Rolul Inovarii Si a Spiritului Antreprenorial In Sectorul Agrar din Republica Moldova
Cu tema: „Rolul inovării și a spiritului antreprenorial în sectorul agrar din Republica Moldova”
MINISTERUL
LISTA ABREVIERILOR
AGEPI Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a republicii Moldova
AITT Agenția pentru Inovare și Transfer Tehnologic
AȘM Academia de Științe a Moldovei
BNS Biroul Național de Statistică
CSTSP Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante
DUS Distingvitatea, Uniformitatea și Stabilitatea
ICCC Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp
ICG Indicele Global de Competitivitate
IF Institutul de Fitotehnie
IGI Indicele Global al Inovației
IPAPS Institutul de Pedologie, Agrochimie și Protecția Solului
IȘPBZMV Institutul Științifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie și Medicină
Veterinară
IȘPHTA Institutul Științifico-Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare
ITA Institutul de Tehnică Agricolă
ÎMM Întreprinderi mici și mijlocii
ÎSCPRBA Întreprinderii de Stat pentru Cercetare și Producere a Resurselor Biologice
Acvatice
MAIA Ministerul Agriculturii și Industiriei Alimentare
OAP Organele Administrației Publice
OMPI Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale
PTT Proiect de Transfer Tehnologic
UASM Universitatea Agrară de Stat din Moldova
VCU Valoarea Culturală și de Uutilizare
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. BAZALE TEORETICE ALE INOVĂRII ȘI ALE SPIRITULUI ANTREPRENORIAL
1.1. Aspecte conceptuale și caracteristici ale inovării. Sursele și tipologia inovării
1.2. Esența spiritului antreprenorial. Tipologia și factorii de influență
asupra mediului antreprenorial
CAPITOLUL II. EVALUAREA NIVELULUI INOVAȚIONAL ȘI A SPIRITULUI ANTREPRENORIAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Aprecierea nivelului inovațional în Republica Moldova la nivel
internațional și național.
2.2. Evaluarea mediului antreprenorial în Republica Moldova.
CAPITOLUL III. INOVAȚII ȘI SPIRITUL ANTREPRENORIAL ÎN
SECTORUL AGRAR A REPUBLICII MOLDOVA
3.1. Realizările științifice în domeniul agriculturii de la savanții moldoveni
3.2. Analiza spiritului antreprenorial în sectorul agrar a Republicii Moldova
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
SURSE BIBLIOGRAFICE
ANEXE
INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate. Republica Moldova este un stat agrar-industrial. Agricultura este unul dintre pilonii tradiționali pentru economia Republicii Moldova. Un studiu realzat de Banca Mondială, arată însă că agricultura din Republica Moldova este ineficientă, sectorul înregistrează productivități scăzute, investițiile în domeniu sunt mici, iar costurile exagerate. Productivitatea sectorului este de 2 ori mai mică decît media europeană. [44]
Experiența mondială și practicile de formare a economiilor naționale performante demnstrează că anume agenții economici inovatori reprezintă principalul element structural, care contribuie la dezvoltarea economică a țării prin implementarea inovațiilor, promovarea progresului tehnico-științific și consolidarea competitivității naționale pe piața internațională.
Antreprenorii sunt cei care stimulează economia prin comportamentul său activ și novator. Anume spiritul antreprenorial a unei persoane, și anume determinarea, perseverența, dorința de a cîștiga, inițiativa, responsabilitatea, orientare spre oportunități, optimismul, rezolvarea problemelor persistente, creativitatea, spiritul de inovație, lucru în echipă, abilități manageriale și multe alte calități, reușește să dezvolte în continuu o întreprindere și respectiv un sector al țării.
Pornind de la argumentele menționate, inovarea și spiritul antreprenorial în sectorul agrar al Republicii Moldova rămîne a fi una din cele mai importante și actuale teme studiate. Acest fapt este demonstrat și de numărul imens de teze, articole și cărți scrise la acest subiect.
Scopul și sarcinile tezei. Scopul principal al tezei respective constă în studierea conceptului și esenței noțiunilor de inovare și spirit antreprenorial, precum și determinarea nivelului inovațional și a mediului antreprenorial a Republicii Moldova, atît la nivel internațional, cît și a sectorului agrar și a agenților economici agricoli la nivel naționl. Astfel, ne propunem să examinăm teoretic și practic inovațiile implementate în Republica Moldova și, în special în sectorul agrar, cît ș spiritul antreprenorial al moldovenilor.
Pentru realizarea acastui obiectiv au fost trasate următoarele obiective:
analiza teoretică a conceptului de inovare, caracteristicile, sursele și tipoligia inovării.
cercetarea aspectelor conceptuale ale spiritului antreprenorial și caracteristicile antreprenorilor. Tipologia mediului antreprenorial și factorii cu influență asupra acestuia.
aprecierea nivelului inovațional al Republicii Moldova la nivel internațional și național.
evaluarea mediului antreprenorial în Republica Moldova la nivel internațional și național.
constatarea realizărilor științifice în domeniul agriculturii a savanților moldoveni.
analiza spiritului antreprenorial în sectorul agrar a Republicii Moldova.
Suportul metodologic și teoretco-științific. Pentru elaborarea tezei de master respective au fost utilizate diverse surse așa ca acte normative, manuale, ediții periodice și articole naționale și internaționale, cît și surse internet.
Obiectul cercetării reprezintă sectorul agrar al Republicii Moldova și în special nivelul inovațional și mediul antreprenorial din sectorul respectiv.
Metodologia cercetării. Pentru cercetările efectuate în teza dată s-a efectuat studiul bibliografic de specialitate, colectarea și analiza datelor și formularea concluziilor pe baza acestora.
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării se manifestă prin cercetarea complexă a sistemului inovațional și a mediului antreprenorial al Republicii Moldova în general și al sectorului agrar în particular. Valoarea aplicativă a lucrării constă în interpretarea nivelului inovațional și antreprenorial al Republicii Moldova, ceea ce a contribuit la elaborarea unei serii de recomandări, prin implementarea cărora se va stimula procesul inovațional și mediul antreprenorial în Republica Moldova atît la nivel național, cît și la nivel de întreprindere.
Structura tezei de master. Teza este structurată în următorul mod: introducere, trei capitole, concluzii și propuneri, lista bibliografică și anexe.
Introducerea cuprinde justificarea actualității și importanței temei investigate, formularea scopului și sarcinilor cercetării, evidențierea suportului metodologic și teoretico-științific utilizat și a metodologiei cercetării, stabilirea obiectului cercetării, constatarea semnificașiei teoretice și a valorii aplicative a lucrării, precum și prezentarea structurii tezei de master.
Capitolul I denumit „Bazale teoretice ale inovării și ale spiritului antreprenorial”. Este capitol teoretic în care se discută în detaliu definițiile inovației din diferite surse, caracteristicile esențiale ale acesteia, se evidențiază principalele surse interne și externe pentru inovare și se expune tipologia inovațiilor. De asemenea, este descrisă esența conceptuală a spiritului antreprenorial, sunt explicate caracteristicile principale ale antreprenorilor, tipologia formelor mediului antreprenorial și factorii importanți cu influență pozitivă și negativă asupra lui.
Capitolul II întitulat „Evaluarea nivelului inovațional și a spiritului antreprenorial în Republica Moldova”. Este capitolul analitic de studiere a activității economico-financiare a obiectului studiat care tratează subiectul inovațional și antreprenorial la nivel de țară. Aici sunt apreciate rezultatele activității inovaționale a Republicii Moldova atît la nivel internațional, prin analiza Indecelui Global al Inovației, cît și la cel național, prin analiza mărcilor și brevetelor de invenție înregistrate în țară și a proiectelor inovaționale; este prezentată analiza SWOT a sistemului de inovare al Republicii Moldova. Tot în acest capitol este evaluat mediul antreprenorial al Republicii Moldova prin analiza corelației Indecelui Intenției Antreprenoriale și a Indecelui „Doing Business” și cercetarea Indecelui Global al Competitivității.
Capitolul III denumit „Inovații și spiritul antreprenorial în sectorul agrar a Republicii Moldova. Este capitol de analiză și proiect a temei cercetate și include realizările științifice elaborate de savanții moldoveni în domeniul agriculturii și instituțiile de cercetare existente în țară. O altă parte a capitolului respectiv se caracterizează prin analiza spiritului antreprenorial în sectorul agrar a Republicii Moldova, care constă în analiza numărului total de întreprinderi existente în țară într-o anumită perioadă repartizate după tipuri de activități, mărime și teritoriu, cît și a numărului entitățilr agricole după acelea-și caracteristici.
Concluzii și propuneri este un compartiment al tezei de master care recapitulează principalele aspecte ale capitolelor elaborate și oferă o serie de recomandări elaborate de autor la tema respectivă.
Lista bibliografică constă în enumerarea surselor teoretice utilizate de autor pentru elaborarea tezei de master.
Anexele conțin unele materiale care vin să completeze idele de bază expuse în teza de master.
CAPITOLUL I. BAZALE TEORETICE ALE INOVĂRII ȘI ALE SPIRITULUI ANTREPRENORIAL
1.1. Aspecte conceptuale și caracteristici ale inovării. Sursele și tipologia inovării
Inovația a fost definită în multe moduri diferite de către diferiți specialiști, fără să existe o definiție general acceptată. În DEX online [24] se menționează că inovația este: "1) o noutate, schimbare, prefacere, sau 2) rezolvarea unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătățirii (productivității) muncii, perfecționării tehnice sau raționalizării soluțiilor aplicate". Dicționarul Merriam-Webster Online [26] prezintă o definiție cu sens larg a inovației: "1) introducerea a ceva nou, sau 2) o idee nouă, o metodă nouă sau un dispozitiv nou". Inovarea este un proces (acțiunea de a inova), iar inovația este rezultatul unui proces de inovare. Există și opinia că "inovarea" este atît un proces cît și rezultatul acestui proces (deci ar fi atît formă activă cît și rezultativă), adică există o polisemie a termenului.[3]
Inovația nu se limitează la știință și tehnologie. În sens larg, inovația poate fi și socială (în sisteme sociale), artistică, în domeniul administrativ, în afaceri, în îngrijirea medicală etc. În sociologie, inovația este definită ca un proces de influență care conduce la o schimbare socială și al cărei efect este respingerea normelor sociale existente și adoptarea unor norme noi.[7]
Inovația este considerată, în general, ca motorul principal al creșterii economice în economia globală de astăzi. Prin introducerea în practică a inovațiilor se pot obține produse cu caracteristici de calitate îmbunătățite, servicii de calitate superioară, procese de producție noi, mai eficiente și mai curate (ecologice), modele îmbunătățite ale sistemului de management al afacerilor, metode moderne de management al forței de muncă etc. Există multiple motivații ale întreprinderilor și organizațiilor pentru a inova, între care: creșterea cotei de piață, cucerirea de noi piețe, ameliorarea calității produselor, lărgirea gamei de produse, înlocuirea produselor învechite, reducerea impactului asupra mediului etc. Inovația este indisolubil legată de creativitate (categorie din care face parte acest articol). Inovarea și creativitatea sunt procese care se intercondiționează, deoarece găsirea soluției la problemele ce apar într-un proces de inovare necesită creativitate. Inovația vizează o aplicare comercializabilă în practică a unei invenții; totuși, inovația este posibilă și fără o prealabilă invenție. În cuprinsul articolului se prezintă definițiile cele mai curente ale inovației, tia în practică a inovațiilor se pot obține produse cu caracteristici de calitate îmbunătățite, servicii de calitate superioară, procese de producție noi, mai eficiente și mai curate (ecologice), modele îmbunătățite ale sistemului de management al afacerilor, metode moderne de management al forței de muncă etc. Există multiple motivații ale întreprinderilor și organizațiilor pentru a inova, între care: creșterea cotei de piață, cucerirea de noi piețe, ameliorarea calității produselor, lărgirea gamei de produse, înlocuirea produselor învechite, reducerea impactului asupra mediului etc. Inovația este indisolubil legată de creativitate (categorie din care face parte acest articol). Inovarea și creativitatea sunt procese care se intercondiționează, deoarece găsirea soluției la problemele ce apar într-un proces de inovare necesită creativitate. Inovația vizează o aplicare comercializabilă în practică a unei invenții; totuși, inovația este posibilă și fără o prealabilă invenție. În cuprinsul articolului se prezintă definițiile cele mai curente ale inovației, tipurile de inovații, inovațiile incrementale și inovațiile radicale, activitățile de inovare. [27]
Caracteristici ale inovației. Au fost întreprinse ample cercetări pentru a încerca să se identifice factorii care afectează rata și gradul de adoptare a unei inovații de către piețe. Rogers a identificat cinci caracteristici ale inovației care influențează adoptarea unei inovații particulare [14, 989-993]:
avantajul relativ al inovației;
compatibilitatea;
complexitatea inovației;
posibilitatea de experimentare (denumită și divizibilitate);
observabilitatea (denumită și comunicabilitate).
Avantajul relativ este gradul în care inovația este percepută ca fiind mai bună decît produsul pe care îl înlocuiește sau decît produsele concurente. Avantajul relativ se măsoară de obicei prin termeni economici, de exemplu costul sau recuperarea financiară egală cu investiția inițială, însă se pot folosi și factori non-economici ca satisfacția, prestigiul social sau comoditatea.
Compatibilitatea este gradul în care o inovație este percepută a fi compatibilă cu valorile existente, experiența și necesitățile adoptatorilor potențiali. Există două aspecte distincte ale compatibilității: competențele și practicile existente, apoi valorile și normele sociale existente. Rogers citează cazul utilizării anticoncepționalelor în țări subdezvoltate, care depinde mult de normele culturale și religioase. Incompatibilitățile generează cerințe pentru învățare și acestea trebuie să fie satisfăcute.
Complexitatea. Vor apărea confuzii în înțelegerea ideii de bază a inovatorului?
Posibilitatea de experimentare este gradul în care o inovație poate fi experimentată pe bază limitată, de către un adoptator potențial. Inovațiile care pot fi încercate (experimentate) vor fi adoptate, în general, mai rapid decît cele care nu permit aceasta.
Observabilitatea este gradul în care rezultatele unei inovații sunt vizibile pentru alții. Cu cît este mai ușor pentru alții să constate beneficiile unei inovații, cu atît mai probabil aceasta va fi adoptată. Cît de probabil este ca produsul inovativ să apară în spațiul public unde este ușor observat și studiat de utilizatori potențiali?
Difuzarea inovației depinde și de alte condiții externe sau sociale: de exemplu, cînd difuzarea Internetului de bandă largă a început să se extindă în Coreea, cererea pentru aplicații înrudite a început deasemenea să crească [13, 301-325], [28].
Surse pentru inovare. Inovarea sistematică începe cu analiza surselor de noi oportunități de inovare. Drucker, Peter (1985) [9] susține că există o serie de surse de inovare, interne și externe firmei. Ca surse interne de inovare ale firmei sau industriei pot fi considerate:
Evenimentul neașteptat. Orice succes comercial neașteptat trebuie exploatat de firmă într-o oportunitate de inovare, prin elaborarea unei noi variante de produs sau a unui nou produs care va fi lansat ca viitoare generație.
Neconcordanțe între așteptări și rezultate sau între presupuneri și realități pot crea oportunități pentru inovare.
Necesitățile proceselor: îmbunătățirile proceselor pot crea noi oportunități. De exemplu,inventarea linotipului a permis să se tipărească mari cantități de ziare, cu eficiență ridicată în mass media.
Schimbări în industrie și în piață: creșterea cererii pe piață sau creșterea industriei deschid noi oportunități de lansare a unor procese de inovare.
Dintre sursele externe ale firmei (în mediul social și intelectual) fac parte:
Schimbările demografice în populație, de exemplu în distribuția pe grupe de vîrstă, în educație, în ocupații etc. sunt oportunități pentru preocupările inovative ale antreprenorilor.
Schimbări în percepție. Înțelegerea percepțiilor clienților asupra produselor firmelor constituie cheia pentru exploatarea oportunităților.
Noi cunoștințe din categoriile invențiilor,brevetelor,know-how etc.vor aduce oportunități de noi produse sau piețe. Managerii trebuie să analizeze toate aceste surse de noi oportunități.
Joẽl Broustail și Frédéric Fréry (1993) [4, 230] au propus alte surse importante pentru inovare, cum sunt furnizorii și clienții, transferul tehnologic de la un sector industrial la altul sau între ramuri industriale diferite, cererile pieței. Nu trebuie să fie ignorate alte surse și metode de colectare a informațiilor și ideilor inovative, ca de exemplu, concurenții, personalul curent al firmei,partenerii de afaceri informații obținute de departamentul Marketing etc.[17]
Tipuri de inovații. Tipul de inovație este un diferențiator obișnuit utilizat în literatură. Manualul OSLO versiunea 3 din 2005 [12] a propus clasificarea inovațiilor în patru categorii: 1) inovația de produs; 2) inovația de proces; 3) inovația de marketing; 4) inovația organizațională. Manualul OSLO recomandă următoarea definiție conceptuală a inovației (tehnice): "O inovație este implementarea unui produs nou sau îmbunătățit semnificativ (un bun sau serviciu), sau a unui proces, a unei metode noi de marketing, sau a unei metode de organizare noi în practica afacerilor, în organizarea locurilor de muncă sau în relațiile externe". Cerința minimă pentru o inovație este aceea că produsul, procesul, metoda de marketing sau metoda de organizare trebuie să fie noi (sau semnificativ îmbunătățite) pentru firmă.
O inovație de produs este "introducerea unui bun sau serviciu care sunt noi sau îmbunătățite semnificativ în ceea ce privește caracteristicile lor sau utilizările intenționate". Acestea includ îmbunătățiri semnificative ale specificațiilor tehnice, componentelor și materialelor, ale software-ului încorporat, ale atitudinii prietenoase față de utilizatori sau ale altor caracteristici funcționale. Inovațiile de produs pot utiliza noi cunoștințe sau tehnologii, sau se pot baza pe noi utilizări sau combinații ale cunoștințelor și tehnologiilor existente. Termenul produs se folosește pentru a acoperi atît bunuri cît și servicii.
Inovația de proces este implementarea unei metode noi sau îmbunătățite semnificativ de producție (de exemplu noi procedee de fabricație sau fluxuri tehnologice) sau unei metode noi de livrare. Aceasta include schimbări semnificative în tehnici, echipamente tehnologice și/sau ale software-ului. Rezultatul inovării de proces trebuie să fie semnificativ în ceea ce privește: nivelul producției, calitatea produselor sau reducerea costurilor de producție și distribuție.
Inovația de marketing este implementarea unei noi metode de marketing care implică schimbări semnificative ale designului produsului sau ale ambalajului, noi metode de vînzare, de plasare a produsului, de promovare a produsului sau în privința politicii de prețuri. Inovațiile de marketing au scopul de a satisface mai bine necesitățile clienților, urmăresc deschiderea de noi piețe sau o poziționare nouă a produselor firmei pe piață, cu obiectivul de a crește vînzările firmei.
Inovația organizațională este implementarea unei noi metode de organizare în practicile de afaceri ale firmei, în organizarea locurilor de muncă sau în relațiile externe ale firmei. O astfel de inovație urmărește creșterea performanțelor firmei prin reducerea costurilor administrative sau ale tranzacțiilor, îmbunătățirea satisfacției la locurile de muncă (și astfel a productivității forței de muncă) sau reducerea costurilor de aprovizionare. Acest tip de inovare pare acum să ofere soluții pentru o dezvoltare organizațională mai durabilă și mai greu de imitat de către competitori. În plus, poate chiar caracterul oarecum nedefinit al noțiunii de inovare organzațională (managerială) îi conferă o atractivitate sporită în ochii celor ce nu se mulțumesc cu soluțiile facile. [6] În SUA multe inovații organizaționale au avut loc în distribuție. Exemple de inovații organizaționale includ introducerea sistemelor de management al lanțului de aprovizionare, a sistemului de management al calității etc. În sens general, termenul "inovație organizațională" se referă la crearea sau adoptarea unor idei sau comportamente noi pentru organizație, prin schimbări și adaptări interne ale organizației care inovează [22]. Pot fi introduse schimbări în strategie, structură, competențe în procese, sisteme de stimulare sau cultura în inovare a organizației, reorganizarea întregii organizații. Între inițiatorii inovației organizaționale (manageriale) se numără în principal managerii organizațiilor, consultanții în management și reprezentanții mediului academic. [5]
O definiție cuprinzătoare a inovației, care încorporează atît produse (și servicii) cît și procese (în marketing, în sisteme și operaționale) a fost formulată de G. Pinchot și R. Pellman (1999) [11]: "inovația este atît crearea cît și aducerea în utilizare profitabilă a unor noi tehnologii, noi produse, noi servicii, noi idei de marketing, noi sisteme și noi căi de operare". Una dintre clasificările timpurii ale tipurilor de inovații a fost elaborată de economistul austriac Joseph Alois Schumpeter (1883-1950) care deosebește cinci tipuri (Schumpeter, J.A. (1934) [15]:
a) crearea unor produse noi sau îmbunătățirea calității unui produs;
b) noi metode de producție care se bazează pe descoperiri științifice noi;
c) noi surse de aprovizionare cu materii prime sau semifabricate;
d)crearea unor noi piețe;
e) apariția unei noi forme de organizare industrială care să conducă la crearea unei poziții de monopol.
Damanpour, F.(1991) [8] definește inovația ca "adoptare a unui dispozitiv, sistem, program, proces, produs, serviciu sau a unei politici care sunt noi pentru organizația care le adoptă". Compania de consiliere generală în management din SUA Boston Consulting Group (BCG) apreciază că "inovația este procesul de realizare a unor îmbunătățiri prin introducerea a ceva nou. Acesta poate fi un nou produs inventat, o nouă lege emisă de guvern sau pur și simplu o nouă idee care încurajează gîndirea nouă". O ediție recentă a Business Dictionary (Dictionar de afaceri) [25] definește inovația ca "procesul prin care o idee sau o invenție este transformată într-un bun sau un serviciu, pentru care oamenii vor plăti. Pentru a fi denumită inovație, o idee trebuie să fie reproductibilă la costuri economice și trebuie să satisfacă o necesitate specifică. Inovația implică aplicarea deliberată a informațiilor, imaginației și inițiativei pentru obținerea unei valori diferite sau mai mari din resurse și cuprinde toate procesele prin care ideile noi sunt generate si convertite în produse utile".
Abernathy și Clark (1985) [2] au evaluat inovația din perspectiva avantajelor pe care le aduce unei organizații în raport cu concurenții săi, rezultînd patru tipuri de inovații: a)inovații "arhitecturale" (de fond) care recombină anumite componente ale unui produs sau proces astfel încît să rezulte o nouă "arhitectură". Un exemplu de inovație arhitecturală poate fi înlocuirea oțelului cu materiale plastice, în unele aplicații; b) inovații de "nișă comercială" care permit crearea de noi piețe prin utilizarea tehnologiei existente; c) inovații "regulate" (curente) care sunt schimbări incrementale, continue ce au efecte cumulative semnificative asupra costului și performanțelor produselor. Inovații curente de perfecționare continuă au loc în industria automobilelor, a calculatoarelor etc.; d) inovații "revoluționare" (de ruptură) care produc tehnologii sau produse complet noi, implicînd schimbări radicale ("de ruptură") ale unor industrii sau crearea de industrii noi. Apariția compact-discurilor audio (CD) este, în raport cu banda magnetică, o inovație revoluționară.
Francis, D.și Bessant, J. (2005) [10, 171-183] propun patru categorii de inovații (cei 4P ai inovației): -P1, inovația de produs; -P2, inovația de proces; -P3, inovația de poziționare a firmelor sau produselor; -P4, inovația de paradigmă. Aceste patru categorii de inovații nu sunt strict distincte, ci au granițe fuzzy (vagi). Cei "4P" ai inovației permit examinarea spațiului de oportunități pentru inovare. Inovația de poziționare este o schimbare a contextului în care sunt livrate produsele și nu afectează semnificativ compoziția sau funcționalitatea produsului. De exemplu, introducerea unui produs bine definit într-o nouă piață reprezintă o inovație de poziționare. Trăsătura principală a strategiei de poziționare inovativă a produselor este managementul identităților, prin publicitate, marketing, media și ambalaje. Inovația de poziționare poate schimba caracteristicile unei piețe existente sau poate crea o piață complet nouă, care nu exista anterior. Inovația de paradigmă. Termenul de paradigmă și-a găsit locul în vocabularul managementului organizațiilor în expresii ca "schimbare de paradigmă" sau "ruptură de paradigmă". Expresiile sunt înțelese, în general, pentru a implica faptul că un sistem tradițional de convingeri-vechea paradigmă- a fost înlocuit cu un nou mod de înțelegere, o nouă paradigmă. Inovația de paradigmă este o schimbare a modelelor mentale de acțiune pentru rezolvarea problemelor asociate cu inovarea unui produs sau serviciu particular.
Exemple de inovații de paradigmă care redefinesc în mod radical natura organizației și politicile de management pot fi: schimbarea practicii de management, înlăturarea stilului autoritar, introducerea stilului participativ, abordări bazate pe echipe. Un exemplu de inovație de paradigmă este dezvoltarea soluțiilor prin Internet pentru multe domenii, cum sunt activitățile bancare, asigurări, voiaj etc. Există, totuși, o anumită neclaritate în definirea inovației de paradigmă, termenul fiind întrucîtva litigios. [27]
1.2. Esența spiritului antreprenorial. Tipologia și factorii de influență asupra mediului antreprenorial.
Managerii descriu spiritul antreprenorial cu termeni precum inovație, flexibilitate, dinamism, risc, creativitate, și orientare spre creștere. Presa, pe de altă parte, definește adesea antreprenoriatul ca termen ce arată deschiderea de noi afaceri și dezvoltarea celor vechi. [29]
„Spiritul antreprenorial” înseamnă capacitatea de a recunoaște și exploata oportunitățile, indiferent de resursele de care dispune un individ la un moment dat, la care se adaugă încredere în succes, flexibilitate și voința de a te ridica și supraviețui în urma unor eșecuri. [30]
O altă stursă definește spiritul antreprenorial ca fiind capacitatea de a vedea oportunități acolo unde alții văd probleme, dublată de acțiunea perseverentă pentru rezolvarea lor (a problemelor), ceea ce duce la realizarea de profit. [31]
Conform DEX, expresia „antreprenor” [24] este de proveniență franceză și pune accent pe funcția primarǎ a antreprenorului: „Antreprenor, -oare, antreprenori, -oare, s.m. si s.f. Persoanǎ care conduce o antrepriza – Din fr. entrepreneur”.
În sensul modern al economiei de piațǎ, un antreprenor este un agent economic care adoptǎ un comportament activ și novator, care acceptǎ deliberat riscuri financiare pentru a dezvolta proiecte noi. În acest sens, un numǎr semnificativ de societǎți acordǎ o mare atenție și recunoaștere antreprenorilor, în mare parte și datoritǎ aportului pe care îl aduc aceștia la evoluția mediului antreprenorial și a influenței pe care o au asupra indicatorilor macroeconomici.
Recunoaștera valorii antreprenorilor – prin antreprenor înțelegîndu-se un concept foarte asemǎnǎtor cu cel cunoscut astǎzi – dateazǎ încǎ din secolul al XVIII-lea în Franța, cînd economistul Richard Cantillona asocia asumarea de riscuri în economie cu antreprenoriatul. În Anglia, în jurul aceleiași perioade Revoluția Industrialǎ își fǎcea simțitǎ prezența, iar antreprenorii beneficiazǎ de primele oportuniǎți de a juca un rol din ce în ce mai vizibil în transformarea și valorificarea resurselor; se înregistreazǎ primele influențe asupra indicatorilor macroneconomici.
Joseph Schumpeter (1934), considerat de unii un geniu al economiei secolului XX, spunea: „În antreprenoriat existǎ o înțelegere pe care o facem în legaturǎ cu un anumit tip de comportament care include: inițiativǎ, organizarea și reorganizarea mecanismelor socio-economice și acceptarea riscului și a eșecului”. Antreprenoriatul ca subiect de discuție și analizǎ a fost introdus de economiști în secolul al XVIII-lea și a continuat sǎ atragǎ interesul economiștilor în secolul al XIX-lea.
Pentru a completa lista de informații despre activitatea și calitǎțile care impulsioneazǎ rezultatele antreprenorilor s-au întreprins numeroase studii. Concluzia comunǎ a acestora a fost cǎ toți antreprenorii de succes prezentau urmǎtoarele calitǎți: controlul interior, capacitatea de planificare, asumarea riscurilor, inovația, folosirea feedback-ului, luarea deciziilor, independența. Aceastǎ listǎ se aflǎ între-un proces de îmbunǎtǎțire continuǎ prin adǎugarea de noi caracteristici.
În viziunea reprezentanților școlii behavioriste, cea care acordǎ cea mai mare atenție elementelor ce caracterizeazǎ antreprenorii, principalele aspecte care le sunt specifice sunt acelea de: inovatori, lideri, asumatori de riscuri, independenți, creatori, tenaci, energici, originali, optimiști, orientați spre rezultate, flexibili, materialiști, însǎ un progres remarcabil în ceea ce privește abordarea conținutului muncii și a caracteristicilor antreprenorului realizeazǎ Jacques Fillon . În unul din ultimele sale studii el realizeazǎ o abordare integratoare deosebit de interesantǎ și utilǎ a activitǎților și caracteristicilor specifice antreprenorilor.
Alte caracteristici ale antreprenorilor sunt urmǎtoarele:
Determinare și perseverențǎ: Mai mult decît oricare alt factor, dedicarea totalǎ cǎtre succes ca antreprenor poate depǎși obstacolele. Determinarea puternicǎ și perseverența pot face un antreprenor sǎ facǎ fațǎ oricǎror greutǎți pe care alte persoane le-ar considera insurmontabile și chiar pot compensa lipsa de experiențǎ și de îndemînare a personalului angajat.
Dorința de a cîștiga: Antreprenorii examineazǎ o situație, determinǎ cum își pot mǎri șansele de cîștig și trec mai departe. Ca rezultat riscurile considerate mari de persoanele obișnuite sunt riscuri mari pentru antreprenori.
Cǎutarea feedback-ului: Antreprenorii eficienți sunt adesea descriși ca avînd capacitatea de a învǎța repede și dorința puternicǎ de a ști cît de bine se descurcǎ și cum își pot îmbunǎtați rezultatele. Feedback-ul este important deoarece antreprenorul este dispus sǎ învețe din greseli și din experiențele anterioare.
Rezolvarea problemelor persistente: Antreprenorii nu sunt intimidați de situații dificile. Încrederea în sine și optimismul general îl fac sǎ vadǎ imposibilul ca pe ceva ce doar necesitǎ mai mult timp pentru a fi rezolvat. Problemele simple îl plictisesc, antreprenorii sunt extrem de persistenți însǎ sunt realiști în a aprecia ceea ce pot și ceea ce nu pot sǎ facǎ și unde au nevoie de ajutor pentru rezolvarea unor probleme dificile, dar de neevitat.
Inițiativǎ și responsabilitate: Antreprenorii au fost întotdeauna considerați persoane independente, ei cautǎ și preiau inițiativa, se pun în situații în care sunt personal rǎspunzǎtori pentru succesul sau eșecul întregii operațiuni. Le place sǎ se implice în probleme în care impactul lor personal sǎ poatǎ fi mǎsurat.
Orientare spre oportunitǎți: Un lucru care îi diferențiazǎ clar pe antreprenori este concentrarea spre oportunitate mai mult decît spre resurse, structurǎ sau strategie. Cînd se hotǎrǎsc sǎ întreprindǎ o acțiune o fac într-un mod calculat, încearcǎ sǎ facǎ totul pentru a obține cît mai multe șanse de cîștig, dar evitǎ sǎ-și asume riscuri ce nu sunt necesare.
Toleranțǎ pentru eșec: Antreprenorii folosesc eșecul ca pe o experiențǎ din care pot învǎța ceva. Cei mai eficienți antreprenori sunt cei care se așteaptǎ la dificultǎți și nu sunt dezamǎgiți, descurajați sau deprimați de un eșec.
Încredere în sine și optimism: Deși antreprenorii întîmpinǎ adesea obstacole majore încrederea în abilitǎțile personale îi determinǎ sǎ le depǎșeascǎ și îi face pe ceilalți sǎ-și menținǎ propriul optimism.
Realizarea de viziuni: Antreprenorii știu unde vor sǎ ajungǎ. Ei au o viziune sau concept despre ceea ce vor sǎ fie firma lor. De exemplu, Steve Jobs de la Apple Computers dorește ca firma sa sǎ producǎ microcomputere ce pot fi folosite de oricine, de la copiii din școli pînǎ la oamenii de afaceri. Nu toți antreprenorii au viziuni predeterminate pentru firmele lor, unii își dezvoltǎ viziunea în timp, conștientizînd ce este firma și ce poate ajunge.
Nivelul mare de energie: Cantitatea mare de munca depusǎ de antreprenori presupune din partea acestora existența unei energii superioare. Mulți antreprenori își dozeazǎ cantitatea de energie monitorizînd cu grijǎ ce mǎnîncǎ, ce beau, fac exerciții fizice și știu cînd sǎ se retragǎ pentru relaxare.
Creativitatea și spiritul de inovație: Creativitatea a fost privitǎ timp îndelungat ca ceva genetic, cu care te naști și nu o poți dobîndi. Una dintre teoriile celebre apǎrute spre sfîrșitul secolului al-XX lea afirmǎ cǎ aceasta poate fi învǎțatǎ.
Independența: Frustrarea în fața sistemelor birocratice, împreunǎ cu dorința de a face o „diferenta” îi face pe antreprenori niște persoane foarte independente care doresc sǎ facǎ lucrurile în felul lor. Totuși antreprenorii nu iau toate deciziile, ci doresc ca autoritatea sǎ le ia pe cele importante.
Lucrul în echipǎ: Dorința de independențǎ și autonomie nu îl oprește pe antreprenor sǎ doreascǎ lucrul în echipǎ. De fapt în timp ce antreprenorul știe clar unde se aflǎ firma (sau unde ar dori sǎ se afle) personalul se ocupǎ de activitǎțile de „zi cu zi” din firmǎ.
Abilitǎți manageriale: Aceasta nu reprezintǎ o caracteristicǎ absolut necesarǎ a antreprenorilor însǎ este important de știut cǎ un antreprenor de succes are nevoie și de acest tip de cunoaștere.
Antreprenorul este un actor principal și un simbol al economiei de piațǎ. Rolurile și contribuția antreprenorilor se amplificǎ substanțial, simultan cu manifestarea lor pe plan calitativ superior, ceea ce se reflectǎ în revoluția antreprenorialǎ actualǎ, care potrivit afirmațiilor a numeroși specialiști, va ajunge la apogeu în secolul XXI, generînd multiple mutații, unele încǎ dificil de imaginat în prezent.
În societǎțile dezvoltate, pentru a permite accesul noilor domenii, multe universitǎți dezvoltǎ adevǎrate incubatoare de afaceri, care sunt puse la dispoziția antreprenorilor, pentru a avea posibilitatea de a experimenta și verifica noile teorii de business.
Tipologia formelor mediului antreprenorial. Tabloul economiei contemporane prezintǎ o mare diversitate de întreprinderi și structuri ale acestora, cu dimensiuni, roluri și caracteristici mult diferite; se regǎsesc, simultan, în lume:
– întreprinderi specifice unor moduri de producție precapitaliste și formule ale viitorului;
– întreprinderi care nu au salariați, fiind o altǎ formulǎ organizatoricǎ și juridicǎ a locului de muncǎ și întreprinderi cu sute de mii de salariați;
– întreprinderi care nu au sediu distinct de locuința patronului și întreprinderi care au sedii cu multe nivele în marile metropole;
– întreprinderi care folosesc tehnologii primitive și cele în care roboții industriali înlocuiesc în mare mǎsurǎ munca oamenilor.
Cele mai cunoscute criterii de clasificare a întreprinderilor sunt urmǎtoarele:
a. Dupǎ ampreta unui mod de producție se disting: – întreprinderi de tip precapitalist (exploatǎri agricole tradiționale, activitatea meșteșugarilor independenți); – întreprinderi de tip capitalist (ex: societatea pe acțiuni); – întreprinderi de tip precapitalist (ex: cooperativele).
b. Dupǎ forma de proprietate se diferențiazǎ: – întreprinderile aflate în proprietate privatǎ; – întreprinderile proprietate de stat (sau publicǎ); – întreprinderile în proprietate de grup cooperatist; – întreprinderile cu un regim combinat al proprietǎții.
c. Dupǎ natura juridicǎ, legislația țǎrilor cu economie de piațǎ reglementeazǎ urmǎtoarele: – întreprinderi individuale; – societǎți comerciale: de persoane și de capitaluri.
d. Dupǎ mǎrime (estimatǎ dupǎ numǎrul de personal, cifra de afaceri, capitalul social): – întreprinderi mici; – întreprinderi mijlocii; – întreprinderi mari.
e. Dupǎ gradul de specializare (diversitatea activitǎților): – întreprinderi strict specializate (pe un produs sau pe o anumitǎ tehnologie); – întreprinderi specializate (cîteva produse sau tehnologii înrudite); – întreprinderi generale (nespecializate) cu obiect larg de activitate în mai multe ramuri.
f. Dupǎ obiectul de activitate (activitǎțile realizate, dupǎ clasificarea uzualǎ oficialǎ): – întreprinderi de producție; – întreprinderi de comerț; – întreprinderi de servicii.
g. Dupǎ sectorul economic în care poate fi încadratǎ întreprinderea: – întreprinderi din sectorul primar (agriculturǎ, pescuit, exploatare forestierǎ, industrie extractivǎ); – întreprinderi din sectorul secundar (industrie prelucrǎtoare); – întreprinderi din sectorul terțiar (distribuție, bǎnci, asigurǎri, transport, formare profesionalǎ, servicii pentru populație.
h. Dupǎ natrua tehnologiei și seria de fabricație: – întreprinderi care realizeazǎ unicate și serii mici; – întreprinderi care produc în serii mari și foarte mari.
i. Dupǎ aria de activitate: – întreprinderi cu arie activitate localǎ (un oraș sau o zonǎ din acesta, un sat); – întreprinderi cu arie activitate regionalǎ (o parte din țarǎ, mai multe județe); – întreprinderi cu arie de activitate naționalǎ; – întreprinderi cu arie de activitate transnaționalǎ sau mondialǎ.
Factori importanți, cu influență asupra madiului antreprenorial. Indiferent de performanțele sale economice, activitatea unei companii se va forma la intersecția între factorii: de naturǎ legislativ-normativǎ, sociali, financiari, tehnologici, politici și globali. Fiecare factor influențeazǎ mediul antreprenorial într-un mod diferit și pot acționa atît în sensul scǎderii cît și în sensul creșterii performanțelor sale. Gradul de adaptabilitate și flexibilitate a personalitǎții antreprenorului au un cuvînt greu de spus. Astfel, un antreprenor cu cunoștințe solide în domeniul resurselor umane va da dovadǎ de tact și diplomație în cazul unei crize de personal. În aceeași mǎsurǎ un antreprenor care nu se informeazǎ despre legislația care îi reglementeazǎ activitatea, chiar dacǎ beneficiazǎ de consiliere juridicǎ, se va afla în imposibilitatea deschiderii și menținerii unui dialog productiv cu statul, sau va obține cu dificultate o finanțare, fie ea prin societǎți financiar-bancare, cît și prin instituții internaționale.
a. Factori de naturǎ legislativ-normativǎ Principala trǎsǎturǎ a acestor factori se referǎ la caracterul lor extern. Acest tip de factori sunt generați în principal de stat, de instituțiile și reglementǎrile sale. Vizeazǎ în mod direct legile, actele, ordonanțele de guvern, dispozițiile cu caracter special sau alte proiecte de legi care se referǎ în mod direct la mediul antreprenorial. Spre deosebire de ceilalți factori, raportul de forțe pentru aceastǎ situație este inegal. Indiferent de statutul, domeniul de activitate sau de elementele care țin strict de persoana antreprenorului, asupra factorilor menționați societatea comercialǎ nu are putere de decizie în sensul schimbǎrii lor. La nivel individual, fiecare companie trebuie sǎ manifeste un comportament de adaptare și de înțelegere asupra condițiilor pieței pe care activeazǎ. Aici, un cuvînt greu de spus îl au organizațiile profesionale. Un astfel de organism, cu un numǎr mare de membrii, rezultate remarcabile, o anumitǎ conduitǎ și o reprezentanțǎ puternicǎ poate fi un barometru bun pentru stat și un punct de vedere pe care organele statului îl va consulta în momentul elaborǎrii documentelor legislativ-normative .
b. Factorii sociali Sunt factori cu caracter dual și subiectiv, se întîlnesc atît în mediul extern cît și în mediul intern al întreprinderii. Factorii sociali în raport cu mediul extern înteprinderii sunt reprezentați de furnizori, clienți (posibili și actuali), funcționarii statului, posibilii investitori și partenerii de afaceri. În ceea ce privește factorii sociali interni, cea mai mare pondere o au angajații unei companii.
Relația antreprenor – furnizor/client este bazatǎ pe încredere, pornește de pe poziții egale și în care, fiecare element urmǎrește pǎstrarea subunitarǎ a raportului economic: minimum de efort/maximum de efect. De obicei, acest tip de relație este ghidat de cutume comerciale care s-au format de-a lungul timpului.
Relația antreprenor – intraprenor sau anagajator – angajat este reglementatǎ în primǎ instanțǎ de Codul Muncii și Drepturile de Proprietate Intelectualǎ. Deși, la nivel de structurǎ de companie este considerat un raport de subordonare, angajatul este “un consumator” sau “un client” de sarcini duse la îndeplinire, în termenele stabilite și cu rezultate semnificative. Factorul uman are un rol determinant în activitatea unei companii. Așa cum un angajat bun contribuie la bunǎstarea și extinderea unei afaceri, un angajat mai puțin competent poate da un sens negativ unor parteneriate de afaceri care pînǎ la momentul respectiv se desfǎșurau în bune condiții.
c. Factori de ordin financiar Factorii financiari nu introduc numai noțiuni teoretice în privința unor indicatori, ci prin analiza lor oferǎ informații relevante pe baza cǎrora se pot face verificǎri ale situației actuale, evaluǎri, dar și previziuni pentru o perioadǎ determinatǎ de timp. O altǎ noțiune în definirea factorilor de ordin financiar se referǎ la posibilitatea infuziei cu cash-flow prin: credite, fonduri europene, împrumuturi de la stat și alte modalitǎți. Principalii actori în categoria factorilor de ordin financiar sunt: instituțiile financiar-bancare, Banca Naționalǎ, Bursa de Valori.
d. Factorii tehnologici Au în vedere evoluția tehnologicǎ și se regǎsesc pe mai multe nivele. Astfel, își fac simțite efectele atît asupra obiectului principal de activitate al firmei, cît și asupra producitvitǎții unei companii.
e. Factorii politici Pentru cǎ stau la baza dezvoltǎrii mediului antreprenorial, îi putem numi factori primari. Regimul politic a influențat în mod decisiv apariția sau dezvoltarea mediului antreprenorial într-o anumitǎ țarǎ sau zonǎ geograficǎ.
f. Factori de ordin global Trateazǎ cu precǎdere efectele pe care le au evenimentele din economiile puternice ale lumii, politica statelor care dețin monopol pe o anumitǎ piațǎ, conflictele armate, acordurile privind circulația mǎrfurilor sau ultimele descoperiri în domeniu.
Influențe pozitive:
a. Influențele pozitive ale factorilor de naturǎ legislativ-normativǎ: – crearea unui cadru normal de desfǎșurare a activitǎților întreprinderilor mici și mijlocii, acordarea de beneficii pentru a stimula extinderea mediului antreprenorial, consultanța gratuitǎ în domeniul juridic și contabil, cursuri de perfecționare, organizarea de evenimente special adresate comunitǎții antreprenoriale, înlesnirea unei comunicǎri facile cu autoritǎțile statului și accesul la fonduri europene.
b. Factorii sociali pot aduce mediului antreprenorial urmǎtoarele beneficii: – putere creativǎ și diferențiere în fața concurenților, “fața umanǎ” a unei companii, contracte avanatajoase pe termen lung, pot reprezenta subiecte de negociere în privința obținerii anumitor facilitǎți de la stat.
c. Factorii de ordin financiar: – contribuie în mod semnificativ la creșterea lichiditǎților unei companii, dezvoltarea pe termen lung, bugetul de promovare a produselor/serviciilor oferite și la o îmbunǎtǎțire continuǎ în relația cu clienții, atunci cînd se referǎ preponderent la atragerea de fonduri prin diferite modalitǎți. Sunt principalul suport pentru dezvoltarea companiei și un fond bine gestionat crește viteza de rotație a capitalului.
d. Factorii tehnologici: – îmbracǎ activitatea antreprenorialǎ și îmbunǎtǎțește serviciile oferite, susțin evoluția și competitivitatea mediului antreprenorial.
Influențe negative:
a. Factorii de naturǎ legislativ-normativǎ: – aplicarea legilor constituie unul dintre cele mai dese motive de disputǎ între companie și stat, multe articole de lege suferǎ lipsa cercetǎrii sau a concordanței dintre nevoile mediului antreprenorial și ceea ce se vor a fi aceste nevoi. Deși au existat inițiative din partea statului pentru simplificarea procedurilor de înființare a unei firme, procesul este încǎ anevoios.
b. Factorii sociali: – sunt cei care reclamǎ cea mai mare atenție din partea antreprenorilor. Din cauza caracterului subiectiv necesitǎ resurse de motivare, perfecționare continuǎ și monitorizare. Influențele negative pot fi evitate de antreprenori încǎ de la început prin planul de afaceri: dacǎ se proiecteazǎ numǎrul optim de oameni de care firma va avea nevoie, un plan salarial care sǎ nu aibǎ consecințe negative asupra cash-flow-ului companiei, sarcini bine trasate și evaluare neîntreruptǎ la un anumit interval de timp. Astfel, pentru o companie care a înregistrat o creștere a numǎrului de salariați peste media admisǎ, va fi destul de complicat sǎ-și urmeze planurile de dezvoltare în perioade economice de regres.
Este factorul cel mai sensibil la schimbǎrile mediului antreprenorial și se formeazǎ într-un timp îndelungat. De multe ori, cel puțin în cazul companiilor care activeazǎ în zona serviciilor, factorul uman este determinant în stabilirea nivelului de calitate pentru produsele oferite.
c. Factorii de ordin financiar: – constituie punctul de atracție în mediul antreprenorial. În raport cu legile în vigoare, atrag impozite mai mari, cereri de sponsorizare nejustificate, pretenții salariale. Cererea pentru un credit mai mare decît este capabilǎ structura financiarǎ a companiei sǎ susținǎ, va amplifica lipsa de lichididate și nu-și va arǎta eficiența.
d. Factori tehnologici: – sunt condiționați de pregǎtirea antreprenorilor, de bugetul alocat, de aceștia pentru modernizare și retehnologizare și de modul cum angajații vor ști sǎ profite de investiția fǎcutǎ. Sunt factorii cu cel mai înalt grad de perisabilitate, și din acest motiv întîmpinǎ dificultǎți din partea antreprenorului asupra luǎrii unei decizii ferme de modernizare a activității. [32]
CAPITOLUL II. EVALUAREA NIVELULUI INOVAȚIONAL ȘI A SPIRITULUI ANTREPRENORIAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Aprecierea nivelului inovațional în Republica Moldova la nivel internațional și național.
Economia moldovenească devine tot mai integrată în economia globală, de aceea pentru planificarea de politici este util de a compara rezultatele activității inovaționale în Republica Moldova cu cele din alte țări. Ținând cont de aspirațiile de dezvoltare și de integrare europeană ale țării, se prezintă oportună compararea rezultatelor Republicii Moldova cu țările din Europa Centrală și de Est (ECE). Totodată, ținând cont de amplasarea geografică și moștenirea istorică, este utilă și comparația cu țările din Comunitatea Statelor Independente (CSI). Aceste două grupuri regionale includ, de altfel, și principalele țări, cu care Republica Moldova concurează pentru atragerea investițiilor străine. Importanți factori care servesc la atragerea acestor investiții sunt competențele inovaționale ale firmelor locale, calificarea resurselor umane și performanțele sistemului educațional. [16]
Indicele Global de Inovații 2014 (IGI 2014) este una din cele mai recente și mai comprehensive surse care include Republica Moldova și care permite compararea internațională a rezultatelor inovaționale.
Indicele Global de Inovații 2014 (IGI 2014) este raportul care reprezintă clasamentul a 142 de țări realizat în baza capacităților de inovare a fiecărei, folosind 84 de indicatori printre care: calitatea principalelor universitati, capitalul uman si de cercetare, infrastructura, creditele, investitiile, interconexiunile, absorbtia si difuzarea cunostintelor, inovarea si rezultatele activitatii creative.
Directorul General al OMPI, Francis Gurry a declarat la prezentarea oficială a raportului, că în pofida crizei economice, domeniul inovațiilor a înregistrat rezultate foarte bune în anul 2013. „Inovarea se multiplică în întreaga lume, în pofida crizei economice globale, iar guvernanții locali ar trebui să opteze pentru implementarea propriilor invenții, deoarece de cele mai multe ori ideile locale sunt mai eficiente decît cele preluate de la alte țări”, considera Gurry. [33]
Potrivit „Indicelui Global al Inovației 2014”, pe poziția de top 10 lideri ai inovațiilor se clasează următoarele țări: Elveția, Marea Britanie, Suedia, Finlanda, Olanda, SUA, Singapore, Danemarca, Luxemburg și Hong Kong (China).
Tabelul 1
Clasamentul „Top 10 lideri ai inovațiilor”
Sursa: elaborat de autor in baza datelor „The Global Inovation Index 2014” [33]
Observăm în componența primelor 10 țări lideri ai inovațiilor se includ practic aceleați țări în anii 2013-2014, dar se situează pe poziții diferite. Vedem că Elveția ocupă poziția de lider în perioada analizată, restul țărilor și-au modificat poziția, astfel Marea Britanie, Finlanda, Singapore, Danemarca și Luxemburg s-au ridicat în clasamentul dat în anul 2014 față de 2013, iar Suedia, olanda, Sua și Hong Kong (China) au scăzut. În anul 2014 Irlanda părăsește top-ul clasîndu-se pe al 11-lea loc, iar Luxemburgul se ridică de la locul 12 la 9.
„Rezultatele IGI sunt o mărturie că inovațiile globale se multiplică de la an la an. Primele 25 de țări din clasament sunt un amestec de națiuni din întreaga lume – America de Nord, Europa, Asia și Orientul Mijlociu. Cu toate că topul este dominat de țările înalt dezvoltate, totuși și statele în curs de dezvoltare cunosc un avînt remarcabil”, a afirmat fondatorul „Indicelui Global al Inovației”, profesor în domeniul afacerilor și tehnologiilor din cadrul INSEAD, Soumitra Dutta.
În anul 2013 Republica Moldova s-a plasat pe locul 45 din 142 de țări în clasamentul Indicelui Global al Inovației acumulînd 40,90 de puncte din 100 posibile. Astfel, RM a urcat 5 poziții în comparație cu anul precedent (50); iar în anul 2014 deja se situează pe locul 43, acumulînd 40,70 de puncte. [Anexa 1]
In clasamentul Indicelui Global al Inovație al anului 2014 România s-a situat pe poziția 55, Federația Rusa pe 49, iar Ucraina pe 63.
Potrivit IGI, 18 economii emergente, printre care și Republica Moldova, iși îmbunătățesc rapid capacitățile de inovație. Republica Moldova se afla pe primul loc in grupul țarilor cu venituri medii joase la capitolele: bunuri materiale, crearea de cunoștinte și educație.
Tabelul 2
Gradul de inovare în funcție de venit (2014)
Sursa: În baza datelor „The Global Inovation Index 2014” [34]
Studiul arată că, în grupul țărilor cu venituri medii joase, Republica Moldova este prima la trei indicatori din patru: indicele global de inovație, realizarea inovațiilor și rata eficienței inovațiilor. Oficiul Național de Proprietate Intelectuală (AGEPI) înregistrează cele mai mari performanțe la capitolul mărci și brevete.
Marca este orice semn sau orice combinație de semne susceptibile de reprezentare grafică, care servesc la deosebirea produselor sau a serviciilor anumitor persoane fizice/juridice de ale altor persoane. Organul competent care este împuternicit să înregistreze mărcile pe teritoriul Republicii Moldova este AGEPI. [36]
Tabelul 3
Numărul cererilor de înregistrare a mărcilor depuse și certificatelor elibirate pe teritoriul Republicii Moldova (1993-2014)
Sursa: [37]
Observăm că numărul cererilor de înregistrare a mărcilor depuse este impunător în perioada analizată, dar numai pentru cca 20% din ele sunt eliberate certificate. Încă o concluzie care o putem face din tabelul de mai sus este că solicitanți străini ce depun cereri de înregistrare a mărcilor sunt de 4 ori mai mulți decît solicitanți naționali, însă AGEPI eliberează certificate în preponderență solicitanților naționali. Astfel, în perioada anilor 1993-2014 numărul total de titulari ai mărcilor pe teritoriul Republicii Moldova a fost de 26 564 (din 109 172 de cereri depuse), dintre care 13 214 titulari naționali (24 145 de cereri – 55%) și 13 350 titulari străini (85 027 de cereri – 16%).
În primele 2 luni ale anului 2015 tendințele sunt aceleași, 240 de titulari din 862 de cereri depuse, din care 149 titulari naționali (202 cereri) și 91 titulari străini (660 de cereri).
Titlul de protecție a invențiilor în Republica Moldova este brevetul de invenție. Invențiile sunt protejate prin următoarele titluri de protecție brevet de invenție, brevet de invenție de scurtă durată și certificate complementare de protecție. [1]
Brevetul de invenție este un titlu de protecție ce conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare a invenției pe o perioada de 20 de ani. Brevetul de invenție de scurtă durată este un titlu de protecție ce conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare a invenției pe o perioadă de 6 de ani cu posibilitatea prelungirii termenului de valabilitate pentru o perioadă de cel mult 4 ani. [38]
Tabelul 4
Numărul cererilor depuse și brevetelor de invenție elibirate pe teritoriul Republicii Moldova (1993-2014)
Sursa: [39]
Analizînd tabelul de mai sus observăm că în perioada anilor 1993-2014 în Republica Moldova au fost depuse 5878 de cereri de înregistrate a brevetelor, din care 4083 au fost acceptate. Observăm că numărul solicitanților naționali este de peste 5 ori mai mare față de numărul solicitanților străini. Astfel, pe parcursul perioadei analizate au fost inregistrați 3652 de titulari naționali de brevete, din 5051 de cereri și 431 de titulari străini din 827 de cereri. La fel ca și în cazul mărcilor putem constata că Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova susține în prealabil solicitanții naționali.
În primele două luni ale anului 2015 au fost înregistrați 9 titulari de brevete din care 8 naționali și 1 străin, iar numărul cererilor depuse a fost 18, din care 14 solicitanți naționali și 4 străini.
În ceea ce privește brevetele de invenție de scurtă durată, statistica este reprezentată în tabelul 5.
Tabelul 5
Numărul cererilor depuse și brevetelor de invenție de scurtă durată elibirate pe teritoriul Republicii Moldova (2008-2014)
Sursa: [40]
Analizînd numărul cererilor depuse și brevetelor de invenție de scurtă durată elibirate pe teritoriul Republicii Moldova în perioada anilor 2008-2014 observăm că la fel ca și în cazul brevetelor de invenție pe o perioadă mai îndelungată, solicitanți naționali ce depun cereri sunt cu peste 1130 mai mulți față de solicitanți străini. Astfel, total cereri depuse în perioada analizată este de 1172, din care 1155 cereri de la solicitanți naționali și doar 17 de la cei străini. Din aceste cereri doar pentru cca 65% au fost eliberate brevete și anume 754, din care 745 titulari naționali și doar 9 străini.
În primele două luni ale anului 2015 au fost depuse 25 de brevete doar de la solicitanții naționali din care au fost eliberate 23 de brevete.
Pentru aprecierea nivelului inovațional în Republica Moldova este necesar de a analiza avantajele și dezavantajele sistemului de inovare național, cît și oportunitățile care ar putea să consolideze rezultatele obținute pînă în prezent de Republica Moldova și riscurile cu care se sonfruntă sistemul pe termen scurt și mediu. Toate acestea reprezintă analiza SWOT a sistemului de inovare al Republicii Moldova și sunt reprezentate în tabelul 6.
Tabelul 6
Analiza SWOT a sistemului de inovare al Republicii Moldova
Sursa: Strategia inovațională a Republicii Moldova pentru perioda 2013-2020
Analizînd tabelul de mai sus putem observa că sistemul de inovare a Republicii Moldova are o serie de dezavantaje și riscuri care trebuiesc anulate sau reduse prin implementarea anumitor strategii și politici, căci cercetînd avantajele și oportunitățile observăm că țara noastră are perspective de dezvoltare în sectorul de inovare.
În Republica Moldova există Agenția pentru Inovare și Transfer Tehnologic (AITT) preocuparea de bază a căreia este de a concentra potențialul inovativ al societății prin identificarea de invenții, inovații, descoperiri și implementarea acestora în segmentele de interes socio-economic ale țării. Directorul General al AITT, Roman Chirca, consideră că: „Întreprinderile Mici și Mijlocii (IMM) sunt cele mai flexibile entități în mediul de afaceri, acestea, avînd un potențial inovator foarte înalt, iar fondatorii de start-up-uri ar putea să vină cu cele mai ingenioase, competitive și eficiente soluții”.
Obiectivul Agenției este dezvoltarea unei economii bazate pe inovații și transfer de tehnologii noi, prin stimularea și sezvoltarea IMM-lor inovaționale. Pentru realizarea acestui obiectiv, Agenția organizează concursuri pentru proiecte de inovare și transfer tehnologic, cu finanțare parțială (în mărime de pînă la 50% din costul investițiilor totale ale proiectului) din alocații de la bugetul de stat. Condiția obligatorie pentru aplicarea proiectelor de inovare și transfer tehnologic este implementarea unei inovații sau tehnologii noi pentru Republica Moldova. Pentru concursul proiectelor pot aplica Întreprinderile Mici și Mijlocii și Instituțiile din sfera Științei și Inovării din Republica Moldova. [18]
Graficul care urmează reprezintă dinamica finanțării proiectelor de transfer tehnologic în Republica Moldova pentru perioada anilor 2005-2013
Fig. 1 Dinamica finanțării proiectelor de transfer tehnologic, în anii 2005-2013, (mii lei)
Sursa: [18]
Analizînd datele graficului de mai sus observăm că pe parcursul perioadei analizate are loc o tendință de creștere a cofinanțării proiectelor de transfer tehnologic (PTT). În anul 2005 proiectele respective au fost finanțate doar din contul mijloacelor bugetare într-o suma foarte mică, pînă în anul 2010 sumele respective au sporit considerabil, atît finanțările din buget cît și cofinanțarea ajungînd aproximativ la același nivel de cca 9800 mii lei, apoi urmează reducerea finanțării din contul bugetului pe parcursul anilor 2011-2013, iar cofinanțarea a scăzut în anul 2011 față de 2010, urmînd în anii umători o creștere continuă.
Graficul următor reprezintă volumul producției inovaționale comercializate pentru perioada anilor 2005-2013 în Republica Moldova și anume a PTT.
Din figura 2 putem observa o dinamică pozitivă (crescătoare) a volumului producției inovaționale comercializate în Republica Moldova pentru perioada analizată, ceea ce demonstrează îmbunătățirea sistemului de inovare a țării noastre, adică apar mai multe proiecte, mai multe IMM inovatoare și desigur antreprenori inovatori. La fel putem concluziona că pe parcursul perioadei analizate pentru agenți economici inovativi a sporit posibilitatea de a-și transforma ideile sale ingenioase în viață, ei sunt mai informați și cunosc ce trebuie să facă pentru a promova inovațiile sale, sporind prin aceasta atît veniturile sale cît și economia Republicii Moldova.
Fig. 2 Volumul producției inovaționale comercializate, anii 2005-2013, PTT, lei
Sursa: [18]
În anul 2013, Agenția pentru Inovare și Transfer Tehnologic, a recepționat 40 proiecte de inovare și transfer tehnologic, dintre care s-au finanțat și s-au implementat 22 proiecte cu un volum de finanțare de 6,82 mln. lei din alocații de la bugetul de stat și 9,58 mln. lei din alte surse de cofinanțare (fig. 1).
2.2. Evaluarea mediului antreprenorial în Republica Moldova.
Aflată geografic aproape în mijlocul Europei, Republica Moldova este totuși încă departe de valorile europene, inclusiv în ceea ce privește mediul de afaceri. Deși, în linii mari țara noastră a progresat de-a lungul anilor în asigurarea unor condiții prielnice unui mediu antreprenorial stimulativ, rămînem încă mult în urmă după ușurința prin care o afacere prosperă poate fi concepută, menținută, dar și lichidată, ca să putem astfel atrage persoane cu spirit antreprenorial din alte țări să se lanseze la noi. Mai mult decît atît, pierdem și din talentele noastre naționale, moldoveni care decid să emigreze din țară, unii dintre ei ca să pună pe roate mai apoi proiecte de afaceri de succes.
Raportul grupului Băncii Mondiale „Doing Business 2015”, care atrage mare atenție din partea publicului, dar și autorităților, cu fiecare apariție a sa, și care expune totalurile la ce s-a făcut pînă la moment și ce rămîne de făcut în viitor pentru mediul de business, ne transmite încă o dată cît de mult mai este de muncit, pentru ca Moldova să fie cel puțin la un nivel apropiat de Georgia, Letonia, sau măcar Macedonia, în ce privește asigurarea unui mediu favorabil pentru afaceri. Conform raportului, Moldova este pe poziția 63 din 189 de state incluse în clasament, potrivit raportului anual „Doing Business 2015”, fiind depășită de majoritatea țărilor europene, printre care sunt și unele state din fosta URSS, ca Belarus, Armenia, Rusia, care au și ele un mediu mai prielnic pentru afaceri, decît Moldova. [Anexa 2]
Totuși, în pofida dificultăților întîlnite de moldovenii care inițiază o activitate pe cont propriu, dificultăți care mai ales țin de taxe, controale, autorizații, export, forță de muncă necalificată, protecția drepturilor de proprietate, în Moldova există persoane care doresc să riște și să lanseze o afacere. Iar numărul doritorilor este mai mare decît în marea parte a țărilor din Europa și o bună parte a statelor din CSI.
În acest sens, Institutul american de Cercetare a Opiniei Publice Gallup a realizat un studiu, rezultatele căruia au fost prezentate în luna octombrie curent, prin care s-a analizat la nivel internațional intenția cetățenilor de a iniția în viitorul apropriat o afacere proprie. Astfel, conform studiului, în Moldova 8% din adulții care încă nu au o afacere, intenționează să creeze una, în următoarele 12 luni.
Ce surprinde însă este că, potrivit acestui indicator al „intenției antreprenoriale”, Moldova este într-o poziție mai bună decît țările din fosta URSS, care ne depășesc la indicele „doing business”.
Cele 7 țări vizate, după calitatea mediului de afaceri din „Doing Business 2015”, dețin următoarele poziții: Georgia 15, Estonia 17, Letonia 23, Lituania 24, Armenia 45, Belarus 57 și Rusia 62, Moldova fiind pe 63. Conform cercetărilor Gallup, intențiile antreprenoriale în aceste țări sunt mai slabe decît în Moldova, între 1-6%, chiar dacă mediul pentru desfășurarea unor afaceri este mai prielnic.
În plus, Moldova are o intenție antreprenorială mai puternică decît majoritatea țărilor europene. Un indicator mai favorabil o dețin doar trei țări europene incluse în studiu: Ciprul și autoproclamatele Ciprul de Nord și Kosovo, cu indici între 10% și 18%. [41]
Fig. 3 Indecele intenției anteprenoriale în anul 2013, %
Sursa: [41]
Printr-o reprezentare grafică a celor doi indicatori descriși mai sus, se conturează o interdependență între ei. Astfel se poate observa că pentru o bună parte din țări un nivel mai nefavorabil (mai înalt) al performanței mediului de afaceri este corelat cu un nivel mai accentuat (mai înalt) al intenției antreprenoriale.
Fig. 3 Corelația dintre indicele „doing business” și indicele intenție antreprenoriale, 2013
Sursa: [41]
Altfel spus, țările care au un mediu pentru afaceri mai puțin prielnic sunt mai probabile de a avea un nivel mai mare al intenției antreprenoriale. De fapt, acest lucru este în mod indirect confirmat și de studiul realizat de institutul Gallup. Conform Gallup, intențiile de lansare a unei afaceri sunt mai mari în țările mai puțin dezvoltate și unde nivelul de angajare full-time al persoanelor adulte este mai mic. Autorii studiului pun accent mai mult pe țările africane, Orientul Mijlociu și alte zone sărace cînd explică această corelare, care au cele mai înalte intenții antreprenoriale în lume (și peste 50%), dar pe grafic constatăm că este valabilă și pentru alte țări, deși posibil într-o măsură mai mică. Trebuie precizat că, atunci cînd există un mediu prielnic afacerilor, se realizează și un nivel mai înalt al angajării în cîmpul muncii. [41]
În pofida faptului că Republica Moldova a urcat 19 poziții în clasamentul țărilor cu cel mai favorabil mediu de afaceri, unii experți consideră că realitatea este una diferită și că schimbările înregistrate sunt departe de așteptările mediului de business.
„Din observațiile noastre constatăm că există un progres, însă nu foarte vizibil. Îmbunătățirea poziției în clasamentul Doing Business se datorează faptului că, în mare parte, constatările experților Băncii Mondiale se bazează pe modificările la legislație și nu pe percepția oamenilor de afaceri. Astfel, dacă la nivel de reglementări legislative au fost anumite schimbări pozitive, atunci în practică ele nu sunt aplicate. Prin urmare, mediul de afaceri nu simte îmbunătățiri. Dacă Banca Mondială ar face un sondaj în ceea ce privește percepția mediului de afaceri, atunci s-ar vedea foarte clar că progresele sunt minore”, susține analistul economic Ion Tornea.
Totodată, directorul de programe din cadrul Centrului Analitic Independent Expert-Grup, Dumitru Budianschi, a menționat că această creștere spectaculoasă a Republicii Moldova în clasamentul Doing Business este determinată de trei factori: îmbunătățirea indicatorilor privind înregistrarea afacerilor, obținerea creditelor și achitarea taxelor.
„Din punctul meu de vedere oamenii de afaceri nu vor simți foarte mult această creștere pentru că o parte din aceste îmbunătățiri sunt tehnice. De exemplu, la capitolul obținerii creditelor, schimbările privesc mai mult sectorul financiar. De asemenea, deși numărul plăților s-a redus, oricum povara fiscală pentru mediul de afaceri rămâne neschimbată”, a spus Budiasnchi.
În opinia expertului, pentru ca mediul de afaceri să simtă o schimbare rapidă este nevoie să fie facilitat comerțul exterior, să fie asigurat dreptul la proprietate, să fie simplificate procedurile vamale și să se facă ordine în domeniul eliberării autorizațiilor în construcții. „Asta ar permite oamenilor să simtă o îmbunătățire radicală a lucrurilor în domeniul dezvoltării afacerilor în Moldova”, afirmă expertul. [42]
Cel mai bine, țara noastră stă la capitolul obținerea unui credit (locul 23) și înregistrarea unei proprietăți (locul 22). Iar cel mai prost la capitolul eliberarea unui permis de construcție (locul 175). Pentru a-l obține, o persoană trebuie să treacă prin 27 proceduri legale, într-o perioadă de timp de 247 de zile. De asemenea, în țara noastră este dificil să obții conectarea la electricitate (locul 149), după 7 proceduri trecute în 118 de zile. [Anexa 3]
Potrivit concluziilor realizate de Banca Mondială, în acest an, Republica Moldova s-a remarcat prin două reforme care au influențat pozitiv mediul de afaceri. De asemenea, Republica Moldova a făcut mai ușoară începerea unei afaceri prin eliminarea cerinței minime de capital.
Achitarea impozitelor a devenit mai ușoară pentru companii prin introducerea unui sistem electronic de plată a contribuțiilor la asigurările sociale. Totodată, a crescut cota de contribuție de asigurări de sănătate a angajatorilor, totodată au fost introduse noi cerințe de evidență contabilă a TVA. Pe primele locuri se află Singapore, Noua Zeelandă și Hong Kong, iar la coada clasamentului Eritreea, Libia și Republica Centrafricană. [43]
În clasamentul libertății economice, Republica Moldova în anul 2014 ocupă locul 110. Clasamentul Indicelui de libertate economică este întocmit anual de către Fundația Heritage și Wall Street Joirnal. În ultimul an la studiu au participat 186 țări. Libertatea economică este evaluată în baza a 10 indicatori, numiți și 10 libertăți economice: 1) Libertatea busuness-ului; 2) Libertatea comerțului; 3) Libertatea fiscală; 4) Implicarea guvernului în economie; 5) Libertatea monetară; 6) Libertatea investițiilor; 7) Libertatea financiară; 8) Drepturile de proprietate; 9) Libertatea de corupție; 10) Libertatea muncii.
Valoarea indicatorului libertății economice a Moldovei constituie 57,3, îmbunătățindu-se cu 1,8 puncte față de anul precedent. Îmbunătățiri s-au înregistrat pentru 6 din cei 10 subindicatori de libertate economică, printre care: libertatea investițiilor, implicarea guvernului în economie, libertatea monetară, libertatea busuness-ului, libertatea de corupție, libertatea comerțului. Indicatorii libertății muncii, libertății fiscale au înregistrat o scădere, iar indicatorii libertății financiare și privind drepturile de proprietate – nu s-au modificat.
Potrivit clasamentului Indecelui de libertate economică, economia Republicii Moldova este încă „în mare parte neliberă”. Printre cele 43 de țări din regiunea Europei, Republica Moldova ocupă locul 39, iar Indicatorul libertății economice este mai mic decît media pe regiune și cea globală.
Raportul Global de Competitivitate este publicat anual de World Economic Forum, care măsoară competitivitatea țării și în funcție de acestea elaborează clasamentul țărilor lumii. Pentru evaluarea comparativă a competitivității țărilor este utilizat Indicele Global de Competitivitate (ICG).
Potrivit Raportului Global de Competitivitate (2013-2014), din 148 de state, care au participat la studiu, Republica Moldova a ocupat locul al 89-lea. Conform clasamentului, Moldova este depășită de mai multe state din regiune: Ucraina (84), România (76), Georgia (72), Federația Rusă (64), Kazahstan (50).
Luînd în considerare nivelul diferit de dezvoltare al țărilor, importanța acestor factori asupra nivelului de competitivitate nu este identică în toate țările. În funcție de contribuția factorilor la productivitate, în Raportul Global de Competitivitate au fost identificate 3 stadii în care se află țările, și anume: competitivitatea determinată de factorii de producție, eficiență și inovare. În clasamentul internațional al ICG, Republica Moldova se află la stadiul I, și anume competitivitatea determinată de factorii de producție (forța de muncă necalificată sau slab calificată; resurse naturale). Totodată, menținerea competitivității la acest studiu de dezvoltare presupune, în primul rînd, o bună funcționare a instituțiilor publice și private (pilonul 1), o infrastructură bine dezvoltată (pilonul 2), un mediu macroeconomic stabil (pilonul 3), și o forță de muncă, care a primit cel puțin o educație de bază (pilonul 4). [19]
Tabelul 7
Indicele Global al Competitivității pentru Republica Moldova, 2012-2014
Sursa: The Global Raport 2013-2014, 2012-2013.
Analizînd tabelul de mai sus observăm că Republica Moldova are o poziție nefavorabilă la indicatorii analizați. Pentru indicatorul instituții (locul 122), eficiența pieței de bunuri (locul 107), dezvoltarea pieței financiare (locul 105) și indicatorii de inovare și sofisticare (locul 133), avem o poziție neprielnică pentru dezvoltarea mediului de afaceri.
Totodată, poziții relativ bune revin indicatorilor nivel de pregătire tehnologică (locul 64), învîțămînt superior și formarea profesională (locul 90).
CAPITOLUL III. INOVAȚII ȘI SPIRITUL ANTREPRENORIAL ÎN SECTORUL AGRAR A REPUBLICII MOLDOVA
3.1. Realizările științifice în domeniul agriculturii de la savanții moldoveni
În era informațională contemporană, știința și inovațiile sunt printre promatorii progresului, nu doar pentru un stat, ci și pentru oricare afacere. Țări ca Japonia și China servesc drept bune exemple de implementare în practică a cunoștințelor din domeniul științei, cercetării și inovațiilor. [18]
În Republica Moldova tote realizările științifice în domeniul agriculturii sunt cercetate de către AȘM (Academia de Științe a Moldovei), Secția Științe Agricole. În componența secției respective activează 8 instituții, fondator al cărora este MAIA (Ministerul Agriculturii și Industiriei Alimentare):
1. Universitatea Agrară de Stat din Moldova (UASM);
2. Institutul Științifico-Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare (IȘPHTA);
3. Institutul de Pedologie, Agrochimie și Protecția Solului (IPAPS) „Nicolae Dimo”;
4. Institutul de Tehnică Agricolă (ITA)„Mecagro”;
5. Institutul Științifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie și Medicină Veterinară (IȘPBZMV);
6. Institutul de Fitotehnie (IF) „Porumbeni”;
7. Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp (ICCC) „Selecția”;
8. Filiala din Chișinău a Întreprinderii de Stat pentru Cercetare și Producere a Resurselor Biologice Acvatice (ÎSCPRBA) „Acvacultura-Moldova”.
Pentru perioada anilor 2011-2014 în incinta acetor instituții au fost realizate următoarele invenții în agricultură: [21]
UASM – Au fost determinați parametrii bioconstructivi și potențialul de productivitate a 8 structuri noi ale plantației supraintensive de măr (“Generos” și “Florina” altoite pe M9) cu coronamentul în două planuri oblice;
– Tratarea pomilor a 5 soiuri de măr cu „Regalis”10WG 2,5 kg /ha contribuie la sporirea recoltei până la 43 tone/ha cu prevalarea de 10-12% față de martor;
– Tratarea pomilor de măr cu preparate de rărire chimică a fructelor la diametrul 10-15 mm a sporit recolta de fructe până la 52 tone/ha (soiuri “Idared”, “Dirager”) și de 50,1 tone/ha la soiurile “Golden”, “Reinders”, ”Geramid Nwe”, prevalînd față de martor cu 12-14%
– La speciile cireșe, gutui și măr s-au implementat tehnologii intensive și ecologice de înființare și exploatare a plantațiilor în zonele pomicole Sud și Centru ale Republicii Moldova, care asigură recolte maxime cu consum minim de apă și îngrășăminte pentru condițiile pomiculturii durabile.
– Au fost create 10 genotipuri noi de porumb wxl cu conținut sporit de lizină 4,0-4,5% și 98-100% amilopectină în bob. S-au reprodus 200 linii consangvinizate de porumb. Se află în testare de Stat hibridul nou de porumb cu bob alb „Chișinău 295 wxl”.
– A fost apreciată și efectuată analiza economică la creșterea suinelor pentru carne, identificînd factorii endogeni și exogeni la producerea și comercializarea cărnii de porcine.
– S-au stabilit caracteristicile generale ale biomasei vegetale din diferite zone climaterice ale Republicii Moldova și elaborate recomandări privind obținerea energiei termice.
– A fost lansat proiectul transfrontalier al Uniunii Europene (România -Moldova-Ucraina) în elaborarea și implementarea fermelor-pilot pentru sporirea productivității bovinelor.
IȘPHTA – Direcția Pomicultură: Au fost înregistrate în Catalogul Soiurilor de Plante pentru anul 2013 11 soiuri de plante pomicole din care: 7 soiuri autohtone: 3 soiri de măr – Coredis, Coreor, Coreprim; 1 soi de gutui – Olga; 1 soi de prun – Ajur 1; 1 soi de cais – Vasile Cociu; 1 soi de vișin – Mărioara. 4 soiuri introduse: 3 soiri de prun – Cacanska Lepotica, Centenar, Valor; 1 soi de vișin – Meteor Karai.
– Au fost transmise în 2014 la Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante (CSTSP) 10 soiuri de specii pomicole: 2 de măr, 1 de păr, 1 de prun, 1 de piersic, 1 de cais, 1 de cireș, 1 de vișin, 1 de nuc și 1 soi de agriș.
– Direcția Viticultură și Vinificație: A fost completat dosarul pentru soiul Apiren roz timpuriu, testat în CSTSP.
– Au fost obținute date inițiale pentru completarea dosarului pentru transmitere în Comisia de Stat a unui noi genotip (Apiren roz Basarabean, procesare industrială, vin).
– Au fost obținute biotipuri de viță de vie libere de viruși și cancer bacterian a soiurilor autohtone: Feteasca neagră, Feteasca albă, Feteasca regală, Rara neagră, Codrinschii.
– Elaborarea și implementarea metodelor de prevenire și combatere a patologiei de uscare a lemnului și brațelor viței de vie în condițiile R. Moldova va da posibilitatea de a mări longevitatea și productivitatea plantațiilor viței de vie cu 15 –20%.
– Au fost depozitate la Colecția Națională de Microorganisme Nepatogene a Institutului de Microbiologie și Biotehnologie al AȘM 3 tulpini de levuri autohtone pentru producerea vinurilor roze și roșii.
– Au fost evidențiate 2 tulpini noi de levuri autohtone pentru producerea vinurilor spumante roze și roșii din plaiul vitivinicol “Puhoi” și “Corten”.
– Au fost finalizate cercetările privind distingvitatea, uniformitatea și stabilitatea (DUS), cît și la valoarea culturală și de utilizare (VCU) pentru soiul nou Tudor transmis la Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante.
– A fost întocmită harta Republicii Moldova privind argumentarea agroecologică a teritoriului pentru producerea vinurilor cu indicații geografice.
– Direcția Tehnologii Alimentare: Au fost obținute mostre experimentale de extracte din materii prime vegetale cu ajutorul solventului CO2 și amestecului azeotropic (CO2 și etanol) și au fost determinați indicii fizico-chimici și de calitate ai acestora.
– Au fost fabricate mostre de conserve din dovleac: băuturi și nectare cu miez de dovleac cu fructoză, fierturi, sosuri, terciuri, marinate, tocături.
– Au fost fabricate mostre de conserve pe bază de morcov cercetat prin utilizarea tehnologiilor tradiționale de prelucrare și determinați indicii organoleptici și fizico-chimici ai acestora.
– Direcția Legumicultură: Au fost evidențiate 3 soiuri de perspectivă de ardei dulci, unul din care a fost transmis în Comisia de Stat Pentru Omologarea Soiurilor.
– A fost creat un soi de castravete Colibri.
– A fost selectat un soi nou de dovlecel Aeronaut, care va fi transmis în Comisia de Stat.
IPAPS „Nicolae Dimo” – Au fost elaborate procedee fitoameliorative pentru remedierea însușirilor fizice, chimice și biologice ale solurilor. Aplicarea procedeelor elaborate a condus la: îmbogățirea solului cu materie organică; remedierea însușirilor biologice; ameliorarea însușirilor agrofizice; obținerea unui spor în recoltă de 15-20 %.
– Pentru prima dată au fost studiate efectele induse de irigația prin picurare asupra solurilor din plantațiile pomicole din Zona de Nord. A fost evidențiată și analizată evoluția procesului de solonețizare secundară, inclusiv cea magnezia a solurilor în prezența unei concetrații minime de Na în apa pentru irigație.
– A fost determinată eficacitatea procedeelor de lucrare antierozională a solului cu diferit grad de erodare; eficacitatea economică și energetică a fertilizanților pe diferite soluri la cultivarea plantelor de cultură; coeficientul de humificare a diferitelor deșeuri aplicate ca îngrășământ și influența lor asupra bilanțului de humus în sol.
– Inovație pentru agricultură: Îmbunătățirea stării de calitate a solurilor prin elaborarea hărților digitale erozionale și implementarea practicilor privind combaterea eroziunii hidrice. Costul estimativ este de 2 mln lei pentru 100 mii ha cercetate și elaborarea hărților digitale. Avantajele acestei inovații constau în scăderea riscului potențial de eroziune în zonele transfrontaliere. Efectul social primit este creșterea veniturilor agricultorilor în urma stopării proceselor de eroziune a solurilor, iar efectul economic constă în faptul că se va îmbunătăți starea ecologică a mediului ambiant și calitatea vieții populației din mediul rural (combaterea degradării solurilor).
– Pentru prima dată în Republica Moldova a fost stabilit efectul irigației asupra însușirilor cernoziomului și solului cenușiu molic.
ITA „Mecagro” – În anul 2013 colaboratorii ITA „Mecagro” au elaborat 25 și au implementat în producție 16 denumiri de mașini, echipamente tehnologice, dispozitive. Au fost încheiate peste 280 de contracte cu agenții economici din țară și peste hotare, executate 538 de comenzi, comercializată producție tehnico-științifică în valoare de 29,6 ml lei, inclusiv export –13,8 ml. lei. Efectul real obținut de la comercializarea și exploatarea producției tehnico-științifice –8,3 ml. lei/an.
– Mașina de stropit cu rampă STR21-2000M este destinată pentru combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor în culturile de cîmp și legumicole. Mașina de stropit constă din următoarele ansambluri: cadru cu roți, rezervor pentru lichid de lucru cu agitator hidraulic și filtru de umplere, nivelmetru, rampă, pompă hidraulică, arbore cardanic, manta de protecție, filtru de absorbție, regulator de presiune.
– Costul mentenanței tehnice este mai mic decît a mașinilor de import.
– Pornind de la faptul că biomasa din agricultură constituie o sursă importantă de energie și tot mai mulți întreprinzători manifestă interes pentru producerea combustibililor solizi din biomasă, importul surselor primare de energie va fi redus, ceea ce va permite a majora securitatea energetică a țării și a crea locuri noi de muncă în spațiul rural.
IȘPBZMV – Metodă de utilizare a Enoxilului pentru tratarea diferitor liziuni traumatice la animale. Elaborarea ține de unguent – 5%, ce permite obținerea rezultatului dorit întru-n timp restrâns – de circa 5 zile. Domeniul medicinii veterinare și prevede utilizarea preparatului Enoxil pentru tratamente asupra leziunilor traumatice pe diferite părți ai corpului la animale. Metoda a fost aprobată pentru tratarea leziunilor de tip traumatic pe bovine (mameloane, uger), pe iepuri de casă și pe cai. Documentația pentru înaintarea cererii de brevetare este în curs de perfectare.
– Populația de găini mixte pentru ouă-carne – Roșie moldovenească. Elaborarea ține de ameliorare și selecție în avicultură, care s-a soldat cu crearea unei populații noi de găini mixte pentru ouă-carne, obținute în condițiile Republicii Moldova prin încrucișarea de absorbție a păsărilor de import (♀Tetra H x ♂Super Harco) și selecție direcționată a metișilor rezultați din cele 4 generații consecutive (F1, F2, F3, F4) urmată de reproducerea „în sine” a păsărilor cu nivelul solicitat al indicilor productivi și penaj de culoare roșie.
– Elaborarea ține de ameliorare și selecție în ovicultură, fiind soldată cu obținerea nucleului de ovine metise din încrucișarea raselor (♀Țigaie x ♂Bethaimer -reproducție 2012, 2013, 2014) cu scopul creării unei noi populații de ovine cu tipul morfoproductiv caracteristic raselor de ovine specializate pentru lapte.
– La baza elaborării sunt puse capacitățile combinative și adaptabilitatea sporită ale rasei Țigaie, utilizată ca formă maternă și aptitudini pronunțate pentru producția de lapte a rasei germane Bethaimer folosită ca forma paternă.
IF „Porumbeni” – A fost omologat hibridul Porumbeni 378 – hybrid intensive de porumb, semitimpuriu (FAO 390), destinat pentru cultivare la boabe în toate zonele Republicii Moldova. Hibridul a fost creat prin încrucișarea formei materne „MarianaM” (129 M x 972 AmM) cu forma paternă 017 AMRf. Este rezistent la cădere, tolerant la boli și dăunători. Hibridul Porumbeni 378 este dotat cu stabilitate înaltă a producției de boabe și siloz, avînd un potențial în zonele de cultivare de 12 – 13 tone boabe la ha, fiind mai superior hibrizilor existenți cu 1-2 t/ha boabe.
– A fost transmis la testări oficiale în România hibridul Porumbeni 310 – hybrid simplu semitimpuriu, FAO 300 cu potențial înalt de producție. Hibridul este omologat pentru cultivare la boabe în toate zonele R. Moldova. Posedă vigoare în faza inițială de creștere, rezistență la secetă, cădere și frîngerea tulpinilor. Planta de talie medie, știulete de formă cilindrică. Hibridul manifestă performanță comparative cu hibrizii aflați în producere. Formele parentale permit obținerea semințelor calitative în loturi de hibridare comerciale. În condițiile aplicării unei tehnologii de cultură adecvate, hibridul respective realizează producții de 9.0 – 12.0 t/ha boabe.
ICCC „Selecția” – Soiul de grîu de toamnă „Decebal”. Elaborarea reprezintă un soi nou de grâu de toamnă de tip intensiv. Soiul este creat prin metoda hibridării artificiale și alegerii individuale a plantelor elite din populația hibridă Lovrin 41 x Porada. Varietatea Erythrospermum. Perioada de vegetație este de 265 de zile, sau cu 2 zile mai scurtă ca la martorului național Dumbrăvița. Talia plantei constituie în medie 81 cm și din această cauză soiul nou posedă rezistență foarte bună la cădere. Productivitatea medie de boabe constituie 6,29 t/ha și depășește soiul Dumbrăvița cu 0,61 t/ha. Conținutul de gluten umed în boabe constituie în medie 25,4 %, conținutul de proteină brută în boabe –12,5% . Volumul pîinii în medie e de 620 cm3, depășind martorul cu 34,0 cm3. Soiul este rezistent la factorii abiotici nefavorabili și la bolile micotice. La expoziția „INFOINVEST 2013” soiul a fost menționat cu cea mai înaltă distincție pentru soiurile de plante –Cupa de Aur.
– Catalog ilustrat „Catalogul soiurilor omologate create la IP Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecția”. –Ch.; S.n., 2014, Tipografia Centrală. -112p. Catalogul conține descrierea agronomică, caracteristicele de productivitate și calitate ale soiurilor de culturi de cîmp, create la IPICCC „Selecția” și omologate la momentul actual în Republica Moldova. Sunt descrise 13 soiuri de grîu de toamnă, 6 soiuri de orz de toamnă, 2 soiuri de orz de primăvară, 1 soi de mei, 5 soiuri de soia, 5 soiuri de fasole, 4 soiuri de mazăre, 1 soi de lucernă, 2 soiuri de măzăriche, 8 hibrizi de floarea-soarelui, 3 soiuri de sfeclă de zahăr și 2 soiuri de sfeclă furajeră.
Filiala din Chișinău ÎSCPRBA „Acvacultura-Moldova” – Pentru prima dată în republică a fost elaborată și recomandată implementarea noii componențe de policultură în piscicultura autohtonă cu obiectul economic valoros -somul european, care a luat o nișă trofică prealabil neutilizată.
– Au fost formate loturi de reproducători ai somului european de generația a II-a de selecție a populațiilor de heleșteu, ce va permite de a lărgi volumele de creștere a acestui obiect valoros piscicol și de a obține o specie calitativă de consum.
– A fost aprobată o rasă nouă Crap de Mîndîc cu solzi dispersați. Crapul de Mîndîc cu solzi dispersați prezintă importanța de producere pentru întreprinderile piscicole și gospodării piscicole de fermieri: Are rezistență mărită la temperaturi joase, supraviețuire înaltă, capacitate bună de căutare a hranei, tempou de creștere sporit, a fost stabilită depășirea indicilor piscicol-normativi: supraviețuirea larvelor prea dezvoltate de la o femelă cu 15-37%. Efectul economic anual scontat de la implementarea unei femele a crapului de Mîndîc cu solzi dispersați de la mărirea supraviețuirii larvelor cu 15% în comparație cu normativele piscicol-biologice va constitui 4200 lei (140 kg material de populat adăugător), iar la exploatarea a 100 femele va constitui 420 mii lei. Are o cerință ridicată la populație din cauza părților comestibile mai mari (cu 4,0-5,0% mai mare decît la crapii cu solzi), facilității prelucrării primare și calităților de gust foarte bune.
– Loturile de remonți a noilor generații de selecție ai crapului de Telenești cu solzi, de Telenești cu solzi în ramă de generația VI, crapului de Cubolta cu solzi de generația VIII. Caracteristica de exterior a noilor generații de selecție create corespunde cerințelor standardelor raselor autohtone. Consolidarea generațiilor obținute prin formarea ulterioară a noilor loturi de prăsilă, permit păstrarea succesiunelor înalte, depinde acumularea genelor, care influențează la dezvoltarea și pronunțarea particularităților prețioase industriale. După finisarea elaborării date efectul preconizat din implementarea în producere a crapilor de F6 –F8 va constitui 2500-2800 lei per femel. Efectul economic real din contul producției suplimentare a materialului de populat, crescut în policultura cu crap și pești fitofagi (puietului de un an al somnului –20,9 kg/ha -4180 lei/ha sau 171,38 mii lei; puietului de un an al crapului -54,0 kg/ha –2160 lei/ha sau 88,56 mii lei) a constituit 259,94 mii lei. Efectul economic anual de la implementarea rezultatelor științifice a constituit 1820,7 mii lei.
3.2. Analiza spiritului antreprenorial în sectorul agrar a Republicii Moldova
Pentru a cerceta spiritul antreprenorial la nivel de țară, și în special în Republica Moldova este nevoie de a identifica numărul întreprinderilor ce-și desfășoară activitatea pe teritoriul țării într-o anumită perioadă de timp. Astfel în tabelul următor sunt reprezentate datele privind numărul agenților economici înregistrați pe teritoriul Republicii Moldova, în dependență de tipurile de activități pe care le desfășoară, în perioada anilor 2009-2013.
Tabelul 8
Numărul de întreprinderi în Republica Moldova pe tipuri de activități (2009-2013)
Sursa: Elaborat în baza băncii de date a BNS
Analizînd datele tabelului de mai sus putem concluziona că pe parcursul perioadei analizate numărul total de întreprindri în Republica Moldova a sporit de la 44 de mii la 52 de mii, ceea ce demonstrează îmbunătățirea mediului de afaceri, cît și sporirea spiritului antreprenorial. Putem observa că în anii 2009-2013 a sporit numărul de întreprinderi ce practică așa activități ca agricultura, de la 2,3 mii în 2009 pînă la 2,7 mii în 2013; piscicultura – de la 80 de întreprinderi la 83; industria extractivă – de la 104 la 116 întreprinderi; energie electrică și termică, gaze și apă – de la 190 la 336 întreprinderi; entități ce se ocupă de construcții și comerț, de la 2,5 mii și respectiv 18,3 mii în anul 2009 pînă la 2,7 mii și respectiv 20,8 mii. La fel a sporit și numărul hotelurilor și restaurantelor de la 1,3 la 1,7 mii întreprinderi; entitățile ce se ocupă cu transporturi și comunicații și practică activități financiare de la 3 mii și respectiv 701 entități în anul 2009 pînă la 3,5 mii și resspectiv 977 în 2013; cele ce se ocupă cu tranzacții imobiliare – de la 6,7 mii pînă la 9,1 în perioada analizată; numărul entităților din sectorul învățămîntului și a sănătății și asistenței sociale au sporit de la 304 și respectiv 661 agenți economici în anul 2009 pînă la 387 și respectiv 969 în anul 2013.
În figura 4 este reprezentată ponderea întreprinderilor pe tipuri de activități de pe teritoriul Republicii Moldova pentru anul 2013.
Fig. 4 Ponderea entităților din Republica Moldova pe tipuri de activități în anul 2013, %
Sursa: Elaborat în baza datelor tabelului 8.
Cercetînd figura de mai sus observăm că în anul 2013 în Republica Moldova 40 % din numărul total de întreprinderi sunt încadrate în activități de comerțcu ridicata și cu amănuntul, repararea autovehiculelor, motocicletelor, a bunurilor casnice și personale, fiind urmat de 17 % de entități ce se ocupă cu tranzacții imobiliare, 10 % – cele din sfera industriei prelucrătoare, cîte 7 % pentru transporturi și comunicații și industria extractivă; cîte 5 % pentru întreprinderi cu activități agricole și din construcții și 3 % pentru hoteluri și restaurante.
În tabelul următor este reprezentat numărul total al întreprinderilor din Republica Moldova repartizate după profil teritorial și după mărimea entităților. În funcție de mărimea întreprinderii, acestea se pot repartiza în 4 categorii: întreprinderi de mărimi mari, mijlocii, mici și micro – întreprinderi
Tabelul 9
Numărul total al întreprinderilor din Republica Moldova pe regiuni după mărimea acestora (2009-2013)
Sursa: Elaborat în baza băncii de date a BNS
Analizînd datele tabelului de mai sus observăm că în Republica Moldova, pe parcursul perioadei analizate cea mai mare parte a întreprinderilor sunt de mărime micro, la fel putem concluziona că cea mai mare parte a întreprinderilor este situată în municipiul Chișinău, fiind urmat de Regiunea Centru, apoi Regiunea Nord, Sud și U.T.A. Găgăuzia.
În figura următoare este reprezentată structura întreprinderilor după mărimea lor în municipiul Chișinău în anul 2013, astfel putem observa că cea mai mare parte din agenții economici ce-și desfășoară activitatea pe teritoriul capitalei sunt micro-înteprinderile care dețin 77 % din numărul total de întreprinderi, fiind urmate de 17 % de întreprinderi de mărime mică. La fel observăm că agenții economici de mărime mijlocie și mare înregistrate în municipiul Chișinău în anul 2013 constituie fiecare cîte 3 % din numărul total de întreprinderi din regiunea respectivă.
Fig. 5 Ponderea întreprinderilor după mărimea acestora în mun. Chișinău în anul 2013, %
Sursa: Elaborat în baza tabelului 9
Graficul următor reprezintă numărul total al întreprinderilor după mărimea acestora în regiunile nord, centru, sud și în U.T.A. Găgăuzia în anul 2013.
Fig. 6 Numărul total al întreprinderilor după mărimea acestora în regiunile nord, centru, sud și în U.T.A. Găgăuzia în anul 2013
Sursa: Elaborat în baza tabelului 9
Din graficul de mai sus putem concluziona că cele mai multe întreprinderi de toate categorii sunt înregistrate în regiunea Centru, fiind urmată de regiunea Nord, apoi Sud și U.T.A. Găgăuzia. La fel se vede că în toate regiunile predomină micro-întreprinderile, urmat de întreprinderile mici, mijlocii și apoi cele mari.
Pentru analiza spiritului antreprenorial în sectorul agrar a Republicii Moldova în tabelul următor este reprezentat numărul întreprinderilor agricole de pe teritoriul Republicii Moldova pentru perioada anilor 2005-2013.
Tabelul 10
Numărul întreprinderilor agricole în Republica Moldova (2005-2013)
Sursa: Biroul National de Statistica, rapoarte financiare ale agentilor economici
Analizînd datele tabelului de mai sus putem observa că pe parcursul perioadei analizate în Republica Moldova numărul total de întreprinderi agricole a sporit de la 2 mii de întreprinderi în anul 2005 pînă la 2,7 mii în anul 2013. A sporit numărul întreprinderilor mici și micro în perioada analizată, dar s-a redus numărul întreprinderilor mari și mijlocii.
Fig. 7 Numărul entităților agricole după mărime în Republica Moldova (2005-2013)
Sursa: Elaborat în baza tabelului 10
Reprezentarea grafică a numărului entităților agricole în dependență de mărimea lor de pe teritoriul Republicii Moldova permite a observa cu ușurință sporirea numărului întreprinderilor mici și micro în perioada analizată, cît și reducerea numărului întreprinderilor mari și mijlocii.
Pentru a caracteriza situația întreprinderilor agricole din Republica Moldova este nevoie de repartizat agenții economici în întreprinderi care au primit profit și întreprinderi care au suferit pierderi. Astfel în tabelul următor este reprezentat numărul întreprinderilor agricole de pe teritoriul Republicii Moldova repartizate după mărimea lor și după înregistrarea profitului sau pierderii pentru anii 2009-2013.
Tabelul 11
Numărul întreprinderilor agricole din Republica Moldova după mărimea lor și înregistrarea profitului sau pierderii (2009-2013)
Sursa: Elaborat în baza băncii de date a BNS
Analizînd datele tabelului de mai sus putem observa că pe parcursul perioadei analizate în Republica Moldova au fost înregistrate ma multe întreprinderi micro, dar în fiecare an analizat peste 54 % dintre acestea au suferit pierderi, ceea ce este un factor negativ și poate fi cauzat de faptul că existența acestora depinde de o singură persoană – întreprinzătorul care are responsabilitate complexă, capitalul de care dispun micro – întreprinderile este redus, la fel și nivelul tehnic mai scăzut comparativ cu firme mai mari. Pentru alte categorii de întreprinderi ponderea celor ce au primit profit este mai mare pe parcursul perioadei analizate în afară de anul 2009. Putem concluziona că activitatea agricolă în Republica Moldova este un sector cu o mare probabilitate a pierderii.
Fig. 8 Ponderea întreprinderilor agricole din Republica Moldova după mărimea lor și înregistrarea profitului sau pierderii în anul 2013 (%)
Analizînd graficul de mai sus observăm că în Republica Moldova ponderea întreprindelor agricole ce au obținut profit în anul 2013 este mai mare față de cele ce au suferit pierdere și anume: entitățile mari – 66% cu profit și 34 % cu pierdere; pentru întreprinderile mijlocii raportul este de 71 % și respectiv 29 % și pentru cele mici – 63 % și respectiv 37 %. Pentru micro-întreprinderi situația este inversă, peste 56 % de agenți economici au suferit pierdere și doar 44 % au obținut profit.
În tabelul următor este reprezentat numărul agenților economici agricoli din Republica Moldova pe regiuni pentru perioada anilor 2009-2013.
Tabelul 12
Numărul agenților economici agricoli din Republica Moldova pe regiuni (2009-2013)
Sursa: Elaborat în baza băncii de date a BNS
Analizînd datele tabelului de mai sus putem concluziona că numărul total de întreprinderi agricole din Republica Moldova a sporit pe parcursul perioadei analizate. Cele mai multe întreprinderi agricole sunt situate în regiunea de centu a țării, ridicîndu-se de la 719 entități în anul 2009 pînă la 880 în anul 2013. Apoi urmează regiunea Nord cu 741 întreprinderi în 2009 și 829 în 2013. În regiunea de Sud a Republicii Moldova numărul întreprinderilor agricole a sporit de la 415 pînă la 438 entități în perioada analizată; pentru municipiul Chișinău sporirile au fost de la 311 pînă la 397 întreprinderi, iar la U.T.A. Găgăuzia – de la 139 la 171 de entități agricole în perioada analizată.
Fig 9 Ponderea agenților eonomici în fiecare regiune a Republicii Moldova în anul 2013, %
Sursa: Elaborat în baza tabelului 12.
Analizînd ponderea agenților eonomici în fiecare regiune a Republicii Moldova în anul 2013 putem constata că 32 % din totalul întreprinderilor agricole în perioada analizată au fost înregistrate în Regiunea de Centru a țării, fiind urmată de Regiunea de Nord cu 31 %. Regiunii de Sud și Municipiului Chișinău îi aparțin respectiv 16 % și 15 %. Cele mai puține întreprinderi sunt situate în U.T.A. Găgăuzia.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În urma cercetărilor efectuate și anume a aspectelor teoretice și practice ale inovațiilor și a spiritului antreprenorial în sectorul agrar a Republicii Moldova putem formula un șir de concluzii și propuneri generale, care corespund obiectivelor și sarcinilor propuse.
Sectorul agrar este un domeniul de activitate destul de riscant, care poate aduce pierderi cauzate de o serie de motive climaterice, naturale, organizatorice, financiare, umane, legislative ș.a. De aceea, este nevoie ca fiecare antreprenor a unei entități agricole să dispună de anumite calități caracteristice spiritului antreprenorial și să implementeze inovațiile apărute în domeniul respectiv, pentru dezvoltarea și prosperarea întreprinderilor agricole în special și a sectorului agrar în general.
Se presupune că nivelul inovațional a sectorului agrar în Republica Moldova nu este avantajos în comparație cel al țărilor vecine, însă agenții economici care într-adevăr investesc în inovație culeg beneficiile acesteia. Potențialul cercetărilor din știința agricolă a Republicii Moldova este suficient de înalt pentru realizarea problemelor astringente a producătorilor agricoli din țară. Un aport considerabil și înalt apreciat au adus implementările cercetătorilor în ramurile pomicole, vitivinicole, legumicole, în protecția și fertilizarea solurilor, în piscicultură, în biotehnologiile din zootehnia și medicina veterinară, apreciate cu premiile de stat a Republicii Moldova, a Guvernului RM, a AȘM și altele.
Mediul de afaceri a Republicii Moldova are unele corigențe, care se referă la taxe, controale, autorizații, export, forță de muncă necalificată, protecția drepturilor de proprietate, dar avem în țară persoane care doresc și au intenția de a crea și dezvolta afaceri; necesitatea de îmbunătățire a condițiilor pentru dezvoltarea antreprenoriatului este indicată în mai multe documente guvernamentale, în programele și rapoartele organelor administrației publice (OAP) este prezentată lista măsurilor realizate, orientate spre îmbunătățirea climatului de afaceri.
Republica Moldova s-a ridicat în clasamentul raportului anual „Doing Business 2015” după favorabilitatea mediului de afaceri și se află într-o poziție mai bună față de majoritatea statelor europene la indicatorul intenției antreprenoriale.
Republica Moldova s-a ridicat și în clasamentul Indicelui Global al Inovației, fiind pe o poziție mai înnaltă față de România, Ucraina, Federația Rusa ș.a. În domeniul agriculturii, savanții moldoveni depun eforturi esențiale și obțin succese în ceea ce privește inovațiile. Există 8 instituții care intră în componența Secției Științe Agricole fondat de către MAIA.
Din studiile efectuate am observat că în Republica Moldova a sporit numărul de agenți economici în general și în sectorul agrar în special. În ultimii ani au fost înregistrate mai multe micro-întreprinderi, deoarece constituirea acestora necesită investiții minime, însă mai mult de jumate din acestea obțineau pierdere la sfîrșitul perioadei de gestiune.
În urma concluziilor expuse poatem formula următoarele recomandări:
La nivel de întreprindere:
Agenții economici trebuie să implementeze strategii de management inovațional, deoarece șansele de reușită ale unei companii care implementează un proiect de inovare cresc odată cu profesionalismul și viteza de interacțiune a subiectului inovației cu domeniul de interes social.
Antreprenorul trebuie să înțeleagă că firma care vrea să inoveze, trebuie să-și facă o conducere antreprenorială din interior, adică strategiile adoptate trebuie să aibă la bază inovația însă eforturile inovatoare nu aduc certitudine, ele pot aduce și eșec și întîrzieri. Viziunea managerială trebuie concentrată asupra ocaziilor favorabile.
Majoritatea întreprinderilor de Republica Moldova se confruntă cu problema lipsei finanțelo și cadre necalificate, de aceea acestea ar putea promova inovații mai puțin costisitoare, așa ca îmbunătățirea metodelor organizaționale, motivarea și recalificarea salariaților ș.a.
Persoana care dorește să-și asume riscurile de a fi un antreprenor trebuie să aibă studii în domeniul respectiv și permanent să mai studieze, să participe la seminarii și conferințe, un antreprenor trebuie să știe să facă de toate, nu un singur lucru.
La nivel de țară:
Dezvoltare unei economii bazate pe inovații și transfer de tehnologii în sectorul agrar a Republicii Moldova prin stimularea întreprinderilor agricole și îmbunătățirea politicilor de stat în domeniul inovării și transferului tehnologic.
Îmbunătățirea calitatății și orientarea instituțiilor de cercetare, colaborarea între universități și agenții economici privați, infrastructura generală, sofisticarea pieții și a businessului pot provoca ridicarea nivelului inovațional a țării, astfel determinînd dezvoltarea economică și socială mai accelerată.
Necesitatea finanțării cercetărilor și inovațiilor din bugetul de stat derivă din impactul pe care îl are știința asupra economiei și societății implicit: contribuția progresului tehnico-științific, pe de o parte, și a ideilor generate de societate, pe de alta, la dezvoltarea în ansamblu a unui stat.
Pentru îmbunătățirea mediului de afaceri a Republicii Moldova este necesar de a ridica gradul libertății economice și a competitivității întreprinderilor prin perfecționarea politicilor de dezvoltare a antreprenoriatului, de dezvoltare a mediului de afaceri și de pregătire a cadrelor de muncă calificate.
Ministerul Economiei Republicii Moldova trebuie să perfecționeze strategiile și programele de stat/regionale, orientate spre dezvoltarea mediului de afaceri, precum și să întocmească planuri de activitate ale OAP.
SURSE BIBLIOGRAFICE
Legii nr. 50-XVI din 7 martie 2008 privind protectia inventiilor, art. 4
Abernathy, William J. and Clark, Kim B. (1985): Innovation: Mapping the Winds of Creative Destruction, Research Policy, 14, 3
Azgaldov, G.G., Kostin, A.B. (2009). K voprosu o termine "inovația" (Asupra problemei despre termenul "inovație")
Broustail, J., Fréry, F. (1993), Le management strategique de l'innovation, Paris, Dalloz.
Ciumara, T. (2011) Brief Analysis Of Some Sources Of Managerial Innovation, Financial Studies, vol. 15, nr. 3
Ciumara, T. (2013) Explorarea funcțiilor economice ale consultanței în practicile inovative de management în condițiile dezvoltării economice durabile, Institutul Național de Cercetări Economice, ISBN 978-973-618-325-6
Corsi, Patrick et al. (editors), (2006). Innovation Engineering. The power of intangible networks. Published by ISTE Ltd 2006- London
Damanpour, F. (1991) Organisational Innovation: A Meta-Analysis of Effects of Determinants and Moderators, Academy of management Journal, 34, No. 3, 1991
Drucker, Peter (1985), The Discipline of Innovation, in Harvard Business Review (HBR), May-June, 1985 și Reprint în HBR, august, 2002
Francis, D., Bessant , J. (2005): Targeting innovation and implications for capability development, Technovation, 25 (3)
G. Pinchot,R. Pellman (1999): Intrapreneuring in Action: A handbook for business innovation, Berret-Koehler Publishers Inc, San Francisco CA, 1999
OSLO Manual. Guidelines for collecting and interpreting innovation data. 3 rd ed. OECD / European Communities, 2005
Park, S. and Yoon, S.H., 2005, Separating early-adopters from the majority: the case of broadband internet access in Korea. In: Technological Forecasting and Social Change, 72
Rogers,Everett M. (2002).Diffusion of preventive innovations.Addictive Behaviors,27(6)
Schumpeter, J. A. (1934) The Theory of Economic Development, Cambridge, Mass: Harvard University Press
Strategia inovațională a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020 „Inovații pentru Competitivitate”
Verworn, B. ș.a. (2000), Innovations management in kleinen und mittleren Unternehmen, Arbeitspapier Nr.7, TU Hamburg-Harburg, 2000.
Catalogul proiectelor de transfer Tehnologic din anul 2013
Tendințe în economia Moldovei, nr. 13 (trim I) 2014, Chișinău
The Global Raport 2013-2014, 2012-2013.
Realizările științei agricole în perioada 2011-2014 AȘM Chișinău 2015
Lam, Alice (2004), Organizational Innovation, Working Paper, No.1
Doing Business 2015, Going Beyond Efficiency
DEX online-Dicționarul explicativ al limbii romîne
Business Dictionary. com, 2007-2009
Merriam-Webster Online
http://ro.wikipedia.org/wiki/Inova%C8%9Bie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Difuzarea_inova%C8%9Biei
http://ieseanul.gandul.info/editoriale/romania-si-spiritul-antreprenorial-2431599
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antreprenoriat
http://agepi.gov.md/md/news/detail.php?ELEMENT_ID=27862
https://www.globalinnovationindex.org/content.aspx?page=data-analysis
http://www.globalinnovationindex.org/content.aspx?page=press-release
http://agepi.gov.md/md/trademarks/presentation.php
http://agepi.gov.md/md/trademarks/statistics.php
http://agepi.gov.md/md/inventions/presentation.php
http://agepi.gov.md/md/inventions/statistics/inventions.php
http://agepi.gov.md/md/inventions/statistics/short-term-patents.php
http://agora.md/analize/85/dificultatile-de-a-face-business-in-moldova-sfidate-de-spiritul-antreprenorial-al-moldovenilor
http://agora.md/stiri/5068/infografic–cum-au-evoluat-principalii-indicatori-ai-raportului-doing-business-pentru-republica-moldova-in-ultimii-ani
http://agora.md/stiri/4230/doing-business-republica-moldova-a-urcat-15-pozitii-privind-mediul-de-afaceri
http://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultura_Republicii_Moldova
ANEXE
Anexa 1
Indecele Global al Inovației pentru anii 2013-2014
Continuare Anexa 1
Continuare Anexa 1
Sursa: [34]
Anexa 2
Clasificarea țărilor lumii după indicele „doing business”, 2015
Sursa: [23]
Anexa 3
Principalii indicatori ai ce caracterizează favorabilitatea mediului de afaceri (2013-2015)
Sursa: [42]
SURSE BIBLIOGRAFICE
Legii nr. 50-XVI din 7 martie 2008 privind protectia inventiilor, art. 4
Abernathy, William J. and Clark, Kim B. (1985): Innovation: Mapping the Winds of Creative Destruction, Research Policy, 14, 3
Azgaldov, G.G., Kostin, A.B. (2009). K voprosu o termine "inovația" (Asupra problemei despre termenul "inovație")
Broustail, J., Fréry, F. (1993), Le management strategique de l'innovation, Paris, Dalloz.
Ciumara, T. (2011) Brief Analysis Of Some Sources Of Managerial Innovation, Financial Studies, vol. 15, nr. 3
Ciumara, T. (2013) Explorarea funcțiilor economice ale consultanței în practicile inovative de management în condițiile dezvoltării economice durabile, Institutul Național de Cercetări Economice, ISBN 978-973-618-325-6
Corsi, Patrick et al. (editors), (2006). Innovation Engineering. The power of intangible networks. Published by ISTE Ltd 2006- London
Damanpour, F. (1991) Organisational Innovation: A Meta-Analysis of Effects of Determinants and Moderators, Academy of management Journal, 34, No. 3, 1991
Drucker, Peter (1985), The Discipline of Innovation, in Harvard Business Review (HBR), May-June, 1985 și Reprint în HBR, august, 2002
Francis, D., Bessant , J. (2005): Targeting innovation and implications for capability development, Technovation, 25 (3)
G. Pinchot,R. Pellman (1999): Intrapreneuring in Action: A handbook for business innovation, Berret-Koehler Publishers Inc, San Francisco CA, 1999
OSLO Manual. Guidelines for collecting and interpreting innovation data. 3 rd ed. OECD / European Communities, 2005
Park, S. and Yoon, S.H., 2005, Separating early-adopters from the majority: the case of broadband internet access in Korea. In: Technological Forecasting and Social Change, 72
Rogers,Everett M. (2002).Diffusion of preventive innovations.Addictive Behaviors,27(6)
Schumpeter, J. A. (1934) The Theory of Economic Development, Cambridge, Mass: Harvard University Press
Strategia inovațională a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020 „Inovații pentru Competitivitate”
Verworn, B. ș.a. (2000), Innovations management in kleinen und mittleren Unternehmen, Arbeitspapier Nr.7, TU Hamburg-Harburg, 2000.
Catalogul proiectelor de transfer Tehnologic din anul 2013
Tendințe în economia Moldovei, nr. 13 (trim I) 2014, Chișinău
The Global Raport 2013-2014, 2012-2013.
Realizările științei agricole în perioada 2011-2014 AȘM Chișinău 2015
Lam, Alice (2004), Organizational Innovation, Working Paper, No.1
Doing Business 2015, Going Beyond Efficiency
DEX online-Dicționarul explicativ al limbii romîne
Business Dictionary. com, 2007-2009
Merriam-Webster Online
http://ro.wikipedia.org/wiki/Inova%C8%9Bie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Difuzarea_inova%C8%9Biei
http://ieseanul.gandul.info/editoriale/romania-si-spiritul-antreprenorial-2431599
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antreprenoriat
http://agepi.gov.md/md/news/detail.php?ELEMENT_ID=27862
https://www.globalinnovationindex.org/content.aspx?page=data-analysis
http://www.globalinnovationindex.org/content.aspx?page=press-release
http://agepi.gov.md/md/trademarks/presentation.php
http://agepi.gov.md/md/trademarks/statistics.php
http://agepi.gov.md/md/inventions/presentation.php
http://agepi.gov.md/md/inventions/statistics/inventions.php
http://agepi.gov.md/md/inventions/statistics/short-term-patents.php
http://agora.md/analize/85/dificultatile-de-a-face-business-in-moldova-sfidate-de-spiritul-antreprenorial-al-moldovenilor
http://agora.md/stiri/5068/infografic–cum-au-evoluat-principalii-indicatori-ai-raportului-doing-business-pentru-republica-moldova-in-ultimii-ani
http://agora.md/stiri/4230/doing-business-republica-moldova-a-urcat-15-pozitii-privind-mediul-de-afaceri
http://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultura_Republicii_Moldova
ANEXE
Anexa 1
Indecele Global al Inovației pentru anii 2013-2014
Continuare Anexa 1
Continuare Anexa 1
Sursa: [34]
Anexa 2
Clasificarea țărilor lumii după indicele „doing business”, 2015
Sursa: [23]
Anexa 3
Principalii indicatori ai ce caracterizează favorabilitatea mediului de afaceri (2013-2015)
Sursa: [42]
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Inovarii Si a Spiritului Antreprenorial In Sectorul Agrar din Republica Moldova (ID: 146239)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.