoria patriei. Arhivele școlilor constituie o sursă importantă de documentare atât pentru școala respectivă, cât și pentru reconstituirea activității unor personalități, cândva elevi ai școlii respective”.(Felezeu, C. 1998, pag.73).

•În predarea – învățarea istoriei, demonstrația cu ajutorul beletristicii dă posibilitatea prezentării faptelor istorice în forme accesibile, plastice. Există opere literare care reflectă în mod autentic realitatea istorică și au valoare artistică deosebită.

•Demonstrația prin reprezentări grafice: tablouri, fotografii, hărți, planuri, au oimportanță deosebită deoarece prezintă în fața elevilor imagini pe care ei nu le pot percepe în mod direct, obiecte vechi, imagini ale unor personalități istorice, scene ale unor evenimente istorice.

•Demonstrația cu ajutorul mijloacelor audio – vizuale imprimă lecției dinamism șidă posibilitatea elevilor de a observa fenomene petrecute în istorie, care altfelsunt inaccesibile.Eficiența metodelor și mijloacelor de învățare a istoriei în clasa a IV –a crește în măsura încare profesorul sau învățătorul reușește să trezească curiozitatea și interesul elevilor. Utilizarea oricărei metode trebuie să asigure o îmbinare firească a activității independente a elevului, cu cea în grup. Activitatea independentă, individualizată, diferențiată, creează condiții optime pentruactivitatea fiecărui elev, iar o bună coordonare a activității în grupe mai mari sau mai mici îi pregătește pentru integrarea socială, le dezvoltă abilitățile de comunicare.

CAPITOLUL III

Valorificarea elementelor de istorie locală în cadrul orelor de istorie la clasa a IV-a

Scopul cercetării:

,,Cercetarea pedagogică are ca scop explicarea, înțelegerea, optimizarea, inovarea,reformarea și prospectarea activității de însușire și educare în viziunea sistemică, bazându-se peinvestigarea teoretică și/sau practic – aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre componetelefenomenului educațional”. (Bocoș, M., 2007, pag. 9).

Cercetarea pedagogică efectuată de cadrele didactice, este cercetare – acțiune, cercetare practic – aplicativă, experimentală și prin aceasta se valorifică experiența, dar experiența seîmbogățește prin experimentare.

Printre caracteristicile cercetării pedagogice amintesc: 

 – „caracterul inductiv -presupune acumularea de date care duc la îmbogățirea teoriei și practiciiexperimentale.

-caracterul ameliorativ- conduce la optimizări, perfecționări, inovări și reformări ale proceselor educaționale.

-caracterul prospectiv- vizează realizarea educației și modelarea personalității în perspectivacerințelor dezvoltării sociale, a exigențelor societății.” (Bocoș, M., 2007, pag.10).

Formarea personalității umane în cadrul restrâns, este rezultatul educației morale, civice și patriotice. Educația patriotică înseamnă formarea de reprezentări, noțiuni care să ducă la formarea conștiinței patriotice și atitudini, convingeri, care duc la formarea conduitei patriotice.

Educația patriotică se realizează prin mai multe discipline, dintre care cea mai importantăeste disciplina istorie.

Prin cercetarea – acțiune în cadrul disciplinei istorie,am dorit să testez cunoștințele elevilor la disciplina istorie, să ameliorez procesul de predare – învățare prin metodele folosite și prinintroducera elementelor de istorie locală care să ducă la formarea sentimentului de dragoste față de patrie, față de trecutul glorios al poporului nostru în luptele pentru dreptate, libertate șiindependență, dragoste față de locurile natale, de familie, de cei apropiați, a sentimentului patrioticla elevi.

Toate acestea depind de pregătirea și experiența cadrului didactic, de căldura cu care el letransmite elevilor evenimentele istorice, de exemplul său personal. Pentru a reuși acest lucru,dascălul trebuie să fie, în primul rând, el un bun patriot.

3.1 Obiectivele si tipul cercetării

Obiectivul general

Formarea sentimentului patriotic la elevi prin cunoașterea și valorificarea elementelor deistorie în general și de istorie locală în special.

Obiectivele cercetăii

– utilizarea de metode adecvate pentru determinarea obiectivă a nivelului de pregătire a copiilor;

– înregistrarea, valorificarea și compararea rezultatelor obținute cu elevii clasei a IV-a în etapa preexperimentală, experimentală, postexperimentală;

– analiza rezultatelor obținute în activitatea didactică, în urma utilizării metodelor specifice în predarea – învățarea istoriei;

– măsurarea gradului de implicare a elevilor, învățătorului si părinților în derularea activitățiididactice.

Tipul cercetării: cercetare-acțiune

3.2 Ipotezele și variabilele cercetării

Ipoteză generală

Dacă valorificăm elementele de istorie locală, în cadrul lecțiilor de istorie, atunci seformează sentimentele patriotice la elevi.

Ipoteza specifică

Valorificarea elementelor de istorie locală prin utilizarea de modalități specifice în predareaistoriei: vizitele la muzee, acțiuni culturale la monumentele istorice, excursii pe teme istorice, duc laformarea sentimentelor patriotice la elevi.

Variabilele cercetării

a)Variabila independent

-elementele de istorie locală-metodele folosite: excursii, vizite, acțiuni cultural

– patriotice la Monumentul Eroilor din localitate

-modalitățile și instrumentele folosite în cercetarea pedagogic

b)Variabila dependentă

1.accesibilizarea și eficientizarea predării lecțiilor de istorie cu conținut local și național

2.îmbunătățirea performanțelor școlare

3.formarea și dezvoltarea comportamentelor și conduitei elevilor

 4.formarea și dezvoltarea sentimentului patriotic local și național

3.3 Coordonatele generale ale cercetării

Locul de desfășurare a cercetării

Școala general numărul 7 Hunedoara, județul Hunedoara

Perioada de desfășurare a cercetării

Anul școlar 2015,semestrul I

Eșantionul de participanți

În cadrul cercetării am investigat două grupe de elevi de clasa a IV-a.Numărul de elevi este de 15.Nivelul de pregătire al elevilor este asemănător.

Pentru grupa de controls-a parcurs material în mod obișnuit,iar pentru cea experimental am folosit metode interactive ca:jurnalul dublu,harta conceptual,metoda portofoliilor.

Eșantionul de conținut

– conținut curricular de istorie la clasa a IV-a

– conținutul manualului, a didacticii disciplinei, a ghidului metodologic

– conținutul elementelor de istorie locală

– conținuturile dobândite prin vizite și excursii pe teme istorice

– conținuturile dobândite în cadrul manifestărilor patriotice organizate la monumentul eroilor cuocazia evenimentelor istorice.

3.4 Coordonatele metodice ale cercetării

3.4.1 Metodele de cercetare utilizate

Pentru testarea ipotezei s-au utilizat următoarele metode de cercetare: observația sistematică,metoda studierii documentelor școlare, metoda studierii documentelor istorice, metoda testelor,metoda analizei produselor activității elevilor, experimentul didactic.

Observația sistematică presupune urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unuieveniment, realizîndu-se prin prisma scopului cercetării și a ipotezei cercetării.În cazul de față, observația a fost valorificată la clasa supusă cercetării, stabilindu-se în prealabil aspectele ce trebuie observate: implicarea copiilor în activități și rezolvarea sarcinilor,comportamentul copiilor în relațiile cu colegii, cu învățătorul și cu alte persoane, reacțiile copiilor,alte evenimente ivite pe parcurs, cu relevanță în cercetare.

Metoda studierii documentelor școlare

În etapa de documentare am studiat documentele școlare: curriculum-ul cu obiectivele șitemele prevăzute la disciplina istorie, manualul de istorie de clasa a IV-a -Editura Aramis, ghidul metodologic de aplicare a programei de istorie în ciclul primar, metodica predării istoriei în ciclul primar.Folosind această metodă am putut face corelarea între obiectivele, curriculumul și conținutul lecțiilor din manual, din care unele sunt la alegere, potrivit programei școlare.

Metoda studierii documentelor istorice:

Tot în etapa de documentare am folosit metoda studierii documentelor istorice. Pe lângă altedocumente studiate am cercetat documentele referitoare la trecutul localității noastre. Am consultat următoarelor documente:

-Regiunea Hunedoara ghid touristic-Octavian Floca

-Prima epistolă către hunedoreni-Romulus Vasile Ioan

-A doua epistolă către hunedoreni-Romulus Vasile Ioan

Datele istorice locale culese din aceste documente au fost intercalate în cronologia evenimentelor deistorie locală la clasa a IV-a, fiecare la tema corespunzătoare .

Metoda analizei produselor activității

Această metodă presupune analiza, potrivit scopului și obiectivelor cercetării, a datelor oferite de componetele portofolului celor care învață. „Componetele portofolului elevilor, respectiv produselor activității lor, reprezintă obiectivări și condensări ale demersurilor și rezultatelor lor,corelate cu acțiunile desfășurate de ei în cadre formale, nonformale și informale”. (Bocoș, M.,2007, pag. 108).

Analiza portofoliilor elevilor mi-a oferit date în legătură cu anumite trăsături, aspecte șiatribute distinctive ale personalității lor (preocupări, înclinații, interese, nevoi educaționale), a creat posibilitatea de a anticipa modalități concrete de formare și modelare a personalității subiecților, precum și modalităților de intervenție în manifestările lor comportamentale. Dintre componetele portofoliilor efectuate cu elevii amintesc: proiecte, referate, compuneri,teste de cunoștințe, fișe de lucru, desene, caiete de notițe.

Metoda testelor

Această metodă s-a folosit pentru obținerea de informații în legătură cu personalitateasubiecților investigați, cu nivelul de competențe și cunoștințe al acestora, cu comportamentele lor. Testul reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr-o serie de itemi, care vizeazăcunoașterea nivelului de cunoștințe, capacități, competențe, comportamente, etc.

Itemul este o întrebare, o temă, o probă, o problemă teoretică sau practică ori o unitate deconținut care reprezintă o parte independentă a testului. Am folosit teste pedagogice de cunoștințe și de tip individual destinate studierii nivelului decunoștințe și al fondului educațional al subiecților în vederea ameliorării practicilor educative.

Am folosit teste inițiale pentru a stabili nivelul cunoștințelor elevilor la început.

Teste formative în scopul verificării gradului de asimilare și înțelegere a cunoștințelor șiachizițiilor, stabilirii valorilor variabilelor dependente și adoptării de măsuri ameliorative.

Testele finale pentru a stabili evoluția eșantioanelor experimental și de control în diferitele faze ale experimentului:

-Compararea datelor finale cu cele inițiale la ambele eșantioane,

-Stabilirea diferitelor rezultate obținute între cele două eșantioane,

-Stabilirea eficienței noii modalități de lucru

3.4.2 Resurse material utilizate

Resursele materiale utilizate în cadrul cercetării:

 Documentele curricular

-Programa de istorie la clasa a IV-a

-Manualul de istorie – clasa a IV-a

-Ghidul metodologic de aplicare a programei de istorie în ciclul primar

 -metodica predării istoriei în ciclul primar

Documente istorice

-Istoria ilustrată a poporului român – C. Giurescu

-Regiunea Hunedoara,ghid turistic

-Prima si a doua epistolă către hunedoreni

-Istoria poporului roman

-Colecția magazine istoric

Alte materiale

:-Planșe istorice

-Atlase istorice

-Tablouri, portrete istorice

-Filme istorice

-Monumentele istorice vizitate

-Muzeele istorice vizitate

-Monumentul eroilor din oraș

-Plăcile memoriale din localitate

-Cărțile de literatură istorică

-Cărți istorice

-Cântecele patriotice

-Drapelul României, Stema României

-Vizită la Castelul Corvinilor

3.4.3 Instrumente de cercetare

-teste pedagogice

3.5 Descrierea experimentului didactic

„Scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării ( în ambelevariante înregistrându-se un spor de cunoaștere) și, eventual, de a sugera alte întrebări sau ipoteze.”(Bocoș, M., 2007, pag.84).

Prin experimentul pedagogic se provocă anumite fapte pedagogice în scopul studierii lor. Pe baza rezultatelor colectate obținem confirmarea sau infirmarea ipotezei.

Experimentul s-a desfășurat în trei etape.

3.5.1 Etapa preexperimentală

În etapa preexperimentală( pretestul)se stabilește nivelul existent de cunoștințe în momentulinițierii experimentului didactic și se stabilește atât grupa experimentală cât și cea de control.

Modalitatea de lucru cea mai frecvent utilizată în această etapă este testul inițial sau pretestul care trebuie să fie identic pentru cele două eșantioane. La începutul semestrului I, li s-aaplicat copiilor din cele două grupe un test de evaluare a cunoștințelor care a cuprins itemiireferitori la cunoștințele istorice însușite de elevi în cadrul lecțiilor de citire cu conținut istoric saudin alte surse.

TEST INIȚIAL

1.Cine sunt strămoșii noștri?

2.Cu ce se ocupau ei?

3.Când este atestat orașul nostru?

4.Care sunt statele feudale românești?

5.Care este domnitorul amintit în lecția Condeiele lui Vodă ?

6.Care este domnitorul pe care l-au ajutat feciorii Vrâncioaiei?

7.Ce fapte de seamă a făcut Mihai Viteazul?

8.Ce știți despre Iancu de Hunedoara?

9.Ce sărbătorim la 1 Decembrie?

10.Ce semnificație istorică are această zi?

Punctajul maxim pentru fiecare item este de 5 puncte.

Între 46-50 puncte – calificativul FB.35-45 „ – „ – B22-34 „ – „ – S

La clasa experimental s-au obținut următoarele rezultate:

Grupe de calificative nr elevi procentaj%

FB 4 26,66%

B 7 46,66%

S 2 13,33%

I 2 13,33%

Punctaj 77,98%

În urma testului aplicat s-a observat că doi elevi nu au găsit răspunsurile la întrebări, înlecturile studiate în anii anteriori. Elevii au dobândit calificativele : B -7 și FB – 4. Acest lucru arată că majoritatea elevilor posedă cunoștințe necesare pentru a putea începe studiul istoriei în modorganizat.

La clasa de control s-a aplicat accelași test.S-au obținut urmatoarele rezultate:

Grupa calificativelor numar elevi procentaj

FB 4 26,6%

B 6 40%

S 3 20%

I 2 13,33

Punctaj 74,93%

Comparând rezultatele celor două eșantioane s-au obținut următoarele diferențe:

Efectuând procentajele, față de punctajul maxim posibil, s-au obținut 77,98% la clasa experimentală și 74,93% la clasa de control. Diferența este de 3,05 %.Având în vedere diferența de procentaj, se poate spune că rezultatele obținute la cele două eșantioane sunt foarte apropiate.

3.5.2 Etapa experimentală

În etapa experimentală, a testului de progres, la clasa experimentală am introdus variabila independentă și elementele de istorie locală la unitatea de învățare istoria locală, metodele folosite, instrumentele de cercetare. În acest timp la clasa de control, activitatea s-a desfășurat în mod obișnuit .

La clasa experimentală, proiectarea, realizarea și evaluarea au fost efectuate din perspectiva variabilei independente, potrivit ipotezei specifice: valorificarea elementelor de istorie locală prinvizite, excursii, activități cultural – artistice pe teme istorice.

Copii au lucrat la un portofoliu cu tema: Stramoșii noștri.

Elevii și-au distribuit rolurile în cadrul clasei experimentale. Au realizat desene, compuneri,au adunat texte literare, diferite materiale documentare. Portofoliul a cuprins:

-Portretele conducătorilor daci și romani

-Hărți istorice-Imagini cu monumentele istorice:

Columna lui Traian și Monumentul de la Adamclisi

-Imagini cu ruinele de la Sarmisegetuza

-Texte și poezii, legende, despre strămoșii noștri

-Fragmente din scrierile antice despre strămoșii noștri

-Compuneri pe această temă.

Bibliografie:Cântecul Columnei de Al. MitruPoezia:

 Decebal către popor 

de G. Coșbuc

 Povestiri istorice

de Al.Mitru

TESTUL FORMATIV

1.Care sunt cele mai vechi date despre orașul nostru?

………………………………………………………………………..

2.Întinderea Daciei lui Burebista

…………………………………………………………………………

3.Desfășurarea primului război daco- romanAnii……………………………………………..

4.Romanizarea dacilor s-a realizat prin:- colonizarea cu locuitorii din………………

– folosirea limbii………………..ca limbă oficială

– conviențuirea dacilor cu……………………

5.Care domnitor român a luptat mai întâi cu turcii? Anul și locul bătăliei………………..

6.Cine a fost Iancu de Hunedoara?Cu cine a luptat? Bătăliile mai importante……………………………

7. Anii de domnie a lui Mihai Viteazul……………………………………….

Bătăliile cu turcii…………………………………………………..

8.Prima Unire – descriere……………………………….

Bătălia de la Șelimbăr………………………

Intrarea în Alba- Iulia…………………

Cucerirea Moldovei……………………….

Destrămarea Unirii……………….Cauzele………………………..

9.Menționați reprezentații cei mai importanți ai revoluței de la 1848 din:

ȚaraRomănească………………………………

Moldova…………………………………………..

Transilvania……………………………………..

Cum s-a sfârșit revoluția de la 1848 în Țara Românească?

10.Când și cum și-a cucerit România Independența de stat?………………………………………………………………………….

Rezultatele obținute la test:

3.5.3 Etapa postexperimentală

În perioada de recapitulare finală, elevii au pregătit și un portofoliu, în paralel, pe aceastătemă. După parcurgerea perioadei de recapitulare finală, am dat elevilor spre rezolvare un test deevaluare. Acest test a fost dat și clasei de control, care a parcurs materia în mod obișuit, între celedouă teste: inițial și final ( de evaluare).

TEST DE EVALUARE FINALĂ

1.Cum s-a format poporul român? Dar limba română? ……………………………………………………..

2.Care au fost primele formațiuni statale în Transilvania? …………………………………………………

3.Cum s-a întemeiat statul medieval Țara Românească? ……………………………………………………

4.Cum s-a întemeiat Moldova? ………………………………… Anul…………………………………

5.Care domnitori au fost cei mai vajnici apărători ai neatârnării țării?Țara DomnitorulAnii de domnieLupta, anul, localitatea

6.Cum s-a realizat prima Unire? …………………………………………………………………………….

Domnitorul……………………………….. Anul……………………………………………………………..

7.Cum s-a înfăptuit Unirea din 1859? ……………………………………………………………………

Reformele lui Cuza…………………………………………………………………………………………….

8.Cum s-a obținut Independența de Stat a României? ………………………………………………..

Cine era conducător……………………………………………………………………………………………

Bătăliile mai importante ………………………………………………………………………………………

9.Cum s-a înfăptuit România Mare? ………………………………………………………………………..

10.Ce îndatorire avem noi față de înaitașii noștri? ………………………………………………………..

Fiecare întrebare este notată cu 5 puncte. Se pot obține maxim 50 de puncte :Între 46-50 – FB35.45-B22-34 – S.

Rezultatele obținute la test:

Procentajul este de 88,40%.

Reyultate obținute la clasa de control:

  S-au obținut 6 calificative de foarte bine, 6 calificative de bine,2 de satisfăcător și un insuficient.

Ilustrarea grafică a rezultatelor testului final la clasa de control.

CAPITOLUL IV

Prezentarea, analiza și valorificarea cercetării

După parcurgerea etapelor de cercetare, în urma testării s-au obținut următoarele rezultate:La clasa experimental s-a obținut din punctajul maxim posibil procentajul și diferența de procentaj după cum urmează în tabelul de mai jos.

La clasa experimentală diferența de progres între testul inițial ( 77,98%.) și testul final(88,40%) este de 10,42% .

Numărul calificativelor de FB a fost în continuă creștere. Calificativul Bine a scăzut de la Testul inițial la Testul I de progres, apoi a rămas constant. Calificativul Suficient a urcat de la Testul inițial la Testul 1 de progres, apoi a fost în coborâre.Calificativul insuficient a scăzut de la Testul inițial la Testul 1de progres la zero și la celelalte teste s-a menținut la această valoare.

Diferența de progres Între eșantionul experimental și cel de contol:

Se observă o diferență de progress între clasa experimentală și cea de control de 5,35 % ceea ce înseamnă că rezultatele obținute la clasa experimentală sunt mai bune. Au atitudini mai sănătoase cu mai mare grad de responsabilitate, acest lucru se vede și în reacțiile copiilor. S-a observat că pe parcurs, elevii participau cu mai multă însuflețire la acțiunile patriotice desfășurate. S-a observat o anumită doză de maturitate în comportarea lor.

CAPITOLUL V

Concluzii

Cercetarea – acțiune pe care am desfășurat-o pe parcursul anului școlar s-a înscris încadrul activităților instructiv – educative care, prin rezultatele lor, au dorit să confirme ipoteza de bază de la care am plecat, a obiectivelor cercetării și contribuie la îmbunătățirea metodelor de predare a lecțiilor de istorie, la accesibilizarea acestei discipline de învățământ, la găsirea unor mijloace adecvate de utilizare a cunoștințelor și noțiunilor de istorie în combinații diferite.

Elementele de istorie locală, pe care am urmărit să le includ în temele predate, în diferitemomente ale lecțiilor, au dat o notă de originalitate, mărind interesul elevilor pentru studiul istoriei. Abordarea unei modalități de lucru prin care elevul este pus în fața izvoarelor istorice, urmeistorice, documente, să le observe direct, acestea contribuie la înțelegerea faptelor și evenimentelor istorice, la formarea de reprezentări și noțiuni istorice care, la rândul lor, duc la formarea primelor elemente ale sentimentelor poatriotice la elevi, la formarea primelor trăsături ale personalității copiilor.

Analizând și comparând rezultatele de la pretest cu cele de la testele 1, 2 și 3 de progres și de la cel final de cunoștințe, se observă o creștere a numărului elevilor cu calificativul  FB și  B și o descreștere a celor cu S și I (a se vedea graficul cu calificativele).Ca procentaje, la clasa experimentală s-a obținut un progres de 10,42%, iar la clasa de control, un progres de 5,07 %.

Diferența de progres între cele două eșantioane este de 5,35 %,ceea ce demonstrează eficiența metodelor folosite în predare – învățare la clasa experimentală, eficiența variabilei independente.

Din analiza acestor procentaje se poate spune că ipoteza cercetării s-a confirmat -metodele folosite în predare – învățare au dus la formarea de reprezentări și noțiuni istorice la elevi.

•elevii și-au lărgit sfera de noțiuni și reprezentări istorice:

•elevii din clasa experimentală s-au remarcat, dovada fiind diferența de procentaj de 5,35 %(în plus);

•rezultatele experimentului sunt pozitive și reflectă evoluția copiilor;

•în comportarea copiilor se observă o oarecare maturitate, o anumită responsabilitate în participarea la acțiunile patriotice;

•educația patriotică nu este numai necesară, dar este și posibilă la vârsta școlară mică;

• experimentul didactic realizat și-a dovedit eficiența;

Recomandări educaționale

•diversificarea modalităților de realizare a educației patriotice;

•alegerea judicioasă a mijloacelor didactice;

•revizuirea politicilor educaționale privind realizarea educației patriotice în școală;

Modalități de diseminare a rezultatelor

•la lecții deschise, în cadrul comisei metodice și a cercului pedagogic;

•activități în care sunt invitați părinții;

• prezentarea de referate în cadrul sesiunilor de comunicări științifice, al simpozioanelor naționale;

•articole în reviste de specialitate;

Originalitatea cercetării

•folosirea de metode și mijloace didactice corespunzătoare temei de cercetare;

•urmărirea în permaneță a comportamentelor elevilor pe tot parcursul experimentului;

•oferirea de exemple concrete potrivit temelor studiate;

Limite ale cercetării

•nu fiecare lecție se poate studia în muzeu sau la locul evenimentului;

•există „dificultăți în evaluarea asimilării noțiunilor de istorie”; (Ghircu, A., în Bocoș, M., 2007, pag.217-218);

•există „dificultăți în evaluarea comportamentelor, în studierea și analiza cantitativă a modificărilor de comportament, de interese, de atitudini, de sisteme de evaluare, etc. la nivelul subiecților investigați” . (Bocoș, M., 2007, pag. 218).

Deschideri spre alte teme de cercetare

•educație și responsabilitate;

•urmărirea comportamentului elevilor chestionați pe traseul școlar în gimnaziu;

• problema poate fi cercetată și din alte perspective;

BIBLIOGRAFIE

Alecu, E., (2005), Cercetarea pedagogică, suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca,Extensia Târgu-Mureș.

Bocoș, M., (2002), Instruirea interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Ediția a II-a, revăzută, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca.

Bocoș, M., (2003), Cercetare pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice, Ediția a II-a, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Bocoș, M., (2007), Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca.

Bocoș, M., Catalano, H., (2008), Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Volumul 1, Cercetări-acțiune, Colecția Pedagogia, Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca.

Cerghit, I., (2006), Metode de învățământ, Ediția a-IV-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași.

Chiș, V., (2004), Pedagogia contemporană- Pedagogia pentru competențe, Editura Casa Cărții deȘtiință, Cluj-Napoca.

Cristea, S., (1998), Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Cucoș, C., (2002), Pedagogie, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași.

Drăgan, I., Nicola, I., (1995), Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipom,Târgu-Mureș.

Dragătoiu, I., (1995), Introducere în metodologia cercetării științifice, Editura Universității „Dimitrie Cantemir” Târgu-Mureș.

Almaș, D., (1985), Itinerare patriotice, Editura Sport – Turism, București.

Bălcescu, N., (1985), Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul, Editura Minerva, București.

Beniuc, M., (1983), Patria – în Colecția de poezii patriotice „La trecutu-ți mare, mare viitor” , Editura Albatros, București.

Botez, D., (1971) „Patria mea” în Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București

.Coșbuc, G., (1985), Poezii – Editura Biblioteca pentru toți, București.

ANEXE

PROIECTE DIDACTICE LA DISCIPLINA ISTORIE

Scoala:

Clasa: a IV-a

Data:

Durata: 50`

Disciplina: Istoria Românilor 

Unitatea de invatare: Țările Române in Evul Mediu

Subiectul:Lupta tarilor romane pentru apararea independentei (sec. XIV-XVI)

Tipul lectiei: predare-invatare

Obiective operationale:

•O1: sa identifice din portretele prezentate domnitorii amintiti in lectie ( Mircea cel Batran, VladTepes, Iancu de Hunedoara, Stefan cel Mare );

•O2: sa descrie intr-o maniera simpla si clara un fapt/proces istoric folosind surse istorice indicate.

•O3: să localizeze în spațiul geografic și în timpul istoric, evenimentele studiate și să indice corect peharta istorică;

•O4: să aprecieze faptele de luptă ale înaintașilor Strategia didactică:

metode:conversația, expunerea sistematică a cunoștințelor, problematizarea, explicația, învățarea prindescoperire, interpretarea de texte, munca cu manualul, munca cu harta;

mijloace de învățământ:harti istorice, portretele romanilor, imagini ale luptelor, atlas istoric, fise de muncaindependenta, pe echipe, rebus, caseta audio, casetofon, postituri.

bibliografie:Ghid metodologic de aplicare a programei scolare de istorie la clasa a IV-a,

Manualul Istoria Romanilor  – editura Aramis, Istoria Romanilor ,auxiliar pentru elevi si cadre didactice, Edit. Euristica, Iasi,2006.

Forme de organizare:frontală; individuală, pe grupe

Evaluare:continuă

FISA DE LUCRU

exercitiul 1

Mircea cel Bătrân a domnit între anii ………………..

.Mircea cu armata sa îi învinge în anul ……… pe turci, la ………….

Exercitiul 2

Vlad Tepes a domnit între anii …………… .

Pedeapsa obișnuită era ………………………. .

Exercitiul 3

Iancu de Hunedoara a domnit între anii ……………….. .

În anul ……, îi zdrobește pe otomani în bătălia de pe ………… ieșind ………. .

Exercitiul 4

Ștefan cel Mare a domnit între anii …………………… .

Dorința lui era să mențină independența …………………

.Marile lupte au loc la:

a)………………., în anul ………………… cu ……………. .

 b)………………., în anul ………………… cu ……………. .

REBUS

1.Vlad Țepeș era supranumit și ………….;

2.Turci sau ……….;

3.Un istoric îl numea pe Mircea “principele cel mai puternic și cel mai ……;

4.Conducător al turcilor cu care s-a luptat Mircea.

5.A domnit 47 de ani;

6.Voievod al Țării Românești între 1386-1418; 

ANEXA2

Proiect de lecție

Clasa a IV-a

Obiectul: Istoria românilor 

Subiectul: Unirea politică a Țării Române în timpul lui Mihai Viteazu.

Obiective: – să arate necesitatea și posibilitatea înfăptuirii unirii- să arate însemnătatea unirii lui Mihai Viteazu- să indice cauzele destrămării unirii lui Mihai Viteazu.

Metode: expunerea, conversația, explicația, demonstrația, problematizarea.

Mijloace de învățământ: harta istorică, atlasul istoric, fișe.

Tipul lecției: dobândire de cunoștințe

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

CASTELUL CORVINILOR DIN HUNEDOARA

CETATEA DEVEI

STATUIA LUI DECEBAL DEVA.