Rolul Investițiilor Străine Directe în Economia Chinei

În contextul globalizării, investițiile străine directe reprezintă un subiect actual, ele constituind practic unul dintre principalele motoare ale dezvoltării economice de azi.

Principalele argumente care ne-au determinat să alegem această temă sunt reprezentate de importanța și rolul investițiilor străine directe în economia contemporană și totodată în economia Chinei, interesele și mișcarea ISD creând practic arhitectura de bază a economiei mondiale așa cum există ea azi.

Investițiile străine directe sunt un adevărat stimul în activitățile economice, un element generator, care dă naștere și care dezvoltă afacerile economice. Investițiile sunt propagatoare de nou, ele angajează viitorul, determină schimbarea situației actuale.

Ultimele două decenii au fost caracterizate de deschiderea fără precedent și de modernizarea economiilor din toate regiunile lumii, deregularizare, privatizare, dezvoltarea infrastructurii, reducerea și simplificarea taxelor vamale. O parte integrantă a acestor procese a constituit-o liberalizarea regimurilor privind investițiile străine directe.

Experiența mondială dovedește faptul că în multe țări în curs de dezvoltare, saltul investițional în economie a început odată cu venirea capitalului străin.

După anul 1989, ca urmare a căderii “Cortinei de fier” și deschiderii economiilor din țările central și est europene către economia de piață, s-au produs modificări structurale substanțiale în toate domeniile și la toate nivelurile, inclusiv în cele ale fluxurilor investiționale autohtone și străine.

Pentru țările dezvoltate cu potențial de investire, a apărut o nouă “piață de desfacere” pentru plasarea surplusului de resurse, în timp ce pentru țările central și est europene s-a ivit șansa alinierii la fluxurile financiare internaționale și a dezvoltării economice pe baza aportului de capital străin.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, în care s-a acordat importanță egală diagnosticării procesului investițional la nivel mondial, și realizării unui studiu privind investițiile străine directe în China.

Capitolul ”DINAMICA FLUXURILOR DE INVESTIȚII STRǍINE DIRECTE PE PLAN MONDIAL”, prezintă evoluția volumului și a structurii fluxurilor de investiții străine directe receptate la nivel mondial în perioada 2007-2014.

Analizând evoluția fluxurilor de ISD la nivel mondial am arătat că țările dezvoltate, în curs de dezvoltare au înregistrat o dinamică diferită, în funcție de conjunctura economică și politică internă, precum și de ponderea deținută în totalul mondial.

La nivel mondial am reliefat efectul crizei economice asupra ISD, evoluția ISD la nivelul anului 2008 -2013.

În capitolul al doilea, ” ROLUL INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN ECONOMIA CHINEI”, am realizat o analiză a efectelor capitalului străin asupra economiei Chinei.

Am analizat evoluția investițiilor străine directe în China de-a lungul timpului, impactul ISD asupra creșterii economice, asupra dezvoltării Chinei.

Analizele de corelație pentru perioada 2000-2013 au evidențiat contribuțiile aduse de investițiile străine directe economiei chinezei. Investițiile străine directe au generat efecte semnificative reflectate asupra productivității, eficienței și competitivității activităților, ele contribuind la dezvoltarea economiei românești.

Ultimul capitol al lucrării prezintă un studiu de caz asupra Investiției străine directe a companiei Coca Cola în China.

Am ales să analizăm investiția directă a companiei Coca-Cola în China în primul rând pentru că Coca-Cola este cel mai mare producător de cola din lume și una dintre cele mai mari companii multinaționale.

În al doilea rând, Coca-Cola are o istorie relativ lungă privind investițiile în China, care începe mai precis din 1979, când reforma economică chineză a fost pusă în aplicare.

În al treilea rând, compania Coca Cola se confruntă cu o concurență puternică, Pepsi-Cola, și cu un mediu necunoscut și extrem de versatil pe piața locală, iar capacitatea, experiența și succesul său în captarea unei cote mari de piață în China par a constitui un caz interesant, pe baza căruia putem evidenția implicațiile necesare pentru intrarea companiilor multinaționale pe piața țărilor în curs de dezvoltare , prin stabilirea unor parteneriate și acorduri.

Având în vedere complexitatea și pluridisciplinaritatea temei abordate, am consultat materiale bibliografice din domeniul investițiilor, lucrări de specialitate referitoare la globalizare, informații și date statistice furnizate de Institutul Național de Statistică, Comisia Națională de Prognoză, Oficiul Național al Registrului Comerțului, Banca Națională a României, Oficiul de Statistică al Comisiei Europene (EUROSTAT), Națiunile Unite (UNDP și UNCTAD).

Capitolul I : DINAMICA FLUXURILOR ISD PE PLAN MONDIALb#%l!^+a?

I.1 Evoluția fluxurilor de ISD pe plan mondial

Într-o abordare generalǎ am putea afirma cǎ investițiile strǎine reprezintǎ o componentǎ a fluxurilor internaționale care reflectǎ scopul unei entitǎți, a unei persoane fizice sau juridice, rezidente într-o țarǎ, de a obține un interes, pe termen scurt sau lung, într-o companie rezidentǎ în altǎ țarǎ.

BNR definește ISD ca fiind o relație investițională de durată, între o entitate rezidentă și o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influențe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit.

Conform F.M.I., „investiția străină directă este acea categorie a investițiilor internaționale în care o entitate rezidentă într-o țară deține un anumit interes într-o firmă, rezidentă într-o altă țară.” Acest interes implică existența unei relații durabile între investitorul direct și firmă, primul deținând o influență majoră în managementul acesteia.

Fluxurile de investiții strǎine directe reprezintă o componentă de bază a fenomenelor ce se manifestă în cadrul economiei mondiale, ele constituind resurse financiare orientate spre o anumită regiune, permițând celor care investesc să dezvolte afaceri asupra cărora dețin controlul și puterea de decizie.

Evoluția fluxurilor investiționale directe este determinată de următoarele obiective concrete :

pentru țările furnizoare de ISD:

– aprovizionarea cu materii prime și resurse energetice din țările gazdă;

– utilizarea unor factori de producție disponibili în statele receptoare;

– posibilitatea de desfacere a produselor pe piețele țărilor gazdă.

pentru țările receptoare de ISD:

– obținerea unor tehnologii de vârf;

– crearea de noi locuri de muncă; b#%l!^+a?

– dezvoltarea unor noi ramuri;

– management performant;

– retehnologizarea cu efecte asupra modernizării producției și asupra generării de progres tehnic.

La nivel mondial, fluxurile ISD au cunoscut creșteri foarte mari în ultimul secol, și mai ales după al doilea război mondial când, o bună parte din ele au fost orientate către reconstrucția Europei. În același timp, nici zona Asiei de Sud-Est (țările ASEAN) nu a fost neglijată și nici țările din America Latină sau unele țări africane.

După căderea comunismului în statele din Europa Centrală și de Est (CEE), pe harta mondială a investitorilor a apărut o nouă zonă de interes în care investitorii puteau să-și plaseze resursele financiare suplimentare. Astfel, volumul total al investițiilor străine la nivel mondial a crescut.

1.1.1 O analiză asupra anului 2007, un an al creșterii și al prosperității

Figura nr.I.1.Fluxurile mondiale ISD în perioada 2006-2007

(miliarde dolari)

b#%l!^+a?

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2008, http://www.unctad.org/ro/docs/wir2008overview_ro.pdf

După ani consecutivi de creștere economică, fluxul de ISD la nivel global a crescut și b#%l!^+a?în 2007 cu un procent de 30%, ajungând la valoarea de 1,833 miliarde dolari, o valoare mult peste cea înregistrată în anul 2000.

În ciuda crizei financiare și de credit, care a început în a doua jumătate a anului 2007, toate cele trei mari grupări economice – țările dezvoltate, țările în curs de dezvoltare și economiile în tranziție din Europa de Sud-Est și Comunitatea Statelor Independente (CSI) – au avut în continuare parte de creștere a fluxului lor.

Fluxul de ISD în țările dezvoltate, a ajuns la 1.248 miliarde dolari. În ciuda preocupărilor cu privire la incertitudinile economice cu care se confruntă unele economii dezvoltate, fluxurile ISD spre țările dezvoltate, au crescut cu 33% în 2007, pentru a ajunge la $ 1 248 – încă un alt record.

Statele Unite și-au menținut poziția de cel mai mare beneficiar de ISD, urmate de Regatul Unit, Franța, Canada și Olanda. Uniunea Europeană a fost cea mai mare regiune gazdǎ, atrǎgând aproape două treimi din totalul fluxurilor ISD orientate spre țările dezvoltate.

Procesul de restructurare și de concentrare pe piața comunǎ din țările UE au condus la un nou val de achiziții transfrontaliere.

Fluxurile de ISD în Regatul Unit, Franța, Țările de Jos și Spania au urcat fluxurile globale de ISD în UE la valoarea de 804 miliarde dolari – o creștere de 43%.

Fluxul de ISD în Japonia a crescut puternic, pentru prima dată de la sfârșitul anilor 1990.

Țările dezvoltate si-au menținut poziția de cel mai mare investitor extern, ieșirile atingând un record de 1692 miliarde dolari. Cei mai mari investitori străini – Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Franța, Germania și Spania (în această ordine) – au +a?reprezentat 64% din totalul ISD exterior din cadrul grupului.

În țările în curs de dezvoltare, fluxurile ISD au atins cel mai înalt nivel (500 miliarde dolari) – o creștere de 21% fațǎ de 2006.

Fluxurile ISD în economiile în tranziție din Europa de Sud-Est și CSI au crescut semnificativ cu 50% atingând un nou record de 86 miliarde dolari în 2007 – al șaptelea an de creștere economică neîntreruptă a fluxurilor de ISD în regiune.

În Africa, fluxul de ISD a crescut la 53 miliarde dolari în 2007 atingând un nou record. Țările cel mai puțin dezvoltate din Africa de asemenea au înregistrat un alt an de creștere economică în fluxurile ISD. O mare parte din proiecte lansate de ISD în regiune în 2007 au fost legate de procesul de extracție a resurselor naturale.

STN din Statele Unite și Europa au fost principalii investitorii în regiune, urmați fiind de investitori din Africa, în special din Africa de Sud. CTN din Asia s-au concentrat în principal pe extracția petrolului și a gazelor naturale și pe infrastructură.

Fluxurilor de ISD în partea de Sud, de Est și Sud-Est a Asiei și Oceania au fost b#%l!^+a?de asemenea mai mari decât până acum, ajungând la 249 miliarde dolari în 2007. Cele mai multe subregiuni și economii, cu excepția Oceania, au fost receptoarele unor mari fluxuri.

China și Hong Kong (China) au rămas cele două destinații fruntase în cadrul regiunii, precum și între toate economiile în curs de dezvoltare.

În același timp, India – cel mai mare beneficiar în Asia de Sud – și cu cele mai multe țări membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) a atras de asemenea, fluxuri importante, la fel ca și țările cel mai puțin dezvoltate, cum ar fi Afganistan, Cambodgia, Sri Lanka și Timorul Leste.

În același timp, țările în curs de dezvoltare au continuat să câștige importanță ca surse ale ISD. Fluxul de ISD în Europa de Sud-Est și CSI a fost de asemenea, în creștere cu 50%, ajungând la 86 miliarde dolari în 2007.

Țările cel mai puțin dezvoltate au atras 13 miliarde dolari în 2007 – de asemenea, un record mare.

Creșterea economică susținută, schimbările demografice, mediul de afaceri b#%l!^+a?favorabil și noile oportunități de investiții au fost printre principalii factori care au contribuit la o bună performanță în 2007.

Continua creștere a investițiilor străine directe în 2007 reflectă în mare măsură nivelul relativ ridicat de creștere economică și puternica performanță economică în multe părți ale lumii.

I.1.2. Evoluția ISD în China în intervalul 2008-2014. Impactul crizei financiare globale asupra Investițiilor Strǎine Directe. b#%l!^+a?

Actuala criză financiară globală este, probabil, una dintre cele mai grave crize b#%l!^+a?financiare cu care s-a confruntat economia mondială vreodată, crizǎ care a trecut dincolo de sectorul financiar și a afectat serios economia reală. Impactul negativ al acestei crize globale s-a extins, dupǎ cum era de așteptat și asupra ISD.

Condițiile stricte de creditare și profiturile corporative mai mici au slăbit capacitatea companiilor de a-și finanța proiectele externe. Astfel cǎ multe companii transnaționale (CTN) și-au revizuit planurile de extindere la nivel global, și-au anulat sau chiar suspendat unele proiecte .

Figura I.2 : Fluxurile ISD pe plan global, între 2008-2013

(milioane dolari)

b#%l!^+a?

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2013, http://www.unctad.org/ro/docs/wir2013overview_ro.pdf

Deteriorarea situației investițiilor a fost progresivă: criza a avut un impact relativ limitat asupra fluxurilor de ISD la nivel global în 2007, dar a început să își amplifice efectele negative la începutul anului 2008.

Declinul adânc al ISD la nivel global, în 2008, marchează sfârșitul unui ciclu de creștere economică care a durat patru ani. b#%l!^+a?

Criza financiară globală a început în lumea dezvoltată, și a fost rapid răspânditǎ spre țǎrile în curs de dezvoltare și spre cele cu o economie în tranziție. Impactul sǎu economic variază, în funcție de regiune și țară. Țările dezvoltate s-au lovit direct de aceasta, și fluxurile de ISD în aceste țări au fost cele mai afectate.

Datele statistice indică faptul că țările dezvoltate au fost cele mai afectate de criză în anul 2008. Ca urmare a problemelor cu care s-au confruntat instituțiile financiare, a crizei de lichidități, fluxurile de investiții străine directe au scăzut cu aproximativ 33% pentru grupul țărilor dezvoltate. Declinul fluxurilor a fost deosebit de important în țări precum Finlanda, Germania, Ungaria, Italia și Regatul Unit. Pentru lumea dezvoltată, în general, scăderea a fost de aproximativ 33%, comparativ cu nivelul din 2007.

Pentru economiile în tranziție și în curs de dezvoltare, se preconizează că ceea ce este mai grav abia urmează. b#%l!^+a?

Rata de creștere a ISD în țările în curs de dezvoltare, deși mai scăzută decât în b#%l!^+a?anul 2007 (când a depășit 20%) a atins 4%, conform estimărilor efectuate de UNCTAD. Fluxurile spre Asia de Est, Sud si Sud-Est (cele mai importante din punct de vedere al fluxurilor de ISD, dintre țările în curs de dezvoltare) au continuat sa crească în anul 2008, dar la o rată mai scazută decât în anul anterior.

Fluxurile de ISD către economiile în tranziție din Sud Estul Europei ar trebui, în urma prevederilor specialiștilor, să își mențină tendințele pozitive în ciuda crizei financiare și a conflictelor regionale si să înregistreze o creștere de aproximativ 6%.

În conformitate cu Ancheta asupra perspectivelor mondiale de investiții, întreprinsǎ de UNCTAD în 2008, patru din primele cinci destinații favorite de cele mai mari STN-uri erau Brazilia, Federația Rusă, India și China. Interesant este faptul că toate aceste țări par a se fi confruntat cu o creștere în rândul ISD în 2008.

Cu toate acestea, dificultățile și incertitudinile în economiile lor s-au majorat substanțial după o bruscă agravare a crizei financiare la nivel global în luna septembrie, respectiv luna octombrie, a anului 2008.

Fluxurile de ISD s-au redus în mod semnificativ la scară globală în termen de la scurt la mediu. Pentru mai multe țări, acest lucru a avut un impact puternic asupra performanței b#%l!^+a?lor economice.

Eficiența răspunsului politicii publice – atât la nivel național și internațional în relațiile cu criza financiară și consecințele sale economice – este esențială pentru crearea unor condiții favorabile, necesare unei recuperări relativ rapide în ambele fluxurile de ISD și creșterea economică.

Provocările au vizat restabilirea credibilității și stabilitatea sistemului financiar, oferirea stimulentului potrivit pentru investiții.

După un declin de 16 la sutặ în 2008, fluxurile de ISD globale au scăzut cu mai mult de 37 la sutặ, la 1.114 de miliarde de dolari, în timp ce ieșirile ISD au inregistrat o scadere cu 43 la sută, la 1101 miliarde dolari . Fluxurile ISD s-au contractat în aproape toate economiile majore, cu excepția câtorva destinatari ai ISD, precum Danemarca, Germania și Luxemburg, și în surse de investiții cum ar fi Mexic, Norvegia și Suedia.

Intrặrile de ISD au scăzut în 2009, în toate trei grupările majore – țặri dezvoltate, în curs de dezvoltare și economiile în tranziție. Acest declin la nivel mondial reflectă performanța economică slabă în multe părți ale lumii, precum și capacitățile financiare reduse ale CTN.

Investițiile străine directe la nivel mondial (ISD) au început să intre în declin în a doua jumătate a anului 2009.

Aceasta a fost urmată de o modestă recuperare în prima jumătate a anului 2010, ceea ce a dus la un optimism prudent pentru perspectivele de investiții străine directe pe termen scurt. Investițiile străine directe la nivel mondial (ISD) au cunoscut o redresare modestă, dar inegală în prima jumătate a anului 2010.

Între 2010 și 2013 fluxurile de ISD ale UE au fost mai puțin afectate de criza financiară și economică mondială.

Intrările de ISD la nivel global au crescut modest în 2010, în urma unui mare declin din 2008 și 2009.

La 1240 miliarde dolari în 2010, ISD au fost cu 5 la sută mai ridicate decât cu un an înainte . Această creștere moderată a fost în principal rezultatul unor fluxuri mai semnificative ale ISD în țările in devoltare, care, împreună cu economiile în tranziție pentru prima dată au absorbit mai mult mult de jumătate din fluxurile de ISD.

Fluxul global al ISD a crescut în 2011 cu 16 la sutặ, comparativ cu anul 2010, reflectând profituri mai mari ale CTN și relativ o creștere economică ridicată în țările în dezvoltare pe parcursul anului .

Creșterea a fost larg răspândită, acoperind toate cele trei grupuri majore de economii – dezvoltate, în curs de dezvoltare și tranziție . Fluxurile de ISD în economiile în curs de dezvoltare și tranziție au atins un nivel record de 777 miliarde dolari, în principal, printr-o creștere continuă a investițiilor în proiecte de tip greenfield. Fluxurile de ISD în țările dezvoltate, de asemenea, a crescut – cu 21 la sută .

În 2012, fluxurile externe de ISD au scăzut din nou, scădere cu 46, o scădere accentuată a capitalului social investit în afara UE-27, deși parțial compensată de o creștere a profiturilor reinvestite.

Fluxurile de ISD la nivel mondial au crescut cu 11% în 2013, ajungând la o valoare estimata de 1460 miliarde dolari, de la 1.32 liarde dolari în 2012. Fluxurile de b#%l!^+a?ISD au crescut în toate grupările economice majore – țări dezvoltate, în curs de dezvoltare și economiile în tranziție.

Cu toate acestea, imaginea este mixtă: în ciuda semnelor pozitive de redresare din unele regiuni din țările dezvoltate, cum ar fi părți ale UE, fluxurile de ISD în Statele Unite nu au reușit să schimbe declinul lor, spre deosebire de alte semne de redresare economică înregistrate pe parcursul anului 2012.

În 2014, investițiile străine directe la nivel mondial au scăzut cu 8%, ajungând la 1260 miliarde dolari , din cauza fragilității economiei globale, incertitudinii politice și riscurilor geopolitice. O cesiune mare în Statele Unite a redus, de asemenea, nivelul global al fluxurilor de ISD.

I.2. Fluxurile ISD atrase în funcție de nivelul de dezvoltare al regiunilor și repartiția geografică a ISD, în perioada 2007-2013

I.2.1.Țările dezvoltate – actorii principali ai ISD

Promotorii principali ai investițiilor externe directe sunt statele dezvoltate și societățile transnaționale care își au originea acolo. ”Într-adevăr, țările dezvoltate au constituit motorul creșterii economice mondiale și forța propulsoare a globalizării. Ele au avut un rol deosebit de activ în creșterea volumului investițiilor străine directe și alcătuirea arhitecturii economiei globale de astăzi”.

La baza deciziei unei corporații de a opera peste graniță stau trei factori, și anume: b#%l!^+a?necesitatea procurării de resurse naturale și umane mai ieftine, posibilitatea pătrunderii pe anumite piețe, unde exportul ar putea oferi marje mai mari de rentabilitate iar, cel de al treilea factor este condiționat de creșterea eficienței tuturor operațiunilor desfășurate de o firmă cu vocație mondială.

Figura nr.I.3. Fluxurile ISD în regiunile dezvoltate, între 2007-2013

(milioane dolari)

Sursa:

UNCTAD, World Investment Report 2006. FDI from Developing and Transition Economies:Implications for Development, p.299, http://www.unctad.org/en/docs/wir2006_en.pdf;

UNCTAD, World Investment Report 2008. Transnational Corporations, and the Infrastructure Challenge, p.253, http://www.unctad.org/en/docs/wir2008_en.pdf

UNCTAD, World Investment Report 2013. Global value chains: investments and trade for development , p.241, http://unctad.org/en/publicationslibrary/wir2013_en.pdf

Fenomenul de creștere economică combinat cu creșterea profitabilității companiilor multinaționale a sprijinit atragerea unui volum superior de investiții străine directe de către aceste țări în anul 2005.

Creșterea semnificativă a fluxurilor de ISD în țările dezvoltate, a inclus o creștere substanțială în capitalul social.

Intrările de ISD în țările dezvoltate au crescut în 2007, pentru cel de-al patrulea an consecutiv, pentru a ajunge la 1.248 miliarde dolari, o creștere cu 33% mai mare față de anul 2006 . Fluxurile de ISD în Regatul Unit, Franța și Olanda au fost deosebit de favorabile. Statele Unite si-au menținut poziția de cea mai mare țară beneficiară de ISD, în timp ce Uniunea Europeană (UE) în ansamblu a continuat să fie cea mai mare regiune gazdă dintre tarile dezvoltate, atrăgând aproape două treimi din totalul influxurilor ISD din țările dezvoltate, în 2007. Creșterea fluxurilor de ISD în țările dezvoltate reflectă puternica creștere economica în aceste țări în 2007.

Figura nr. I.4. ISD în SUA, UE între 2005-2007

(milioane dolari)

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2008, Transnational Corporations, and the Infrastructure Challenge, http://www.unctad.org/en/docs/wir2008_en.pdf

Intrările de ISD în țările dezvoltate au crescut, din nou, în 2007, pentru cel de-al patrulea an consecutiv, pentru a ajunge la 1.248 miliarde dolari, o creștere cu 33% mai mare față de anul 2006 . Fluxurile de ISD în Regatul Unit, Franța și Olanda au fost deosebit de favorabile. Statele Unite si-au menținut poziția de cea mai mare țară beneficiară de ISD, în timp ce Uniunea Europeană (UE) în ansamblu a continuat să fie cea mai mare regiune gazdă dintre tarile dezvoltate, atrăgând aproape două treimi din totalul influxurilor ISD din țările dezvoltate, în 2007. Creșterea fluxurilor de ISD în țările dezvoltate reflectă puternica creștere economica în aceste țări în 2007.

Ieșirile de ISD din țările dezvoltate în anul 2007 au crescut chiar mai repede decât b#%l!^+a?intrările lor. Ele au crescut cu 56% fata de nivelul precedent de 1.692 miliarde dolari, depășind fluxurile cu 445 miliarde dolari.

În timp ce Statele Unite, si-au menținut poziția ca cea mai mare sursa de ISD, în 2007, ieșirile din țările UE aproape s-au dublat, la 1.142 miliarde dolari.

Investițiile străine directe în Statele Unite ale Americii în 2008 au totalizat 325.3 miliarde dolari, în creștere cu 37 la sută, comparativ cu 237.5 miliarde dolari în 2007. Cele 325.3 miliarde dolari în investiții străine directe înregistrate, în 2008, reprezintă un record, întrucând precedentul record a fost cel de de 321.3 miliarde din anul 2000.

După trei ani de declin consecutiv, fluxurile de ISD în țările dezvoltate a crescut robust în 2011, ajungând la o estimare de 753 miliarde dolari. În timp ce fluxurile de ISD în Europa au crescut cu 23 la sută, în Statele Unite au scăzut cu 8 procente .

Iesirile de ISD din economiile în curs de dezvoltare au scăzut cu 4 la sută, la 384 dolari miliarde de euro în 2011, deși ponderea lor în ieșirile globale a rămas ridicată la 23 la sută. Fluxurile din America Latină și Caraibe au scăzut cu 17 la sută, în mare măsură din cauza repatrierii capitalului în regiune motivat în parte de considerente financiare (ratele de schimb, diferențialele ratei dobânzii).

Aceste tendințe sunt în puternic contrast cu anul precedent, an în care s-a văzut o redresare puternică în Statele Unite și un declin continuu în Europa. Irlanda a cunoscut o creștere mare a fluxurilor de ISD, fapt care se datorează în întregime capitalurilor proprii și mișcărilor din sector. Cu toate acestea, aceste tendințe generale nu au fost distribuite în mod egal în toate țările dezvoltate. De exemplu, ISD în Grecia și Germania au fost în reduse, dar ridicate în Italia și Franța.

Între 2010 și 2013 fluxurile ISD ale UE au fost mai puțin afectate de criza financiară și economică mondială.

Totalul ieșirilor de ISD ale UE-27 a crescut cu 57% în 2011, în principal datorită unei creșteri substanțiale a capitalului propriu și beneficiilor reinvestite. Fluxurile active ale UE- 27 au crescut în 2011 cu 90%. b#%l!^+a?

La sfârșitul anului 2011 UE-27 a avut un sold pozitiv ISD – cu alte cuvinte, stocurile exterioare ale ISD au depășit activa stocurilor.

ISD în țările dezvoltate au crescut brusc în 2011, cu 25 la sută, pentru a ajunge la 1240 miliarde dolari.

În timp ce toate cele trei mari blocuri de economii dezvoltate Uniunea Europeană (UE), America de Nord și Japonia – au contribuit la această creștere, factorii de conducere difereau pentru fiecare.

ISD din Statele Unite ale Americii au fost conduse de un nivel record de profituri reinvestite (82 la sută din totalul ieșirilor de ISD), în parte conduse de construcția CTN din exploatațiile lor de numerar din străinătate. Aprecierea yenului a îmbunătățit puterea de cumpărare a CTN japoneze, rezultând într-o dublare a ieșirilor de ISD

În 2012, fluxurile externe de ISD au scăzut din nou, înregistrând o scădere cu 46%, o scădere accentuată a capitalului social investit în afara UE-27, deși parțial compensată de o creștere a profiturilor reinvestite și nivelurile constante de alt capital.

Investițiile directe în străinătate ale UE, în 2012, au scăzut în principal datorită activității ISD reduse cu partenerii tradiționali – Statele Unite ale Americii (62% până la 62.9 miliarde de euro = 62 900 milioane euro) și Elveția (până 91% la 4,5 miliarde de euro). Țările din America Centrală, de asemenea, au contribuit la schimbarea negativă.

În 2012, ISD ale UE în Asia au scăzut la 57,0 miliarde de euro de la 89.8 miliarde de euro în anul anterior, iar această scădere nu a fost limitată la principalele țări partenere ale UE.

Statele Unite ale Americii au rămas cel mai important jucator în raport cu UE-27 a fluxurilor de investiții directe active în 2012. Fluxurile din Statele Unite ale Americii reprezentau o treime din totalul ISD din UE în 2012.

Fluxurile de ISD în țările dezvoltate a scăzut cu 14%, la o valoare estimată de 511 miliarde dolari, în mod semnificativ afectate de o cesiune mare în Statele Unite. Fluxurile de ISD la Uniunea Europeană (UE) a ajuns la valoarea estimată de 267 miliarde dolari; Aceasta reprezintă o creștere de 13% față anul 2013, dar este încă abia o treime din valoarea atinsă în 2007.

În 2014, China, cu o creștere de 3%, a devenit cel mai mare beneficiar din lume de investiții străine directe. În Statele Unite ale Americii fluxul ISD a scăzut, SUA devenind a a 3-a cea mai mare țară gazdă, cu aproape o treime din nivelul ISD atins în 2013.

I.2.2. Investițiile străine directe în economiile în dezvoltare

Participarea ISD în statele în dezvoltare se constată prin creșterea ponderii acestora, atât sub aspect procentual, cât și prin aport de capital.

b#%l!^+a?

Figura nr.I.5. Fluxurile ISD în țările în dezvoltare, între 2007-2013

(milioane dolari)

b#%l!^+a?

Sursa :

World Investment Report 2006, p.229, http://www.unctad.org/en/docs/wir2006_en.pdf,

World Investment Report 2008, p. 253, http://www.unctad.org/en/docs/wir2008_en.pdf,

Fluxurile de ISD în 2007, în țările în curs de dezvoltare și în economiile în tranziție au crescut cu 21% și respectiv 68%, la noi niveluri record pentru ele. Asia și-a menținut atracția puternică în fața investitorilor,numărand mai mult de două treimi din totalul intrărilor de ISD în țările în dezvoltare.

Intrările de ISD în țările în curs de dezvoltare în 2007 au crescut cu 21% ( pentru a atinge un nou nivel record de 500 miliarde dolari ).

În Africa intrările de ISD au atins 53 miliarde de dolari în acest an.

Regiunea de Sud, de Est și cea de Sud-Est a Asiei și Oceania si-au menținut tendința de creștere în 2007, ajungând la un nou nivel record de 249 miliarde dolari, reprezentând o creștere de 18% față de 2006. Aceste intrări de ISD reprezentau jumătate din totalul intrărilor de ISD în țările în curs de dezvoltare .

Fluxul de ISD în America Latină și Caraibe a crescut cu 36%, atingând un nivel record de 126 miliarde dolari.

Creșteri semnificative au fost înregistrate în marile economii ale regiunii, în special în Brazilia și în Chile, unde intrările de ISD s-au dublat.

Ieșirile de ISD din țările în curs de dezvoltare au rămas ridicate în 2007, reprezentând 253 miliarde dolari.

Strategiile de creștere economică pe care le pregătesc țările în dezvoltare precum: stabilitatea economică, economia de piață, reformele legislative și instituționale, dezvoltarea și diversificarea industriei, modernizarea agriculturii, edificarea infrastructurii, liberalizarea comerțului, deschiderea spre economia mondială, reducerea decalajului față de țările dezvoltate nu pot fi realizate cu resursele lor financiare și tehnologice sărace sau chiar inexistente. În consecință aceste țări la oricare nivel al dezvoltării s-ar afla au nevoie de împrumuturi și investiții străine.

Pentru țările în dezvoltare ISD sunt cea mai importantă sursă de finanțare externă.

În ansamblul lor ISD contribuie efectiv la eforturile proprii ale țărilor în dezvoltare de relansare economică, dar rolul lor este în funcție de modelul de dezvoltare ales, de strategiile economice, de condițiile pe care le oferă, de legislație, de piața internă și internațională, de obstacolele întâlnite în fiecare țară.

Fluxurile de ISD în țările dezvoltate a suferit în 2009 cel mai mare declin din toate regiunile, contractarea fiind de 44 la sută, la 566 miliarde dolari . Cu toate acestea, acest eșec nu a fost la fel de pronunțat ca în timpul încetinirii creșterii economice anterioare din 2000-2003, chiar dacă turbulențele economice și financiare din 2009 au fost mai severe. Nordul Americii a fost cel mai grav afectat, în timp ce 27 de state membre UE au rezistat loviturii mai bine datorită Germaniei, de exemplu, înregistrând o creștere de 46 la sută, în principal datorită creditelor intra-companie.

Pe de altă parte, fluxurile de ISD în Marea Britanie, o altă țară gazdă majoră în regiune, a scăzut cu 50 la sută față de anul precedent.

Economiile în tranziție si dezvoltare au continuat să absoarbă jumătate din fluxurile globale de ISD în 2011, deși cu o pondere ceva mai mică decât în anul precedent. Fluxurile de ISD în Asia – conducătorul principal al creșterii dinamice a economiilor în curs de dezvoltare și în tranziție – a decelerat regiunea avand de suferit de pe urma crizei prelungite din Europa. Pe de altă parte, America Latină și economiile în tranziție au înregistrat o b#%l!^+a?creștere semnificativă a fluxurilor de ISD, deși nu suficient pentru a crește ponderea tuturor țărilor și economiilor în curs de dezvoltare în fluxurile globale.

Scăderea fluxurilor de ISD în Africa în 2009 și 2010, a continuat în 2011, deși într-un ritm mult mai lent. Recuperarea fluxurilor spre Africa de Sud nu a compensat scăderea b#%l!^+a?semnificativă a fluxurilor de ISD în Africa de Nord: Egipt, Libia și Tunisia.

În 2012 – pentru prima dată – economiile în curs de dezvoltare au absorbit mai multe ISD decât țările dezvoltate, reprezentând 52 la sută din fluxurile globale de ISD. Aceasta se datorează parțial scăderii fluxurilor de ISD care au avut loc în țările dezvoltate, care reprezentau în prezent doar 42 la sută din fluxurile globale. Economiile în curs de dezvoltare au generat, de asemenea, aproape o treime din ieșirile de ISD globale, continuând o constantă tendință ascendentă.

Fluxurile de ISD către economiile în curs de dezvoltare s-au dovedit a fi mult mai rezistente decât fluxurile spre țările dezvoltate, înregistrand al doilea cel mai ridicat nivel al lor – chiar dacă a scăzut ușor (cu 4 la sută) la 703 miliarde dolari în 2012.

Fluxurile de ISD către economiile în curs de dezvoltare au atins un nou record de 759 miliarde dolari, reprezentând 52% din intrările de ISD la nivel mondial în 2013.

Economiile în curs de dezvoltare si-au menținut avantajul în 2013. Fluxurile de ISD către țările dezvoltate a crescut cu 9 la sută, ajungând la 566 miliarde dolari, iar cele pentru economiile în curs de dezvoltare au atins un nou record de 778 miliarde dolari, sau 54 la sută din total.

Fluxurile economiilor în tranziție s-au înjumătățit în 2014, ajungând la 45 miliarde, din cauza conflictului regional, sancțiunilor Federației Ruse, precum și perspectivelor de creștere negativă care au descurajat investitorii străini (în special din țările dezvoltate) să investească în regiune.

La nivel regional, fluxurile ISD către Asia au crescut, către Africa au rămas stabile, în timp ce ISD în America Latină au scăzut.

I.2.3. Țările slab dezvoltate și fluxul de ISD

Țările sărace nu atrag suficiente investiții străine, care să le permită să dobândească creșterea, care este esențială pentru dezvoltarea lor.

Problema investițiilor străine directe în țările cel mai puțin dezvoltate este atât de importantă, încât aceasta trebuie neaparat să fie pusă în contextul său adecvat.

Figura nr.I.6. Fluxurile de ISD în țările slab dezvoltate, între 2007-2013

(milioane dolari)

Sursa :

World Investment Report 2006, http://www.unctad.org/en/docs/wir2006_en.pdf,

World Investment Report 2013, http://www.unctad.org/en/docs/wir2013_en.pdf,

Intrările de ISD în țările cel mai puțin dezvoltate a ajuns la numai 13 miliarde dolari în 2007, înregistrând o creștere de 4% față de anul precedent.

In 2009, fluxurile de ISD al celor 49 de țări cel mai puțin dezvoltate a scăzut cu 14 la sută, la 28 miliarde dolari. Impactul inferior al investițiilor este deosebit de grav pentru acest grup de țări, raportul ridicat de ISD contribuind la formarea lor brută de capital fix. b#%l!^+a?

Intrările de ISD în țările cel mai puțin dezvoltate, o valoare estimată la 24 miliarde dolari în 2010, reprezintă o parte foarte mică din ISD la nivel mondial și fluxurilor de ISD al economiilor în curs de dezvoltare (de la 2 la sută și 5 la sută, respectiv, în 2010) .

În ciuda fluxurilor relativ modeste, ISD sunt o contribuție majoră la formarea de capital în LDC. Această contribuție a ISD la formarea de capital în LCD a crescut în primul deceniu al secolului XXI. În timp ce fluxurile de ISD au fost echivalentul a doar 20 la sutp b#%l!^+a?din formarea brută de capital fix la începutul deceniului, au ajuns la 28 la sută în 2008, cu toate că acestea au scăzut în anii 2009-2010 .

Ele sunt mult mai mari în cazul țărilor cel mai puțin africane, precum și unele țări (Angola 63 la sută, 65 la sută Madagascar, Niger 43 la sută).

În 2012, intrările de ISD către țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) au înregistrat un nivel record, o creștere condusă de CTN ale țărilor în curs de dezvoltare , în special din India.

O creștere modestă a fluxurilor investițiilor străine directe a avut loc, datorită creșterii fluxurilor ISD către statele africane și america latină .

ISD pot să ofere oportunități interesante țărilor sărace din punct de vedere al tehnologiei și al transferului de know-how, care ar putea să le permită să se transforme avantajele lor comparative în avantaje competitive.

ISD aduc totodată și locuri de muncă. Ele asigură, de asemenea, motivația prin efectele instruirii formale și informale care apar de la subcontractanți și investitori domestici.

I.3. Previziuni privind ISD în perioada 2015-2016

Tendințe privind evoluțiile fluxurilor de la nivel modial sunt incerte pentru perioada 2015-2016.

Fragilitatea economiei mondiale, influențată de o creștere temperată a cererii de consum în mod ezitant, volatilitatea piețelor valutare și instabilitatea geopolitică vor acționa în perioada 2015-2016 ca un factor de descurajare pentru investitori.

Scăderea prețurilor materiilor prime va contribui la scăderea investițiilor în industria de petrol și gaze.

Economia mondială este de așteptat să crească cu 3,9 la sută în 2015 . Formarea brută de capital fix și comerțul sunt preconizate să crească mai rapid în 2015-2016 decât în 2014.

Aceste îmbunătățiri ar putea determina CTN să transforme treptat nivelul lor record de bani în noi investiții.

Ușoara creștere a profiturilor CTN în 2014 va avea, de asemenea, un impact pozitiv asupra capacității acestora de a realiza investiții străine directe.

În ceea ce privește țările dezvoltate, divergențele în creștere generate de dezvoltarea economică între Statele Unite, Zona euro și Japonia vor conduce la dezvoltarea de modele diferite de ISD.

În economiile în curs de dezvoltare și în cele în tranziție, perspectivele de creștere mai lente în unele piețe emergente și conflictele regionale pot afecta negativ investițiile.

Creșterea economică puternică în Statele Unite, cererea de stimularea a efectului prețurilor la petrol mai mici și politica monetară proactivă în zona euro pot sprijini împreună creșterea fluxurilor de ISD.

Măsurile de liberalizare a investițiilor și nivelul ridicat de promovare, de asemenea, vor afecta favorabil fluxurile de ISD.

Optimismul revine așadar prudent în ceea ce privește investițiile străine directe la nivel mondial.

După ani de criză, investițiile străine directe la nivel mondial au revenit la creștere, cu intrări de ISD în creștere cu 9 la sută în 2013, ajungând la 1450 miliarde dolari.

Conform estimărilor UNCTAD, fluxul ISD s-ar putea ridica la 1,7 miliarde dolari în 2015 și 1,8 miliarde dolari în 2016, cu creșteri relativ mari în țările dezvoltate. Fragilitatea în unele piețe emergente și riscurile legate de incertitudine politică și instabilitatea regională pot afecta negativ redresarea așteptată în sectorul ISD.

Fluxurile de ISD în țările în curs de dezvoltare vor rămâne însemnate în următorii doi ani. Preocupările legate de creșterea economică și încetarea facilitării cantitative, mărește riscul de creștere lentă a fluxurilor de ISD în piețele emergente.

Ca urmare a recentei încetiniri a creșterii fluxurilor de ISD în țările în curs de dezvoltare ( 6 la sută în 2013, comparativ cu o medie de de 17 la sută în ultimii 10 ani), ISD în aceste țări este de așteptat să crească foarte ușor în 2015 și 2016 .

În lumina acestei proiecții, orientarea ISD în funcție de gruparea economică a?poate înclina în favoarea țărilor dezvoltate. Cota economiilor în curs de dezvoltare și în tranziție ar putea scădea în următorii doi ani.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL II : ROLUL INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN ECONOMIA CHINEI

II.1. Caracteristici ale fluxurilor de investiții străine directe în China

China, un nume care trezește sentimente contradictorii în mintea celui ce își îndreaptă atenția către acest colț de lume. O împletire de mit și realitate, de istorie și prezent, de adevăr si ficțiune.

O economie în expansiune rapidă, o explozie de cifre ce situează deja această țară pe locul al doilea în ierarhia economică. O țară cu un imens potențial uman și material, dar mai ales o civilizație hotărâtă să schimbe rapid ierarhia națiunilor.

II.1.1. O scurtă abordare a evoluției Chinei pe scena economiei mondiale

China reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai mari și mai vechi civilizații antice ale lumii care a supraviețuit până astăzi, iar istoria sa este o adevărată dramă emoțională. Situarea statului chinez într-un vast ansamblu geografic neomogen dispus între Siberia și Ecuator precum și între Oceanului Pacific și adâncul continentului eurasian, îi conferă acestuia o mare diversitate de condiții geografice și o structură generală a cărei comprehensiune este indispensabilă pentru înțelegerea istoriei sale. Nu este ușor să evaluezi trecutul unei țări cum este China, care a cunoscut mutații economice și culturale de mare anvergură în lunga sa istorie.

Deschiderea economiei chineze către exterior s-a produs odată cu deplasarea secretă, la Beijing, a lui Kissinger, în anul 1971, urmată de vizita în China a Președintelui Richard Nixon, din februarie 1972.

Prin urmare, legăturile cu Statele Unite ale Americii s-au detensionat, iar raporturile dintre cele două țări au fost reluate. Mai mult, conducătorii celor două țări au facut schimb de vizite la nivel înalt și au hotărât să construiască un parteneriat strategic orientat către secolul XXI.

Legătura cu Uniunea Europeană a cunoscut, de asemenea, o îmbunătățire continuă, cooperarea dintre cele două părți urmând să fie dezvoltată și pe mai departe.

Nu numai în China, dar și în alte țări din întreaga lume, întreprinderile multinaționale au jucat un rol esențial în promovarea și formarea modelelor de dezvoltare economică, contribuind totodată la dezvoltarea din punct de vedere economic a Chinei.

Figura nr. II.1. Evoluția PIB-ului Chinei între 1990-2008

(miliarde de dolari)

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Sursa:

Shujie Yao, Minjia Chen “Chinese economy 2008: A turbulent year amid the world financial crisis”, Nottingham, 2009, http://www.nottingham.ac.uk/shared/shared_cpi/documents/policy_papers/Briefing_47_Economic_Review_2008.pdf,

World Development Indicators database, World Bank, revizuit în 24 April 2009, World Development Indicators database, World Bank, 1 July 2007, Apud World Development Indicators database, World Bank, 23 April 2007, http://www.fts.uner.edu.ar/catedras03/economia/archivos_ts/PBIBancoMundial.pdf,

Apud World Development Indicators database, World Bank, April 2002, http://www.pdwb.de/archiv/weltbank/gdp00.pdf,

“GDP (1995) by country”. http://www.nationmaster.com/graph/eco_gdp-economy-gdp&date=1995,

“GDP (1990) by country”, http://www.nationmaster.com/graph/eco_gdp-economy-gdp&date=1990

În consecință, China s-a transformat dintr-o economie planificată într-o economie orientată spre piață treptat și în același timp, PIB-ul său real, a crescut cu o medie de 9,5% anual în perioada 1978-2000.

II.1.2. Primii pași făcuți de China în direcția atragerii de ISD

Atragerea ISD a fost o importantă parte din deschiderea și procesul de reformă economică, care a fost inclus în politicilor de stat de bază din 1978.

În ultimii 30 de ani, fluxurile de ISD din China s-au extins de la aproape zero la sfârșitul anilor 1970, la 95 miliarde de USD în anul 2008. Majoritatea intrărilor ISD au avut loc după 1992.

Ca urmare, China a devenit al doilea mare beneficiar de ISD din lume și cel mai mare beneficiar de ISD dintre țările în curs de dezvoltare după anul 1990.

Tot mai multe întreprinderi străine au investit în China, țară care a cunoscut, de asemenea, schimbări dramatice în economia și în societatea sa.

Din momentul intrării în Organizația Mondială a Comerțului, la 11 decembrie 2001, China a relaxat regulile și regulamentele privind Investițiile Străine Directe (ISD) și operațiunile Societăților Transnaționale.

Odată cu dobândirea noului statut, condițiile de comerț ale Chinei s-au modificat, aceasta angajându-se să îndeplinească față de OMC o serie de cerințe.

Sectoare restricționate, până atunci, au fost deschise gradual sau au fost stabilite măsuri de deschidere, prin angajamentele față de OMC.

Poziția de membru al acestei organizații a oferit Chinei diverse oportunități, dar și asumarea unor obligații majore pentru o dezvoltare rapidă a condițiilor comerciale privind importul și exportul făcându-se, fără îndoială, un pas important în procesul integrării în sistemul economic și de afaceri mondial.

Înaintea dobândirii statutului de membru al OMC, condițiile de comerț ale Chinei, față de principalii parteneri comerciali, au cunoscut o evoluție fluctuantă.

Dezvoltarea economică cunoscută de China în urma adoptării reformelor economice a adus pentru China următoarele beneficii:

pe parcursul ultimilor ani, China a reprezentat piața de export cu cea mai mare creștere, printre principalii săi parteneri comerciali, având în vedere populația numeroasă a Chinei, precum și nevoile de dezvoltare a acesteia;

China a devenit ce-a de-a doua mare sursă pentru importurile SUA; costurile mici ale importurilor din China au ajutat America să stăpânească inflația și să crească puterea de cumpărare a acesteia, amplificând cererea pentru alte produse; acest lucru a ajutat producția americană să ajungă în zone în care SUA nu are un avantaj comparativ;

China a devenit cel de-al doilea mare cumpărator de titluri de valori, achiziții care au contribuit la finanțarea deficitului bugetar american și la menținerea ratelor dobânzilor relativ mici.

Nu a existat nicio investiție străină în China, înainte de 1979, în perioada Mao b#%l!^+a? b#%l!^+a? (1949-1976), China a respins investițiile străine și a plătind toate creditele sale externe (mai ales Uniunii Sovietice), din 1965.

Dar după aceea, guvernul chinez a sprijinit multe reforme pentru a încuraja și pentru a atrage investițiile străine.

După ce a luat măsuri asupra politicii economice, la sfârșitul anului 1978, Deng Xiaoping a deschis China spre comerțul exterior și investiții astfel că la începutul anilor 1980 primele zone economice speciale au fost înființate în scopul de a absorbi investiții directe din Hong Kong și din alte locuri.

Primele cele mai importante investiții străine au fost realizate în 1979, un exemplu ilustrativ în acest sens fiind investiția celor de la Coca Cola.

Până în anul 1986, investițiile străine au fost permise, mai degrabă decât "încurajate". Cu toate acestea, după 1986, ISD au fost promovate în mod activ mai ales în sectoarele orientate spre export și în sectoarele avansate din punct de vedere tehnologic.

ISD au devenit extrem de importante pentru economia chineză abia de la mijlocul anilor 1990, perioadă în care ISD au început să crească puternic, după ce o serie de tratate bilaterale privind investițiile au fost semnate în 1992 (inclusiv memorandumul de înțelegere cu Statele Unite pe o serie de aspecte, de la accesul pe piață, la protecția drepturilor de proprietate intelectuală).

Figura nr. II.2. Fluxul anual mediu de ISD în trei perioade

(milioane US $)

Sursa :

Ning Zhang, ”Foreign Direct Investment in China: Determinants and Impacts”, în site internet https://ore.exeter.ac.uk/repository/bitstream/handle/10036/3320/ZhangN_fm.pdf?sequence=2, accesat 20.05.2015

Din 1991 până în 1994, ponderea investițiilor străine directe în formarea brută de capital fix a țării a crescut de la 3,9 la sută la mai mult de 17 la sută , cota ISD în PIB-ul țării crescând la rândul său de la 1.5 la sută la 6.7 la sută în aceeași perioadă de timp.

De la începutul aplicării legii investițiilor străine din 1996, intrările directe de capital străin au înregistrat continuu o creștere pozitivă, cu o medie de 45 la sută pe an.

Ca și valoare a contractului, cele mai importante expansiuni s-au plasat la începutul anilor 1990, și în special în perioada 1992 și 1993 când investițiile străine directe au crescut de 6 ori, ajungând la 27.5 miliarde dolari de la numai 4,4 miliarde de dolari 1991.

În 1996, intrările de capital străin s-au ridicat la 41,7 miliarde US. Și la sfârșitul acelui an, valoarea cumulată a investițiilor străine directe în China a ajuns la un total de 174.9 miliarde dolari.

Figura nr. II.3 : Investițiile străine directe în China în funcție de numărul contractelor încheiate și de valoarea acestora

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Sursa :

Rosalina Tan, ” Foreign Direct Investment Flows

To and From China”, p.10, în site internet http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.200.3572&rep=rep1&type=pdf, accesat 15.05.2015

II.1.3. Investițiile străine directe ale Chinei în perioada 1999-2006

După o scădere drastică, în anul 1999, cu 11,4%, față de anul anterior 1998, și după o redresare aproape nesesizabilă de 1% în anul 2000, volumul ISD atras de China, practic explodează începând cu anul 2001.

În contextul în care la nivel mondial, în perioada 2001-2003 s-a înregistrat o scădere continuă a ISD, în China a avut loc o creștere spectaculoasă.

Figura nr.II.4. Investițiile străine directe în China

(miliarde dolari)

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2006, p. 52

Rata creșterii ISD a fost în 2001 de 15,23%, față de anul anterior 2000.

Începând cu anul 2001, peste 80% din cele mai puternice 500 de Societăți Transnaționale au investit în mai mult de 2.000 de proiecte în China și au existat peste 400.000 de afiliate ale acestora în țară.

Prin urmare, Companiile Transnaționale puternice pe plan mondial, și-au stabilit aici o strategie de funcționare și de dezvoltare pe un orizont de timp mediu si lung.

De exemplu, la începutul anului 2005, Sony avea o strategie pe 10-20 de ani, pentru investițiile sale în China, iar General Motors deținea 7 societăți mixte și 2 cu capital propriu împreună cu Grupul Shanghai Automotive.

În perioada 1995-2004, China a absorbit aproape un sfert din totalul ISD destinate țărilor în dezvoltare, deținând 9,9% în anul 2004 din totalul mondial.

În anul 2002, China a beneficiat de 52,7 mld.$ din ISD atrase, depășind pentru prima dată Statele Unite ale Americii și devenind, neîndoielnic atelierul lumii, în ciuda celorlalte state receptoare. Mexicul, de exemplu, un adevărat centru al fabricilor cu mână de lucru ieftină, face față din ce în ce mai greu competiției cu China. Începând cu anul 2001, o septime din fabricile mexicane maquiladora, care lucrau pentru export au fost închise, acestea delocalizându-și producția în China, unde veniturile medii ale muncitorilor reprezintă abia un sfert din nivelul obișnuit din Mexic.

Dacă un muncitor din SUA, sau Europa de Vest, câștiga în anul 2003 între 15$ si 30$ pe ora, un muncitor chinez câștigă mai puțin de 1$ pe oră Prin urmare, forța de muncă ieftină din China va reprezenta în continuare un avantaj pentru investitorii străini.

În 2004 investitorii străini au investit în China aproximativ 60,6 miliarde de dolari, iar autoritățile de la Beijing au aprobat în 2004 un număr de 43.664 de noi investiții din b#%l!^+a?partea companiilor străine, ceea ce arată că investitorii străini nu au fost influențați de eforturile guvernamentale de reducere a investițiilor in anumite domenii industriale care înregistrează o creștere mult prea rapidă. b#%l!^+a?

În 2005 rata ISD s-a ridicat la 19,5%.

Până în 2006, China a primit, 293 dolari miliarde dolari provenind din ISD, valoare care a constituit 9.27% din cea a tuturor țărilor în curs de dezvoltare și 2,44% din valoarea ISD la nivel mondial . În anul 2006, China a primit 18% din fluxul total de ISD al țărilor în curs de dezvoltare și 5.32% din cel înregistrat la nivel modial.

Este cât se poate de clar că aceasta evoluție pozitivă a fost influențată de primirea Chinei în OMC, ceea ce a generat un mediu de afaceri atractiv pentru investitorii străini.

În urma unei anchete efectuate de Banca Mondiala în anul 2006, rata recuperării investițiilor străine în China a fost de 22%, indicator foarte înalt în comparație cu alte țări ale lumii.

Este important de precizat faptul că în 2006, China s-a situat pe al patrulea loc în rândul receptorilor de investiții străine directe la nivel mondial, după SUA, Marea Britanie și Franța.

În ceea ce privește invesțiile chineze în străinătate trendul este ușor crescător, China ramânând încă un creditor modest față de restul lumii. Concomitent cu succesele obținute în țară a fost demarat programul strategic de dezvoltare în străinătate.

Strategia generală de deschidere economică a Chinei, cuprinde, în esență, promovarea firmelor chineze competitive pe piața internațională, urmărindu-se creșterea investițiilor în străinătate, câștigarea de noi cote pe piața internațională a construcțiilor și a serviciilor.

Până la sfârșitul lunii iunie 2002 China crease 6.758 de întreprinderi în străinătate, cu investiții totale de 13,2 mld.$, din care 8,9 mld.$ capital chinez.

Un raport publicat de Administrația de Stat pentru Schimburi Valutare arată că, în prima jumătate a anului 2006, investițiile directe chineze în străinătate au fost de 6,6 mld.$ cu 61% mai mari față de perioada similară a anului anterior. Acestea au vizat exploatările miniere, serviciile comerciale și industria manufacturieră.

Figura nr.II.5. Topul principalelor destinații ale ISD realizate de China în perioada 1979-2005

Sursa: Thomas Lum, ” China ’s Trade with the United States and the World”, în site internet http://digitalcommons.ilr.cornell.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1017&context=key_workplace, accesat 20.05.2015

O problemă dificilă pentru firmele chinezești este că acestea trebuie să lupte pe două fronturi. Pe de o parte cu Companiile Transnaționale, care fabrică produse de calitate superioară, iar pe de altă parte cu cererea internă pentru produse de o calitate mai slabă.

Fără îndoială că, în contextul actual în care pe piața mondială creșterea competitivității este o preocupare pentru fiecare țară în parte, China își pregătește intens strategia de dezvoltare a firmelor naționale pentru globalizarea activității acestora, punând accent pe internaționalizare și profitabilitate. b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Investițiile Străine Directe au stimulat obținerea unor rezultate remarcabile în China și au reprezentat un avantaj enorm în vederea dezvoltării tehnologice, a implementării unui management performant sau în vederea reducerii poluării.

Mai mult, China are nevoie de ISD pentru că îi lipsesc resursele financiare care să îi permită dezvoltarea economică previzionată si în egală măsură înregistrează rămâneri în urmă în ceea ce privește capacitatea de fabricație pentru potențialul productiv. Pe un orizont de timp mediu, fluxurile de capital și riscurile asociate acestora vor fi o mare provocare pentru China.

II.1.4. Evoluții ale fluxurilor ISD în China în perioada 2007-2014

În ciuda creșterii concurenței din partea altor destinații de investiții în ultimii ani, China continuă să fie citată ca o destinație favorită pentru investițiile străine directe în preferințele de investitorilor.

Figura nr.II.6. Evoluția ISD în China în perioada 2007-2014

(miliare dolari)

Sursa: NBS, China Statistical Yearbook, în site internet http://data.stats.gov.cn/english/easyquery.htm?cn=C01

Investițiile străine directe în China, economia cu cea mai rapidă creștere din lume, au sporit cu 12,8% în intervalul ianuarie – august 2007, față de aceeași perioadă din 2006, ajungând la 41,9 miliarde de dolari. În primele șapte luni ale anului 2007, creșterea a fost de 12,9%. Numai în august, investițiile străine în China au crescut cu 11,9%, la 5,1 miliarde de dolari. Acestea sunt stimulate de costurile reduse de producție și de expansiunea sectorului consumului. Vânzările retail din China au crescut cu 17,1% luna trecută, față de august 2006, aceasta fiind cea mai importantă ascensiune consemnată în ultimii trei ani.

În 2008, China a atins un nivel de investiții directe străine de peste 100 de miliarde de dolari, peste cel din Brazilia, Rusia și India.

Anul 2009 aduce pentru China, o scădere a investițiilor străine directe intrări din cauza crizei financiare mondiale.

Investițiile străine au scăzut cu 2,6% în anul 2009, apetitul pentru investiții străine directe al companiilor de peste mări "s-a redus pe fondul crizei financiare globale, deși fluxurile de investiții au crescut în ultimele luni.

Raportul Global Economic Prospects 2009 publicat de Banca Mondială a prognozat că volumul comerțului mondial se va micșora în anul 2009. Hans Timmer, manager în cadrul Grupului Băncii Mondiale pentru Perspective consideră la acea vreme că economia mondială trece de la o lungă perioadă de creștere, de dezvoltare, condusă de țările în dezvoltare, spre o spre o perioadă de mare incertitudine, criza financiară agitând piețele din întreaga lume.

Se pare că toate țările au fost afectate în anul 2009 de scăderea exporturilor, care nu numai că s-a reflectat în încetinirea bruscă a cererii la nivel global ci și în reducerea disponibilității creditelor de export.

Economistul Șef al Băncii Mondiale, Justin Lin, a considerat că „sunt necesare măsuri urgente pentru a diminua efectele crizeă asupra economiei reale și asupra economiei sărace, inclusiv prin proiecte prin care să se construiască șosele mai bune, căi ferate, școli, și sisteme de asistență medicală”.

Investițiile străine directe în China au crescut pentru a cincea luna consecutiv în decembrie 2009, în creștere 103% față de anul anterior la 12,1 miliarde dolari, ridicând valoarea ISD în 2009 la 90 miliarde dolari.

Anul 2010 înseamnă creșterea spectaculoasă a Chinei în termeni de ISD, an care a atins un nivel apropiat de valorile atinse în 2008, de 105 miliarde de dolari. Economia Chinei a dat semne în 2010 că ar depăși criza actuală financiar. b#%l!^+a?

Până în 2010, China a acumulat 579 miliarde USD, situându-se cu mult înaintea b#%l!^+a?altor economii în dezvoltare și în tranziție în perioada 2000-2010.

În timpul recentei crize economice globale, scăderea ISD în China a fost mică în comparație cu contracția ISD la nivel mondial.

În 2010, intrările de ISD în China au revenit puternic, crescând cu 17,4% de la an la an, pentru a ajunge în 2010 la un record de 105,7 miliarde USD .

În 2011, investiții străine directe în China au crescut cu 11,3%, ajungând la 117.7 miliarde dolari, urmate fiind de o creștere cu 3,7% în 2012, înregistrând valoarea de 113,3 miliarde de USD .

În 2012 s-a produs o scădere cu 3,7%, a influxului de investiții străine directe (ISD) îndreptate către China și efectiv utilizate, până la nivelul anual total de 111,7 miliarde dolari (de la 116,0 miliarde dolari în 2011). Acesta este cel de al doilea declin anual al ISD înregistrat de la declanșarea crizei economice globale, primul fiind cel cu 2,9% din 2009, urmat, însă, de doi ani de creștere consistentă, cu 17,4% în 2010 și 9,7% în 2011.

În prima jumătate a anului 2012, China a depășit Statele Unite după valoarea investițiilor directe străine primite, absorbind 59,1 miliarde dolari, aproape la fel ca în 2011, în timp ce economia americană a atras 57,4 miliarde dolari, cu 40% mai puțin decât anul trecut.

Cu un flux de 124 miliarde dolari în 2013, China se situează din nou pe locul al doilea în lume din punct de vedere al ISD primite. Între timp, ieșirile de ISD din China au crecut cu 15 la sută, ajungând la valoarea de 101 miliarde dolari, conduse de un număr de investiții în țările dezvoltate. Economia chineză a avut un extrem succes în atragerea CTN, al căror număr a ajuns la aproape 1.400 în 2013.

China a devenit cea mai bună destinație pentru investiții străine directe în 2014, devansând SUA, pentru prima oară în ultimii 12 ani.

În 2014, China a înregistrat un aflux de ISD în valoare de 119.6 miliarde dolari, în creștere cu 1,7 la sută față de 2013.

Nivelul stabil al investițiilor străine directe dovedește că țara este încă o destinație atractivă pentru investitorii străini. Deși economia chineză ar putea fi încetinită, în termeni absoluți, este încă o piață semnificativă (clasată ca a doua cea mai mare țară de destinație pentru ISD în 2013), și noi oportunități sunt generate de consumul crescut de consum, restructurarea industrială și urbanizare.

Figura nr.II.7 : ISD în China în 2015 și previziuni pentru anii 2016-2020-2030

Sursa :

”China Foreign Direct Investment 1997-2015”, în site internet http://www.tradingeconomics.com/china/foreign-direct-investment

Investițiile străine directe în China au crescut la 444.90 sute de milioane de dolari în primele patru luni ale anului 2015.

În 2016, este de așteptat ca investițiile străine directe în China să crească până la 529.72 milioane de dolari. Pe termen lung, investițiile străine directe în China sunt proiectate în jurul valorii de 639.12, 639.41 și 639.41 sute de milioane de dolari în anii 2020, 2030 și respectiv 2050.

b#%l!^+a?

II.2. Principalele țări care au realizat Investiții Străine Directe în China b#%l!^+a?

Dintre țările în curs de dezvoltare, China a fost cea mai populară destinație pentru ISD din ultimii ani.

La mijlocul anilor 1990, ISD în China au fost covârșitoare, provenind din țările în curs de dezvoltare din Asia.

Cea mai mare sursă de investiții străine în China este Hong Kong. La sfârșitul anului 1983, 128 dintr-un total de 198 de proiecte de joint-venture în China au fost întreprinse prin investitorii din Hong Kong. 

Din prima jumătate a anilor 1990, Hong Kong a reprezentat mai mult de jumătate din suma investițiilor străine directe ale Chinei. În intervalul 1984-1985 boom-ul de investiții străine directe în China a fost susținut de creșterea rapidă a asociațiilor în participațiune, care au fost amplasate mai ales în Guangdong, provincie adiacentă la Hong Kong.

Aceste fluxuri de investiții provenind din Hong Kong au continuat și, împreună cu alte ISD din Taiwan și Coreea de Sud, au provocat o explozie de investiții fără precedent în China la începutul anilor 1990.

Prin urmare, pe parcursul perioadei de zece ani 1987-1996, Kong Kong a realizat investiții care au crescut mai mult de zece ori, de la 1,8 miliarde dolari la 20.9 miliarde dolari.

În 1995, mai mult de 80 la sută din investițiile străine au fost realizate de țările asiatice, 9 la sută de America de Nord și 6 la sută au provenit din țările europene .

Această tendință s-a schimbat ușor cu trecerea anilor.

Revizuind proveniența ISD în China la mijlocul anilor 1990, primele șase surse de ISD în China au fost Hong Kong, Japonia, Taiwan, Statele Unite, Singapore și Coreea de Sud.

Figura nr.II.8: Investițiile străine directe din China după țara de proveniență

(Suma Utilizată, miliarde dolari)

Sursa :

Rosalina Tan, ” Foreign Direct Investment Flows

To and From China”, în site internet http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.200.3572&rep=rep1&type=pdf, accesat 19.05.2015

ISD ale Taiwan în China au crescut rapid la începutul anilor 1990, Taiwan devenind a doua cea mai mare sursă de capital străin pentru China. b#%l!^+a?

Acest lucru se datorează în mare parte faptului că Hong Kong și Macao au devenit regiunile administrative speciale ale Chinei în anii 1997 și respectiv 1999.

Printre economiile dezvoltate, Japonia și Statele Unite au fost cei mai mari investitori din China, în aceeași perioadă.

În 2004, țările asiatice sunt în continuare principala sursă de ISD în China , dar ponderea lor a scăzut cu 18 puncte procentuale, ajungând până la 62 la sută.

Investițiile realizate de către țările din alte regiuni, în special America Latină, au crescut semnificativ.

Regiunea America Latină a reprezentat mai putin de 1 la sută din ISD în China!^+a?continentală în 1995. Această cotă a crescut la 15 la sută în 2004. În schimb, ponderea ISD din America de Nord în China a scăzut de la 9,1 la sută în 1995 la 8,2 la sută în 2004.

În 2007, Statele Unite ale Americii au fost a cincea cea mai mare sursă de investiții străine directe în China.

Figura nr.II.9. : Principalele țări investitoare în China în 2007

(procente)

Sursa :

Shujie YAO, Jing ZHANG, ” Chinese Economy 2010: Post Crisis Development”, în site internet http://www.nottingham.ac.uk/cpi/documents/briefings/briefing-67-china-economic-review-2010.pdf , accesat 22.05.2015

Ca și în anii precedenți, în 2010 Asia rămâne sursa dominantă a fluxurilor de ISD în China , cu zece economii asiatice oferind 66,6% din totalul ISD în China în 2010.

Figura nr. II.10. : Principalele surse generatoare de ISD în China în 2010

Sursa:

Ken Davies, ” China Investment Policy”, în site internet http://www.oecd.org/china/WP-2013_1.pdf , accesat 18.05.2015

Top zece al economiilor generatoare de ISD în China pe parcursul anului 2010 au fost aproximativ similare cu cel din anul precedent.

Hong Kong și Taiwan au continuat să fie cei mai mari doi investitori în China. Japonia, Coreea și Singapore au fost de asemenea importante din punct de vedere al b#%l!^+a?investițiilor străine directe realizate.

Marea Britanie a rămas cel mai mare investitor european în China, reprezentând 1,6% din fluxurile totale de ISD ale Chinei în 2009 și 2010.

În afară de Marea Britanie și Germania, Franța și Țările de Jos au realizat o creștere a investițiilor în China pe parcursul anului 2010, înlocuind Canada și Australia în clasamentul primelor zece țări generatoare de ISD în China.

Totalul intrărilor de capital străin în China a fost, în primele șapte luni din 2012, de 66,7 miliarde dolari, nivel cu 3,6% mai mic față de perioada ianuarie – iulie 2011. Sumele provenite din Uniunea Europeană au atins 3,97 miliarde dolari în perioada menționată, în scădere cu 2,7% față de anul anterior. Investițiile din SUA au fost de 1,96 b#%l!^+a?miliarde dolari, mai mari cu 1% comparativ cu perioada ianuarie – iulie 2011. Investițiile străine provenite din Asia au scăzut cu 3,8%, ajungând la 57,3 miliarde dolari.

Figura nr.II.10 : Valoarea investițiilor străine directe în China în 2013

(în miliarde de dolari)

Sursa :

***, ” Acutally utilized value of foreign direct investment in China in 2013, by ten leading countries and regions”, în site internet http://www.statista.com/statistics/257099/value-of-foreign-direct-investment-in-china-by-country/ , accesat 10.05.2015

China a fost destinația de top pentru investițiile străine directe (ISD) în 2014, potrivit unui nou raport al Organizației Națiunilor Unite, în ciuda preocupărilor de încetinire a creșterii economice. China este estimat că a atras 128 miliarde dolari de investiții străine directe în 2014, urmată de Hong Kong, cu o ISD 111 miliarde dolari.

II.3. Distribuția sectorială a ISD în China

În perioada reformei , ponderea fluxurilor de ISD în China a fost dominată în principal de sectoarele de producție și servicii.

În anii 1980, distribuția fluxurilor de ISD din sectorul de fabricașie a fost concentrat pe industriile tradiționale precum industria textilă și producția de îmbrăcăminte.

Sectorul producției a atras aproximativ 67 la sută din fluxurile de ISD la începutul anilor 1980. Această cotă a scăzut ulterior la aproximativ 30 la sută la mijlocul anilor 1980.

Figura nr.II.10 : Investițiile străine directe în China pe sectoare de activitate

(procente)

b#%l!^+a?

Sursa : Rosalina Tan, Foreign Direct Investment Flows

To and From China”, în site internet http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.200.3572&rep=rep1&type=pdf , accesat 17.05.2015

La începutul anilor 1990, fluxurile de ISD s-au orientat treptat spre sectoarele de producție de capital și tehnologie intensivă, concentrând în special produse chimice, mașini , echipamente de transport, electronică și telecomunicații. b#%l!^+a?

Sectorul serviciilor a devenit cel de-al doilea cel mai mare beneficiar de ISD din China, cu cele mai multe ISD atrase în sectoarele imobiliar și servicii sociale.

Ponderea sectorului de energie electrică, gaze și apă a scăzut de la 4,6 la sută în 1997 la 2.6 la sută în 2002.

Sectorul construcțiilor a suferit o cădere de asemenea. Ponderea acestuia a scăzut de la 3,2 la sută în 1997 la 1.4 la sută în 2002.

Ponderea sectorului de transport și de telecomunicații, de asemenea, a scăzut de la 3,7 la sută în 1997 la 1.7 la sută în 2002.

Cota sectorului de comerț cu ridicata și cu amănuntul s-a redus ușor la 1,8 la sută în 2002 de la 3,1 la sută în 1997.

Până la sfârșitul anului 2003 , sectorul de producție a avut cea mai mare pondere a investițiilor străine directe măsurată în termeni de număr de întreprinderi înregistrate, și numărul de proiecte utilizate ISD.

Sectorul de producție a reprezentat 71 la sută din companii străine înregistrate și proiecte de investiții realizate, și 69 la sută din totalul investițiilor străine directe utilizate în China.

Din rândul sectoarelor de servicii, sectorul imobiliar a atras în jur de 10 la sută din totalul ISD.

Figura nr. II.11 : ISD în China, în funcție de industrie, în perioada 2010-2014

(procente)

Sursa : ” China Outlook 2015”, în site internet http://www.kpmg.com/CN/en/IssuesAndInsights/ArticlesPublications/Documents/China-Outlook-2015-201501-v1.pdf , accesat 15.05.2015

Din 2000 până în 2010, în industria prelucrătoare ponderea utilizată efectiv a ISD a scăzut de la 63,5% la 43,2% .

În acest timp, sectorului financiar al ISD a crescut de la 0,2% (bancare și de asigurări), 8.8% (finanțe), în timp ce ISD în sectorul imobiliar a crescut de la 11,4% la 20.9%.

Această schimbare sectorială a ISD reflectă doi factori: deschiderea sectoarelor de servicii a ISD dar și creșterea competitivității întreprinderilor autohtone de producție chineze ca un rezultat al reformelor bancare.

Până la sfârșitul anului 2008, ponderea industriei prelucrătoare în total ISD este mai mare de 60%, urmată de imobiliare (16%).

Prezența altor sectoare, cum ar ca retail, servicii de afaceri, construcții și transporturi, a crescut foarte mult de la la mijlocul anilor 1990, care au avut cu 3,3%, 4,1%, 1,9% și 2,4% din total contractat ISD până în 2008, respectiv.

Până la sfârșitul anului 2008, ISD în tehnologie intensivă și fabricație au reprezentat b#%l!^+a?aproape jumătate din sectorul de producție, fapt care ar putea sugera că tehnologiile și un mai bun mediu devin motivații importante pentru investitorii străini.

În ultimii ani, investițiile în serviciile financiare au crescut rapid, care devine un alt sector în curs de dezvoltare pentru atragerea fluxurilor de ISD.

Poate cea mai semnificativă dezvoltare în arena investițiilor străine directe în ultimii ani este creșterea ISD în sectorul serviciilor.

În 2014, sectorul serviciilor a atras 66.2 miliarde dolari în ISD, creștere cu 7,8 la sută de la an la an.

Așa cum ilustrează graficul de mai sus, serviciile iau acum o pondere mai mare a ISD decât sectorul de producție.

În contrast marcant, sectorul de producție în 2014 a înregistrat o tendință de scădere. În timp ce în 2010, ISD în sectorul de fabricație au crescut cu 6,0 la sută; cifra pentru anul 2014 a fost de -12.3 la sută.

Figura nr.II.12 : Creșterea ISD ale Chinei în sectorul fabricației, în perioada 2010-2014

Sursa : ” China Outlook 2015”, în site internet http://www.kpmg.com/CN/en/IssuesAndInsights/ArticlesPublications/Documents/China-Outlook-2015-201501-v1.pdf , accesat 15.05.2015

Creșterea ISD în sectorul serviciilor reflectă o schimbare de bază în economia Chinei. Pentru o mare parte din ultimii 30 de ani, politicile economice ale Chinei au avut tendința de a sublinia activități de investiții și de producție .

Acest model economic a generat rate ridicate de creștere, dar, de asemenea, a condus la o economie în care consumul a reprezentat o parte relativ mică.

În multe națiuni dezvoltate, serviciile reprezintă peste 60 la sută din PIB; în China, serviciul terțiar este în continuare mai puțin de jumătate din PIB-ul țării.

În 2014, 208 întreprinderi din sectorul energiei electrice, producției și furnizării de gaze și apă au stabilit investiții străine directe în China.

Figura nr. II.13 : Numărul de întreprinderi stabilite în China, generatoare investiții străine directe în sectoarele non-financiare din 2014, pe sectoare.

Sursa :

***, ” Number of enterprises established in China with foreign direct investment in non-financial sectors in 2014, by sector”, în site internet http://www.statista.com/statistics/257084/enterprises-established-with-foreign-direct-investment-in-china-by-sector/ , accesat 10.05.2015 b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

III. CAPITOLUL III : INVESTIȚIA STRĂINĂ DIRECTĂ A COMPANIEI COCA COLA ÎN CHINA

III.1. O scurtă prezentare a multinaționalei Coca Cola

Coca-Cola este cea mai mare companie de băuturi răcoritoare din lume și este totodată cel mai important producător și comerciant de băuturi răcoritoare.

Astăzi, Coca-Cola se consumă în întreaga lume, la o rată de consum de peste 600 de milioane de ori pe zi și această cifră continuă să crească.

Cu toate acestea, Coca-Cola nu este genul de companie care trăiește muțumindu-se cu glorii din trecut; privește viitorul ca pe o provocare și caută în mod constant noi piețe și noi modalități de creștere a cotei de piață în domeniile în care are în prezent un impact b#%l!^+a?puternic.

Produsele dezvoltate de companie sunt vândute prin intermediul îmbuteliatorilor, și distribuitorilor din întreaga lume.

Brandul Coca-Cola este responsabil pentru aproximativ 75 la sută din volumul de vânzări de băuturi răcoritoare a companiei, restul de 25 la sută este format din băuturi răcoritoare cunoscute, cum ar fi Sprite, Fanta, Fresca, Mello Yello, Surge, Powerade și multe alte mărci.

Succesul companiei depinde de capacitatea sa de a se conecta cu consumatorii, oferindu-le o gamă largă de opțiuni pentru a le satisface dorințele, nevoile și stilul de viață.

Scopul Coca Cola este de a folosi activele companiei, mărcile, puterea financiară, sistemele de distribuție de neegalat, la nivel global, și talentul și angajamentul ferm al managementului – pentru a deveni mai competitivă și pentru a accelera creșterea într-un mod care creează valoare.

Structura de operare a companiei Coca Cola în 2014, a inclus în pozițiile fruntașe următoarele segmente de operare:

• Eurasia și Africa

• Europa

• America Latină

• America de Nord

• Asia Pacific

Figura nr. III.1. Veniturile la nivel mondial și rezultatele financiare ale Companiei Coca-Cola în perioada 2009-2014

(în milioane dolari)

Sursa :

***, ” Global revenue and financial results of the Coca-Cola Company from 2009 to 2014 (in million U.S. dollars)”,

în site internet http://www.statista.com/statistics/264423/revenue-and-financial-results-of-coca-cola/ , accesat 15.05.2015

Sistemul Coca-Cola a vândut 28,60 miliarde, 28,20 miliarde și 27.7 miliarde de produsele unitare în 2014, 2013 și respectiv 2012. Băuturi spumoase au reprezentat 73 la sută, 74 la sută și respectiv 75 la sută din volumul vânzărilor la nivel mondial în anii 2014, 2013 și respectiv 2012. Marca Coca-Cola a reprezentat 46 la sută, 47 la sută și 48 la sută din volumul vânzărilor la nivel mondial pentru 2014, 2013 și 2012.

Volumul vânzărilor în Asia și Pacific a crescut în 2014 cu 5 la sută, creștere care a constat în creșterea băuturi spumante și a băuturilor necarbogazoase. Volumul vânzărilor în cazul Chinei au crescut cu 4 la sută, generată de o creștere în vânzări a brandului Coca-Cola și Fanta.

Compania Coca Cola are cinci mari parteneri independenți de îmbuteliere:

• Coca-Cola FEMSA, S.A.B. de C.V. ("Coca-Cola FEMSA"), care are operațiuni de îmbuteliere și distribuție în centrul Mexicului, inclusiv Mexico City, și sud-estul și nord-estul Mexicului; statul Paraná, zonele înconjurătoare ale Guatemalei;

• Coca-Cola HBC AG ("Coca-Cola Hellenic"), care are operațiuni de îmbuteliere și distribuție în Armenia, Austria, Belarus, Bosnia-Herzegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei,Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Republica Moldova, Muntenegru, Nigeria, Irlanda de Nord, Polonia, Republica Irlanda,România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Elveția și Ucraina;

• Arca Continental, S.A.B. de CV, care are operațiuni de îmbuteliere și distribuție în nordul și vestul Mexicului, Ecuador și nordul Argentinei

;• New CCE, care are operațiuni de îmbuteliere și distribuție în Belgia, Franța, b#%l!^+a?Marea Britanie, Luxemburg, Monaco,Țările de Jos, Norvegia și Suedia;

• Swire Beverages ("Swire"), care are operațiuni de îmbuteliere și distribuție în Hong Kong, Taiwan, șapte provincii din China și unsprezece teritorii din vestul Statelor Unite

În 2014, acești cinci parteneri de îmbuteliere au reprezentat 33 la sută din volumul totalul unităților vândute.

Venituri din exploatare în Asia-Pacific pentru anii 2014 și 2013 au fost de 2448 milioane dolari și, respectiv 2.478 de milioane de dolari. Evoluția veniturilor obținute din exploatare a fost afectată favorabil de o creștere de 5 procente a vânzărilor concentrate și o reducere a cheltuielilor de exploatare, compensate de impactul nefavorabil al valutei și fluctuațiile cursului de schimb de 8 la sută.

Figura nr. III.2. : Evoluția veniturilor nete obținute din exploatare, în funcție de segmentul operational

Sursa :

World Trade Organisation, ” WTO successfully concludes negotiations on China’s entry”, în site internet <http://www.wto.org/english/news_e/pres01_e/pr243_e.htm> , accesat 18.05.2015

III.2. Rolul investiției străine directe a companiei Coca Cola în economia Chinei

China este o țară în care dezvoltarea economică durabilă este generată de inovații susținute de oameni sănătoși și activi care trăiesc în comunități vibrante, și susținută de către întreprinderi responsabile.

Împreună cu partenerii săi de îmbuteliere locali, Coca-Cola în China a urmărit să asigure Chinei un viitor armonios.

Rolul Coca Cola în China este de a oferi băuturi răcoritoare consumatorilor săi, oportunități de carieră semnificative pentru angajații companiei, contribuții de durată la dezvoltarea comunităților locale, și inovații în întregul lanț Coca Cola.

În ultimele trei decenii, Coca-Cola a îmbrățișat oportunitatea de a crește și de a contribui la dezvoltarea economică rapidă a Chinei prin intermediul investițiilor sale directe, prin inovațiile sale tehnologice, prin dezvoltarea talentelor și transferului de cunoștințe de la nivel mondial la cele mai bune practici.

Tabel nr. III.1. : Modalitățile companiei Coca Cola de a pătrunde pe piața chineză

Sursa :

Bala, V., Srinivasan, L. ” Home grown beverage companies forging global partnerships to take on Coca Cola and PepsiCo”, în site internet http:// www.financialexpress.com/news/homegrown-beverage-cos-forging-global-partnerships-to-take-on-coacacola-

Angajamentul neclintit în China a permis ca Coca Cola să joace un rol central în creșterea nu numai a industriei băuturilor chineze, dar și a altor industrii, cum ar fi de marketing și logistică.

Modelul de afaceri al Coca Cola a permis companiei să angajeze, să producă și să vândă băuturi local. Sustenabilitatea afacerii depinde de viabilitatea comunităților locale în care își desfășoară activitatea. Împreună cu partenerii săi de îmbuteliere China a livrat apă necesară pentru oameni prinși în 2008 de furtunile de zăpadă furtunile și a ajutat la reconstruirea școlilor distruse de cutremurul tragic Sichuan.

Produse Coca-Cola au fost disponibile în China de la începutul anilor 1920.

Inițial, sticlele au fost importate din baza de fabricație Coca-Cola din Filipine. Apoi, în 1927, Coca-Cola a numit doi imbuteliatori din China (în Shanghai și Tianjin).

Operațiunile timpurii ale Coca-Cola în China s-au axat pe o creștere pe termen lung, în anul 1933, Shanghai a fost clasat ca cea mai mare fabrică de îmbuteliere a produselor Coca Cola din afara Statelor Unite.

În 1949 situația s-a schimbat, China a cerut tuturor companiilor străine să plece din țară. Uzinele Coca Cola au fost naționalizate, iar compania a pierdut permisiunea de a importa concentrate. Producția directă de băuturi cu capital străin din Republica Populară Chineză a încetat pentru mai mult de treizeci de ani.

Coca-Cola a lansat o strategie de reintrare pe piața Chinei pe termen lung aproape imediat după ce liderul chinez Deng Xiaoping a anunțat în 1978 că China ar permite investițiile străine directe.

În conformitate cu politicile chineze față de investițiile străine directe în China, băuturile carbogazoase au căzut sub categoria "controlate", spre deosebire de "interzise".

Coca-Cola a deschis linii de comunicare cu guvernul chinez, prin asigurarea că sistemul Coca-Cola ar aduce în China sute de milioane de dolari și ar face un angajament pe termen lung pentru dezvoltarea economică în industria bunurilor de larg consum.

În 1979, când China a început să ureze bun venit participării străine în economia sa, industria s-a dezvoltat rapid.

China a avut un succes considerabil în atragerea investițiilor străine directe de la punerea în aplicare a reformei economice din anul 1979.

Având în vedere populația enormă a Chinei și rata relativ ridicată de creștere a PIB-ului real, țara a fost mult timp privită ca o piață importantă cu un mare potențial, de către multe din CMN din lume, inclusiv producătorii de carbogazoase Coca -Cola și Pepsi-Cola.

Reintroducerea Coca-Cola în China a început așadar în 1979, cu o perioadă limitată în care au fost importate produsele. Cutiile veneau din California; sticlele din Hong Kong.

Decizia Coca-Cola de a investi în China reprezintă răspunsul multinaționalei la oportunitățile de creștere care erau disponibile la acea oră în China.

În perioada 1979-1984, Coca-Cola a vândut produsele prin îmbuteliatorii chinezi deținători de franciză. Agenții săi de pe piața locală au fost pe deplin responsabili pentru producție și distribuție. Aceasta a limitat extinderea cotei de piață Coca-Cola.

Coca-Cola a considerat că modele diferite de intrare pe piață sunt un indicator al eforturilor companiei de a elabora o strategie care să o ajute să facă față problemelor potențiale ale pieței.

Coca-Cola a expediat primele 30.000 de unități produse la Guangzhou, Shanghai, Beijing . În acel timp, Coca-Cola putea fi vândută doar străinilor.

În următorii 20 de ani, industria băuturii ca un întreg (inclusiv băuturi carbogazoase, apă îmbuteliată, și sucuri de fructe și legume) s-a extins. În 1980, producția națională totală de băuturi a fost mai mică de 300.000 tone.

În 1984, Coca-Cola a construit o instalație de îmbuteliere în Xiamen, una dintre zonele economice speciale, care și-a dat acordul de a acorda investitorilor străini privilegii fiscale speciale și alte stimulente. b#%l!^+a?

Acesta a fost primul joint-venture în sistemul Coca-Cola în China. Coca-Cola a semnat joint venture de comun acord cu Ministerul Industriei Ușoare. În timp ce era preocupată de construirea unei capacități de producție, Coca-Cola , de asemenea, s-a preocupat pentru a îmbunătăți recunoașterea brandului în China. Produselor Coca li s-a făcut publicitate în toată China, înainte de a deveni disponibile comercial pentru consumatori chinezi.

Evenimentul cel mai important a avut loc în 1984, când chinezii au concluzionat că ar putea învăța foarte multe de la producătorii de băuturi străine.

În perioada 1985-1992, Coca-Cola a cumpărat acțiuni la întreprinderile de îmbuteliere pentru a reduce efectul incertitudinii și pentru a limita comportamentul oportunist al partenerilor săi locali.

În a treia etapă 1993, Coca-Cola a făcut echipă cu doi îmbuteliatori străini, grupul Kerry și grupul Swire, în cadrul unui acord de franciză.

În 1993, Coca-Cola a realizat un alt progres major. Dupa trei luni de negocieri, Președintele Coca-Cola în China, Steve Chan, a primit aprobarea de la Ministerul de Industrie Ușoară pentru ca compania să înființeze zece uzine suplimentare în China, adăugând un plus la cele 14 uzine deja existente.

Compania a planificat să le construiască cât mai repede posibil, identificând îmbuteliatorii și ancora cheie cu care ar putea colabora în piețele țintă.

Astfel, la sfârșitul anilor 1990, Coca-Cola a stabilit o bază pentru a vinde brandurile sale emblematice: Coca-Cola, Diet Coke, Sprite, Fanta.

O revizuire a dezvoltării a afacerilor Coca-Cola de la intrarea pe piață evidențiază patru provocări majore pentru strategia de dezvoltare pe termen lung a companiei:

• Inițial, piața chineză a fost extrem de fragmentată, iar comerțul cu ridicata și distribuția au fost depășite. Acest lucru a fost mai complicat, deoarece Coca-Cola nu a avut acces la exploatarea centralelor de îmbuteliere. Agenți locali de pe piață ai companiei au fost pe deplin responsabili pentru producție și distribuție în timpul etapelor inițiale de intrare pe piață.

• Partenerii locali ai Coca-Cola au jucat un rol pasiv în intrarea pe piață a companiei. Agenții de pe piață au acționat din interes propriu și au fost oportuniști în derularea de afaceri de îmbuteliere. Ei au avut niciun stimulent puternic de a dobândi o cotă de piață și nici o strategie de dezvoltare pe termen lung.

• Guvernul chinez a exercitat un control strict asupra dezvoltării industriei de băuturi răcoritoare și a avut grijă să promoveze branduri interne. Coca-Cola nu a avut permisiunea de a intra într-o afacere de îmbuteliere doar printr-un JV cu partenerii săi locali până în 1985, și chiar și atunci a fost limitată la un pachet minoritar.

• Partenerii locali erau prea săraci pentru a finanța în continuare extinderea afacerii. Deciziile majore de investiții care au fost făcute de către partenerii JV trebuiau să obțină aprobarea oficială.

Aceste experiențe explică de ce cota de piață a Coca-Cola a crescut, cu puțin înainte de începutul anilor 1990.

Coca-Cola și Grupul Kerry a format mai apoi un joint-venture, al cărui rol era să investească în fabrici de îmbuteliere în China.

Coca Cola nu a câștigat inimile și mințile consumatorilor chinezi numai cu produsele sale.

Prin crearea de experiențe unice și prin devenirea unei părți din definirea momentelor din istoria țării, Coca-Cola a adus în China băuturi răcoritoare și momente de bucurie tuturor consumatorilor săi chinezi.

Compania a încercat întotdeauna să înțeleagă impactul muncii sale și să integreze problemele comunității în afacerea sa în schimbare. În tandem cu creșterea națiunii, Coca Cola a contribuit la eforturile de ajutorare în caz de dezastru, a sprijinit copiii din zonele defavorizate și orfanii cu SIDA.

Rolul companiei Coca-Cola în China a crescut de la începuturi foarte modest. Din vânzarea produselor Coca-Cola importate, în hoteluri, astăzi consumatorii Coca Cola din întreaga China se bucură de 140 de milioane de porții pe zi. A fost o călătorie fenomenală pentru companie.

III.3. Efecte ale investiției străine directe Coca Cola în China

Din momentul în care revenirea uneia dintre primele companii internaționale în China, a devenit o realitate, anume după aplicarea politicilor de reformă și după deschiderea economică, Coca Cola a făcut de atunci parte din peisajul de afaceri, cultural și social al b#%l!^+a?Chinei moderne pe parcursul acestor decenii.

Sistemul Coca-Cola în China a realizat investiții directe de 2 miliarde de dolari în China urmând să realizeze investiții suplimentare de 2 miliarde de dolari în termen de trei ani.

Complexul Coca Cola cu sediul în Shanghai, care oferă Sediul Global de Inovare și Tehnologie reprezintă o investiție a Coca Cola de 90 de milioane de dolari, de la începutul acestui al doilea val de investiții directe.

În timpul recesiunii financiare globale , sistemul Coca-Cola în China și-a menținut și a crescut angajamentul său neclintit în China prin deschiderea a trei instalațiile noi în Jiangxi, Wuhan și Xinjiang în 2009, toate cu sprijinul politicii guvernului chinez, de a dezvolta în continuare regiunile centrale și vestice ale Chine .

Figura nr.III.3. : Investițiile Coca Cola în China

(miliarde dolari)

Sursa :

Swire Pacific, ” Strenghten diversity”, în site internet http://www.swirepacific.com/en/ir/reports/ar13.pdf , accesat 18.05.2015

Pentru crearea acestor uzine, Coca Cola a investit 800 milioane RMB și a creat direct 10.000 locuri de muncă pentru comunitățile locale din 2009.

Cu adăugarea acestor noi centrale, Coca-Cola în China operează în 38 de fabrici de îmbuteliere și 2 uzine concentrate, care angajează mai mult de 40.000 asociați, fiind responsabilă de crearea direct și indirect a mai mult mult de 400.000 de locuri de muncă.

Figura nr. III.4 : Influența Coca Cola asupra creării de locuri de muncă în China

b#%l!^+a?

Sursa :

Swire Pacific, ” Strenghten diversity”, în site internet http://www.swirepacific.com/en/ir/reports/ar13.pdf , accesat 18.05.2015

Investițiile Coca Cola în China, de peste 5 miliarde de dolari , au permis Coca-Cola să câștige o cotă de piață de 16% din piața băuturilor răcoritoare din China și aproape 60% din piața băuturilor soft .

Afacerea Coca Cola în China a crescut cu 19 la sută în 2008, China devenind a treia cea mai mare piață pentru vânzarea produselor Coca Cola.

Coca-Cola a deschis cinci fabrici în China, în perioada 2009 – 2010. Facilitățile sunt situate în regiunile autonome Xinjiang Uygur și Mongolia interioară și provinciile Jiangxi, Hubei și Henan.

Investiția de 210 milioane de yuani (30.9 milioane dolari), în Jiangxi și Xinjiang reprezintă angajamentul ferm al sistemului Coca-Cola față de China și față de consumatorii din întreaga China, inclusiv față de cei din zonele mai puțin dezvoltate din centrul și vestul Chinei, în vederea creării de locuri de muncă și de a construi o comunitate mai dezvoltată .

Grupul local Huiyuan a avut o cotă de piață de 20% ~ în 2011, și a condus categoria sucului de fructe / legume. Know-how-ul intern al companiei locale, împreună cu canalele de distribuție puternice ale Coca-Cola ar fi asigurat o strategie de creștere pentru Coca-Cola pe piața sucului natural.

În 2011 Coca Cola a deschis o nouă fabrică în Sanshui, provincia Guangdong.

În anul 2014 Coca-Cola a inaugurat uzina cu numărul 43 a Coca-Cola pe teritoriul Chinei.

Noua fabrică reprezintă o investiție de 106 milioane dolari (650 milioane RMB), și este parte a unui mare plan de investiții pe o perioadă de trei ani, în valoare de 4 miliarde dolari, pentru perioada 2012-2014, care subliniază încrederea pe care Coca-Cola o are în continuare în China și angajamentul companiei față de China.

Investițiile Coca-Cola din China sunt de o importanță strategică pentru realizarea obiectivelor companiei, și sunt în mare măsură posibile datorită parteneriatelor Coca Cola cu privind îmbutelierea. Această nouă fabrică în Shijiazhuang va ajuta Coca-Cola în vederea creării unui impact pozitiv de durată în comunitate și va contribui la asigurarea unui viitor durabil pentru oamenii din Hebei.

Cu o populație de peste 72 milioane și cu un PIB de 5.259 dolari pe cap de locuitor, provincia Hebei, a devenit una dintre cele mai importante piețe de creștere ale țării.

Investiția de capital a Coca Cola oferă 2.000 de locuri de muncă și generează 20.000 locuri de muncă indirecte în comunitatea locală.

Noua fabrica Hebei implementează planurile stricte ale Coca-Cola, planuri de conservare și surse de protecție a apelor, și gestionează eficient consumul de apă prin reutilizarea apelor uzate tratate și a apei utilizate de comunitate .

Aceste eforturi sunt parte a angajamentului companiei de a accelera creșterea afacerii într-o manieră responsabilă și durabilă.

Coca-Cola intenționează să investească mai mult de 4 miliarde dolari în noi produse și facilități în China în perioada 2015-2017.

În plus față de adăugarea de facilități de producție, Coca-Cola va lua în considerare, de asemenea, parteneriate cu firme locale pentru a produce băuturi adaptate la piața chineză, cum ar fi ceaiuri de plante, sucuri, și lapte de migdale.

Deși Coca-Cola este în prezent lider producător de băutură în China cu 69,12 milarde dolari pe piața băuturilor racoritoare, compania se confruntă cu o concurență acerbă din partea firmelor autohtone și străine.

Ting Hsin International Group, care a intrat într-un parteneriat în martie 2012 cu PepsiCo Inc, și-a crescut cota de piață la 12 la sută în 2012, de la doar 8,8 la sută în 2007.

În schimb, cota de piață a Coca-Cola a scăzut de la 16,6 la sută la 16 la sută în aceeași perioadă.

Una dintre întrebările relevante care ne ridică un semn de întrebare este cum contribuie sistemul Coca-Cola la dezvoltarea economică a Chinei, în timp ce țara continuă metamorfoza istorică de la un sistem planificat spre o economie de piață?

Impactul unei întreprinderi multinaționale asupra economiei gazdă depinde de modul profund în care aceasta interacționează cu întreprinderile locale. b#%l!^+a?

Afacerea Coca-Cola este orientată aproape în întregime spre piață locală; sistemul Coca-Cola nu exportă produsul finit piețelor de peste mări, nici nu importă din afara Chinei. Producția trebuie să fie situată aproape de clienți, și necesită investiții în toate regiunile în care cererea de băuturi răcoritoare este puternică, și producția și distribuția sunt fezabile.

Evaluarea impactului Coca-Cola asupra economiei Chinei poate fi separat în două tipuri de efecte:

(1) cele care pot fi cuantificate cu precizie (locuri de muncă directe și indirecte, taxa pe venituri, efecte ale ieșirii

(2), cele care iau o natură mai calitativă (competență, produs calitate, spiritul antreprenorial, și rivalitatea).

Investitorii cum ar fi Coca-Cola, a cărei activitate se concentrează asupra vânzărilor pe piața internă din China, preferă sursa la nivel local pentru a evita tarifele și pentru a minimiza costurile de transport.

Totuși, într-o economie în dezvoltare, acestea pot fi constrânse de lipsa ofertei locale sau de intrările de slabă calitate. Amploarea legăturilor alimentare reprezintă o măsură importantă de maturitate a economiei chineze.

Având în vedere dimensiunea investițiilor în China, sistemul Coca-Cola poate exercita un impact multiplicator asupra economiei în ansamblu, efectele din amonte și din aval sunt agregate.

Asemenea extinderii sale în procent de 80 la sută din potențialul pieței chineze, producția și sistemul distribuției Coca-Cola au creat împreună o rețea imensă de locuri de muncă, răspîndind venituri în întreaga economie.

Prin locurile de muncă legate direct și indirect la sistemul său, Coca-Cola contribuie în mod clar la bunăstarea economică locală.

În ceea ce privește efectele calitative ale investiției, cuantificarea impactului economic generat de sistemul Coca-Cola este unul dintre obiectivele principale ale acestui studiu, multiplicatorul economic reprezintă doar o dimensiune a efectului economic a băuturii soft.

Programul de investiții Coca-Cola oferă un potențial pentru tehnologia modernizată și aptitudini organizatorice mai bune.

Rețele multinaționale-locale pot, de asemenea, introduce îmbunătățirea abilităților de management de-a lungul întregului lanț valoric, inclusiv în rândul clienților și furnizorilor.

Alte efecte calitative posibile implică calitatea produsului îmbunătățit și așteptările ridicate ale consumatorilor concurenților indigeni.

Mai mult, investițiile orientate către piață ale Coca-Cola pot stimula concurența internă, transmiterea unor practici competitive de la nivel global la nivel local.

În plus, investițiile străine directe ale Coca Cola în China au devenit un vehicul pentru calitate și modernizarea standardelor în întreaga industrie, și, în general, în toată țara-gazdă. Coca-Cola, în special, a stimulat spiritul antreprenorial local, în sectorul distribuției.

Coca-Cola a servit ca un model în tranziția de la un sistem de distribuție de comandă dominat de întreprinderi de stat la distribuirea în proprietate privată.

Sistemul Coca-Cola este văzut ca un grup de întreprinderi care au profunde efecte economice în China.

Sistemul de îmbuteliere direct oferă locuri de muncă și venituri pentru cetățenii chinezi, precum și a veniturilor fiscale pentru Guvernele centrale și locale.

Deoarece sistemul de îmbuteliere achiziționează intrări și angajează muncitori, creează venituri suplimentare. Venitul este recheltuit în alte sectoare, ceea ce duce la continuarea accentuării impactului pozitiv asupra economiei locale. Rezultatul este efectul multiplicator economic.

Analizând impactul comapaniei asupra forței de muncă din China, ocuparea forței de muncă este cea mai frecventa unitate de măsură a impactului economic.

Cu toate acestea, în economia chineză în continuă schimbare, calcularea efectelor asupra locurilor de muncă poate fi dificilă.

Afacerile companiei în China, în mod direct sau indirect, au creat aproximativ 500.000 de locuri de muncă în țară. Uzinele pe care Coca Cola le-a inaugurat în ultimii ani în China, înfloritoare, au contribuit la angajarea mai multor oameni decât a fost estimat inițial.

b#%l!^+a?

CONCLUZII

“Investițiile străine directe”, o noțiune complexă care presupune o abordare cuprinzătoare, constituie punctul central al lucrării, punct către care converg toate eforturile depuse pe parcursul celor trei capitole din structură.

Dintre formele investiționale existente, cele mai benefice pentru o economie sunt investițiile străine directe și tocmai de aceea lucrarea se axează pe acestea.

În unele situații, atunci când resursele interne sunt insuficiente, investițiile străine directe au rolul mobilizator, dinamizator, fără de care o economie rămâne în stare amorfă sau latentă.

ISD reprezintă un element important al dezvoltării economiei oricărei țări și a funcționării acesteia pe principiile economiei de piață. Ele au o importanță mare pentru consolidarea economiei țărilor în tranziție și integrarea acestei categorii de țări în economia mondială.

Societățile transnaționale reprezintă surse principale de capital, tehnologie și acces pe piață pentru aproape fiecare țară. Principala modalitate de expansiune a corporațiilor transnaționale, în varii domenii de activitate, a fost și a rămas investiția străină directă.

Promotorii principali ai investițiilor străine directe sunt statele dezvoltate și societățile transnaționale care își au originea acolo. Societățile transnaționale au avut un rol deosebit de activ în creșterea volumului investițiilor externe directe și alcătuirea arhitecturii economiei globale de astăzi.

În ultimii ani deschiderea economică a multor state în dezvoltare, le-a inclus ca o puternică piață potențială în rândul locațiilor investiționale avute în vedere de comunitatea internațională de afaceri, de corporațiile transnaționale.

Deschiderea către exterior a oferit posibilitatea Chinei de a se integra în economia mondială, permițându-i să stabilească relații economice reciproc avantajoase cu alte economii dezvoltate. Reformele economice adoptate de-a lungul anilor au jucat un rol important la creșterea PIB-ului Chinei, acest stat transformându-se pe parcursul a trei decenii, dintr-o țară săracă, fără un rol important în economia mondială, în a treia putere economică, după SUA și Japonia.

Investițiile străine directe ale Coca Cola în China au devenit un vehicul pentru calitate și modernizarea standardelor în întreaga industrie, și, în general, în toată țara-gazdă. Coca-Cola, în special, a stimulat spiritul antreprenorial local, în sectorul distribuției.

Coca-Cola a servit ca un model în tranziția de la un sistem de distribuție de comandă dominat de întreprinderi de stat la distribuirea în proprietate privată.

Sistemul Coca-Cola este văzut ca un grup de întreprinderi care au profunde efecte economice în China.

Studiul de caz întocmit evidențiază faptul că ISD furnizează acces la piețe, că ele stimulează concurența, conduc la creșterea productivității și competitivității furnizorilor locali. ISD totodată furnizează capital și tehnologie, introduc noi stiluri manageriale, o nouă cultură a muncii.

Cu ajutorul ISD, are loc procesul de modernizare a economiilor naționale, în special a celor în tranziție, prin implementarea tehnologiilor avansate, know-how-urilor, utilajului cel mai performant, noilor standarde de calitate, prin trecerea la un tip superior de creștere economică și specializare internațională. b#%l!^+a?

Bibliografie

SURSE TEORETICE – CĂRȚI TIPĂRITE

A.Maziliu, Transnaționalele și competitivitatea. O perspectivă est-europeană, Editura Economică, București, 1999

Alexandra Horobeț, Managementul riscului în investițiile internaționale, Editura All Beck, București, 2005

Daniela Liusnea, China – tara cu cel mai rapid ritm de crestere din lume, Institutul de Economie Mondiala, Bucuresti, 2004

Gheorghe Postelnicu, Cătălin Postelnicu, Globalizarea economiei, Editura Economică, București, 2000

E.Anghel, Investițiile străine directe din România, Editura Expert, București, 2002

Min Zhao, External Liberalization and the Evolution of China’s Exchange System: an Empirical Approach, The World Bank Beijing Office, 2006

Mirela Rusu, Investițiile Străine Directe, Editura Paideia, București

Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984

Documente :

BNR, Investițiile străine directe, în site internet http://www.bnro.ro/Investitiile-straine-directe-3174.aspx

International Monetary Fund, Foreign Direct Investment Trends and Statistics, în http://www.imf.org/external/np/sta/fdi/eng/2003/102803.pdf

UNCTAD, Raport Global al Investițiilor, 2008, http://www.miepo.md/public/files/Publicatii/WIR08_unctad_rev_3__web.pdf

UNCTAD, “Foreign Direct Investment reached new record in 2007”, http://www.unctad.org/Templates/webflyer.asp?docid=9439&intItemID=1528&lang=1

UNCTAD, Comunicat de presă, 2008, http://www.onuinfo.ro/download/080926_085922_66.pdf

Organization for International Investment, Foreign direct investments in the Unites States, în site internet http://www.ofii.org/docs/FDI_2009.pdf

UNCTAD, World Investment Report 2013, Transnational Corporations, and the Infrastructure Challenge, p.17, http://www.unctad.org/en/docs/wir2013_en.pdf

UNCTAD, ”World investment prospects survey 2013-2015”, în site internet http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/webdiaeia2013d9_en.pdf

Guoqiang Long, ” China policy on FDI, Review and Evaluation”, în site internet http://www.cgdev.org/sites/default/files/9780881323818-Ch12.pdf

World Tourism Organization, ” China into WTO, Past present and future”, în site internet https://www.wto.org/english/thewto_e/acc_e/s7lu_e.pdf

OECD, ”Investment decisions”, în site internet http://www.oecd.org/daf/inv/FDI%20in%20figures.pdf b#%l!^+a?

Galina Hale, ” Are there Productivity Spillovers from Foreign Direct Investment in China?”, în site internet http://www.frbsf.org/economic-research/files/wp06-13bk.pdf

Arvinder Singh, „China in World Economy, Comparisons between China and India”, Vol.13, Nr.3, 2013, p.72, http://en.iwep.org.cn/download/upload_files/lypk4ja1m2bixn45lmiyhrub20090324130658.pdf

World Trade Organization, International Trade Statistics 2013, WTO Publications, Geneva, 2013, p.18, http://www.wto.org/english/res_e/statis_e/its2013_e/its2013_e.pdf

ARTICOLE ON-LINE

***, “WTO successfully concludes negociations on China’s entry”, 17.09.2001, în site internet World Trade Organization http://www.wto.org/english/news_e/pres01_e/pr243_e.htm

***, Foreign Direct Investment forecast”, în site internet http://www.tradingeconomics.com/china/foreign-direct-investment/forecast

***, ” China 2011 FDI stutters to record $116 bln”, în site internet http://www.reuters.com/article/2012/01/18/china-economy-investment-idUSL3E8CI0E620120118

***, ” China Foreign Direct Investment”, în site internet http://www.tradingeconomics.com/china/foreign-direct-investment

***, ” FDI inflows into China”, în site internet http://www.chinability.com/FDI.htm

***, ” Foreign Direct Investment in China Rebounds 5.3% in 2013”, în site internet http://www.industryweek.com/finance/foreign-direct-investment-china-rebounds-53-2013

***, ” Investitii straine record in China”, în site internet http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-01-22/investitii-straine-record-in-china.html

.R. WU, ” Foreign Investment in China Fell 2.6% in 2009”, în site internet http://www.wsj.com/articles/SB10001424052748704281204575003894205945702

Alina Vasilescu, ” Investițiile străine directe în China – în creștere cu peste 12%”, în site internet http://www.bursa.ro/investitiile-straine-directe-in-china-in-crestere-cu-peste-12-procente-16333&s=print&sr=articol&id_articol=16333.html

Craig K. Elwell, Marc Labonte, Wazne, M. Morrison, „CRS Report for Congress. Is China a Threat to U.S. Economy?”, 23.01.2007, p.1, http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL33604.pdf

Deng Xiaoping, ” Foreign Direct Investment in China: Sources and Consequences”, în site internet http://www.nber.org/chapters/c8559.pdf

Edward M Graham, ” FDI in China, Effects on Growth and Economic Performance”, în site internet https://www.piie.com/publications/wp/01-3.pdf

Laura Giurca Vasilescu, “ISD sub efectul crizei”, în Tribuna Economică, Nr.14, site internet http://www.tribunaeconomica.ro/index.php?id_tip_categorie=1&&id_categ=11&id_revista=6782&id_nr_revista=177&mod=arhiva

Leonard K. Chen, Zihui Ma, ” China’s Outward Foreign Direct Investment”, în site internet http://www.nber.org/chapters/c10475.pdf

Li Yuefen, “Economic Implications of China’s Accession to the WTO”,China & world economy, Nr.2, 2003, pp.12-13, http://old.iwep.org.cn/wec/pdf/wec2003-2_liyuefen.pdf

Min Zhao, „External Liberalization and the Evolution of China’s Exchange System: an Empirical Approach”, The World Bank Beijing Office, mai 2006, pp.9-18, b#%l!^+a?

Planning , 1998, pp. 175-194, în site internet http://econpapers.repec.org/article/kapecopln/v_3a31_3ay_3a1998_3ai_3a2_3ap_3a175-194.htm

Radu Bostan, ” China bate SUA ca destinație pentru investițiile străine”, în site internet http://www.zf.ro/business-international/china-bate-sua-ca-destinatie-pentru-investitiile-straine-10257685

Shaukat Ali, Wei Guo, ” Determinants of FDI in China”, în site internet http://gbata.org/wp-content/uploads/2013/02/JGBAT_Vol1-2-p3.pdf

Silviu Bănilă, ” Țara care a ajuns pe primul loc în topul celor mai bune destinații pentru investiții străine directe în 2014”, în site internet http://www.gandul.info/financiar/tara-care-a-ajuns-pe-primul-loc-in-topul-celor-mai-bune-destinatii-pentru-investitii-straine-directe-in-2014-13794578

Theorore H. Moran , ” 2015 Outlook for FDI in the US: Two Key Sources of Growth Are China and Japan”, în site internet http://blogs.piie.com/realtime/?p=4739

Wanda Tseng, ”Foreig direct investments in China, some lessons from other countries”, în site internet https://www.imf.org/external/pubs/ft/pdp/2002/pdp03.pdf

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Bibliografie

SURSE TEORETICE – CĂRȚI TIPĂRITE

A.Maziliu, Transnaționalele și competitivitatea. O perspectivă est-europeană, Editura Economică, București, 1999

Alexandra Horobeț, Managementul riscului în investițiile internaționale, Editura All Beck, București, 2005

Daniela Liusnea, China – tara cu cel mai rapid ritm de crestere din lume, Institutul de Economie Mondiala, Bucuresti, 2004

Gheorghe Postelnicu, Cătălin Postelnicu, Globalizarea economiei, Editura Economică, București, 2000

E.Anghel, Investițiile străine directe din România, Editura Expert, București, 2002

Min Zhao, External Liberalization and the Evolution of China’s Exchange System: an Empirical Approach, The World Bank Beijing Office, 2006

Mirela Rusu, Investițiile Străine Directe, Editura Paideia, București

Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984