Rolul Impozitului pe Profit In Context Actual

CAPITOLUL I

Reglementări fiscale privind impozitul pe profit

Prin intermediul unei activitati economice, in urma investirii unui capital, se poate dobandi o forma de venit, ce poate fi categorisit drept profit numai in cazul in care aceasta activitate economica este executata in scopul obtinerii de beneficiu.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 741/1990 a fost introdus termenul de beneficiu fiscal. Astfel, apare pentru prima dată în România, după epoca comunismului, în baza art nr. 2 din prezenta decizie: "Beneficiul fiscal se datoreaza agenților economici, si de asemenea, centralelor, entităților mari, trusturilor, companiilor mici și altor entități asimilate …”. Aceeași decizie, afirmă că: "Entitățile prevăzute la art nr. 2 din prezenta decizie nu efectua plăți din beneficiile lor la bugetul de stat" (art nr. 3). Termenul de beneficiu fiscal a fost modificat prin Legea nr. 12/1991, atunci când apare pentru prima dată termenul de impozit pe profit. Din 1991 până în prezent, regulamentul principal al impozitului pe profit a fost modificat de alte 3 ori (Tabel Nr. 1). Aceste regulamente au fost modificate, de asemenea, de o mulțime de alte regulamente.

Tabel nr. 1 – Principalele reglementări ale impozitului pe profit din România

Sursa: autorii articolul o analiza longitudinala

Din 1991, anul de apariție a reglementării impozitului pe profit, o mulțime de amendamente au fost produse peste regulamente. Anexa nr. 1 ilustrează o scurtă trecere în revistă a principalelor modificări importante care au fost produse în timp.

Ca urmare a analizei efectuate de catre cuzdriodreanu si albii (o analiza longi), putem concluziona că reglementarea impozitului pe profit este stabilă numai în ceea ce privește numărul mic de reglementări principale (5 regulamente în timp), numărul mare de amendamente creează dificultăți în înțelegerea și aplicarea de către practicieni. Pe parcursul celor 20 de ani ai analizei, un număr total de 217 de aprobări au modificat reglementarile impozitului pe profit, care au fost făcute de către 57 de reglementari (56 care au fost adoptate, și 1 care nu a fost încă adoptata). Ca o pondere a modificărilor, în jurul valorii de 11 amendamente au fost aprobate în fiecare an, aceasta arătând că reglementările impozitului pe profit sunt dominate de instabilitate.

Impozitul pe profit, face parte din Codul Fiscal Roman si poate fi considerat cel mai insemnat impozit direct din categoria principalelor impozite si taxe ce sunt reglementate si instituite in acest cadru legal unitar.. Codul fiscal a fost adoptat în România prin Legea nr. 571/2003 și a intrat în vigoare în 2004..

Acest act normativ complex a fost și este considerat un demers pozitiv în cadrul activității fiscale la nivel național si are ca si obiectiv fundamental, armonizarea cu legislația fiscală a Uniunii Europene și asigurarea unui cadru unitar, stabil, coerent și clar al reglementărilor fiscale, prin care se asigura resursele financiare publice. De la data intrării în vigoare, Codul fiscal a suferit numeroase modificări și completări.

1.1.1 Contribuabilii

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

<LLNK810000060945000001> a) persoanele juridice române;<LLNK820000060945100001>

<LLNK810000060946000001> b) persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu/mai multor sedii permanente în România;

c) persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică;

d) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română;

e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică română.

f) persoanele juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației europene.

1.1.2 Scutiri

Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii:

a) trezoreria statului;

b) instituțiile publice, pentru fondurile publice

c) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

d) fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;

e) cultele religioase, pentru: venituri obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, venituri obținute din chirii, alte venituri obținute din activități economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent și/sau în anii următori, pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrări de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ, pentru furnizarea, în nume propriu și/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condițiile legii, pentru acțiuni specifice și alte activități nonprofit ale cultelor religioase

f) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate

g) asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari

h) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

i) Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii.

j) Banca Națională a României.

k) Fondul de garantare a pensiilor private, înființat potrivit legii.

l) Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale

<LLNK810000060951000001>

1.1.3 Anul fiscal

Anul fiscal este anul calendaristic. Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

1.1.4 Cotele de impozitare

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu unele exceptii.

1.1.5 Impozit minim

Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.<LLNK820000060952100001>

1.1.6 Calculul profitului impozabil

<LLNK810000060953000001>Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.<LLNK820000060953100001>

1.1.7 Venituri neimpozabile

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

<LLNK810000060959000001> a) dividendele primite de la o persoană juridică română sau de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terț

<LLNK810000060960000001> b) diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare.

<LLNK810000060961000001> c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice;

<LLNK810000060962000001> d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative.<LLNK820000060962100001>

e) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat și înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară;

1.1.8 Cheltuieli

Cheltuielile care se iau în calculul impozitului pe profit, din punct de vedere fiscal, prezintă trei componente: cheltuieli deductibile, cheltuieli cu deductibilitate limitată, cheltuieli nedeductibile.

<LLNK810000060964000001>Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.<LLNK820000060964100001> Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și:

a) cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durata de viață stabilită de către contribuabil;<LLNK81000006096500000<LLNK820000060965100001>

<LLNK810000060966000001> b) cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli profesionale, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;

<LLNK810000060967000001> c) cheltuielile de transport și de cazare în țară și în străinătate, efectuate pentru salariați și administratori, precum și pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;<LLNK81000006096800<LLNK820000060969100001>

d) cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat;

e) cheltuielile de cercetare, precum și cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condițiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;

f) cheltuielile pentru perfecționarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreținerea și perfecționarea sistemelor de management al calității, obținerea atestării conform cu standardele de calitate;

g) cheltuielile pentru protejarea mediului și conservarea resurselor;

Urmatoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

<LLNK810000060971000001> a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;<LLNK820000060971100001>

<LLNK810000060972000001> b) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului

<LLNK820000060973100001>

c) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

d) cheltuielile cu provizioane și rezerve

e) cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar<LLNK81000006<LLNK8100000

<LLNK810000060976000001> <LLNK810000060977000001> f) cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința proprietate personală a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societății în baza contractelor încheiate între părți, în acest scop;<LLNK820000060977100001>

Cheltuieli nedeductibile specificate de lege sunt:

<LLNK810000060978000001> a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate.

<LLNK810000060979000001> b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile, datorate către autoritățile române/străine, potrivit prevederilor legale;<LLNK820000060979100001><LLNK810000060980000001<LLNK8100000609810<LLNK820000060981100001>

<LLNK810000060982000001> c) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;<LLNK820000060982100001>

<LLNK810000060984000001> d) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte; <LLNK810000

e) cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

1.1.9 Declararea și plata impozitului pe profit <LLNK820000061028100001>

Contribuabilii au obligația de a plăti si declara impozitul pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflație. Plata se efectuează până la data de 25 inclusiv ale primei luni din trimestrul următor, cu excepția societăților bancare care efectuează plăți lunar, până la data de 25 inclusiv ale lunii următoare aceleia pentru care se calculează impozitul.

1.2 Evolutia impozitului pe profit

Prin punerea in practica a unor cote progresive, cuprinse intre 1% si 50%, pe transe pe profit (transa de pana la 50000 lei a fost scutita), a u fost impose profiturile realizate cu scop lucrativ, atat de intreprinderile mici, cat si de cele mijlocii, odata cu realizarea cadrului legal pentru desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative in industrie, comert, servicii, conform Decretului de Lege nr. 54/1990.

Introducerea impozitului pe profit incepand din anul 1991, mai precis dupa aparitia Legii 31/1990 privind societatie comerciale si Legea 15/1990 care se refera la reorgnizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, a inlocuit prelevarile pentru societate din valoarea productiei nete si varsamintele din beneficii.

Instabilitatea a fost cea care a caracterizat tehnica de impunere, generata de o serie de modificari stabilite printr-un ansamblu de acte normative, in mod succint: Legea 12/1991, Legea 55/1991, Legea 35/1991, HG 804/1991, HG 127/1991, OG 70/1994 modificata prin OG 34/1995 si OG 23/1996. Prin studierea ajustarilor aduse de tehnicile de impunere a profitului, s-au putut evidentia urmatoarele etape:

Cum am mentionat si mai sus, introducerea impozitului pe profit a avut loc incepand cu anul 1991, ducand astfel la aparitia primei etape, caracterizata prin impunerea pe cote progresive pe transe de profit. Transa de 25000 lei a fost exnoerata, iar pentru restul de 66, cotele au fost cuprinse intre 2,5% si 77%. O seama de facilitati fiscale au fost acordate concomitent. Previzionarea optimă a cuantumului monetar al fluxurilor fiscale și a incidenței acestora asupra gestiunii financiare a întreprinderilor nu a fost posibila, numarul de cote si transe, cu toate ca a fost mare nu a fost indeajuns.

Cea de-a doua etapa a avut loc in perioada 1991-1994 inclusiv, de data aceasta impunerea cotelor proportionale fiind pe doua transe de profit:pana la valoarea de 1000000 lei o cota este de 30%, si peste aceasta valoare, cota ajunge la 45%. Aceasta decizie, a dus la simplificarea prognozarii dimensiunii prelevarii cat si a administratii impozitului.

Decizia, nu a fost corelata cu dimensiunea potentialului financiar real ala gentilor economici, deoarece, ceea ce s-a urmarit de fapt a fost cresterea neutralitatii impozitului. Totusi aceste facilitati fiscale stabilite au dus la denaturarea principiului neutralitatii si astfel nu s-a reusit atingerea finalitatilor dorite. Deoarece, au ramas simple costuri fiscale, tot ce au facut a fost sa faciliteze evaziunea fiscala si nu sa ajute la cresterea capitalului productiv si a materiei impozabile, cum ar fi trebuit. Dorinta de a stimula aparitia unui sector privat viabil, dar si de atragere a capitalului strain au dus la acordarea acestor facilitati fiscale. In practica insa, lucrurile nu au fost chiar asa, aceasta finalitate fiind distorsionata. Exonerarile, deducerile, reducerile de natura fiscala nu au facut altceva, decat sa urmareasca obtinerea unor finalitati fie economice, fie ecologice, fie sociale.

A treia etapă (1995-1996) s-a caracterizat prin impunerea unei cote normale de 38%. Prin această decizie s-a urmărit eliminarea exonerărilor temporare acordate agentilor economici nou infiintati, cat si cresterea neutralitatii impozitului pe profit. De asemenea, obtinerea facilitatilor de natura economica, s-au urmarit si ele tot prin intermediul cotei, dar si a amorizarii deductibile fiscale, a creditului fiscal si tehnicii de actulizare la inflatie si plata.

In cea de-a patra etapa, lucrurile incep sa se simplifice, disparand astfel distinctia dintre contribuabilii mici si mari si, cu mici exceptii tehnica aplicata anterior contribuabililor mici fiind model pentru tehnica impunerii profitului, devenind astfel, aproape identice.

Singura cota care nu s-a mentinut, cum au facut-o cota normala de impunere de 38%, diminuarile si majorarile de cota, precum si tehnica de aplicare a acestora a fost cota aditionala de 22%. Aceasta, in prezent, se aplica numai acelei parti din profitul impozabil aferente ponderii veniturilor provenite din organizarea de jocuri de noroc, sau a barurilor si cluburilor de noapte, in totalul veniturilor obtinute de firme si nu societatilor care obtineau peste 50% din venituri din organizarea activitatilor mentionate mai sus, cum se obisnuia.

Liberalizarea treptata a preturilor factorilor de productie, precum si renuntarea in etape la alocarea directionata a resurselor bugetare catre unii agenti aconomici din unele sectoare de activitate prin subventii si credit bancare, au fost conditiile ce au dus la modificarile tehnicii de impozitare a profitului. Alaturi de alocarea directionata a resurselor in mod diferentiat asupra veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor agentilor economici, preturile administrate si cele liberalizate, prin existenta lor in economie au distorsionat si au influentat semnalele pietei.

In momentul de fata, putem spune ca este o mare necesitate eliminarea multiplelor cote de impunere, pentru a putea elimina evaziunea fiscala legala. Cele care nu au contribuit la aparitia, dezvoltarea si consolidarea unui actionariat energic si dinamic, au fost politica economica si tehnica de impunere.

Rolul impozitului pe profit in context actual

Impozitul pe profit, poate constitui un instrument financiar, deosebit de insemnat, reprezentand o sursa importanta de venituri ale bugetului statului. Statul poate surveni in activitatea agentilor economici si mai ales in economie, tocmai prin intermediul acestui impozit, de aici rezultand si acel rol important pentru bugetul de stat.

Putem ferm consemna ca, atat in economia tarii, precum si in activitatea agentilor economici, impozitul pe profit poseda o atributie extrem de insemnata. De asemenea, in fundamentul analizei polivalente, ale contabilitatii si studierii acesteia, precum si a rezultatelor financiare pot fi elaborate hotarari utile in domeniul economic-financiar pentru imbunatatirea conditiei dezavantajoase si infiintarea unor activitati noi cu facilitati adaugate pentru activitatea de productie. De asemenea, cea mai insemnata atributie a impozitelor se afirma in sens financiar, acestea formand principalul mijloc de obtinere a resurselor financiare publice, utile pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Economistul francez, Pierre Lalumiere, raportandu-se la atributia impozitelor, sustine faptul ca impozitele pot fi utilizate pentru a stimula (sub tiparul exonerarii) sau pentru a demobiliza (sub tiparul suprataxarii) o anumita activitate economica. Impozitul, s-a transformat intr-un mijloc de interventie in domeniul economic si social, fara sa conteneasca in acelasi timp sa fie un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice.

Impozitul pe profitul intreprinderii este dezbatut frecvent si in mod aprig de multi experti. Avand in vedere faptul ca impozitul pe profitul intreprinderii , va deveni profit al indivizilor si obiect al impozitului pe venitul personal, exista multe opinii conform carora acest impozit nu are nicio motivatie economica. Cu toate acestea, in toate tarile dezvoltate exista impozitul. Datorita faptului ca unii politicieni si economisti au insuflat chiar anularea impozitului, iar intreprinzatorii semnaleaza impactul sau negativ asupra preturilor, deoarece impulsioneaza marirea costului de productie, impozitul pe profit a fost si este un subiect foarte controversat.

O succesiune de functii, prin care se reliefeaza atributia impozitului pe profit in economie, ii revin in particular si anume:

a) pentru a se putea garanta mijloacele financiare indispensabile finantarii actiunilor social-culturale, precum si a altor bunuri si servicii publice, dar si pentru aportul la marirea ponderii impozitelor directe in total venituri fiscale ale bugetului de stat, impozitul pe profit prezinta statutul de sursa certa de alimentare cu venituri a bugetului de stat. Astfel, necesita specificat faptul ca randamentul fiscal al impozitului pe profit este in general scazut, fapt observat si in Anexa nr. 2. Datorita inexistentei unui control permanent asupra agentilor economici de catre organele fiscale, aceasta cauza consta in prezenta eventualitatilor numeroase de evaziune fiscala. Dupa cum se poate observa, in ultimii ani ponderea impozitului pe profit, oscileaza intre 70% si 80%, si este totodata si cea mai mare pondere de resurse colectate in cadrul impozitelor directe.

Introducerea de facilitati fiscale pentru intreprinzatori, inconsecventa legislatiei fiscale,(cu referire la persoanele impozabile si la cotele de impunere), lipsa legislatiei referitoare la evaziunea fiscala, dar si a unui control clas asupra perceperii impozitelor si taxelor, instabilitatea monedei nationale, au fost factorii ce au dus la determinarea unei evolutii sinusoidale a veniturilor din impozitul pe profit cu care am avut de-a face de-a lungul anilor si pe care o putem observa tot in Anexa nr. 2. Ca urmare a tendintei de “stabilizare a legislatiei fiscale si a mediului de afaceri, precum si a incercarilor de aliniere la standardele Uniunii Europene in domeniu, dupa anul 2005, se poate observa ca am avut de-a face cu o pondere a impozitului pe profit constanta.

b) Datorita faptului ca profiturile societatilor, in perioadele de expansiune economica fluctueaza mai mult ca alte venituri, impozitul devine, in valoare absoluta, o parte mai mare din venitul intern decat in perioadele de recensiune, ceea ce face ca acesta sa actioneze ca un stabilizator automat in sens kynesian. Atunci cand din sectorul privat se retrag mai putine resurse financiare prin acest impozit, inseamna ca avem de-a face cu perioadele de recesiune, iar cand are loc temperarea tendintei de boom economic prin indeplinirea rolului impozitului pe profit de impedicare a cresterii excesive a veniturilor agentilor economici si, implicit, a cererii, este perioada de expansiune. De aici putem deduce faptul ca, impozitul pe profit este un important instrument de politica fiscala.

Nivelul rezultatelor financiare al impozitului pe profitul firmei nu este singurul afectat de catre acesta, cat si consumatorii sau angajatii agentului economic. Prin descurajarea investitiilor societatilor de capital cauzata, bineinteles de cresterea impozitului pe profit, consumatorii sunt afectati intr-un mod negativ, deoarece, toate acestea duc implicit la o crestere a pretului bunurilor societatilor de capital, a scaderii nivelului salariilor si mai ales al scaderii productiei . Astfel, prin toate cele relatate mai sus, impozitul pe profit prezinta functia de sprijin a politicii de stabilizare.

c) Un alt rol al impozitului pe profit, pe care urmeaza sa-l detaliem in cele ce urmeaza, este cel de stimulent al activitatilor economice ale agentilor economici, producatori de profit. In interrelatiile dintre cheltuielile pe care le presupun efectuarea de investitii sau cheltuieli pentru consum si veniturile disponibile ale persoanelor juridice dupa impozitare, trebuie considerate, bineinteles prin intermediul economiei in ansamblul ei si mai ales a impunerii impozitului pe profit asupra activitatii desfasurate de agentii economici, premisele de manifestare a impactului politicii fiscale .

Agentii economici ajung sa fie cointeresati in realizarea unor obiective economice si sociale, intre care si finantarea de investitii, care pot duce la o crestere a economiei nationale sau la locuri creatoare de munca, datorita diminuarii prelevarilor obligatorii prin aplicarea concreta a facilitatilor fiscale in cazul acestei impuneri, precum si printr-o politica fiscala mai relaxata in ceea ce priveste impozitul pe profit.

Resursele financiare lasate la dispozitie, sunt considerate de catre agentul economic a avea un impact major asupra valorii intreprinderii, dar si asupra structurii capitalurilor. Cresterea capacitatii de autofinantare, datorata existentei unor resurse financiare suplimentare, estea cea care influenteaza structura capitalurilor, nemaifiind astfel necesar apelul la unele modalitati de finantare externa. Pe de alta parte, putem avea de-a face si cu o imbunatatire a indicatorilor de eficienta, cum ar fi gradul de indatorare, lichiditatea s.a.m.d. , ce va prezenta in timp efecte favorabile asupra cresterii valorii intreprinderii, adica a activului net contabil, toate acestea printr-un impozit pe profit mai redus.