Rolul Impozitelor Indirecte LA Formarea Veniturilor Bugetare

PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE – IFR

LUCRARE DE LICENȚĂ

BACĂU

2016

PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE – IFR

ROLUL IMPOZITELOR INDIRECTE

LA FORMAREA VENITURILOR BUGETARE

BACĂU

2016

CUPRINS

3

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND IMPOZITELE. IMPOZITELE INDIRECTE ȘI ROLUL ACESTORA LA FORMAREA VENITURILOR BUGETARE

1.1 IMPOZITELE – CONCEPT, CARACTERISTICI, CLASIFICARE ȘI ROL

Noțiunea de impozit, provine din limba latină impozitas și are semnificația de prelevare obligatorie de către stat. În orânduiala feudală aceste impozite erau contribuții liber consimțite, apoi au devenit o necesitate de neevitat întrucât statul nu dispunea de alte posibilități de a-și procura fondurile necesare asigurării funcționării instituțiilor sale.

Dreptul de a introduce impozite este statul prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori și prin organele administrației locale.

Parlamentul se pronunță în legătură cu introducerea impozitelor de importanță generală, iar organele locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităților administrativ locale.

Caracteristicile impozitelor

Caracteristicile impozitelor constă în faptul că prelevarea:

– se face în mod silit, obligatoriu. Trebuie să înțelegem că plata acestor impozite este impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care au o sursă de venit și care conform legii datorează impozit.

– prelevarea se efectuează cu titlu nerambursabil, ceea ce înseamnă că sumele prelevate nu se mai restituie contribuabililor.

– se realizează fără o contraprestație directă din partea acestuia. În mod independent de destinatie, impozitele se preiau de la persoanele fizice și juridice fără ca statul să le ofere în schimb bunuri, servicii sau alte avantaje în ideea de contraprestație. În mod indirect prelevarea sub forma impozitelor nu exclude obținerea de foloase din partea statului.

Clasificarea impozitelor:

Impozitele stabilite în majoritatea statelor lumii sunt caracterizate prin eterogenitatea lor determinată de deosebirile care privesc atât trăsăturile de formă, cât și de conținut. Pentru a se observa mai ușor efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social și politic, se impune gruparea acestora pe baza unor criterii științifice.

1. După principalele trăsături de fond și de formă, impozitele se impart in:

impozite directe;

impozite indirecte;

Atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic, aceasta este cea mai importantă grupare a impozitelor.

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice și/sau juridice, în funcție de veniturile și/sau averea acestora și pe baza cotelor de impozit  prevăzute de lege. Acestea se încaseaza direct de la contribuabili la anumite termene stabilite dinainte . În funcție de criteriile care stau la baza stabilirii lor, impozitele directe se pot grupa în impozite reale și impozite personale.

Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (de exemplu pământul, clădirile, fabricile, magazinele etc.) făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozabil. Acestea mai sunt denumite și impozite obiective sau pe produs, deoarece se pune asupra produsului sau venitului brut al obiectului impozabil, fără a ține cont de situația subiectului impozabil.

Impozitele personale țin cont  de situația personală a subiectului impozabil, motiv pentru care se mai numesc și impozite subiective.

În funcție de materia impozabilă vizată, impozitele personale îmbracă forma impozitului pe venit (care poate fi impozitul pe venitul persoanelor fizice și impozitul pe venitul persoanelor juridice) și impozitului pe avere (impozitul asupra averii propriu-zise; impozitil pe circulația averii; impozitul pe creșterea averii).

Impozitele indirecte  nu se stabilesc direct și nominativ asupra subiectului impozabil, ci se pune asupra vânzării bunurilor (de consum, de lux etc.) și serviciilor (de transport, hoteliere, spectacole etc.). Impozitele indirecte pot fi grupate astfel:

– taxe de consumație sau accize;

– monopoluri fiscale;

– taxe vamale;

– taxe de înregistrare și de timbru.

2. După obiectul impunerii  deosebim:

–      impozite pe venit;

–     impozite pe avere;

–      impozite pe cheltuieli.

Dacă impozitele pe venit și impozitele pe avere țintește existența acestora, impozitele pe cheltuieli vizează întocmai cheltuirea veniturilor și a averilor.

3. După scopul urmărit impozitele se grupează în:

–   impozite financiare;

–   impozite de ordine.

Impozitele financiare sunt introduse în vederea realizării de venituri pentru acoperirea cheltuielilor statului. Această categorie cuprinde: impozitele pe venit, taxele de consumație ș.a.

Impozitele de ordine sunt introduse pentru limitarea unei acțiuni sau în vederea atingerii unui țel care nu are caracter fiscal. Stabilirea unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice și a tutunului urmărește limitarea consumului acestora având în vedere efectul nociv asupra organismului uman.

4. După frecvența cu care se încasează la bugetul statului,  impozitele pot fi:

– permanente, când se încasează regulat (anual) la bugetul statului;

– incidentale  sau întâmplătoare, când se stabilește și se încasează  o singură dată (de exemplu impozitul pe averii sau pe câștigul excepțional de război).

5. După aria de cuprindere a materiei impozabile, deosebim:

–    impozite analitice;

–    impozite sintetice.

 Impozitul analitic este un impozit pus asupra elementelor unui patrimoniu sau asupra unei operații izolate, respectiv asupra unei singure categorii de venit denumita cedula.

 Impozitul sintetic este pus asupra unui ansamblu de operațiuni sau de venituri și constă în impunerea acestui ansamblu de operatiuni sau de venituri o singura data.

Impozitul analitic este cel mai adesea stabilit în cote proporționale, pe când impozitul sintetic este stabilit în cote progresive. Din punct de vedere economic, impozitele sintetice sunt cele mai neutre și au un randament fiscal mai bun decât impozitele analitice.

6. După instituția care le administrează,  în statele de tip federal întâlnim: impozite federale, impozite ale statelor (provinciilor) membre ale federației și impozite locale, iar în statele de tip unitar distingem: impozite ale administrației centrale de stat și impozite ale colectivităților locale.

Rolul impozitelor

Rolul impozitului se manifestă pe plan economic, financiar și social dar și în mod diferit de la o etapă de dezvoltare economică la alta.

Rolul cel mai important al impozitului se vede pe plan financiar, deoarece este principalul mijloc de obținere a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Mărirea volumului impozitelor s-a realizat prin cresterea numărului de plătitori, sporirea bazei de impunere și prin majorarea cotei de impunere.

Pe plan social statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase și grupuri sociale cât și între persoanele fizice și cele juridice. În acest fel are loc o anumită corectare a discrepanțelor dintre nivelurile veniturilor.

           În cazul consumului, pentru stimularea cererii se acționeaza prin reducerea de impozite și prin micșorarea numărului impozitelor și dacă se dorește scăderea cererii se procedează la o majorare a impozitului pe bunurile sau serviciile respective și la o înmulțire a numărului de impozite.

În funcție de interesul pe care îl are la un moment dat, statul cu ajutorul impozitelor influențează o fază sau alta a procesului reproducției sociale. Din fondurile bănești centralizate la dispoziția statului se asigură: dezvoltarea unităților administrativ-teritoriale, apărarea națională, ordinea publică, refacerea bunurilor distruse în urma unor calamități naturale sau accidente, plata persoanelor aflate în incapacitate temporară sau definitivă de muncă, etc. 

Fiind considerate mijloace de reglare și control, impozitele și taxele acționează ca niște pârghii financiare, ele putând încuraja sau descuraja anumite activități.

În concluzie, se poate afirma că rolul impozitelor și taxelor „se manifestă pe plan financiar, economic și social”.

1.2 IMPOZITELE INDIRECTE

1.2.1. Conținut, caracteristici

În vederea obținerii de resurse financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice, statul instituie pe lângă impozitele directe și impozitele indirecte. Aceste impozite au fost definite ca impozite percepute asupra bunurilor și serviciilor iar plata acestor taxe era indirectă.

Impozitele indirecte se deosebesc de cele directe prin:

impozitele de consum care se percep la vânzarea mărfurilor sau la presterea de servicii;

nu au un caracter nominativ;

nu se mai acordă facilități fiscale;

încasarea impozitelor indirecte necesită un cost aproximativ redus;

cotele de impozit nu sunt diferențiate în funcție de venit, avere;

plătitorul și suportatorul. nu sunt una și aceeași persoană.

„Aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decât cel al impozitelor directe. Ponderea impozitelor indirecte în totalul incasărilor fiscale cunoaște unele diferențieri de la o țară la alta.”

Impozitele indirecte afectează pe cei cu venituri mici deoarece impozitele indirecte se încasează și la vânzarea bunurilor de larg consum.

În perioadele când o economie înregistrează un curs ascendent, impozitele pot avea un randament fiscal ridicat. În schimb, în perioadele de criză și depresiune, când producția și consumul înregistrează un curs descendent încasările urmează aceeași evoluție, compromițând realizarea echilibrului bugetar.

Impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale ci numai pe cele reale reducând astfel puterea de cumpărare iar constrângerea politică este înlocuită cu constrângerea economică întrucât oamenii nu pot renunța la procurarea bunurilor de consum.

1.2.2. Categorii de impozite indirecte

Impozitele indirecte au trei forme:

taxele de consumție;

taxele vamale.

În unele țări există și monopoluri fiscale, adică o concentrare totală sau parțială în mâna statului a activităților de producție și comerț referitoare la anumite produse, cum ar fi: tutunul, sarea, alcoolul, cărțile de joc ș.a. Dacă monopolul fiscal vizeză și producția și comerțul, atunci se numește deplin; dacă vizează producția și una din afara acestora, în unele țări există și monopoluri fiscale, adică o formă de comerț atunci se numește parțial.

1.2.2.1 Taxa pe valoare adăugată

„Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului și care este colectat conform prevederilor legate în materie.”

„O altă definiție a acestui impozit, care este foarte aproape de a deveni unul mondial, o prezintă prof. Gh. D. Bistriceanu: „TVA este un impozit pe cifra de afaceri netă, un impozit multistadial, colectat asupra vânzărilor în faza de producție, în comerț, precum și asupra importurilor”, surprinzând sintetic statutul și sfera de acțiune a acestui impozit.

M. Ristea definește TVA astfel: „TVA reprezintă un impozit indirect întemeiat pe criteriul deductibilității care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor, precum și asupra celor privind prestările de servicii. Ca mărime, TVA este echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările în cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic, de aceea se aplică asupra tranzacțiilor fiecărui stadiu al circuitului economic și reprezintă un venit al bugetului de stat.”

Prin urmare, taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect deoarece se aplică pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adăugate realizate de producători, inclusiv asupra distribuției către consumatorul final.”

Valoarea adăugată înseamnă creare de valoare nouă sau mărire de valoare pe care persoana impozabilă o aduce bunurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate în toate etapele circuitului economic al acestora în timpul exercițiului financiar

La baza apariției taxei pe valoarea adăugată stă impozitul pe circulația mărfurilor. Trecerea la taxa pe valoarea adăugată a făcut posibilă evitarea impozitării în cascadă a circulației mărfurilor.

Prin impozitarea în cascadă avea loc o impunere a unei materii impozabile care conținea impozitul pe circulația mărfurilor datorat anterior, ajungându-se astfel să se calculeze impozitul aferent unui venit impozabil în cadrul căruia era cuprins impozitul datorat anterior. Începând cu anii ’60, taxa pe valoarea adăugată se consideră cel mai eficient impozit în politica și practica financiară.

La momentul actual, TVA se percepe în circa 40 de țări, fiind percepută și în toate țările Uniunii Europene. Potrivit unei decizii a Uniunii Europene, TVA devine un impozit obligatoriu pentru țările membre ale U.E.

Putem remarca că scopul politicii fiscale constă nu în standardizarea sistemelor fiscale naționale, ci în asigurarea compatibilității impozitelor conform Tratatului Uniunii Europene. E necesar de specificat că privitor la TVA, statele membre ale UE, au ajuns, în anul 1977, la un acord asupra unei baze comune de calcul. Acest impozit a fost primul în procesul de armonizare a exigențelor legislației fiscale ale Comunității.

Una dintre primele țări, în care a fost introdus acest impozit, a fost Franța, în anul 1954, în sfera sa de acțiune fiind incluse serviciile și comerțul cu ridicata. Ulterior, sfera sa de aplicare a fost extinsă și asupra altor activități, în special asupra comerțului cu amănuntul, generalizarea taxei pe valoarea adăugată având loc tot în Franța, în ianuarie 1968.

În România TVA a fost introdusă la 1 iulie 1993 prin OG 3/1992 și înlocuia vechiul impozit pe circulația mărfurilor. Decizia a avut ca obiectiv alinierea fiscalității interne la practicile europene.

Introducerea TVA a generat creșterea indicelui prețurilor de consum, dar a avut efect stimulator asupra investițiilor și exporturilor.  

Înainte de 1992, în România se aplicase taxa unică – până în 1989 și impozitul pe circulația mărfurilor, din 1989 până în 1992.

Când a fost introdusă cota TVA în 1992, valoarea acesteia a fost stabilită la 18%. În 1998 aceasta a fost mărită la 22%, urmând ca în 2000 să fie redusă din nou la 19% iar în 2010 crește la 24%. Începând cu 1 ianuarie 2016 cota TVA este de 20% cea standard și 5% respectiv 9% cea redusă.

Caracteristicile taxei pe valoarea adăugată sunt:

este un impozit indirect general;

este un impozit neutru față de prețuri;

este unic;

are un caracter universal;

transparență;

aplicarea ei se face numai în țara în care produsul se consumă.

Prin aplicarea taxei statul poate încasa mai repede o parte a impozitului deoarece taxa se percepe prin fiecare etapă de producție și de realizare a mărfii, lucrării sau serviciului.

Organele finnciare pot efectua controlul asupra calculării și plății taxei deoarece plătitorii sunt obligați să țină o evidență clară a operațiunilor de cumpărare și vânzare precum și a taxei plătite.

Plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt persoanele fizice si persoanele juridice care efectuează în mod obișnuit sau ocazional una sau mai multe operațiuni impozabile.

Începând cu anul 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, s-a impus distincția între operațiunile de bunuri efectuate pe teritoriul comunitar și operațiunile de bunuri efectuate în afara teritoriului comunitar căpătând astfel denumiri noi.

Teritorialitate.

O deosebită importanță în aplicarea Codului Fiscal o are noțiunea de teritorialitate deoarece teritoriul comunitar nu este tot una cu teritoriul de TVA al Uniunii Europene.

Următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene se exclud din teritoriul Uniunii Europene din punct de vedere al taxei:

a) Republica Federală Germania:

1. Insula Heligoland;

2. teritoriul Busingen;

b) Regatul Spaniei:

1. Ceuta;

2. Melilla;

c) Republica Italiană:

1. Livigno;

2. Campione d'Italia;

3. apele italiene ale Lacului Lugano.

Următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene se exclud din teritoriul Uniunii Europene din punct de vedere al taxei:

a) Insulele Canare;

b) teritoriile franceze menționate la art. 349 și art. 355 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

c) Muntele Athos;

d) Insulele Aland;

e) Insulele anglo-normande.

Se consideră ca fiind incluse în teritoriile următoarelor state membre teritoriile menționate mai jos:

a) Republica Franceză: Principatul Monaco;

b) Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: Insula Man;

c) Republica Cipru: zonele Akrotiri și Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Operațiunile impozabile în România.

Din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

operațiunile care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;

locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice;

importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în

România.

Sunt operațiuni impozabile și următoarele operațiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România:

achiziție intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acționează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă;

achiziție intracomunitară de mijloace de transport noi realizat de orice persoană;

achiziție intracomunitară de produse accizabile făcut de o persoană impozabilă care acționează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă.

Nu sunt considerate operațiuni impozabile în România achizițiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiții:

sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă;

valoarea totală a acestor achiziții intracomunitare nu depășește pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin normele metodologice.

Nu sunt considerate operațiuni impozabile în România:

achizițiile intracomunitare de bunuri a căror livrare în România ar fi scutită de TVA;

achiziția intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei operațiuni triunghiulare, pentru care locul este în România atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

1. achiziția de bunuri este efectuată de către o persoană impozabilă, denumită cumpărător revânzător, care nu este stabilită în România, dar este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru;

2. achiziția de bunuri este efectuată în scopul unei livrări ulterioare a bunurilor respective în România de către cumpărătorul revânzător;

3. bunurile achiziționate de către cumpărătorul revânzător sunt expediate sau transportate direct în România, dintr-un alt stat membru decât cel în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, către persoana căreia urmează să îi efectueze livrarea ulterioară;

4. beneficiarul livrării ulterioare este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România;

5. beneficiarul livrării ulterioare a fost desemnat ca persoană obligată la plata taxei pentru livrarea efectuată de cumpărătorul revânzător;

achizițiile intracomunitare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și de antichități, atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă revânzătoare, care acționează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate;

achiziția intracomunitară de bunuri care urmează unei livrări de bunuri aflate în regim vamal suspensiv sau sub o procedură de tranzit intern, dacă pe teritoriul României se încheie aceste regimuri sau această procedură pentru respectivele bunuri.

Operațiunile impozabile pot fi:

operațiuni taxabile;

operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții;

operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții;

importuri și achiziții intracomunitare scutite de taxă;

operațiuni efectuate de întreprinderile mici care aplică regimul special de scutire pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții.

Persoane impozabile și activitatea economică.

Persoana impozabilă este orice persoană care desfășoară de o manieră independentă și indiferent de loc o activitate economică.

Instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice dar care sunt scutite de taxă.

Instituțiile publice de asemenea persoane impozabile pentru următoarele activități:

telecomunicații;

furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific și altele de aceeași natură;

transport de bunuri și de persoane;

servicii prestate în porturi și aeroporturi;

livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

activitatea târgurilor și expozițiilor comerciale;

depozitarea;

activitățile organismelor de publicitate comercială;

activitățile agențiilor de călătorie;

activitățile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante și alte localuri asemănătoare;

operațiunile posturilor publice de radio și televiziune;

operațiunile agențiilor agricole de intervenție efectuate asupra produselor agricole și în temeiul regulamentelor privind organizarea comună a pieței respectivelor produse.

Operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt:

livrarea de bunuri;

prestarea de servicii;

schimbul de bunuri și servicii;

achiziții intracomunitare de bunuri;

importul de bunuri.

Livrarea de bunuri.

Livrarea de bunuri este transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. De asemenea sunt considerate livrări de bunuri următoarele:

predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană ca urmare a unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei sume scadente, cu excepția contractelor de leasing;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite;

trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia în schimbul unei despăgubiri.

Nu constituie livrare de bunuri următoarele:

bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;

acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfășurarea activității economice, în condițiile stabilite prin normele metodologice;

acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrulacțiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, în condițiile stabilite prin normele metodologice.

Orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri se consideră prestare de servicii. Prestările de servicii cuprind operațiuni cum ar fi:

închirierea de bunuri sau transmiterea folosinței bunurilor în cadrul unui contract de leasing;

cesiunea bunurilor necorporale indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum ar fi: transferul și/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi similare;

angajamentul de a nu desfășura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a suporta o acțiune ori o situație;

prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice sau potrivit legii;

servicii de intermediere efectuate de persoane care acționează în numele și în contul altei persoane atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

În cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată.

Se consideră achiziție intracomunitară de bunuri, obținerea dreptului de a dispune ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinația indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

Importul de bunuri reprezintă:

intrarea pe teritoriul Uniunii Europene de bunuri care nu se află în liberă circulație în înțelesul art. 29 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

intrarea în Uniunea Europeană a bunurilor care se află în liberă circulație, provenite dintr-un teritoriu terț, care face parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene.

Locul livrării de bunuri.

Locul livrării de bunuri se stabilește în funcție de operațiunea realizată:

locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terț. Dacă locul livrării se situează în afara teritoriului european, locul livrării realizate de către importator și locul oricărei livrări ulterioare se consideră în statul membru de import al bunurilor;

în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalări sau unui montaj locul livrării este locul unde se efectuează instalarea sau montajul de către furnizor sau de către altă persoană în numele furnizorului;

în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate locul livrării este locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziția clientului;

în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea din transportul de pasageri efectuată în interiorul Uniunii Europene locul livrării îl constituie locul de plecare a transportului de pasageri.

Exemplu:

O persoană impozabilă din România, înregistrată în scopuri de TVA vinde bunuri pe care le transportă către un alt stat membru.

Persoană impozabilă: Da, vânzătorul român;

Operațiune impozabilă: Da, livrare intracomunitară;

Locul livrării: România;

Scutiri: Da, dacă se îndeplinesc cele două condiții:

se face dovada efectuării transportului către celălalt stat membru;

se face dovada înregistrării în statul membru spre care se face livrarea a partenerului;

Obligația plății TVA: Furnizorul, dar operațiunea este scutită și deci se va

completa o declarație recapitulativă.

În cazul achizițiilor de bunuri intracomunitare locul achiziției intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.

În cazul în care cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de autoritățile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziția intracomunitară locul respectivei achiziții intracomunitare se consideră în statul membru care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA.

Exemplu:

Pentru o vânzare de bunuri din Germania în Franța, cumpărătorul român îi comunică vânzătorului german codul de TVA din România deoarece persoana impozabilă din România nu s-a înregistrat încă în scopuri de TVA în Franța.

Din punct de vedere al vânzătorului german:

vânzarea de bunuri este o achiziție intracomunitară;

locul livrării este locul începerii transportului și anume Germania.

Din punct de vedere al cumpărătorului român:

achiziția bunurilor este o achiziție intracomunitară;

locul achiziției este locul încheierii transportului si anume Franța. În cazul în care s-a folosit un cod de înregistrare în scopuri de TVA din România atunci locul de achiziție se consideră a fi România.

Locul importului de bunuri se consideră a fi pe teritoriul statului membru în care se află bunurile când intră pe teritoriul european.

Locul prestării de servicii.

„Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare este locul unde respectiva persoană care primește serviciile își are stabilit sediul activității sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana își are sediul activității sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primește serviciile. În absența unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primește aceste servicii își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul își are stabilit sediul activității sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care persoana impozabilă și-a stabilit sediul activității

economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix. În absența unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

Prin excepție pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experți și agenți imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcție similară, precum tabere de vacanță sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire și coordonare a lucrărilor de construcții, precum serviciile prestate de arhitecți și de societățile care asigură supravegherea pe șantier;

locul unde se efectuează transportul, în funcție de distanțele parcurse, în cazul serviciilor de transport de călători;

locul prestării efective, pentru serviciile de restaurant și catering, cu excepția celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părți a unei operațiuni de transport de călători efectuate în cadrul Uniunii Europene;

locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziția clientului, în cazul închirierii pe termen scurt a unui mijloc de transport.”

Locul prestării de servicii este acolo unde este acolo unde își are sediul fix prestatorul sau unde este și de la care serviciile sunt prestate.

Locul prestării pentru serviciile legate de bunuri imobile este locul unde este situat bunul imobil. Dacă bunul imobil este situat în România serviciile legate de acel bun imobil vor fi impozabile în România indiferent dacă prestatorul este stabilit sau nu în România.

Dacă bunul imobil este situat în România, orice prestator va efectua operațiuni impozabile în România. În situația în care există vreo scutire (leasing, închiriere), facturile se vor emite fără TVA. Dacă operațiunile nu sunt scutite de TVA, prestatorul înregistrat în scopuri de TVA în România va emite factura cu TVA indiferent cine este beneficiarul (fizică sau persoană impozabilă stabilită sau nu în România, înregistrată în scopuri sau nu de TVA).

Dacă bunul imobil nu este situat în România orice prestator va efectua operațiuni neimpozabile în Romånia. În situația în care prestatorul înregistrat în scopuri de TVA în România efectuează aceste servicii, va avea drept de deducere în România pentru orice achiziție destinată realizării acestor operațiuni.

Prestatorul care nu e stabilit în România nu se va înregistra în scopuri de TVA în România va emite facturi fără TVA urmând ca beneficiarul să facă plata taxei, astfel:

dacă este înregistrat în scopuri de TVA va înregistra taxa aferentă serviciilor ca taxă colectată și deductibilă, în decontul de TVA în condițiile prevăzute de lege;

dacă nu este înregistrat în scopuri de TVA sau este înregistrat numai pentru achiziții intracomunitare, va depune decontul special de TVA și va plăti taxa la bugetul statului.

Exemplul 1:

O companie X din Bulgaria, nestabilită și neînregistrată în scopuri de TVA în România, efectuează lucrări de construcții-montaj în România, pentru o companie Y din România (persoană impozabilă stabilită în România și înregistrată în scopuri de TVA). În această situație, cine trebuie să plătească și unde se plătește TVA?

Rezolvare: Este vorba despre un serviciu legat de bunuri imobile care este efectuat de o persoană impozabilă, cu plată și care se consideră că are loc în România acolo unde este situat imobilul. Persoana obligată la plata TVA în România pentru acest serviciu este compania din Romånia Y. Întrucât aceasta este înregistrată în scopuri de TVA, va înregistra taxa datorată ca taxă colectată și deductibilă în decontul de TVA, în condițiile legii.

Exemplul 2:

Un furnizor de servicii de consultanță care este stabilit în Spania și nu este stabilit în România, prestează servicii de consultanță pentru o persoană neimpozabilă din România.

Persoana impozabilă: Da – prestatorul serviciilor de consultanță;

Operațiune impozabilă: Da

Locul livrării: Țara în care este stabilit prestatorul (pentru că

beneficiarul roman nu este persoană impozabilă);

Scutiri: Nu – operațiunea este impozabilă pentru prestatorul

serviciilor realizate;

Obligația plății TVA: Prestatorul care facturează cu TVA din statul său

membru de rezidență este obligată la plata TVA.

Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată.

Faptul generator pentru prestările de servicii și livrările de bunuri intervine la data prestării serviciilor sau livrării bunurilor.

De la această regulă sunt și câteva excepții cum ar fi:

pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignație;

pentru stocurile la dispoziția clientului;

pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile;

prestările de servicii care determină decontări sau plăți succesive;

livrărilor de bunuri și al prestrilor de servicii care se efectuează continuu;

operațiuni de închiriere, leasing, concesionare, arendare de bunuri.

Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.

Excepții de la această regulă:

la data emiterii unei facturi dacă este anterioară faptul generator;

la data încasării avansului, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator;

la data extragerii numerarului pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate prin mașini automate de vânzare, de jocuri sau alte mașini similare.

Trebuie să avem în vedere că:

în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii ori în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator, dacă nu a fost emisă nicio factură/autofactură până la data respectivă;

în cazul în care la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe europene similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe europene;

în cazul în care la import bunurile nu sunt supuse taxelor europene, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator și exigibilitatea acelor taxe europene dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor astfel de taxe.

Baza de impozitare

Baza de impozitare cuprinde următoarele:

impozitele și taxele cu excepția taxei pe valoarea adăugată;

cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului.

Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:

rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei;

sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă și definitivă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate;

dobânzile încasate după data livrării bunurilor sau prestării serviciilor, pentru plăți cu întârziere;

valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, fără facturare, prin schimb;

sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane și care apoi se decontează acesteia.

Baza de impozitare se reduce în situațiile următoare:

desființarea totală sau parțială a contractului pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii înainte de efectuarea acestora pentru care au fost emise facturi în avans;

în cazul refuzurilor parțiale sau totale privind cantitatea, calitatea sau prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate;

rabaturile, remizele, risturnele și celelaltereduceri de preț sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a falimentului beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis și confirmat printr-o sentință judecătorească, prin care creanța creditorului este modificată sau eliminată;

clienții returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

În prezent în România TVA are două cote în vigoare:

cota standard de 20%,

cota redusă de 5% și 9%.

Cotele de taxă.

Cota standard de TVA, de 20%, se va aplica tuturor operațiunilor de livrări de bunuri și prestări de servicii, cu excepția operațiunilor scutite de taxă și a operațiunilor pentru care sunt valabile cotele reduse.

O cotă de TVA de 9% este aplicată din prima zi a acestui an următoarelor livrări de bunuri:

livrarea de proteze și accesorii ale acestora, definite prin normele metodologice conform legislației specifice, cu excepția protezelor dentare scutite de taxă;

livrarea de produse ortopedice;

livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;

livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, destinate consumului uman și animal, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele;

livrarea apei potabile și a apei pentru irigații în agricultură;

cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice, altele decât berea care se încadrează la codul NC 22 03 00 10 (berea la draft). 

Măsura aplicării unei cote de 9% apei, pentru toate tipurile de servicii, a fost introdusă prin intermediul OUG nr. 50/2015, act normativ care a modificat nu mai puțin de 45 de articole ale noului Cod fiscal.

O cotă de TVA de 5% se va aplica în 2016 pentru următoarele livrări de bunuri și prestări de servicii:

manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității;

livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite, definite astfel: 1. clădiri utilizate drept cămine de bătrâni și de pensionari;
2. clădiri utilizate drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap; 3. locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 450.000 lei, exclusiv TVA, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie.
4. clădiri achiziționate de primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței;

serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe.

Exemplu:

O societate X achiziționează o centrală termică pe peleți de la o societate Y în calitate de furnizor. În factura fiscală sunt înregistrate următoarele:

prețul de vânzare al centralei termice 2.700 Ron

cheltuieli de transport efectuat de furnizor 100 Ron

cota de TVA 20%

Total factură fără TVA 2.800 Ron

TVA= 2800×20/100= 560 Ron

Total de plată 3.360 Ron

Scutiri de TVA în interiorul țării.

Între operațiunile scutite de TVA cele mai cunoscute sunt:

drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptul de uzufruct și superficia, cu plată, pe o anumită perioadă:

1. operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. închirierea de spații sau locații pentru parcarea autovehiculelor;

3. închirierea utilajelor și a mașinilor fixate definitiv în bunuri imobile;

4. închirierea seifurilor;

livrarea de construcții/părți de construcții și a terenurilor pe care sunt construite, precum și a oricăror altor terenuri.

Scutiri pentru importuri de bunuri și pentru achiziții intracomunitare:

importul și achiziția intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este în orice situație scutită de taxă în interiorul țării;

achiziția intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice situație scutit de taxă;

achiziția intracomunitară de bunuri pentru care persoana care cumpără bunurile în orice situație ar avea dreptul la rambursarea integrală a taxei pe valoarea adăugată care s-ar datora dacă respectiva achiziție nu ar fi scutită;

importul definitiv de bunuri care îndeplinesc condițiile privind scutirea de plată a taxei pe valoarea adăugată la importul final al anumitor mărfuri;

importul în regim diplomatic sau consular al bunurilor scutite de taxe vamale;

reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunității, dacă bunurile se află în aceeași stare în care se aflau la momentul exportului și dacă importul respectiv beneficiază de scutire de taxe vamale;

importul efectuat în porturi de către întreprinderi de pescuit maritim, de produse piscicole pescuite, neprelucrate sau după ce au fost conservate în vederea comercializării, dar înainte de livrare ;

importul de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem ori importul de gaz introdus de pe o navă care transportă gaz într-un sistem de gaze naturale sau într-o rețea de conducte cu alimentare din amonte, importul de energie electrică, importul de energie termică ori agent frigorific prin intermediul rețelelor de încălzire sau de răcire.

Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei.

Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în următoarele operațiuni:

operațiuni taxabile;

operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se găsește în străinătate;

operațiuni scutite de taxă;

Nu sunt deductibile următoarele:

taxa aferentă sumelor achitate în numele și în contul altei persoane și care apoi se decontează acesteia;

taxa datorată sau achitată pentru achizițiile de băuturi alcoolice și produse din tutun, cu excepția cazurilor în care aceste bunuri sunt destinate revânzării sau pentru a fi utilizate pentru prestări de servicii.

Dreptul de deducere exercitat prin decontul de taxă

Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de deducere.

În situația în care condițiile și formalitățile de exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei nu sunt îndeplinite persoana impozabilă își poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste condiții și formalități sau printr-un decont ulterior.

Dreptul de deducere se exercită chiar dacă nu există o taxă colectată sau taxa de dedus este mai mare decât cea colectată pentru perioada fiscală.

Pentru exercitarea dreptului de deducere, agenții economici au obligația să motiveze că bunurile sunt destinate nevoilor firmei și sunt proprietatea acestora. Dreptul de deducere privește doar taxa ce este înscrisă în factură sau într-un alt document întocmit legal.

În ce privește bunurile și serviciile livrate și efectuate se aplică TVA colectată înregistrându-se în contul TVA colectată. Diferența dintre TVA colectată și TVA deductibilă se calculează lunar și poate fi în plus (TVA de plătit), diferență care se virează la bugetul de stat sau în minus (TVA de încasat) ceea ce înseamnă că suma se recuperează de la bugetul de stat.

TVA de plată este obligația plătitorului de TVA în expresie bănească față de buget și se varsă până pe data de 25 a lunii următoare.

În cazul vânzărilor de bunuri sau a prestărilor de servicii cu încasarea în rate sau factură nu a venit o dată cu marfa taxa pe valoarea adăugată se înregistrează în contul TVA neexigibil.

Există și întreprinderi care realizează atât operațiuni supuse TVA cât și operațiuni scutite. În acest caz, se determină gradul de participare al bunurilor și serviciilor achiziționate la realizarea de operațiuni supuse taxei.

Gradul de participare se determină ca raport între valoarea bunurilor livrate și serviciilor efectuate supuse TVA pe totalul operațiunilor din întreprindere din care rezultă un coeficient care se numește pro-rata TVA.

Pro-rata se determină ca raport astfel:

la numărător, veniturile obținute din operțtiuni care dau drept de deducere, inclusiv subvențiile legate direct de prețul acestora;

la numitor, veniturile de la numărător plus veniturile obținute din operațiuni care nu dau drept de deducere

Din calculul pro-ratei se exclud:

valoarea oricărei livrări de bunuri de capital care au fost utilizate de persoana impozabilă în activitatea sa economică;

valoarea oricăror livrări de bunuri sau prestări de servicii către sine efectuate de persoana impozabilă precum și a transferului;

valoarea operațiunilor imobiliare, în măsura în care acestea sunt accesorii activității principale.

Obligațiile plătitorului de TVA sunt:

Înregistrarea la organele fiscale. Orice persoană fizică sau juridică care realizează operațiuni de prestări de servicii sau livrare de bunuri și se încadrează în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată trebuie să depună la organul fiscal competent o declarație de înregistrare ca plătitor de TVA. În momentul încetării desfășurării de operațiuni care dau drept de deducere a taxei sau în cazul încetării activității sale economice, orice persoană înregistrată va anunța în scris organele fiscale competente în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente în scopul scoaterii din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA.

Întocmirea documentelor de vânzare. Principalele documente sunt:

factura – principalul act pe baza căruia se determină TVA datorată statului;

chitanța – se eliberează la cererea clientului de către vânzătorii sau prestatorii de servicii înregistrați ca plătitori de TVA dar care sunt scutiți de obligația emiterii unei facturi;

avizul de însoțire a mărfii – se folosește numai atunci când nu este posibilă emiterea facturii în momentul livrării de marfă.

Organizarea și ținerea contabilității TVA. Evidența contabilă trebuie să permită determinarea sumei impozabile și a TVA datorată precum și a celei deductibile aferentă intrărilor de bunuri și servicii.

Plata taxei pe valoare adăugată. Persoanele plătitoare de TVA sunt obligați să achite taxa datorată potrivit decontului întocmit lunar până pe data de 25 a lunii următoare.

Decontul se depune la organul fiscal lunar până pe data de 25 a lunii următoare inclusiv iar plata se efectuează lunar până la termenul legal de depunere a decontului de TVA. (Anexa 1.)

„Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, poate solicita rambursarea sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare. În acest sens, aceste persoane trebuie să bifeze caseta corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare (formularul 300), decontul fiind și cerere de rambursare. De asemenea, ele pot cere reportarea soldului sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare.”

Noul Cod de procedură fiscală a păstrat prevederile din vechiul Cod referitoare la procedura de rambursare a TVA-ului cu valoare mai mică de 45.000 de lei. Contribuabilii care solicită Fiscului rambursarea taxei pe valoarea adăugată mai mică decât suma menționată anterior vor fi supuși unei inspecții fiscale după ce își vor primi banii.

Această procedură de rambursare a TVA care vizează un control ulterior, nu se aplică:

Contribuabilului care are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancționate ca infracțiuni;

organul fiscal central pe baza informațiilor deținute constată că există riscul unei rambursări necuvenite.

„Pentru deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare cu risc fiscal mic compartimentul de specialitate emite, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii decontului, decizia de rambursare.

Deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare cu risc fiscal mare se transmit la compartimentul cu atribuții de inspecție fiscală. După efectuarea inspecției fiscale, compartimentul cu atribuții în acest domeniu întocmește raportul de inspecție fiscală.

Decizia de rambursare emisă de compartimentul de specialitate este decizie sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția sumelor pentru care s-a emis decizia de rambursare pe baza Deciziei privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale.”

TVA în Uniunea Europeană

Franța

Potrivit Codului Fiscal francez „taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe consum colectată de la companii și plătite către stat”.

În Franța există 4 feluri de TVA:

Figura 1.1. Reprezentarea grafică a TVA în Franța

www.tvacalc.com

Taxa normală ce 20% este aplicată pentru majoritatea vânzărilor de bunuri sau servicii.

Taxa intermediară de 10% a fost stabilită în decembrie 2011 și este aplicată pe cele mai multe bunuri și servicii taxate anterior la 5,5%, inclusiv restaurarea.

Taxa redusă de 5.5% este aplicată pentru produsele alimentare, cantine, gaz și electricitate, furnizori de energie regenerbilă, cărți fizice și digitale.

Taxa super-redusă de 2,1% este aplicată medicamentelor, spectacolelor live, presa scrisă și al animalelor vii din măcelării.

Corsica

TVA în Corsica este de 20% ca și în Franța, dar pentru a compensa frumusețea insulei cu slaba dezvoltare economică unele taxe au fost reduse.

Cele mai multe bunuri și servicii cum ar fi: produsele alimentare, cazare, takeaways pentru consum imediat sunt impozitate cu 2,1% în loc de 5,5%.

Sectoarele legate de turism (catering, cazare, transport) sunt taxate cu taxa de 2,1%.

În Corsica mai există 2 cote de TVA specifice:

10% pentru imobiliare și vânzarea de alcool;

13% la produsele petroliere.

Transportul maritim și aerian (bunuri și persoane) de aer între insulă și continent nu sunt supuse TVA.

Italia

În Italia cota standard de tva este de 22% ca urmare a creșterii intrată în vigoare la 1 octombrie 2013.

Se aplică în toate cazurile în care legislația nu prevede una din cele două taxe reduse.

Există trei cote de TVA în Italia:

4% – cota minimă aplicată de exemplu lavânzările de necesitățile de bază cum ar fi: alimente, reviste, ziare, etc;

10% – cota redusă aplicată serviciilor turistice (hoteluri, baruri, restaurante și alte produse turistice), a anumitor produse alimentare și în operațiuni speciale de recuperare a construcțiilor;

22% – cota standard.

Ungaria

Ungaria are începând cu 1 ianuarie 2012, cea mai ridicată cotă de TVA din Uniunea Europeană, după ce guvernul a decis majorarea taxei cu două procente, de la 25% la 27%.

Au rămas totuși două cote reduse de TVA:

18% la produsele alimentare de bază;

5% la ziate și cărți.

Decizia de majorare a TVA a fost luată de guvernul de la Budapesta pentru a putea asigura fondurile necesare acoperii deficitului bugetar.

TVA în țările Uniunii Europene:

Tabelul 1.1. Cotele de TVA din Uniunea Europeană

1.2.2.2 Accize armonizate

Accizele armonizate sunt venituri datorate la bugetul statului și care se colectează conform prevederilor Codului Fiscal.

Accizele sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor

produse:

alcool și băuturi alcoolice;

tutun prelucrat;

produse energetice și energie electrică.

Teritoriile terțe sunt următoarele:

insulele Canare;

teritoriile franceze menționate la art. 349 și art. 355 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

insulele Aland;

insulele Anglo-Normande (Channel Islands).

Sunt considerate teritorii terțe și următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene:

insula Helgoland;

teritoriul Busingen;

Ceuta;

Melilla;

Livigno;

Campione d'Italia;

apele italiene ale lacului Lugano.

Din punct de vedere fiscal produsele supuse accizelor se pot împărți în două categorii și anume:

produse supuse accizelor armonizate (produse supuse accizelor conform directivelor europene, supunerea lor la accize fiind obligatorie în Uniunea Europeană );

produse supuse accizelor nearmonizate (alte categorii de produse ce sunt supuse accizelor conform prevederilor legislative din fiecare stat membru).

Produsele accizabile sunt supuse regimului accizelor la momentul producerii acestora și la

momentul extracției acestora, pe teritoriul Uniunii Europene și importului acestora pe teritoriul Uniunii Europene.

Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.

Eliberarea pentru consum a produselor reprezintă:

ieșirea produselor accizabile dintr-un regim suspensiv de accize;

posedarea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute;

utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă;

producerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize;

importul de produse accizabile, cu excepția cazului în care produsele accizabile sunt plasate imediat după import în regim suspensiv de accize.

Nu se consideră eliberare pentru consum mișcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal spre:

un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;

un teritoriu din afara teritoriului Uniunii Europene;

un destinatar înregistrat din alt stat membru.

Produse accizabile

Bere

Bere reprezintă orice produs care conține un amestec de bere și de băuturi nealcoolice având o concentrație alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

Relația de calcul a accizei în cazul berii este: A = Q x a, unde:

Q – cantitatea exprimată în hectolitri/1 grad Plato

a – acciza unitară

Gradul Plato indică greutatea de zahăr exprimată în grame la 100 g de soluție măsurată în anumite condiții de temperatură.

Pentru anul 2016, acciza unitară este 3,30 lei/U.M.

Accize specifice reduse (1,82 lei/hl grad Plato) se aplică în cazul berii produse de micii producători independenți, care dețin instalații de fabricație cu o capacitate nominală mai mică de 200.000 hl/an și care sunt independenți de orice alt operator economic producător de bere, utilizează instalații distincte și spații diferite de cele ale altor fabrici de bere și nu funcționează sub licența de produs a altui operator.

Capacitățile de producție se declară anual, printr-o declarație pe propria răspundere ce trebuie depusă la autoritatea fiscală competentă până pe data de 15 ianuarie.

Vinuri

Vinurile sunt:

vinuri liniștite care au concentrația alcoolică între 1,2% și 18%, alcoolul rezultând în întregime din fermentație ,acciza unitară este 0.

vinuri spumoase

Acciza se calculează cu relația A = Q(hl) x a

Acciza unitară este 47,38 lei/hl.

Băuturile fermentate altele decât bere și vinuri

Băuturile fermentate altele decât bere și vinuri precum și produsele intermediare cuprind alte categorii de băuturi cu diferite concentrații alcoolice.

Băuturile fermentate pot fi:

liniștite acciza unitară este 396,84 lei/hl;

spumoase acciza unitară 47, 38 lei/hl).

Pentru produsele intermediare, acciza unitară este 396,84 lei/hl.

Alcool etilic

În această categorie intră produse cu diferite concentrații alcoolice cum ar fi: țuica, rachiurile din fructe și orice alte produse care conțin băuturi spirtoase potabile.

Acciza se calculează astfel:

A = Q x a, unde:

Q – cantitatea de produs exprimată în hl alcool pur

a – acciza specifică

Pentru anul 2016 acciza unitară este 3.306,98 lei/hl alcool pur.

În cazul micilor distilerii, cu o capacitate anuală mai mică de 10 hl alcool pur se aplică accize reduse 1.653,49 lei/hl alcool pur.

Tutun prelucrat

Această categorie cuprinde:

țigaretele;

țigările;

țigările de foi;

tutunul de fumat, etc.

Acciza pentru țigarete se calculează astfel:

A = Aspecifică + Aad valorem , unde:

acciza specifică se calculează pe baza valorilor prevăzute în Codul fiscal pentru 1000 de țigarete 430,71 lei /1.000 țigarete;

acciza ad valorem se calculează prin aplicarea unui procent de 14% la prețul vânzare cu amănuntul al țigaretelor eliberate pentru consum.

Prețul maxim de vânzare cu amănuntul, pentru orice marcă de țigarete se fixează de către persoana care produce țigaretele în România sau care importă țigaretele. Vânzarea este interzisă de către orice persoană a țigaretelor pentru care nu s-au stabilit și declarat prețuri maxime de vânzare cu amănuntul. Vânzarea de țigarete este interzisă de către orice persoană, la un preț ce depășește prețul maxim declarat de vânzare cu amănuntul.

Produse energetice

Produsele energetice sunt acele produse destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:

benzina cu Pb și cea fără Pb;

motorina;

kerosenul;

gazul petrolier lichefiat (GPL);

gazul natural, păcura, cocsul.

Pe lângă produsele energetice prevăzute mai sus orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a crește volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.

Acciza se calculează prin aplicarea accizei unitare specifice, la cantitatea de produs exprimată în litri sau kg (după caz):

A = Q x a

Exemplu:

acciza pentru benzina cu plumb este 3.022,43 lei/tonă (2.327,27 lei/1.000 litri);

acciza pentru benzina fără plumb este 2.643,39 lei/tonă (2.035,40 lei/1.000 litri);

acciza pentru motorina este 2.245,11 lei/tonă (1.897,08 lei/1.000 litri).

Gazul natural la momentul livrării către consumatorii finali, este supus accizelor și atunci intervine și exigibilitatea accizei.

Cărbunele, cocsul și lignitul sunt supuse accizelor și acciza devine exigibilă la momentul livrării produselor de către companiile de extracție sau de producție din România.

Energie electrică

Energia electrică este supusă accizelor și accizele devin exigibile la momentul furnizării energiei electrice de producători, distribuitori sau redistribuitori către consumatorii finali din România.

Pentru electricitatea utilizată în scopuri necomerciale cum ar fi utilizatorii casnici acciza unitară este 4,74 lei/Mwh și pentru electricitatea utilizată în scop comercial acciza unitară este 2,37 lei/Mwh.

Scutiri de la plata accizelor

Conform Codului Fiscal sunt scutite de la plata accizelor produsele accizabile destinate pentru:

livrarea în contextul relațiilor consulare sau diplomatice;

organizațiile internaționale, recunoscute de către autoritățile publice ale României;

forțele armate aparținând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord cu excepția Forțelor Armate ale României.

Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor cu domiciliul în România sau în străinătate, produse furnizate de magazinele duty-free și produsele furnizate la bordul unei nave sau aeronavei pe parcursul călătoriei.

Marcarea produselor accizabile

Marcarea se aplică în cazul produselor intermediare, alcoolului etilic și a tutunului prelucrat.

Produsele scutite de la plata accizelor nu se supun marcării dar cele care vor fi date pentru consum trebuie marcate conform legii.

Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizați, importatorilor autorizați sau destinatarilor înregistrați.

Marcarea produselor accizabile se realizează prin banderole sau timbre și prin aplicarea la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului în așa fel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

Declararea și plata accizelor

Orice plătitor de accize are obligația de a depune lunar la autoritatea fiscală competentă o declarație de accize indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă excepție făcând importatorul autorizat.

Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.

În cazul importului unui produs accizabil momentul plății accizelor este momentul înregistrării declarației vamale de import.

Până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizați pentru producție sunt obligați să depună la autoritatea fiscală competentă o situație care să cuprindă informații cu privire la stocul de materii prime și produse finite la începutul lunii, achizițiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite și materii prime la sfârșitul lunii de raportare și cantitatea de produse livrate.

Fiecare plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat și pentru depunerea la termenul legal a declarațiilor de accize la autoritatea fiscală competentă și pentru înregistrarea corectă a accizelor.

Impozitul la țițeiul din producția internă

Pentru țițeiul din producția internă operatorii economici autorizați datorează impozit la bugetul de stat în momentul livrării.

Impozitul la țițeiul din producția internă este 18,95 lei/tonă și se calculează asupra cantităților livrate.

Sunt scutite cantitățile de țiței și gaze naturale din producția internă care sunt exportate direct de agenții economici producători.

Plătitor de impozit este obligat să depună lunar, până pe data de 25 a lunii următoare o declarație de impozit, indiferent dacă datorează sau nu impozit în luna respectivă.

Au obligația să depună anual deconturi privind accizele până pe data de 30 aprilie a anului următor celui de raportare.

Taxele vamale

Taxele vamale sunt un impozit indirect și care apar ca urmare a intervenției statului în comerțul internațional. Intervenția statului se realizează în două feluri:

direct;

indirect.

Pe calea directă statul poate interveni fie prin reglementarea schimburilor, fie prin măsuri cantitative asupra importurilor sau exporturilor.

Intervenția indirecta a statului se realizeaza prin taxele vamale adica prin impozitarea schimburilor internationale. Ceea ce se impune este valoarea in vama a produselor care fac obiectul tranzactiei externe.

Clasificarea taxelor vamale:

În functie de sensul fluxurilor comerciale găsim:

taxe vamale de import;

taxe vamale de export;

taxe vamale de tranzit.

Taxele vamale cu importanța cea mai mare sunt cele de import și se plătesc de către importatori o data cu depunerea documentelor ce confirmă efectuarea tranzacției. Deoarece statele sunt interesate în încurajarea exporturilor, taxele de export se întalnesc rar.

Taxele vamale de tranzit sunt introduse doar cu scop fiscal fiindcă nu afecteaza nici productia, nici consumul, dar fiind folosit teritoriul national statul impune taxa.

2. Dupa modul de fixare taxele vamale pot fi:

taxe vamale autonome;

taxe vamale conventionale;

taxe vamale autonom-conventionale;

taxe vamale asimilate.

Taxele vamale autonome sunt aplicate la importurile din țările cu care nu există acorduri privind "clauza natiunii celei mai favorizate".

Taxele vamale convenționale se aplica asupra relațiilor comerciale între țările care fac parte din anumite uniuni vamale.

Taxele vamale asimilate sunt temporare sunt introduse cu ocazia preluării sistemului vamal al unei alte țări.

Dupa modul de percepere al taxei întalnim:

taxe vamale ad-valorem;

taxe vamale mixte;

taxe vamale specifice;

Taxele vamale ad-valorem necesită utilizarea unei cote procentuale definite care se aplică asupra valorii în vamă și este cel mai întâlnit.

Taxele vamale specifice sunt stabilite ca suma fixa pe unitatea de masură a utilității importate.

1.2.2.4 Alte taxe speciale

Taxele sunt plăți pe care le fac persoanele juridice și/sau fizice pentru serviciile efectuate în folosul lor de către anumite instituții publice.

Trăsăturile taxelor sunt:

caracter obligatoriu;

titlu nerambursabil;

urmărirea în caz de neplată.

În cazul impozitelor statul nu este obligat la o contraprestație, în schimb taxele îi dau dreptul

plătitorului să beneficieze de un anumit serviciu.

Taxele sunt clasificate astfel:

taxe judecătorești – sunt încasate de către instanțele judecătorești în legătură cu acțiunile introduse spre judecare de către diferite persoane juridice sau fizice;

taxe de notariat – se plătesc pentru legalizarea, aurentificarea sau eliberarea de diferite acte, copii și sunt încasate de către notariate;

taxe consulare – sunt încasate de către consulate pentru acordarea de vize, pentru eliberarea de certificare de origine, etc.

taxe de administrație – sunt încasate de diferite organe ale administrației de stat pentru eliberarea de autorizații, legitimații, permise la cererea persoanelor.

În funcție de obiectul operațiunii care urmează a fi taxată pot fi de două feluri:

taxe de timbru – încasarea taxelor se face prin aplicarea de timbre fiscale;

taxe de înregistrare – se încasează la constituirea, fuzionarea sau dizolvarea societăților, cumpărare la bursă, vânzări de imobile etc.

CAPITOLUL 2

S.C ENERGO-INSTALAȚII S.R.L. – CADRU ORGANIZATORIC PRIVIND STUDIUL IMPOZITELOR INDIRECTE

Prezentarea generală a societății. Scurt istoric

S.C.Energo-Instalații S.R.L. este una din firmele importante care acționează cu succes pe piața sistemelor de încalzire. Compania este înființată în anul 2000 și este condusă de d-l ing.Ciurea Adrian.

Energo-Instalțtii are nucleul de baza format din peste 10 angajați, este o companie relativ tânăra ce și-a câștigat un renume printr-o munca asidua avand drept scop afirmarea și consolidarea unei poziții cât mai favorabile în domeniul tehnic de instalații.

Cu parteneri puternici alături , cum ar fi grupul Viessmann, formăm o echipă puternică ce are un cuvânt greu de spus.

Diversitatea produselor, performanțele și calitatea lor împreuna cu o echipa tânăra și bine închegată garanteaza o calitate deosebita a prestatiei.

Lucrările executate de societate și referințele oferite de beneficiari, furnizate la cerere, sunt cartea noastra de vizită ce confirmă spusele noastre

Portofoliul de lucrări executate de firma SC Energo-Instalații SRL, din 2000 până în prezent este foarte vast cuprinzând:

lucrări de instalații, montat centrale termice și reparații, autorizație de funcționare;

construcții și amenajări în spații comerciale;

spații industiale, clădiri administrative și case particulare;

confectii metalice.

Firma dispune de un parc auto ce cuprinde un buldoexcavator, săpător tip Bobcat și mai multe autoutilitare cât și o întreagă gamă de utilaje și echipamente tehnice necesare executarii lucrărilor contractate. Angajații societății noastre formează o echipă eficientă cu o bogată experienta de munca, avand în componență sudori autorizțti, lăcătuși mecanici, montori, deservenți utilaje, instalatori și personal cu diverse calificări în construții.

Printre lucrările executate de societatea noastră în trecutul apropiat se numără: reabilitarea CAF 1 CET Letea Bacau, lucrare ce a avut ca antreprenor general SC Energomontaj SA Bucuresti. Reabilitare Hale Productie WORLD MACHINERY WORKS BACAU, Hotel EMD BACAU, COMPANIA TRANSELECTRICA MOLDOVA, Hala etalonare metrologica la WMW SA BACAU, la care se adaugă alte lucrări de structuă metalică și beton de complexitate și folosință diferite.

SC Energo-Instalatii SRL este o societate ce oferă soluții prompte, adaptate nevoilor clientilor, având ca obiectiv principal îndeplinirea unor standarde de calitate conform legislației în vigoare și stabilirea unor relații de parteneriat durabile cu toți beneficiarii.