Rolul Investitiilor Straine In Dezvoltarea Economica In Republica Moldova
Teză de licență
Rolul investițiilor străine în dezvoltarea economică în Republica Moldova
Specialitatea: 365.1 – Economie Mondială și Relații Economice Internaționale
Cuprins
Introducere
1. TEORIE GENERALĂ PRIVIND INVESTIȚIILE.
1.1 Conceptul de investiții străine, definirea și clasificarea lor
1.2. Teoriile economice privind investițiile străine
1.3. Evoluția volumului și a structurii investițiilor străine pe plan mondial
2. IMPACTUL INVESTIȚIILOR STRĂINE ASUPRA ECONOMIEI REPUBLICII MOLDOVA.
2.1. Impactul investițiilor străine asupra creșterii economice și competivitatea companiilor cu capital străin față de companiile locale
2.2. Influența investițiilor străine asupra producătorilor locali
2.3. Impactul investițiilor străine asupra comerțului extern
3. PARTICULARITĂȚILE ATRAGERII ȘI FUNCȚIONĂRII INVESTIȚIILOR STRĂINE ÎN ECONOMIA REPUBLICII MOLDOVA
3.1. Analiza climatului investițional în diferite categorii de țări
3.2 Dinamica investițiilor străine în economia Republicii Moldova
3.3 Posibilități de atragere a noi investiții străine în Republica Moldova
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
LISTA ABREVIERELOR
ADNOTARE
ANEXE
Introducere
Investițiile reprezintă nu alt ceva decît partea din venit cheltuită pentru formarea capitalului. În prezent acestea joacă un rol tot mai important, ele de fapt favorizînd implimentarea realizărilor progresului tehnico-științific în practică. Datorită investițiilor în întreprinderi de obicei se creează o multitudine de locuri noi de muncă, are loc schimbul de experiență în diferite domenii ale activității economice. Defapt chiar conducerea a diferitor state care duce o politică cît de cît rațională mereu se stăruie să creeze un climat investițional cît mai prielnic în favorea dezvoltării economice ulterioare a statului său.
Actualitatea temei de cercetare constă în identificarea rolului investițiilor străine ca unul dintre factorii de creștere economică a Republicii Moldova. În condițiile actuale, dezvoltarea economiei mondiale și a relațiilor economice internaționale a diverselor forme ale investițiilor străine directe determină impactul pe scară largă și multilateral, pe care îl poate avea asupra dezvoltării socio-economice a țărilor recipiente de investiții, ceea ce condiționează analiza IS ca unul dintre factorii primordiali ai creșterii economice.
Fluxul capitalului străin facilitează soluționarea multor probleme, de care se confruntă țările importatoare de capital, de aceea atragerea și integrarea eficientă a investițiilor străine directe în sistemul factorilor de creștere economică constituie cea mai importantă sarcină strategică și tactică a Republicii Moldova. Noile realități ale relațiilor economice globale actuale condiționează obiectiv necesitatea ajustării strategiilor politicii industriale, desfășurate în țările care exportă și recepționează capital străin în formă de investiții.
Investițiile constituie suportul material al dezvoltării economice durabile a unei țări. Activând într-un mediu concurențial la nivel regional și global, în condițiile liberalizării continue a circulației persoanelor, mărfurilor, dar și a capitalului, țările sunt în competiție permanentă, inclusiv în domeniul atragerii investițiilor –atât ale investitorilor locali, cât și celor străini.
Rolul investițiilor străine în economia unei țări este incontestabil: lanțul de efecte pe care le generează se repercutează atât asupra producției de bunuri și servicii, cât și asupra consumului, motivând simultan cererea și oferta. Din acest motiv, problema promovării procesului investițional rămâne în permanență actuală în lume și, cu atât mai mult, în Republica . În acest context se discută despre climatul investițional favorabil din , despre susținerea inițiativei sectorului privat în domeniul desfășurării procesului investițional și despre succesele obținute în acest domeniu.
Scopul și obiectivele tezei prezintă analizarea și determinarea valorii investițiilor străine, fiind unul dintre cei mai importanți factori ai dezvoltării economice a statelor lumii, identificarea factorilor ce determină fluxul de investiții îmtr-o țară, analiza activității investiționale în Moldova.
Domeniul de cercetare îl prezintă rolul investițiile străine în dezvoltarea economică a Republica Moldova.
Semnificația teoretică a lucrării constă în aprofundarea și constatarea factorilor pozitivi și negativi de influență a IS asupra creșterii economice, studierea condițiilor și a mecanismului de maximizare a efectelor IS pozitive și minimizare a celor negative pentru economia țărilor recipiente. Prevederile existente și teoria completează rezultatele obținute în teză, concepute pentru domeniile specifice de aplicare, în special în condițiile actuale ale economiei naționale. Rezultatele și concluziile cercetării pot fi utilizate pentru dezvoltarea în continuare a cercetărilor referitoare la studierea impactului IS asupra dezvoltării țărilor cu economie de tranziție.
Suportul teoretico-științific și metodologic al tezei. Fundamentarea teoretică și metodologică a cercetării științifice va fi axată pe abordarea conceptului de investiții străine, criteriile general cu privire la procesele investiționale din cadrul sistemului economic național și global, principiile analizei comparative.
Studiul a fost efectuat în citeva etape:
Colectarea materialelor teoretice privind definirea, clasificarea și determinarea rolului investițiilor străine în dezvoltarea economică a statelor, pe baza viziunilor urm[torilor autori Angelescu C., Stănescu I., Deniță Ioan, Doltu Constantin, Doltu Constantin, Dumitrescu Sterian, Ana Bol, Gangan A., Hîncu Rodica, Lazăr M. Cistelecan, Matei Mirela, Moldovanu Dumitru.
Colectarea și acumularea informațiilor statistice ce caracterizează fluxul investițiilor străine;
Formularea recomandărilor de atragere a investițiilor străine directe;
Scopul și sarcinile lucrării au determinat structura tezei ce cuprinde: introducere, trei capitole, care constituie conținutul de bază al cercetării, sinteza rezultatelor, concluzii, literatura selectivă studiată și anexele.
Astfel, în introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul și obiectivele cercetării, domeniul de cercetare, semnificația teoretică a lucrării, suportul teoretico-științific și metodologic al tezei. Teza este compusă din introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie și anexe.
Teorie generală privind investițiile se definește ce sunt investițiile străine, clasificarea acestora, sunt caracterizate tipurile de investiții, funcțiile investițiilor străine, pe baza idieilor economiștilor: P. Samuelson, P. Masse, Mirela Matei ; Sunt prezentate ipotezele și teoriile economice privind investițiile străine precum și evoluția și structurarea acestora pe plan mondial.
Impactul investițiilor străine asupra economiei republicii moldova arată impactul investițiilor străine asupra creșterii economice a Republicii Moldova în comparație cu companiile autohtone, structura investițiilor străine în diferite sectoare ale economiei, precum și cum influențează investițiile străine asupra activității economice a companiilor din țară, precum și influența investițiilor străine asupra comerțului extern și asupra economiei în ansamblu este diferită de la o țară la alta și în principiu, efectele aduse de IS asupra dezvoltării economice a unei țări sunt în majoritatea cazurilor pozitive.
Particularitățile atragerii și funcționării investițiilor străine în economia republicii moldova prezintă o analiză a climatului investițional în diferite categorii de țări, și anume care sunt factorii ce îi atrag pe investitori întro țară sau alta, este caracterizată dinamicai investițiilor străine în economia Republicii Moldova arătându-se sectoarele ce beneficiază de investiții într-o proporție mai mare, precum importanța Guvernului de maximizarea a posibilităților de atragere a investițiilor străine în Republica Moldova.
Ultimul compartiment al tezei cuprinde, concluzii ce prezintă o generalizare asupra temei studiate, cum ar fi teoriile abordate, avantajele aduse de investițiile străine, precum și importanța investițiilor străine în dezvoltarea economică a Moldovei cât și unele recomandări privind îmbunătățirea climatului investițional din țară.
Cuvintele cheie utilizate sunt investițiile, economie mondială, investiții străine directe, investiții străine de portofoliu, creștere economică, politica de investiții, climat investițional, produs intern brut.
1. TEORIE GENERALĂ PRIVIND INVESTIȚIILE.
1.1 Conceptul de investiții străine, definirea și clasificarea lor
Investițiile străine, în cadrul unei industrii globale, constituie factorul-cheie fară participarea căruia procesul producției internaționale ar fi fost imposibil.
Într-un volum și o structură corespunzătoare, investițiile asigură înlocuirea și modernizarea tehnicii și tehnologiilor, sporirea producției și ofertei de bunuri, îmbunătățirea calității și competitivității acestora, crearea de noi locuri de muncă și nu în cele din urmă, creșterea calității vieții. Pornind de la aceste considerente, fiecare agent economic și fiecare economie națională construiește într-un mod explicit și implicit o strategie a dezvoltării economice în cadrul căreia investițiile au un rol esențial.
În plan teoretic, investiția constituie un plasament pe termen lung pentru care se prezumă efecte favorabile, o alocare de resurse, de capitaluri economisite, în activități profitabile, în speranța recuperării lor pe seama veniturilor viitoare, superioare; o modificare a patrimoniului generată de realizarea unor imobilizări corporale, necorporale și chiar financiare; un proces economic complex, generator al altor procese (de exploatare, de producție, prestații etc).
În plan practic, tot ceea ce întreprinde omul, entitatea sau comunitatea, pentru a-și depăși „condiția" statică, deci într-un context temporal dinamic înseamnă, în fapt, investiție, fiind vorba despre orice efort de creștere și instruire a tinerei generații, de formare a forței de muncă constituie o investiție continuă. Construcțiile de case, de fabrici, de întreprinderi, de școli și spitale, achizițiile de bunuri pentru folosință îndelungată, achizițiile de titluri și active financiare, constituie forme concrete, reale și diversificate ale investițiilor [10, pag.12].
În general, în literatura de specialitate dedicată aspectelor financiare ale funcționării economiei, noțiunea de investiții sau cheltuieli de investiții a fost și este interpretată diferit și utilizată cu mai multe sensuri. Acest concept este tratat fie destul de îngust și contradictoriu, fie atribuindu-i-se semnificații destul de ample și expansive.
Astfel, în sens restrîns, investițiile pot fi definite ca "totalitatea cheltuielilor efectuate cu scopul creării, achiziționării de noi fonduri fixe, perfecționării sau reconstruirii fondurilor fixe existente, pentru o perioadă lungă de timp" [15, pag.658], ea "reprezintă un adaos la capital sau la patrimoniul personal existent, rezultat din folosirea unei părți a economiilor obținute din activitatea perioadei respective, indiferent dacă se referă la elementele de capital fix sau circulant, la capitalul lichid sau la bunurile aflate în proprietatea menajelor". Investițiile deci, “reprezintă utilizarea economiilor pentru crearea de bunuri de capital și/sau stocuri de capital” [3, pag.223]. Printre unii economiști acțiunea de investire s-a impus ca achiziție de bunuri de echipament în scopul măririi capacității de producție numită formare de capital fix și sporirea stocurilor de capital.
Sensul mai amplu, întîlnit în monografiile economiștilor ce tratează mai mult latura microeconomică, afirmă că investițiile implică efort prealabil (financiar, material, de muncă) dar, ca o consecință, se planifică dinainte obținerea unor efecte multiplicatoare (tehnico-materiale, financiare și sociale). Astfel, „investiția reprezintă sacrificiul unei părți din consumul prezent pentru un (pa patrimoniul personal existent, rezultat din folosirea unei părți a economiilor obținute din activitatea perioadei respective, indiferent dacă se referă la elementele de capital fix sau circulant, la capitalul lichid sau la bunurile aflate în proprietatea menajelor". Investițiile deci, “reprezintă utilizarea economiilor pentru crearea de bunuri de capital și/sau stocuri de capital” [3, pag.223]. Printre unii economiști acțiunea de investire s-a impus ca achiziție de bunuri de echipament în scopul măririi capacității de producție numită formare de capital fix și sporirea stocurilor de capital.
Sensul mai amplu, întîlnit în monografiile economiștilor ce tratează mai mult latura microeconomică, afirmă că investițiile implică efort prealabil (financiar, material, de muncă) dar, ca o consecință, se planifică dinainte obținerea unor efecte multiplicatoare (tehnico-materiale, financiare și sociale). Astfel, „investiția reprezintă sacrificiul unei părți din consumul prezent pentru un (posibil și incert) consum viitor” [14, pag.1]. Latura definitorie a acestui concept, în această abordare, este sacrificiul făcut întotdeauna în speranța că acel consum viitor va fi mai mare decît cel sacrificat în prezent. Se observă existența unor două atribute în joc: timpul și riscul. Sacrificiul are loc în prezent și este sigur. Recompensa pentru el vine mai tîrziu și mărimea ei este incertă.
P. Samuelson (Paul Anthony Samuelson (15 mai, 1915 – 13 decembrie 2009) a fost un economist american cunoscut pentru munca sa în multe domenii ale economiei. El a fost medaliat cu Medalia John Bates Clark în 1947 și a primit Premiul Nobel pentru Economie în 1970) face chiar o distincție între investițiile ca noțiune percepute de economiști și de populație, menționînd că „pentru economiști, investițiile reprezintă întotdeauna cheltuieli fizice, reale de capital, spre deosebire de majoritatea populației, pentru care investițiile sunt simple schimbări în conturile sale, cumpărări de acțiuni sau deschideri de conturi de economii".
În plan contabil investițiile constituie o imobilizare în bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziționate ori create pentru o entitate economică, durabile, respectiv: imobilizări legate de exploatare, imobilizări în afara exploatării. Se apreciază, de asemenea, că în economia de piață, investiția constituie plasament de capital în active diverse, indiferent de durata și scopul deținerii lor, inclusiv în scop speculativ.
Economistul P. Masse prin investiție desemnează toate actele de transformare a mijloacelor financiare în bunuri concrete și rezultatele acestor acțiuni. În această concepție noțiunea de investiții se delimitează prin următoarele elemente:
subiect, adică persoana (fizică sau juridică) care investește;
obiect, respectiv construcția, echipamentele, utilajele pentru care se inițiază investiția;
cost, adică efortul financiar, cost actual pentru realizarea obiectivului respectiv;
efecte, concretizate în rezultate, valori materiale, economice si financiare care urmează a fi obținute în viitor, o speranță mai mult sau mai puțin certă.
Astfel, investiția reprezintă renunțarea la sursele bănești lichide contra speranțelor unor resurse viitoare etalate în timp, o condiție a progresului social, care se realizează prin renunțarea la consumarea imediată, în favoarea unui consum ulterior.
Abordarea conceptului de investiție cu sensul său restrîns este frecventă în planul teoriei și, cu atît mai mult, al practicii economice. Într-adevăr, în sens restrîns, investițiile în economia unei țări au o sferă de extindere marcată prin scop și mijloace. Scopul evidențiază faptul că investițiile presupun mutații (înlocuire, sporire) ale unor elemente de patrimoniu de natura mijloacelor de muncă, cu deosebire a mijloacelor fixe.
Sfera de cuprindere a conceptului de investiție este marcată și prin mijloacele de realizare, de înfăptuire a lor. În esență, principalul mijloc de realizare a oricărei investiții îl constituie cheltuiala unor sume bănești. Investiția are ca mijloc de înfăptuire realizarea unor lucrări, efectuarea unor plasamente financiare cu efecte de lungă durată sau pur și simplu efectuarea unor cheltuieli de natură investițională prin sursa de finanțare ori prin efectele generate asupra patrimoniului firmei.
Internaționalizarea crescîndă a vieții economice a făcut ca, în cadrul domeniilor de cercetare economică, domeniul investițiilor internaționale să aibă o pondere mereu în creștere. Aceasta se datorează faptului că investițiile constituie un mijloc important, prioritar în creșterea și perfecționarea capitalului fix care, în ultimă instanță, împreună cu alte resurse naturale, conturează, prefigurează specificul structural al unei economii. Pe această bază se poate asigura o perfecționare a structurii economice și o îmbunătățire continuă a proporțiilor dintre ramurile tradiționale și cele cu rol important în promovarea progresului tehnic, o corelație mai strînsă între modernizarea fondurilor fixe și extinderea celor existente.
În sens larg, investițiile străine pot fi considerate fluxuri financiare și de resurse, care traversează granițele juridice și economice ale statelor.
C. Munteanu denumește investițiile realizate cu capital străin ca fiind investiții internaționale. După el, formele investițiilor internaționale reprezintă modalitățile concrete prin care un agent economic realizează o investiție internațională, adică ori de câte ori:
cumpără acțiuni de pe o piață străină sau emise de o firmă din altă țară;
cumpără obligațiuni de pe o piață străină sau emise de o firmă străină;
construiește „pe loc gol" o societate nouă („greenfield investments") sau deschide o filială într-o altă țară;
acordă un credit financiar unui agent economic dintr-o altă țară sau unui agent economic străin ce operează pe propria piață;
preia (achiziționează) o firmă străină sau fuzionează cu o firmă străină;
participă cu capital investițional la constituirea de societăți mixte;
încheie contracte internaționale de leasing sau franchising.
Materialele Fondului Monetar Internațional definesc investițiile străine ca fiind acele „investiții ce sunt efectuate pe termen lung de rezidentul unei țări într-o întreprindere – rezident al altei țări. Investițiile pe termen lung presupun existența relațiilor de lungă durată între investitor și întreprindere și influența considerabilă a investitorului asupra conducerii acestei întreprinderi". Din definiția dată se poate sesiza de fapt esența investițiilor străine directe, care presupun deținerea puterii de decizie și control a investitorului asupra obiectului investițional, nefiind abordate investițiile străine de portofoliu.
În funcție de raportul ce se stabilește între emitent și receptor există două tipuri de investiții străine – directe sau de portofoliu.
Investițiile străine directe fac parte din piața internațională a capitalului, apărută încă la sfîrșitul secolului al XlX-lea, dar care a cunoscut o dezvoltare fără precedent un secol mai tîrziu.
Atunci când investiția presupune transferarea către agentul emitent a posibilității de control și decizie asupra activității agentului receptor, este vorba despre o investiție directă. În restul cazurilor, cînd investiția nu presupune stabilirea unui asemenea raport, este vorba despre o investiție de portofoliu.
Investiția de portofoliu reprezintă întotdeauna un plasament pur financiar, o investiție pur financiară. Investiția directă îmbină însă într-un mod mult mai complex plasamentul financiar cu investiția reală. Atunci când agentul emitent ajunge să controleze agentul receptor, pe lângă fluxul financiar inițial apar și alte fluxuri, multe dintre ele având o consistență reală: fluxuri de tehnologie, fluxuri de forță de muncă, fluxuri manageriale și chiar fluxuri de bunuri și servicii.
De multe ori, încadrarea unei investiții internaționale în unul din cele două tipuri este foarte dificilă. Între investiția directă și cea de portofoliu există o zonă „gri", în care cu greu se poate desluși frontiera. Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie achiziționarea de acțiuni pe piața financiară internațională. Deoarece pachetul de control al acțiunilor nu reprezintă un anumit procent fix în totalul acțiunilor, ci variază de la caz la caz, investiția, la rândul ei, se va încadra în unul sau altul din tipurile menționate.
Într-un raport al UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare), care organizează sistematic studii cu privire la extinderea investițiilor străine în diferite regiuni și la impactul lor asupra dezvoltării economiilor receptoare de investiții, investiția străină directă (ISD) este definită ca fiind o relație pe termen lung care reflectă interesul de durată al investitorului și posibilitatea reală de a controla entitatea situată în țara străină, unde face investiția.
Cea mai simplă definiție a investițiilor străine directe (ISD) poate fi formulată în felul următor: acestea sînt investițiile care urmăresc scopul de a controla o întreprindere în afara teritoriului național.
Potrivit FMI „ISD sînt investiții care sînt efectuate pentru a achiziționa o participare importantă într-o întreprindere, operînd într-o altă economie decît cea a investitorului, scopul acestuia fiind acela de a dobîndi un rol efectiv în managementul întreprinderii". Particularitatea principală a investițiilor străine directe constă în faptul că investitorul are dreptul de a controla întreprinderea fondată de el în altă țară.
În opinia cercetătorului Mirela Matei din România, „ISD reprezintă ansamblul fluxurilor financiare, materiale, tehnologice și manageriale pe care o persoană fizică sau juridică le desfășoară într-o altă economie decît cea în care este rezidentă, pentru realizarea unei activități productive de durată, prin deținerea controlului asupra acesteia" [11, pag.34]. Din definiția de mai sus reiese că ISD pot fi realizate nu doar de societățile transnaționale, ci și de anumite persoane fizice, fonduri de investiții sau întreprinderi mici și mijlocii.
Fluxurile de investiții străine directe se constituie în resurse financiare dirijate spre o anume localizare investițională internațională, care permit firmei emitente să dezvolte operațiuni asupra cărora deține puterea de decizie și control. Fluxurile financiare respective, indiferent dacă îmbracă forma de capital, profituri reinvestite sau împrumuturi acordate de firma-mamă sunt însoțite de transferul unui pachet de resurse tehnologice, manageriale, informaționale etc. Analiștii tind să considere că aceste inputuri calitative sunt, în termeni relativi, mult mai importante decît influxul financiar propriu-zis.
Principalele forme de mișcare și plasare a capitalurilor pe piața internațională sînt:
a) investițiile străine directe de capital;
b) împrumuturile, care sînt creditele acordate de către sectorul public sau privat agenților economici din alte țări;
c) investițiile externe de portofoliu, care se realizează sub forma cumpărării de acțiuni și obligațiuni peste hotare (Cea mai mare parte din investițiile țărilor Uniunii Europene în Statele Unite ale Americii au fost făcute sub forma investițiilor de portofoliu, care permit participarea la luarea deciziilor, dar nu și la controlul întreprinderii respective).
Din cele trei forme de mișcare și plasare a capitalului internațional (ISD, împrumuturile și investițiile de portofoliu) stocul de ISD a crescut cu cele mai înalte ritmuri. Aceasta se întîmplă din cauza că abuzul de împrumuturi poate crea mari greutăți economice pentru țara care le primește. Serviciul datoriei externe devine cu timpul nu doar o povară pentru țările recipiente, dar sînt în stare să frîneze chiar dezvoltarea acestora. Spre deosebire de creditele externe, ISD nu generează datorii, asigurînd, în același timp, modernizarea economiilor care primesc aceste investiții.
Deosebirile dintre investițiile internaționale de portofoliu și investițiile străine directe sunt următoarele: „Investițiile internaționale de portofoliu înseamnă achiziționarea de pe o piață financiară a unor valori mobiliare străine (acțiuni, obligațiuni). Ele permit participarea la luarea deciziilor, dar nu și dreptul de control. Investițiile directe externe constau în achiziționarea pachetului de acțiuni de control, în cumpărarea unor întreprinderi sau în construirea lor pe loc gol, în străinătate. Majorarea capitalului unei filiale externe sau un împrumut acordat acesteia de către firma-mamă reprezintă, de asemenea, forme de investiții directe externe. În ultimă instanță, exercitarea controlului este aceea care deosebește cele două categorii de investiții externe. O investiție de portofoliu se poate transforma într-o investiție directă, în condițiile în care o participare minoritară se transformă într-una majoritară" [7, pag.92].
În prezent, în mare măsură anume datorită faptului că investitorul are posibilitatea să-și exercite controlul deplin asupra activității capitalului plasat peste hotare, investițiile străine directe depășesc net, ca volum și ca importanță, investițiile internaționale de portofoliu.
Constatăm, astfel, că investițiile străine directe reprezintă o relație pe termen lung și reflectă dorința de durată a investitorului de a desfășura o activitate productivă pe teritoriul altei țări, de a controla întreprinderea în care se fac investițiile respective. ISD reprezintă, așadar, proprietatea unor întreprinderi asupra capitalului investit în alte țări. În cazul investițiilor străine directe, odată cu transferul de capital în altă țară, are loc și un transfer de noi tehnologii, de deprinderi manageriale avansate, de noi modele de bunuri.
Factorul principal care determină întreprinderile să investească în alte țări este maximizarea profitului. Dar nu numai. Tot mai puternică devine dorința marilor întreprinderi de a diversifica riscurile.
În prezent, majoritatea specialiștilor consideră că din investițiile străine directe, pe lîngă sumele inițial investite, prin crearea de noi capitaluri peste hotare, fac parte și profiturile reinvestite, și creditele comerciale.
Investițiile străine directe se pot realiza sub diverse forme și anume:
crearea de noi întreprinderi peste hotare;
achiziționarea unei companii deja existente, formă folosită pe larg în procesul privatizărilor din țările în tranziție;
crearea de întreprinderi mixte, cu participarea capitalului autohton.
Inițial, investițiile directe și împrumuturile aveau o direcție bine definită, dar în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial are loc o schimbare radicală a direcției fluxurilor de capital. Acum cea mai mare parte a capitalului pleacă dintr-o țară dezvoltată în altă țară dezvoltată. În această perioadă deja cea mai mare parte a ISD au drept destinație țările dezvoltate. La mijlocul anilor 1970, țările dezvoltate erau la originea a 98% din ISD, recepționînd peste 70% din volumul lor total. La începutul secolului XXI repartizarea geografică a intrărilor fluxurilor anuale de ISD era următoarea: 70% – țările dezvoltate; 25% – țările în dezvoltare; 5% – țările din Europa Centrală și de Est. S-a creat o situație oarecum neobișnuită în sensul că Statele Unite și Marea Britanie, care tradițional erau cei mai mari exportatori de capital, acum au devenit țările care au importat cele mai mari stocuri de capital străin.
În prezent, jumătate din intrările de investiții străine merg către economiile în curs de dezvoltare și în tranziție și este pentru prima dată în istorie cînd economiile în curs de dezvoltare și în proces de tranziție absorb o pondere atît de mare din importurile globale de investiții străine.
1.2. Teoriile economice privind investițiile străine
Teoriile cu privire la investițiile străine directe (ISD) au la baza lor un șir de ipoteze. Aceste ipoteze nu se exclud una pe alta, ele sunt interconexe și se completează reciproc. În unele cazuri, motivele investițiilor pot fi explicate în baza unei teorii, iar în alte cazuri – prin intermediul cîtorva teorii. Apariția primelor ipoteze despre investițiile străine directe are loc în anii ’50 și ’60 ai sec.XX. Ele au apărut ca rezultat al activității dinamice a filialelor companiilor americane pe piețele Europei și ale Americii Latine. În decursul unei perioade îndelungate de timp, concomitent cu modificarea sistemului economic mondial, ipotezele vechi au suportat modificări și au apărut altele noi.
La baza tuturor ipotezelor despre ISD stau motivele de investire. Motivarea investitorului întotdeauna a fost, și rămâne, în continuare, obținerea profitului, iar baza tuturor motivelor investitorilor străini este obținerea, în alte țări, a unor venituri mai mari decât în țara de origine a capitalului. Ipotezele existente în prezent explică motivele investițiilor străine directe prin deosebirile economice și psihologice dintr-o țară sau alta. Motivele strategice principale pentru efectuarea investițiilor străine sunt: căutarea noilor piețe de desfacere și a surselor noi de materie primă; căutarea posibilităților de sporire a eficienței producției; a accesului liber la ideile tehnologice noi.
În lumea contemporană, firmele, cărora nu le convine importul unor anumite tipuri de materie primă, materiale și energie, aplică strategiile: de penetrare pe piețele țărilor, unde există resursele necesare, încep de sine stătător să facă rost de ele și să le prelucreze pe loc ori să le expedieze în țară pentru prelucrare. Acestea, în special, sunt firmele de exploatare a minereurilor, de căutare a accesului direct la ideile tehnologice noi în străinătate prin intermediul stagierilor, utilizării experienței managerilor altor țări.
Cele mai importante, după părerea, cercetătorilor autohtoni sunt ipoteze macroeconomice ale ISD care pot fi adaptate și la condițiile Republicii Moldova:
ipoteza rentabilității;
ipoteza pieței: ipoteza volumului pieței și ipoteza volumului de producție;
ipoteza ciclului de producție.
1. Ipoteza rentabilității este bazată pe presupunerea potrivit căreia scopul principal al întreprinderii este maximizarea profitului. Conform acesteia, întreprinderea își va extinde activitatea investițională până cînd rentabilitatea preconizată a investiției suplimentare nu se va egala cu cheltuielile maxime ale proiectului investițional.
2. Ipoteza pieței reprezintă o altă parte componentă a ipotezelor macroeconomice ale ISD. Factorul-cheie al investițiilor străine directe, în această ipoteză, sunt deosebirile în mărimea pieței (ipoteza volumului pieței și ipoteza volumului de producție).
2.1. Ipoteza volumului pieței reflectă raportul dintre mărimea pieței țării, calculată prin PNB ori prin PIB, și investițiile străine directe în ansamblu. Ipoteza volumului pieței, după părerea cercetătorilor autohtoni, are un șir de deficiențe. În primul rînd, ea este puțin argumentată teoretic, deoarece doar un singur factor – volumul pieței – nu poate servi drept motiv unic de atragere a investițiilor străine directe. Stimulentele pentru crearea filialelor, de obicei, apar ca manifestare a efectului sporirii rentabilității în dependență de proporțiile producției. Dacă ipoteza volumului pieței ar fi fost justă, atunci, în țările cu cele mai mari volume ale pieței interne, ar fi trebuit să se observe cele mai mici volume de investiții, efectuate în afara acestor țări de către investitorii autohtoni. Cercetările și experiența mondială mărturisesc că anume întreprinderile, din țările cu o piață internă vastă, creează cel mai mare număr de companii și filiale de peste hotare.
3. Ipoteza ciclului de producție a fost formulată de către economistul american Raymond Vernon. Factorul-cheie al ipotezei sunt deosebirile dintre cheltuielile factorilor de producție. Inovațiile tehnologice sunt identificate aici drept determinanți de bază ai structurii comerțului mondial și dislocării producției în diferite părți ale lumii. Țările cu cel mai mare volum al pieței și venit pe cap de locuitor joacă rolul de lideri tehnologici în dezvoltarea noilor produse și metode de producție. Principalele cauze fiind:
nivelul mai înalt de venit pe cap de locuitor care duce la modificarea preferințelor consumatorilor în favoarea celor mai calitative mărfuri;
forța de muncă este limitată, apar stimulente puternice pentru aplicarea celor mai noi tehnologii.
Ipoteza respectivă pornește de la faptul că ieșirea marilor firme pe piața internațională permite majorarea ciclului de existență al produsului, și prin urmare, ameliorarea pozițiilor concrete ale acestora din contul extinderii segmentelor pieței. Prin urmare un nou produs trece prin trei etape a ciclului său de viață:
el este fabricat și consumat exclusiv în țara sa. În această etapă, produsul nu este încă standardizat, adică sunt posibile modificări în materialele pentru fabricarea lui și, deci, este necesară coordonarea strînsă între subdiviziunile de producție și de cercetare.
sporirea cererii pentru produsul inovațional, consolidarea reușită pe piața națională și exportul parțial în alte țări.
standardizarea și creșterea considerabilă a volumului acestuia. Sporirea cererii în străinătate provoacă necesitatea de organizare a producției în alte țări, investirea capitalului în scopul menținerii piețelor străine și menținerea pozițiilor în lupta cu concurenții;
continuarea producerii produsului, însă accentul nu se pune pe țara de proveniență a mărfii, ci pe țările străine, care asigură corporațiilor prețuri mai avantajoase și un profit mai înalt.
Având la bază ipotezele sus menționate, în ultimele trei-patru decenii, au fost elaborate un număr important de teorii, care, în mod diferit, explicau motivele principale în alegerea țării, a domeniului și a modului de efectuare a investițiilor străine directe. În opinia cercetătorilor autohtoni, cele mai importante teorii în această privință sunt:
Teoria investițiilor directe, bazată pe diferența ratei dobânzii.
Teoria valorificării imperfecțiunilor pieței.
Teoria „Reacția oligopolistică”.
Teoria internaționalizării producției.
Teoria «gîștelor zburătoare».
Teoria investițiilor străine directe și a avantajul concurențial al națiunii.
Teoria eclectică a investițiilor străine directe.
Scopul principal al tuturor teoriilor investițiilor străine este determinarea motivărilor firmelor transnaționale pentru efectuarea activității economice în diferite state străine, și impactul acestora asupra diferitelor categorii de țări. Teoreticienii occidentali ai ISD s-au concetrat treptat în trei grupuri principale, unul cu originea în SUA (R.Vernon, M.Porter, Lindert, Coase), al doilea în Canada (Hymer, Gordon, Caevet, Saforian) și al treilea în Anglia (Dunning, Cassun, Cantwell).
1. Teoria investițiilor directe, bazată pe diferența ratei dobânzii internaționale.
Potrivit acestei teorii, investițiile străine directe sunt condiționate de către diferența dintre rata dobânzii în diferite țări. Această teorie presupune funcționarea ideală a piețelor în condiții ideale, cînd se observă deplasarea capitalului din țările cu o rată a dobînzii mai scăzută în țările cu una mai înaltă. Acest fenomen are loc pînă cînd rata dobînzii în diferite țări se egalează. Conform acestei teorii, investițiile străine directe sunt orientate în țările, care asigură un venit mai înalt pe unitatea de capital investită. Condiția principală de realizare a teoriei respective este existența pieței ideale și a concurenței ideale. Aceasta teorie a fost serios criticată de savanți occidentali în urma rezultatelor obținute de filialele europene ale firmelor americane la începutul anilor ’60. În această perioadă, nivelul veniturilor filialelor s-a diminuat, iar investițiile firmelor americane în industria prelucrătoare din țările Europei de Vest continuau să crească.
În urma analizei efectuate, s-au demonstrat următoarele momente:
Scopul principal al investitorilor la efectuarea ISD este obținerea unui profit cît mai mare, și nu a unei dobînzi mai înalte;
Investițiile străine directe nu sunt doar o simplă investire de capital, ele sunt purtătoare de progres tehnic și managerial, fapt ce asigură un profit mai mare decît profitul întreprinderilor locale la același volum de investire;
Imperfecțiunea pieței permite investitorilor străini să dispună de privilegii suplimentare și să obțină un profit mai mare, în comparație cu investitorii locali;
Firmele transnaționale au o experiență managerială mai mare și pot utiliza tot acest avantaj pentru obținerea unui profit mai mare în altă țară. Pentru efectuarea investițiilor într-o țară numită de către firma transnațională, este necesar ca producția fabricată în această țară să fie mai puțin costisitoare, decât exportul acestei producții.
Astfel, teoria ISD nu poate fi argumentată doar în baza presupunerii existenței pieței și a concurenței ideale.
2. Teoria valorificării imperfecțiunilor pieței.
Imperfecțiunile pieței sunt condiționate de un șir întreg de factori și anume:
diferențele între piețe cauzate de intervenția statului în economie (nivelul diferit al impozitelor și taxelor vamale, reglementări antimonopol etc.);
imperfecțiunile legate de eșecurile pieței (posibilitățile efectuării economiilor de scară, bunurile publice etc.);
rata profitului diferită pe diferite piețe în virtutea costurilor diferite ale factorilor de producție.
Investiția în străinătate se bazează pe analiza relației avantaje-dezavantaje, a costurilor și a riscurilor suplimentare.
Cercetătorii au constatat că pentru țările cu economia în tranziție, și în special pentru Moldova, din teoria respectivă pot fi realizate în practică următoarele obiective:
studierea investitorilor străini (activele lor corporative, metodele posibile de stimulare și transfer al tehnologiilor avansate și know-how) și a avantajelor specifice ale companiei, ce determină pregătirea lor pentru investire și formele ei posibile (întreprinderi mixte, filiale);
atragerea companiei investiționale în anumite sectoare și regiuni este cu atît mai reușită, cu cît mai vastă este informația acumulată de către structurile de stat corespunzătoare (evaluarea detaliată a rapoartelor financiare anuale, studierea istoriei companiei, etc.)
este necesară compararea factorilor – cheie ai succesului companiei străine cu strategia dezvoltării țării-recipient.
3. Teoria „Reacția oligopolistică”.
Conform acestei teorii ce aparține americanului F.Knickrbocker (1973), în ramurile oligopolice, după liderii pieței, care investesc în străinătate, automat urmează concurenții lor naționali. În 45% din cazuri, această strategie „de urmare a liderului” s-a observat în decurs de trei ani din momentul investirii primare, iar în 75% – în decurs de 7 ani. În ramurile cu nivel înalt al concurenței, astfel de strategii investiționale sunt mai puțin frecvente, deoarece liderii evită lupta concurențială directă, care ar conduce la diminuarea generală a prețurilor și la pierderi pentru toți oligopoliștii.
4. Teoria internaționalizării producției.
Conform acestei teorii, intrarea în țară a investițiilor străine directe se află într-o dependență directă de nivelul dezvoltării ei economice. Adepții teoriei respective presupun că companiile tind spre dislocarea investițiilor lor directe pe piețele cu un nivel mai scăzut al PIBului pe cap de locuitor, decât în țara de origine a capitalului. Atitudinea țării concrete față de ISD va fi determinată de starea economiei ei. Adică, țara cu producția care necesită un mare volum de muncă și cu tehnologii învechite aproape întotdeauna devine doar importator al investițiilor străine directe. Conform acestei teorii, firmele mari pot să-și extindă activitatea, înlăturînd concurenții prin know-how-rile lor. Operatorii internaționali adevărați obțin avantajul lor concurențial nu în urma utilizării unui singur factor specific într-o anumită sferă funcțională, ci anume prin internaționalizarea know-how-rilor.
Prin internaționalizarea producției, firmele urmăresc scopul obținerii unui profit maximal pe contul micșorării cheltuielilor pentru producție și încheierea tranzacțiilor, pe calea asigurării profitului economic de la utilizarea avantajelor de proprietate.
5. Teoria „gîștelor zburătoare”.
Această teorie a fost elaborată în anul 1935 de savantul japonez K.A. Akamatsu și constă în faptul că toate țările, treptat, se deplasează spre dezvoltarea tehnologică după liderul, ce se află la un nivel mai înalt de dezvoltare, adică este necesar de a urma exemplul țărilor situate nemijlocit în fața lor în procesul de dezvoltare.
Teoria „gîștelor zburătoare”, explică perspectiva dezvoltării economiilor rămase în urmă. Ea presupune interacțiunea și modificările dinamice ale relațiilor economice dintre țările înaintate (lideri) și cele în curs de dezvoltare, deoarece ultimele își dezvoltă economiile lor, întrecându-se cu liderii. Această teorie rămîne valabilă și pînă în prezent. Țările în curs de dezvoltare depun toate eforturile pentru a nu rămîne în urma concurenților industrial dezvoltați și, după posibilitate își dezvoltă propria lor industrie.
S-a constatat că și în Republica Moldova ar putea fi aplicată această strategie și astfel ar putea deveni țară succesoare, ocupînd niște poziții deținute anterior doar de țările lider. Modificarea strategiei respective referitoare la Republica Moldova ar fi alegerea liderului, care în cazul țării noastre, poate fi doar Uniunea Europeană.
6. Teoria investițiilor străine directe și avantajul competitiv al națiunii.
Teoria aceasta a fost expusă de M.Porter în lucrarea sa „Avantajul competitiv al națiunii”. Această teorie reflectă interacțiunea dinamică dintre strategiile societățile transnaționale, generatoare de investiții străine directe, și avantajele concurențiale ale țărilor-recipiente.
Deși teoria avantajului competitiv este criticată de unii savanți, ea contribuie la explicarea mai reușită a activității transnaționale a companiilor. Teoria se bazează pe 4 factori de bază ai avantajului competitiv care, împreună formează așa-numitul “Diamant al lui Porter” și anume: Determinanții factoriali( resurse umane, resurse naturale, resurse de cunoștință, resurse de capital, etc); determinanții cererii; industriile înrudite și conexe; structura, strategiile și rivalitățile.
Pentru Republica Moldova, cunoașterea factorilor determinanți ai avantajului concurențial este deosebit de actuală, dar trebuie să ținem cont și despre evenimentele întîmplătoare despre care vorbește Porter, deoarece adeseori, anume evenimentele întîmplătoare sunt cele care contribuie la schimbarea nivelului de competitivitate al ramurii.
7. Teoria electică a investițiilor străine directe.
Conform teoriei electrice motivele fluxurilor investițiilor străine nu pot fi determinate doar în baza unei singure teorii, această teorie combinînd și cuprinzînd diferite teorii. ISD reprezintă un fenomen complex, care se explică în baza avantajelor, utilizate în trei teorii: avantajul proprietății, avantajul internaționalizării și avantajul localizării, sau avantajul comparativ dat de activitatea dintr-o anumită țară. Îmbinarea acestor motive determină intensitatea și direcția fluxurilor investițiilor străine directe.
În opinia profesorului englez John Dunning, firma investește în străinătate în cazul întrunirii a trei condiții:
Ea dispune de avantaje de proprietate în țările corespunzătoare;
Pentru ea, este mai rentabilă exploatarea acestor avantaje peste hotare (avantajul la internaționalizare);
Ea dispune de unele avantaje, ce țin de condițiile specifice țărilor care primesc investițiile astfel, încât pentru firmă, este mai profitabilă utilizarea acestor resurse în aceste țări, decât în țara de proveniență a firmei (avantajul la localizare în străinătate).
1.3. Evoluția volumului și a structurii investițiilor străine pe plan mondial
În lumea contemporană, rolul investițiilor străine în dezvoltarea economiei mondiale crește an de an. Deschiderea frontierelor naționale pentru capitalul străin a devenit trăsătura cea mai caracteristică a globalizării. „În condițiile globalizării, locul comerțului, ca formă principală a internaționalizării vieții economice, îl ia producția organizată, în cea mai mare parte, de societățile transnaționale" [13,pag.19]. Creșterea rolului ISD și transformarea acestora în trăsătura principală a globalizării se datorează faptului că aceste investiții sunt avantajoase nu doar pentru țările investitoare, ci și pentru țările-recipient.
Fluxurile investiționale directe se formează în funcție de următoarele obiective:
a) Pentru țările investitoare:
aprovizionarea cu materii prime și resurse energetice din țările-gazdă;
fructificarea unor factori de producție disponibili în țara-gazdă;
exploatarea posibilităților de desfacere a produselor pe piețele țărilor-gazdă.
b) Pentru țările-gazdă:
obținerea unor tehnologii de vîrf;
retehnologizarea cu efecte asupra modernizării structurii producției și asupra generării de progres tehnic;
crearea de noi locuri de muncă;
dezvoltarea unor noi ramuri;
management performant.
Începând cu anul 2004, fluxurile de ISD au înregistrat creșteri constante, atingînd un nivel istoric record de 1,9 trilioane dolari în anul 2007, anul 2008 marcînd sfîrșitul acestei perioade de creștere, scădere care a continuat și în anul 2009, datorită perspectivelor economice ale țărilor dezvoltate, în special, care au influențat negativ tendința de a investi a acestor țări afectate de recesiune economică, precum și declanșării crizei economico-financiare, care a condus la diminuarea capacității firmelor de a investi ca urmare a reducerii accesului la sursele de finanțare și majorării costului finanțării.
Impactul crizei economico-financiare asupra fluxurilor de ISD a fost diferit în funcție de regiuni și sectoare economice. Pînă în prezent, țările dezvoltate au fost cel mai puternic afectate, fluxurile de ISD în țările în curs de dezvoltare majorîndu-se în perioada 2008-2009, dar într-un ritm mai redus decît în perioada precedentă, datorită scăderii ISD orientate către exporturile în țările dezvoltate aflate în recesiune și către furnizarea de servicii pe piețele locale ale căror perspective de creștere sunt reduse.
Inițial, sectoarele economice cele mai afectate au fost serviciile financiare, industria auto, industria chimică, industria materialelor de construcții, dar, ulterior, efectele crizei s-au extins la toate sectoarele economice – industria primară (47%), produsele manufacturate (77%) și serviciile (47% ).
Pe de altă parte, declanșarea crizei economico-financiare a avut și o serie de efecte pozitive în contextul în care a condus la noi oportunități de investiții datorate reducerii prețurilor unor active, restructurării unor industrii, majorării resurselor financiare disponibile în unele țări emergente, apariția și extinderea unor noi domenii de activitate și tendinței de industrializare a unor companii.
Aceste elemente pot contribui la majorarea fluxurilor ISD în viitor, aspect care depinde de rapiditatea redresării economiei mondiale, de eficiența politicilor publice în abordarea cauzelor crizei actuale și de creșterea randamentului investițiilor. Un rol important în redresarea economică și (re)crearea condițiilor de majorare a fluxurilor ISD îl vor avea politicile economice, respectiv reformele structurale care să vizeze asigurarea unei mai mari stabilități a sistemului financiar mondial și politicile care să urmărească promovarea investițiilor și a inovațiilor, precum și menținerea unui mediu de afaceri și investițional favorabil dezvoltării economice.
Fluxurile globale de ISD s-au înjumătățit în ultimii doi ani, piețele emergente devansînd țările dezvoltate ca și ”destinație” a fluxurilor globale de ISD. Anul acesta și în perioada următoare se prognozează o creștere a fluxurilor globale de ISD, în principal în economiile emergente din Asia, dar se apreciază că volumul nu va depăși nivelul anului 2007 (circa 2 trilioane dolari), mai devreme de anul 2012.
Criza economică și financiară mondială a avut un impact major asupra fluxurilor de ISD în perioada 2008-2009, deși, inițial, fluxurile de ISD către piețele emergente, s-au dovedit ”rezistente” la efectele crizei globale, intrările de ISD în țările dezvoltate au scăzut cu o treime în 2008, în timp ce fluxurile de ISD către piețele emergente au crescut cu 11%.
Reducerea fluxurilor globale de ISD a fost însoțită de o modificare substanțială a caracteristicilor ISD. Conform teoriei economice, fluxul de capital ar trebui să fie direcționat de la țările care dețin capital din abundență către țările care nu dețin această resursă. În practică, această situație a fost diferită, în contextul în care, țările dezvoltate au atras, în mod constant, majoritatea fluxurilor de ISD. Gradul ridicat de risc al multor piețe emergente, beneficiile instituțiilor avansate și a infrastructurii, precum și existența unui mediu de afaceri stabil în țările dezvoltate au condus la depășirea atractivității oferite de un mai mare dinamism al pieței și costurile mai mici ale economiilor emergente.
Cota piețelor emergente în fluxurile globale de ISD are tendința de a crește în timpul recesiunilor economice ca urmare a scăderii considerabile a fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere care afectează țările dezvoltate. În pofida creșterii constante din ultimii ani, a ponderii țărilor în curs de dezvoltare în fuziunile și achizițiile transfrontaliere, această trăsătură rămâne o caracteristică a țărilor dezvoltate. În anul 2008, aproximativ 80% din fuziunile și achizițiile transfrontaliere s-au înregistrat în țările dezvoltate. Cu toate acestea, influența acestui factor a fost susținută și de alte elemente care au condus la un nivel record al fluxurilor de ISD deținut de piețele în curs de dezvoltare în anul 2009.
Fluxurile de ISD către piețele emergente au înregistrat un nivel mai ridicat datorită performanțelor economice mai bune ale acestor țări, comparativ cu țările dezvoltate, care au cunoscut cea mai gravă recesiune ulterior celui de al Doilea Război Mondial. În principal, acest lucru se datorează creșterii economice constate a Chinei și Indiei, deși, fără luarea în considerare a acestor țări, majoritatea piețelor în curs de dezvoltare au devansat țările dezvoltate în anul 2009, cu excepția țărilor din Europa de Est, care, afectate de criza exonomico-financiară, au înregistrat o contracție a producției medii de aproape 6%, în 2009.
Concluzionînd, sub influența factorilor menționați, în anul 2009, fluxurile de ISD către piețele în curs de dezvoltare au scăzut considerabil – cu 36%, pînă la valoarea de 620 miliarde dolari, o scădere mai redusă comparativ cu reducerea fluxurilor de ISD către țările dezvoltate – cu 44%, pînă la valoarea de 566 miliarde dolari, evoluție care a condus, în anul 2009, la înregistrarea unei situații fără precedent, țările în curs de dezvoltare ”atrăgînd” mai multe ISD decît țările dezvoltate, singura excepție constituind-o Europa de Est, care nu a beneficiat de fluxurile de ISD necesare unei dezvoltări remarcabile.
Începînd cu anul 2010, se observă o redresare a fluxurilor de ISD, și se estimează că fluxurile globale de ISD atingînd valoarea de aproximativ 1,2 trilioane dolari în anul 2010, urmează a se ridica la circa 1,3-1,5 trilioane dolari în 2011 și 1,6-2 trilioane dolari în 2012 (anul 2012 fiind considerat anul în care fluxurile globale de ISD vor înregistra valoarea anterioară declanșării crizei economico-financiare).
Evoluția fluxurilor de ISD a fost diferită în funcție de regiuni (Tabelul 1.1). Din cauza crizei, țările dezvoltate fiind cel mai puternic afectate, ponderea țărilor în curs de dezvoltare și a economiilor în tranziție s-a majorat la 49%, în timp ce intrările de capital în țările dezvoltate s-au comprimat cu 31% (561 miliarde dolari), în anul 2012.
Tabelul 1.1
Fluxurile de ISD, după regiuni și grad de dezvoltare al economiilor, 2010-2012 (mlrd, USD)
Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2013
Chiar și în aceste condiții, SUA și-au menținut poziția de destinatar/beneficiar al celui mai mare volum de ISD, pe locurile următoare situîndu-se China, Franța, Hong Kong China, Marea Britanie, Federația Rusă, Germania, Arabia Saudită, India și Belgia. De asemenea, cea mai importantă sursă/furnizor de ISD pe plan mondial au rămas SUA, urmate de Franța, Japonia, Germania, Hong Kong China, China, Federația Rusă, Italia, Canada și Norvegia.
Remarcăm poziționarea Chinei, locul doi după SUA, ca beneficiar de investiții, precum și faptul că jumătate din primele 10 destinații ale fluxurilor de ISD sunt reprezentate de țări în curs de dezvoltare sau cu economii în tranziție.
Țările în curs de dezvoltare și economiile în tranziție au înregistrat o reducere cu 27% (ajungînd la un nivel de 548 miliarde dolari, în 2012), evoluție datorată, în principal, scăderii fondurilor alocate investițiilor de care dispun companiile transnaționale.
Reduceri ale volumului de ISD s-au înregistrat în toate regiunile, astfel: în Africa 19% (50 miliarde dolari), Asia de Sud, Est și Sud-Est – 17% (326 miliarde dolari), Asia de Vest – 24% (47 miliarde dolari), America Latină și Caraibe – 36% (244 miliarde dolari).
Fuziunile și achizițiile transfrontaliere s-au redus cu aproximativ 60% în 2009, până la o valoare de 250 miliarde dolari, dar în primele cinci luni ale anului în curs, acestea au înregistrat o creștere cu 36%, comparativ cu perioada similară a anului 2009.
Criza economico-financiară din 2008-2009 a influențat enorm conducînd la reducerea fluxurilor de ISD (Figura 1 și Figura 2), dar situație mai drastică fiind la țările dezvoltate.
Fig. 1. Ponderea fluxurilor de ISD, 2007
Sursa: Reprezentare proprie conform datelor UNCTAD
Comparînd repartizarea fluxurilor de ISD, observăm că țările în curs de dezvoltare totuși și-au mărit cota parte în această perioadă, la fel și alte țări, doar că cu o intensitate mai mică.
Fig. 2. Ponderea fluxurilor de ISD, 2009
Sursa: Reprezentare proprie conform datelor UNCTAD
În ceea ce privește țările dezvoltate, se apreciază că reducerea considerabilă se datorează scăderii fluxurilor de ISD către SUA, Marea Britanie, Spania, Franța și Suedia. Reducerea ”intrărilor” de ISD în SUA reflectă declinul puternic (atît numeric cît și valoric) al tranzacțiilor realizate de companiile străine din principalele țări de origine, care au fost afectate de recesiunea economică. În plus, reducerea profiturilor, au contribuit la scăderea fluxurilor de ISD către țări din Uniunea Europeană. În cazul Japonei, declinul poate fi atribuit, în parte, vînzării unei mari filiale străine (Nikko Cordial Securities) către companii locale. De asemenea, reducerea tranzacțiilor de capital din fonduri private în multe țări a determinat scăderea numărului fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere, care, la rîndul lor, au contribuit la declinul fluxurilor de ISD în țările dezvoltate;
În Africa, fluxurile de ISD s-au redus cu 19%, în 2009, comparativ cu 2008, în principal datorită scăderii cererii pe plan global și a prețurilor materiilor prime. Această reducere constituie un aspect important pentru regiune, avînd în vedere că fluxurile de ISD contribuie la formarea de capital în țările din Africa. În plus, fluxurile de ISD în cele 33 de țări cel mai puțin dezvoltate din Africa au înregistrat o scădere considerabilă în 2009 datorită reducerii cererii globale pentru produsele de bază, care reprezintă un factor major pentru „atragerea” fluxurilor de ISD în aceste țări. De asemenea, anularea unor tranzacții transfrontaliere, precum și lipsa unor achiziții transfrontaliere importante au contribuit la reducerea fluxurilor de ISD către Africa;
În Asia de Sud, Est și Sud-Est, a fost înregistrată cea mai gravă recesiune economică, de la „criza asiatică” de la sfârșitul anilor 1990 (fiind astfel stopată evoluția crescătoare din ultimii șase ani) ceea ce a condus la o reducere a fluxurilor de ISD cu 17% în 2009 (în valoare de 233 miliarde dolari), comparativ cu 2008, datorată, în principal, scăderii cererii externe pentru bunurile din India și China, ceea ce a determinat companiile să-și diminueze planurile de investiții prevăzute în aceste două țări. Cu toate acestea, în a doua jumătate a anului 2009 fluxurile de ISD au încetat să mai scadă în unele țări, majorarea fluxurilor de ISD în această regiune, începînd cu anul 2010;
În Asia de Vest, agravarea situației economice regionale și mondiale, corelată cu ”înghețarea” piețelor globale de credit, a influențat negativ finanțarea unor proiecte de dezvoltare în țările petroliere din regiune. În plus, diminuarea fuziunilor și achizițiilor transfontaliere a condus la o reducere cu 24% în 2009 (în valoare de 68 miliarde dolari), comparativ cu anul precedent. ”Ieșirile” de ISD din regiune (din care 87% provin din țările Consiliului de Cooperare al Țărilor Arabe din zona Golfului) au fost în valoare de 23 miliarde dolari, o reducere cu 39% comparativ cu anul 2008;
În America Latină și Caraibe, fluxurile de ISD s-au redus cu 36%, în 2009 (fiind în valoare de 117 miliarde dolari), comparativ cu 2008, ambele subregiuni înregistrând o scădere accentuată a fluxurilor de ISD, datorată, în principal, vînzărilor unor filialele străine către companii locale (ceea ce a redus numărul fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere). Brazilia, deși a fost afectată mai mult decît întreaga regiune (o scădere cu 42% a ”intrărilor” de ISD), a continuat să-și mențină poziția de cel mai mare beneficiar de ISD din America Latină și Caraibe, în poziția secundă situîndu-se Mexic (al doilea beneficiar de ISD din regiune), care a înregistrat o scădere cu 41% (ajungând la 13 miliarde dolari);
Fluxurile de ISD către economiile în tranziție din Europa de Sud-Est și statele CSI au scăzut cu 43% în cursul anului 2009, ambele subregiuni înregistrînd o scădere accentuată, deși Europa de Sud-Est a fost afectată mai puțin comparativ cu statele CSI. În Europa de Sud-Est, reducerea ISD se datorează crizei economico-financiare, reducerii oportunităților de privatizare și structurii ineficiente a economiilor lor, în timp ce statele CSI au fost afectate de încetinirea creșterii economice, reducerea cererii globale și majorarea prețurilor la export pentru produsele care constituie exportul țărilor care dețin resurse naturale.
Sa estimat că, în perioada 2011-2012 va fi înregistrată o redresare a economiei mondiale și o creștere a fluxurilor de ISD datorată, în principal, intențiilor de ”expansiune” a companiilor transnaționale, ceea ce va conduce la o majorare a numărului achizițiilor și fuziunilor transfrontaliere. În primele 5 luni ale anului 2010, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, fuziunile și achizițiile transfrontaliere au crescut cu 36% și, în plus, companiile transnaționale vor beneficia de noi oportunități, în contextul în care criza economico-financiară a determinat restructurarea unor economii, privatizarea unor societăți comerciale și ”transferarea” fluxurilor de ISD din sectorul de producție către sectorul primar și al serviciilor.
În funcție de gradul de dezvoltare al economiilor, se apreciază că țările în curs de dezvoltare ”vor recupera mai rapid fluxurile de ISD” decît țările dezvoltate, în contextul în care investitorii la nivel mondial manifestă un interes crescînd pentru țările în curs de dezvoltare, în special pentru Brazilia, Federația Rusă, India și China, fluxurile de ISD către țările în curs de dezvoltare și cele cu economii în tranziție urmînd a fi ”reorientate” de la activitățile care necesită forță de muncă ieftină către activitățile care includ utilizarea intensivă a tehnologiei și inovațiilor.
2. IMPACTUL INVESTIȚIILOR STRĂINE ASUPRA ECONOMIEI REPUBLICII MOLDOVA.
2.1. Impactul investițiilor străine asupra creșterii economice și competivitatea companiilor cu capital străin față de companiile locale
Orice analiză, indiferent de caracterul și profunzimea acesteia, care vizează dezvoltarea economică a Republicii Moldova trebuie să precizeze din start că acest stat nu a înregistrat o evoluție spectaculoasă, dar s-au obținut și anumite progrese, care au fost absorbite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de problemele specifice unei economii în tranziție, care nu și-a definitivat încă foarte exact locul în cadrul economiei mondiale. Referindu-ne la evoluția dezvoltării economice a Republicii Moldova, putem menționa faptul că ea este specifică unui stat tînăr, în care reformele s-au făcut încet și, de multe ori, nu foarte bine, iar climatul economic din țară nu a favorizat inițiativa privată, indiferent de proveniența capitalului investit. Însă, în ciuda acestor circumstanțe dificile, începînd cu anul 2000, se relevă o ușoară revigorare a situației economice. Creșterile economice, apreciate prin prisma principalilor indicatori macroeconomici de rezultate sau a altor indicatori relevanți au fost inițial minore, iar ulterior ceva mai importante.
Principalul indicator la care se face referire în Republica Moldova în momentul în care se apreciază evoluția economiei naționale este Produsul Intern Brut, în calitate de indicator macroeconomic de rezultate, fiind expresia agregării progreselor economice din cadrul unei țări. Astfel, Republica Moldova, începînd cu anul 2000 a înregistrat, în mod constant, cu excepția anului 2009, creștere economică, fapt care poate fi observat și din Figura 3.
Informațiile relevă faptul că economia Republicii Moldova a înregistrat o evoluție ascendentă, cu un vîrf de performanță în anul 2002, repetat în anul 2008, în care Produsul Intern Brut s-a majorat cu 7.8 la sută și cu un minim de creștere de 2.1 la sută în anul 2000 (dar cu meritul de a fi prima creștere economică înregistrată după 1991). Oricum, primele creșteri economice înregistrate în anii 2000 și 2001 au avut sarcina de a transmite niște semnale concrete care să ateste, dacă nu un progres economic, cel puțin unele tendințe pozitive de creștere a economiei naționale.
După cum se poate observa, dacă analizăm creșterea economică strict din punct de vedere cantitativ, atunci trendul ascendent al Produsului Intern Brut arată cert că economia Republicii Moldova a înregistrat o dinamică ascendentă în perioada 2000 – 2008, cu excepția anului 2009, care a reprezentat o recesiune economică bruscă, după care a urmat o înviorare.
Fig. 3. Dinamica Produsului Intern Brut al Republicii Moldova
Sursa: elaborată de autor, conform datelor Biroului Național de Statistică al R. Moldova
Aceasta este o realitate care nu poate fi contestată, cel puțin din perspectivă cantitativă, fiind accentuată prin evoluția Produsului Intern Brut, în calitate de indicator macroeconomic de rezultate, reprezentativ pentru a realiza aprecieri cu privire la creșterea economică din cadrul unei economii. Or, creșterea Produsului Intern Brut al unei țări este asociată cu creșterea economică a acesteia, indiferent de factorii, ritmul, termenul de manifestare și efectele care o caracterizează.
Deși Republica Moldova se plasează printre statele „codașe” conform stocului de ISD pe cap de locuitor (720 USD pe cap de locuitor în 2008, în comparație cu 826 USD în medie în țările CSI, 2406 USD în medie pe toate țările în tranziție și 4335 USD în țările Central și Est-europene care au aderat la UE), rolul benefic al acestora asupra economiei moldovenești nu poate fi neglijat. În primul rînd există cîteva sectoare care s-au dezvoltat aproape exclusiv datorită ISD și în care ponderea acestora în prezent este de peste 50%.
Printre acestea se numără și sectoare care au impact direct și vital pentru funcționarea normală a întregii economii. Astfel, participarea investitorului străin la privatizarea în sectorul de producție și distribuire a energiei electrice a rezolvat problema datoriilor reciproce în sector și a prevenit înrăutățirea situației pînă la proporții similare cu cea actuală din sectorul producției și distribuției de energie termică. Însă, sectorul de producție și distribuție a energiei electrice, deși este dominat de capital străin, este reprezentat de numai un singur agent economic cu investiții străine foarte mari. Situația este similară și în sectorul de cocsificare a cărbunelui, distilare a țițeiului și tratare a combustibililor nucleari unde există doar două companii străine, sau producția cimentului, unde există un singur mare producător cu capital străin. Un alt exemplu de sector economic care practic a fost creat de la zero de investitorii străini sunt telecomunicațiile mobile, reprezentat de două companii cu capital străin (plus una cu capital de stat).
Tabelul 2.1
Ponderea capitalului străin în sectoarele economice cu peste 20% capital străin (%),2013 Sursa: Calculele autorului pe baza datelor BNS
Însă alte sectoare economice sunt mai puțin concentrate în jurul unui singur mare investitor străin. În unele sectoare dominate în prezent de ISD, investitorii străini au pătruns mai târziu, dar au fost mai numeroși, cum ar fi, de exemplu, fabricarea de articole de îmbrăcăminte. În acest sector investițiile străine directe au crescut după 2004 și au fost determinate de investițiile în întreprinderile de procesare externă a producției și pentru care Moldova a fost atractivă prin forța de muncă mai ieftină comparativ cu țările europene.
În afară de cele dominate integral de capitalul străin, mai sunt și alte sectoare atractive pentru investitori, deși cu o pondere mai mică a investițiilor străine. În Tabelul 2.1 sunt ilustrate toate sectoarele în care ponderea ISD în totalul capitalului străin și suplimentar la nivel de sector este de peste 20%. Dintre acestea fac parte și unele sectoare tradiționale pentru economia moldovenească, cum ar fi fabricarea băuturilor, fabricarea produselor lactate. Totodată, majoritatea ramurilor industriei alimentare – considerată în perioada sovietică un sector deosebit de competitiv – nu au atras investiții străine semnificative, ponderea acestora în sector fiind relativ scăzută (anexa 1).
Și în sectorul agricol – un alt sector „tradițional” pentru economia moldovenească – investițiile străine au fost și rămîn foarte mici. Aceasta este consecința directă a limitărilor la procurarea terenurilor agricole de către investitorii străini, ceea ce nu a permis exploatarea plenară a celei mai valoroase resurse naturale pe care o deține Republica Moldova – solul fertil. Astfel, în sectorul de cultură vegetală doar 5,5% din capital este capital străin, iar în sectorul de creștere a animalelor – doar 0,62%. Nici nu ne așteptăm ca investitorii străini să fie atrași de aceste sectoare atît timp cît aceștia legal nu pot intra în posesia elementului de bază a procesului tehnologic – terenurile agricole.
Totodată, există cîteva sectoare care în general nu au fost atrăgătoare pentru ISD, inclusiv unele, dezvoltarea cărora se bazează integral pe tehnologii avansate și pe capital uman de cea mai înaltă calificare. Exemple de asemenea sectoare omise de pe agenda investitorilor străini sunt producția de aparatură și instrumente medicale, de precizie, optice și de ceasuri, producția de echipamente și aparate de radio, televiziune și comunicații, fabricarea de mijloace ale tehnicii de calcul și de birou.
Nu doar analizele bazate pe date sectoriale, dar și datele statistice din publicațiile ordinare ale BNS demonstrează că ISD au avut un rol major ca motor de creștere economică în Moldova. Astfel, ponderea medie a investițiilor străine în totalul investițiilor brute de capital fix pe economie a crescut de la 18,9% în 1995-1999, la 29,8% în 2000-2004 (36,7% dacă includem efectul „Union Fenosa” din 2000) și la 30,1% în 2005-2008. Rolul esențial al ISD în creșterea economică din Moldova este demonstrat și de creșterea esențială și aproape constantă a cotei întreprinderilor cu proprietate mixtă și străină în PIB, de la 4,9% în 1995-1999 la 10,4% în 2000-2004 și la 15,2% în 2005-2008 (Fig.4). În contextul crizei financiare globale ponderea ISD în investițiile brute de capital fix în 2009 au scăzut la 7,1%, dar cota în PIB a întreprinderilor cu proprietate mixtă și străină nu s-a schimba esențial.
Fig. 4. Evoluția cotei companiilor cu capital străin în PIB și a cotei ISD în finanțarea investițiilor brute de capital fix, % din total
Sursa: Calculele autorului pe baza datelor BNS
Utilizînd aceste date, am analizat contribuția ISD la creșterea economică prin prisma creșterii veniturilor din vînzări în dependență de ponderea capitalului străin, atît la nivelul întregii economii, cît și la nivel de sectoare economice. Aceasta permite identificarea sectoarelor în care ISD au avut un rol major în raport cu cele în care contribuția ISD a fost nesemnificativă. La nivelul întregii economii, din 2004 pînă în 2008, veniturile din vînzări ale companiilor cu capital străin au crescut de 2,5 ori, în comparație cu o rată de creștere de 2,1 ori a veniturilor companiilor autohtone. O rată mai semnificativă de creștere a fost înregistrată la companiile străine care au nu doar o prezență formală a investitorului străin, ci cu ponderea capitalului străin de peste 25% (Fig.5).
Sectoarele cu cea mai puternică creștere a veniturilor din vînzări în perioada 2008-2013 sunt cele cu ponderea relativ înaltă a ISD( Tabelul 2.2). Mai mult ca atît, există sectoare în care veniturile din vînzări au crescut aproape în exclusivitate datorită intrării pe piața moldovenească a investitorilor străini. Acesta este cazul distilării țițeiului, unde 2 întreprinderi cu capital străin au contribuit la creșterea semnificativă a veniturilor din vînzări în acest sector.
Fig. 5. Creșterea veniturilor din vînzări în 2008-2013 în dependență de ponderea capitalului străin în capitalul companiei, %
Sursa: Calculele autorului pe baza datelor BNS
Totuși, o analiză amănunțită la nivel de sectoare economice relevă faptul că nu în toate sectoarele, veniturile din vînzări ale companiilor cu capital străin au crescut mai puternic în comparație cu cele ale companiilor autohtone. În industria alimentară în ansamblu, fabricarea produselor textile, prelucrarea lemnului și fabricarea articolelor din lemn, fabricarea hîrtiei și cartonului, producția altor mijloace de transport, întreprinderile autohtone au înregistrat creșteri mai semnificative a veniturilor din vînzări în comparație cu întreprinderile străine.
Tabelul 2.2
Sectoarele economice cu cea mai înaltă creștere a veniturilor din vînzări 2008-2013
Sursa: Calculele autorului pe baza datelor BNS
Adeseori se declară că companiile cu capital străin sau mixte sunt în mod necesar mai competitive decît cele locale. Pentru a analiza valabilitatea acestui argument, am utilizat doi indicatori ce reflectă gradul de competitivitate:
1) penetrarea pe piață, comparată cu ponderea capitalului străin în sector și
2) vînzările per angajat.
Datele existente nu permit stabilirea unei corelații univoce între penetrarea pe piață a vînzărilor și ponderea capitalului străin, situația variind mult de la un sector la altul (Tabelul2.3).
Tabelul 2.3
Sectoarele economice conform raportului dintre penetrarea pe piață a vînzărilor și a
ponderii capitalului străin
Sursa: Biroul Național de Statistică
Veniturile din vînzări per angajat reprezintă un alt indicator important pentru analiza poziției pe piață a companiilor, determinarea competitivității acestora și a eficienței politicilor de marketing.
La nivelul întregii economii moldovenești se înregistrează o corelație destul de slabă între veniturile din vînzări per angajat și ponderea capitalului străin în sectoarele economice. Însă o asemenea legătură este vizibilă la nivelul grupelor de companii după ponderea capitalului străin. Astfel, din 2009 pînă în 2013 întreprinderile cu capital străin au înregistrat în mod constant venituri din vînzări per angajat superioare companiilor locale în ansamblu pe economie (Fig.6), cît și la nivelul majorității sectoarelor.
Fig. 6. Veniturile din vînzări/angajat pe grupe de întreprinderi după ponderea capitalului străin în capitalul companiei, MDL
Sursa: Biroul Național de Statistică
Corelația dată este validă pentru toate sectoarele economice cu excepția industriei alimentare în ansamblu, fabricarea produselor textile, prelucrarea lemnului și fabricarea articolelor din lemn, unde companiile autohtone au înregistrat venituri din vînzări per angajat superioare față de companiile aflate în proprietate străină și mixtă. În aceste sectoare producătorii autohtoni au fost mai competitivi, probabil datorită experienței mai îndelungate pe piața moldovenească și a gradului de cunoaștere a pieței locale.
Eficiența vînzărilor este analizată cu ajutorul unor asemenea indicatori ca raportul costurilor de producție la total vânzări și rotația stocurilor. Analiza ponderii costurilor de producție în totalul venituri din vînzări a demonstrat că companiile cu o pondere majoritară a capitalului străin, pe parcursul ultimilor ani, înregistrează mai mici costuri raportate la o unitate de produs/serviciu vîndut. Companiile străine au reușit o asemenea performanță avînd și salarii mai mari plătite angajaților, fapt ce se reflectă asupra costului total al vînzărilor. Explicația majoră constă în faptul că companiile cu capital străin, în ansamblu, au dimensiuni mai mari față de cele autohtone. Aceasta le permite să desfășoare linii de producere mai extensive, creșterea volumului de producție fiind asociată, în mod normal, cu diminuarea costurilor unitare. În final, aceasta permite companiilor străine să fie mai competitive prin preț și să cîștige teren în fața celor autohtone.
Cele mai mici costuri unitare sunt înregistrate în sectorul telecomunicațiilor, iar costurile înregistrate de companiile cu capital autohton sunt semnificativ mai mari față de cele înregistrate de companiile cu capital străin. Alte sectoare, unde au fost atestate diferențe majore dintre nivelul de eficiență a vînzărilor în companiile cu capital străin față de cele cu capital autohton sunt în sfera serviciilor pentru agricultură și servicii în creșterea animalelor, producția altor produse din minerale, nemetalifere, fabricarea produselor textile, producția de mobilier și alte activități industriale, producția altor mijloace de transport, activitățile financiare, industria chimică, comerțul cu amănuntul, repararea obiectelor de uz casnic, construcții( vezi anexa 2).
În toate aceste sectoare, eficiența vînzărilor crește odată cu creșterea ponderii capitalului străin în companii. Această performanță este determinată de nivelul relativ mai înalt de tehnologizare, precum și dimensiunile relativ mari ale companiilor străine și, respectiv, efectul producției de scară. O altă cauză este eficiența strategiilor de marketing care influențează poziționarea și penetrarea pe piață a companiilor, fapt ce se reflectă asupra eficienței vînzărilor.
Totodată, există o serie de sectoare unde companiile cu capital străin au înregistrat performanțe mai proaste la capitolul eficienței vînzărilor, față de cele cu capital autohton. Aceste sectoare includ: cultura vegetală. prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor, transporturi terestre, activități anexe și auxiliare de transport, activități ale agențiilor de turism; tranzacții imobiliare.
Analizând ponderile de capital străin în companiile din sectoarele enumerate mai sus putem observa că, cu mici excepții, sectoarele cele mai atractive pentru investitorii străini au înregistrat și o eficiență mai mare a vînzărilor. În același timp, în sectoarele care s-au dezvoltat preponderent pe baza capitalului autohton, companiile cu capital străin au înregistrat costuri unitare mai mari.
Astfel, analiza arată că companiile străine tind să fie poziționate mai bine pe piața locală, politicile de marketing ale acestora sunt mai eficiente, iar în medie acestea sunt mai competitive. Aceasta se referă atît la economie în ansamblu, cît și la majoritatea sectoarelor economice în parte. Există totuși și unele sectoare în care companiile locale rămîn mai competitive.
2.2. Influența investițiilor străine asupra producătorilor locali
Investițiile străine directe pot să aibă diverse influențe asupra producătorilor naționali. De exemplu, pe orizontală, companiile străine sau mixte pot avea efecte pozitive și negative. Efectele pozitive se materializează dacă know-how-ul companiilor străine pînă la urmă ajunge să fie învățat și însușit și de cele locale (inclusiv prin circulația forței de muncă și cadrelor de management de la companiile străine către cele locale). Însă efectele pot fi și negative dacă companiile străine intrate în țară, se orientează în special la piața internă și se angajează într-o competiție strategică cu cele locale, ultimele avînd toate șansele să nu reziste concurenței.
Pe verticală, ISD pot să aibă efecte pozitive dacă venirea acestora duce la apariția noilor lanțuri tehnologice în care furnizorii și clienții locali beneficiază de eficiența sporită a companiilor cu capital străin. Dar ISD pot să aibă și efecte verticale negative, dacă aceste companii preferă să lucreze cu furnizorii și clienții externi, fiind atrași în special de costul mai mic al unor factori de producție locali (în special, munca).
Analiza efectelor orizontale am efectuat-o comparînd evoluția numărului de companii cu capital străin cu vînzările per angajat al companiilor locale. Datele statistice disponibile au acoperit o perioadă prea scurtă de timp (2004-2008) și nu au fost suficient de detaliate pentru ca să formulăm careva concluzii univoce vizavi de efectele verticale ale ISD. Din această cauză, am
încercat să studiem efectele verticale cu ajutorul a două studii de caz: „articole de îmbrăcăminte” și „băuturi”. Analiza efectuată permite identificarea cîtorva sectoare relevante, în care vînzările companiilor locale corelează negativ cu numărul de companii cu capital străin prezente în sector. Astfel, scăderea numărului de companii cu capital străin în sectorul „prelucrarea lemnului și fabricarea articolelor de lemn” pare să fi influențat pozitiv creșterea vînzărilor la companiile locale. O explicație validată de datele statistice este că companiile locale din acest sector pierd forța de muncă în favoarea celor cu capital străin. O anumită legătură negativă, deși de intensitate mai slabă, probabil există și în sectorul „producția de mașini și aparate electrice”. Creșterea numărului de competitori străini (de la 2 în 2004 la 5 în 2007) pare să incomodeze într-o anumită măsură și companiile moldovenești din sectorul „fabricarea hîrtiei și cartonului”. Și în aceste două sectoare se observă o plecare a muncitorilor de la companiile moldovenești. Similară pare a fi și situația în sectorul „prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor”, refluxul muncitorilor fiind și mai puternic, și acesta nu a fost compensat de renovarea echipamentului.
Însă în majoritatea sectoarelor nu se observă un comportament „răpitor” din partea companiilor cu capital străin vizavi de concurenții locali. Totuși, reșterea numărului de companii cu capital străin a fost însoțită de o creștere puternică atît a numărului de companii locale, cît și a vînzărilor per angajat al companiilor locale. Evident, nu afirmăm că evoluția pozitivă a companiilor locale s-ar fi produs doar din cauza că acestea simțeau „suflul rece” al competitorilor străini și aceasta le-a impus să fie mai competitive. În ultimă instanță, toate sectoarele economiei moldovenești sunt încă departe de saturație ca și număr de jucători și ele vor continua încă mult timp să se dezvolte. Totuși, se pare că există cîteva canale orizontale prin care prezența companiilor cu capital străin influențează pozitiv companiile locale. Multe companii locale imită și preiau strategiile de marketing (cum ar fi comerțul, activitatea hotelieră și restaurantele), altele probabil că observă și preiau inovațiile tehnologice (construcțiile, telecomunicațiile). Totodată, există, se pare, și un circuit de personal, mai ales la nivel de management, care asigură transmiterea deprinderilor învățate în cadrul întreprinderilor cu capital străin către cele locale. Generalizînd la nivelul economiei în ansamblu, se poate afirma că efectele orizontale ale companiilor care au ISD sunt pozitive, creșterea numărului acestora generînd anumite efecte pozitive și asupra competitorilor lor locali.
ISD au avut o contribuție majoră la dezvoltarea sectorului de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte. Astfel, deși numărul întreprinderilor cu capital străin din sector reprezintă doar 26% din numărul total de întreprinderi, veniturile din vînzări ale acestor companii acoperă 64% din veniturile totale din vânzări ale sectorului. Concomitent cu creșterea înregistrată în sectorul de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte s-a dezvoltat și industria textilă și de confecții. Totuși, creșterea înregistrată de companiile străine de fabricare a îmbrăcămintei inițial nu a avut impact pozitiv asupra numărului de întreprinderi textile care furnizează materie primă sectorului de fabricare a îmbrăcămintei. În 2005 numărul acestora chiar a scăzut cu 8%, începînd să crească doar din 2006 pînă în 2008, iar în 2009 această creștere s-a stopat. Totodată, s-a înregistrat o creștere semnificativă a veniturilor din vînzări a companiilor străine de textile în anii 2005-2007, și mai tîrziu creșterea veniturilor din vînzări a companiilor autohtone (figura 7).
Fig. 7. Creșterea anuală a veniturilor din vînzări pe sectoare de activitate, %
Sursa: calcule pe baza datelor BNS.
Astfel, inițial companiile cu capital străin, specializate în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte și activînd pe baza contractelor de procesare externă a producției în mare parte, importau materia primă sau se deserveau la companiile de textile auxiliare plasate în Republica Moldova, ceea ce a determinat creșterea mai timpurie a veniturilor din vînzări ale acestora.
Creșterea puternică a veniturilor din vînzări a companiilor textile locale în 2007 indică asupra faptului că unele companii de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte s-au orientat și către furnizorii locali. De ex. în ramura de pregătire a fibrelor și filare în lînă companiile străine și-au retras capitalul, din 2007 acest segment fiind deservit doar de companiile locale, unde a avut loc o creștere de peste 27 de ori a veniturilor din vînzări. De asemenea, în țesătorie și fabricarea articolelor confecționate din textile, cu excepția îmbrăcămintei, creșterea mai importantă a veniturilor din vînzări a fost înregistrată în companiile autohtone din 2012 care s-au orientat atît la exportul produselor, dar și la deservirea companiilor străine de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte noi intrate pe piața moldovenească (Tabelul 2.4). Cu toate că exportul acestor produse a crescut, rata de creștere a fost inferioară ratei de creștere a veniturilor din vînzări, fapt ce indică asupra creșterii cererii interne (nu doar a cererii externe), inclusiv de la companiile străine de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte care au crescut ca număr și volum de producție mai rapid decît companiile locale.
Tabelul 2.4
Creșterea anuală a veniturilor din vînzări a companiilor din sectorul textile și confecții, %
Sursa: Calculele autorilor pe baza datelor BNS
În aceste clase ale industriei de textile și confecții s-a majorat atît numărul de întreprinderi
autohtone (cu 14% în 5 ani), cît și veniturile din vînzări ale companiilor deja existente. De asemenea, pînă în 2012 creșterea veniturilor din vînzări per angajat în companiile din sectorul textilelor și confecțiilor a fost mai înaltă în companiile străine. Din 2012 companiile autohtone au înregistrat ritmuri de creștere superioare indicînd asupra creșterii productivității în aceste întreprinderi odată cu creșterea cererii pentru produsele acestora, inclusiv din partea companiilor
străine din sectorul de fabricării articolelor de îmbrăcăminte.
Astfel, industria de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte nu a avut impact imediat asupra industriei de confecții din cauza importului de materie primă pe baza contractelor de procesare externă a producției conform cărora funcționează acestea. Totuși, din 2012, pe piața moldovenească au apărut și investitori străini care contractează companiile locale de textile și confecții pentru acoperirea necesităților de materie primă. Creșterea cererii externe și interne pentru furnizorii locali a determinat creșterea de peste cinci ori a veniturilor din vînzări și de peste trei ori a veniturilor din vînzări per angajat ale companiilor autohtone în 2007. Aceasta cel mai mult s-a reflectat asupra clasei de fabricare a fibrelor și filare în fire care reprezintă peste 70% din veniturile din vînzări ale companiilor textile autohtone. În mod firesc, activitatea companiilor specializate în fabricarea băuturilor exercită un impact direct asupra întreprinderilor care fabrică ambalaje din sticlă. Această complementaritate este relevată de analiza activității companiilor din aceste sectoare pe parcursul ultimilor ani. Astfel, dezvoltarea/regresul sectorului de fabricare a băuturilor determină imediat și creșterea/scăderea cererii pentru materia primă produsă de întreprinderile specializate în fabricarea ambalajelor din sticlă. Mai mult ca atît, luînd în considerație faptul că, pe parcursul ultimilor ani, sectorul de fabricare a băuturilor a beneficiat de un influx relativ mare de capital străin (în perioada 2004-2008 ISD s-au dublat, majorîndu-se de la 246,4 mil. MDL pînă la 509 mil. MDL), impactul investițiilor străine asupra dezvoltării acestor două sectoare este unul sesizabil.
Atractivitatea industriei de fabricare a băuturilor pentru investitorii străini este relevată de dublarea valorii capitalului străin și a creșterii ponderii acestuia în companii de la 18,3% în 2004, pînă la 27,4% în 2008. Pe parcursul ultimilor ani sectorul respectiv s-a dezvoltat, în special, pe baza investițiilor străine, cu excepția anului 2009, dar cu o revenire optimistă în 2010 și începutul anului 2011. Astfel, companiile cu capital străin sunt de dimensiuni esențial mai mari față de cele cu capital autohton, fapt ce le permite să dezvolte linii de producere mai extensive și, în același timp, mai competitive prin preț grație diminuării costurilor unitare. Totodată, creșterea influxurilor de investiții în acest sector a determinat și creșterea dimensiunilor companiilor cu capital străin în perioada 2004-2010. O atare evoluție a investițiilor străine în sector a influențat corespunzător și sectorul de producere a ambalajelor din sticlă. Extinderea companiilor străine specializate în fabricarea băuturilor a contribuit, la rîndul său, la extinderea celor specializate în producerea de sticlă. Aceasta relevă externalitățile pozitive generate de investițiile străine, fapt ce presupune că efectul acestora nu se limitează doar la nivelul sectoarelor unde au fost plasate, ci se extinde și asupra altor sectoare interconectate.
Observăm că companiile din ambele sectoare urmează o evoluție practic similară. Diminuarea indicatorului din 2006 și 2009 este explicată de embargoul comercial aplicat de Federația Rusă pentru exporturile moldovenești de vinuri. În condițiile în care vinurile reprezintă o cincime din vînzările totale de băuturi, o asemenea intervenție, firește, a avut efecte negative asupra companiilor
din ambele sectoare, unele fiind afectate direct, iar altele – indirect. Totodată, pe parcursul ultimilor ani rata de creștere a activelor în companiile specializate în fabricarea băuturilor a fost esențial superioară celor specializate în fabricarea ambalaje din sticlă (în 2010 companiile specializate în fabricarea băuturilor au înregistrat o creștere de 17,7% față de 2,1% pentru companiile specializate în fabricarea ambalajelor din sticlă). Aceasta se explică de ponderea mai mare a capitalului străin în companiile care fabrică băuturi, ceea ce determină o politică investițională mai intensă a acestora.
Totodată, eficiența vânzărilor în aceste companii este mai mare, costurile înregistrînd ponderi mai mici din totalul vânzărilor (74,6% față de 79,9% în 2010), fapt ce a oferit mai multe posibilități pentru extinderea companiilor. Impactul pe care îl au vînzările companiilor cu investiții străine care fabrică băuturi asupra vînzărilor din sectorul de fabricare a ambalajelor din sticlă este într-o interdependență directă. Astfel, se atestă aceeași cădere între ambele sectoare, fiind simțit practic la egal și embargoul vinicol din 2006 și cel din 2009. Companiile specializate în producerea ambalajelor din sticlă au înregistrat, pe parcursul ultimilor ani (2004-2009), valori superioare ale vînzărilor per angajat (în 2008 acestea au fost mai mari de două ori decît în 2004: 480,6 mii. MDL față de 239,1 mii. MDL, iar în 2009 au scăzut practic pînă la situația din 2004). Totodată, o bună parte din ambalajele din sticlă sunt exportate generînd, astfel, venituri suplimentare pentru companii.
În concluzie, investițiile străine directe au determinat, în mare parte, dezvoltarea sectorului de fabricare a băuturilor, contribuind astfel, în mod indirect, la dezvoltarea sectorului de fabricare a ambalajelor din sticlă. Interconexiunea dintre aceste sectoare este una firească, fapt ce a determinat și evoluția acestora pe parcursul ultimilor ani (2004-2010). Astfel, creșterea influxurilor de investiții străine în companiile specializate în fabricarea băuturilor a influențat pozitiv dezvoltarea celor care fabrică ambalaje din sticlă, alimentînd, astfel, cererea pentru aceste produse. Acest studiu de caz este un exemplu elocvent despre efectele multidimensionale generate de investițiile străine directe asupra dezvoltării companiilor. În mod evident, impactul pozitiv al acestor investiții nu se limitează doar la sectoarele unde au fost plasate acestea, ci și asupra altor sectoare complementare, generînd externalități pozitive asupra economiei naționale.
2.3. Impactul investițiilor străine asupra comerțului extern
Creșterea fluxurilor investiționale la nivel global reprezintă un avantaj, dar și o provocare pentru mai multe țări. Globalizarea, integrarea, dezvoltarea informațională afectează nu doar piața financiară, indicii macroeconomici, salariile, dar și calitatea vieții, mediul înconjurător.
Comerțul exterior este extrem de important pentru Republica Moldova, dat fiind faptul că piața locală este relativ limitată, iar baza de materii prime și cea de resurse energetice interne nu sînt suficiente pentru satisfacerea necesităților țării.
În domeniul comerțului exterior, Republica Moldova a promovat o politică consecventă, orientată spre diversificarea piețelor de desfacere, spre facilitarea accesului mărfurilor și serviciilor moldovenești pe piețele externe. Acest lucru s-a realizat mai cu seamă prin semnarea unor acorduri menite să stimuleze activitatea comercială externă.
Comerțul exterior al Republicii Moldova este în continuă creștere și se caracterizează prin diversificarea continuă a piețelor. Exportul țării se reorientează, treptat, spre piețele Uniunii Europene și Europei Centrale și de Est.
În scopul promovării și extinderii exporturilor, Republica Moldova trebuie să sporească calitatea investițiilor, deoarece exportul și investițiile sînt factori interdependenți, de importanță vitală pentru creșterea și dezvoltarea economică a țării. Astfel, pentru o creștere economică de proporții este nevoie de a dezvolta în primul rînd sectoarele industriale ale economiei, inclusiv: prelucrarea metalelor, construcția mașinilor și echipamentelor, industria ușoară, industria farmaceutică, industria agroalimentară etc., precum și așa sectoare inovatoare cum sînt telecomunicațiile, software etc. Aceste sectoare se caracterizează prin faptul că generează o valoare adăugată relativ înaltă, care ar putea avea drept rezultat creșterea comerțului exterior ca volum și ca valoare, și, în consecință, ar putea contribui la micșorarea deficitului balanței comerciale.
Guvernul Republicii Moldova depune eforturi deosebite pentru atragerea de investiții străine în aceste sectoare în scopul asigurării unei creșteri economice durabile, facilitării implementării de tehnologii noi și de metode moderne de management, precum și pentru asigurarea accesului la piețe externe. Datorită creșterii fluxului de investiții străine în Republica Moldova din ultima perioadă, putem observa și o sporire considerabilă a exporturilor, ceea ce influențează benefic asupra dezvoltării economice a țării noastre.
Biroul Național de Statistică informează, că exporturile de mărfuri realizate în luna martie 2011 s-au cifrat la 182,9 mil. dolari SUA, cu 13,5% mai mult față de luna precedentă și cu 61,5% – comparativ cu luna martie 2010 (figura 8).
Fig. 8. Evoluția lunară a exporturilor
Sursa: Calculele autorului conform datelor Birouuil Național de Statistică
Există o corelație foarte strînsă între valoarea exportului unui sector economic și numărul de companii cu capital străin care activează în respectivul sector. Implicația de politică a acestei legături ar putea să pară evidentă: Guvernul trebuie să asigure venirea cît mai multor companii cu capital străin dacă dorește să sporească valoarea exporturilor, mai multe companii într-un sector = mai multe vînzări la export a acestui sector. În multe sectoare, creșterea numărului de companii cu capital străin într-adevăr a fost însoțită de creșterea exporturilor. De exemplu, în 2004-2008 creșterea exportului materialelor plastice (219%) a fost însoțită de o creștere puternică și a numărului de companii cu ISD care activează în sectorul respectiv (de la 15 în anul 2004 la 30 în anul 2008). Sectorul serviciilor informatice este un alt exemplu similar, unde creșterea medie anuală a exporturilor de circa 80% a fost însoțită de o creștere medie anuală cu 48% a numărului de companii cu capital străin. Un alt sector interesant este exportul „produselor de metale”: în 2005-2008 valoarea medie anuală a exporturilor respective au crescut cu 80%, iar numărul de companii a ajuns de la 5 în anul 2004 și la 24 în anul 2008. Dar nu toate sectoarele au fost atît de rapide în creștere exportului. De exemplu, exportul de „articole și accesorii de îmbrăcăminte” a crescut în medie anuală cu 14%, în timp ce numărul de companii cu ISD a crescut de 2,4 ori, de la 28 unități în 2004 la 67 în 2008. Mai multe detalii vizavi de valoarea exporturilor și numărul de companii cu capital străin vedeți în Anexa 3, 4.
Totuși, realitatea ne demonstrează că această situație nu este similară pentru toate sectoarele. De exemplu, creșterea numărului de companii cu capital străin în industria băuturilor nu a stopat declinul exporturilor cauzat de factori exogeni foarte puternici (embargoul instituit de Federația Rusă vizavi de importurile de băuturi alcoolice din Moldova). Pe de altă parte, dispariția întreprinderilor cu capital străin din sectorul „produse din piele și blănuri prelucrate” nu a împiedicat creșterea puternică a exporturilor din acest sector. Exact același lucru se poate spune despre sectorul „aparate pentru telecomunicații, TV, audio, video”. Cu alte cuvinte, nici numărul de companii cu capital străin într-un anumit an, nici creșterea numărului de companii pe o durată mai mare de timp, nu explică suficient de bine creșterea exporturilor în economia moldovenească în ansamblu.
Pentru a analiza influența investițiilor stăine asupra comerțului exterior și pentru a contura efectele acestora asupra situației țării, în general, vom aborda problema conform modelului lui Porter (așa-numit „diamantul lui Porter”), care a clasificat avantajele națiunilor în patru aspecte:
1. condițiile factorilor,
2. condiții de cerere,
3. industriile legate
4. structura sau strategiile firmei.
Porter a prezentat legătura între toate elementele acestea în formă asemănătoare cu
structura diamantului, care a fost numită „diamantul lui Porter” (figura 9).
Fig.9. Diamantul lui Porter
Sursa: adaptată de autor în baza teoriei lui M. Porter.
Reieșind din teoria respectivă, am pornit de la ideea că avantajul unei țări în condițiile de globalizare, liberalizare și integrare ar putea fi conturat după aceleași principii. Astfel, analizînd șansele am determinat posibilitățile întreprinderilor din Republica Moldova pe piețele regionale financiare în condițiile contemporane. Prin factorii care primesc un impact din aceste efecte am considerat modificările în structura exportului și importului, structura investițiilor.
Ținînd cont și de situația economică actuală, am studiat impactul crizei prin prisma proceselor globale, concluzionînd faptul că structura economiei depinde în mare parte de dezvoltarea industriei și producției agregate în țară în general. Cererea a fost analizată, fiind corelată cu dezvoltarea forței de muncă, nivelul salariilor. Influența guvernului, fără îndoială, poate fi foarte puternică, dar, în primul rînd, considerăm că rolul lui este de a proteja drepturile agenților economici, inclusiv și cele de proprietate.
Tendințele capitalului investițional internațional își găsesc reflectare și în schimbarea structurii exportului și importului în Republica Moldova. La conferința ministerială din Singapore (Singapore Ministerial Conference 1996) s-a discutat relația între ISD și comerț concluzionîd, că analiza relației între ISD și comerț nu poate fi limitată la faptul dacă aceste elemente sunt complimentare sau nu. Prezența externalităților și transferului de tehnologii trebuie să fie luată în considerare. Există mari diferențe între țări, perioade și efecte. Variantele relațiilor posibile între ISD și comerțul exterior pot fi prezentate în schemă (figura 10).
Fig.10. Legăturile între ISD și export
Sursa: adaptată de autor în baza OECD.
Prima legătură apare în cazul cînd exportul se află la etapa inițială a internalizării. Prin internalizare înțelegem termenul care presupune că întreprinderea dorește să păstreze know-how, totodată, investește în alte țări. Al doilea tip de legătură este determinat prin deschiderea de către firmele străine a filialelor în țara de origine. Al treilea tip este specific pentru relațiile legate de importul resurselor naturale. Legătura cu numărul patru este posibilă atunci cînd firmele străine deschid oficii într-o țară, care este o piața de desfacere pentru produsele lor.
Varianta ISD din țară-import este determinată de realocarea activităților care necesită forță de muncă ieftină din țările cu capital. În acest caz, este necesar de remarcat, că în condițiile globalizării piețelor este foarte important de diferențiat tipurile forței de muncă și nu de vorbit despre forță de muncă în general. A șasea corelație ține de situații cînd firmele deschid o activitatea peste hotare pentru a exporta înapoi în țara lor. Aici ar trebui de menționat importanța teoriei lui Hymer (1960) pentru explicarea acestui fenomen. Teoria lui poartă denumirea Monopolistic Advantage Theory (teoria avantajelor monopolistice) și argumentează că ISD au loc din motivul neeficienței factorilor de producție și au loc mai des în industriile oligopolistice. Tipul șapte apare ca răspuns la creșterea competitivității pe piața străină. Și ultima variantă – ca răspuns la creșterea competitivității pe piața internă.
Deci, majoritatea studiilor efectuate pe tema relațiilor între comerțul exterior și ISD arată că impactul ISD este pozitiv asupra comerțului. Sunt și excepții, desigur, cum ar fi exemplul Americii Latine. Raportul OMC argumentează: „Cu toate că efectele ISD pentru dezvoltare sunt în general pozitive și arată corelație pozitivă între creșterea economică și ISD, importanța ISD pentru transferul de tehnologii, pot avea loc și efectele negative, de exemplu pentru balanța de plăți”. Faptul acesta poate fi explicat prin motivul că întreprinderile-investitoare deschid filiale pentru rețelele de distribuție în unele țări și importul se bazează pe mărfuri de consum și nu pe alte categorii.
Pentru Republica Moldova, care se află în cautarea ISD și este țară importatoare de investiții problema expansiunii ISD pentru promovarea exportului nu este una de primă importanță. Potrivit Băncii Naționale investițiile moldovenilor peste hotare sunt la nivel foarte scăzut și practic nesemnificativ din punct de vedere statistic. Însă, identificarea acestor investiții este un lucru dificil. Dubla cetățenie a businessman-ilor și utilizarea schemelor de optimizare fiscală sunt unele din explicațiile acestui fenomen. Printre afacerile moldovenilor peste hotare se numără acelea ale grupului ASCOM în Sudan, Kazahstan și Rusia; Rosard Impex SA în România; Nova Bank (România) ș.a.
Cei mai mari ”exportatori” de investiții directe, oferă mai mult de 80% de ISD în lume (China, Germania, SUA, Japonia, Franța, Olanda, Italia, Coreea de Sud, Marea Britanie, Hong Kong). Aceste țări ocupă și pozițiile dominante în exportul internațional (China, Germania, SUA, Japonia, Marea Britanie), ceea ce confirmă importanța investițiilor peste hotare în atingerea scopului asigurării creșterii volumului exporturilor.
Investițiile străine îmbunătățesc productivitatea, și, respectiv, eficacitatea muncii, duc la cîștiguri mai mari. Influxurile de capital (fiind ISD, împrumuturi sau investiții de portofoliu) produc un surplus în economiile interne. Fapt care, desigur, poate stimula și investițiile interne.
Caracteristicile influenței ISD pot fi sintetizate astfel:
1. Impactul ISD asupra PIB este pozitiv în condițiile economice obișnuite.
2. Impactul ISD în condițiile de criză se reduce.
3. Impactul ISD asupra indicatorului care reflectă starea socio-economică generală este pozitiv, astfel ISD pot afecta nu doar creșterea economică ci și situația socioeconomică în complex.
Astfel, capitalul străin în formă de ISD reprezintă un factor important pentru creșterea economiei naționale în cazul în care acest factor nu este afectat de fenomene exogene, cum ar fi criza economică. ISD contribuie la îmbunătățirea aspectelor sociale ale dezvoltării, ceea ce însemnă, că proiectele investiționale ar trebuie să fie selectate luînd în considerare potențialul lor social pentru anumite segmente ale economiei.
Astfel, ajungem la concluzia că impactul investițiilor străine asupra comerțului extern și asupra economiei în ansamblu este diferită de la o țară la alta și în principiu, efectele aduse de ISD asupra dezvoltării economice a unei țări sunt în majoritatea cazurilor pozitive.
3. PARTICULARITĂȚILE ATRAGERII ȘI FUNCȚIONĂRII INVESTIȚIILOR STRĂINE ÎN ECONOMIA REPUBLICII MOLDOVA
3.1. Analiza climatului investițional în diferite categorii de țări
În știința economică, noțiunea de “climat” investițional se află incă în proces de constituire, subliniază economistul rus S. V. Fomișin. De obicei, prin climat investițional se subînțelege totalitatea factorilor politici, socio-economici, financiari, socio-culturali, organizatorici, juridici și geografici, care sînt prezenți, într-o țară sau alta și care atrag «sau resping» capitalul străin" [27, p. 365].
În prezent, toate țările lumii au elaborate politici de atragere a investițiilor străine. Aceste politici au în vedere următoarele momente:
Dreptul de intrare și stabilire. Aceasta vizează mai ales accesul la piață, formele de investire, domeniile, condițiile de retragere sau repatriere a profitului;
Dreptul asupra terenului, vizînd forma prin care se poate accede la terenul pe care se realizează investițiile sau la alte categorii de teren.
Stimulente investiționale, vizînd, mai ales scutirea de impozite și taxe, alte facilități acoradte investitorilor străini[4, pag.72].
Expetiența mondială arată că ameliorarea climatului investițional reprezintă condiția principal de atragere a investițiilor străine. Crearea climatului investițional favorabil a fost și va rămîne și pe viitor una dintre principalele sarcini ale politicii economice a țărilor cu economie de piață și a celor cu economie în tranziție.Analiza surselor literare mondiale, ce țin de investițiile străine, demonstrează că, inițial climatul investițional în diferite țări se deosebea considerabil în funcție de orînduirea lor economică, de nivelul de dezvoltare și de scopurile politicii economice. Ulterior, a apărut tendința durabilă de atenuare a deosebirilor în regimurile investiționale naționale, care s-a intensificat în ultimul sfert al sec. XX și la începutul secolului XXI, sub influența proceselor de globalizare. Tendința respectivă a apărut după stabilirea „regulilor de joc" unice în sfera activității investiționale din cadrul grupărilor economice deja existente.
O influență esențială asupra climatului investitional al țării o are, de asemenea, politica economică a statului în domeniul investițiilor de capital străine; participarea țării la sistemul de convenții internaționale; gradul și metodele intervenției statului în economie; eficienta activității aparatului de stat; consecvența în promovarea politicii economice. Influența statului asupra climatului investițional se efectuează prin intermediul politicii industriale; stimularea cooperării dintre investitorii străini și cei autohtoni, stimularea activității de export a întreprinderilor cu participare străină.
Au fost simplificate procedurile de intrare în țară a ISD, au fost reduse impozitele și s-au deschis noi sectoare pentru investitorii străini. Țările lumii s-au pomenit atrase într-o concurență acerbă în privința creării celor mai favorabile condiții pentru investițiile străine. Pentru investitorii străini s-a deschis sectorul bancar (Mali), sectorul energetic (Albania și Bulgaria), telecomunicațiile (Botswana și Capul Verde).
De asemenea, a crescut, deți în proporții foarte mici și numărul modificărilor mai puțin favorabile pentru ISD, și anume în Bolivia, Federația Rusă, Venezuela, Algeria.
Oricum, pentru moment, îmbunătățirea clșimatului investițional rămîne o prioritate pentru marea majoritate a țărilor lumii. Experiența mondială demonstrează că elementele climatului investițional în țările în curs de dezvoltare și cele cu economia în tranziție, în mare măsură sunt incomparabile cu cele din țările dezvoltate. În politica de atragere a investițiilor străine, guvernele lumii aplică o gamă variată de măsuri speciale de atragere a capitalului străin: fiscale, vamale, financiare și de altă natură.
Mulți investitori sunt atrași de astfel de țări industrial dezvoltate precum SUA, Germania, Franța, Marea Britanie, Japonia,în special din două motive principale: aceste țări dispun de cele mai mari piețe și de o situație politică și economică stabilă. Ținînd cont de piața lor voluminoasă, cererea solvabilă, nivelul înalt de dezvoltare al economiei și nivelul înalt al competitivității, în ultimele decenii, lider în atragerea ISD sînt SUA. Majoritatea țărilor industrial dezvoltate încearcă să plaseze investițiile lor în SUA, fiindcă aici piața internă este vastă, puterea de cumpărare a populației este în creștere, iar stabilitatea politică este sigură.
Japonia atrage investitorii străini prin stabilitatea sa politică și economica, existența infrastructurii dezvoltate, sistemul monetar și fi ar stabil, posibilitatea de investire în ramurile tehnologic avansate, dar mai ales prin forță de muncă mai calificată și mai ieftină, în comparație cu SUA și Franța. Analiza politicii investitionale contemporane a Japoniei, arată că aceasta a fost definitiv elaborată încă în anul 1980 și este orientată spre atragerea investițiilor străine. Japonia este săracă în resurse naturale, de aceea a pus întotdeauna accentul pe dezvoltarea ramurilor exportatoare. Pentru producerea mărfurilor competitive pe piața mondială, ea a utilizat tehnologiile avansate, a atras specialiștii calificați pentru instruirea cadrelor și a creat o infrastructură foarte dezvoltată. Un rol deosebit în dezvoltarea cu succes a Japoniei îi revine capitalului american. Procedura accesului investițiilor străine la economia Japoniei este foarte simplă: prin intermediul Băncii Japoniei se înregistrează informația cu privire la conținutul tranzacției de investire, care ulterior, este aprobată automat de Ministerul de Finanțe și de un minister de ramură în decurs de 30 de zile.
În țările dezvoltate, de exemplu China, care este o țară ce se dezvoltă cu ritmuri rapizi, dispune de cele mai favorabile condiții pentru ISD, îndeosebi după aderarea acesteia la OMC. În prezent China este cea mai reușită țară din punctul de vedere al atragerii investițiilor străine directe.
Climatul investițional din China se caracterizează prin următorii factori pozitivi:
stabilitatea politică;
proporțiile vaste ale teritoriului și ale pieței interne; jg^H
mîna de lucru calificată (mai cu seamă, pentru necesitățile industriei prelucrătoare), care acceptă salarii foarte mici;
imaginea pozitivă (în special, vizavi de producția și livrarea mărfurilor industriale pe piețele occidentale);
susținerea și interesul deosebit pentru activitatea investițională din partea statului;
ritmurile foarte înalte ale modificărilor în toate sferele economiei.
Guvernul Chinei a întreprins, de asemenea, și alte acțiuni care au activizat procesul investițional: liberalizarea treptată a accesului capitalului străin la ramurile și regiunile închise, măsuri speciale de stimulare pentru investitorii străini mici și mijlocii. În prezent, ramurile prioritare pentru atragerea investițiilor străine în China sînt: energetica, industria ușoară, alimentară, textilă, farmaceutică; producerea materialelor de construcție, chimia și metalurgia; construcția de mașini și utilaje; producerea utilajului pentru extragerea petrolului de pe fundul mării; electronica, producerea mijloacelor de telecomunicații și a echipamentelor medicale.
Pe lîngă înlesnirile create investitorilor străini, guvernul chinez pune în fața acestora și un șir de condiții destul de dure. Astfel, activitatea economică eficientă a întreprinderilor mixte trebuie, neapărat, să fie bazată pe aplicarea celor mai avansate tehnici și tehnologii, pe metode știițifice de gestionare a afacerilor, pe diversificarea asortimentului producției, creșterea calității, economia de energie, de materie primă și de materiale, pe sporirea ponderii producției destinate exportului și pe sporirea veniturilor valutare, pe pregătirea personalului administrativ și tehnic autohton de înaltă calificare.
Singapore și Hong Kong, deși au teritorii nu prea mari, beneficiază în schimb, de o poziție geografică avantajoasă, fapt ce le transformă în centre foarte atractive pentru efectuarea activităților de transit, comerț, tranzacții financiare și reexport. Are importanță și stabilitatea politică și socială, atitudinea favorabilă față de ISD.
India prezintă interes pentru investitori prin proporțiile sale, stabilitatea relativă, existența clasei medii calificate, vorbitoare de limba engleză. Factorii de atenuare a atragerii investițiilor reprezintă atitudinea guvernului față de investitori Și birocratismul. Mulți străini considerau aceasta țară imprevizibilă pentru investire, dar cu dezvoltarea rapidă din ultima perioadă, această țară devine din ce în ce tot mai atractivă pentru investitorii străini.
Brazilia este o țară atractivă pentru investitorii străini, în primul rînd, datorită resurselor sale naturale, forței de muncă relative ieftine, capacității de absorbire a pieței interne. Cea mai mare parte a investițiilor străine aparține SUA, Germaniei, Japoniei.
Africa și Orientul Apropiat prezintă interes din punctul de vedere al climatului investițional doar în privința resurselor naturale. Excepție face Republica Africa de Sud, care a obținut deja succese considerabile în atragerea ISD.
Analizînd climatul investițional în țările în tranziție din Europa Centrală și de Est, trebuie să atragem o atenție deosebită datorită faptului că în rîndul acestor țări, se află și Republica Moldova, iar experiența acestor țări prezintă o importanță deosebită pentru țara noastră, care și-a fixat drept obiectiv strategic prioritar integrarea europeană. Țările din această categorie sînt atractive prin faptul că au o piață internă în creștere și prin cheltuieli de producție mai mici decît în țările occidentale, pe contul valorii mai scăzute a resurselor, în deosebi a forței de muncă. Ele posedă o infrastructură de transport dezvoltată, geografic sunt situate favorabil și cheltuielile tranzacționale sunt mici.
Într-o serie de țări sunt create zone vamale libere, fapt care contribuie la fluxul considerabil al capitalului în producțiile noi.
Polonia, Ungaria, Republica Cehă sunt calificate de investitoriistrăini drept țări ale Europei Centrale, cu o cultură înaltă, care au fost întotdeauna lideri în efectuarea reformelor de piață, au atins mai devreme decît altele stabilitatea financiară și au depășit recesiunea provocată de tranziție. Ungaria, Republica Cehă și Polonia sunt apropiate și teritorial de țările exportatoare de ISD. Ele sînt utilizate de invesni torii străini în calitate de intermediari ai relațiilor economice cu Rusia.
În perioada interbelică, dar și anterior, aceste trei țări s-au manifestat deja ca state industriale dezvoltate, cu tradiții bogate în producerea mărfurilor de înaltă calitate, de exemplu, producerea berii în Republica Cehă ori a vinului în Ungaria. Pe piața externă, aceste state sînt reprezentate, în special, de produsele construcției de mașini ale industriei chimice, farmaceutice, cosmetice, poligrafice.
Țările mai sus-menționate sînt atractive pentru investitorii străinii datorită următoarelor avantaje:
amplasarea strategică, ce asigură accesul atît la piețele occidentale, cît și la cele orientale;
existența mîinii de lucru calificate și ieftine pentru dezvoltarea tehnologiilor avansate;
atitudinea pozitivă față de investițiile occidentale;
experiența pozitivă a multor proiecte investiționale (în ramura automobilelor, alimentară).
Unele din cele mai complicate probleme teoretice și practice ale ISD sunt în ce măsură trebuie admise aceste investitii în economia tării și este, oare rațional ca ISD să fie admise în toate ramurile sau statul trebuie să limiteze și chiar să interzică accesul acestora la anumite ramuri.
Pe teritoriul Europei, de-a lungul timpului s-au menținut o mulțime de restricții cu privire la ISD, totuși cu timpul, majoritatea din ele au fost înlăturate. Obținerea obligatorie a licenței asupra unui șir întreg de activități pentru investitori s-a menținut doar în două țări – Polonia și Republșica Cehă ( servicii bancare, de brokeraj și de securitate, tele- și radiodifuziunea, servicii de pază, iar în Polonia – inclusiv serviciile de telecomunicații și de poștă, producția preparatelor farmaceutice și a celor medicale, utilarea obiectelor de transport, extragerea minereurilor.
În scopul compensării riscurilor și cheltuielilor investitorilor străini ce țin de caracterul de tranziție a economiilor, se utilizau pe larg, pentru atragerea capitalului străin, stimulente speciale – indulgențe vamale și fiscale ori înlesniri investiționale directe. Astfel, pe lîngă acordarea înlesnirilor fiscale și a subvențiilor de stat, se creează zone vamale libere și parcuri industriale, se acordă înlesniri fiscale investitorilor antrenați în activități în zonele „nefavorabile", precum și „vacanțe" (facilități) fiscale de 10 ani investitorilor mari, măsuri care au fost anulate odată cu intrarea țărilor în UE.
În prezent, accentul în politica de atragere a ISD s-a deplasat de la acordarea înlesnirilor investiționale și susținerii investitorilor la reducerea poverii fiscale în scopul stimulării activității economice și sporirii competitivității în ansamblu.
Din punct de vedere a atractivității pentru investitorii străini, țările din CSI sînt clasificate de organizațiile economice internaționale în trei grupe de țări:
Țările exportatoare de resurse energetice – Azerbaidjan, Kazahstan, Rusia și Turkmenistan.
Țările care nu au rezerve mari de resurse energetice, dar promovează activ reformele: Armenia, Georgia, Kîrgîstan, Moldova, Tadjikistan și Ucraina.
Țările care efectuează foarte încet și “fără entuziasm”, reformele: Belarus, Uzbekistan.
În primul grup de țări, ISD se deosebesc de investițiile capitale în alte state ale CSI, deoarece sînt direcționate spre exploatarea complexului energetic și de combustibil. Motivarea unor astfel de investiții se deosebește de motivarea investițiilor capitale în alte sectoare ale economiei, dar chiar și într-o astfel de sferă, precum este complexul energetic și de combustibil, climatul investițional influențează esențial asupra adoptării deciziilor investiționale.
Rusia este o țară cu perspective mari pentru investițiile străine, dar situația prezentă arată că în această țară volumul total al investițiilor străine este aproximativ egal cu investițiile străine ce se fac din Rusia în alte țări. În linii generale, climatul investițional din Rusia este considerat de specialiști ca fiind “nu prea favorabil”. Cu toate acestea, Rusia dispune de avantaje incontestabile în atragerea investițiilor străine directe și anume:
proporțiile țării și ale pieței ei interne;
resursele naturale bogate (petrol, gaze naturale, cărbune, diamante)
ritmuri rapide de creștere economică;
instruirea înaltă a populației;
immaginea pozitivă a țării, care dispune de oameni talentați în anumite domenii ale științei și ingineriei, artă, cultură.
Analiza atractivității investiționale a Rusiei a arătat că factorii principali care limitează fluxul de ISD sunt:
imprevizibilitatea politică și economică și gradul înalt de confidențialitate în toate sferele de activitate;
diferențierea mare în dezvoltarea sectoarelor economiei;
gradul înalt al birocratismului și al corupției;
lipsa disciplinei și a motivării a forței de muncă.
Astfel, constatăm că climatul investițional în țările CSI este influențat negativ de ponderea mare a statului în sectorul economiei și de numărul considerabil de întreprinderi nerentabile. În țările CSI, există mari obstacole în calea pătrunderii ISD pe piață, totuși obstacolul principal rămîn a fi corupția și birocratismul, criminalitatea și instabilitatea politică, imperfecțiunea infrastructurii.
3.2 Dinamica investițiilor străine în economia Republicii Moldova
Pentru Republica Moldova, țară care nu dispune de resurse naturale semnificative și de piață internă vastă, investițiile străine este una din sursele ce asigură o creștere durabilă a economiei naționale și modernizarea acesteia. Un rol deosebit în acest sens le revin investițiilor străine directe, ce reprezintă un catalizator al trecerii la economia de piață și al dezvoltării economice pentru toate țările din Europa Centrală și de Est.
De la începutul anului 2013, datorită stabilizării economice a principalilor țări investitori în Republica Moldova, precum și ameliorării situației într-un șir de ramuri ale economiei naționale, fluxul investițiilor străine demonstrează o creștere considerabilă.
Așadar, fluxul net al investițiilor străine directe în economia națională (Tabelul 3.1) pe parcursul a 9 luni ale anului 2013 a constituit 153,5 mil. dolari SUA, ceea ce depășește nivelul perioadei respective a anului 2012 cu 1,5 ori.
Tabelul 3.1
Fluxul net al investițiilor străine directe, mil. dolari SUA
Sursa: Banca Națională a Moldovei
În pofida faptului, că în prezent, volumul investițiilor străine directe nu a fost atins nivelul anului 2011, cînd a fost înregistrat cel mai mare flux de investiții străine atrase în economia republicii, menționăm, că în trimestrul III, 2010 acesta a depășit esențial, pentru prima dată în ultimele 7 trimestre, nivelul de 50 mil. dolari SUA (Figura 12).
Perioada de stagnare și perturbare a vieții economice mondiale nu a putut să nu influențeze și procesele investiționale, într-o economie de tip deschis precum cea a Moldovei. Astfel, numărul întreprinderilor înregistrate în Republica Moldova, inclusiv numărul întreprinderilor cu capital străin, în comparație cu anul 2011, se află în continuă scădere (Tabelul 3.2).
Fig.11. Fluxul net al investițiilor străine directe în economia națională, mil. dolari SUA
Sursa: Banca Națională a Moldovei
Cu toate acestea, cota întreprinderilor cu capital străin, din numărul total al întreprinderilor noi înregistrate, în ultimii ani rămîne stabilă și oscilează între 6,5 și 9%.
Tabelul 3.2
Dinamica întreprinderilor, inclusiv cu capital străin înregistrate în Republica Moldova
Sursa: Camera Înregistrării de Stat
În același timp, întreprinderile cu investiții străine care deja activează continuă să fie și mai active. Astfel, în rezultatul crizei economice numărul întreprinderilor cu investiții străine ce desfășoară activitate de întreprinzător practic nu a scăzut, iar volumul investițiilor în capitalul social al acestor companii a continuat să crească și pentru al treilea trimestru 2013 a depășit nivelul anului 2011. Totodată, se observă tendința de creștere constantă a ponderii investitorilor străini în capitalul social, care a sporit în ultimii cinci ani, de la 71,1% în 2009, pînă la 78,6% către 1 octombrie 2013, sau cu cca. 7,5 puncte procentuale (Tabelul 3.3).
Astfel, putem constata, că investițiile străine sînt relativ stabile și mai puțin sensibile tendințelor negative, decît cele autohtone. Oameni de afaceri străini, care și-au deschis în Republica Moldova afaceri, în general, tind să continue activitatea sa, în pofida apariției unor dificultăți.
Tabelul 3.3
Dinamica capitalului social al întreprinderilor cu participarea capitalul străin
Sursa: Biroul Național de Statistică
Întrările nete de investiții străine directe în economia națională în ianuarie-septembrie 2006 au însumat 153,47 mil. dolari SUA. Sporul înregistrat este determinat de majorarea participațiilor investitorilor străini în capitalul social al băncilor licențiate (24,42 mil. dolari SUA) și reinvestirea de către agenții economici din alte sectoare a veniturilor obținute din activitatea operațională (35,03 mil. dolari SUA). În același timp creditele intragrup valorificate au depășit rambursările preconizate cu 32,22 mil. dolari SUA, deși în anul precedent situația fiind inversă – rambursările au fost mai mari decît tragerile.
Caracterizînd structura fluxului net al investițiilor străine directe în 2010 se poate de evidențiat, că participațiile investitorilor străini în capitalul social au rămas pozitive, crescînd nesemnificativ în comparație cu aceeași perioadă a anului 2009. Totodată, investițiile în formă de „venit reinvestit” și „alt capital” s-au majorat considerabil, constituind 19,54 și, respectiv, 35,08 mil. dolari SUA. Este important de menționat, că dacă în 9 luni 2009 venitul reinvestit a fost negativ, atunci în anul 2010 acest indicator s-a majorat brusc, ceea ce demonstrează creșterea credibilității investitorilor străini (Figura 12).
Este de remarcat, că intrările de investiții străine directe în economia națională pe parcursul primelor 9 luni ale anului 2010 au fost evaluate la 249,6 mil. dolari SUA (în creștere cu 4,8 % comparativ cu perioada analogică a anului 2009). În trimestrul III 2010 investițiile străine directe intrate în economia națională au constituit 108,3 mil. dolari SUA, din care 41,28 mil. dolari SUA au fost orientate în capitalul social al agenților economici. De asemenea, este de remarcat că în 9 luni ale anului 2010 volumul ieșirilor de investiții străine directe s-a diminuat cu 29,2% comparativ cu perioada analogică a anului 2009 și a constituit 96,1 mil. dolari SUA.
Fig.12. Dinamica fluxului net al investițiilor străine directe, mil. dolari SUA
Sursa: Banca Națională a Moldovei
Referitor la ponderea investițiilor străine în PIB (Tabelul 3.1), pe parcursul perioadei analizate, acest indice a fost instabil. Astfel, pe parcursul a 9 luni 2011 cota parte a investițiilor străine directe în PIB a sporit pînă la 12,2%, însă în rezultatul crizei mondiale și micșorării fluxului investițiilor străine, acest indice a scăzut pînă la 2,55%, pe parcursul a 9 luni 2012. Ca mai apoi în perioada corespunzătoare 2013, în urma înviorării activității investitorilor străini, cota parte a investițiilor străine directe în PIB să se majoreze pînă la 3,68%.
Un element important pentru asigurarea producerii de bunuri și servicii este investițiile în capitalul fix. În scopul soluționării problemelor de restructurare și creștere sustenabilă a economiei pe termen lung este necesar asigurarea sporirii stabile ale acestora. Aceluiași obiectiv servesc, conform experienței altor țări din regiune, și investițiile străine directe. Din acest considerent, figura 13 ne demonstrează interdependența acestor indicatori.
Așadar, investițiile în capital fix înregistrează un ritm ușor de creștere în perioada 2005 – 2007, cu valori considerabile ce depășesc 100%, atingînd apogeul valoric în anul 2007- 128,7%, ulterior, a început diminuarea acestuia, care pentru 9 luni 2009 a constituit 57,5%, ca mai apoi iarăși să crească la valoarea de 115,8% în anul 2010.
În același sistem de referință se poate observa, că ritmul de creștere a investițiilor străine directe înregistrează atît perioade de descensiune, cît și de ascensiune, ajungînd la cota maximală de 206,8% în 2007, iar pe parcursul perioadei 2008-2009 să scadă de aproximativ 11,18 ori, de la 206,8% în anul 2007 pînă la 18,5% în anul 2009, ca mai apoi pe parcursul anului 2010 să se majoreze de aproximativ 8,1 ori, de la 18,5% în anul 2007 pînă la 149,9% în anul 2009.
Fig.13. Evoluția comparativă a investițiilor în capital fix, a fluxului net de ISD și a PIB
Sursa: Biroul Național de Statistică și Banca Națională a Moldovei
Se apreciază nefavorabil evoluția ritmului de creștere a investițiilor în capital fix și a investițiilor străine directe pe parcursul anului 2009, drept urmare a crizei economice, cînd acestea au înregistrat punctul critic minimal în evoluție, ceea ce semnifică, că investițiile străine directe practic nu alimentează creșterea investițiilor în capital fix, investițiile în capital fix fiind efectuate din contul surselor locale, iar investițiile străine directe diminuîndu-se considerabil.
Stocul de investiții străine directe acumulat la 1 octombrie 2010 a fost evaluat la 2799,5 mil. dolari SUA, majorîndu-se pe parcursul anului cu 5,7%.
Criza economică mondială a afectat și fluxul investițiilor străine directe în ramurile economiei naționale. Dacă vom compara datele din Tabelul 3.4 pentru 9 luni 2011 și 2013, vom observa că a scăzut ponderea investițiilor în sectorul real, precum și în comerțul cu ridicată și cu amănuntul.
Tabelul 3.4
Structura soldului investițiilor străine directe pe sectoare, %
Sursa: Biroul Național de Statistică
Totodată, a sporit ponderea investițiilor orientate în construcții, tranzacții imobiliare, agricultură și activități financiare.
Repartizarea investițiilor străine directe acumulate în ramurile economiei, conform situației din 01.10.2013, a avut loc astfel încît cele mai atractive pentru investitorii străini au fost activitățile financiare – 22,7% din volumul investițiilor străine atrase în Moldova (la situația din 1.10.2011 – 17,6%), tranzacții imobiliare – 19,8% (17,1%) și comerțul cu ridicata și cu amănuntul – 18,9% (23,4%). Investitorii străini au plasat în aceste trei domenii 61,4% din volumul total al investițiilor acumulate.
Astfel, putem constata, că cel mai mare volum din investițiile străine directe care vin în Republica Moldova, este alocat în sectoare care nu produc bunuri sau servicii competitive pe piața externă. Sectorul real a fost mai puțin atrăgător. Așadar, în industria prelucrătoare, energie electrică, gaz și apă, precum și transporturi și comunicații au fost atrase 31% din volumul total al investițiilor acumulate. Avînd doar 16,2 % investiții străine în industria prelucrătoare, este evident faptul, că acestea au un rol modest în dezvoltarea competitivității Republicii Moldova.
Așadar, sectoarele care oferă un număr relativ mare de locuri de muncă (agricultură, construcții), au beneficiat de mai multe investiții, comparativ cu perioada precedentă. Aceasta presupune minim o stabilitate a angajaților din aceste sectoare și la o stopare de emigrare a muncitorilor din aceste sectoare în alte țări. Totodată, structura investițiilor demonstrează o dispersie foarte mare, fapt ce confirmă inegalitatea veniturilor. De exemplu, în sectorul comerțului și transporturilor investițiile fiind mult mai rentabile și cu termene de recuperare mai scurte decît în agricultură și industria prelucrătoare. Aceste constatări relevă faptul, că un nou model economic al țării urmează a fi orientat spre o nouă paradigmă, care presupune trecerea de la dezvoltarea bazată pe consum spre cea axată preponderent pe investiții, inovații și competitivitate a produselor și serviciilor.
În continuare, referindu-ne la Tabelul 3.5, am dori să constatăm, că sursele de proveniență ale investițiilor străine directe sînt destul de diversificate. Totodată, este evident că principalii investitori străini sînt statele Uniunii Europene, cota–parte ale cărora în ansamblu constituie circa ¾ din volumul total al investițiilor străine atrase în Republica Moldova. Conform situației la 1.10.2013 cota–parte a constituit 75,5% (la situația din 1.10.2010 – 72,7%), 8,6% din țările CSI (la situația din 1.10.2010 – 11,7%), din care Rusia – 7,4% (10,6%) și 19,6% (17,6%) din alte țări. Menționăm, că la 1.01.2008 raportul dintre țările UE și CSI constituia 59,7% și, respectiv, 14,4%.
Tabelul 3.5
Structura investițiilor străine atrase, după țara de origine, 2010 – 1.10.2013, în % din total
Sursa: Biroul Național de Statistic
Este necesar de menționat, că nivelul investițiilor străine directe în sectorul real al economiei rămîne a fi insuficient, în special în domeniile generatoare de valoare adăugată înaltă (producere și prestare a serviciilor), care ar asigura o competiție și trezi interes pe piețele de desfacere externe.
În afară de aceasta, dezvoltarea business-ului este împovărată de nivelul insuficient de dezvoltare a pieței financiare (asigurările, piața valorilor mobiliare, instrumente de finanțare, titluri de credit etc.), de rata dobînzii înaltă la creditele bancare, precum și de existența disproporțiilor regionale majore etc.
Analizînd datele statisticii internaționale (Tabelul 3.6) putem relata, că Republica Moldova cedează deocamdată altor țări CSI în atragerea investițiilor străine directe pe cap de locuitor, ne mai vorbind de țările UE. Așadar, acest indicator la sfîrșitul anului 2013 a constituit 723 dolari SUA (în anul 2000 – 123 dolari SUA). Doar Kîrgîzstan și Tadjikistan au atras investiții mai puțin decît Moldova, 183 dolari SUA și respectiv 125 dolari SUA. Lideri mondiali sînt Elveția, Olanda și Suedia, care au atras investiții pe cap de locuitor de 65,6 mii, 39,5 mii și 32,9 dolari SUA respectiv.
Concomitent, Armenia, Ucraina, Belarus și Kazahstan au atras, respectiv, 1178 dolari SUA, 1136 dolari SUA, 880 dolari SUA și 4628 dolari SUA. Concomitent, astfel de țări, ca Lituania, Slovacia, Slovenia și Letonia similare după teritoriu și numărul populației cu Republica Moldova și care la fel nu dispun de resurse naturale, au atras un volum mai semnificativ de investiții străine directe.
Tabelul 3.6
Republica Moldova în comparație cu țările din regiune, anul 2013
Sursa: UNCTAD,2013
Necatînd la volumul nesemnificativ de investiții străine atras, Republica Moldova dispune totuși de unele avantaje, printre care sistemul bancar și monetar stabil, amplasarea țării la hotar cu Uniunea Europeană, o rețea dezvoltată de telefonie mobilă și telecomunicații, un regim fiscal preferențial, o forță de muncă ieftină, precum și o legislație favorabilă. Povara fiscală nu se resimte atît de puternic ca în țările vecine. În plus, un factor pozitiv important este prezența unor acorduri cu țările UE, țările CSI și unele țări balcanice care ne permit să livrăm mărfurile moldovenești pe aceste piețe fără taxe vamale și careva restricții semnificative.
Un indice important ce caracterizează situația economică și atractivitatea acesteia pentru investitor este indicele "libertatea economică", calculat de către “Heritage Foundation”. Potrivit datelor acestei organizații pentru anul 2011, punctajul libertății economice pentru Republica Moldova este de 55.7 (Economia țărilor care au acumulat între 50 – 59,9 puncte este caracterizată, potrivit clasificării Heritage Foundation, ca "mostly unfree"), făcînd ca economia națională să ocupe locul 120 (Tabelul 3.7) din 179 de țări cercetate.
Poziția Republicii Moldova a crescut cu două puncte față de anul precedent, reflectînd punctaj mai mare în șase din cele 10 componente ale libertății economice și anume: libertatea comerțului, libertatea fiscală, cheltuielile guvernamentale, libertatea monetară, libertatea investițională și libertatea contra corupției, o creștere esențială înregistrînd libertatea comerțului și cea fiscală.
Cît privește libertatea investițională, Moldova deține 35 de puncte, majorîndu-se cu 5 puncte în comparație cu anul precedent.
Tabelul 3.7
Republica Moldova în comparație cu țările din regiune, anul 2011
Sursa: www.heritage.org
Dintre cei 10 indicatori ai libertății economice, care se iau în calcul de către „Heritage Foundation”, Republica Moldova a avansat la 6 din aceștea, însă la 2 indicatori (business freedom și labor freedom) a devansat.
În alt clasament internațional (conform Raportului „Doing Business” 2011 al Băncii Mondiale) Republica Moldova a devansat cu 3 poziții în ratingul mondial al țărilor care și-au îmbunătățit mediul de afaceri, plasîndu-se pe locul 90 din 183 de țări (conform Raportului „Doing Business” 2010, Republica Moldova se situa pe locul 87). Conform raportului respectiv Moldova a devansat practic la toți indicii, avansînd doar la indicele privind eliberarea autorizațiilor în domeniul construcțiilor.
Tabelul 3.8
Republica Moldova în comparație cu țările din regiune conform
raportului Doing Business 2011
Sursa: www.doingbusiness.org
Totodată, în pofida subiectivității acestor rating-uri, mulți investitori țin cont de acest factor în procesul de estimare a locației pentru plasarea investițiilor. De aceea, una din sarcini constă în depunerea efortului pentru îmbunătățirea poziționării Moldovei în aceste clasamente.
În vederea dezvoltării continue a economiei naționale și asigurării unei dezvoltări social-economice durabile a țării, este necesar de a concentra eforturile pentru atragerea investițiilor străine strategice. În privința unor astfel de proiecte, este extrem de important de a asigura un suport administrativ și de consulting, în special în domeniile care au potențial semnificativ și un efect multiplicator considerabil, orientat spre o dezvoltare balansată atît a întregii economiei, cît și a unor ramuri prioritare, ce dispun de perspective pentru export: industria constructoare de mașini, energetica, transport, materiale de construcție etc., ceea ce ar crea o imagine pozitivă a Moldovei, ca loc atractiv pentru plasarea investițiilor.
3.3 Posibilități de atragere a noi investiții străine în Republica Moldova
Pornind de la concluzia principală a analizei – și anume, că efectele economice pozitive ale ISD depășesc cu mult efectele lor negative – este clar că Guvernul trebuie în continuare să urmărească maximizarea volumului de ISD în economia moldovenească. Mai jos urmează o serie de propuneri propuse de noi menite să sporească fluxurile de ISD în economie, dar și capacitățile economiei moldovenești de a absorbi în mod eficient aceste investiții:
În politica de atragere a ISD trebuie de ținut cont de faptul că – din cauza potențialului său economic limitat și lipsei de resurse naturale – Republica Moldova este în mod obiectiv una dintre cele mai puțin atractive țări ca locație pentru companiile cu capital străin. O parte din actualele avantaje ale țării ar putea să dispară cu timpul. De exemplu, forța de muncă care la moment încă este relativ ieftină și relativ calificată, ar putea în timp să devină mai scumpă, dar nu în mod necesar și mai calificată. Din această cauză, Moldova trebuie să pună la punct un cadru instituțional foarte încurajator pentru investiții și afaceri și să asigure dezvoltarea bună a celei mai prețioase resurse pe care (încă) o are – capitalul uman.
Deși nu a fost obiectul cercetării noastre, reforma sectorului educațional este o premisă-cheie pentru a asigura pe termen lung dezvoltarea capitalului uman în Moldova și majorarea capacităților de absorbție a investițiilor străine. Am menționat acest subiect deoarece alte cercetări au identificat că lipsa unei oferte educaționale corespunzătoare este principala cauză care împiedică dezvoltarea și extinderea companiilor private. Multe idei investiționale nu se materializează efectiv inclusiv din cauza că Moldova suferă de un deficit acut de forță de muncă de calificare medie sau înaltă. Totodată, instituțiile de la treptele educației profesionale ar trebui să cultive studenților și o cultură a muncii corespunzătoare.
Ținând cont de efectele orizontale și verticale pozitive care s-au manifestat pînă în prezent ca urmare a influxului de ISD, continuarea atragerii ISD va permite maximizarea productivității muncii și productivității totale a factorilor la nivelul întregii economii, cu efecte fundamentale și pozitive pentru dezvoltarea țării pe termen lung. Pentru aceasta este, totuși, necesară încurajarea plantării investițiilor străine în sectoare comercializabile la nivel internațional, astfel încît cîștigurile de eficiență să se transleze direct asupra competitivității internaționale a țării.
Un sector extrem de important din punct de vedere social și economic – agricultura – nu s-a dezvoltat pe parcursul ultimelor două decenii din cauza deficitului acut de investiții. Unul din factorii care au creat acest deficit este că companiile rezidente cu capital străin nu sunt în drept să achiziționeze teren cu destinație agricolă. În același timp, au existat cîteva „portițe” legale care au permis unor companii cu capital străin achiziționarea terenurilor. Credem că este necesară anularea interdicției impuse companiilor rezidente cu capital străin de procurare a terenurilor cu destinație agricolă. Ținînd cont de implicațiile politice ale acestei decizii, tranziția spre liberalizarea completă ar putea fi graduală și condiționată (de ex. impunerea unui prag maximal pentru suprafețele care pot fi achiziționate, existența și implementarea efectivă a unui plan investițional clar, deschiderea locurilor de muncă, etc.)
Guvernul trebuie să continue și să intensifice eforturile pentru debirocratizarea cadrului regulator al activității de întreprinzător. În mod special, aceste eforturi trebuie să fie concentrate asupra debirocratizării activităților antreprenoriale în sectoarele economice care au impact pozitiv asupra dezvoltării altor sectoare din economia națională: 1) fabricarea băuturilor cu impact asupra unui cluster mai larg compus din industria sticlei, industriei hîrtiei și cartonului, 2) industria alimentară, cu impact asupra culturii vegetale și creșterii animalelor, 3) sectorul construcții, cu impact asupra industriei extractive, industriei produselor nemetalifere (materiale de construcții). Alături de altele, sunt necesare eforturi pentru optimizarea procedurii de raportare financiară a întreprinderilor, atît sub aspectul numărului de rapoarte prezentate, cît și a numărului de instituții către care se raportează. Aceasta poate fi atins inclusiv prin prestarea pe scară mai largă a serviciilor guvernamentale electronice.
Pînă acum, mai puțin de 30% din ISD care au venit în economia moldovenească au fost plasate în alte regiuni decît municipiul Chișinău. Aceste investiții sunt în special atrase de forța de muncă ieftină, proximitatea materiei prime și existența cererii de servicii pentru agricultură. Este evident că acești factori nu au șanse să rămînă atractivi pe termen lung. ISD în regiuni vor veni numai dacă companiile în care se va investi vor putea să servească segmente mai largi din piața regională, națională sau internațională. Accesul fizic la aceste piețe este împiedicat de conexiunile și arterele de circulație rutieră foarte proaste și care majorează esențial costurile de producție. Sunt necesare eforturi financiare și voință politică durabile pentru a asigura reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii de transport în regiuni pentru ca acestea să devină interesante pentru ISD. Pe termen scurt, cel mai probabil va continua să predomine situația cînd companiile cu ISD sunt atrase în regiuni cu costurile mici ale forței de muncă. Guvernul nu trebuie să se opună acestui proces, deoarece acesta este unul din puținele avantaje pe care le pot oferit regiunile. Totodată, este foarte important ca pe termen lung guvernul să încurajeze mai ales companiile cu ISD din sectoare capital-intensive să țintească locații la nivel regional. Pentru aceasta, companiile vor avea nevoie de resurse umane mult mai bine pregătite și disponibile să lucreze în regiuni. Migrarea ISD din regiuni de la sectoarele intensive în muncă către cele intensive în capital va extinde considerabil baza fiscală la nivel local și regional și va permite o dezvoltare mai durabilă a economiei.
Alături de lipsa drumurilor, o altă constrîngere esențială care împiedică venirea ISD în regiuni este lipsa sau costurile mari de instalare a infrastructurii comunale necesare pentru activitatea economică (rețea de gaz de capacitate medie sau mare, conexiuni sigure la rețeaua electrică, apeduct cu destinație potabilă și tehnică, sisteme de canalizare igienică și industrială, facilități pentru prelucrarea deșeurilor). Alături de drumurile de calitate proastă și deficiențele instituționale, aceste lipsuri au împiedicat venirea unui flux mai mare de investiții de tip greenfield (în care se pornește de la zero cu un proieect, iar la final se obține o unitate industrială perfect funcțională). Experiența mondială sugerează că pentru țări cu nivelul de dezvoltare ca al Moldovei singura șansă pentru a depăși acest neajuns sunt parcurile industriale – publice sau private – care ar oferi potențialilor investitori platformele industriale necesare pentru lansarea cu costuri minimale ale proiectelor lor investiționale.
Datele statistice utilizate nu au permis să măsurăm cît de amplu și intens este transferul tehnologic realizat odată cu venirea investițiilor cu capital străin. Unii indicatori atestă că există un asemenea transfer, inclusiv, aceasta rezultă și din faptul că companiile cu capital străin sunt mult mai bine capitalizate decît cele locale și că acestea investesc mult mai mult în achiziționarea activelor materiale și nemateriale. Se observă de asemenea efecte orizontale și verticale pozitive între companiile cu capital străin și cele locale, lucru care atestă că companiile locale, dacă nu chiar învață și însușesc tehnologiile străine, cel puțin sunt forțate de prezența competitorilor străini să devină mai eficienți. Totodată, o cotă esențială a ISD vine doar pentru a utiliza avantajul forței de muncă ieftine pe care îl oferă Moldova. Pe termen lung, acest avantaj va dispare, iar odată cu el se va retrage și capitalul străin care utilizează acest factor. Este important, ca între timp, să fie asigurat transferul tehnologic efectiv către companiile locale, inclusiv cu politici fiscale mai încurajatoare.
constrîngere esențială care împiedică venirea unui flux mai mare de ISD este lipsa deficitul de terenuri pentru construcții (mai ales în regiuni, unde este foarte înaltă ponderea terenurilor cu destinație agricolă, iar cota celor care nu sunt prelucrate crește de la un an la altul). Este critic necesară simplificarea procedurii de scoaterea a terenurilor agricole din circuitul agricol, în special în cazul cînd aceste terenuri urmează să fie alocate pentru investirea în activități productive care vor avea impact pozitiv și asupra agriculturii. Totodată, nu este recomandabilă facilitarea acestui proces în cazul cînd investitorii se vor orienta la procesarea materiilor prime agricole care riscă să degradeze terenurile agricole, un exemplu relevant în acest sens fiind extragerea bioetanolului din rapiță și alte culturi care într-o perioadă scurtă de timp pot să epuizeze capacitatea productivă și regenerativă a solului.
Este necesară eliminarea aranjamentelor necompetitive care există pe unele segmente de piață și care împiedică intrarea investițiilor noi pe piețele respective sau pe altele conexe. Un exemplu bun în acest sens este piața serviciilor de transport aerian de pasageri. Liberalizarea acesteia și venirea în țară a unor companii low-cost va reduce esențial costurile de călătorie (inclusiv pentru investitorii și specialiștii străini).
Liberalizarea accesului la infrastructura de telecomunicații și de suport (stîlpi, cabluri, ultima milă) și care este controlată de operatori de stat sau publici (Moldtelecom, Căile Ferate ale Moldovei), ar deschide o nișă extrem de atractivă pentru dezvoltarea în continuare a sectorului telecomunicații, inclusiv a Internetului de bandă largă, la care ar putea contribui esențial companiile cu capital străin deja existente sau noi în Moldova.
Parteneriatul Public Privat este un aranjament contractual al cărui potențial nu este valorificat deloc, inclusiv pentru atragerea unui flux mai mare de ISD. Pentru valorificarea acestei oportunități, este necesară clarificarea cadrului fiscal și stabilirea legislativă a responsabilităților juridice ale tuturor părților implicate în proiectele implementate pe baza Parteneriatelor Public Private. Totodată, lipsa pînă acum a oricăror istorii de succes în acest domeniu sperie potențialii investitori. Este necesar ca Guvernul să promoveze cel puțin cîteva proiecte de talie mică, dar care au șanse mari de succes pentru ca acestea să servească ca puncte de atracție pentru altele mai mari.
În economia moldovenească trebuie continuată privatizarea! Pentru o țară atît de săracă, sectorul public în Moldova este încă extrem de vast și de ineficient. Companiile publice nerestructurate și protejate de concurența reală prin tot felul de instrumente, reprezintă o povară mare pentru economie și absorb resursele umane și financiare care ar putea fi utilizate mult mai eficient. Odată cu atenuarea efectelor crizei financiare globale, va veni o perioadă potrivită pentru relansarea programului de privatizare și care ar putea să aducă mai multe ISD în economie.
Anularea impozitării nivelului „supranormat” de remunerare a muncii, a cheltuielilor pentru publicitate și pregătirea cadrelor.
În Republica Moldova, există posibilitatea reală de creare și funcționare eficientă a întreprinderilor mixte, create în baza investițiilor directe. În procesul de creare a întreprinderilor mixte, urmează a se concentra atenția nu asupra atingerii avantajelor de scurtă durată și obținerea profiturilor înalte din primii ani de funcționare, ci asupra creării întreprinderilor, care ar corespunde tendințelor mondiale contemporane cu toate părțile funcțional-eficiente ale procesului de organizare, managementului, montajului de utilaje, instruirea personalului și lansarea producției înalt calitative și competitive pe piața mondială.
Deci, dispunem de foarte multe oportunități privitor la investițiile și investitorii străini, avem nevoie doar ca să depunem efort considerabil, să fortificăm relațiile externe și astfel, cu siguranță vom accelera procesul de atragere al investițiilos străine în țara noastră.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În baza investigațiilor efectuate cu privire la investițiile străine, la rolul acestora în modernizarea economiei în tranziție, în asigurarea creșterii economice și trecerii la un tip superior al specializării internaționale, putem formula următoarele concluzii:
IS reprezintă un element important al dezvoltării economiei oricărei țări și al funcționării acesteia pe principiile economiei de piață. Ele au o importanță mare pentru consolidarea economiei țărilor în tranziție și integrarea acestei categorii de țări în economia mondială. Cu ajutorul IS, are loc procesul de modernizare a economiilor naționale, în special a celor în tranziție, cum este Republica Moldova de o bună perioadă deja, prin implementarea tehnologiilor avansate, know-how-urilor, utilajului cel mai performant, noilor standarde de calitate, prin trecerea la un tip superior de creștere economică și specializare internațională.
În ultimele decenii, în știința economică, au fost elaborate o serie de teorii ce vizează identificarea motivației principale a deciziei de a investi peste hotare, precum și a efectelor acestora asupra diferitelor categorii de țări. Una din teoriile moderne ale IS, ce poate fi aplicată și în condițiile Republicii Moldova, este „teoria gîștelor zburătoare”. În conformitate cu conținutul acestei teorii, țara noastră poate deveni „țară-succesoare” a unor domenii de activitate (industria textilă, de exemplu), ocupînd treptat în aceste domenii pozițiile deținute anterior de țările lideri (țările dezvoltate).
IS nu trebuie considerate drept un colac de salvare, care, în mod automat, conduc la efecte pozitive macroeconomice și microeconomice. Eficiența IS depinde de calitatea acestora, precum și de ramurile în care sunt atrase. IS sunt doar unul din factorii creșterii economice a unei țări. IS se află la temelia creșterii economice a unor țări, precum China, Hong-Kong, Coreea de Sud, Singapore, Polonia, Ungaria, Malaezia. În același timp, IS au contribuit într-o măsură neînsemnată la creșterea economică a unor țări ca Argentina, Brazilia și Mexic, deși acestea au atras un stoc important de IS. Dar chiar și în aceste țări IS au influențat pozitiv dezvoltarea acestora.
Analizînd corelația: investiții străine directe – creștere economică, ajungem la concluzia că IS au un impact pozitiv asupra creșterii economice doar în cazul în care statul promovează cu insistență propria sa politică investițională, ținînd cont de interesul național și prioritățile dezvoltării țării. Acolo unde, însă, statul transmite funcțiile sale întreprinderilor străine, IS nu asigură o creștere economică stabilă și cu ritmuri înalte. În plus, aceste țări își pierd suveranitatea.
Experiența unor țări aflate în tranziție (Polonia, Republica Cehă, Ungaria, România) demonstrează că IS au contribuit la modernizarea radicală a economiilor acestora prin folosirea celui mai performant utilaj și a noilor tehnologii, prin folosirea celor mai moderne metode de gestionare a afacerilor, prin respecializarea economiilor acestor țări, prin trecerea lor la un nivel superior al specializării internaționale. Deși IS au contribuit la apariția unor domenii noi de activitate în economia Republicii Moldova (telefonia mobilă, de exemplu) și renovarea celor tradiționale, în același timp însă ele nu au contribuit încă în mod substanțial la trecerea la un alt tip de creștere economică, la modificarea radicală a structurii economiei naționale.
Investițiile străine directe au devenit, deja, o parte componentă a economiei moldovenești. Dar, cu toate că dinamica fluxului de investiții străine este relativ pozitivă, momentan, ele nu influențează în mod real dezvoltarea țării. Capitalul străin încă nu stimulează creșterea producției industriale și nu contribuie la efectuarea unor transferuri structurale profunde în economia țării, la ameliorarea situației pe piața muncii, la creșterea potențialului de export al țării.
Crearea climatului investițional favorabil în Moldova trebuie să fie efectuată în următoarele direcții: perfecționarea bazei legislative și a celei normative; dezvoltarea infrastructurii investițiilor străine; activizarea integrării în procesele investiționale la nivel internațional. Stimularea investițiilor, ca modalitate de propulsare a creșterii economice, poate fi realizată nu doar prin promovarea unor politici financiare adecvate, dar și prin implicarea directă a statului în derularea proiectelor investiționale mari, cu importanță social-economică specială.
Pentru atragerea investițiilor străine în Moldova, este necesară adaptarea la condițiile Moldovei a experienței țărilor dezvoltate și a țărilor noi-membre ale UE, și anume: existența centrului specializat pentru susținerea investițiilor străine, introducerea sistemului dezvoltat de deservire bancară și de asigurare, a serviciilor consultative, asigurării cu transport și comunicații; strategiilor corporative; motivărilor investiționale a celor mai mari STN; analizei mediului concurențial; politicii efectuate în domeniul legislației, adoptate de către principalele țări-concurente. În ultimii ani, în evoluția IS, s-au înregistrat un șir de tendințe noi, din care principalele sunt creșterea semnificativă a rolului Uniunii Europene pe piața internațională de investiții și schimbarea sferei de amplasare a acestora, reorientarea lor mai mult spre sectorul serviciilor (finanțe, telecomunicații, tehnologii informaționale, tranzacții cu valori imobiliare).
În cazul Republicii Moldova, există doar o anumită interdependență între IS și creșterea economică. IS sunt doar unul din factorii creșterii economice. Aceasta se întâmplă din cauză că stocul IS în Moldova este încă neînsemnat, la indicatorul „IS pe locuitor” țara noastră situîndu-se pe unul din ultimele locuri în Europa. În opinia noastră, factorii importanți ai creșterii economice în R.Moldova trebuie să devină, pe lîngă ameliorarea climatului investițional, activizarea potențialului de producție existent, utilizarea optimă a resurselor financiare transmise din străinătate de la cetățenii moldoveni, crearea unor condiții atractive pentru activitatea inovațională și investițională.
Pentru consolidarea imaginii Moldovei drept țară cu un climat macroeconomic stabil, care garantează siguranța și recuperarea investițiilor, este rațională elaborarea unui program special, care ar include măsurile, orientate spre crearea credibilității și motivării investitorilor străini. În programul respectiv, criteriile de bază ale stabilității și atractivității pieței pentru investitori vor deveni: garantarea drepturilor de proprietate, valuta forte, impozitarea adecvată, guvernul democrat transparent în acțiunile sale. Este necesară activitatea informativ-publicitară activă de atragere a IS, ceea ce presupune controlul sistematic al informației de afaceri privitor la republică pe portalurile străine ale rețelei informaționale globale Internet, organizarea contactelor cu administratorii ei și înnoirea ei permanentă, precum și răspîndirea operativă a materialelor, care ar informa obiectiv cu privire la procesele, care au loc în economia Moldovei.
Creșterea economică este un obiectiv central al politicii macroeconomice, atît în țările dezvoltate, cît și în cele în dezvoltare. Politica de creștere economică reprezintă o politică integratoare a politicilor statului, care permite coordonarea eforturilor la nivel global, în scopul atingerii obiectivului general de dezvoltare economică și bunăstare socială. Creșterea economică este generată de sporul calitativ și cantitativ al resurselor productive ale economiei naționale, în special al forței de muncă și capitalului.
Volumul investițiilor străine directe (IS) este considerat unul din indicatorii principali care confirmă succesul politicilor și perspectivelor economice ale unei țări. Atunci cînd IS sunt în creștere, aceasta poate încuraja și alți investitori străini să aloce noi resurse în economia respectivă. Astfel, după ce un anumit prag al neîncrederii este depășit, IS devin o importantă forță motrice pentru o dezvoltare economică de calitate. În acest context se poate menționa că ISD sunt importante nu doar ca resurse valutare, dar și ca o combinație a experienței, cunoștințelor, practicilor de management, inovațiilor de marketing și know-how tehnologic, stimulînd și investițiile capitalului autohton.
În urma analizei politicilor guvernamentale actuale în domeniul atragerii investițiilor străine directe și a obstacolelor cu care se confruntă investitorii străini, principalele recomandări sunt:
O politică de guvernamentare stabilă
Continuarea promovării reformelor regulatorii și diminuarea extinderii termenului de implimentarea a acestora
Formarea unui concept clar despre rolul investițiilor străine pentru Republica Moldova și elaborarea politicilor și strategiilor de atragere a investișiilor în funcție de acest aspect
Definirea clară și aprobarea oficială a sectoarelor prioritare ale economiei ce necesită investiții și promovarea directă a acestora
Crearea unei imagini pozitive a Republicii Moldova la nivel de țară prin realizarea unor materiale și acțiune promoționale destinate atragerii investițiilor străine în conformitate cu practica internațională
Perfectarea cadrului legislativ utilizat de ANCP. Stabilirea metodologiei și instrumentelor utilizate pentru detectarea și monotorizarea acțiunilor anti-concurență, limite de control
Investirea în infrastructură
Oferirea către investitori a altor stimulente decît cele fiscale
BIBLIOGRAFIE
Acte și documente normative:
Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător Nr.81 din 18.03.2004 cu toate modificările ulterioare.
Monitorul Economic. nr.15-18/2009. nr. 19-21/2010. nr.22/2011. nr.99-102/2012. nr.307/2013. nr.64/2014;
Cursuri, tratate, monografii:
Angelescu C. Stănescu I.. Economie politică: elemente fundamentale. Editura Oscar Print. București. 2002. P.223;
Reniță Ioan. Relații economice internaționale. București. Editura economică. 1999. P.41;
Doltu Constantin. Investițiile străine directe și influența lor asupra modernizării economiei în tranziție. Editura ARC. 2008. P.182;
Doltu Constantin. Rolul investițiilor străine directe în crearea și funcționarea întreprinderilor mixte pe teritoriul Republicii Moldova. Chișinău. 2007;
Dumitrescu Sterian. Ana Bol. Economie mondială, ediția a 2-a. București. 2002;
Gangan A. Politici de investiții. Editura UTM. Chișinău. 2002;
Hîncu Rodica. Atragerea investițiilor străine și politica fiscală ca factor esențial în stabilirea riscului de țară: cazul Republicii Moldova și României. ASEM. 2006
Lazăr M. Cistelecan. Economia, eficiența și finanțarea investițiilor. Editura Economică. București. 2002, P.535;
Matei Mirela. Investiții străine directe. Funcții și evoluții. București. 2004. P.226;
Moldovanu Dumitru. Curs de teorie economică. Editura ARC. Chișinău. 2006. P.428;
Moldovanu Dumitru. Economia Moldovei în capcana globalizării și tranziției. Chișinău. 2004. P.295;
Munteanu C.. Vîslan C.. Investițiile internaționale. Editura Oscar Print. București. 2004;
Stănescu C.. Analiza economico-financiară. Editura Economică. București. 1996. P.322;
Tofan Tatiana. Calitatea mediului investițional în Republica Moldova. Chișinău. 2004;
Vasilescu Ion. Alexandru Gheorghe. Cicea Claudia. Dobre Cătălin. Eficiența și evaluarea investițiilor. Editura EfiCon Press. București. 2004. P.254;
Zaman Gheorghe. Vasile Valentina. Transferul tehnologic și investițiile-priorități ale dezvoltării durabile. Academia Română. București. 2006. P.120;
Studii, articole si alte publicatii:
Anuarul Statistic al Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova. Ediția 2010, 2009, 2008, 2007, 2006;
Baza de date a „Viena Institute for International Economic Studies”;
Cadrul legislativ și climatul investițional în Moldova conform situației la 1.10.2009. IDIS Viitorul;
Ghidul Investițional MIEPO. 2007,2008;
Index of Economic Freedom. 2009;
Investment Reform Index 2010;
Rapoartele anuale a Băncii Națională a Moldovei 2008, 2007, 2006;
Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru 2006-2015. Ministerul Economiei și Comerțului al Republicii Moldova;
UNCTAD. World Investment Report. 2013, 2011, 2010, 2009, 2008.
Internet web site:
www.adevarul.md;
www.case.com.md;
www.cnaa.md;
www.doingbusiness.org;
www.eco.md;
www.economie.md;
www.eonomie.moldova.org;
www.europalibera.org;
www.fdipromotion.com;
www.gov.md;
www.ipp.md;
www.heritaj.org;
www.jurnal.md;
www.mec.gov.md;
www.miepo.md;
www.mii.gov.md;
www.moldova.org;
www.publika.md;
www.scribd.com;
www.statistica.md;
www.trade.ec.europa.eu;
www.unctad.org;
www.undp.md;
www.viitorul.org;
www.ziare.com.
LISTA ABREVIERELOR
API – Agenția de Promovare a Investițiilor
PIB – Produs intern brut
BNM – Banca Națională a Moldovei
BNS – Biroul Național de Statistică
IS – Investiții Străine
ISD – Investiții Străine Directe
ME – Ministerul Economiei
MEI – Monitorul European al Investițiilor
MIEPO – Organizația pentru Atragerea Investițiilor și Promovarea Exporturilor din Republica Moldova
OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
OMC – Organizația Mondială a Comerțului
RDC – Regiunea de Dezvoltare Centru
RDCH – Regiunea de Dezvoltare Chișinău
RM – Republica Moldova
RMI – Raportul Mondial al Investițiilor
STN – Societate Transnațională
UE – Uniunea Europeană
UNCTAD – Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare
ADNOTARE
Domeniul de studiu prezintă rolul investițiilor străine în dezvoltarea economică a Republicii Moldova.
Obiectivele: analiza și determinarea valorii investițiilor străine, fiind unul dintre cei mai importanți factori ai dezvoltării economice a statelor lumii, identificarea factorilor ce determină fluxul de investiții îmtr-o țară, analiza activității investiționale în Moldova.
Noutatea și originalitatea științifică a rezultatelor tezei constau în justificarea inovațională a factorilor prioritari ai investițiilor străine directe ca unul dintre factorii prioritari, care influențează asupra creșterii economice a statului, precum și justificarea profundă a activității privind investirea direct străină, ca o totalitate a relațiilor economice mai performante de organizare și management între participanții direcți la procesul investițional.
Semnificația teoretică a lucrării constă în aprofundarea și constatarea factorilor pozitivi și negativi de influență a IS asupra creșterii economice, studierea condițiilor și a mecanismului de maximizare a efectelor IS pozitive și minimizare a celor negative pentru economia țărilor recipiente. Prevederile existente și teoria completează rezultatele obținute în teză, concepute pentru domeniile specifice de aplicare, în special în condițiile actuale ale economiei naționale. Rezultatele și concluziile cercetării pot fi utilizate pentru dezvoltarea în continuare a cercetărilor referitoare la studierea impactului IS asupra dezvoltării țărilor cu economie de tranziție.
Valoarea aplicativă a lucrării consta în capacitatea de a utiliza propunerile, expuse în teză, pentru formarea strategiei de atragere și gestionare a investițiilor străine directe pentru a asigura o creștere durabilă, eficientă și calitativă. Principalele concluzii și rezultate ale lucrării pot fi utilizate de către organele guvernamentale la stabilirea necesității și a rolului IS în dezvoltarea economică a țării.
Teza cu tema „Rolul investițiilor străine în dezvoltarea economică în Republica Moldova” este compusă din: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 51 titluri, 5 anexe, 71 pagini text de bază (fără anexe), 13 figuri, 13 tabele.
Cuvintele cheie sunt investiții, economie mondială, investiții străine directe, investiții străine de portofoliu, creștere economică, politica de investiții, climat investițional, produs intern brut.
ANNOTATION
The field of study is the role of the foreign investments in the economic development of the Republic of Moldova.
The objectives of the thesis are the analysis and determination that a foreign investment is one of the most important factor of economic development of states in the world, identifying the factors that determine the flow of investments in a country, analyzing investment activity in Moldova.
The scientific novelty and originality of the thesis consist in the demonstration of the innovation of priority factors of FI as one of the priority factors that affect the growth of the state and justify profound work on foreign direct investment, as a totality of best performing economic relations of organization and management between direct participants in the investment process.
The theoretical significance of the paper consists of investigation and declaration of positive and negative factors that influencing FI on economic growth, studying conditions and mechanisms to maximize the positive and minimize negative the effects of FI for the economy of recipient countries. Existing provisions supplement the results obtained in the thesis theory, designed to specific application domains, especially in the current conditions of the economy. The results and conclusions of the research can be used for further development of research on studying the impact of FI on development in countries with economies in transition.
The applicative value of the paper lies in the ability to use the proposals, outlined in sentence formation and management strategies that attract foreign direct investment to ensure efficient, qualitative and sustainable growth. Key findings and results of the work can be used by government bodies to assess the need and role of the FI in economic development of the country.
Thesis entitled "The role of foreign investment in economic development in the Republic of Moldova" consists of: introduction, three chapters, conclusions, bibliography of 51 titles, 5 appendices, 71 pages of text (without appendices), 13 figures and 13 tables.
Key words are investment, global economy, foreign direct investment, foreign portfolio investment, economic growth, investment policy, investment climate, the gross domestic product.
Anexa 1
Ponderea capitalului străin în sectoarele economice cu mai puțin de 20% capital străin, anul 2008, % din totalul de capital pe sector
Sursa: Calculele autorului pe baza datelor BNS.
Anexa 2.
Ponderea costurilor în vînzările companiilor, pe grupe de activități economice și grupe de întreprinderi conform cotei capitalului străin în total capital social și suplimentar, %
Continuare
Sursa: calcule pe baza datelor BNS
Anexa 3
Valoarea exporturilor estimat de companii pe categorii de mărfuri
Sursa: calcule pe baza datelor BNS
Anexa 4
Numărul estimat de companii pe categorii de mărfuri
Sursa: calcule pe baza datelor BNS
Anexa 5
Numărul de angajați în întreprinderile cu capital străin, pe ramuri de activitate, personae
Sursa: calcule pe baza datelor BNS
BIBLIOGRAFIE
Acte și documente normative:
Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător Nr.81 din 18.03.2004 cu toate modificările ulterioare.
Monitorul Economic. nr.15-18/2009. nr. 19-21/2010. nr.22/2011. nr.99-102/2012. nr.307/2013. nr.64/2014;
Cursuri, tratate, monografii:
Angelescu C. Stănescu I.. Economie politică: elemente fundamentale. Editura Oscar Print. București. 2002. P.223;
Reniță Ioan. Relații economice internaționale. București. Editura economică. 1999. P.41;
Doltu Constantin. Investițiile străine directe și influența lor asupra modernizării economiei în tranziție. Editura ARC. 2008. P.182;
Doltu Constantin. Rolul investițiilor străine directe în crearea și funcționarea întreprinderilor mixte pe teritoriul Republicii Moldova. Chișinău. 2007;
Dumitrescu Sterian. Ana Bol. Economie mondială, ediția a 2-a. București. 2002;
Gangan A. Politici de investiții. Editura UTM. Chișinău. 2002;
Hîncu Rodica. Atragerea investițiilor străine și politica fiscală ca factor esențial în stabilirea riscului de țară: cazul Republicii Moldova și României. ASEM. 2006
Lazăr M. Cistelecan. Economia, eficiența și finanțarea investițiilor. Editura Economică. București. 2002, P.535;
Matei Mirela. Investiții străine directe. Funcții și evoluții. București. 2004. P.226;
Moldovanu Dumitru. Curs de teorie economică. Editura ARC. Chișinău. 2006. P.428;
Moldovanu Dumitru. Economia Moldovei în capcana globalizării și tranziției. Chișinău. 2004. P.295;
Munteanu C.. Vîslan C.. Investițiile internaționale. Editura Oscar Print. București. 2004;
Stănescu C.. Analiza economico-financiară. Editura Economică. București. 1996. P.322;
Tofan Tatiana. Calitatea mediului investițional în Republica Moldova. Chișinău. 2004;
Vasilescu Ion. Alexandru Gheorghe. Cicea Claudia. Dobre Cătălin. Eficiența și evaluarea investițiilor. Editura EfiCon Press. București. 2004. P.254;
Zaman Gheorghe. Vasile Valentina. Transferul tehnologic și investițiile-priorități ale dezvoltării durabile. Academia Română. București. 2006. P.120;
Studii, articole si alte publicatii:
Anuarul Statistic al Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova. Ediția 2010, 2009, 2008, 2007, 2006;
Baza de date a „Viena Institute for International Economic Studies”;
Cadrul legislativ și climatul investițional în Moldova conform situației la 1.10.2009. IDIS Viitorul;
Ghidul Investițional MIEPO. 2007,2008;
Index of Economic Freedom. 2009;
Investment Reform Index 2010;
Rapoartele anuale a Băncii Națională a Moldovei 2008, 2007, 2006;
Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru 2006-2015. Ministerul Economiei și Comerțului al Republicii Moldova;
UNCTAD. World Investment Report. 2013, 2011, 2010, 2009, 2008.
Internet web site:
www.adevarul.md;
www.case.com.md;
www.cnaa.md;
www.doingbusiness.org;
www.eco.md;
www.economie.md;
www.eonomie.moldova.org;
www.europalibera.org;
www.fdipromotion.com;
www.gov.md;
www.ipp.md;
www.heritaj.org;
www.jurnal.md;
www.mec.gov.md;
www.miepo.md;
www.mii.gov.md;
www.moldova.org;
www.publika.md;
www.scribd.com;
www.statistica.md;
www.trade.ec.europa.eu;
www.unctad.org;
www.undp.md;
www.viitorul.org;
www.ziare.com.
Anexa 1
Ponderea capitalului străin în sectoarele economice cu mai puțin de 20% capital străin, anul 2008, % din totalul de capital pe sector
Sursa: Calculele autorului pe baza datelor BNS.
Anexa 2.
Ponderea costurilor în vînzările companiilor, pe grupe de activități economice și grupe de întreprinderi conform cotei capitalului străin în total capital social și suplimentar, %
Continuare
Sursa: calcule pe baza datelor BNS
Anexa 3
Valoarea exporturilor estimat de companii pe categorii de mărfuri
Sursa: calcule pe baza datelor BNS
Anexa 4
Numărul estimat de companii pe categorii de mărfuri
Sursa: calcule pe baza datelor BNS
Anexa 5
Numărul de angajați în întreprinderile cu capital străin, pe ramuri de activitate, personae
Sursa: calcule pe baza datelor BNS
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Investitiilor Straine In Dezvoltarea Economica In Republica Moldova (ID: 146250)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.