Rolul Investitiilor Straine In Cresterea Economica a Tarilor In Curs de Dezvoltare

Economie

Rolul Investitiilor Straine In Cresterea Economica a Tarilor In Curs de Dezvoltare

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

Rolul investițiilor străine în creșterea economică a țărilor în curs de dezvoltare

CUPRINS

INTRODUCERE

Economia mondială aflată în plin proces de globalizare este un proces caracterizat de creșterea interdependențelor dintre statele naționale, ascensiune datorată extinderii și adâncirii legăturilor transnaționale din sfera vieții economice, politice, sociale și culturale. Aceste interdependențe au la bază fluxurile de capital sub diferitele lor forme, mai ales sub cea a investițiilor străine directe.

Pentru înțelegerea mai aprofundată a rolului investițiilor străine directe în creșterea economică a țărilor în curs de dezvoltare este necesar un studiu de caz. Lucrarea de față reprezintă o cercetare empirică a situației economice a României din anul 2010, realizată pe baza rezultatelor statistice a Băncii Naționale Romane privind investițiile directe străine din anul 2010. Analiza releva faptul că investițiile directe străine din anul 2010 reprezintă un factor important în dezvoltarea economică a țării. Este necesar să găsim soluții pentru atragerea unui volum cât mai mare de investiții în România întrucât statul roman se afla în tranziție spre o economie de piață concurențială. Pentru a dezbate fenomenul investițiilor străine directe în România, s-au utilizat atât abordări teoretice economice, cât și procedee de analiză statistică matematică.

Primul capitol debutează cu o analiză a fenomenului investițional realizată din punctul de vedere al clasificărilor, al tipurilor de investiții și al formelor principale ale acestora. În același capitol este dezbătut pe larg fenomenul societăților transnaționale, acestea reprezentând principalii subiecți ai procesului de globalizare economică.

Luând în considerare cadrul juridic și modalitățile de atragere a investițiilor străine directe, cel de-al doilea capitol analizează avantajele și dezavantajele acestora, în scopul de a afla care este accesul României la capitalul străin. Din dorința de a descoperi stadiul în care se află țara noastră în ceea ce privește investițiile străine directe, am considerat relevanta și construirea unei analize SWOT. Lucrarea de față încearcă să ofere informații cu privire la analiză, ordonarea și modul în care se stabilesc conexiunile componentelor fenomenului investițional pe plan internațional, însă se restrânge asupra investițiilor străine directe în economia românească.

Ultimul capitol analizează investițiile străine directe în țara noastră, atât în sens larg, cât și în sens restrâns, dar cercetează și dinamica fluxurilor investițiilor directe.

Concluziile relatate la finalul lucrării însumează o imagine de ansamblu a lucrării dar oferă și câteva soluții legate de investițiile străine directe în România.

CAPITOLUL I – INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE

Considerații generale

Investițiile, în special cele străine directe, reprezintă factorul cel mai important pentru dezvoltarea economică, pentru restructurarea ramurilor economice și modernizarea acestora pe baza noilor tehnologii și a managementului performant.

România nu poate rămâne în afara acestor interdependențe, implicit în afara circuitului economic mondial deoarece este o țară care se află în tranziție spre economia de piață concurențială și în care necesitatea de capital, străin sau autohton, se resimte din plin.

Deși economiile naționale ale statelor lumii sunt înzestrate cu factori în mod diferit, după cum și nivelul de dezvoltare și modernizare al acestora este diferit, rolul determinant în creșterea și modernizarea economiei naționale revine unor factori dinamici ce țin de elementul uman, de creația umană, precum și de investițiile străine directe purtătoare de progres tehnic și managerial. Spre exemplu, multe țări, cum ar fi România, au avut bogății naturale importante, însă nu s-a dezvoltat pe măsură, iar alte țări, cum ar fi Japonia, Germania, Coreea etc, înzestrate insuficient cu resurse, s-au dezvoltat spectaculos. Este cel mai concret exemplu că în procesul de dezvoltare economică și socială a acestor țări un rol foarte important l-au avut și îl au investițiile, progresul tehnic și competența managerială. Literatura economică dezvăluie preocupările unor autori neoclasici și contemporani privind fenomenul investițional, înzestrarea cu factori și avantajele competitive din acestea.

Prin investiții se realizează dezvoltarea economică, orientarea economiei, adaptarea acesteia la cerințele progresului tehnic, punerea în valoare a resurselor naturale disponibile și potențarea celorlalți factori de producție de care dispune economia.

În sensul cel mai larg, „investiția reprezintă sacrificiul unei părți din consumul prezent pentru un (posibil și incert) consum viitor”. Pentru asigurarea unui consum viitor, în prezent trebuie să aibă loc un proces de economisire și acumulare, astfel, în definirea conceptului de investiții trebuie să se țină cont de raportul de complementaritate care există între procesul de acumulare și investiție.

Acumularea reprezintă „un proces obiectiv, complex și permanent cu caracter logic, de creare a unor capitaluri fixe și circulante, de lărgire și modernizare a celor existente, de sporire a bazei culturale a activităților social-culturale, precum și o constituire a resurselor necesare pentru rezerve și asigurare”.

Partea rămasă din venit (V) după acoperirea cheltuielilor pentru consum (C), respectiv diferența dintre venit și consum reprezintă economiile (E).

V = C + E sau E = V – C

Keynes susținea că „economiile sunt egale cu investițiile, aceasta fiind condiția fundamentală a echilibrului economic”.

Economiile nu reprezintă un scop în esența lor, dimpotrivă, subiecții economici făcând economii săvârșesc un act de alegere conștientă, având în vedere folosirea activă a acestora sub formă de investiții, depuneri la bănci, coordonarea de credite, etc.

Totalitatea cheltuielilor făcute pentru cumpărarea bunurilor de capital poartă denumirea de investiții. Investițiile ridică anumite probleme teoretice și practice pentru evoluția activităților macroeconomice, eficiența social-economică și structurile lor dinamice, la nivel de țară și nu numai, aceste probleme fiind axate pe dimensiunea, eficiența, structura și impactul investițiilor.

Factorii care influențează procesul investițional pot fi: randamentul viitor al bunului capital; fluctuațiile profitului la investițiile existente, politica statului, starea generală a economiei naționale, conjunctura economiei mondiale, etc.

Efectul investițiilor se manifestă atât în plan economico-social, cât și în plan tehnico-științific și cultural; ele asigurând înlocuirea și modernizarea tehnicii și tehnologiilor, sporirea producției și ofertei de bunuri, îmbunătățirea calității și competitivității acestora, crearea de noi locuri de muncă și, nu în cele din urmă, creșterea calității vieții.

Izvorul principal pentru realizarea investițiilor reprezintă sursele interne. Însă, nu sunt întotdeauna de ajuns mijloacele investiționale ținând cont de ritmul cu care se cere a fi realizată structura și modernizarea producției și tehnologiilor, precum și necesitatea dezvoltării și adaptării producției la unele exigențe ale participării la schimburile economice internaționale.

Întrucât nivelul necesității de capital și de investiții este mult prea ridicat față de posibilitățile economice actuale, se impune, sub forma unei condiții obiective, apelarea la capital străin sub forma unei condiții obiective, apelarea la capital străin sub forma atragerii de investiții directe de capital, această caracteristică fiind comună tuturor statelor ex-comunitare.

Conceptul de investiții străine, clasificare

Investițiile străine reprezintă transferuri de capital dintr-o țară în alta sub diverse forme, ele încorporând un element de extraneitate (moneda de plată străină, situarea locului unde se află bunurile vândute într-o țară străină, apartenența contractanților la țări diferite, etc) care le deosebește de conceptul general de investiție.

Clasificarea investițiilor străine ține cont de patru criterii:

1. Varietatea relațiilor dintre creditor, intermediar și debitor:

investiții private, în care creditorul și debitorul sunt fie firme, fie persoane individuale;

împrumuturi bilaterale guvernamentale și donații realizate direct între țările care dau împrumut și țările care primesc;

împrumuturi private și oficiale (guvernamentale) realizate prin agenții financiare internaționale

Efectele preconizate asupra balanței de plăți externe: se ține cont, în primul rând, de motivele pentru care sunt realizate aceste investiții străine, respectiv realizarea veniturilor și a transferului de tehnologii și, în al doilea rând, efectele asupra balanței de plăți (efecte incluse sau autonome, stabilizatoare sau destabilizatoare).

Funcție de durata mișcării capitalului:

Investiții pe termen scurt: cuprind instrumentele de credit și se referă la construirea de active în străinătate și repatrierea unor asemenea active;

Investiții pe termen lung: includ investiții cu o durată mai mare de un an.

Rolul asupra schimbării și modernizării structurii producției:

Investiții străine directe

Investiții externe de portofoliu

Investițiile străine directe prezintă cel puțin patru caracteristici care le disting direct de portofoliul de investiții:

Un aspect fundamental al investițiilor directe, că opuse investițiilor de portofoliu este că investitorul cumpără puterea de a exercita controlul asupra managementului investiției și tocmai de aceea nu implică doar capital. Acest lucru implică abilități manageriale și tehnice sau cunoștințe de marketing. Puterea controlului va varia în funcție de distribuția acțiunilor în firma respectivă. Explicația acestui fapt este aceea că dacă un investitor deține peste 30% din acțiunile unei companii și nici un alt investitor nu deține mai mult de 10% este posibil să fie apt de a exercita controlul cu toate că este minoritate, nedeținând 51% din acțiunile unei companii.

O altă diferență fundamentală este ținta finală a investitorului de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendința de a se muta în unele sectoare din țări străine care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de un profit superior. Acest lucru impus este posibil să se întâmple cu o investiție directă într-o industrie în care țara sursă are avantajul, dar unde acest avantaj poate fi transferat unei țări străine, în folosul acesteia.

Majoritatea investitorilor de portofoliu este realizată de persoane fizice sau instituții și nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendința să investească în persoane fizice și instituții străine prin intermediul mecanismului pieței de capital străin. Investițiile directe străine pot implica cumpărarea unei întregi companii sau numai unei părți din aceasta, constituind un schimb de proprietate sau, alternativ, poate consta în clădirea unei întregi noi fabrici în străinătate într-o formă pe verticală sau orizontală, cu toate că acestea ar putea reprezenta încă o extensie geografică a acestei firme. Acestea pot fi motivele diferite de maximizare a profitului imediat. Rezultatul analizei generale făcute la CERT a confirmat acest lucru.

Investițiile directe străine nu necesită un flux de capital de la o țară la alta. Economiștii obișnuiau să se gândească la investițiile directe ca la o mișcare internațională a capitalului ce poate avea forme diverse, de exemplu noi acțiuni, anumite forme de obligațiuni, vânzări – cumpărări ale acțiunilor și obligațiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau printr-o varietate de forme și instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferență pe care economiștii ar accepta-o a fost aceea că investițiile directe sunt însoțite de grade diferite de control și mișcare de management și tehnologie.

Investiția străină directă: relație investițională de durată,nală de durată, între o entitate rezidentă și o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influențe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit.

Investițiile străine directe sunt considerate: capitalul social vărsat și rezervele ce revin unui investitor nerezident care deține cel puțin 10% din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente, creditele dintre acest investitor sau grupul din care face parte acesta și întreprinderea în care a învestit, precum și profitul reinvestit de către acesta.

Pot fi sunt considerate investiții străine directe, capitalurile din companiile rezidente asupra cărora investitorul nerezident exercită o influență semnificativă pe ale indirectă și anume: capitalurile proprii ale asociatelor și filialelor rezidente ale întreprinderii rezidente în care investitorul nerezident deține cel puțin 10% din capitalul social subscris.

Investitorul străin direct: persoană juridică, persoană fizică sau grup de persoane ce acționează concertat, care deține cel puțin 10% din capitalul social subscris (respectiv din capitalul de dotare al entităților fără personalitate juridică) sau cel puțin 10% din voturi, într-o întreprindere situată în afara propriei țări de rezidență.

Întreprinderea investiție străină directă este o întreprindere rezidentă, cu sau fără personalitate juridică, în care un investitor nerezident deține cel puțin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare în cazul întreprinderilor fără personalitate juridică (sucursale). Deținerea a cel puțin 10% din capitalul social subscris sau din voturi respectiv din capitalul de dotare, este primordială în stabilirea relației de investiție directă.

Întreprinderea investiție străină directă de gradul II este o întreprindere rezidentă, cu personalitate juridică, în care un investitor străin direct controlează, prin intermediul unei întreprinderi investiție străină directă, cel puțin 10% din capitalul social subscris. Întreprinderile investiție străină directă de gradul II sunt filiale sau asociate ale întreprinderilor investiție străină directă. Filiale reprezintă companiile rezidente în care întreprinderile ISD dețin cel puțin 50% din capitalul social subscris, iar asociatele sunt companii rezidente în care întreprinderile ISD dețin între 10 și 50% din capitalul social subscris.

Investiția directă reversibilă: relația investițională de sens invers investiției străine directe pe care o întreprindere investiție directă rezidentă o are cu investitorul străin direct, dacă întreprinderea rezidentă are o participație de sub 10% din capitalul social al investitorului străin direct.

Componentele investițiilor străine directe:

Capitaluri proprii: capitalul social subscris și vărsat, atât în numerar cât și prin contribuții în natură, deținut de nerezidenți în companii rezidente, precum și cota aferentă din rezerve; în mod corespunzător, în cazul sucursalelor, se ia în considerare capitalul de dotare aflat la dispoziția acestora.

Creditul net: creditele primite de către întreprinderea investiție străină directă de la investitorul străin direct sau din cadrul grupului de firme nerezidente din care face parte acesta, mai puțin creditele acordate de către întreprinderea investiție străină directă investitorului străin direct sau unei alte firme din cadrul grupului respectiv de firme.

Tipurile investițiilor străine directe (diferențiate după contribuția fluxului de participații străine la capital în întreprinderile investiție străină directă):

Greenfield: înființarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitori străini (investiții pornite de la zero);

Fuziuni și achiziții: preluarea integrală sau parțială de întreprinderi de către investitori străini de la rezidenți;

Dezvoltare de firme: majorarea deținerilor de capital ale investitorilor străini în întreprinderi investiție străină directă.

Prin investiție străină directă (ISD) se înțelege plasarea de capitaluri de către investitori străini pentru înființarea de firme industriale, agricole, de construcții, IT, transporturi, societăți bancare, etc. În unele țări, investițiile străine directe includ și partea din profitul reinvestit. Foarte important este faptul că investiția străină directă implică o relație de lungă durată între investitorul străin și economia țării gazdă, aceasta participând la controlul asupra folosirii și gestionării resurselor investite proporțional cu cota de participare.

Investițiile externe de portofoliu presupun achiziționarea de pe o piață financiară a unor valori mobiliare străine (acțiuni, obligațiuni, titluri de credit). Ținând cont de faptul că investiția directă îmbină plasamentul financiar cu investiția reală, investiția de portofoliu reprezintă un plasament financiar, o investiție în titluri financiare tranzacționate pe piața de capital.

Clasificarea investitorilor străini

Se pot identifica patru tipuri de investitori, ținând cont de scopul urmărit. Astfel, împrumutând și extinzând clasificarea folosită de Jack Behrman

, cele patru categorii sunt:

căutătorii de resurse;

căutătorii de piețe;

căutătorii de eficiență;

căutătorii de active strategice.

Căutătorii de resurse

Întreprinderile multinaționale, care investesc peste graniță cu scopul de a exploata anumiți factori de producție la costuri reduse în comparație cu costurile din țara de origine, reprezintă căutătorii de resurse.

În funcție de caracterul resurselor pe care să le exploateze, sunt distinse trei grupuri de investitori:

– Întreprinderile multinaționale care caută resurse de materii prime de bază formează primul grup și participanții grupului sunt producătorii din industria prelucrătoare care își direcționează investițiile motivați de posibilitatea reducerii costurilor de obținere a acestor materii prime și de necesitatea asigurării surselor de aprovizionare pe un termen cât mai îndelungat.

– Firmele care caută forță de muncă semicalificată și calificată ce necesită cheltuieli mai mici reprezintă al doilea grup; acești investitori provin din țările în care cheltuielile pentru forța de muncă sunt ridicate.

– Al treilea grup de investitori este reprezentat de firmele care investesc pentru a obține tehnologii de vârf, management superior și experiență în marketing.

Căutătorii de piețe

Categoria de firme multinaționale care investesc într-o țară sau într-o regiune, alta decât cea de origine, cu scopul de a-și crește vânzările, fie în țara gazdă, fie în țările vecine acesteia, reprezintă căutătorii de piețe. Astfel, obstacolele vamale sunt eliminate, ceea ce face ca pentru investitori producția la fața locului să fie mai eficientă decât exportul.

Căutătorii de eficiență

Căutătorii de eficiență cuprind firmele multinaționale care investesc în scopul optimizării structurii rețelelor de filiale înființate fie pentru exploatarea de resurse din țara gazdă, fie pentru menținerea și consolidarea piețelor. Economia de scară, partajarea riscurilor între multitudinea categoriilor de activități și diferite regiuni, arbitrajul diferențelor de preț, de mărime a costurilor sau a cursurilor valutare, evidențiază eficiența acestei categorii de investitori.

În cazul căutătorilor de eficiență se disting două tipuri de investitori:

firme multinaționale care exploatează avantajele ce decurg din diferențele dintre state în privința înzestrării cu factori de producție

firme multinaționale care investesc în țări asemănătoare din punctul de vedere al structurilor economice și al nivelului veniturilor, în scopul beneficierii de avantajele economiei de scară.

Căutătorii de active strategice

Firmele multinaționale care investesc în străinătate în scopul de a obține active ale altor firme străine pentru a-și promova obiectivele strategice pe termen lung reprezintă categoria de investitori denumită căutătorii de active strategice. Scopurile acestor investitori sunt adăugarea de active noi la cele deja existente, pentru întărirea poziției pe diferite piețe, și creșterea profiturilor prin cucerirea de piețe noi și centre de dezvoltare – cercetare, micșorarea costurilor tranzacțiilor, sporirea flexibilității și împărțirea riscurilor.

1.4. Investițiile străine – divergențe și convergențe de interese

În condițiile trecerii la economia de piață, în țările est-comuniste renaște proprietatatea privată iar principalii investitori încep a fi persoanele sau firmele private. La rândul lor și acestea urmăresc cu prioritate realizarea unui cât mai mare profit. Acest lucru face ca între investitorul străin și cel autohton să existe o anumită convergență de interese.

Această convergență de interese la nivel microeconomic se transformă adesea în divergență cu interesele macroeconomice. Pentru investitorul privat contează mai puțin unde și în ce domeniu se va înscrie proiectul său de investiție, ci doar dacă acesta va aduce profituri sigure și mari, pe când interesul macroeconomic cere o anumită orientare a noilor investiții spre domenii de interes național.

Investițiile străine au slujit intereselor propriilor state și economiilor naționale ale acestora, ceea ce a condus la dezvoltarea dezechilibrată a zonelor în care s-a investit. Ar fi o gravă eroare dacă acest lucru ar fi trecut cu vederea și nu ar fi luat serios în considerație. Rezultă că la nivelul strategiilor de stat, al macroeconomicului apar serioase delimitări de interese în politicile de investiții străine.

În condițiile adâncirii proceselor de globalizare a problemelor economice și de intensificare a tendințelor integraționiste pe toate continentele, mai ales pe cel european, țările aflate în tranziție au o serie de interese convergente cu cele ale statelor dezvoltate, printre care ar fi de reținut:

● armonizarea nivelului de dezvoltare economică și creșterea unor posibilități sporite de revitalizare economică a acestui grup de state;

● crearea condițiilor de folosire mai intensă a resurselor umane la locul de reședință al acestora și prevenirea emigrării acestora spre țările dezvoltate industrial;

● adâncirea diviziunii internaționale a muncii în care tot mai multe state să devină dezvoltate și să poată dețină și ele un rol de furnizoare de tehnologie și știință în schimbul importurilor, atât de alte cunoștințe tehnico-științifice, cât și de produse finite mai ieftine și performante.

Indicatori și metode de evaluare și analiză a eficienței economice a investițiilor străine directe

Eficiența investițiilor străine directe reprezintă raportul dintre efectele obținute și eforturile ocazionate de desfășurarea procesului investițional extern. Eficiența economică, în sens larg, se referă la modelele macro și mezoeconomice care duc la optarea pentru cele mai bune soluții servirii în scopul politicii economice. În sens restrâns, eficiența economică a investițiilor se referă la modelele la nivel microeconomic, și anume pe obiecte de investiții.

Investițiile străine directe constituie suportul efectelor particulare ale activității societăților multinaționale care împreună privesc perioada de timp în care manifestă interes și perspectivă din care se încearcă evaluarea impactului. „Formarea politicii guvernamentale bazate pe rezultatele activității și comportamentul corporațiilor multinaționale depind foarte mult de țara, industria, caracteristicile specifice și de genul de investiții străine directe existente și întreprinse.”

De asemenea, trebuie ținut cont de raporturile de interdependență și conexiunile care se stabilesc între fenomenul investițional și celelalte procese economice. „Astfel, și efectele pe care le generează în economie fenomenul investițional în conexiune cu celelalte procese economice, în principal, nu pot fi decât efecte de antrenare și propagare”.

În același timp, efectele acțiunilor întreprinse de corporațiile multinaționale asupra bunăstării economice și sociale a țărilor în care operează, nu trebuie ignorate, la fel ca și reacțiile acelor instituții, individualități sau grupuri de individualități cel mai mult afectate de prezența lor, cum ar fi: guverne, organizații de muncă, consumatori, autorități regionale și comunitatea internațională.

Pentru a evalua impactul corporațiilor multinaționale trebuie să se facă distincție între efectele investițiilor proprii corporațiilor multinaționale asupra țării de origine și cele ale intrărilor de investiții asupra țării gazdă. Astfel, se pun în discuție, se argumentează resursele, capacitățile deținute, schimburile comerciale, controlul exercitat asupra resurselor și capacităților și alte câteva care pot fi dobândite pe piața deschisă, precum și distribuția valorii adăugate create de activitățile de bază străine, existând totodată, posibilitatea să se genereze consecințe distinctive. Literatura de specialitate a identificat două căi principale prin care aceste trăsături distinctive pot fi identificate:

– Prima metodă este aceea de comparare a comportamentului și a performanțelor societăților multinaționale cu cele ale competitorilor uninaționali sau locali. Vizată în acest caz este identificarea contribuției investitorilor din exterior de la țara de origine și a investițiilor interne de la țara gazdă.

– A doua metodă este cea a comparării efectelor investițiilor străine directe cu cele ale altor modalități care manifestă deschidere, în țările de origine sau gazdă, pentru obținerea de beneficii. De aici rezultă că firmele au de ales, în exploatarea proprietății lor, avantaje obținute din exportul sau importul produselor; din angajarea de producție străină care să înlocuiască exporturile sau importurile și din contractarea cu firme străine care să realizeze produse ce pot fi exportate sau importate.

Consecințele corporațiilor multinaționale diferă în funcție de țară, industrie și firmă, iar în legătură cu activitatea investițională a acestora și efectele generate de investițiile străine directe în cadrul economiilor țărilor gazdă este necesar să specificăm anumite aspecte, precum: localizarea factorilor specifici care descriu ținta impactului și implicarea investițiilor în realizarea bunăstării economice a țării gazdă sau în ceea ce privește competitivitatea globală, precum și în ceea ce privește capacitățile și resursele. La fel de important de specificat sunt și tipul de implicare, cu deschidere socială, politică sau în scopuri culturale, și atitudinea regiunilor cu șomaj mare față de prezența proprietăților firmelor străine care poate fi diferită de cea a celor cu o criză acută de forță de muncă. De asemenea, „nu pot fi neglijate consecințele injecției noilor achiziții tehnologice sau de pricepere managerială, care într-o economie cu resurse naturale de bază aflată în primul stadiu de dezvoltare pot fi complet diferite de cele aflate într-o economie avansată din punct de vedere industrial”.

Astfel, se sugerează faptul că toate problemele legate de efectele investițiilor multinaționale vor varia în funcție de natură și extinderea caracteristicilor specifice legate de proprietate și cele ale firmei investitoare, precum și caracteristicile specifice ale țărilor în care se desfășoară activitatea societăților multinaționale.

Pentru a învești, firmele din țara de origine caută anumite avantaje ce decurg din sfera proprietății și caută avantaje locaționale în țara gazdă, precum și avantaje pentru internalizarea activităților și fuziunilor de piețe pentru intermedierea produselor comercializate între cele două țări. Este evident faptul că variabilele exogene care determină deciziile de investire sunt influențate de configurația relativă în ceea ce privește ambientul, ori sistemul, ori politica din ambele țări (de origine sau gazdă), configurație care include avantajele competitive identificate, și de poziția grupurilor de firme în cercurile celor cu avere acumulată în economiile țărilor respective.

Conform regulii multiplicatorului, într-o economie complexă orice cheltuială efectuată în procesul de producție atrage după sine creșterea producției de bunuri de consum sau de investiții în utilizarea forței de muncă. În modelul lui Keynes, multiplicatorul are forma și exprimă efectele directe și indirecte pe care le are în întreaga economie o creștere a unui așa-numit element (cerere) autonom (exogen), de genul investițiilor.

În modelul lui Leontief, multiplicatorul apare sub forma matricei inverse care exprimă efectele directe și indirecte induse de acțiunea unui factor (factorul investițional direct) într-o economie națională formată din mai multe ramuri. Matricea inversă, care are un rol central în acest model, este compusă din așa numiții coeficienți totali Aij.

Din perspectiva acțiunii investițiilor, acestor coeficienți li se poate da următoarea interpretare: un coeficient al matricei inverse Aij reprezintă o creștere a produsului total al ramurii i dată de sporirea cu o unitate a valorii producției finale a unei ramuri oarecare j. Notând cu Xi producția totală a ramurii i și cu Yj producția finală a ramurii j, coeficientul Aij este o derivată parțială obținută prin derivarea produsului total Xi în raport cu Yj:

Coeficientul arată mărimea cu care trebuie să crească produsul total al ramurii i pentru a obține o creștere cu o singură unitate a producției finale a ramurii j. Aij exprimă gradul de sensibilitate a producției totale față de modificarea cu o unitate a producției finale. Producția finală este o mărime exogenă și, ca urmare, se poate considera că investițiile suplimentare, notate cu ∆K, vor produce efecte directe și propagate în economie, care se reflectă în creșterea producției totale astfel:

∆X = (1 – A)-1∆K

Astfel aceste investiții vor induce o creștere a producției atât direct în ramura respectivă, cât și indirect în celelalte ramuri. În același timp, acest lucru va antrena crearea unor locuri noi de muncă în alte ramuri situate atât în amonte, cât și în aval față de obiectivul de bază.

Pentru a aprecia impactul pe care îl au investițiile, fie ele din interior sau străine, asupra mediului ambiant, trebuie să ținem cont de indicatorii calității produselor și serviciilor, prin prețurile acestora, operativitatea cu care sunt satisfăcute cerințele și nevoile beneficiarilor, precum și indicatorii de impact asupra mediului. În acest caz, eficiența exprimă capacitatea managementului intern și extern și, în special, calitatea marketingului de a orienta – sub aspectul structurii și volumului – producția firmei spre cerințele reale ale pieții, capacitatea de adaptare pentru a satisface la timp noile cerințe, precum și respectarea cu rigoare a echilibrului ecologic.

Pentru a fi comensurată eficiența economică a investițiilor străine trebuie ținut cont atât de indicatorii generali, aceștia creând o imagine globală asupra investițiilor cât și de indicatori specifici, având ca funcție principală exprimarea raportului efort – efect pentru diferite aspecte concrete ale acțiunilor investiționale.

Indicatorii generali sunt mai ales indicatori de volum, și anume:

● volumul producției (capacitatea obiectivului realizat) folosit ca indicator sub forma volumului maxim posibil al producției sau capacității obiectivului prevăzut într-o perioadă anume, aproape un an, în unități naturale și în expresie valorică;

● consumul specific de combustibil, energie, materii prime, calculate prin raportarea consumului anual la numărul total de muncitori;

● prețurile și tarifele utilizate în activitatea investițiilor străine directe (cheltuielile efectuate de parteneri pentru investiție și cheltuielile de producție, corelarea lor cu prețurile internaționale

● durata de execuție și durata atingerii capacității proiectate (intervalul de timp de l a data începerii organizării de șantier și până la intrarea în funcțiune a obiectivului)

● productivitatea muncii, ca raport dintre volumul anual al producției, în expresie valorică sau naturală, și numărul mediu anual al salariaților firmei.

● coeficientul de automatizare care se stabilește prin raportarea volumului producției ce se va realiza cu ajutorul automatizării la volumul total al producției.

● investiția specifică, calculată prin împărțirea investiției totale la volumul anual al producției și pe unitatea de produs, în expresie naturală sau valorică:

Îs = It/Qa,

În care:

Îs – investiția specifică;

It – valoarea investiției totale;

Qa – volumul anual al producției sau al capacității de producție.

Rolul indicatorilor specifici în cadrul analizei eficienței este de a identifica din unghiuri diferite nivelul raportului efort – efect pentru un anumit gen de investiție străină.

Dintre indicatorii specifici, cei mai importanți sunt indicatorii rentabilității, foarte importantă fiind și durata de recuperare a investiției:

● Volumul profitului, care se calculează astfel:

Pf = It – Ct

Unde:

Pf – volumul profitului

It – total venituri

Ct – total cheltuieli

● Volumul acumulărilor totale, care arată eficiența cu care își desfășoară activitatea obiectivul, după punerea în funcțiune:

At = It – Ct + TVA

Unde

At – volumul acumulărilor

It – total venituri

Ct – total cheltuieli

● Rata rentabilității, exprimă rentabilitatea obiectivului, capacitatea acestuia de a-și acoperi cheltuielile din propriile încasări și de a obține profit:

RPf = (Pft/Vt) * 100

În care:

RPf – rata profitului

Pft – profitul total

Vt – veniturile totale

Termenul de recuperare a investiției totale, exprimat în ani (luni), calculate astfel:

pornind de la profit:

Trp = Ik/Pft

Unde:

Trp – termenul de recuperare din profit

Ik – valoarea investiției totale influențată cu efectul imobilizării

Pft – volumul profitului anual

pornind de la acumulări:

Tra = Ik/At,

Unde:

Tra – termenul de recuperare din acumulări

Ik – valoarea investiției totale influențată de efectul imobilizării

At – acumulările totale anuale

CAPITOLUL II

ROLUL ȘI EFECTELE INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ASUPRA CREȘTERII ECONOMICE.

2.1. Rolul și efectele investițiilor străine directe asupra creșterii economice

Problematica investițiilor străine directe (ISD) a fost și este intens dezbătută, existând, în acest sens, preocupări atât la nivel național cât și internațional. La nivel macroeconomic ISD au susținut creșterea economică atât direct, prin suplimentarea capitalului intern destinat achiziționării de active fixe cât și indirect, prin stimularea investițiilor autohtone, contribuind, prin efecte de antrenare, la dezvoltarea activităților productive. În plus, investițiile străine au reprezentat o sursă importantă de finanțare a deficitului cont curent, efectul financiar net (calculat că diferența între intrările și ieșirile de capital) accentuându-se odată cu creșterea intrărilor de capital străin. ISD au influențat semnificativ nivelul de trai al populației și au demarat cercetări în nenumărate domenii tocmai pentru a obține un nivel de cunoaștere tot mai înalt.

Investițiile străine directe pot juca un rol crucial în restructurarea și refacerea economică a unor țări pe o creștere susținută. Prin introducerea tehnologiei de vârf și a modelelor de management modern la filiale lor deschise în țările din est, firmele vestice pun sub presiune companiile autohtone care vor fi obligate, la rândul lor, să realizeze astfel de îmbunătățiri.

Sunt și alte beneficii pe care o investiție străină le-ar putea aduce, spre exemplu: sporirea producției și a calității produselor în concordanță cu standardele vestice, realizarea cantității necesare tuturor piețelor potențiale, străine sau interne, crearea de noi locuri de muncă, accesul la noi piețe. Firmele multinaționale își pot folosi legăturile lor deja formate pentru a importa și exporta produse din și în țările în care se realizează investiția, sporind astfel greutatea economiei țării respective în economia mondială.

Pe de altă parte, investițiile reprezintă componenta cea mai volatilă a PIB. Când exportul de bunuri și servicii trece printr-o perioadă de recesiune, acest declin este, de obicei, datorat unei scăderi a cheltuielilor pentru investiții. Mult mai puțin volatile decât investițiile naționale, investițiile străine directe răspund la mai multe determinante decât investițiile domestice (naționale).

2.2. Investițiile străine în Europa de Est

Investițiile străine directe constituie prin formă și conținut economic o formă a relațiilor economice și de cooperare internațională. În condițiile unui avânt al schimburilor economice internaționale, ce au avut loc sub impactul dezvoltării economice și sub impactul politicilor protecționiste ce și-au făcut loc după politicile de liber schimb, întreprinderile ce cunoscuseră deja o dezvoltare considerabilă și deveniseră mari corporații se văd deodată stingherite de noile politici protecționiste ale unor state naționale noi apărute și dornice să-și dezvolte propriile industrii, trec la contracararea acestora prin înlocuirea unor acțiuni de schimb de mărfuri clasice cu acțiuni de investiții în interiorul acestor state. Apar astfel primele corporații internaționale. Cele mai renumite exemple sunt constituite din nume ca: Shell, Stanford Oil, British Petroleum, Siemens, Krupp, Ericson etc. care au marcat o primă perioadă a practicii investițiilor directe în străinătate.

Abolirea sistemelor totalitare în țările din Europa centrală și de est nu le-a găsit pe acestea în necunoașterea practicilor privind investițiile străine în propriile economiii naționale, astfel încât au putut demara în scurt timp anumite politici de atragere de capital străin sub forma ISD. În legislația acestora existau deja reglementări care s-au constituit în baze de informații pentru perfecționarea legislației în materie și care au eliminat anumite piedici în calea ISD.

Piața statelor din Europa centrală și de est a prezentat și prezintă un real interes din partea capitalului străin, atât datorită calității forței de muncă de o calificare deosebită la nivel profesional sau la nivel de cultură generală, cât și datorită condițiilor de realizare la costuri mult mai reduse a unor produse de bună calitate. Pe baza unor astfel de considerente speranța în profituri ridicate ale capitalului străin a fost destul de mare. Orice investitor urmărește prin investiția pe care o face să obțină un profit cât mai mare.

Nevoia de capital străin rezidă din incapacitatea propriilor economii naționale de a satisface nevoia de capital pentru refacerea economică și pentru relansarea investițiilor, care în situația menținerii reculului din anii imediat după 1990 riscă să arunce aceste economii în totală dependență de lumea dezvoltată, cu grave consecințe pe termen mediu și lung.

Pe de altă parte, această nevoie de capital străin este amplificată și de nivelul tehnologic mult rămas în urma dotărilor și producției industriale din țările aflate în tranziție. Retehnologizarea întreprinderilor din aceste țări este pusă în prim planul strategiilor de dezvoltare pe termen scurt de către toate statele est – central – europene, retehnologizare fără de care competitivitatea produselor acestor economii devine deosebit de precară.

Internaționalizarea și globalizarea problemelor economice ale producției industriale ale mișcării capitalurilor financiare, fac ca activitatea de investiții să devină una de natură globală, cu implicații asupra tuturor economiilor naționale și asupra întregii economii mondiale.

Un interes al investitorilor străini este bazat în principal pe dorința de pătrundere pe piețele țărilor din Europa de est, pe extinderea segmentelor de piață și pe posibilitatea obținerii unor produse mai ieftine datorită nivelului scăzut al costurilor cu manopera. Mai multe studii efectuate în rândul investitorilor vest – europeni au ajuns la concluzii deosebit de apropiate privind motivația acestor investitori de a învești în țările fost comuniste.

CAPITOLUL III

ANALIZA ISD ÎN ROMÂNIA

3.1. ISD în România. Introducere în context

De-a lungul timpului, rolul investițiilor străine directe a fost examinat sub diferite aspecte care se referă la impactul asupra țărilor de origine sau gazdă, la avantaje și costuri. Am dori să menționăm câteva aspecte rezultate din mai multe cercetări, precum corelarea dintre ISD și creșterea economică (cauză sau efect), impactul ISD asupra modernizării structurii economice și a exporturilor, asupra ocupării forței de muncă, asupra tehnologiei, impactul asupra dezvoltării economice la nivel regional/local, asupra balanței de plăti, compromisul între ISD și comerțul exterior, impactul asupra ratei de schimb, etc. În ultimii 5 ani s-au realizat evaluări succesive cu privire la factorii determinanți ai ISD, precum și analize care să cerceteze deciziile firmelor de a învești în străinătate (într-o tară străină), factorii de atractivitate sau climatul de afaceri.

Economia mondială tinde să fie din ce în ce mai globală. În acest caz, un exemplu relevant al globalizării este cel al extinderii Uniunii Europene (UE), structură a cărei membră a devenit și România, începând cu ultimul val de extindere al UE din 1 ianuarie 2007. ISD joacă un rol important în special în piețele din Europa Centrală și de Est, deoarece capitalul străin prin ISD a reprezentat un factor important în procesul de privatizare și de restructurare a economiilor din spațiul european. În spațiul românesc, ISD este astăzi un element esențial al economiei, acesta influențând și stimulând creșterea economică, extinderea stocului de capital, creșterea productivității, ocuparea forței de muncă, inovarea și transferul de tehnologie.

În scopul de a realiza o imagine cuprinzătoare a investițiilor străine directe în România anului 2010, acest studiu empiric se bazează pe o analiză a rezultatelor BNR efectuate în urma cercetării statistice privind investițiile străine directe în România (2010). Obiectivul studiului este de a arăta faptul că investițiile străine directe într-o economie precum cea a României, reprezintă o sursă de dezvoltare pe toate planurile, întrucât acestea sunt considerate factori ce însumează toate costurile suportate pentru achiziționarea de bunuri de capital. Decizia de a învești necesită o analiză atentă a câmpului în care se îndreaptă investițiile.

Această lucrare se concentrează asupra climatului de investiții în România anului 2010, precum și asupra identificării punctelor forte și oportunităților pe care România le poate oferi mediului extern. Aceste puncte tari pot lua forma unor avantaje de care țara noastră dispune și care pot fi utilizate pentru că gradul de atractivitate al României să crească din perspectiva investitorilor străini. Aceste avantaje sunt clasificate în funcție de diferiți factori, după cum urmează:

Avantaje oferite de piață și de poziția geografică

Una dintre cele mai mari piețe din Europa Centrală și de Est (locul 7 în UE, cu peste 21 milioane de locuitori).

Poarta de acces la piața unică europeană (aproximativ 500 milioane consumatori).

Locație atractivă – situată la intersecția dintre Uniunea Europeană, Balcani și CIS, România este traversată de trei importante coridoare pan-europene: coridorul nr. 4, care leagă Vestul de Estul Europei; coridorul nr. 9, care face legătura între Nordul și Sudul continentului și coridorul nr. 7, care facilitează navigația în interiorul Europei.

Avantaje datorate resurselor

Forța de muncă înalt calificată, la prețuri competitive (cunoștințe solide în domeniul limbilor străine, tehnologiei, IT, inginerie, etc).

Resurse naturale bogate, incluzând ape de suprafață și subterane, terenuri agricole fertile, petrol și gaze naturale.

Potențial turistic semnificativ.

Avantaje politice

Factor de stabilitate în regiune – stat membru NATO

Garanție a stabilității în Sud – Estul Europei

Stat membru UE.

Avantaje rezultate din relațiile internaționale

Acordurile bilaterale încheiate de România cu alte state privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor

Relații diplomatice bilaterale cu 177 de state din cele 191 state membre ale ONU, la care se adaugă Sfântul Scaun, Ordinul Suveran Militar de Malta și Autoritatea Națională Palestiniană

Membru al Națiunilor Unite și al altor organizații internaționale: OSCE, Consiliul Europei, Organizația Internațională a Francofoniei

Tratate de comerț liber cu țările UE, EFTA,CEFTA

Membru al Organizației Mondiale a Comerțului (WTO) din Ianuarie 1995

Avantaje Economice

Scheme de ajutor de stat pentru sprijinirea dezvoltării de proiecte investiționale

Interes major din partea investitorilor străini – destinație principală a fluxului ISD în regiune

Politica fiscală competitive (taxa corporativa de 16%)

Avantaje sociale

Acorduri intre Guvern și sindicatele reprezentative

Inexistenta unor mișcări sindicale majore

Piața muncii și relațiile de munca legiferate prin Codul Muncii

Avantaje legislative

Prevederi legale similare cu cele din UE (implementarea Acquis-lui Comunitar)

Politica fiscală reglementată prin Codul Fiscal

Alte avantaje

Infrastructura supusă unui proces continuu de modernizare (angajament la nivel guvernamental în vederea alinierii infrastructurii rutiere la nivelul standardelor UE)

Rețele de telefonie mobilă în sisteme GSM bine dezvoltate

Infrastructura industrială puternic dezvoltată, inclusiv industria petrolieră și petrochimica

Prezenta băncilor internaționale pe piața autohtonă

Facilitați extinse de navigație maritimă și fluviala.

Conform Raportului de Investiții în Europa emis în 2011 de Ernst & Young, interesul investitorilor străini pentru Europa și de asemenea, pentru România s-a redus semnificativ. Comparativ cu anul 2009, în anul 2010, numărul de proiecte ISD aproape s-a înjumătățit, iar numărul locurilor de muncă s-a redus cu aproape 44%. Potrivit aceluiași studiu al Ernst & Young, România a înregistrat o scădere de 48% din numărul de proiecte de investiții străine directe și 44% din numărul de locuri de muncă create, în comparație cu anul precedent.

În ciuda perioadei dificile prin care țara noastră a trecut din punct de vedere economic, România încă este considerată o destinație atractivă pentru investițiile străine directe, proiectele industriale reprezentând 7% din totalul numărului de proiecte ISD europene.

România deține în continuare poziția de leader în clasamentul statelor receptoare de investiții străine directe (ISD) din regiune, conform datelor raportate de băncile naționale.

3.2. Investițiile străine directe în România comparativ cu cele în țările centrale și est europene

Investițiile asigură creșterea capitalului fix și circulant, ca o mișcare a capitalurilor a căror zonă de deplasare nu se mai oprește la granițele naționale, devenind o activitate internațională. Procesul de adâncire a interdependențelor economice și tehnologice dintre economiile naționale transformă investițiile într-o activitate comună transnațională.

Dacă luăm în considerare realizările economice exprimate prin produsul intern brut înregistrat în ultimii ani de către economiile în tranziție, în general, și de către economia României, în special, și proiectând trendul rezultat pentru următorii ani se desprinde clar concluzia că sectorul privat este încă inferior nevoilor naționale, iar relansarea economică și susținerea ei nu se poate realiza fără acest sector în plin proces de generalizare.

România se mișcă într-o direcție opusă față de statele dezvoltate ale Uniunii Europene. Ca și celelalte state din centrul și estul Europei, România are o serie de motivații obiective și subiective care stau la bază față de investițiile străine directe, dintre care nevoia de capital în vederea retehnologizării, a refacerii economice în urma restructurării impuse de tranziția la un alt sistem economic, cel al economiei de piață. Trecerea la economia de piață presupune câteva mutații de esență în structurile economice.

Una dintre metodele de primă aplicabilitate în realizarea acestui deziderat poate consta în asocierea cu parteneri străini din țările dezvoltate și prin atragerea de capital străin să se faciliteze accesul la tehnologie.

Intrarea în UE a mai multor țări din blocul sovietic în anul 2004 a contribuit la infrastructură îmbunătățită în domeniul afacerilor în aceste țări, în care mâna de lucru necostisitoare și cu nivel înalt al educației rămâne un avantaj asupra așa-zișilor membri „vechi” ai Uniunii Europene.

În România, lipsa de hotărâre politică în implementarea unor decizii a provocat mari întârzieri pe planul reformelor ce se impuneau cu necesitate. Ele s-au reflectat și în planul creării cadrului concurențial care s-ar fi impus prin încurajarea întreprinderilor mici și mijlocii și adoptarea unor măsuri de monopolizare a pieții.

România iese mai greu din recesiunea economică cu care se confruntă de câțiva ani în cadrul crizei economice mondiale, multe din reformele adoptate nefiind pe deplin viabile sau implicând costuri sociale mari.

Pentru a susține mai bine elementele descrise în rândurile de mai sus, considerăm că o analiză SWOT asupra României a anului 2010 ar fi relevantă în acest sens.

3.3. Analiza SWOT

● Cota unică de impozitare

Cota unică de impozitare presupune același rang de impozitare pentru persoane fizice și companii, deci un sistem de impozite corelate, cu rata unică de impozitare, pentru toate tipurile de venituri obținute din diferite activități. Succesul regimului cotei unice de impozitare depinde, se pare, de nivelul acestei rate: cu cât aceasta este mai mică, cu atât este mai eficientă colectarea ei.

Deși s-a constatat că o rată mai mică de impozitare conduce, în general, la sporirea gradului de plată a taxelor respective, impozitele mai scăzute pot conduce, după stabilizarea apetitului de plată al celor impozitați, la scăderea veniturilor la Bugetul de stat.

De la 1 ianuarie 2005 și în țara noastră, toate impozitele au devenit 16% – impozitele pe venitul global, la dobânzile bancare (la dobânzile plătite de bănci clienților pentru depozite la termen), câștigurile la bursă și câștigurile din tranzacțiile imobiliare ale firmelor și particularilor.

● Salarii mici

Costurile reduse ale salarizării și creșterea productivității vor continua să atragă investitorii străini în România. Salariile sunt de 2,5 ori mai mici, iar productivitatea de doar 0,5 mai mică fată detarile din regiune. Asta înseamnă că România este bine poziționată și că va atrage în continuare investiții străine directe? Vor veni în continuare investitori? Din dorința de a deveni competitivi în mediul internațional, care se focalizează din ce în ce mai mult pe reducerea costurilor, România poate deveni în următorii ani sursa creșterii eficienței pentru mari investitori.

● Membră a Uniunii Europene

– Potențialul de creștere a productivității și apartenența la Uniunea Europeană.

– Calitatea de membru al UE benefică și necesară pentru stabilitatea politică și socială a spațiului în care se desfășoară o (potențială) afacere.

– Intrarea în Uniunea Europeană a fost însoțită, fără excepție, de creșteri ale piețelor financiare și, în general, ale economiilor noilor țări membre

– Aderarea la Uniunea Europeană este asociată cu creșterea investițiilor străine directe, prin creșterea nivelului de predictibilitate, stabilitate legislativă și nu în ultimul rând prin reducerea continuă a costului finanțării.

– Statutul de membru aduce în primul rând un plus de încredere în rândul investitorilor străini, dar și autohtoni.

– Aderarea la Uniunea Europeană este asociată cu creșterea investițiilor străine directe, prin creșterea nivelului de predictibilitate, stabilitate legislativă și nu în ultimul rând prin reducerea continuă a costului finanțării.

● Potențialul turistic

Este posibil că ritmul de creștere a investițiilor străine să se reducă, pe fondul crizei, însă este probabil că România să reprezinte, în continuare, o destinație profitabilă pentru investitori. Carpații Românești, atât prin desfășurarea lor, pe circa o treime din suprafața țării (66.303 kmp), cât și prin poziția centrală, configurația generală și altitudinală, se impun că un component de bază în structura geografică și peisagistică a României. Cu aceeași importanță se înscriu și în activitatea de turism prin bogăția și varietatea potențialului lor turistic. Se pot practica mai mult de zece forme de turism, după cum urmează: drumeție, odihnă, sporturi de iarnă, tratament balnear, de interes științific pentru cunoaștere, pentru alpinism și speoturism, vânătoare și pescuit sportiv, pentru agrement nautic, foto-safari, sporturi de aventură etc.

● Beneficii aduse de IMM-uri

Apar anumiți factori cu impact pozitiv generate de integrarea europeană asupra IMM-urilor (întreprinderi mici și mijlocii), cum ar fi:

– acces mai bun la piețe;

– angajează “multă” forță de muncă;

– sunt flexibile;

– ajută la intensificarea concurenței;

– legislație și regulamente îmbunătățite;

– furnizori potențiali mai ieftini și mai buni;

– cooperarea mai bună spre inovare;

– acces mai bun la noile tehnologii;

– proceduri de achiziție mai corecte;

– accesul la fonduri structurale.

Puncte slabe:

1. Infrastructura- România are de recuperat un decalaj foarte mare în domeniul infrastructurii față de restul țărilor UE. De exemplu, din rețeaua de aproape 80 000 km de drumuri, doar 20 % sunt drumuri naționale.

2. Birocrația- Fluidizarea mecanismelor birocratice, eradicarea corupției și stabilitatea legislativă și financiară sunt probleme aduse în discuție de investitorii străini în România.

Câteva aspecte negative ale birocrației:

Cozi la ghișee

Geam de sticlă între om și funcționar

Curse de la un ghișeu la altul

Întârzieri și greșeli în redactarea documentelor notariale

Zone de așteptare în condiții greu de suportat

Insuficientă transparență

Slabă dezvoltare a parteneriatului public – privat

● Valorizarea populației și resursele umane

Populația tânără având o rată descrescătoare în timp datorata sporul natural negativ. Sporul natural s-a menținut negativ în luna mai 2009, ca și în luna mai 2010, când a fost de 6.127 de persoane. Diferența mică între ajutorul de șomaj și salariu încurajează șomajul mascat și munca la negru (ajutorul de șomaj ajunge și până la 75% din valoarea salariului minim pe economie). Insuficientă armonizare a sistemului de învățământ postgimnazial cu cerințele de pe piața muncii și dezvoltarea viitoare a societății este un alt aspect negativ. De asemenea, aspecte negative sunt și decalajul între pregătirea oferită de școală și cerințele pieței muncii precum și migrarea în ultimii ani a tinerilor (și nu numai) în alte țări, care le oferă mult mai multe oportunități.

● Calitatea vieții

Media calității vieții în România comparativ cu alte țări europene nu este deloc satisfăcătoare. Aceasta se datorează faptului că familiile din zonele rurale ale țării au rămes în urmă cu ceea ce înseamnă condiții de viață adecvate. Infrastructura extrem de scăzută nu atrage investitorii și prin urmare posibilitatea de creștere a calității vieții este extrem de scăzută. Mai mult de jumătate din populația țării apreciază locuința personală că fiind bună, restul îndreptându-se către clasificări precum satisfăcătoare, proastă sau foarte proastă.

3.4. Fluxul net de ISD

Conform raportului BNR, în România, fluxul net de ISD în anul 2010 a înregistrat un nivel de 220 milioane euro și este structurat astfel:

Participațiile nete rezultă din diminuarea participanțiilor, în valoare de 4 067 milioane de euro, cu pierderea netă, în sumă de 2 243 milioane euro. Pierderea netă a rezultat prin scăderea din profitul net al întreprinderilor ISD realizat în anul 2010 în valoare de 4 222 milioane euro a dividendelor repartizate în anul 2010 în valoare de 1 970 milioane euro, după care această valoare a fost diminuată cu pierderile întreprinderilor ISD din anul 2010 în valoare de 4 495 milioane euro. Modul de calcul este în conformitate cu metodologia internațională de determinare a profitului reinvestit de către întreprinderile ISD, respectiv a pierderii nete înregistrate de către acestea.

Creditul net primit de către întreprinderile ISD de la investitorii străini direcți, inclusiv din cadrul grupului, în sumă de 396 milioane euro, ceea ce reprezintă 17,8% din fluxul net al ISD.

3.5. Soldul ISD la sfârșitul anului

Soldul final al ISD la 31 decembrie 2010, rezultat din adăugarea la șoldul inițial al fluxului net de ISD, precum și a diferențelor valorice pozitive / negative provenite din reevaluările datorate modificării cursului valutar și a prețurilor unor active, cât și din retratări contabile a valorii unor solduri inițiale, a înregistrat nivelul de 52 585 milioane euro, mai mare cu 5,2 % decât soldul final ISD al anului 2009.

Participațiile la capitalul social (inclusiv profitul reinvestit) al întreprinderilor investiție străină directă aveau la sfârșitul anului 2010 valoarea de 35 529 milioane de euro (67,6% din șoldul final al ISD), iar creditul net total primit de către acestea de la investitorii străini direcți, inclusiv din cadrul grupului, a înregistrat nivelul de 17 056 milioane euro, ce reprezintă 32,4 % din șoldul final al ISD. Creditul net cuprinde creditele pe termen mediu și lung, cât și cele pe termen scurt acordate de către investitorii străini întreprinderilor lor din România, atât direct cât și prin intermediul altor firme nerezidente membre ale grupului.

3.6. Repartizarea soldului ISD pe principalele activități economice

Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre ramuri economice, conform cercetărilor BNR, ISD s-au localizat cu precădere în industria prelucrătoare (32% din total). În cadrul acestei industrii cele mai bine reprezentate ramuri sunt:

prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice (6,9% din total);

metalurgia (5,3%);

industria mijloacelor de transport (4,9%);

industria alimentară, a băuturilor și tutunului (3,9%);

ciment, sticlă, ceramică (3,2 %).

Intermedierile financiare și asigurările (19,1 % din totalul ISD), alte activități care au atras importante ISD, comerțul cu amănuntul și cu ridicată (12,4%), construcții și tranzacții imobiliare (9%), tehnologia informației și comunicații (5,9%).

Repartizarea ISD pe principalele activități economice în România, la 31 decembrie 2010, se regăsește în tabelul 1.

Tabelul 1. Repartizarea ISD pe principalele activități economice în România la 31 decembrie 2010

milioane euro

Sursa: BNR

3.7. Imobilizările corporale și necorporale în întreprinderile ISD

Imobilizările corporale și cele necorporale, având rolul foarte important în creșterea economică pe care îl joacă, precum și caracterul de durată, pe care ISD le imprima, cercetarea statistică a BNR și-a propus determinarea ponderii acestor categorii de destinații finale ale investițiilor în soldul ISD la sfarsitul anului 2010, cât și repartizarea lor pe principalele activități economice.

Se constată că imobilizările corporale și necorporale, cu un sold la finele anului 2010 în valoare de 24 309 milioane euro, reprezintă 46,2 % din soldul total al ISD, inducând un grad semnificativ de stabilitate al investiției străine.

Activitățile economice în care ISD se regăsesc în imobilizări corporale și necorporale la un nivel semnificativ sunt:

– industria (26,1% din totalul ISD), iar în cadrul acesteia :

● industria prelucrătoare (cu 18,2% din totalul ISD)

● comerțul cu amănuntul și cu ridicata (6,5%);

● construcțiile și tranzacțiile imobiliare (4,5%);

● tehnologia informației și comunicații (2,9%).

Repartizarea principalelor activități economice a imobilizărilor corporale și necorporale, la data de 31 decembrie 2010 a investițiilor străine directe în România, se regăsește în tabelul 2, prezentat mai jos.

Tabelul 2. Imobilizări corporale și necorporale. ISD în România la 31 decembrie 2010

milioane euro

Sursa: BNR

3.8. Repartizarea soldului ISD pe regiuni de dezvoltare

Se observă din punct de vedere teritorial orientarea cu precădere a ISD spre regiunea de dezvoltare BUCUREȘTI – ILFOV (62,2%), alte regiuni de dezvoltare beneficiare de ISD fiind Regiunea CENTRU (7,4%), Regiunea SUD MUNTENIA (7,3%), Regiunea VEST (6,5%) și Regiunea SUD – EST (6,3%). Regiunea NORD – EST este cea mai puțin placuta pentru investitorii străini, aici înregistrându-se numai 2,4% din investiția străină directă.

La investigarea dispersiei teritoriale a ISD trebuie avut în vedere și faptul că cercetarea statistică a localizat ISD după sediul social al întreprinderilor investiție directă, ceea ce nu corespunde totdeauna cu locul de desfășurare a activității economice.

Repartizarea investițiilor străine directe în România, la 31 decembrie 2010, pe regiuni de dezvoltare se regăsește în tabelul 3.

Tabel 3 Repartizarea ISD în România, pe regiuni de dezvoltare, la 31 decembrie 2010

milioane euro

SURSA: BNR

3.9. Repartizarea soldului ISD pe țări de origine

Repartizarea soldului ISD în funcție de țările de proveniență a capitalului este redată în tabelul 4. Sunt accentuate toate țările de origine a investițiilor directe de cel puțin 100 milioane euro. Repartizarea a fost realizată în funcție de țara deținătorului nemijlocit a cel puțin 10% din capitalul social al întreprinderilor investiție directă rezidente, datorita principiului „Immediate Country Basis”.

Tabel 4. Repartizarea ISD în România, la 31 decembrie 2010, pe țări de origine milioane euro

Sursa: BNR

Primele 5 țări clasate după ponderea deținută în soldul ISD la 31 decembrie 2010 sunt:

Olanda – 20,/%

Austria – 17,8%

Germania – 12,2%

Franța – 8,3%

Grecia – 5,7%, ierarhie înregistrată și în anul 2009.

3.10. Tipuri de investiții străine directe înregistrate în România

Fluxul de participații la capital în întreprinderile ISD în valoare de 4 067 milioane de euro este diferențiat în greenfield, fuziuni și achiziții și dezvoltare de firme.

Investițiile greenfield au înregistrat in anul 2010 un nivel foarte redus, de numai 46 milioane de euro reprezentând 1,1% din participațiile la capital în întreprinderile investiție străină directă în anul 2010, în aceeași situație aflându-se și investițiile din categoria fuziuni și achiziții (M&A) cu 93 milioane euro (2,3% din participații); ponderea predominantă în fluxul participațiilor la capital 1n 2010 este reprezentată de dezvoltările de firme cu o valoare de 3 928 milioane de euro, respective 96,6% din participații.

Pentru a evalua impactul de durată al investițiilor greenfield asupra economiei, au fost evidențiate și acumulările de investiții străine directe (solduri) în întreprinderile înființate prin investiții greenfield, denumite întreprinderi greenfield.

Din punct de vedere al repartizării pe principalele activități economice, investițiile străine directe în întreprinderile greenfield s-au orientat cu precădere spre industria prelucrătoare (13,9% din soldul ISD). Alte ramuri în care aceste investiții au o pondere semnificativă sunt: comerț (10,2%), intermedieri financiare și asigurări (6,8%), construcții și tranzacții imobiliare (5,5%).

Cea mai mare parte a investițiilor străine directe în întreprinderi greenfield se concentrează, ca și ansamblul ISD, în regiunea BUCREȘTI – ILFOV (30% din soldul ISD); urmează regiunea CENTRU cu 5,3% și regiunile VEST și SUD MUNTENIA cu 3,9% respectiv 3,2% din soldul ISD.

După mărimea investițiilor străine directe în întreprinderi greenfield, ordinea țărilor de proveniență a acestora diferă față de ordinea stabilită în funcție de originea soldului total al ISD. Astfel, cele mai mari investiții în întreprinderi greenfield provin din Germania (8,5% din soldul ISD), urmate de cele din Olanda (8,4%), Austria (5,6%) și Italia (4,2%).

3.11. Veniturile realizate din investițiile străine directe

Veniturile nete realizate de către investitorii străini direcți în anul 2010 au înregistrat suma de 491 milioane euro, ceea ce constituie o diminuare cu 203 milioane euro în raport cu anul precedent.

Veniturile din participații la capital reprezintă profiturile nete obținute de întreprinderile ISD, în valoare de 4 222 milioane euro, diminuate cu pierderile înregistrate de întreprinderile ISD în valoare de 4 495 milioane euro și reprezintă pentru anul 2010 o pierdere de 273 milioane euro.

Prin diminuarea veniturilor din participații la capital cu valoarea dividendelor repartizate în anul 2010 investitorilor străini direcți (în sumă de 1 970 milioane euro) se obține o pierdere netă pe ansamblul ISD în sumă de 2 243 milioane euro, evaluata conform metodologiei internaționale de determinare a profitului reinvestit.

Veniturile nete din dobânzi obtinute de către investitorii străini direcți la creditele acordate întreprinderilor din România, atât direct cât și prin alte companii nerezidente din cadrul grupului, au indicat un nivel de 764 milioane euro.

3.12. Exporturile și importurile întreprinderilor investiție străină directă

Activitatea de export – import a întreprinderilor ISD a avut un impact pozitiv asupra comerțului exterior al României, ponderea acesteia în exporturi fiind de 72,4 % în timp ce ponderea în importuri a fost 62,5%.

Valorile de export – import, pe ramuri ale economiei, se regăsesc în tabelul 5.

Tabel 5 Situația activității de export-import la 31 decembrie 2010

milioane euro

Sursa: BNR

În ceea ce privește soldul balanței comerciale agregate a întreprinderilor ISD pe diferitele ramuri economice, se constatã cã industria prelucrãtoare este principala ramurã cu excedent comercial (3 085 milioane euro) și aceasta în special datoritã subramurilor mijloace de transport (excedent 1 893 milioane euro), metalurgie (excedent 1 153 milioane euro) și mașini, utilaje și echipamente (excedent 474 milioane euro).

Este de menționat cã agricultura, silvicultura și pescuitul, deși a înregistrat ISD la un nivel relativ redus (2% din șoldul ISD la 31 decembrie 2010), constituie cea de a doua ramurã a economiei în care întreprinderile ISD au înregistrat excedent comercial agregat (243 milioane euro). În toate celelalte ramuri întreprinderile ISD au înregistrat deficit comercial agregat.

Raportul BNR pe anul 2010 arată că au fost cercetate 5 977 de întreprinderi de investiție strãinã directã, cuprinzând întreprinderile cu cel puțin 20 de salariați (5 613 unități), toate instituțiile de credit cu capital strãin (38 unități), toate societățile cu capital strãin din domeniul asigurãrilor (38 unități), precum și întreprinderile considerate atipice (toate întreprinderile investiție strãinã directã care au cifra de afaceri sau capitalul social de cel puțin 30 milioane lei, indiferent de numãrul de salariați existenți, respectiv 288 unități).

Mulțimea de întreprinderi investiție strãinã directã a fost cercetatã aleatoriu, având între 5 și 19 salariați inclusiv, aceasta fiind reprezentatã de eșantionul format din 893 de unități din totalul de 8 261 de unități.

Gradul de eroare al rezultatelor cercetãrii statistice privind investițiile strãine directe în România la 31 decembrie 2010 (fluxuri și șolduri) este de ±3%, principalii indicatori cercetați fiind garantați cu o probabilitate de 95%.

CONCLUZII

Investițiile strãine directe au generat în permanentã întrebãri, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic. Economiști, politicieni, specialiștii mediului, sindicatele, trebuie sã reacționeze la o serie de probleme ridicate de implicațiile economice, sociale și politice, care impun aceastã formã de investiție și precum și de finanțare. Particularitãțile acestui tip de investiție, problemă de relocare, implicațiile sociale, impactul asupra economiei naționale, dar și repatrierea profitului sunt întrebãri a cãror rãspunsuri trebuie aflate.

În perioada actualã, marcatã de turbulențe puternice pe piețele financiare, de problema datoriei publice , dar și de problemele globalizãrii, se adãuga o întrebare nouã, cu implicații multiple, și anume problema generatã de investițiile strãine directe realizate în diferite forme, în țările cu economii în curs de dezvoltare (țările în curs de dezvoltare). Provocarea a acestor investiții este strâns legatã de efectele globale generate asupra economiilor naționale, de relocarea capitalului sau pur și simplu prin susținerea societatii-mamã (țara de origine), prin diferite mijloace: repatrierea profitului sau decapitalizare.

În urma analizei empirice pe care am realizat-o, având la baza rezultatele statistice ale BNR privind investițiile strãine directe în România anului 2010, am observat cã statul roman nu este nici pe departe în afara acestui context ostil și complex. Pentru acest studiu, a fost ales anul 2010, întrucât cele mai recente date și statistici legate de ISD-urile din spațiul autohton se regãsesc în ultimul raport anual al Bãncii Naționale Romane, acesta fiind actualizat în urma evenimentelor din anul 2010.

Statisticele Bãncii Naționale a României aratã faptul cã țara noastrã a fost consideratã o locație atractivã pentru investitorii strãini în anul 2010 datoritã costurilor reduse ale forței de muncã și impozitelor, de asemenea, și datoritã pieței în curs de dezvoltare și aderãrii la UE. Principalele sectoare care au beneficiat de ISD au fost construcțiile, imobiliarele, sectorul industrial, serviciile financiare dar și cel de asigurãri.

Consider cã, în acest context, sunt valabile urmãtoarele soluții legate de investițiile strãine directe:

1. ISD-urile trebuie sã aibã loc în mod liber în România (în mod explicit: trebuie alocate investiții în toate domeniile, indiferent de implicațiile sale ), fãrã alte reglementãri speciale și fãrã a contoriza efectele negative și pozitive generate de aceste investiții.

2. Pentru dezvoltarea domeniului ISD, este necesar sã se sã întreprindã selectarea și canalizarea asupra unor domenii specifice de interes pentru țara noastrã.

În urma abordãrii teoretice de la începutul lucrãrii, am observat faptul cã ISD reprezintã pentru orice tarã un factor de ascensiune și dezvoltare în condițiile în care ele vizeazã interesul comun (atât pentru companiile multinaționale, cât și pentru țara gazdã). Dacã pentru corporațiile transnaționale, determinanții și motivațiile sunt bine-cunoscute, efectele asupra tãrii gazdã, mai ales în condiții de crizã, sunt mai puțin explorate. Criza actualã și efectele generate impun în fiecare economie națională calcularea unor indicatori specifici, precm multiplicatorul investițiilor strãine directe și acceleratorul ISD, care sunt necesari pentru a analiza modul în care aceste investiții pot evolua în anumite condiții (efectul asupra venitul total sau efectul de creștere a veniturilor totale cu privire la investițiile strãine directe).

Cu toate acestea, ca urmare a turbulentelor produse de companiile multinaționale, în special, cele financiare la nivel global, este necesar sã se creeze un echilibru al efectelor produse de ISD, bazate pe scenarii diferite. De pildã, pentru România, oferta poate contribui decisiv la dezvoltarea echilibratã a sectoarelor naționale economice, ISD fiind canalizate prin aceastã formã sectoarelor de interes.

Pentru anul în curs, dar, de asemenea, pentru viitor, este indispensabil sã se continue atragerea investițiilor strãine directe în România, întrucât acestea reprezintã o sursã de tehnologii noi, a cãror aplicare este necesarã pentru a depăși criza actualã, cu atât mai mult cu cât ISD-urile în România au fost orientate spre sectoarele care au dus la creșterea importurilor și, implicit, a deficitului de cont curent.

Sunt de pãrere cã obținerea rezultatelor dorite se va putea realiza prin direcționarea investițiilor în zonele cu un caracter inovator și care utilizeazã tehnologia modernã, de asemenea, în zonele în care se realizeazã sustenabilitatea creșterii economice.

Identificarea potențialului de investiții din țările contextului actual reprezintã una dintre cele mai importante probleme ale economiei modniale, deorece investițiile strãine directe sunt considerate factori-cheie în dezvoltarea economicã. Putem afirma faptul cã și în cazul României, investițiile strãine directe reprezintã o sursã alternativã de finanțare a economiei naționale și pot deveni elemente primordiale în procesul de ascensiune economicã.

BIBLIOGRAFIE

Anghel, Ion, E., Investițiile Străine Directe în România, Editura Expert, București, 2002.

Directia Statistica BNR, Investitiile Straine Directe in Romania-2010, Bucuresti, 2011, online in www.bnr.ro.

Dobrotă, Niță, Dicționar de economie, Editura Economică, București, 2000.

Ernst &Young, Raport de transparenta-2011, 2011, online in http://www.ey.com.

Ghibuțiu, A., Impactul Crizei Financiare si Economice Globale asupra Fluxurilor de ISD ale UE, EconPapers, vol. 1, 2009, online, in http://econpapers.repec.org.

Henriot, A., L’investissement direct dans une élargie, Universidad Complutense

de Madrid, Papeles del Este, 2010, Vol. 10, online, in http://anale.feaa.uaic.ro.

Ioneci, M., Innovation – the positive effect of the crisi, Annals of the University of

Petrosani, Economics, online, in http://www.upet.ro.

Ivan, M. V, Iacovoiu, V., Rolul investițiilor străine directe în contextul obligativității indeplinirii criteriilor de convergență, revista Studii financiare, Bucuresti, 2008, online, in ftp://www.ipe.ro.

Manualul balanței de plăți a Fondului Monetar Internațional, Bucuresti, 1993, online, in http://www.bnr.ro.

Mihai, C., Analysis of Direct Investments sustainability in , Lucrări științifice – vol. 54, Supliment, Bucuresti, 2011, online, in http://www.revagrois.ro.

Munteanu Costea, Vâlsan Călin, Investițiile Internationale, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1995.

Nistor, O., Previziuni sumbre pentru economia mondială, 2009, online, in http://www.ziarullumina.ro.

PIRTEA, M., MILOȘ, L., Investițiile străine directe – determinant principal al creșterii

sustenabile în România? Annals of University “Constantin Brâncuși” of Târgu Jiu, Economics Series, Nr. 3, 2009, online, in http://www.utgjiu.ro.

Stoica, M., Investițiile și dezvoltarea durabilă, Editura Universitară, București, 2005

Skidelsky, Robert, , Keynes.The Return of Master, PublicAffairs, 2010, online, in http://books.google.ro.

VASILESCU, L., PÎRVU, C., MEHEDINTU, A., Foreign Direct Investment in -Factors and Implications on Economic Development, Management Of International Business And Economic Systems, 2008, online, in www.e-book.com.

Zaiț, D., Evaluarea și gestiunea investițiilor directe, Editura SEDCOM LIBRIS, , 2008.

Surse WEB

http://anale.feaa.uaic.ro

www.bnr.ro

www.books.google.ro

www.e-book.com

http://econpapers.repec.org

www.ey.com

www.investopedia.com .

www.ipe.ro

www.revagrois.ro

www.utgjiu.ro

www.ziarullumina.ro

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7