Rolul Investitiilor Straine Directe In Dezvoltarea Economica Regionala

Economie

Rolul Investitiilor Straine Directe In Dezvoltarea Economica Regionala

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE ABSOLVIRE

TEMA:

ROLUL INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICĂ REGIONALĂ

CUPRINS

INTRODUCERE

Considerații preliminare

Aspecte și delimitări teoretice

CAPITOLUL 1. INFLUENȚA INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ASUPRA DEZVOLTĂRII ECONOMICE REGIONALE

1.1. Implicații pozitive ale investițiilor străine directe la nivel macroeconomic

1.2. Implicații negative ale investițiilor străine directe asupra economiei

1.3. Indicele de transnaționalitate

CAPITOLUL 2. STADIILE DEZVOLTĂRII INVESTIȚIONALE ÎN CAZUL ȚĂRILOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE (UE – 27

2.1. Corelația PIB/loc. și NOI/loc. pentru statele membre UE

2.2. Decalaje între stadiile dezvoltării investiționale ale statelor membre UE

CAPITOLUL 3. RELAȚIA ÎNTRE INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ȘI PRINCIPALI INDICATORI MACROECONOMICI – ANALIZĂ COMPARATIVĂ PENTRU STATELE MEMBRE UE ( Studiu de caz

3.1. Analiza corelației dintre investițiile străine directe și creșterea economică

3.2. Analiza corelației dintre investițiile străine directe și deficitul/excedentul bugetar

3.3. Analiza corelației dintre investițiile străine directe și rata inflației

3.4. Cazul României

3.4.1. Analiza corelației dintre investițiile străine directe și creșterea economică

3.4.2. Impactul investițiilor străine directe asupra investițiilor de capital

CONCLUZII

PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

A. Considerații preliminare

În termeni de potențialitate investițiile străine directe susțin creșterea economică atât direct, în principal prin efectele pozitive generate la nivel microeconomic și reflectate asupra productivității, eficienței și competitivității activităților, cât și indirect prin intermediul efectelor de antrenare.

Contribuții pozitive directe asupra creșterii economice se înregistrează în principal în cazul investițiilor „pe teren gol” datorită creării de noi capacități de producție, locurilor de muncă suplimentare, apariției unui nou consumator și contribuabil. În cazul participării la privatizare, efectele pozitive apar în situația eficientizării activității agentului economic și creșterii competitivității, permițând supraviețuirea pe termen lung a întreprinderii privatizate.

Contribuțiile indirecte constau în principal în stimularea investițiilor interne întrucât producătorii autohtoni vor fi interesați în creșterea eficienței activității și îmbunătățirea calității output-urilor fie pentru a face față accentuării concurenței fie pentru a dobândi calitatea de furnizori ai companiilor străine.

În opinia noastră, impactul pozitiv potențial al investițiilor străine directe (ISD) asupra creșterii economice trebuie privit și prin prisma redistribuirii produsului intern brut (PIB) al țării de implantare în interesul societăților transnaționale (ST) investitoare. Astfel, pe fondul globalizării accentuate susținute de internaționalizarea și diversificarea producției, ST realizează în străinătate valori adăugate mai mari decât în țara de origine, ca urmare a costurilor de producție mai reduse. În acest sens, practica a demonstrat că firmele străine care investesc în Europa Centrală și de Est (CEE) urmăresc cu prioritate costurile reduse ale factorilor de producție în vederea creșterii eficienței. Drept urmare, la același preț de vânzare al produselor realizate, valoarea adăugată a producției realizate în străinătate include un profit mai mare decât cel obținut în țările de origine ale ST, astfel încât, prin ISD efectuate, aceste companii sunt un factor de redistribuire a PIB din țările gazdă.

B. Aspecte și delimitări teoretice

Într-un studiu publicat în anul 2000, Robert Lipsey a prezentat rezultatele unei analize de regresie care a urmărit creșterea economică a unei țări pe o perioadă de 5 ani, utilizând următorii indicatori economici:

rata investițiilor în PIB (INV);

fluxul de ISD ca procent din PIB (FDI);

rata de creștere a PIB/loc. în termeni reali (ROG);

nivelul școlarizării la începutul perioadei (SCH);

modificările în rata de ocupare a forței de muncă (PART);

modificările nivelului prețurilor țării analizate comparativ cu cele ale prețurilor mondiale (PR);

nivelul real al PIB/loc. comparativ cu cel înregistrat în SUA la începutul perioadei (RGDP/US).

Cercetătorul a utilizat ecuația:

ROG(t) = f[ROG(t-1), INV(t-1), FDI(t-1), SCH(t), PART(t), PR(t), RGDP/US(t)]

Concluziile cercetării au fost, în esență, următoarele:

Impactul fluxurilor de ISD receptate în anii anteriori asupra ratei de creștere economică este eluziv, în principal, datorită faptului că efectele investițiilor străine directe se împletesc cu cele ale altor factori de creștere economică.

Un impact semnificativ al investițiilor străine directe asupra creșterii economice s-a observat în cazul combinației ISD și școlarizarea forței de muncă.

Deși impactul ISD asupra creșterii economice este eluziv și dificil de cuantificat, practica a arătat că, în majoritatea cazurilor, există o relație pozitivă între stocul de investiții străine directe receptate și rata de creștere a PIB real, cu atât mai puternică cu cât ponderea stocului de ISD în PIB este mai mare. În general, specialiștii consideră că investițiile străine directe influențează în mod semnificativ creșterea economică a țării receptoare în situația în care valoarea acestui indicator depășește nivelul de 40%.

În cazul țărilor central și est europene corelația între stocul de investiții străine directe pe cap de locuitor, ca variabilă independentă, și PIB pe locuitor, ca variabilă dependentă, a fost analizată de Lazarjan G.B. în cadrul tezei sale de doctorat -„Investițiile de capital străin și rolul lor în trecerea către economia de piață în țări din Europa Centrală și de Est” (2005). Utilizând analiza de regresie, doctorandul a demonstrat că stocul de ISD a determinat cu doar 13% produsul intern brut pe cap de locuitor la nivelul anului 1996 spre deosebire de anul 2002, când coeficientul de determinare a crescut la 61%. Concluzia cercetătorului a fost aceea că odată ce investițiile străine directe atrase în economiile din CEE au început să se acumuleze în stocuri semnificative, întreprinderile care au apărut ca rezultat al acestora au devenit locomotiva economiei, influențând pozitiv produsul intern brut al țării de implantare.

Potrivit specialiștilor în domeniu, pentru o țară dată, perioadele de creștere economică intensă sunt caracterizate prin atragerea unor fluxuri importante de investiții străine directe (Lipsey, 2000, pag.72). În același timp, investițiile (autohtone și străine) reprezintă un factor esențial al creșterii economice, modelele elaborate în acest sens (cel mai cunoscut fiind cel al lui R.F.Harrod) reflectând legătura funcțională reală dintre rata acumularii și ritmul de creștere a venitului național, mijlocită de coeficientul capitalului.

Așadar, există o relație bidirecțională între investițiile străine directe și creșterea economică care se datorează pe de o parte, impactului acestora asupra mediului economic din fiecare țară și pe de altă parte, influențelor pozitive pe care creșterea economică susținută și durabilă le are asupra fluxurilor de capital străin receptate.

Sub raport conceptual, această relație este exprimată sugestiv de conceptul de ciclu sau cale a dezvoltării investiționale (IDP –Investment Development Path) lansat de John Dunning (1993) plecând de la observația că firmele realizează investiții străine directe pentru a valorifica într-o manieră mai rentabilă „avantajele” proprii denumite avantaje de proprietate sau competitivitate. Constatând că deținerea acestor avantaje implică un nivel minimal de dezvoltare al țărilor sursă, John Dunning a analizat fluxurile de ISD sub raport dinamic, încercând să explice modificarea nivelului și structurii investițiilor străine directe receptate și generate de o țară, în funcție de nivelul de dezvoltare economică. În elaborarea acestui concept Dunning a plecat de la ipoteza că odată cu dezvoltarea economică, măsurată prin nivelul PIB/locuitor, o țară își modifică poziția investițională, dată de stocul net de ISD, calculat ca diferență între stocul de ISD de ieșire și stocul de ISD primite (Buckley și Castro, 1998, pag.2).

Pe măsura dezvoltării unei țări, are loc și o modificare a condițiilor oferite firmelor locale și străine, cu implicații directe asupra fluxurilor de investiții străine directe (Duran și Ubeda, 2001, pag.4). La rândul lor, ISD influențează structura economică și dezvoltarea unei țări. Așadar, există o interacțiune între cele două elemente. Guvernele pot influența și ele condițiile unei țări prin crearea unor bunuri publice, acționând asupra concurenței (Buckley și Casson 1998) și asupra avantajelor de proprietate ale firmelor locale și străine (Dunning 1998).

Potrivit acestei teorii (Dunning și Narula, 1994), țările parcurg cinci stadii de dezvoltare începând de la o fază inițială asociată preindustrializării și terminând cu stadiul final caracteristic celor mai dezvoltate țări.

În primul stadiu fluxurile de investiții străine directe de intrare și ieșire sunt aproape inexistente, deoarece piața locală are dimensiuni reduse, infrastructura nu este adecvată, forța de muncă este slab pregătită, iar cadrul legal este slab dezvoltat.

În stadiul al doilea țările dezvoltă anumite avantaje de localizare datorită ameliorării infrastructurii, a resurselor și creșterii dimensiunilor pieței interne. Drept urmare, se înregistrează o creștere a fluxurilor de investiții străine directe receptate, în special, în ramurile tradiționale ale industriei prelucrătoare și în cele intensive în forță de muncă, precum și în construcții, distribuție și comerț. În această etapă, asistăm la creșterea mai rapidă a stocului de ISD primite decât a PIB-ului.

Stadiul al treilea este caracterizat printr-o creștere mai puțin spectaculoasă a fluxurilor de ISD de intrare care sunt depășite de investițiile străine directe de ieșire, fiind specific numai acelor țări care au reușit să creeze un sistem juridic stabil și o infrastructură fizică și comercială satisfăcătoare. Drept urmare, pentru prima dată, se înregistrează o creștere a stocului net de ISD, deși, uneori, apar și valori negative. Această modificare a fluxurilor de investiții străine directe în favoarea ISD de ieșire se datorează avantajelor de proprietate ale agenților economici locali, avantaje care devin mai mult specifice firmei și mai puțin specifice țării. Astfel, firmele mai puternice vor deveni mai competitive și se vor angaja în investiții de valorificare a resurselor (în țări mai puțin dezvoltate) și de valorificare a activelor sau a piețelor (în țări mai dezvoltate). În acest stadiu, guvernul are un rol deosebit de important, întrucât poate sprijini firmele locale în procesul de generare a unor avantaje competitive și valorificare a acestora prin investiții străine directe (cazul Japoniei, prezentat de Ozawa și preluat de Dunning).

Stadiul al patrulea, caracterizat prin preponderența investițiilor străine directe de ieșire comparativ cu cele receptate, este specific numai acelor țări care au atins un anumit grad de maturitate economică. În acest stadiu, avantajele de localizare sunt date, în special, de factorii de producție creați, iar avantajele de proprietate ale firmei sunt, în cea mai mare parte, rezultatul organizării și coordonării activelor dispersate din punct de vedere geografic. Societățile transnaționale sunt din ce în ce mai înclinate spre internalizarea comerțului și a producției.

În stadiul cinci, stocul de investiții străine directe de ieșire și de intrare este foarte ridicat, poziția netă fiind aproape zero. Valorile negative alternează cu cele pozitive, în funcție de evoluția ratelor de schimb și fazele ciclului economic. În acest stadiu al ciclului dezvoltării investiționale, competitivitatea nu mai este reflectată fidel de mărimea absolută a PIB-ului, ci de poziția investițională netă (Dunning, 1993, pag.89). Astfel, în cazul țărilor dezvoltate nivelul de competitivitate al ijini firmele locale în procesul de generare a unor avantaje competitive și valorificare a acestora prin investiții străine directe (cazul Japoniei, prezentat de Ozawa și preluat de Dunning).

Stadiul al patrulea, caracterizat prin preponderența investițiilor străine directe de ieșire comparativ cu cele receptate, este specific numai acelor țări care au atins un anumit grad de maturitate economică. În acest stadiu, avantajele de localizare sunt date, în special, de factorii de producție creați, iar avantajele de proprietate ale firmei sunt, în cea mai mare parte, rezultatul organizării și coordonării activelor dispersate din punct de vedere geografic. Societățile transnaționale sunt din ce în ce mai înclinate spre internalizarea comerțului și a producției.

În stadiul cinci, stocul de investiții străine directe de ieșire și de intrare este foarte ridicat, poziția netă fiind aproape zero. Valorile negative alternează cu cele pozitive, în funcție de evoluția ratelor de schimb și fazele ciclului economic. În acest stadiu al ciclului dezvoltării investiționale, competitivitatea nu mai este reflectată fidel de mărimea absolută a PIB-ului, ci de poziția investițională netă (Dunning, 1993, pag.89). Astfel, în cazul țărilor dezvoltate nivelul de competitivitate al economiei este reflectat atât de ISD generate, cât și de investițiile străine directe receptate. Totuși, Porter a arătat că, o creștere prea accentuată a ISD primite ar putea constitui simptomul unui declin de competitivitate (Porter, 1992).

Așadar, potrivit acestei teorii, calea dezvoltării investiționale variază de la o țară la alta în funcție de nivelul de dezvoltare economică. Astfel, inițial predomină fluxurile de ISD de intrare îndreptate către industrii bazate pe resurse sau pe un nivel scăzut/mediu de cunoștințe. Ulterior, fluxurile de ISD de ieșire sunt preponderente, iar investițiile străine directe receptate se mută către industrii intensive în tehnologie de vârf și cunoștințe.

Desigur, conceptul de ciclu al dezvoltării investiționale are limitele lui, fapt recunoscut, de altfel, și de teoreticienii acestuia (Dunning 2005, Liang 2006) și confirmat de rezultatele studiului efectuat de UNCTAD (2006) pe un număr de 135 de țări aflate în diverse faze de dezvoltare economică (WIR 2006, pag.144-145). În cadrul acestei cercetării s-a urmărit evidențierea relației dintre nivelul de dezvoltare, măsurat prin indicatorul PIB/locuitor, și poziția investițională dată de nivelul indicatorului NOI/locuitor (investiția netă de ieșire pe locuitor calculată ca diferența între stocul de ISD de ieșire și stocul de ISD de intrare raportată la numărul de locuitori).

Rezultatele studiului au scos în evidență câteva neconcordanțe între teorie (IDP) și practică. În primul rând, țări cu nivele de dezvoltare economică similare au prezentat poziții investiționale diferite, fapt datorat, în principal, gradelor diferite de industrializare și politicilor guvernamentale aplicate. În al doilea rând, multe țări de origine ale unor mari societăți transnaționale (ca de exemplu China, India, Brazilia, Mexic, Africa de Sud și Turcia) sunt în stadii inițiale ale dezvoltării investiționale (stadiul 1 sau 2). În consecință, acestea au generat fluxuri de ISD de ieșire mai devreme decât ar fi trebuit conform teoriei ciclului dezvoltării investiționale.

Aceste evoluții evidențiază apariția unor modificări în relația dintre nivelul de dezvoltare economică și internaționalizarea producției, ce ar putea fi datorate impactului globalizării asupra economiilor și companiilor, în special, prin creșterea competitivității și oportunităților.

În plus, faptul că țări cu o tradiție industrială limitată (ca de exemplu Kuweit și Emiratele Arabe Unite) se află în stadiul trei al ciclului de dezvoltare investițională sugerează că avantajele competitive ar putea proveni și din alte surse decât cele specifice firmei (WIR 2006, pag.145).

CAPITOLUL 1. INFLUENȚA INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ASUPRA DEZVOLTĂRII ECONOMICE REGIONALE

Problematica influențelor investițiilor străine directe (ISD) asupra țării gazdă este nu numai delicată, dar și interpretabilă, datorită atât diversității efectelor posibile cât și potențialității generării de efecte benefice sau negative în funcție de caracteristicile fluxurilor de ISD și condițiile concrete existente în economia receptoare. Astfel, practica a demonstrat că țările dezvoltate, în calitate de principale receptoare de ISD, obțin beneficii semnificativ mai mari decât cele în curs de dezvoltare, ceea ce justifică rezerva specialiștilor în a judeca apriori caracterul negativ sau benefic al fluxurilor de investiții străine directe receptate de o anumită țară.

1.1. Implicații pozitive ale investițiilor străine directe la nivel macroeconomic

Din punct de vedere conceptual implicațiile pozitive la nivel macroeconomic se referă, în principal, la următoarele aspecte:

Susțin creșterea economică, fapt ce se realizează diferențiat funcție de forma pe care o îmbracă investiția străină directă. În cazul unei investiții „pe loc gol” creșterea economică se datorează creării unei noi capacități de producție, locurilor de muncă suplimentare, apariției unui nou consumator și plătitor de taxe. În cazul participării la privatizare, efectele pozitive apar în situația eficientizării activității agentului economic și creșterii competitivității acestuia, permițând supraviețuirea pe termen lung a întreprinderii privatizate.

Stimulează investițiile interne întrucât producătorii autohtoni vor fi interesați în creșterea eficienței activității și îmbunătățirea calității output-urilor fie pentru a face față concurenței datorate prezenței investitorilor străini în sectorul de activitate respectiv, fie pentru a dobândi calitatea de furnizori ai investitorului străin. În plus, firmele locale pot dobândi acces la canalele de distribuție ale investitorului străin, caz în care vor fi interesate în creșterea producției și a calității bunurilor realizate.

Sprijină restructurarea și privatizarea, aspect care prezintă o importanță deosebită în cazul statelor central și est europene, în special în cazul firmelor care necesită un volum mare de capital și capacitatea de a reorganiza și eficientiza activitatea. Astfel, investitorii străini pot contribui nu numai cu resursele financiare necesare privatizării, în măsura în care efectuează ulterior investiții în vederea eficientizării rapide a activității firmei.

Susțin creșterea investițiilor de capital, datorită accesului investitorilor străini la sursele externe de capital. În cazul în care piețele locale de capital nu dispun de resurse financiare pentru finanțarea unor proiecte importante, investițiile străine pot acoperi acest deficit deoarece reprezintă o sursă directă de capital străin. Astfel, pot avea efecte pozitive asupra balanței de plăți externe, prin finanțarea deficitului de cont curent.

Generează efecte pozitive asupra balanței comerciale, dacă investitorul direct produce prioritar pentru export sau în cazul producției destinate pieței interne care substituie importurile.

Susțin creșterea veniturilor la bugetul statului datorită apariției de noi contribuabili în economia țării gazdă. Chiar și în cazul în care se acordă anumite stimulente fiscale, veniturile bugetare cresc ca urmare a creșterii încasărilor din impozitele pe salarii.

1.2. Implicații negative ale investițiilor străine directe asupra economiei

Deși investițiile străine directe pot genera o serie de efecte pozitive la nivelul țării de implantare, nu este exclusă posibilitatea apariției unui impact negativ atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel sectorial.

O parte dintre aceste efecte negative sunt inerente și se manifestă, în general, pe termen scurt, apariția lor fiind strâns legată de implementarea investiției și/sau eficientizarea acesteia, ca de exemplu:

Creșterea importurilor, reflectată negativ asupra soldului balanței comerciale, se datorează importului de mașini și utilaje finanțat de investitorul străin, fără de care implementarea investiției nu ar fi posibilă. Pe termen lung, în măsura în care retehnologizarea activității se concretizează în creșterea productivității și competitivității, se poate înregistra o diminuare a deficitului comercial, în principal, atunci când investitorul străin este orientat preponderent către export sau substituirea importurilor.

Creșterea șomajului datorită restructurării întreprinderilor privatizate cu scopul eficientizării rapide a activității. Este evident că, în acest caz, se poate înregistra o reducere a numărului locurilor de muncă în întreprinderile privatizate. Pe termen lung, acest dezavantaj este nesemnificativ în situația în care întreprinderile restructurate beneficiază de creșterea eficienței și competitivității activității, caz în care, prin efecte de antrenare, pot genera noi locuri de muncă (prin dezvoltarea unor activități aflate în amonte sau în aval).

Impact negativ asupra bugetului datorat, pe de o parte, facilităților fiscale acordate investitorilor străini (politica de stimulente), facilități care au ca efect imediat reducerea veniturilor bugetare. Pe de altă parte, creșterea numărului șomerilor ca urmare a privatizării și restructurării întreprinderilor de stat generează cheltuieli suplimentare la buget, întrucât forța de muncă disponibilizată de sectoarele restructurate nu este imediat absorbită de activitățile aflate în dezvoltare. Pe termen lung, pe măsură ce investițiile realizate ajung la maturitate, se poate înregistra o creștere a veniturilor la bugetul statului datorită impozitelor și taxelor plătite de noii contribuabili (firme și salariați).

Pe lângă aceste efecte negative inerente pe termen scurt, ISD pot avea un impact negativ de durată, în special în acele țări care nu dispun de o politică economică clară și coerentă. De exemplu, într-o economie în care au efectuat investiții un număr de societăți transnaționale este foarte puțin probabil ca optimul fiecărei ST în parte să coincidă cu optimul economiei țării receptoare și, mai ales, ca rezultanta acestor decizii luate de societăți diverse, din domenii diverse, să corespundă optimului de ansamblu al economiei țării gazdă. În aceste condiții, chiar dacă toți actorii implicați ar fi de bună credință, în lipsa unei politici economice clare, țara în cauză se poate confrunta cu distorsiuni economice datorate acțiunii investitorilor străini. O altă situație posibilă este cea a investitorului străin care achiziționează o poziție de monopol, ceea ce îi va oferi acestuia avantaje sub forma câștigurilor suplimentare, dar va genera efecte sociale și economice mai negative decât cele înregistrate în cazul monopolurilor de stat. Dacă această poziție de monopol este completată de existența unor măsuri protecționiste, atunci efectele negative (sociale, economice, asupra mediului etc.) se amplifică (Bonciu&Dinu, 2002, p.58,59).

În acest sens, studiile efectuate arată că, urmare a lipsei sau slăbiciunilor politicilor din domeniul angajării, concurenței, falimentului etc., autoritățile din majoritatea țărilor central și est europene au încercat să obțină de la investitorii străini angajamente suplimentare cu privire la viitorul investiției și numărul de salariați (Hunya&Kalotay, 2000, p.60). Cu toate acestea, practica a demonstrat că nu toate angajamentele asumate au fost onorate, existând situații în care investitorii străini nu au respectat contractele încheiate cu autoritățile naționale/locale, ceea ce a generat efecte sociale și economice negative.

În concluzie, impactul investițiilor străine directe asupra economiei țării gazdă este diferit de la o țară la alta, în funcție de condițiile concrete existente la nivel economic, social și politic și de gradul de pătrundere a capitalului străin.

Plecând de la această idee, în continuare, vom evidenția implicarea capitalului străin în economiile central și est europene având în vedere nivelul indicelui de transnaționalitate.

1.3. Indicele de transnaționalitate

Indicatorul care reflectă cel mai bine implicarea capitalului străin în economia țării gazdă este indicele de transnaționalitate, calculat de UNCTAD ca medie aritmetică simplă a valorilor înregistrate de următorii indicatori:

ponderea stocului de ISD în PIB;

fluxurile anuale de ISD ca procentaj din FBCF;

valoarea adăugată a filialelor străine ca pondere în PIB;

ponderea angajaților filialelor străine în populația ocupată.

Datele empirice cu privire la valorile indicelui de transnaționalitate pentru țările central și est europene în anul 2004 comparativ cu 1999 evidențiază decalajele accentuate existente sub raportul gradului de implicare a investițiilor străine directe în statele central și est europene (fig.1).

Figura 1. Indicele de transnaționalitate, 2004 față de 1999

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2002 și 2007 (p.13)

Astfel, la nivelul anului 1999, pe primele poziții se situează Ungaria (27,6) și Estonia (23,2), state care au demarat procesul de privatizare încă din anul 1989, în timp ce România ocupă locul 6 (9,4), fiind devansată de majoritatea țărilor analizate, cu excepția Slovaciei și Sloveniei.

În anul 2004, față de 1999, se remarcă o creștere semnificativă a nivelului indicelui de transnaționalitate în cazul Slovaciei (cu 28,3), Estoniei (cu 23,8) și Bulgariei (cu 14,3), concomitent cu îmbunătățirea situației și în celelalte țări din Europa Centrală și de Est (ECE).

Aceste evoluții s-au reflectat în modificarea ierarhiei, astfel încât pe primele locuri se situează Estonia, Slovacia, Ungaria și Bulgaria, urmate la mică distanță de Cehia, în timp ce România (22,5), Polonia (22,0) și Slovenia (19,0) ocupă ultimele poziții.

Așadar, la nivelul anului 2004, cu excepția României, Poloniei și Sloveniei, țările central și est europene analizate se înscriu în categoria statelor „câștigătoare”, beneficiind de o implicare semnificativă a capitalului străin în economie, fluxurile de ISD receptate reflectându-se semnificativ asupra produsului intern brut (PIB), formării brute a capitalului fix (FBCF), valorii adăugate și ocupării forței de muncă.

Drept urmare, pentru o mai bună fundamentare a rolului ISD în atingerea țintelor de convergență nominală vom grupa cele opt state din ECE supuse analizei în două categorii, și anume:

țări care au beneficiat de implicarea semnificativă a ISD în economie, respectiv Estonia, Ungaria, Slovacia, Cehia și Bulgaria (ISDS);

țări în care implicarea capitalului străin în economie a fost relativ redusă, respectiv Polonia, Slovenia și România (ISDNS)

CAPITOLUL 2. STADIILE DEZVOLTĂRII INVESTIȚIONALE ÎN CAZUL ȚĂRILOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE (UE – 27)

Prin contribuțiile pozitive mai sus menționate, investițiile străine directe susțin îmbunătățirea standardului de viață. În esență, standardul de viață crește prin reducerea prețurilor bunurilor și serviciilor ca urmare a accentuării concurenței prin pătrunderea pe piață a noi firme. Astfel, consumatorii locali vor beneficia nu numai de prețuri mai reduse la majoritatea produselor și serviciilor, dar și de o gamă mai diversificată de produse, pe măsură ce firmele străine intră în țara gazdă.

2.1. Corelația PIB/loc. și NOI/loc. pentru statele membre UE

Cu scopul de a evidenția decalajele existente la nivel regional (UE-27), în continuare, vom prezenta stadiile dezvoltării investiționale în cazul statelor actuale membre ale Uniunii Europene, analizând PIB/locuitor și NOI/locuitor la nivelul anului 2005 (tab.1), având în vedere „pragurile” (nivelul PIB/loc.) stabilite pentru delimitarea stadiilor IDP potrivit UNCTAD, și anume: 2500 USD (între stadiul 1 și 2), 10000 USD (între stadiul 2 și 3), 25000 USD (între stadiul 2 și 4) și 36000 USD (între stadiul 4 și 5).

Tabelul 1. Corelația PIB/loc. și NOI/loc. pentru statele membre UE

Sursa: calcule proprii în baza datelor statistice preluate de la UNCTAD și World Bank

Se remarcă faptul că țări cu nivele similare de dezvoltare prezintă valori ale investiției nete de ieșire pe locuitor foarte diferite. De exemplu, Franța și Belgia caracterizate de un PIB/loc. situat la nivelul de aproximativ 34.800 USD înregistrează valori ale indicatorului NOI/loc. de 4.155 USD și respectiv (- 431) USD. Un decalaj foarte accentuat sub raportul investiției nete de ieșire pe locuitor apare și în cazul țărilor aflate în stadiul 5 al ciclului dezvoltării investiționale, respectiv Danemarca și Irlanda care înregistrează un PIB/loc. de circa 47.000 USD în timp ce nivelul NOI/loc. este de 3.040 USD față de (-22.751) USD.

De asemenea, țări aflate în stadiul cinci al ciclului dezvoltării investiționale, caracterizat prin nivele ale indicatorului NOI/loc. care tind spre zero, prezintă valori profund negative ale investiției nete de ieșire pe locuitor. Astfel, Luxemburg, țara cu cel mai înalt nivel de dezvoltare economică din UE (cca. 74.000 USD/loc.) este receptor net de ISD, înregistrând un nivel al NOI/loc. de (-46.437) USD. O situație similară se constată și în cazul Irlandei, țară cu un nivel de dezvoltare foarte ridicat ( PIB/loc. este de 47.322 USD), dar care prezintă o valoare negativă a investiției nete de ieșire pe locuitor ( -22.751 USD). În opinia noastră, aceste evoluții sugerează fie un declin de competitivitate fie faptul că avantajele competitive ale acestor țări nu sunt în mod obligatoriu specifice firmei, fiind generate, mai degrabă, de factori provenind din alte surse.

2.2. Decalaje între stadiile dezvoltării investiționale ale statelor membre UE

La nivelul Uniunii Europene se înregistrează decalaje profunde între stadiile dezvoltării investiționale ale statelor membre (fig.2.).

Majoritatea țărilor noi membre ale Uniunii Europene se află în stadiul doi al ciclului dezvoltării investiționale, cu excepția Estoniei, Cehiei, Ungariei și Sloveniei care se găsesc în stadiul trei. De asemenea, se remarcă faptul că, indiferent de stadiul în care se află, statele central și est europene sunt receptoare nete de ISD, ceea ce dovedește că firmele locale nu sunt suficient de competitive pentru a se angaja în investiții semnificative de valorificare a resurselor și/sau a activelor în afara granițelor naționale.

Comparativ, majoritatea țărilor dezvoltate din UE, aflate în stadiile patru și cinci, sunt generatoare nete de investiții străine directe, stocul de ISD de ieșire fiind mai mare decât cel de intrare, ceea ce demonstrează că firmele locale puternic competitive preferă să exploateze avantajele pe care le dețin prin internaționalizarea producției.

Figura 2. Stadiile IDP pentru țările din Uniunea Europeană

Notă: nu apare în reprezentarea grafică statul Luxemburg

Așadar, există diferențe accentuate nu numai la nivelul Uniunii Europene dar și între statele central și est europene, datorate volumului și structurii fluxurilor de investiții străine directe atrase. Astfel, intrările masive de capital străin au susținut restructurarea economică și dezvoltarea unor state precum Estonia, Cehia, Ungaria și Slovenia.

Pe măsura dezvoltării lor s-au modificat și condițiile oferite investitorilor străini cu impact pozitiv asupra intrărilor de capital străin, ceea ce explică pozițiile deținute de aceste state ca principale receptoare nete din Europa Centrală și de Est (valori negative foarte ridicate ale indicatorului NOI/loc.). La polul opus se situează România și Bulgaria care, datorită nivelelor relativ reduse de ISD receptate, au înregistrat un ritm de dezvoltare semnificativ mai scăzut, astfel încât avantajele lor de localizare sunt specifice stadiului doi al IDP.

În acest context, potrivit teoriei ciclului dezvoltării investiționale, structura fluxurilor de investiții străine directe receptate de statele din CEE este diferențiată, în sensul că, în țările aflate în stadiul doi capitalul străin este îndreptat preponderent către ramurile intensive în forță de muncă și/sau resurse naturale, în timp ce, în țările situate pe o poziție superioară (stadiul 3) investitorii străini se orientează către domeniile intensive în tehnologie de vârf și cunoștințe.

În consecință, decalajele inițiale existente sub raportul volumului ISD atrase s-au reflectat asupra nivelului de dezvoltare al țărilor central și est europene care a influențat, la rândul lui, volumul și structura intrărilor de capital străin.

CAPITOLUL 3. RELAȚIA ÎNTRE INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ȘI PRINCIPALI INDICATORI MACROECONOMICI – ANALIZĂ COMPARATIVĂ PENTRU STATELE MEMBRE UE

Plecând de la efectele potențiale ale ISD asupra economiilor de implantare, anterior prezentate, în continuare, ne propunem să prezentăm câteva analize comparative care urmăresc evidențierea rolului investițiilor străine directe în atingerea țintelor de convergență. În acest sens, vom analiza evoluția unor indicatori economici reprezentativi, respectiv rata de creștere a PIB real, soldul bugetar și rata inflației, pentru perioada 2000-2007, în strânsă corelație cu nivelul de implicare al ISD în economia gazdă.

3.1. Analiza corelației dintre investițiile străine directe și creșterea economică

Relația bidirecțională dintre investițiile străine directe și creșterea economică se datorează pe de o parte, impactului acestora asupra mediului economic din fiecare țară și pe de altă parte, influențelor pozitive pe care creșterea economică susținută și durabilă le are asupra fluxurilor de capital străin receptate.

Vom analiza doi indicatori macroeconomici specifici, respectiv ponderea stocului de ISD în PIB, reflectă contribuția stocului de ISD atrase în anii anteriori la rezultatele macroeconomice obținute în perioada următoare, și rata de creștere a PIB real, reflectă creșterea economică (tab.2.).

Tabelul 2. Ponderea stocului de ISD în PIB și rata de creștere a PIB real (procente)

Sursa: raportările statistice UNCTAD (WIR 2006) și EUROSTAT

Datele empirice cu privire la țările din Uniunea Europeană (tab.2) permit evidențierea unor tendințe principale în evoluția acestora începând cu anul 2000, și anume:

O parte dintre țările europene, în special economiile dezvoltate, au înregistrat ritmuri moderate de creștere economică (ritm mediu anual situat sub nivelul de 4%), în timp ce majoritatea statelor central și est europene au cunoscut o creștere economică accentuată (ritmuri medii anuale înalte, peste 4%).

În unele state europene investițiile străine atrase au contribuit semnificativ la creșterea economică a țării gazdă (ponderea stocului de ISD în PIB depășește nivelul de 40%), în timp ce în altele influența ISD asupra creșterii economice a fost relativ scăzută (valoarea indicatorului se situează sub nivelul de 40%).

Corelând aceste tendințe putem grupa statele supuse analizei, funcție de criteriile menționate, în patru mari categorii (tab.3.).

Tabelul 3. Relația ISD-Creștere economică pentru statele UE

Evoluția celor trei țări din grupa 1 evidențiază cel mai bine relația bidirecțională existentă între ISD receptate și creșterea economică a țării de implantare. În cadrul acestei grupe se detașează Irlanda și Estonia, țări în care intrările semnificative de investiții străine, dețin o pondere în PIB de peste 90%, au generat accentuarea creșterii economice cu influențe pozitive asupra fluxurilor de ISD atrase.

Ca exemplu, începând cu anul 2000, când ISD receptate s-au acumulat în stocuri semnificative, Estonia a înregistrat ritmuri de creștere înalte, resspectiv peste 7%. În același timp, economia în creștere a atras fluxuri mai mari de capital străin, astfel încât, la nivelul anului 2005 stocul de ISD atrase reprezintă peste 90% din PIB. Încetinirea ritmului de creștere economică în perioada 2001-2003 s-a datorat în cea mai mare parte declinului economic înregistrat la nivel mondial (creșterea prețului țițeiului, scăderea volumului investițiilor, atacurile teroriste din septembrie 2001 asupra SUA etc.).

O evoluție similară, dar la scară mai redusă, au înregistrat Irlanda și Ungaria, țări în care fluxurile de ISD acumulate în stocuri semnificative au generat efecte de antrenare, accelerând, astfel, procesul de creștere economică, cu influențe benefice asupra intrărilor de capital străin.

În cadrul statelor din grupa 2 se remarcă Cehia unde creșterea economică, deși mai modestă, a fost susținută de investiții străine, generând, la rândul ei atragerea unor fluxuri sporite de ISD.

România se situeaza în rândul țărilor din grupa 3 întrucât, deși a cunoscut ritmuri înalte de creștere economică (ritmul mediu anual de creștere a PIB a fost de circa 6%), aceasta nu a fost susținută în aceeași măsură de investiții străine directe. La nivelul anului 2005, ponderea stocului de investiții străine directe în PIB reprezenta 24,2% , valoare situată sub media europeană UE-25 (31,7%) și semnificativ mai mică decât cea înregistrată în unele dintre țările noi membre UE (ca de exemplu Estonia, Ungaria și Cehia).

De remarcat faptul că în grupa 4 se regăsesc cu precădere economiile dezvoltate din Uniunea Europeană, state care, așa cum am arătat anterior, se află în stadiile superioare ale dezvoltării investiționale caracterizate prin aceea că fluxurile de ISD de ieșire sunt preponderente (stocul de ieșire depășește stocul de intrare) ca urmare a nivelului foarte ridicat al competitivității firmelor locale. În consecință, creșterea economică în aceste state este una de ordin intensiv bazată pe avantajele competitive și pe investițiile firmelor autohtone. Aceasta nu exclude, desigur, contribuția investițiilor străine care poate fi semnificativă (Olanda și Suedia) sau mai puțin semnificativă, cum ar fi cazul Franței, Germaniei, Italiei și Marii Britanii.

În consecință, în contextul globalizării și al integrării economice concretizate, în principal, în internaționalizarea producției, investițiile străine susțin creșterea economică, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de condițiile concrete existente în fiecare țară. În acest sens, cel mai bun exemplu îl constituie economiile central și est europene care, în esență, pot fi încadrate în două categorii – economii în care s-a atins masa critică de capital străin capabilă să genereze efecte de antrenare accelerând, astfel, procesul de creștere economică (ca de exemplu Estonia, Ungaria și Cehia); economii în care ritmurile înalte de creștere economică nu au fost susținute în aceeași măsura, semnificativă, de investiții străine (ca de exemplu România, Slovacia și Slovenia).

3.2. Analiza corelației dintre investițiile străine directe și deficitul/excedentul bugetar

Un alt efect agregat al investițiilor străine directe este cel asupra bugetului, impact ce se poate manifesta atât sub forma unor contribuții pozitive, cât și negative. În esență, specialiștii consideră că într-o primă fază impactul asupra bugetului este negativ pentru ca ulterior, odată cu dezvoltarea activităților și crearea de noi locuri de muncă, acesta să devină pozitiv.

Așadar, ca și în cazul celorlalte efecte agregate, efectul net al investițiilor străine directe asupra bugetului este dificil de cuantificat, depinzând în bună măsură de condițiile concrete existente în țara gazdă și, în special, de politicile guvernamentale practicate.

Similar analizei anterioare, în continuare, ne propunem să analizăm evoluția soldului bugetar pentru țările central și est europene grupate în funcție de gradul de implicare al ISD în economie, cu scopul de a evidenția corelația existentă între cele două variabile.

În acest sens, vom urmări datele empirice privitoare la excedentul/deficitul bugetar exprimat ca pondere în PIB pentru perioada 2000-2007 (tab.4).

Tabelul 4. Evoluția soldului bugetar în perioada 2000-2007 (% în PIB)

* – calculat în baza valorii pentru anul 2001

Sursa: raportările statistice EUROSTAT

Datele de mai sus evidențiază următoarele tendințe în evoluția soldului bugetar pentru țările analizate:

Pe fondul unui trend divergent, deficitul bugetar s-a redus în 2007 față de anul 2000 în Cehia, Polonia, România, Slovenia și Slovacia, în timp ce în Bulgaria se înregistrează o creștere semnificativă a excedentului bugetar. O evoluție spectaculoasă se remarcă în cazul Estoniei care trece de la deficit bugetar în anul 2000 la excedent bugetar la nivelul anului 2007.

Ungaria este singura țară din CEE care a avut o evoluție negativă, concretizată în adâncirea deficitului bugetar de la 2,9% din PIB, în anul 2000, la 5,5% din PIB în 2007, remarcându-se perioada 2002-2006 când nivelurile înregistrate au fost comparativ mai mari, respectiv între 6,5% și 9,2%.

Corelând aceste tendințe cu datele privind implicarea investițiilor străine directe în economie se desprind trei grupe de state central și est europene (tab.5).

Tabelul 5.Relația ISD – DEFICIT/EXCEDENT BUGETAR pentru țările din CEE

Trebuie să subliniem că nu avem pretenția de a stabili efectul net al intrărilor de ISD asupra bugetului țării gazdă dată fiind marea diversitate a factorilor care influențează soldul exercițiului bugetar.

Ca exemplu, în cazul țărilor central și est europene care au aderat la UE în 2004 efortul bugetar a crescut semnificativ datorită respectării obligațiilor ce decurg din calitatea de membru, respectiv aceea de a contribui la formarea bugetului european. În același timp, țările din ECE noi membre, cât și cele candidate la aderare, au beneficiat de sume importante de la bugetul Uniunii Europene pentru dezvoltarea unor proiecte care s-au realizat cu co-finanțare de la bugetele de stat. De asemenea, rezultatul exercițiului bugetar este influențat și de factori conjuncturali.

În acest sens, cel mai bun exemplu îl constituie chiar România care a suportat o presiune suplimentară asupra bugetului datorită, de exemplu, inundațiilor din ultimii ani. În consecință, există o multitudine de factori care pot influența într-un sens sau altul rezultatul exercițiului bugetar.

Cu toate acestea, datele prezentate demonstrează că odată cu atingerea maturității investițiilor străine directe realizate în statele central și est europene supuse analizei, impactul net asupra bugetului a fost pozitiv și, în unele cazuri, chiar semnificativ, cel mai bun exemplu în acest sens fiind reprezentat de Estonia și Bulgaria.

Apreciem că Ungaria reprezintă un caz particular, adâncirea deficitului bugetar, cu precădere în perioada 2002-2006, fiind datorată în principal politicilor practicate, axate pe o creștere nesustenabilă a cheltuielilor bugetare.

3.3. Analiza corelației dintre investițiile străine directe și rata inflației

Unul dintre cele mai importante efecte ale ISD, resimțit direct de către consumatorii locali, îl reprezintă reducerea prețurilor bunurilor și serviciilor cu impact pozitiv asupra standardului de viață al populației autohtone. Prin pătrunderea în economia locală a firmelor străine prețurile scad, ca urmare a accentuării concurenței .

Desigur, în situația în care investitorul străin reușește să acapareze piața și să dețină o poziție de monopol, efectele sociale și economice sunt negative datorită creșterii prețului bunului sau serviciului respectiv în vederea obținerii unor câștiguri suplimentare.

Exceptând aceste situații extreme, favorizate de cele mai multe ori de slăbiciunile politicilor din domeniul concurenței sau de existența corupției, în general, impactul ISD asupra reducerii prețurilor bunurilor și serviciilor în țara gazdă este semnificativ. În acest sens, studiile efectuate cu privire la țările din ECE au evidențiat faptul că, în aproape toate cazurile cercetate, consumatorii locali au ajuns să beneficieze de prețuri mai mici la produse sau de o mai mare diversitate a acestora, pe măsură ce firmele străine au pătruns în țara respectivă, întrucât majoritatea ST care au investit în această regiune au urmărit, cu preponderență, pătrunderea pe piețele locale pentru a-și vinde produsele.

Exemple în acest sens sunt nenumărate, existând o multitudine de mari ST din diverse domenii de activitate care și-au deschis filiale atât în ECE, cât și în țările în curs de dezvoltare din America de Sud sau Asia (Metro, Carrefour, McDonald’s, Citibank, Vodafone, majoritatea producătorilor de autoturisme etc.). În această situație, principalele efecte pozitive sunt legate de reducerea prețurilor bunurilor și serviciilor, resimțită de consumatorii locali, și, într-o măsură mai redusă, cele care se răsfrâng asupra forței de muncă autohtone (crearea de noi locuri de muncă, creșterea remunerării și pregătirii personalului angajat în aceste activități).

Pentru a evidenția corelația existentă între intrările de capital străin și rata inflației, vom analiza evoluția prețurilor bunurilor și serviciilor în cele 8 state care au aderat la UE în 2004 (UE-8), precum și în România și Bulgaria, pentru perioada cuprinsă între anul 2000 și anul anterior integrării în Uniunea Europeană (2003 pentru UE-8, respectiv 2006 în cazul României și Bulgariei).

Am recurs la această abordare pentru a diminua, pe cât posibil, influențele celorlalți factori asupra indicelui prețurilor de consum (IPC), influențe datorate particularităților statelor analizate. În primul rând, schimbările revoluționare din perioada 1989-1990 au generat în această regiune crize economice fără precedent urmate de accentuarea inflației, care a avut durate și intensități diferite de la o țară la alta. Cu toate acestea, la nivelul anului 2000, în toate statele supuse analizei fenomenul inflaționist era ținut sub control. În al doilea rând, odată cu integrarea europeană, indicele prețurilor de consum mediu al UE-8 a înregistrat o explozie, rata inflației crescând semnificativ în majoritatea noilor țări membre (în medie de la 2,8% la 4,3%). Creșteri accelerate ale ratei inflației au fost înregistrate în Estonia (de la 3% în 2004 la 6,7% în 2007), Lituania (de la 1,2% la 5,8%) și Ungaria (de la 6,8% la 7,9%) datorită, în principal, următoarelor cauze: alinierea prețurilor la unele bunuri de consum și servicii, creșterea taxelor și impozitelor impusă de calitatea de membru a UE și efectul Ballassa-Samuleson.

Din analiza datelor empirice referitoare la evoluția ratei inflației, măsurată prin IPC, se remarcă tendința pozitivă, deși pe un trend divergent în cazul Bulgariei, înregistrată la nivelul tuturor statelor central și est europene vizate (fig.3.).

Figura 3. Evoluția ratei medii a inflației în CEE, 2000-2006 (procente)

Sursa: Eurostat

Așadar, față de anul 2000, în anul 2003 pentru UE-8 și respectiv 2006 pentru România și Bulgaria, s-a înregistrat o reducere a prețurilor bunurilor de consum. Desigur, această evoluție favorabilă nu se datorează numai pătrunderii firmelor străine pe piețele locale, ci acțiunii conjugate a unei multitudini de factori. Cu toate acestea, prin accentuarea concurenței, investițiile străine directe atrase în statele central și est europene au contribuit la reducerea prețurilor bunurilor și serviciilor, cu efecte benefice la nivelul consumatorilor locali al căror standard de viață s-a îmbunătățit.

3.4. Cazul României

Vom începe acest demers prin a sublinia faptul că, în perioada preaderării la Uniunea Europeană, perioadă caracterizată de stabilitate macroeconomică și îmbunătățirea cadrului legislativ și instituțional reflectate în creșterea potențialului României de atragere a investitorilor străini, se remarcă câteva evoluții favorabile sub aspectul dinamicii și structurii influxurilor de investiții străine directe.

În primul rând, începând cu anul 2001, intrările anuale de ISD s-au înscris pe un trend ascendent cu creșteri semnificative în ultimii trei ani premergători integrării europene când se înregistrează valori de peste cinci ori mai mari decât în 2001. Această tendință s-a menținut și după integrarea în Uniunea Europeană, fluxurile de ISD receptate atingând în anul 2007 un nivel record, respectiv 7.076 milioane euro, iar în primul semestru al anului 2008 se constată o dublare a intrărilor de capital străin (4.758 milioane euro) comparativ cu perioada aferentă a anului anterior (2.965 milioane euro). În măsura în care această evoluție pozitivă va continua, este de așteptat ca în anii următori România să acumuleze un stoc de ISD situat la nivelul de peste 40% din PIB, similar situației înregistrate în Bulgaria.

În al doilea rând, o parte din ce în ce mai mare a influxurilor de capital străin s-a îndreptat către dezvoltarea unor afaceri „pe teren gol”, ceea ce creează premisele creșterii impactului pozitiv la nivel economic și social. Apreciem că menținerea și accentuarea acestei tendințe va depinde, în bună măsură, de acțiunile factorilor de decizie în direcția dezvoltării clusterelor care, așa cum demonstrează atât experiența proprie cât și a celorlalte state central și est europene, antrenează investiții suplimentare, în principal, de tip „greenfield”, pe orizontală sau pe verticală față de domeniul de activitate al firmei achiziționate inițial.

În consecință, în măsura în care rezolvă și elimină cauzele care au generat „rămânerile în urmă” înregistrate până în prezent, România poate atrage fluxuri mai mari de investiții străine directe capabile să genereze efectele de antrenare dezirabile produse de ISD în economiile unde s-a atins masa critică de capital străin (ca de exemplu Ungaria, Cehia, Slovacia etc.), accelerând, astfel, procesul de convergență reală cu țările Uniunii Europene.

În acest context, creșterea cererii interne (consumului privat) susținută de investiții productive, autohtone și străine, va impulsiona creșterea economică datorită, în principal, creșterii productivității muncii ca urmare a îmbunătățirii calității factorilor de producție existenți.

Așadar, pătrunderea masivă a capitalului străin orientat, într-o mai mare măsură, către activitățile care încorporează un conținut ridicat de resurse locale și, în principal, de tehnologie și cunoștințe, va favoriza ameliorarea calității factorilor de producție existenți și crearea unor factori de producție specializați, similar situației înregistrate în alte state central și est europene care au aderat la Uniunea Europeană la nivelul anului 2004, cu impact pozitiv semnificativ la nivel economic și social.

3.4.1. Analiza corelației dintre investițiile străine directe și creșterea economică

Analizele prezentate au demonstrat că, pe măsură ce fluxurile de ISD atrase în economiile central și est europene au început să se acumuleze în stocuri semnificative, s-a înregistrat un impact pozitiv asupra produsului intern brut al țării de implantare, mai puternic în acele țări în care ponderea stocului de ISD în PIB a fost comparativ mai mare, ca de exemplu Estonia, Ungaria și Cehia.

Pentru a identifica influențele investițiilor străine directe receptate asupra creșterii economiei românești vom analiza corelația existentă între PIB (mld.RON) și fluxurile de ISD atrase (mld.RON) în perioada 1990-2007 (fig.4.).

Figura 4. Corelația PIB – ISD în perioada 1990 – 2007 (mld.RON)

Sursa: INS, ARIS, BNR,CNP, calcule proprii (anexa)

Se constată că până la nivelul anului 1999 nu se poate identifica o corelație între fluxurile de investiții străine directe receptate și produsul intern brut, situație explicabilă dacă avem în vedere nivelurile reduse ale intrărilor de capital străin concretizate într-o pondere scăzută a stocului de ISD în PIB, respectiv 15,5% (1999).

Ulterior, începând cu anul 2000, economia românească a intrat pe o pantă ascendentă înregistrând o creștere economică accentuată, cu ritmuri cuprinse între 2,1% (în anul 2000 față de 1999) și 8,4% (în 2004 față de 2003). În același timp, au fost receptate și fluxuri sporite de ISD, cu ritmuri cuprinse între 11% (în 2001 față de 2000) și 194% (în 2004 față de 2003), România devenind cea mai mare receptoare de capital străin din Europa de Sud-Est, alături de Bulgaria.

Așadar, analiza de corelație confirmă relația bidirecțională existentă între fluxurile de investiții străine directe atrase de o țară și creșterea economică a acesteia. Astfel, începând cu anul 2000, în economia românească se manifestă impactul favorabil al investițiilor străine directe asupra creșterii economice care, la rândul ei, a generat creșterea semnificativă a intrărilor de capital străin.

În consecință, chiar dacă stocul de ISD ca pondere în PIB nu depășește nivelul de 40% (considerat de unii specialiști ca necesar pentru a se înregistra un impact semnificativ), apreciem că întreprinderile care au apărut ca rezultat al investițiilor străine directe au devenit, în timp, unul din motoarele creșterii economiei românești, influențând pozitiv și semnificativ produsul intern brut realizat începând cu anul 2000.

Comparativ cu situația înregistrată la nivel național, la nivelul regiunilor de dezvoltare nu se constată o corelație directă și puternică între fluxurile de capital străin atrase și nivelul de dezvoltare decât în cazul regiunii București-Ilfov (fig.5.).

Datele empririce cu privire la contribuția fiecărei regiuni de dezvoltare la realizarea PIB evidențiază existența unor decalaje, în special între zona cu cea mai mare pondere, respectiv București-Ilfov care deține peste 19% din PIB, și regiunea cea mai puțin reprezentativă, și anume zona de Sud-Vest care contribuie numai cu 9% la formarea PIB. De remarcat faptul că aceste două regiuni dețin prima și respectiv penultima poziție în ceea ce privește ponderea în fluxurile de ISD atrase, decalajul existent fiind, însă, cu mult mai accentuat. Astfel, regiunea București-Ilfov a atras peste 60% din intrările de capital străin în timp ce zona de Sud-Vest care înregistrează cel mai scăzut nivel de dezvoltare economică a receptat numai 3,4% din fluxurile de ISD.

Figura 5. Corelația PIB – ISD la nivel regional (2005)

Sursa:Anuarul Statistic al României 2006, Raportul BNR privind ISD 2006

* valori aferente anului 2004

În același timp, regiunea Nord-Est care deține cea mai scăzută pondere în stocul de ISD receptate la nivel național (1,3%) contribuie semnificativ la realizarea PIB (12,5%). De asemenea, zonele de Sud, Centru și Nord-Vest deși dețin o pondere relativ ridicată în PIB, situată la nivelul de peste 12% ca și în cazul regiunii Nord-Est, atrag numai o parte nesemnificativă a intrărilor de ISD, respectiv sub 7,5%, valoare mai scăzută decât cea înregistrată de regiunea de Sud-Est (8,4%) a cărei contribuție la formarea PIB este de 11,3%.

În consecință, datele de mai sus sugerează faptul că nivelul de dezvoltare regională deși influențează intrările de capital străin nu reprezintă singurul criteriu în stabilirea deciziei de a investii într-o anumită zonă. În opinia noastră, alegerea amplasamentului de către investitorii străini a fost influențată de o multitudine de factori, dintre care cei mai importanți sunt: existența forței de muncă calificate și a personalului cunoscător de limbi străine; nivelul de dezvoltare din punctul de vedere al industriei respective; existența unor centre universitare și a unei infrastructuri fizice dezvoltate; apropierea de un aeroport, precum și apropierea de furnizori și de clienți. Acești factori în ansamblul lor ar putea explica preferința investitorilor străini pentru regiunea București-Ilfov care beneficiază nu numai de un nivel de dezvoltare mai ridicat, dar și de existența forței de muncă calificate și a infrastructurii fizice necesare dezvoltării afacerilor, comparativ cu regiunile de Nord-Est și Sud-Vest defavorizate sub aceste aspecte.

Așadar, analizele efectuate au evidențiat dezechilibrul înregistrat în dezvoltarea economiei românești, concretizat în existența unor decalaje accentuate între diferitele regiuni, sugerând, în același timp, posibilitatea atenuării acestora prin participarea capitalului străin sub forma investițiilor directe.

3.4.2. Impactul investițiilor străine directe asupra investițiilor de capital

Una dintre căile prin care investițiile străine directe influențează indirect creșterea economică este formarea capitalului autohton, întrucât ISD au efect multiplicator asupra investițiilor interne.

În cazul României, analiza ratei de investiție și a ratei ISD în perioada 1990-2007 a scos în evidență efectul pozitiv pe care investițiile străine directe receptate l-au avut asupra potențării eforturilor interne (fig.6.).

Figura 6. Evoluția ratei ISD și ratei investițiilor totale în perioada 1990-2007

(procente)

Sursa: calcule proprii în baza datelor statistice furnizate de INS, BNR, CNP ( anexa )

Astfel, în perioada 1991-1996, creșterea cu 1,09 puncte procentuale a ponderii ISD în PIB a impulsionat investițiile autohtone, generând o creștere cu 5,2 procente a ratei de investiție, ceea ce confirmă teoria potrivit căreia o creștere de un dolar a fluxului de ISD este asociată unei creșteri mai mari a investițiilor totale din țara gazdă. Același efect de potențare a investițiilor interne se manifestă și în perioada 1999-2007 caracterizată de o creștere semnificativă a ratei de investiție (cu 11,1 procente) susținută și favorizată de creșterea ratei ISD cu 3,04 puncte procentuale.

Așadar, prin efecte de antrenare, investițiile străine directe au stimulat investițiile autohtone, a căror dinamică a fost superioară comparativ cu cea a fluxurilor de capital străin, contribuind astfel, indirect, la dezvoltarea activităților productive în principal a celor aflate în amonte sau în aval față de obiectul de activitate al filialei străine.

În același timp, din datele prezentate (fig.4.), se remarcă evoluția divergentă a celor două rate și nivelul relativ redus al ratei investițiilor străine (în medie de 3,1%) comparativ cu cel al investițiilor totale (în medie 17,8%), ceea ce pledează pentru importanța investițiilor autohtone în procesul dezvoltării economice, ISD având numai caracter complementar, de potențare a efortului investițional intern.

Un alt efect pozitiv al influxurilor de capital străin constă în suplimentarea resurselor interne contribuind, astfel, la reducerea deficitului între economiile interne și necesarul de investiții și, în consecință, la creșterea formării brute a capitalului fix.

Cu privire la acest aspect, analiza de corelație dintre formarea brută a capitalului fix (FBCF) exprimată în mld. RON și fluxurile de ISD (mld.RON) în perioada 1990-2007 a evidențiat impactul pozitiv al investițiilor străine directe asupra FBCF concretizat în susținerea creșterii achiziționării de active fixe (fig.7.).

Spre deosebire de perioada 1990-1996 când impactul ISD asupra FBCF este nesemnificativ, începând cu anul 1997 se constată existența unei corelații directe și puternice între cele două variabile supuse analizei.

În opinia noastră, această evoluție se datorează atât nivelului și dinamicii fluxurilor de investiții străine directe receptate, cât și structurii acestora. Inițial, fluxurile de ISD au înregistrat niveluri relativ reduse (situate în medie în jurul valorii de 1 mld. USD) și au fost îndreptate preponderent către procesul de privatizare, ceea ce a minimizat impactul pozitiv al intrărilor de capital străin constând în dinamizarea achiziționării de active fixe.

Figura 7. Corelația FBCF – ISD în perioada 1990 – 2007 (mld.RON)

Sursa: INS, ARIS, BNR, CNP, calcule proprii ( anexa )

Ulterior, se înregistrează treptat o creștere a ISD atrase (atingând la nivelul anului 2006 valori de circa 5 ori mai mari) concomitent cu o modificare sensibilă a structurii acestora în favoarea investițiilor de tip “greenfield”, astfel încât impactul intrărilor de capital străin asupra FBCF se manifestă din ce în ce mai puternic.

Această afirmație este susținută și mai bine fundamentată de evoluția “ponderii ISD în formarea brută a capitalului fix” în perioada 1990-2007 (fig.8.).

Figura 8. Ponderea ISD în FBCF în perioada 1990 – 2007 (procente)

Sursa: calcule proprii în baza datelor statistice furnizate de INS, BNR, CNP ( anexa)

Datele de mai sus relevă diferența semnificativă înregistrată între media ponderii ISD în FBCF în perioada 1990-1996, respectiv 2,9%, și media aferentă perioadei 1997-2007, și anume 20,5%. Practic, anul 1997 a reprezentat un punct de cotitură, în sensul că s-a trecut de la o pondere a ISD în FBCF situată constant sub 6% la valori semnificativ mai mari, respectiv peste 10%, ceea ce demonstrează o mai mare implicare a investitorilor străini în restructurarea întreprinderilor achiziționate, în cea mai mare parte, în procesul de privatizare, precum și în dezvoltarea unor proiecte “pe teren gol”.

De asemenea, se remarcă faptul că începând cu anul 2004 se înregistrează niveluri superioare ale ponderii ISD în FBCF, cuprinse între 23% și aproximativ 32%, datorate, în opinia noastră, atât preocupării investitorilor străini pentru modernizarea activității și creșterea competitivității produselor realizate pentru a face față concurenței de pe Piața Unică, cât și intensificării investițiilor străine de tip “greenfield” în vederea consolidării poziției pe piața regională, în contextul integrării României în Uniunea Europeană.

Așadar, impactul fluxurilor de ISD asupra investițiilor de capital se concretizează în efecte pozitive reprezentate atât de suplimentarea capitalului intern destinat achiziționării de active fixe, cât și în stimularea investițiilor autohtone, cu influențe favorabile evidente, directe și indirecte, asupra creșterii economice.

CONCLUZII

Teoria și practica economică demonstrează că maximizarea efectelor potențial benefice și diminuarea „costurilor” asociate investițiilor străine directe depind de condițiile concrete existente în țara de implantare la nivel economic, social și politic, gradul de pătrundere a capitalului străin și structura influxurilor de ISD.

În statele central și est europene în care politicile de atragere a ISD au fost fundamentate pe o strategie clară și coerentă pe termen lung, vizând îmbunătățirea calității factorilor de producție existenți prin realizarea de investiții în tehnologie, în dezvoltarea infrastructurii și în creșterea pregătirii forței de muncă, fluxurile masive de capital străin au generat efecte benefice semnificative concretizate, în esență, în susținerea și accentuarea dezvoltării economice și sociale care, la rândul ei, a influențat pozitiv atât nivelul cât și calitatea fluxurilor receptate .

În acest sens, evoluțiile Estoniei, Cehiei, Ungariei și Sloveniei care, utilizând ISD ca instrument eficient și eficace, se găsesc, în prezent, în stadiul trei al dezvoltării investiționale constituie dovada practică, de necontestat, a importanței investițiilor străine directe în alocarea resurselor, activelor și capabilităților pe criterii de eficiență economică și competitivitate. În plus, analizele efectuate au demonstrat că odată cu pătrunderea unor fluxuri mai mari de investiții străine directe în România, începând cu anul 1997, se înregistrează efecte benefice constând în susținerea creșterii economice prin suplimentarea capitalului intern destinat achiziționării de active fixe și stimularea investițiilor autohtone.

Având în vedere aspectele prezentate, apreciem că în România, aflată, în prezent, în stadiul doi al ciclului dezvoltării investiționale, pătrunderea masivă a capitalului străin orientat, într-o mai mare măsură, către activitățile care încorporează un conținut ridicat de resurse locale și, în principal, de tehnologie și cunoștințe, ar putea favoriza ameliorarea calității factorilor de producție existenți și crearea unor factori de producție specializați. Drept urmare, strategia de dezvoltare pe termen lung a României trebuie să se axeze cu prioritate pe îmbunătățirea capabilităților umane și tehnologice, singura opțiune viabilă în vederea reducerii decalajelor față de celelalte state membre ale Uniunii Europene.

În acest sens, considerăm ca esențială fructificarea oportunităților care au apărut odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, prin creșterea semnificativă a gradului de absorbție a fondurilor europene și utilizarea eficientă și eficace a acestora, vizând dezvoltarea infrastructurii fizice și instituționale.

Unul dintre avantajele integrării îl reprezintă creșterea gradului de deschidere a economiei către restul lumii, cu efecte benefice asupra fluxurilor de investiții străine directe receptate, fluxurilor bilaterale de forță de muncă, productivității muncii etc., ceea ce ne permite să apreciem, bazându-ne pe analizele prezentate, că economia românească va atrage fluxuri mai mari de investiții străine directe, fluxuri ce vor accelera, la rândul lor, prin efecte de antrenare, procesul de integrare europeană.

De asemenea, având în vedere atât experiența proprie cât și exemplele pozitive ale unor state central europene considerăm că maximizarea raportului dintre contribuțiile pozitive și negative ale investițiilor străine directe impune promovarea unor politici guvernamentale adecvate, orientate către utilizarea inteligentă a fluxurilor de capital străin ca instrument al strategiei de dezvoltare, inclusiv prin aplicarea unor măsuri de atragere direcționată a ISD.

PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI

Pe măsură ce fluxuri din ce în ce mai mari de investiții străine directe vor pătrunde în economie, impactul acestora asupra mediului economic și social va depinde semnificativ de politicile guvernamentale aplicate de către factorii de decizie. În acest sens, atât teoria cât și practica economică, inclusiv experiența celorlalte state central și est europene, demonstrează atât importanța aplicării unor măsuri active, de orientare a ISD atrase, cât și a acțiunilor țării gazdă în direcția modernizării infrastructurii și creșterii nivelului de pregătire a forței de muncă.

În acest context, apreciem că strategia de dezvoltare pe termen lung a României trebuie să se axeze cu prioritate pe îmbunătățirea capabilităților umane și tehnologice, singura opțiune viabilă în vederea reducerii decalajelor față de celelalte state membre ale Uniunii Europene. Drept urmare, principalele măsuri ar trebui să vizeze următoarele aspecte:

îmbunătățirea calității resursei umane, prin creșterea investițiilor în educație, inclusiv a celor care urmăresc formarea continuă a forței de muncă, întrucât construirea unei societăți bazate pe cunoaștere nu este posibilă în condițiile în care educația reprezintă numai un obiectiv marginal;

stimularea activităților de cercetare-dezvoltare, inclusiv prin realizarea unor parteneriate între sectorul public și cel privat;

încurajarea inițiativei locale, prin reducerea birocrației și crearea unui cadru administrativ eficient;

încurajarea firmelor investitoare să-și dezvolte activitățile generatoare de valoare adăugată mare și să investească în acele activități care sporesc avantajele comparative ale resurselor autohtone;

stimularea formării clusterelor bazate pe activități înrudite, inclusiv prin implicarea mai activă a administrației locale în soluționarea problemelor și doleanțelor investitorilor.

În acest sens, se pot obține rezultate notabile în condițiile aplicării mai eficiente a politicii UE în domeniul ajutoarelor de stat, inclusiv a celor privind investițiile (străine și autohtone), prin direcționarea acestora cu prioritate către obiectivele care vizează efectele benefice pe termen lung, cum ar fi: dezvoltarea regională, dezvoltarea activităților de inovare și C&D, creșterea nivelului de pregătire a forței de muncă, susținerea întreprinderilor mici și mijlocii care constituie coloana vertebrală a economiei românești.

De asemenea, dat fiind faptul că o creștere economică susținută și durabilă este posibilă numai în condițiile unei dezvoltări armonioase, care să includă toate zonele țării, atenuarea decalajelor regionale, inclusiv prin participarea capitalului străin, ar trebui să reprezinte o prioritate reală a factorilor de decizie. Drept urmare, se impune implicarea mai activă a agențiilor de dezvoltare și a agenției pentru investiții străine (ARIS) în promovarea regiunilor țării ca zone investiționale prin elaborarea unor proiecte concrete și identificarea și abordarea potențialilor investitori străini. Atragerea unor investitori străini prin proiecte punctuale care urmăresc specificul zonei și valorificarea la maximum a potențialului acesteia, în special în zonele defavorizate sub aspectul dezvoltării economice, ar putea contribui la reducerea decalajelor regionale.

Având în vedere calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, creșterea semnificativă a gradului de absorbție a fondurilor europene și utilizarea eficientă și eficace a acestora ar trebui să reprezinte o prioritate reală a factorilor de decizie, întrucât fondurile structurale și de coeziune pot contribui semnificativ la dezvoltarea infrastructurii fizice și instituționale.

De asemenea, aplicarea strictă și nediscriminatorie a normelor și reglementărilor europene în domeniul concurenței și eticii muncii va crea premisele minimizării efectelor negative ale investițiilor străine directe asupra mediului economic și social.

BIBLIOGRAFIE

Bonciu, F., Dinu, M. Politici și instrumente de atragere a investițiilor străine directe, Editura Albatros, București, 2003.

Dunning, J.H., Re-evaluating the benefits of foreign direct investments, Transnational Corporations vol. 3, no. 1, February 1994

Dunning, J.H., Multinational Enterprise and the Global Economy, Edison-Wesley Publishing Co., Wokingham, England, 1993

Globerman, S, Shapiro, D., Tang, Y., Foreign Direct Investment in Emerging and Transition European Countries, Transnational Corporations vol.13, no.1, 2004

Iacovoiu, V, Relația dintre investițiile străine directe și integrarea europeană a României, România și Uniunea Europeană – Calitatea integrării, ISBN (10) 973-709-272-4 ; ISBN (13) 978-973-709-272-4, Editura Economică, 2006

Iacovoiu, V., România pe calea integrării. O evoluție posibilă, Revista de Economie teoretică și aplicată – Supliment, ISSN 1841-8678, 2007

Ivan, M.V., Iacovoiu, V., Buruiană, V., The Main Factors Related to the Foreign Direct Investments Contribution at Productivity Growth, ICPQR 2008, ISPQR, University of Oulu, Finlanda, ISSN 1459-2428; ISBN 978-951-42-8827-2, 2008

Kalotay, K., Hunya, G., Privatization and FDI in Central and Eastern Europe, Transnational Corporations vol. 9, no. 1, April 2000, UNCTAD, New York and Geneva, 2000

Lipsey, R., Inward ISD and economic growth in developing countries, Transnational Corporations vol. 9, no. 1, April 2000

Miron, D. (coordonator), Economia Uniunii Europene, Editura Luceafărul, București, 2004

Mureșan, D., Dimensiunea economică a securității în epoca parteneriatelor și a alianțelor, Editura Amanda Edit, București, 2009

Mureșan, D., Securitatea și dimensiunea economică, Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, București, 2008

Popa M., Nica D., Mureșan D…, Gestiunea financiară a instituțiilor publice, Editura Bren, București, 2008

World Investment Report 2003: FDI Policies for Development: National and International Perspectives, UNCTAD, New York and Geneva

World Investment Report 2004: The Shift Towards Services , UNCTAD, New York and Geneva

World Investment Report 2005: Transnational Corporations and the Internationalization of R&D , UNCTAD, New York and Geneva

World Investment Report 2006: FDI from Developing and Transition Economies: Implications for Development, UNCTAD, New York and Geneva

World Investment Report 2007: Transnational Corporations, Extractive Industries and Development, UNCTAD, New York and Geneva