. Rolul Impozitelor Indirecte In Formarea Resurselor Bugetare ale Romaniei

INTRODUCERE

În condițiile economiei de piață, statul nu mai poate să intervină în sectorul privat al economiei prin metode administrative, dar el are posibilitatea să utilizeze anumite pârghii economico-financiare, potrivit cerințelor politicii sale economice, financiar-monetare, sociale, prin care să influențeze activitatea agenților economici.

Reforma fiscală este parte integranta a reformei economice.Odată cu Revoluția din Decembrie 1989 în România au avut loc mutații deosebite în toate planurile vieții politice, economice, sociale și culturale.

Trecerea de la un sistem hipercentralist la un sistem cu o economie de piață se desfașoară treptat, prin intermediul unei perioade de tranziție care are ca obiect crearea mecanismelor și pârghiilor necesare funcționării economiei de piață.Măsurile de politică fiscală joacă un rol important în programele economice ale unei țări, atât pe termen scurt cât și pe termen lung.Ideea principală care s-a răspândit printre politicieni și a ghidat reformele, în special în țările dezvoltate, a fost aceea că piața, prin forțele sale, poate fi un ghid mai bun al unei politici de impozitare eficientă, decât intervenția guvernamentală.In echivalență cu această idee au fost luate o serie de măsuri pentru a genera deplasarea dintre intervenționismul prin impozite către neutralitatea impozitelor care permite reducerea distorsiunilor generate de impozite.

Majoritatea statelor lumii își asigură finanțarea cheltuielilor publice pe seama resurselor fiscale.Unele state preferă impozitele directe – pe venit și pe avere , în timp ce altele se sprijină cu precadere pe impozitele indirecte – pe consum, pe import-export .In evoluția lor impozitele directe le-au precedat pe cele indirecte, adică pe cele aplicate pe consum.După cum se va vedea în capitolele lucrării, în ultima perioadă în România impozitele indirecte au o pondere mult mai mare în totalul veniturilor statului decât cele directe.

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele impozite indirecte, caracteristicile, modul de percepere al acestora precum și trăsăturile distinctive față de impozitele directe.Toate acestea în cadrul problemelor specifice României care , în această perioadă de tranziție se confruntă cu situații cu totul noi.Mai sunt tratate mutațiile care au existat în bugetul României în perioada 1994-1999 cerute imperativ de înlocuirea economiei centralizate cu o economie de piață.Impozitele indirecte reprezinta principală sursa de venituri pentru stat și, ca atare, este urmărit rolul lor în formarea resurselor publice.

Integrarea României în structurile europene și adaptarea sa la cerințele pieței mondiale presupun crearea unei economii concurențiale, capabilă să producă pentru piața internă și pentru export numai produse competitive, corespunzătoare standardelor și exigenței pieței externe a UE, ca și a celor ale pieței mondiale.Realizarea unui asemenea obiectiv presupune crearea cadrului legislativ și instituțional adecvat, respectiv armonizarea graduală a legislației.

Activitățile UE în domeniul TVA se rezumă la stabilirea principiilor armonizării sistemului TVA cu ajutorul directivelor.Acest fapt permite statelor membre să-și definească propria lor legislație între limitele fixate dar în practică există diferențieri substanțiale între țările care au introdus TVA înaintea emiterii directivelor de către Comunitate.Experiența unor asemenea dispoziții poate fi benefică pentru România care a introdus TVA abia în 1993, pe o bază compatibilă cu cea a UE, dar care în viitor trebuie să țină cont din ce în ce mai mult de schimbările ce vor avea loc în acest ansamblu de state în care România vrea să se integreze.

Toate obligațiile sau facilitățile trebuie cunoscute și exploatate în interesul economiei naționale, al agenților economici și nu în ultimul rând al cetățenilor din țara noastră, fiind cunoscut faptul că cel care cunoaște se află întotdeauna cu un pas înaintea celorlalți.

Capitolul I

Caracterizarea generală a impozitelor indirecte, evoluția și rolul acestora în țările cu economie de piață

1.1 Notiunea de impozit

1.1.2 Sistemul de impozite și taxe în România

1.2 Locul impozitelor indirecte în cadrul veniturilor bugetare

1.2.1 Structura impozitelor indirecte

1.2.2 Impozitele indirecte ca pârghie de influențare asupra activităților agenților economici

1.3 Politica fiscală în perioada de tranziție către economia de piață în România

1.Caracterizarea generalĂ a impozitelor indirecte, evoluȚia și rolul acestora În ȚĂrile cu economie de piaȚĂ

1.1 NOTIUNEA DE IMPOZIT

Noțiunea de impozit provine din limba latină, de la cuvântul “impositus” și din limba franceză de la cuvântul “impôt”.

Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie cu titlu nerambursabil datorată potrivit legii bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă.

Impozitul are caracter universal ca o consecință a suveranității statului și el este o instituție de drept publică fără de care nu se poate concepe existența statului, făcând parte organică din el.

Din punct de vedere al instituirii, în epoca antică impozitele și taxele erau hotărâte de forurile legislative cât și de conducătorii acestor state, iar dreptul de a institui impozite și taxe reprezintă prerogativ de conducere statală.

Evoluția impozitelor în evul mediu este evidențiată în sporirea treptată a numărului și felului impozitelor, atât a celor ce se percepeau în natură, cât mai ales a celor percepute în bani.

În evoluția modernă a impozitelor, instituirea acestora cu consimțământul contribuabililor a fost subordonată competenței parlamentare, ca organ legislativ cu caracter reprezentativ de a reglementa impozitele și celelalte venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice.

În mod excepțional, în împrejurări de necesități financiare deosebite, competența legislativă în materie fiscală a fost delegată puterii executive.

Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice și juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere. Dreptul de a institui impozite îl are statul, care îl exercită prin organele puterii centrale (Parlamentul) și ale administrației de stat.

Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitiv și nerambursabil, în schimbul acestora plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.

Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic și social, diferit de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor bănești necesare acoperirii cheltuielilor publice. În țările dezvoltate din punct de vedere economic prin intermediul impozitelor și taxelor se procură între 80–90% din totalul resurselor financiare publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia pentru a interveni în activitățile economice; impozitele pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei activități economice, de creștere sau reducere a producției sau a consumului unui anumit produs , de stimulare sau îngrădire a comerțului exterior etc.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcții, dintre care se poate menționa rolul de instrument de redistribuire a unei părți din PIB între clase și pături sociale, între persoane fizice și juridice etc.

Pentru a sesiza efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social și politic, este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii științifice:

după trăsăturile de fond și de formă , pot fi grupate în impozite directe și indirecte.

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice și/sau juridice în funcție de veniturile și/sau averea acestora și pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct și de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. Caracteristic acestor impozite este faptul că în intenția legiuitorului, subiectul și suportatorul sunt una și aceeași persoană însă uneori acestea nu coincid.

În funcție de criteriile care stau la baza așezării la impozitele directe se pot grupa în impozite reale și personale.

Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământ, clădiri, fabrici, magazine etc), făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozabil. Ele mai sunt numite și impozite obiective și pe produs, deoarece se așează asupra produsului sau venitului brut al obiectului impozabil.

Impozitele personale țin cont de situația personală a subiectului impozabil, de aceea se mai numesc impozite subiective.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri și prestării unor servicii (transport, spectacole etc), ceea ce înseamnă că ele atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportatorului acestora.

După forma pe care o îmbracă, impozitele indirecte pot fi grupate în: taxe de consumație, venituri de la monopoluri fiscale, taxe vamale, taxe de timbru și de înregistrare.

după obiectul impunerii impozitelor pot fi clasificate în impozite pe venit, impozite pe avere, impozite pe cheltuieli;

în funcție de scopul urmărit la introducerea lor, impozitele pot fi grupate în impozite financiare și impozite de ordine.

Impozitele financiare sunt instituite în scopul realizării de venituri pentru acoperirea cheltuielilor statului, în această categorie se includ impozitele pe venit, taxele de consumație.

Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea unei acțiuni sau în vederea atingerii unui țel care nu are caracter fiscal. Astfel, prin instituirea unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice și a tutunului, se urmărește limitarea consumului, având în vedere efectul nociv asupra organismului uman.

după frecvența cu care se încasează la bugetul statului, impozitele pot fi permanente, când se încasează periodic (de regulă anual) la bugetul statului și incidentale sau întâmplătoare, când se instituie și se încasează o singură dată (de ex. impozitul pe avere se face pe profiturile excepționale de război);

impozitele mai pot fi grupate și după instituția care le administrează. Din acest punct de vedere, în statele de tip federal se disting impozite federale, impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federației și impozite locale, iar în statele de tip unitar se întâlnesc impozite ale administrației centrale de stat și impozite ale organelor administrative de stat.

1.1.2 Sistemul de impozite Și taxe În România

Impozitele și taxele aplicate în orice orânduire sau etapă sunt eterogene atât din punct de vedere al particularităților de fond, cât și din punct de vedere al formei. Evoluția fiscală conduce la modificări în ce privește categoriile de impozite și taxe, cuantumul și destinația lor, precum și modul lor de așezare și percepere. Ținând seama de diversitatea de forme pe care le-au avut și le au impozitele și taxele în diferite etape ale dezvoltării României, ela pot fi grupate în funcție de mai multe criterii:

În funcție de forma în care se obțin de către stat, întâlnim:

impozite în natură, având forma prestațiilor sau dărilor în natură, fiind specifice și frecvente în orânduirile sclavagistă și feudală,

impozite pecuniare (în bani) care îmbracă forma bănească de percepere și care au fost aplicate în orânduirile sclavagistă și feudală, dar devin preponderente în capitalism, o dată cu extinderea relațiilor marfă-bani.

În funcție de obiectul impunerii, impozitele și taxele pot fi divizate :

impozite și taxe pe avere, cum sunt impozitul pe clădiri și impozitul pe terenuri;

impozite și taxe pe venit, care se stabilesc și se percep asupra veniturilor contribuabililor, persoanelor fizice sau juridicepe avere, cum sunt impozitul pe clădiri și impozitul pe terenuri;

impozite și taxe pe venit, care se stabilesc și se percep asupra veniturilor contribuabililor, persoanelor fizice sau juridice, aceste impozite și taxe realizându-se sub forma impozitului pe salarii , impozitul pe profit;

impozite sau taxe pe cheltuieli, pentru limitarea sau frânarea unor cheltuieli, cum este, de exemplu, impozitul suplimentar pentru depășirea fondului destinat plății salariilor .

După conținut și formă se distinge cea mai importantă grupare a impozitelor și taxelor, atât din punst de vedere teoretic, cât și practic, așa cum se regăsesc în toate lucrările de specialitate și în legislațiile fiscale:

impozite directe care se stabilesc și se percep de la persoanele fizice sau juridice pentru veniturile sau bunurile prevăzute de lege;

impozite indirecte, care se stabilesc asupra vânzării de bunuri sau prestări de servicii (spectacole, operații bancare, transport etc) sau executării de lucrări, aceste impozite și taxe fiind incluse în prețul mărfurilor, serviciilor sau lucrărilor, fiind suportate de consumatorii sau beneficiarii acestora, după caz, deci alte persoane fizice sau juridice decât subiectul impozabil.

La randul lor impozitele directe pot fi grupate, în funcție de criteriile avute în vedere la stabilirea și perceperea lor, după cum urmează:

impozite reale, stabilite asupra unor obiecte materiale (case, terenuri, produse etc) care sunt denumite și obiective, deoarece se stabilesc asupra produsului, obiectului impozabil, fără a se ține seama de situația persoanei contribuabilului;

impozite personale, care au în vedere, în principal, persoana contribuabilului, în conexiune cu veniturile sau averea sa.

Impozitele indirecte se categorisesc, în raport cu diferite caracteristici, în:

impozite sau taxe de consumație, percepute asupra produselor și serviciilor de primă necesitate, care se adaugă la prețul de vânzare. Unele sunt stabilite, de exemplu, la băuturi alcoolice, tutun, produselor petroliere, sare, chibrituri, zahăr etc, și asupra unor servicii, mai ales locale, cum sunt serviciile hoteliere, transporturile în comun etc.

În țara noastră, aceste taxe au fost desființate la data de 1.01.1949, dar au fost reintroduse la data de 01.12.1991 (HG nr. 779/1991 privind impozitul pe circulația mărfurilor și accizele).

monopoluri fiscale.

În octombrie1994, în Camera Deputaților s-a restituit pentru o nouă dezbatere, proiectul de lege privind monopolul de stat.

Prin această lege se propunea instituirea monopolului de stat asupra unor activități economice cum sunt: fabricarea și comercializarea armamentului, munițiilor și explozibililor, producerea și comercializarea stupefiantelor și a medicamentelor care conțin produse stupefiante; emisiunea de timbre fiscale și poștale; fabricarea în vederea comercializării alcoolului și băuturilor spirtoase distilete etc.

Potrivit clasificației veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat și bugetelor locale, impozitele și taxele precum și celelalte venituri bugetare se prezintă ca structură în funcție de modul de grupare, și anume: venituri curente și venituri de capital.

Veniturile curente se divizează în venituri fiscale care cuprind impozite directe, impozite indirecte și venituri nefiscale.

În categoria impozitelor directe sunt cuprinse următoarele venituri bugetare mai importante: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile agricole ale populației, impozitele pe veniturile liberprofesioniștilor, meseriașilor și a altor persoane fizice independente și asociații familiale, impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxele pe timbru asupra succesiunilor și alte taxe de timbru.

Dintre impozitele indirecte cele mai importante sunt: accizele, TVA, taxele vamale, penalități și majorări pentru veniturile nevărsate la termen.

Veniturile nefiscale cuprind, în principal, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, vărsăminte de la instituțiile publice, cum sunt taxa de spitalizare, taxa de metrologie, taxe consulare etc și diverse venituri cum sunt amenzile, încasarea ratelor scadente la creditele externe acordate de la buget etc.

Veniturile de capital se referă la venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice și venituri din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat și din vânzarea locuințelor din fondurile statului.

Această grupare a impozitelor și taxelor se face potrivit clasificației bugetare, a veniturilor, ceea ce corespunde ordinii în care acestea sunt așezate în bugetul de stat și în bugetele locale.

1.2 Locul impozitelor indirecte În cadrul veniturilor bugetare

1.2.1 Structura impozitelor indirecte

Impozitele indirecte cunosc următoarele forme de manifestare: taxe de consumație, venituri de la monopolurile fiscale, taxe vamale, taxe de timbru și de înregistrare.

Taxele de consumație

Au apărut în epoca așa-numitei acumulări de prețuri de vânzare a mărfurilor produse și realizate în interiorul țării și în epoca așa-numitei acumulări primitive a capitalului, fiind percepute prin intermediul concesionărilor (arendașilor).

Taxele de consumație sunt impozite indirecte cuprinse în prețul de vânzare și realizate în interiorul aceleiași țări. La plata acestor impozite indirecte sunt supuse, se regulă, bunurile de larg consum.

Taxele de consumație se întâlnesc sub diferite forme: când se stabilesc aupra unor anumite produse se numesc taxe de consumație pe produs (accize), iar atunci când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă sunt bunuri de consum sau mijloace de producție, se numesc taxe generale pe vânzări.

Accizele sunt așezate asupra unor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru că impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat. Ele se calculează fie în sumă fixă pe cantitatea de măsură, fie în cote procentuale aplicate asupra prețului de vânzare.

De regulă, produsele destinate exportului sunt scutite de impozit, iar cele provenite din import trebuie impuse cu aceleași taxe ca și produsele indigene.

Nivelul cotelor utilizate pentru calculul accizelor diferă de la țară la țară, de la un produs la altul și de la o etapă la alta în cadrul aceleiași țări. În general nivelul accizelor pentru produsele din tutun depășește frecvent 50-60%.

În unele țări există preocupări în vederea utilizării accizelor ca instrumente pentru înfăptuirea unor obiective sociale.

S-a constatat că în țările în care nivelul impozitelor care se percep asupra alcoolului sunt reduse, există și cel mai mare consum de alcool, având în vedere ponderea sporită a efectelor acestora asupra absenteismului, accidentelor rutiere, infracțiunilor de tot felul.

Taxele generale pe vânzări se întâlnesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri, care a fost introdus în majoritatea țărilor după primul război mondial, fiind așezate asupra totalului vânzărilor sau a cifrei de afaceri a întreprinderilor industriale sau comerciale. Acest impozit este mai comod pentru stat pentru că are un randament mai ridicat și reclamă cheltuieli mai mici pentru percepere.

În practica internațională se cunosc două forme de așezare a impozitului pe cifra de afaceri, în funcție de veriga la care se încasează (unitatea producătoare, comerțul cu ridicata sau cu amănuntul) astfel: impozitul cumulativ (multifazic) și impozitul unic (monofazic).

În condițiile practicării impozitului cumulativ, mărfurile sunt impuse la toate verigile prin care trec din momentul ieșirii din procesul de fabricație și până când ajung la consumator. Impozitarea se mai numește “în cascadă”, “bulgăre de zăpadă”, “în piramidă”, deoarece la fiecare verigă nouă se așează asupra prețului la care se achiziționează marfa în care este inclus și impozitul plătit cu prilejul fiecărei tranzacții până în momentul respectiv. Impozitul cumulativ prezintă avantajul că asigură randament fiscal mai ridicat chiar în condițiile practicării unor cote mici de impozit și a fost utilizat în Olanda, Germania.

Impozitul unic se încasează o singură dată, indiferent de numărul verigilor prin care trece marfa supusă impunerii. Când impozitul se încasează în momentul vânzării mărfii de către producător, se numește taxă de producție, iar în cazul în care se încasează în stadiul comerțului cu ridicata sau cu amănuntul se numește taxă asupra vânzării sau impozit pe circulație.

În funcție de baza de calcul, impozitul pe CA îmbracă forma impozitului pe cifra de afaceri brută și a impozitului pe cifra de afaceri netă.

impozitul pe cifra de afaceri brută se stabilește prin aplicarea cotei de impozit asupra întregii valori a mărfurilor vândute , care include și impozitul plătit la verigile anterioare. Acest impozit prezintă un randament fiscal ridicat deoarece se percepe la toate verigile prin care trece marfa. Dezavantajul este că duce la calcularea și perceperea de impozit, la o aplicare cumulată a acesteia. Acest impozit stimulează concentrarea producției, deoarece întreprinderile integrate, care ocolesc comerțul cu ridicata, sunt avantajate față de cele neintegrate care livrează produsele la întreprinderile comerciale.

Un alt inconvenient al impozitului pe cifra de afaceri brută rezultă din faptul că determinarea compensației de export cuvenită exportului de mărfuri este dificilă, deoarece nu se cunoaște cât s-a plătit de la producător la consumatorul final, pentru a solicita rambursarea impozitului aferent exportului. Calcularea acestei compensații este necesară deoarece bunurile care fac obiectul comerțului exterior se impun în țara de destinație și nu în cea de origine și de aceea este necesară restituirea parțială sau integrală a impozitelor indirecte aferente mărfurilor exportate.

impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică asupra diferenței dintre cifra de vânzare și prețul de cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate de fiecare participant la procesul de producție și circulație a mărfii respective. Modul de așezare și percepere a impozitului pe CA netă face ca suma datorată statului să fie aceeași și permite calcularea cu ușurință a compensației de export.

Pornind de la avantajele pe care le oferă impozitul pe cifra netă, în țările membre ale CEE s-au depus eforturi pe linia înlocuirii impozitului pe cifra de afaceri brută cu cel pe cifra de afaceri netă, cunoscut sub numele de taxa pe valoarea adăugată practicată în numeroase țări.

Monopolurile fiscale

Sunt activități economice în care statul își poate rezerva rolul în mod exclusiv cu titlu de monopoluri de stat.

Veniturile realizate de stat de pe urma monopolurilor fiscale sunt formate, pe de o parte, din profitul avut în procesul de producție al acestor mărfuri, iar pe de lată parte din profitul indirect, cuprins în preț, care se încasează de la consumatorii mărfurilor respective.

Monopolurile fiscale, în funcție de sfera de cuprindere, pot fi depline sau parțiale.

Monopolurile fiscale depline se instituie de către stat atât asupra producției, cât și asupra comerțului cu ridicata sau cu amănuntul a anumitor mărfuri.

Monopolurile fiscale parțiale se instituie numai asupra producției și comerțului cu ridicata, fie numai asupra comerțului cu amănuntul.

Taxele vamale

Se percep de către stat asupra importului, exportului sau tranzitului de mărfuri.

Taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor când trec granițele vamale ale țărilor importatoare, fiind achitate de firmele importatoare și sunt incluse în prețurile de desfacere pe piața internă importatoare, fiind în cea mai mare parte suportate de consumatorii finali.

Taxele vamale de export se percep asupra mărfurilor indigene la exportul acestora și au răspundere limitată, fiind percepute pentru un număr redus de mărfuri și pe timp limitat, în scopul obținerii unor venituri bugetare suplimentare sau pentru limitarea exportului unor produse de bază, în vederea prelucrării la intern.

Taxele vamale de tranzit se percep asupra mărfurilor străine în trecere pe teritoriul vamal al țării respective și sunt de importanță foarte mică întrucât tranzitul aduce alte avantaje pentru țara de tranzit.

După modul de percepere se disting:

taxe vamale specifice – se calculează pe unitatea de măsură fizică (masă, volum) a mărfurilor, iar aplicarea acestor taxe presupune existența unui tarif vamal foarte detaliat care cuprinde o descriere amănunțită a mărfurilor. Reprezintă o sumă fixă prelevată asupra unității fizice de marfă.

taxe vamale ad valorem – se prelevă sub forma unui procent determinat asupra mărfii importate și prezintă avantajul că aceste taxe nu au un tarif vamal prea detaliat, iar din punct de vedere al veniturilor bugetare, acestea se aliniază prețurilor, fiind calculate sub formă de procent. Dacă taxarea se face conform declarației importatorului, acesta are interesul să declare un preț cât mai redus pentru a plăti o taxă cât mai mică.

taxe vamale mixte – se percep în special ca adaos la cele specifice.

După modul de fixare se împart în:

taxe vamale autonome – sunt stabilite de stat în mod independent, fără nici o înțelegere prealabilă cu alte state și se percep asupra mărfurilor care provin din țările cu care statul importator nu are încheiate convenții și nu se aplică clauza națiunii celei mai favorizate.

taxe vamale convenționale – nivelul este convenit de stat prin înțelegere cu alte state, conform celor stipulate în acordurile comerciale încheiate. Pe întreaga valabilitate a acordului comercial, statul stabilește pentru anumite mărfuri taxe vamale mai reduse în comparație cu cele autohtone. Se percep asupra mărfurilor care provin din țările care beneficiază de clauza națiunii celei mai favorizate.

taxe vamale preferențiale – sunt aplicate de un stat în cazul importurilor din state care se bucură de un regim comercial preferențial mai favorabil decât cel aplicat țărilor care beneficiază de clauza națiunii celei mai favorizate. Taxele vamale pot fi unilaterale sau reciproce.

După criteriul în care statele implicate beneficiază de taxe vamale preferențiale se disting:

taxe vamale bilaterale – între două țări în mod reciproc sau unilateral;

taxe vamale multilaterale – vizează mai multe țări într-un cadru regional sau în cadrul unei instituții internaționale, indiferent de principiul reciprocității.

În funcție de plătitorii taxelor vamale pot exista: taxe vamale percepute de la persoane fizice sau juridice.

După scopul impunerii:

taxe vamale fiscale – sunt taxe vamale, de obicei mai scăzute, care se percep în scopul de a aduce un anumit venit statului.

taxe vamale protecționiste – sunt acele taxe care au ca scop principal crearea unei bariere pentru mărfurile străine, barieră ce urmărește eliminarea concurenței străine pe piața țării respective și înfăptuirea expansiunii pe piețele externe.

1.2.2 Impozitele indirecte ca pÂrghii de influenȚare a activitĂȚii agenȚilor economici

În vederea procurării resurselor financiare necesare statului, se instituie pe lângă impozitele directe și impozite indirecte; la formarea veniturilor fiscale este mai mic decât cel al impozitelor directe și al contribuțiilor pentru asigurările sociale luate împreună, iar ponderea acestor impozite indirecte în totalul încasărilor fiscale se diferențiază de la o țară la alta.

Impozitele indirecte se realizează în principal sub forma impozitelor pe consum, percepându-se la vânzarea anumitor mărfuri sau la efectuarea anumitor servicii. Ele se realizează de la toți cei care consumă bunuri din categoria celor impuse, independent de veniturile, averea sau situația financiară a acestora. Cota impozitului indirect la vânzarea unei anumite mărfi este unică indiferent dacă cumpărătorul acesteia este muncitor sau patron.

Impozitele indirecte sunt vărsate la bugetul de stat de industriași, comercianți, antreprenori, însă sunt suportate de consumatori deoarece sunt incluse în prețul de vânzare al mărfurilor. Drept urmare, impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele reale, micșorând puterea de cumpărare.

În concepția unor economiști contemporani, impozitul devine un instrument al politicii economice a statului, precum și al politicii sale sociale. Acest instrument servește la echilibrarea puterii întreprinzătorilor particulari, care păstrează conducerea firmelor lor în economia capitalistă. Impozitul conferă o putere de acțiune împotriva întreprinzătorilor particulari, care le limitează propriile lor prerogative.

Modul concret de funcționare a diferitelor mecanisme fiscale (de ex. impozitele pe veniturile întreprinzătorilor, impozitele pe consum, taxele vamale etc) diferă de la o țară la alta și de la o perioadă la alta.

Referitor la rolul de pârghie a impozitelor indirecte, un economist de seama scrie că de la începutul celui de-al doilea război mondial ne dăm seama că rolul impozitului nu mai este acela de a procura bani guvernului, ci de a limita consumul în perioada de penurie, de a-i stimula creșterea atunci când capacitățile de producție pot să se orienteze spre satisfacerea nevoilor pe timp de pace, de a-l frâna atunci când economia cunoaște elemente inflaționiste.

Cu ajutorul impozitelor indirecte statul influențează o fază sau alta a procesului reproducției sociale, în funcție de interesul pe care îl are la un moment dat.

Statul folosește ca pârghii economice de influențare asupra agenților economici toate impozitele indirecte ce–i stau la dispoziție. Pentru frânarea sau creșterea consumului și deci a averii, statul folosește taxele de consumație, taxele vamale și alte taxe. Prin utilizarea taxelor de consumație și în special a accizelor, statul acționează asupra cererii solvabile. Aceasta are un dublu rol: unul economic și altul social.

În plan economic, prin perceperea unor accize, statul poate influența cererea unor anumite produse, punând accize mari la produsele din import în comparație cu cele autohtone, protejând agenții economici interni. Acest lucru poate stimula consumul de produse interne.

Au rol social pentru că accizele sunt percepute în special asupra unor produse dăunătoare sănătății, ca tutunul și băuturile alcoolice.

Accizele mai sunt folosite și ca mijloc de atragere de resurse spre bugetul statului. De aceea unor produse de lux (blănuri, bijuterii) se percep accize deosebit de mari, mergând până la 50% din valoarea lor.

Țările cu economie de piață dezvoltată folosesc pârghia impozitelor și taxelor pentru a influența schimburile cu străinătatea în funcție de natura, gradul de prelucrare, proveniență și respectiv destinația produselor.

Astfel, taxele vamale de import și taxele de consumație stabilite asupra produselor aduse din străinătate și care nu se fabrică în țară încât să aducă venituri bugetare importante, fără să urmărească prohibirea importului.

În schimb, asupra produselor ce au dublă sursă de aprovizionare, din străinătate și din producția internă, taxele și impozitele sunt sensibil ridicate pentru a proteja agenții economici din țara respectivă.

De asemenea, țările dezvoltate folosesc taxele vamale de import pentru a proteja industria proprie prin impunerea unor prețuri limită la materii prime, cereale, petrol etc.

Pe lângă taxele vamale de import, țările capitaliste mai folosesc și diverse instrumente pentru protejarea agenților economici interni.

Exportul este de asemenea încurajat, prin scutirea de taxe vamale, taxe pe valoarea adăugată și alte taxe, aceasta fiind o practică adoptată de majoritatea țărilor.

1.3. Politica fiscalĂ În perioada de tranziȚie cĂtre economia de piaȚĂ În RomÂnia

Reglementările legale care s-au adoptat după Revoluția din Decembrie 1989 permit distingerea unor caracteristici ale noului sistem fiscal avute în vedere la realizarea reformei fiscale.

În primul rând, se observă că reforma fiscală care se realizează în România are în vedere, în general, condițiile economice și sociale specifice etapei actuale de dezvoltare, sistemul fiscal fiind conceput să corespundă cerințelor impuse de reforma socială și economică aflată în derulare. Nu se poate copia deoarece condițiile economice și sociale sunt diferite.

În cadrul Uniunii Europene se militează intens, încă de la constituirea ei, pentru unificarea sistemelor fiscale naționale, dar nu s-a reușit decât o anumită armonizare fiscală, piedica în calea alinierii sistemelor fiscale reprezentând-o realitățile diferite în cadrul țărilor membre.

Prin reforma fiscală se urmărește constituirea unui sistem fiscal corect, echitabil și eficient, deoarece sistemul comunist nu avea nevoie de un astfel de sistem, el prelua prin constrângere de la agenții economici, care erau într-o măsură preponderentă unități de stat, a întregului venit net care depășea necesitățile minime, și acestea planificate centralizat, ale întreprinderilor de stat.

În prezent a fost inițializat cadrul legislativ al privatizării prin adoptarea unor măsuri de stimulare a ei, atât în ce privește sectorul de stat, cât și organizarea activității economice pe baza liberei inițiative și atragerea capitalului străin. În domeniul agricol a fost creat cadrul legal (Legea Fondului Funciar) pentru extinderea și încurajarea sectorului privat.

Apare necesitatea în aceste condiți pentru organizarea unui sistem fiscal coerent și eficient, care să asigure obținerea pe cale fiscală, și nu pe cale administrativă, a veniturilor necesare îndeplinirii drepturilor fundamentale ale cetățenilor cu privire la sănătate, cultură și artă, învățământ, sport, apărare și ordine publică, protecție socială precum și pentru finanțarea unor acțiuni și abiective economice de interes național.

O caracteristică a politicii fiscale este corelarea volumului resurselor fiscale cu volumul cheltuielilor considerate indispensabile pentru satisfacerea nevoilor economico-sociale în perioada considerată.

Proveniența resurselor financiare trebuie să se bazeze în primul rând pe forțe interne și numai subsidiar pe mijloace străine, evitând îndatorarea țării în mod nejustificat.

Trăsătura importantă a politicii fiscale o constituie creșterea în mod rapid a veniturilor statului pe seama impozitelor indirecte, dorindu-se să se ajungă la tendințe structurale similare cu acelea din țările dezvoltate. Avându-se în vedere fragilitatea actuală a economiei românești, sunt necesare măsuri pentru continuarea reformei fiscale astfel încât aceasta să stimuleze activitatea economică.

În contextul actual, politica fiscală a Guvernului trebuie analizată în strânsă legătură cu situația în care se află România în 1999.Având în vedere mijlocul anului 1999,care reprezintă vârful rambursării unei părți a datoriei externe pe care România o are de suportat, precum și necesitatea încheierii unui acord stand by cu F.M.I., fiscalitatea a cunoscut dimensiuni foarte ridicate.În cadrul acordului cu F.M.I., prin impunerea unui deficit de 2 % din PIB, Guvernul a fost nevoit să reducă o serie de cheltuieli (printre altele, facilități acordate investitorilor, cu excepția investițiilor majore) și să suplimenteze veniturile pe seama majorării accizelor la carburanți.Se vede aici rolul important al impozitelor indirecte care au posibilitatea de a trece România peste momentul iunie 1999,dar cu consecințe nefaste asupra populației pe termen scurt.

Sistemul de impozite și taxe va urmări în principal următoarele:

perfecționarea aplicării TVA pentru a stimula mai mult scăderea consumurilor, creșterea exporturilor, întărirea disciplinei financiare;

pe linia impozitelor pe profit adoptarea unor legi care să schimbe din temelii sistemul de impozitare a profitului pe baza unei metodologii de corectare a bazei impozabile în funcție de nivelul inflației activelor și pasivelor societății și să asigure neutralitatea impozitării profitului, care să nu descurajeze societățile profitabile.

Simplitatea și transparența sistemului de impozite descurajează tentativele de evaziune fiscală.

Respectarea principiilor de impunere, cum ar fi echitatea fiscală, certitudinea impunerii, comoditatea perceperii impozitelor, randamentul impozitelor, sunt necesare pentru fiecare impozit nou introdus care trebuie să corespundă principiilor de echitate, de politică financiară, de politică economică și socială.

Componentă majoră pentru asigurarea relansării economice, reforma fiscală a urmărit în paralel alinierea la practicile fiscale din țările dezvoltate, crearea unui sistem fiscal modern corespunzător cerințelor economice de piață prin introducerea TVA, îmbunătățirea impozitelor și taxelor locale precum și a accizelor.

Reforma fiscală urmărește perfecționarea rolului și funcțiilor impozitelor indirecte. În cadrul acestora, impozitul pe circulația mărfurilor a deținut o pondere importantă. De la 1 iulie 1993 impozitul pe circulația mărfurilor a fost înlocuit cu taxa pe valoarea adăugată care reprezintă un impozit indirect modern.

Reforma fiscală s-a extins și la alte impozite și taxe cu o pondere mai redusă în sistemul fiscal român, cu modificări importante în ceea ce privește taxele vamale, taxele de timbru, taxe consulare, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, contribuția pentru asigurări sociale.

Noul sistem fiscal tinde să permită o administrare eficientă care să fie pe înțelesul contribuabilului. La introducerea impozitului pe salarii și a impozitului pe profit s-a avut în vedere randamentul lor ridicat deoarece ambele au caracter universal și sunt datorate de toate persoanele fizice, respectiv toți agenții economici care realizează venituri din salarii sau profit și cuprind întreaga materie impozabilă.

Posibilitatea de evaziune sau fraudă fiscală este mai redusă și nu reclamă cheltuieli mari de percepere a impozitelor stabilite (de ex. în cazul impozitului pe salarii, acesta se reține și se varsă la stat de către cel ce angajează).

Aparatul fiscal nu este chemat numai să verifice modul de determinare corectă și completă a bazei impozabile, a cuantumului impozitului și a majorărilor de întârziere și aplică sau propune sancțiuni legale în caz de evaziune sau fraudă fiscală.

Politica fiscală a României are un dublu scop: economic, care se îndreaptă spre stimularea dezvoltării activității economice și care conduce la creșterea venitului bugetului de stat și un scop social, care se referă la redistribuirea veniturilor obținute de la bugetul statului către persoanele și sectoarele defavorizate.

Capitolul II

Sistemul impozitelor indirecte în perioada de tranziție

2.1. Aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului de stat

2.2 Evoluția impozitelor indirecte

2.3 Presiunea fiscală

2.3.1 Presiunea fiscală ca expresie a randamentului fiscal

2.3.2 Evoluția presiunii fiscale

2. Sistemul impozitelor indirecte În perioada de tranziȚie

2.1. Aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului de stat

Înainte de Revoluția din Decembrie 1989, ponderea principală în cadrul veniturilor impozabile era determinată de impozitele indirecte care au cunoscut o evoluție discontinuă.

Principalul impozit indirect era impozitul pe circulația mărfurilor (ICM) care reprezenta în 1950 8,5 miliarde lei, adică 42,6% din veniturile totale.

Cuantumul impozitului pe circulația mărfurilor a crescut în 1960 la 18 miliarde lei, însă ponderea sa a scăzut la 31% din veniturile statului.

Începând cu anul 1970, atât nivelul cât și ponderea au crescut continuu de la 46,7 miliarde lei în 1970 la 108,4 miliarde lei în 1980, ajungând la 150,6 miliarde lei în 1989.

Tabel 2.1: Valoarea ICM în perioada 1950-1989

Sursa: Anuarul Statistic 1996 (u.m. miliarde lei)

Fig. 2.1: Valoarea ICM în perioada 1950-1989.

După 1989 ponderea impozitelor indirecte a rămas aproximativ aceeași ca și structura lor. S-au efectuat unele perfecționări în special asupra impozitului pe circulația mărfurilor pentru reducerea numărului de cote. Acest lucru s-a datorat faptului că acest impozit indirect nu mai corespundea noilor principii de impunere, de echitate socială.

În 1990 ponderea impozitelor indirecte a totalizat 43,4% din totalul veniturilor statului.

Sistemul impozitelor indirecte în anul 1991 arăta astfel:

ICM și accize

taxe vamale

alte taxe.

Structura s-a menținut până în 1993 când la 1 iulie a fost introdusă taxa pe valoarea adăugată.

Cuantumul impozitelor în sume absolute a crescut de la 200,4 miliarde lei în 1991 până la 22278,6 miliarde lei în 1997si 36390,77 miliarde lei în 1998,iar în 1999 56226,1 miliarde lei.

Se observă o creștere spectaculoasă a ponderii pe care accizele și alte impozite indirecte o au în totalul impozitelor indirecte, acestea crescând de la 0,28-0,30% în perioada 1991-1992 până la 16-20% în anii ’95, ’96.

Totodată, din bugetele pe ultimii ani se constată o devansare a impozitelor directe de către cele indirecte, în bugetul din 1996 impozitele indirecte reprezentând 51,64% din totalul veniturilor fiscale, în bugetul din 1997 reprezentând 57,5% din totalul veniturilor fiscale, ajungând în 1998 la 62,1%,iar în 1999 este de 71,82%.

Se urmărește reducerea gradului de fiscalitate (raportul dintre veniturile fiscale și PIB) pentru ca agenții economici să aibă cât mai multe resurse necesare pentru a realiza dezvoltarea, retehnologizarea, progresul economic, modernizarea.

Bugetul pe 2000 a fost considerat de Guvern ca un buget de relaxare fiscală, cu restrângerea cheltuielilor la buget, necesar pentru stoparea inflației, creșterea puterii monedei naționale și o riguroasă folosire a fondurilor publice.

.

Tabelul2.2: Structura veniturilor fiscale în 2000

Impozitele, taxele și celelalte venituri fiscale structurate ca pondere din venitul fiscal se prezintă astfel:

Tabelul 2.3: Ponderea impozitelor în venituri fiscale în 2000

Sursa: Bugetul pe 1999.

Fig.2.2:Structura impozitelor indirecte în anul 1999.

In anul 1999 ponderea in totalul impozitelor indirecte a TVA era de 50%, a accizelor de 31%, a taxelor vamale de 16%. In 2000, fata de 1999 se observa o crestere a ponderii altor impozite indirecte la 10% pe fondul reducerii ponderii taxelor vamale si accizelor si mentinerii ponderii TVA in totalul impozitelor indirecte.

Creșterea veniturilor bugetare de la un an la altul impune din partea tuturor factorilor responsabili, agenți economici, organe fiscale, organe de control și alte organe abilitate să lupte permanent pentru ca statul să-și încaseze veniturile bugetare prevăzute, concomitent cu înlăturarea evaziunii fiscale, care încă se intâmplă frecvent în rândul agenților economici.

Ponderea deținută de impozitele indirecte în totalul veniturilor cu caracter fiscal se prezintă astfel :

Tabelul 2.4: Ponderea impozitelor indirecte în venituri fiscale

miliarde lei

Sursa: Anuarul statistic 1997, Bugetul 1998,1999,2000.

Din analiza tabelului se observă tendința pe care o au impozitele indirecte, aceea de a devansa ponderea impozitelor directe în totalul veniturilor fiscale.

Fig. 2.3: Ponderea impozitelor indirecte în venituri fiscale.

Pentru o analiză cât mai eficientă a politicii fiscale pe care statul o desfășoară în această perioadă, trebuie să studiem și principalele categorii de impozite indirecte.

Studiem ponderea TVA în principalele categorii fiscale:

Tabelul 2.5: Ponderea TVA în total venituri fiscale

miliarde lei

Sursa: Anuarul statistic 1997; bugetele 1998,1999,2000

Fig. 2.4: Ponderea TVA în venituri fiscale.

Tabelul 2.6 : Ponderea TVA în total impozite indirecte:

miliarde lei

Fig. 2.5: Ponderea TVA în impozitele indirecte.

Tabelul 2.7:Ponderea deținută de accize în total venituri fiscale și total impozite indirecte

miliarde lei

Sursa: Anuarul statistic 1997; bugetele 1998,1999,2000.

Fig. 2.6: Ponderea accizelor în venituri fiscale și impozite indirecte.

Tabelul 2.8 : Ponderea deținută de taxele vamale în total venituri fiscale și total impozite indirecte

miliarde lei

Sursa: Bugetele 1994 – 2000, Anuarul statistic 1997,1998.

Fig. 2.7: Ponderea taxelor vamale în impozite indirecte și venituri fiscale.

Se observă în figura 2.6 că, în lipsa TVA, accizele au avut o pondere covârșitoare în cadrul impozitelor indirecte, însă, după introducerea TVA, ponderea acestora a scăzut foarte mult. Ele se mențin totuși înaintea taxelor vamale, au un randament fiscal mai mic.

Fig. 2.8: Ponderea principalelor impozite indirecte în venituri fiscale.

Din analiza graficelor anterioare se observă că randamentul fiscal cel mai ridicat îl are TVA urmată de accize și taxe vamale.

Politica fiscală pe care statul trebuie să o adopte în continuare este flexibilă, în funcție de conjuctura economică, în care trebuie îmbinate măsurile protecționiste (pentru a proteja producătorii interni) cu cele liberale.

2.2 EvoluȚia impozitelor indirecte

în valori nominale

Tabelul 2.9 : Evoluția totalului impozitelor indirecte în perioada 1995-2000

miliarde lei

Fig. 2.9: Evoluția impozitelor indirecte în perioada 1995-2000 (valori nominale).

Din reprezentările anterioare se observă o creștere importantă a principalelor impozite indirecte în anul 2000 .

Evoluția ascendentă a impozitelor indirecte în etapa actuală de dezvoltare a României este o consecință firească a influenței pe care inflația a avut-o asupra economiei și implicit asupra nivelului acestor impozite.

în valori reale

Tabelul 2.10: Evoluția totalului impozitelor indirecte în perioada 1995-2000 mld lei

Fig. 2.10: Evoluția impozitelor indirecte în perioada 1995-2000 (valori reale).

2.3 Presiunea fiscalĂ

Se știe că impozitele alimentează în cea mai mare parte resursele publice. Ponderea impozitelor în totalul veniturilor publice depășește proporții de peste 80% și chiar peste 90%. Aceasta deoarece veniturile nefiscale sunt în mod obiectiv reduse, datorită în primul rând ponderii reduse a sectorului public în economie și a gradului redus de autofinanțare a activității instituțiilor publice.

Preocupările teoreticienilor dar și ale practicienilor sunt focalizate astăzi tot mai mult spre chestiunea dimensionării relative a fiscalității în raport cu baza la care se calculează și respectiv cu sursa din care se suportă impozitele, sursă diminuată și exprimată în ultimă instanță în puterea de cumpărare a contribuabililor. Ei sunt mai mult interesați de veniturile nete și de cât de afectate sunt acestea de impozitele indirecte.

Presiunea fiscală este gradul de fiscalitate, adică gradul în care contribuabilii, în ansamblul lor, societatea, economia, suportă impozitele și taxele, ca prelevări obligatorii instituite și percepute prin constrângere legală de către stat. Ea reprezintă proporțiile din venituri la care contribuabilii renunță în favoarea statului sub forma impozitului.

Presiunea fiscală poate fi calculată atât ca un raport între veniturile fiscale și PIB, cât și pentru fiecare impozit în parte în raport cu indicatorul agregat:

Impozitele pot fi definite ca prelevari pecuniare impuse persoanelor fizice si juridice,pe cale de autoritate ,cu titlu definitiv si fara contrapartida directa ,in vederea acoperirii cheltuielilor publice si realizarii interventiei economice si sociale a puterii publice. Strins legat de aceste prelevari obligatorii si cu mare semnificatie ne apare termenul de rata a presiunii fiscale cu incidente foarte serioase la nivel macroeconomic.

RATA PRESIUNII FISCALE sau RATA PRELEVARILOR OBLIGATORII =raportul dintre ansamblul impozitelor si contributiilor sociale efectiv incasate de administratia publica si PIB.

Acest indicator permite realizarea unor comparatii internationale,semnificative ,deoarece nu este indiferenta ponderea respectivelor impozite si contributii sociale in finantarea securitatii sociale asigurata de catre puterea publica.

Acest indicator poate avea o dubla acceptiune :

-presiune fiscala in sens strict – egala cu raportul dintre marimea impozitelor incasate de catre stat si PIB.

-presiune fiscala in sens larg – egala cu raportul dintre ansamblul impozitelor si contributiilor sociale pe de o parte si PIB pe de alta parte.

Se pot remarca semnificatiile ratei presiunii fiscale atit pe plan contabil, cit si in planul analizei economice.

Pe plan contabil este important sa se remarce ca rata de presiune fiscala nu tine cont de faptul ca prelevarile obligatorii finanteaza alte prelevari obligatorii. Astfel, fluxurile contabilizate la numarator nu sunt consolidate,adica ele nu elimina prelevarile obligatorii varsate de administratiile publice. Ca urmare, nu este vorba deci de prelevari nete , operate asupra unor agenti economici. De asemenea ,pe de alta parte , puterea publica recupereaza , sub forma impozitelor o parte a sumelor pe care ea le cheltuieste.

Din punct de vedere al analizei economice se considera rata de presiune fiscala o cheltuiala ce pune in evidenta aspectul confiscatoriu al prelevarilor obligatorii si se neglijeaza faptul ca ele sunt reinjectate (reinvestite) in circuitul economic sub forma cheltuielilor publice.

De fapt, întreprinderile moderne fac asemenea calcule pentru a-și determina costurile fiscale și evoluția acestora.

2.3.1 Presiunea fiscală ca expresie a randamentului fiscal

Abordarea presiunii fiscale ca raport matematic între impozite și agregați economici vizează de fapt expresia randamentului fiscal. Unul dintre autorii de prestigiu în materie de fiscalitate, autorul și inițiatorul TVA în Comuintatea Europeană, Maurice Louré, spunea că “presiunea fiscală nu este o noțiune care se poate defini printr-un raport matematic. Ea nu exprimă astfel sancțiunea, chiar suferința, aplicată contribuabililor. Ea poate fi caracterizată prin ansamblul impozitelor sistemului fiscal”.

În măsura în care presiunea fiscală crește, trebuie ca impozitul să nu creeze distorsiuni grave și ca el să fie just. Nu este posibil pentru explicarea nivelului sarcinii fiscale fără a se ține cont de specificitatea structurilor fiscale.

Într-o economie dezvoltată, presiunea fiscală poate crește fără a fi afectată baza fiscală, ceea ce face ca nivelul absolut al prelevărilor să crească. Peste un anumit prag al presiunii fiscale, căruia îi corespunde suma maximă posibil de încasat din prelevări obligatorii, pe măsură ce nivelul cotelor de impunere crește, volumul încasărilor din impozite se diminuează.

Creșterea fiscalității peste anumite limite nu stimulează munca, investițiile și economiile, prelungește criza. De asemenea, creșterea presiunii fiscale este o sursă de conflict și nu generează motivație normală pentru muncă. Majoritatea impozitelor încurajează “munca la negru” și frauda fiscală.

Reducerea presiunii fiscale poate fi obținută pe seama unor reforme fiscale care trebuie să vizeze sporirea bazei de impozitare concomitent cu reducerea cotelor de impunere fără a priva bugetul de stat de veniturile de care aceste are nevoie.

2.3.2 EvoluȚia presiunii fiscale

Tabelul 2.11: Evoluția presiunii fiscale în perioada 1993-1998 calculată ca raport între veniturile fiscale și PIB (mld. lei)

Sursa: Anuarul statistic 1996; Buletine statistice 1993-1998.

Fig. 2.11: Evoluția presiunii fiscale între 1993-1998.

Tabelul 2.12: Evoluția presiunii fiscale în perioada 1993-1998 calculată ca raport între totalul impozitelor indirecte și PIB (mld. lei)

Sursa: Anuarul statistic 1996, Buletine statistice 1997, 1998.

Fig. 2.12: Evoluția presiunii fiscale între 1993-1998.

Se observă o oscilație a presiunii fiscale exercitată de impozitele indirecte, ceea ce presupune înfăptuirea unei reforme fiscale care să ducă la reducerea presiunii fiscale, care se observă începând din 1995.

Capitolul III

Taxele vamale

3.1 Taxele vamale – instrument al politicii de liber schimb

3.2 Clasificarea taxelor vamale

3.3 Funcțiile taxelor vamale

3.3.1 Taxele vamale – instrument fiscal

3.3.2 Taxele vamale – instrument de politică financiară

3.4 Așezarea și perceperea taxelor vamale

3.5 Plata taxelor vamale, contestații și contravenții

3.6 Zone libere

3.7 Efecte generale ale aplicării taxelor vamale

Taxele vamale

3.1 Taxele vamale – instrument al politicii de liber schimb

Taxa vamală reprezintă un impozit perceput de stat asupra mărfurilor în momentul în care trec granițele vamale ale țării respective, în scopul importului, exportului sau tranzitului acestor mărfuri.Taxele vamale aplicate pe un teritoriu vamal sunt cuprinse într-un tarif vamal.Teritoriul vamal reprezintă teritoriul pe care se aplică același tarif vamal care poate să corespundă sau nu cu teritoriul național al țării, existând însă situații de extindere a teritoriului vamal, precum și situații de restrângere a teritoriului vamal (antrepozite vamale, zone libere etc).

În condițiile actuale de creștere a interdependenței economice între state, se manifestă o tendință obiectivă de reducere a taxelor vamale.În 1947, la propunerea SUA, Consiliul Economic și Social al ONU a desfășurat primele negocieri tarifare cu privire la reducerea taxelor vamale și atenuarea unor restricții din calea comerțului internațional, negocieri al căror rezultat au fost înscrise în tratatul multilateral “Acordul General pentru Tarife și Comerț”, care constituie baza juridică a concesiilor tarifare asupra cărora s-a căzut de acord și a regulilor care reglementează relațiile comerciale între state.

Prin apariția acestui acord a apărut o nouă etapă în politica comercială internațională, prin generalizarea sistemului de preferințe vamale. De la 1 ianuarie 1995 GATT se numește Organizația Mondială a Comerțului.

O altă caracteristică a relațiilor comerciale internaționale o reprezintă apariția și lărgirea proceselor de integrare economică. În relațiile comerciale ale țărilor care fac parte din grupări comerciale și economice se aplică facilități mari, cum ar fi scutirea totală de taxe vamale în cadrul Uniunii Europene (ce se constituie într-o uniune vamală) sau scutirea de taxe vamale pentru produsele industriale în comerțul din țările Asociației Europene a Liberului Schimb ( care constutuie o zonă de liber schimb).

CEE (denumită ulterior UE) a devenit uniune vamală de la 1 iulie 1957, când taxele vamale în comerțul intracomunitar au fost suprimate și s-a constituit față de terțe țări cu tarif vamal comun.AELS s-a constituit prin convenția de la Stockholm în 1960 și legalizează crearea unei zone a liberului schimb între șapte țări capitaliste dezvoltate, numai pentru mărfurile industriale la care se desființează taxele vamale.Și în țările în curs de dezvoltare s-au realizat uniuni vamale, zone de comerț liber și aranjamente preferențiale.

Piața Comună a Americii Centrale, constituită în 1958-1960, cuprinde țările Americii Centrale și a eliminat treptat taxele vamale până în 1966.

Asociația Latino-Americană aLiberului Schimb a luat ființă în 1960 prin tratatul de la Montevideo, urmărind desființarea taxelor vamale interne și reducerea treptată a acestora între țările membre.

Piața Comună a Țărilor Arabe a început să funcționeze în 1965, având ca obiectiv principal asigurarea comerțului liber, transportul de tranzit și mișcarea forței de muncă în interiorul grupării, introducerea unui tarif extern comun, coordonarea politicii valutare și a sistemului de impozite.

Sistemul de preferințe vamale nereciproc și nediscriminatoriu în favoarea țărilor în curs de dezvoltare aprobat în cadrul UNCTAD în octombrie 1970, și pus în aplicare în 1971, a consacrat principiul tratamentului preferențial în favoarea țărilor în curs de dezvoltare. Acest sistem permite scutirea completă a taxelor vamale sau reducerea acestor taxe la exportul în țările dezvoltate a produselor provenind din țările în curs de dezvoltare.

3.2 Clasificarea taxelor vamale

Taxele vamale se clasifică după mai multe criterii:

în funcție de obiectul impunerii, taxele vamale vizează importurile, exporturile sau fluxurile de tranzit.

taxele vamale de import se percep asura mărfurilor importate când trec granițele vamale ale țărilor importatoare; sunt achitate de firmele importatoare și sunt incluse în prețul de desfacere pe piața internă a importatorului, fiind suportate de consumatorii finali;

taxele vamale de export se percep asupra mărfurilor indigene la exportul acestora și sunt percepute la un nomenclator scăzut de mărfuri și pe timp limitat sau limitarea exportului unor produse de bază în vederea prelucrării la intern;

taxele vamale de tranzit se percep asupra mărfurilor străine aflate în trecere pe teritoriul vamal al țării respective

după modul de percepere se disting:

taxe vamale specifice – se calculează pe unitatea de măsură fixă (masă, volum) a mărfurilor și presupune existanța unui tarif vamal foarte detaliat, ce cuprinde o descriere amănunțită a mărfurilor;

taxe vamale ad valorem – se prelevă sub forma unui procent determinat asupra mărfii importate. Avantajul este că ele nu au un tarif vamal prea detaliat, iar din punct de vedere al veniturilor bugetare se aliniază în mod automat prețurilor fiind calculate sub formă de procent;

taxe vamale mixte – se percep în special ca adaos la cele specificate.

după modul de fixare se împart în:

taxe vamale autonome – sunt stabilite de stat în mod independent, fără nici o înțelegere prealabilă cu alte state. Statul stabilește pentru anumite mărfuri taxe vamale mai reduse în comparație cu cele autonome.

taxe vamale convenționale – nivelul a fost convenit de stat prin înțelegere cu alte state conform celor stipulate în acordurile încheiate.

taxe vamale preferențiale – sunt aplicate de stat în cazul importurilor din state cu un regim comercial preferențial mai favorabil decât cele aplicate în mod larg celor care benefeciază de clauza națiunii celei mai favorizate. Taxele vamele preferențiale pot fi unilaterale sau reciproce.

în funcție de plătitorii taxelor vamale:

taxe vamale percepute de la persoane fizice;

taxe vamale percepute de la persoane juridice.

după scopul impunerii:

taxe vamale fiscale – sunt, de obicei, mai scăzute, se percep cu scopul de a aduce un anumit venit statului;

taxe vamale protecționiste – sunt taxe al căror scop este crearea unei bariere pentru mărfurile străine, prin care se urmărește eliminarea concurenței străine pe piața țării respective și expansiunea pe piețele externe.

3.3 FuncȚiile taxelor vamale

3.3.1 Taxele vamale – instrument fiscal

Taxa vamală apare inițial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală în scopul formării veniturilor statului. Din punct de vedere fiscal taxa vamală este abordată în calitate de impozit perceput asupra tranzacțiilor cu produse care trec frontieră (export, import, tranzit), perceperea acestora fiind avantajoasă pentru stat, deoarece ca impozit fiscal majorează veniturile bugetare.

În România, în 1995, taxele vamale au adus venituri statului de 1042,971 miliarde lei, în anul 1997 acestea au atins 4760,3 miliarde lei, ajungând în anul 1998 la5485 miliarde lei.

3.3.2 Taxele vamale – instrument de politică financiară

Pe lângă faptul că taxele vamale majorează veniturile statului, ele mai au și un impact economic, contribuind la dezvoltarea activității economice.

Taxele vamale se constituie ca instrument de politică comercială dată de dezvoltarea industriei și interesul statului de a proteja propria industrie națională. Apare în această perioadă protecționismul vamal cu taxe vamale mari la produsele manufacturate și taxe mici la materii prime.

Mijloacele folosite pentru realizarea obiectivelor politice comerciale pot fi grupate în două categorii: măsuri de control direct sau mijloace de constrângere care influențează cantitățile și măsuri care influențează prețurile, de control indirect.

Odată cu apariția țărilor industrializate, protecționismul devine agresiv, îmrăcând forma unor țări liber-schimbiste în condițiile în care introducerea taxelor fusese generalizată la nivelul tuturor țărilor.

Țările industrializate promovează ideea comerțului cu taxe mici sau a unui comerț liber pentru a putea fi competitive în orice țară datorită costurilor de producție mici în lipsa taxelor vamale.

În cadrul negocierilor comerciale, statele își acordă concesii ce constau în reducerea reciprocă a nivelului taxelor vamale la importul anumitor produse ce fac obiectul negocierii.

În aplicarea taxelor vamale ca instrument de protecție a economiei s-au constatat unele tendințe:

tendința de a utiliza taxele vamale ca modalitate de punere în practica comercială internațională a principiului nediscriminării, a clauzei națiunii celei mai favorizate între doi parteneri. Orice avantaj care se acordă unei terțe țări de către unul din parteneri trebuie extins și în raporturile dintre ei;

tendința de reducere a taxelor vamale în condițiile clauzei națiunii celei mai favorizate între țările membre GATT ca urmare a desfășurării unui șir de negocieri tarifare multilaterale în cadrul acestui acord;

tendința de reducere în general a semnificației nivelului taxei vamale

Caracterul de protecție a unui tarif vamal este evidențiat de prioritatea care i se acordă de fiecare țară unuia dintre cele două scopuri: protecția desemnată să elimine sau să reducă importul prin creșterea prețurilor sau obținerea unor venituri pentru bugetul țării importatoare.

Pentru calcularea ratei efective a protecției vamale, se ține seama de taxele vamale prelevate asupra materialelor importate încorporate în produsul finit respectiv, stabilindu-se gradul de protecție a valorii adăugate în procesul de prelucrare.

Există patru categorii de taxe vamale:

taxe vamale liberale – în care nivelul extern al unui produs se majorează cu o taxă care permite ca prețul intern să fie mai mic decât prețul de producție internă a produselor.

taxe vamale egalizatoare – taxa vamală aduce la acelați nivel prețul intern cu prețul de producție internă a produselor.

taxe vamale restrictive – în care prețul intern este mai mare decât prețul intern de producție.

taxe vamale prohibitive – nivelul prețului intern crește foarte mult, scăzând interesul pentru produsul respectiv.

3.4 AȘezarea Și perceperea taxelor vamale

Plătitori ai taxelor vamale sunt persoanele juridice în al căror obiect de activitate sunt prevăzute și operațiuni de import, cât și persoane fizice autorizate să efectueze astfel de operațiuni.

De asemenea, pot deveni subiecți ai impunerii și persoane neautorizate atât în cazul introducerii bunurilor în țara noastră, cât și în cazul scoaterii din România, dar dacă depășesc o anumită valoare sau plafonul valoric de scutire în vigoare la data trecerii frontierei. Direcția Generală a Vămilor a emis o listă de valori unice în vamă pe produse și grupe de produse.

Aceștia au obligația să depună la organele vamale o declarație vamală la care să anexeze documentele necesare vămuirii: autorizația de import, documentul de transport al mărfurilor, facturile originale sau copia lor care cuprind denumirea și cantitatea mărfurilor, certificat de origine, certificat sanitar-veterinar pentru produsele de origine vegetală sau animală etc.

Taxele vamale sunt prevăzute în Tariful vamal de import al României, fiind exprimate în procente și se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor importate exprimate în lei și se percep de organele vamale, pentru ca în final să fie vărsate la bugetul de stat, conform reglementărilor în vigoare la data înregistrării declarației vamale.

Facilități

Tariful vamal prevede scutirea de taxe vamale pentru importul următoarelor categorii de bunuri:

ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic;

bunuri străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;

mostrele fără valoare comercială, materiale publicitare, de reclamă și documentare;

alte bunuri prevăzute în legi și H.G.-uri.

Pentru ca aceste bunuri să beneficieze de scutire de taxe vamale, trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici o obligație de plată, să nu facă obiectul unei comercializări ulterioare, să nu fie utilizate pentru prestații pentru terți aducătoare de venituri, să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice și înregistrează în evidența contabilă proprie.

Organele de control financiare și ale Gărzii Financiare sunt obligate să urmărească destinația acestor bunuri și să sesizeze organele vamale pentru luarea măsurilor care decurg din aplicarea legii. Taxele astfel datorate se stabilesc și se urmăresc pe o perioadă de 5 ani de la data intrării bunurilor în țară.

Este scutit de taxe vamale importul următoarelor categorii de bunuri:

bunurile de origine română;

bunurile reparate în străinătate sau cele care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție;

bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate.

Execeptate de la plata taxelor vamale sunt și mărfurile importate și comercializate în regim “duty-free” prin unități situate în punctele de control trecere frontieră aeriană, navală, terestră, precum și prin magazinele pentru deservirea în exclusivitate a rerpezentanțelor diplomatice. În scopul stimulării importurilor de bunuri destinate producției pentru export s-a instalat regimul vamal de “draw-back”, care constă în restituirea totală sau parțială a taxelor vamale de import percepute, dacă mărfurile introduse în țară se reexportă în aceeași stare sau după ce au fost transformate, prelucrate sau reparate în vederea exportului sau au fost încorporate în produse destinate exportului.

De asemenea, Codul Vamal prevede obligația garantării și datoriei vamale, însă acordă și scutiri:

bunurile care fac obiectul unor acorduri guvernamentale, plasate într-un regim vamal suspensiv;

navele, aeronavele, elicopterele, locomotivele și vagoanele de cale ferată, plasate în regimul vamal de perfecționare activă cu suspendarea drepturilor de import, în vederea reparării și returnării lor partenerilor externi. Aceste depoziții sunt aplicabile și în cazul în care aceste bunuri se introduc în țară și/sau se scot din țară, în stare demontată, în mai multe transporturi, cu condiția ca produsele compensatoare, menționate în autorizația de perfecționare activă, să reprezinte nave, aeronave, elicoptere, locomotive sau vagoane de cale ferată;

mărfurile plasate în regimul vamal de tranzit, dacă acesta se efectuează sub supravegherea brigăzilor din subordinea Direcției de supraveghere și control vamal;

mașinile și utilajele agricole din Republica Moldova, plasate în regimul vamal de admitere temporară cu exonerare parțială de la plata taxelor vamale, în vederea executării lucrărilor mecanice în campaniile agricole;

bunurile pentru care se acordă custodie vamală în vederea întregirii unor produse (înainte de depunerea declarației vamale) și care nu pot fi importate în întregime într-un singur transport;

mărfurile străine, destinate vânzării prin magazinele duty-free, plasate în regim vamal de tranzit sau de antrepozit;

mărfurile exceptate de la plata taxelor vamale, conform actelor normative în vigoare, plasate într-unul dintre regimurile vamale de antrepozit, perfecționare activă cu suspendarea drepturilor de import, transformare sub control vamal și admitere temporară cu exonerare parțială de la plata taxelor vamale;

mașinile, utilajele și instalațiile destinate producției, care se aduc în țară de către persoanele juridice române, în baza unui contract de leasing, admise în regim de import temporar;

anumite produse chimice și echipamente în limita unui contingent tarifar valoric de 1 milion $.

România are, de la 1 ianuarie 1995, statut de țară asociată la Uniunea Europeană. Avantajele intrării României în CEE înseamnă accesul liber la piețele occidentale, sporirea investițiilor în România, conectarea la rețelele europene de infrastructură, comunicații etc. Printre dezavantajele integrării pe termen lung se poate vorbi de anumite costuri pe termen scurt ale acestui proces legate de adoptarea, restructurarea ramurilor economice românești în contextul integrării în UE. Începând cu 1 iunie 1997 România este țară a CEFTA din care fac parte Cehia, Slovacia, Polonia, Slovenia, Ungaria și care urmăresc reducerea și abolirea taxelor vamale între ele.

Pentru anul 1999 , s-a instituit exceptarea temporara de la plata taxelor vamale a unor produse din import de origine chimicaS-a instituit totusi vămuirea la export a unor marfuri purtatoare de accize:alcool etilic alimentar, băuturi alcoolice și alte produse destinate industriei alimentare sau consumului care contin alcooletilic, bauturi alcoolice naturale, benzina premium, regular, fară plumb, motorina.Toate mărfurile dacă vor fi transportate cu mijloace auto vor fi declarate și prezentate în vederea vămuirii numai la birourile vamale de frontieră.

Baza de calcul, respectiv valoarea în vamă, se determină prin metoda “valorii tranzacționate” astfel: valoarea în vamă cuprinde prețul de import format din prețul extern de transformat în lei la cursul de schimb stabilit de BNR în fiecare joi, pentru operațiunile vamale și evaluarea în vamă din săptămâna următoare. La prețul astfel stabilit se adaugă cheltuielile de încărcare, descărcare, manipulare, conexe transportului mărfurilor importate, achitate pe parcursul extern, costul asigurării, precum și alte cheltuieli pe parcurs extern.

Valoarea în vamă trebuie să rezulte din facturi sau alte documente emise de exportator, care se depun la organele vamale. În cazul în care în factură nu sunt cuprinse cheltuielile menționate sau nu se precizează documente privind aceste cheltuieli, valoarea lor se formează din prețul de import la care se adaugă o cotă procentuală din acest preț, în funcție de mijlocul de transport, stabilită de Ministerul Finanțelor și Ministerul Comerțului.

Valoarea în vamă se determină și se declară direct de importatori și prin reprezentanții autorizați ai acestora. Pentru încadrarea tarifară corectă a mărfurilor, organele vamale pot cere ca importatorii să depună expertize tehnice sau de laborator privind felul, natura, compoziția mărfurilor.

Cotele utilizate sunt procentuale, diferențiate pe categorii de mărfuri, fiind prevăzute în tariful vamal. Cele mai frecvente sunt între 10-30%.

Declarația vamală de export pentru mărfurile importate se depune împreună cu cererea de restituire a taxelor vamale și a documentelor justificative la vama care a acordat regimul.

Rolul de pârghie financiară al taxelor rezultă și din modificările cu caracter temporar intervenite în tariful vamal și care pot fi: instituirea, cu caracter temporar, a unor suprataxe vamale la importul unor bunuri (suprataxa de 30% la importul de băuturi alcoolice, aparatură electronică și autoturisme aplicată în 1992), exceptarea temporară de taxe vamale în limita contingentelor tarifare exprimate valoric (mașini, utilaje, instalații pentru repararea sau fabricarea industrială a sucurilor de legume și fructe din 1992).

Suprataxa la import este o taxă suplimentară percepută cu ocazia importurilor asupra totalității sau numai asupra anumitor mărfuri.Aceasta constituie o măsură de protecție cu caracter excepțional;aplicarea ei este permisă de GATT numai pe perioade scurte de timp și numai în perioade de deficite importante ale balanței plăților (conturilor) curente.Are drept scop limitarea creșterii sau reducerea importurilor.România a stabilit pentru anul 1999 o suprataxă de 4 %.

3.5 Plata taxelor vamale, contestaȚii Și contravenȚii

Plata taxelor vamale se face de importator sau de comisionarul în vamă în contul unității care a afectuat vămuirea, prin folosirea formelor și instrumentelor de decontare care asigură cu anticipare sumele necesare efectuării plății. Numai după prezentarea documentelor legale care atestă efectuarea plății taxelor, mărfurile se consideră legal introduse în țară.

Taxele vamale fac obiectul controlului ulterior efectuat de organele specializate din administrația vamală. Dreptul de verificare ulterioară poate fi exercitat în decursul unei perioade de 5 ani de la data intrării bunurilor sau mărfurilor în țară.

Neplata la termen a taxelor vamale și a altor drepturi cuvenite bugetului de stat atrage majorarea sumei de plată.

Nerespectarea normelor cu privire la regimul vamal de către persoanele fizice sau juridice, atrage după caz, răspunderea disciplinară, contravențională sau penală, materială sau civilă.

Constituie contravenție și se sancționează diferit următoarele fapte:

depunerea declarației vamale sau a documentelor însoțitoare conținând date nereale privind cantitatea, felul, originea și valoarea mărfurilor;

sustragerea de la vămuire a mărfurilor sau bunurilor, descărcarea, încărcarea sau transbordarea mărfurilor pe nave fără permis vamal;

neprezentarea în termen la unitatea vamală de destinație a mărfurilor sau bunurilor transportate în tranzit, ori prezentarea acestora pentru vămuire la o laltă unitate vamală decât cea menționată în declarațiă vamală de tranzit, fără acordul Direcției regionale vamale în subordinea căreia se află vama de destinație;

în cazul societății mixte dacă într-o perioadă de 14 ani de la data înmatriculării acesteia își reduc participarea investitorului străin sub minim de 50 milioane $ sau se dizolvă voluntar, atunci ele vor fi obligate la plata tuturor impozitelor și taxelor ce i s-ar fi aplicat pe întreaga perioadă dacă nu ar fi beneficiat de schimburile prevăzute de lege.

Contestațiile diferă în următoarele cazuri:

contestația cu privire la aplicarea tarifului vamal de import, de stabilire a valorii în vamă și a încadrării tarifare se depune în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință și se soluționează de șeful unității vamale. Împotriva soluției date se poate face întâmpinare la DGV în termen de 30 de zile, iar apoi în termen de 15 zile se poate face plângere la instanța judecătorească.

împotriva procesului verbal prin care s-a operat sancționarea (amendă, confiscare) se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicare la unitatea vamală unde s-a constatat contravenția. Unitatea vamală înaintează plângerea plus procesul verbal în cel mult cinci zile la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul persoanei juridice.

3.6 Zone libere

Potrivit Codului vamal al României, pe teritoriul României pot fi instituite prin lege porturi și zone libere în care bunurile introduse sau scoase sunt exceptate de la plata taxelor vamale. Prin această normă se reglementează excepții de la impunerea vamală prin instituirea unor teritorii (porturi libere și zone libere de comerț) care nu fac parte din teritoriul vamal al țării.

Portul franco permite intrarea și ieșirea mărfurilor indiferent de proveniența lor, fără să fie supuse plății taxelor vamale.

Zonele libere reprezintă părți dintr-un port sau anumite suprafețe din teritoriul național situate pe rute comerciale importante. Prin decretul din 1978 s-a instituit portul liber Sulina. Alte zone sunt Constanța-Sud, Agigea, Galați, Brăila.

Legislația română actuală oferă prin prevederile legii privind regimul zonelor libere, cadrul juridic adecvat pentru organizarea și funcționarea acestora. Pentru a utiliza cursul legal privind existența zonelor libere, trebuie remarcate câteva aspecte:

– zonele libere fac parte din teritoriul statului român și li se aplică legislația națională. Supravegherea vamală se face numai în limita zonelor libere.

– în zonele libere sunt admise mijloace de transport, mărfuri și alte bunuri făra restricții, privind țara de origine, de proveniență sau de destinație.

– administrarea zonelor libere se realizează de administrațiile zonelor libere, care se organizează și funcționează ca regii.

– activitățile care se pot efectua în zonele libere sunt manipularea, depozitarea, sortarea, măsurarea, ambalarea, licatarea, condiționarea, prelucrarea, asamblarea, fabricarea, vânzarea, cumpărarea, expertizarea mărfurilor, organizarea de exporturi de bursă și financiar bancare, transport și expediții interne și internaționale, închirierea sau concesionarea clădirilor și spațiilor de depozitare și a spațiilor neamenajate destinate construirii de obiective economice și hoteluri, controlul calitativ și cantitativ al mărfii, aprovizionarea navelor și a altor mijloace de transport, prestări de servicii și alte activități specifice zonelor libere.

Legea acordă o serie de facilități:

– terenurile și construcțiile din zonele libere pot fi închiriate sau concesionate pe o perioadă de maxim 50 de ani în funcție de valoarea investiției sau graficul activității.

– mijloacele de transport mărfuri și alte bunuri provenite din străinătate sau destinate altor țări care se introduc sau se scot din zonele libere sunt exceptate de la plata taxelor vamale și a altor impozite.

– transportul bunurilor sau mărfurilor dintr-o zonă liberă în alta se face fără plata taxelor vamale.

În scopul promovării schimburilor internaționale și al atragerii capitalului străin, pentru introducerea tehnicii noi și pentru sporirea posibilităților de folosire a resurselor economiei naționale, în porturile maritime și fluviale ale României, în lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră, al altor canale navigabile și în teritoriile din apropierea punctelor de trecere a frontierei se poate institui conform legii regimul de zonă liberă.

3.7 Efecte generale ale aplicĂrii taxelor vamale

Taxele vamale percepute asupra importului de mărfuri produc efecte complexe care se înscriu în sfera pur financiară, dar și efecte economice și comerciale. Astfel, taxele vamale au următoarele efecte ca urmare a aplicării lor asupra produselor ce fac obiectul importului:

efect asupra veniturilor bugetului statului, determinând creșterea nivelului acestuia și astfel, implicit, conduce la creșterea posibilităților statului de a-și realiza programele economice și sociale;

efect de protejare a economiei naționale sau a producției interne;

efect asupra consumului intern;

efect asupra raportului de schimb al țării;

efecte de competitivitate;

efecte asupra veniturilor diferitelor categorii sociale;

efecte asupra balanței de plăți;

efecte asupra costurilor.

Capitolul IV

Așezarea, urmărirea și perceperea accizelor

4.1 Caracterizarea accizelor

4.2 Așezarea și perceperea accizelor

4.2.1. Exemplificarea metodologiei de determinare a accizelor prin aplicatii practice

4.3 Controlul privind evidențierea taxelor speciale de consumație și a vărsării acestora la bugetul de stat

4. Așezarea ,urmĂrirea și perceperea accizelor

4.1 caracterizarea accizelor

Accizele sunt incluse în sfera taxelor de consumație și îmbracă forma taxelor speciale de consumație pe produs sau forma unor taxe generale pe vânzări, când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor indiferent dacă acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de producție. Taxele de consumație sunt așezate asupra unor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele.

Accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastică, cum sunt vinul, cidrul, berea, apele minerale (în Franța); tutunul, zahărul, ceaiul uleiurile minerale (în Germania și în alte țări).

Accizele se aplică în toate statele membre ale Uniunii Europene. Cotele sunt ad-valorem sau specifice. În cazul țigărilor, de exemplu, accizele sunt atât specifice (pentru 1000 de țigarete) cât și ad-valorem (procent asupra prețului de vânzare). De menționat că cele două componente sunt cumulate (acciza ad-valorem calculată asupra prețului de vânzare cuprinde componenta specifică, ulterior aplicându-se taxa pe valoarea adăugată).

În ideea creării unei piețe internaționale, prin desființarea importului la frontieră, accizele trebuie “neutralizate”, respectiv cotele acestora să fie aliniate.

Accizele se percep asupra produselor și serviciilor stabilite legal, prin adăugarea la prețul de vânzare, respectiv la tarife.

Accizele sunt practicate de foarte multă vreme. Au apărut în orânduirile precapitaliste și se percep foarte larg și în prezent. Acest impozit indirect a fost practicat și în Țara Românească și Moldova. De exemplu, pentru categoriile de venituri orășenești prevăzute de Regulamentul sfaturilor orășenești din 1832 figurează și accizele la tutunul și băuturile introduse în oraș.

În perioada 1881-1882, mărfurile supuse taxei accizelor au inclus pe lângă articolele de lux aproape toate produsele textile și de pielărie precum și multe produse din metal. După anul 1882 au rămas supuse taxei accizelor produsele alimentare de mare consum (brânzeturile, făina, cartofii) fiind în schimb scutite altele de circulație mai restrânsă.

La 1 ianuarie 1949, ca taxă de consumație, a fost desființată în România. A fost introdusă în noiembrie 1991 prin H.G. nr. 779/1991, având un caracter complementar față de impozitele pe circulația mărfurilor. Legea nr. 42/1993 reglementează două forme de impozite speciale de consumație: accizele la unele produse din import și din țară și impozitul pe țițeiul din producția internă și gazele naturale. În mod succint și pentru scopuri practice se utilizează noțiunea de “accize” pentru ambele tipuri de impozite speciale de consumație.

Accizele constituie un element cu o pondere importantă în cadrul politicii fiscale adoptată după 1989, odată cu trecerea României către economia de piață.

Prin intermediul acestui impozit, statul își asigură importante fonduri bănești prin care acesta poate interveni în dezvoltarea echilibrată a sectoarelor economiei, în redistribuirea de venituri în cadrul economiei.

În ultimul timp, se constată o preocupare tot mai mare în vederea utilizării accizelor ca instrumente pentru înfăptuirea unor obiective sociale.

Astfel, s-a constatat că în țările în care nivelul impozitelor care se percep asupra alcoolului sunt reduse, există și cel mai mare consum de alcool cu toate consecințele negative pe care le are asupra sănătății populației active și implicit asupra productivității și a creșterii economice.

În Europa Occidentală se impozitează în special băuturile alcoolice și tutunul ca mijloc de apărare sanitară, fizică și morală a națiunii.

Se observă o diversitate a cotelor de la o țară la alta, cele mai ridicate fiind în țările nordice (Danemarca, Norvegia, Suedia), iar cele mai scăzute în Spania, Portugalia, Elveția.

Procentele aplicate În ȚĂrile membre ale U.E.

4.2 AȘezarea Și perceperea accizelor

Subiectul accizelor cuprinde producătorii, importatorii sau achizitorii produselor în “Lista taxelor speciale de consumație (accize) pentru produsele din import și din țară”. Practic, aceștia sunt agenți economici persoane juridice, asociații familiale, persoane fizice autorizate, care produc, importă sau comercializează produsele prevăzute în listă. Agenții economici persoane juridice sunt regiile autonome, societățile comerciale, societățile agricole private, alte societăți comerciale inclusiv cele cu participare străină.

Pentru țițeiul din producția internă subiectul este Regia Autonomă “PETROM”. Pentru gazele naturale din producția internă subiecții sunt sucursalele de distribuție și Sucursala de Exploatare a Conductelor Magistrale de Gaze Naturale care aparțin Regiei Autonome “ROMGAZ” Mediaș, iar pentru gazele de sondă ce se distribuie direct de PETROM R.A. este această regie.

Obiectul – produsele pentru care se datorează accize sunt:

alcoolul etilic alimentar,băuturile alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului,care conțin alcool etilic alimentar;

produsele din tutun;

produsele petroliere;

alte produse și grupe de produse.

Accizele preced taxa pe valoarea adăugată și se calculează o singură dată dacă legea nu prevede altfel, prin aplicarea cotelor procentuale din Anexa nr.1 3 asupra bazei de calcul.

Baza de calcul este stabilită după cum urmează:

pentru alcoolul etilic alimentar,băuturile alcoolice și orice alte produse destinate industiei alimentare sau consumului,care conțin alcool etilic alimentar cu o concentrație mai mare de 0.5% în volum ;vinuri,produse pe bază de vin cu o concentrație de peste 22% în volum;coniac,armaniac și vinars;băuturi alcoolice naturale-cantitatea de alcool pur conținută;

pentru vinuri produse pe bază de vin;bere-cantitatea de băuturi exprimată în hectolitri multiplicată cu numărul de grade alcoolice conținut

pentru țigarete;produsele și grupele de produse prevăzute în anexa nr.2-prețul de livrare mai puțin acciza,respectiv prețul producătorului,care nu poate fi mai mic decât costurile ocazionate de obținerea produsului respectiv(din producția internă);valoarea în vamă stabilită conform legii la care se adaugă taxele vamale, alte taxe speciale (din import);

pentru bunurile provenite de la persoanele fizice neînregistrate ca agenți economici ,dar comercializate prin agenți economici- contravaloarea ce se cuvine deponentului ;

pentru bunurile amanetate de către persoane fizice și devenite proprietatea caselor de amanet- contravaloarea încasată de casa de amanet la vânzarea bunurilor respective, exclusiv accizele.

Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determină după cum urmează:

pentru alcool etilic alimentar,băuturi alcoolice și alte produse destinate industriei alimentare sau consumului,care conțin alcool etilic cu o concentra/ie mai mare de 0.5% în volum;vinuri,produse pe bază din vin și produse pe bază de distilat de vin cu o concentrație în alcool de peste 22% în volum;coniac,armaniac și vinars:

A= Q * C * K * R / 100

unde: A=cuantumul accizei;

Q=cantitatea în litri;

K=acciza unitară prevăzută;

C=concentrația alcoolică (%);

R=cursul de schimb.

pentru băuturi alcoolice naturale:

A= Q * C * K * R/ 100

unde: A=cuantumul accizei;

Q=cantitatea în litri;

K=acciza unitara prevăzută;

C=concentrația alcoolică (%);

R=cursul de schimb.

pentru vinuri și produse pe bază de vin,bere:

A= Q * C * K * R/ 100

unde: A=cuantumul accizei;

Q=cantitatea în litri;

K=acciza unitara prevăzută;

C=concentrația alcoolică (%);

R=cursul de schimb.

pentru țigarete:

total acciza datorata=acciza specifica+acciza ad valorem

acciza specifica= Q * K * R

acciza ad valorem=P* 30%

unde: K=acciza prevazuta;

Q=cantitatea exprimata în unitați de 1000 buc. Țigarete;

P=pretul maxim de vanzare cu amanuntul;

R=cursul de schimb.

pentru tigări și tigări de foi:

A= Q * K * R

unde: Q=cantitatea în unitați de 1000 buc. Țigarete;

K=acciza prevazută;

R= cursul de schimb.

tutun destinat fumatului ,tutun de prizat și tutun de mestecat:

A=Q * K * R

unde: Q=cantitatea în kg.

K=acciza prevazută;

R=cursul de schimb.

pentru carburanți auto:

A= Q * K * R/ 100

unde: A=cuantumul accizei;

Q=cantitatea în tone;

K=acciza unitară prevăzută;

R=cursul de schimb.

4.2.1 EXEMPLIFICAREA METODOLOGIEI DE DETERMINARE A VALORII ACCIZELOR PREZENTATE prin aplicatii practice:

Aplicatia 1: Sa se determine valoarea totala a accizei platite de agentul economic ce produce 3000 de sticle de coniac,cu tarie alcoolica 40%.O sticla are capacitatea de 0,33 litri. Cursul de schimb 1EURO=24581 lei.

Rezolvare:

Acc = Q *C * K * R/100

In care:

K =85 EURO/hl alcool pur. Reprezinta acciza unitara prevazuta in lista pentru bunurile alcoolice conform O.G.nr.27/2000 si O.G. nr. 252 din 7 dec. 2000 privind regimul produselor supuse accizelor.

Prin urmare,vom avea:

Acc = [(3000*0,33*40%)*85 EURO*24581lei/EURO] / 100 =82739646 lei.

Aplicatia 2: Sa se determine valoarea totala a accizei platite de agentul economic ce produce 10000 litri de bauturi alcoolice,obtinute din distilate de cereale,cu tarie alcoolica 70%. O sticla are capacitatea de 1 litru si este vanduta la pretul (maxim) cu amanuntul de 5000/litru. Cursul de schimb: 1EURO=24581 lei.

Rezolvare:

Acc=(Q*C*K*R)/100

In care :

K=85 EURO/hl alcool pur

Reprezinta echivalentul EURO pe hectolitru alcool pur, conform O.G.nr.252/2000).

Prin urmare ,vom avea :

Acc = (10000*70%*85 EURO*24581lei/EURO) / 100 =14625695 lei.

Aplicatia 3: Sa se determine valoarea totala a accizei pe care agentul economic o are de plata in cazul in care acesta importa 50000 de tigarete. Pretul de vanzare cu amanuntul este de 17800 lei/pachet (1 pachet =20 tigarete). Cursul de schimb: 1EURO=24581 lei.

Rezolvare:

Acc = Q * K * R + P*30%

In care:

K=2,2 EURO/1000 tigarete.

Pentru a putea trece la determinarea cuantumului accizei trebuie sa calculam pretul maxim cu amanuntul pentru intreaga cantitate la care se aplica cota de 30%.

Astfel: 1 pachet =20 tigarete,deci 50000 tigarete = 2500 pachete; iar valoarea unui pachet este de 17800 lei.

P = 17800 lei/pachet *2500 pachete=44 500 000 lei.

Prin urmare ,vom avea:

Acc = (50*2,2 EURO*24581 lei/EURO) + (44 500 000 lei* 30%) =16053910 lei.

Aplicatia 4: Sa se determine valoarea totala a accizei pe care agentul economic o are de plata in cazul in care acesta importa 100000 de bucati de tigari de foi. Cursul de schimb :1EURO=24581 lei.

Rezolvare:

Acc = Q * K * R

In care:

K=6,50 EURO/1000 bucati. Reprezinta acciza unitara prevazuta in lista pentru produsele din tutun(conform O.G.nr.27.2000).

Prin urmare ,vom avea:

Acc = 100*6,50 EURO*24581 lei/EURO = 15977650 lei.

Aplicatia 5: Sa se determine valoarea totala a accizei pe care agentul economic o are de plata in cazul in care acesta importa 50 kg. de tutun destinat fumatului. Cursul de schimb :1EURO=24581 lei.

Rezolvare:

Acc = Q* K * R

In care:

K=14,00 EURO/kg. Reprezinta acciza unitara prevazuta in lista pentru produsele din tutun(conform O.G.nr.27/2000).

Prin urmare, vom avea:

Acc = 50*14,00 EURO*24581 lei/EURO = 17206700 lei.

Aplicatia 6. Sa se determine acciza datorata bugetului de stat pentru carburantii auto in cazul in care un agent economic produce 2 tone de benzina (carburant auto) . Cursul de schimb :1EURO =24581 lei.

Rezolvare:

Acc = Q * K * R

In care :

K=270,00 EURO/tona. Reprezinta acciza unitara prevazuta in lista pentru produsele petroliere(conform O.G.nr. 27/2000 )

Prin urmare ,vom avea:

Acc = 2*270,00 EURO*24581 lei/EURO = 13273740 lei.

Aplicatia 7. Sa se determine valoarea totala a accizei pe care agentul economic o are de plata in situatia in care acesta importa 150 kg. de cafea solubila . Cursul de schimb:

1EURO = 24581 lei.

Rezolvare:

Acc = Q * K * R

In care :

K=4,50 EURO/kg. Reprezinta acciza unitara prevazuta in lista pentru alte produse si grupe din import si din tara .(conform O.G. nr.27/2000).

Prin urmare, vom avea:

Acc = 150 * 4,50 EURO * 24581 lei/EURO = 16592175 lei .

Scutiri acordate în cazul accizelor:

produsele exportate direct de agentii economici producatori sau prin agentii economici care isi desfasoara activitatea pe baza de comision;

produsele comercializate prin magazinele autorizate, potrivit legii, sa comercializeze marfuri in regim “duty-free”;

produsele in regim de tranzit si produsele in regim de import temporar;

bunurile din import provenite din donatii sau finantate direct din imprumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifica si tehnica, acordate de guverne straine, organisme internationale si organizatii nonprofit si de caritate institutiilor de invatamint si de cultura, ministerelor si altor organe ale administratiei publice;

produsele livrate la rezerva de stat si la rezerva de mobilizare pe perioada in care au acest regim;

alcoolul etilic rafinat utilizat in productia de alcool sanitar numai pentru cantitatile de alcool sanitar livrate direct unitatilor sanitare si farmaciilor;

alcoolul etilic rafinat utilizat in productia de medicamente si de otet alimentar;

alcoolul etilic rafinat utilizat în scop medical în spitale și farmacii;

combustibili pentru incalzit utilizati pentru consumul casnic;

petrolul turboreactor utilizat exclusiv drept combustibil pentru aviatie.

Pentru produsele prevăzute la punctele b), f), g), I) scutirea de la plata accizelor se acordă prin restituirea accizelor efectiv plătite la achiziționarea produselor respective,pe baza documentelor justificative și numai pentru cantitățile folosite, cu destinațile expres menționate.

Obligațiile agenților economici plătitori se referă la calcularea corectă a accizelor și vărsarea integrală și la termen la buget, întocmirea lunar a decontului privind accizele și să-l depună până la 25 ale lunii următoare, organizarea și conducerea evidențelor, punerea la dispoziția organelor de control fiscal a evidențelor, documentelor și infomațiilor solicitate de aceste organe cu ocazia controlului.

Momentul datorării accizelor îl constituie:

data efectuării livrării pentru produsele din producția internă;

data înregistrării declarației vamale de import pentru importatori;

data cumpărării pentru agenții economici achizitori;

data vânzării bunurilor pentru produsele provenite de la persoanele fizice neînregistrate ca agenți economici dar comercializate de agenții economici și pentru bunurile amanetate de persoanele fizice și devenite proprietatea caselor de amanet;

data efectuării formalităților de recepție a alcoolului etilic alimentar rezultat din procesare pentru prestatorul de servicii;

data transferului alcoolului etilic alimentar din secția de producție în cea de prelucrare a acestuia în băuturi alcoolice în cazul unităților care dețin secții de producere a alcoolului etilic alimentar,cât și de producere a băuturilor alcoolice.

4.3 Controlul privind evidenȚierea taxelor speciale de consumaȚie Și a vĂrsĂrii acestora la bugetul de stat

Obligația calculării și vărsării la bugetul de stat a accizelor și a impozitului la țițeiul din producția internă și gazele naturale revin plătitorilor acestora.

Plata accizelor și a impozitului la țițeiul din producția internă și gazele naturale se efectuează lunar până la data de 25 a lunii următoare, pe baza decontului de impunere, prin virament sau în numerar în contul bugetului de stat deschis la unitățile teritoriale ale trezoreriei statului. Pentru produsele din import, accizele se achită la organele vamale concomitent cu plata taxelor vamale.

Neplata accizelor sau a impozitului la țițeiul din producția internă și gazele naturale la termenele stabilite atrage calcularea majorărilor de întârziere. Se face din ziua lucrătoare imediat următoare expirării termenului legal de plată și până la ziua plății accizelor sau a impozitului.In cazuri justificative,Ministerul Finanțelor poate aproba eșalonarea sau amînarea plății accizelor ,precum și eșalonarea sau scutirea de plată a majorărilor de întârziere.

Plătitorii au obligația să țină evidența accizelor conform normelor metodologice ale Ministerului Finanțelor.

Cu prilejul controlului se va urmării legalitatea cotelor de accize și a impozitului în sumă fixă, aplicarea corespunzătoare a acestora, determinarea corectă a volumului impozitelor datorate, conducerea corectă a evidenței impozitelor și modul în care sunt respectate prevederile legeii. Rezultatele verificării se vor consemna într-un act de control consemnat de către organul de control și agentul economic, ce va cuprinde numele și prenumele persoanei care efectuează controlul și unitatea pe care o reprezintă, denumirea agentului economic și a persoanei prin care este reprezentat, perioada la care se referă controlul, abaterile constatate, măsurile luate pentru intrarea în legalitate (stabilirea de diferențe, vărsarea acestora la buget, calcularea de majorări de întârziere, sancțiuni aplicate etc.) precum și măsurile care trebuie luate în considerare de agentul economic pentru înlăturarea și evitarea abaterilor de la prevederile legale.

În situațiile în care se constată nereguli privind neînregistrarea sau înregistrări eronate a evidențelor contabile, faptele constituie infracțiuni și se pedepsesc conform legii penale (evaziune fiscală).

Constituie contravenții următoarele fapte care potrivit legii penale nu constituie infracțiuni:

refuzul de a pune la dispoziția organelor de control evidența privind calculul și vărsarea accizelor.

nerespectarea obligației de a ține evidența privind calculul și vărsarea accizelor.

nedepunerea în termen a decontului de impunere privind accizele sau impozitul pe țițeiul din producția internă și gazele naturale.

Toate acestea se sancționează cu amendă.

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor se face de personalul de specialitate al Ministerului Finanțelor.

Prescripția este 5 ani aplicabil atât pentru stabilirea accizelor și a impozitului la țițeiul din producția internă și gazele naturale, cât și pentru dreptul de executare silită a acestora. De asemenea, pentru constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor cât și pentru dreptul de a cere executarea silită a sancțiunilor contravenționale, prescripția este 2 ani. O astfel de prevedere care lipsește din legislația T.V.A. arată o maturizare a activității legislative.

Capitolul V

Taxa pe valoarea adaugată

5.1 Caracterizarea generala a TVA.

5.1.1 Apariția și evoluția TVA

5.1.2 Principii care stau la baza TVA

5.1.3 Situația nivelului și numarul cotelor de TVA în diferite țări

5.1.4 Necesitatea introducerii TVA în România

5.1.5 Principalele avantaje ale TVA față de ICM

5.2 Operațiuni supuse TVA

5.2.1 Transferul proprietății bunurilor mobile

5.2.2 Transferul proprietății bunurilor imobile

5.2.3 Prestări de servicii

5.2.4 Importul de bunuri și servicii

5.3 Persoane care execută activități supuse TVA

5.4 Reguli de impozitare și cote TVA

5.5 Faptul generator și exigibilitatea

5.6 Baza de impozitare

5.7 Regimul deducerilor

5.8 Obligațiile plătitorilor de TVA

5.9 Controlul și sancționarea dispozițiilor referitoare la TVA

5.TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

5.1 Caracterizarea generală a T.V.A.

Una din cele mai moderne și eficiente componente ale politicii fiscale din țările europene occidentale o reprezintă T.V.A.

Taxa pe valoare adăugată reprezintă o impunere pe consum cu caracter general care se aplică o singură dată produselor indiferent dacă acestea reprezintă bunuri de consum sau mijloace de producție, precum și asupra serviciilor.

De regulă, sub incidența acestui impozit intră livrările de bunuri atât către terți cât și consumul propriu, achizițiile de bunuri, prestațiile de servicii, bunurile importate. De asemenea, sunt impozabile și unele operațiuni asimilabile din punct de vedere fiscal vânzării sau cumpărării. Este cazul schimbului (fiecare produs este taxat la rândul său), a creditului pentru consum, cel al cesiunii de mărfuri și în general al oricărei tranzacții referitoare la transferul de proprietate a unui bun material.

În principiu, nu sunt impozabile exporturile, profesiile libere, pestațiile cu caracter cultural și social efectuate de școli, teatre, muzee, spitale, organisme sportive, emisiunile, spectacole de artă și manifestări sportive, emisiunile radio-tv, transporturile publice de pasageri etc.

Datorează T.V.A toți cei care îndeplinesc o activitate economică indiferent de locul, scopul sau rezultatele economice. Prin activitatea economică se înțelege desfășurarea acțiunilor în domeniile industriei, agriculturii, prestări de servicii, comerț care comportă exploatarea unui bun corporal sau necorporal în vederea obținerii de venituri.

Această taxă se aplică numai valorii adăugate de către fiecare participant în procesul de producție și circulație, respectiv asupra diferenței dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare și reprezintă valoarea propriei prelucrări.

T.V.A este o obligație solidară a tuturor producătorilor și comercianților care concură la producerea și realizarea aceluiași produs, proporțional cu contribuția fiecăruia la valoarea produsului, serviciului (salariu, profit, amortizare, dobândă, rentă financiară).

În mod normal, plătitorul legal de T.V.A este vânzătorul care încorporează T.V.A în prețul obiectului vândut, dar suportarea reală a acesteia apasă asupra consumatorului potrivit mecanismului general al impozitelor indirecte.

T.V.A se poate calcula prin aplicarea cotei procentuale astfel:

fie asupra valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic și reprezintă un venit al bugetului de stat.

fie asupra prețului de vânzare din stadiul respectiv.

Baza de calcul o reprezintă prețul de vânzare al diferitelor mărfuri sau valoarea serviciilor prestate. Se stabilește volumul total al vânzărilor sau prestărilor pe perioada de impunere la care se aplică cota de impozit.

Pentru a nu se impune de mai multe ori aceeași valoare se scot sumele vărsate anterior la buget cu titlu de taxa pe valoarea adăugată și se evidețiează disctinct în factură.

Taxa pe valoarea adăugată se varsă la buget de fiecare agent economic.

Statul are posibilitatea de a încasa o mare parte din impozit mai repede decât în cazul impozitului pe cifra de afaceri brută deoarece plătitorii au obligația de a ține o evidență detaliată a tranzacțiilor de vânzare-cumpărare și a sumei impozitului plătit.

5.1.1 APARIȚIA și EVOLUȚIA TVA

Crearea și perfecționarea unui sistem fiscal care să corespundă principiilor generale ale impunerii și obiectivelor pe care statul le urmărește prin intermediul unor categorii de impoite reprezintă un proces de durată care presupune experimentare și generalizare în funcție de rezultatele obținute.

Un astfel de model este oferit de Franța care după primul război mondial a trecut la impunerea directă (asupra cheltuielilor). În 1917 s-a introdus o taxă proporțională asupra plătitorilor și a fost înlocuită în 1920 prin impozitul pe cifra de afaceri (asupra nivelului vânzărilor totale).

În perioada 1925-1936 s-au aplicat taxe unice pentru diferite produse, iar din anul 1937 s-a instituit taxa unică asupra producției urmată de o taxă asupra prestațiilor.

În 1948 se trece la sistemul plăților fracționate, iar prin perfecționarea taxei pe producție se instituie impozitul indirect fundamental, cu o cotă unică, care a ajuns la 15.35%.

Acestă evoluție este considerată etapa premergătoare introducerii T.V.A. în Franța, care a pregătit terenul pentru instituirea noului impozit.

Etapele principale ale dezvoltării impunerii asupra circulației mărfurilor până la introducerea T.V.A. au fost:

impozitul industrial și comercial

impozitul general pe circulație

impozitul pe circulație pe o singură fază

impozitul pe valoarea adăugată.

În perioada 1954 – 1955 s-a trecut la instituirea T.V.A. care înlocuiește taxele asupra cifrei de afaceri printr-o taxă unică asupra cifrei de afaceri plătită în diferite stadii ale producției de către producători, fără a fi un impozit cumulat.

În anul 1966 se trece la o nouă reducere a cotelor la patru: cea normală, cea majorată, cea intermediară și cea redusă. Lărgirea sferei de aplicare a T.V.A. are loc prin Legea financiară din 1968 prin care a devenit principalul impozit indirect și sursă de bază în alimentarea bugetului general al statului. Acest impozit a fost adoptat începând cu 1 ianuarie 1970 de către țările membre ale Pieței Comune, urmărindu-se eliminarea impunerii în cascadă care se practică prin impozitul pe cifra de afaceri.

În 1977 s-a realizat armonizarea definitivă a TVA în țările membre a Comunității Economice Europene.

Mecanismul TVA a cuprins toate statele OCDE și marea majoritate a statelor lumii au introdus acest impozit în legislația lor, ajungând în 1988 să fie adoptată în peste 50 de țări. Introducerea TVA este o cerință esențială a membrilor CEE deoarece aplicarea ei facilitează legăturile comerciale între state.

TVA a fost introdusă în ultimii ani în Ungaria (1989), în Rusia (1992), în Cehoslovacia și Polonia (1993).

În România, TVA a fost introdusă în 1993. Preluarea unor aspecte din experiența fiscalității indirecte a Franței înseamnă o aplicare mult mai rapidă a modelului contemporan la particularitățile concrete ale economiei și finanțelor restabilite conceptual după Revoluția din decembrie 1989.

5.1.2 PRINCIPII CARE STAU LA BAZA TVA

TVA este un impozit indirect, adică un impozit general pe consum care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul unor bunuri.

TVA are caracter universal deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor și serviciilor din economie rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât și din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor.

TVA este un impozit unic,neutru dar cu plata fracționată, care rezultă din aceea că se calculează pe fiecare verigă (stadiu) care intervine în realizarea și valorificarea produsului. Este eliminată discriminarea, deoarece cotele sale se aplică asupra tuturor activităților economice.

TVA se caracterizează prin transparență, deoarece asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaște exact și concret care este mărimea impozitului și a obligației de plată care-i revine.

Alt principiu se referă la aplicarea TVA, care se face numai în țara în care se consumă, deci nu unde se realizează produsul, ci acolo unde se consumă. În consecință, tot ce se exportă este degrevat complet de plata acestui impozit, dar ce se importă se impune în mod corespunzător.De accea,adoptarea T.V.A. în practica financiara a Romaniei poate fi considerata o premisa pentru stimularea exportului și diminuarea importului, pentru stimularea investițiilor si, în general pentru imbunatatirea activității economico-financiare a unităților economice.

Caracteristicile TVA în raport cu impozitul pe circulația mărfii (ICM) sunt:

este un impozit unic cu cota unica de 19%. De asemenea, pentru operațiunile de export și cele asimilate T.V.A. se apilca cota 0.

este un impozit neutru, care elimină inegalitățile fiscale între circuitele de desfacere a produselor.

este un impozit modern, care permite reduceri de taxe pentru achiziții de echipamente industriale și pentru bunuri și servicii acumulate în cadrul cheltuielilor generale, stimulează modernizarea întreprinderilor.

este un impozit clasic, stimulativ pentru micii producători prin scutiri de impozit pentru întreprinderile cele mai modeste sau în funcție de cifra de afaceri, de numărul de salariați sau în funcție de export.

În România, diminuarea impozitului pe circulația mărfurilor a condus la introducerea TVA.

5.1.3 SITUAȚIA NIVELULUI și NUMĂRUL COTELOR DE TVA ÎN DIFERITE ȚĂRI

Analizând practica din țările care au o bogată experiență privind economia de piață, se observă că în prezent TVA are în unele țări europene un nivel unic. Până în anii ‘80, TVA a jucat rolul de instrument în mâna statului, de influențare a modificărilor structurale din economie.

Ca nivel, cota de impunere a TVA variază foarte mult de la o țară la alta.

Tabelul: 1.1 Nivelul cotelor de TVA la statele membre UE:

Sursa: European Tax Handbook, 1995, editor IBDF Amsterdam, 1995

Se observă din acest tabel că în majoritatea țărilor occidentale cu economie de piață, opțiunea în aplicarea TVA este pentru mai multe cote de impunere. Astfel numai în Danemarca, Marea Britanie se aplică o cotă unică de TVA. În celelalte state menționate se aplică două sau trei cote. Astfel, în Grecia și Belgia se aplică trei, respectiv patru cote: pentru bunurile de consum de strictă necesitate, pentru produsele obișnuite de consum și altele pentru anumite bunuri (cărți, ziare, aur etc.).

5.1.4 NECESITATEA INTRODUCERII TVA ÎN ROMÂNIA

Aplicarea TVA este o condiție obligatorie în desfășurarea reformei, un element esențial pentru asigurarea unei puternice discipline fiscale, un impozit indirect care elimină orice formă de discriminare între agenții economici.

TVA este un impozit modern structurat pe principii severe care vizează cu prioritate combaterea evaziunii fiscale asigurând impozitul corect pe circulația mărfurilor.

Între efectele imediate ale introducerii TVA se înscriu stimularea investițiilor și creșterea producției pentru export.

În fundamentarea alipcării TVA în România, a fost studiată experiența a 25 de state care au introdus o astfel de măsură fiscală, în special în spațiul Europei Occidentale.

TVA provoacă creșteri de prețuri, dar, în condițiile în care măsura este aplicată corect, creșterea medie se va situa în jurul unui procent de 6%. TVA reprezintă o cotă de 19%, ceea ce o situează aproape de media europeană în materie.

Punerea în aplicare a TVA a condus la un proces de întărire a controlului financiar, de stabilitate și ordine în finanțele țării.

TVA reprezintă principalul impozit indirect în România, ponderea sa în totalul impozitelor fiind mare, ceea ce conduce la o creștere accentuată a veniturilor fiscale ale statului, fonduri pe care statul le poate utiliza pentru dezvoltarea proceselor și sistemelor economic și social din România.

5.1.5 PRINCIPALELE AVANTAJE ALE TVA FAȚĂ DE ICM

În cadrul reformei fiscale, un loc important îl ocupă înlocuirea impozitului pe circulația mărfurilor cu taxe pe valoarea adăugată începând cu 1 iulie 1993. Avantajele introducerii TVA sunt:

eliminarea impozitării în cascadă (specific funcționării impozitului pe circulația mărfurilor), respectiv TVA se obține prin aplicarea unei cote proporționale la o valoare fără impozit.

perceperea fracționată prin aplicarea la valoarea adăugată la fiecare stadiu de producție sau circulație.

fiecare verigă care intervine în cadrul circuitului economic colectează asupra clientului taxa prevăzută de lege (respectiv calculată la livrări). Suma colectată nu este vărsată la buget, ci numai diferența între taxa facturată și cea plătită furnizorului în amonte.

din punct de vedere economic, TVA conduce la încurajarea investițiilor și la reducerea costurilor acestora, deoarece fostul ICM era inclus în bunurile de investiții, făcându-le mai scumpe.

din punct de vedre fiscal, TVA a condus la realizarea unei uniuni vamale în sensul aplicării la frontieră, în cazul importurilor, a unui sistem de impozitare.

Pentru a reuși în aplicarea corectă a reglementărilor TVA, agenții economici trebuie să asigure condițiile corespunzătoare pentru întocmirea documentelor, prelucrarea informațiilor și conducerea evidențelor, iar cei care desfășoară activitate comercială au obligația instalării aparatelor de marcat.

5.2 OperaȚiuni supuse TVA

Introducerea TVA în locul impozitului pe circulația mărfurilor reprezintă un moment important al reformei fiscale din țara noastră și o cerință pentru trecerea la economia de piață.

Este o taxă generală de consum care curpinde toate fazele ciclului economic și anume producția, serviciile și distribuția până la vânzările către consumatorii finali, inclusiv.

Din punct de vedere al bugetului de stat, este un impozit indirect care se aplică asupra operațiilor privind transferul proprietății bunurilor și asupra prestărilor de servicii. Este o taxă unică care se percepe în mod fracționat, corespunzător valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic.

Valoarea adăugată este diferența dintre valoarea unui bun obținut în urma vânzării și valoarea tuturor bunurilor și serviciilor achiziționate pentru realizarea bunului și poate să fie calculată între valoarea producției și a consumurilor intermediare după formula:

VA = P – CI ,

unde VA = valoarea adăugată

P = valoarea producției, adică suma valorii cifrei de afaceri și a variației stocurilor de produse finite și producția neterminată

CI = consumurile intermediare, adică suma valorii materiilor prime, materialelor, semifabricatelor achiziționate, a serviciilor prestate de furnizori.

Ținând seama de natura și proveniența bunurilor, operațiunile supuse TVA se împart potrivit legii în:

livrări de bunuri mobile;

transferul proprietății bunurilor imobile între agenții economici, precum și între aceștia și instituții publice sau persoane fizice;

prestări de servicii;

importul de bunuri și servicii.

Operațiunile asimilate livrărilor cuprind:

schimburile de bunuri între agenții economici, deoarece se consideră că fiecare a efectuat o livrare și este obligat la plata T.V.A. chiar dacă transferul proprietății bunurilor nu s-a făcut contra plată.

vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui contract, cu clauza trecerii proprietății asupra bunurilor respective dupa plata ultimei rate sau la o anumită dată.

preluarea de către un agent economic a unor bunuri cumpărate sau fabricate de acesta în vederea folosirii lor sub orice formă, în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit.

utilizarea de către agenții economici, pentru activitatea proprie, a unor produse realizate în unitățile acestora, cu exceptia celor incorporate direct în bunurile sau serviciile realizate.

5.2.1 Transferul proprietĂȚii bunurilor mobile

Cuprinde toate operațiunile prin care se realizează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor indiferent de forma prin care acest transfer de proprietate se realizează.Este vorba de bunurile mobile corporale al căror drept de proprietate este trnsferat sub diferite forme juridice:vânzare, schimb, închiriere pe baza unui contract cu clauza transferării proprietății asupra bunurilor respective la o anumită data,predarea de către agenții economici a unor bunuri cu titlu gratuit etc.Sunt considerate bunuri mobile corporale și produse precum gazul, energia elctrica, energia termică și altele similare.

5.2.2 Transferul proprietĂȚii bunurilor imobile

Transferul proprietății bunurilor mobile și imobile intră în sfera de aplicare a TVA indiferent de forma prin care se realizează: vânzare, schimb, închiriere cu clauza trecerii proprietății bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată.

Conform prevederilor art.2, alineatul ultim din Ordonanța nr.3 din 1992 privind introducerea TVA, fiecare operație de transfer al dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, se impozitează distinct chiar și atunci când transferul respectiv se face prin intermediul mai multor tranzacții, iar bunul respectiv este transferat direct către beneficiarul final.

5.2.3 PrestĂri de servicii

Prin prestarea de servicii se înțelege orice activitate rezultată dintr-un contract sau convenție prin care o persoană se obligă să efectueze o operație în scopul obținerii de profit și care nu are ca obiect livrări de bunuri.

Principalele activități care se încadrează în categoria prestărilor de servicii sunt:

lucrările de construcții-montaj

închirierea de bunuri mobile sau imobile

transportul de mărfuri și persoane

serviciile de poștă și telecomunicații

reparațiile de orice natură

operațiunile de intermediere sau de comision

operațiunile bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare

cesiuni de bunuri mobile necorporale (dreptul de autor, brevete, licențe, mărci de fabrică, titluri de participare)

serviciile de publicitate, consulting, studii, cercetări, expertize.

Pentru operațiile care nu sunt nominalizate în norme, agenții economici determină categoria de încadrare potrivit principiului enunțat și anume: dacă activitatea are ca obiect obținerea de bunuri este încadrată la livrări, dacă nu se obțin bunuri este încadrată la prestări servicii.

5.2.4 Importul de bunuri Și servicii

Condițiile în funcție de care bunurile sau serviciile din import intră în sfera de aplicare a TVA sunt diferite de cele stabilite pentru bunurile sau serviciile realizate în țară. Particularitățile constau în:

operațiile privind transferul proprietății bunurilor și prestărilor de servicii din țară sunt supuse TVA numai dacă sunt realizate de persoane fizice sau juridice care au calitatea de ageniți economici și le realizează în cadrul exercitării activității profesionale;importurile de bunuri și servicii intră în sfera de aplicare a TVA indiferent de calitatea persoanelor fizice sau juridice care le efectuează.

criteriile în funcție de care se acordă scutiri de TVA pentru livrări de bunuri și prestările de servicii din țară sunt reglementate prin art.6A din ordonanță.

Pentru importurile de bunuri și servicii, scutirea de taxă vamală prevăzută în Regulamentul Vamal al României conduce și la scutirea de TVA, potrivit art. 6B.a, din ordonanță.

5.3 Persoane care exercitĂ activitĂȚi supuse TVA

TVA reprezintă un impozit indirect care se aplică asupra transferului de bunuri și prestărilor de servicii executate de persoanele fizice și juridice.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, TVA se plătește de persoabele fizice și juridice înregistrate ca agenți economici sau autorizate să desfășoare o activitate economică pe baza liberei inițiative. Nu sunt supuse TVA vânzările de bunuri efectuate de persoanele fizice particulare, ca de exemplu: vânzarea autoturismului, a locuinței, a altor bunuri personale.

Pentru bunurile și serviciile din import supuse TVA, taxa se plătește de importator, persoană fizică sau juridică înregistrată sau nu ca agent economic.

O persoană fizică și juridică plătește TVA pentru toate importurile la care plătește și taxă vamală indifierent dacă bunurile sau serviciile au fost introduse în țară pentru producție, investiție, comercializare sau în scop personal. Bunurile introduse în țară de persoane neînregistrate ca agenți economici scutite de taxă vamală sunt scutite și de TVA. Se plătește TVA pentru bunuri importate care sunt exceptate de la plata taxei vamale precum și pentru cele scutite de taxă vamală prin alte acte normative decât cele de aprobare a Tarifului Vamal de Import al României.

De asemenea, se plătește TVA de către instituțiile publice care desfășoară activitate producătoare de profit sau care importă bunuri ce le folosesc pentru prestarea de servicii, producătoare de venituri, de către anumiți investitori străini ce importă bunuri pentru activitatea economică.

5.4 Reguli de impozitare Și cote TVA

Principala regulă o constituie destinația produselor livrate sau serviciilor prestate. Bunurile și serviciile sunt supuse taxei în țara în care se consumă, nu în aceea în care se produc, astfel încât:

bunurile și serviciile din țară sau din import sunt supuse TVA dacă sunt destinate beneficiarilor din România.

bunurile și prestările de servicii exportate nu suportă TVA.

Ținând seama de necesitățile de protecție socială sau de natura unor activități desfășurate fără a urmări realizarea de profit, unele livrări de bunuri și prestări de servicii către beneficiarii din țară sunt scutite de T.V.A.

Din punct de vedere al cotei de impozitare, operațiunile care intră în sfera de aplicare a TVA se împart în următoarele categorii:

A) operațiuni supuse TVA la care se aplică cota de 19%

livrările de bunuri mobile și transferurile proprietatii bunurilor imobile efectuate in tara;

importul de bunuri mobile și vânzarea lor, cu exceptia celor pentru care se aplica cota zero de taxa pe valoarea adaugata;

prestările de servicii.

Cota de 19% se aplică asupra bazei de impozitare în care nu este cuprinsă taxa pe valoarea adaugata. In cazul bunurilor și serviciilor comercializate la prețuri și tarife ce include taxa pe valoarea adăugată, pentru determinarea cuantumului acesteia, se foloseste o cota recalculata pe baza formulei sutei majorate, respectiv o cota de 15,96638% :

[ cota de TVA / (cota de TVA +100)] *100 =[19 /(100 + 19)] *100 = =15,96638~15,97%

La stabilirea cotei de 19% se iau în considerare influențele următorilor factori: baza de impozitare; necesitățile de venit; prețurile care au stat la baza determinării indicatorilor macroeconomici, cursul de revenire, inflația, indicele prețurilor de consum; decizii de ordin bugetar.

B) operațiuni la care se aplică cota 0: pentru exportul de bunuri și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de agenții economici din Romania.

Se consideră export livrările de bunuri efectuate de agenții economici cu sediul în România către beneficiari cu sediul în strainatate și care sunt transportate în afara teritoriului țării, cu îndeplinirea formalităților vamale pentru export.

Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată următoarele operațiuni:

1. Livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate în țară de:

unitățile sanitare, inclusiv veterinare, și de asistență socială: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete medicale, cămine de bătrâni și de pensionari, case de copii, salvări și altele, autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială; unitățile autorizate să desfășoare activități sanitare și de asistență socială în stațiuni balneoclimaterice; serviciile de cazare, masă și tratament prestate cumulat de către agenții economici autorizați care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice și a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament;

unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național de învățământ aprobat prin Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare;

Sunt scutite unitățile care desfășoară, potrivit legii, activități de cercetare- dezvoltare și inovare și execută programe, subprograme, teme, proiecte, precum și acțiuni componente ale Programului național de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică sau ale Planului național de cercetare, dezvoltare și inovare.

Sunt scutite, de asemenea, unitățile care desfășoară, potrivit legii, activitățile menționate mai sus, realizate cu finanțare în parteneriat internațional cu Uniunea Europeană, regional și bilateral.

liber-profesioniștii autorizați care își exercită activitatea în mod individual sau prin asociere în cadrul unor birouri, cabinete sau societăți, în baza unui contract de societate civilă, precum și persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate să desfășoare activități economice pe baza liberei inițiative;

gospodăriile agricole individuale și asociațiile de tip privat ale acestora;

cantinele organizate pe lângă asociațiile, organizațiile și instituțiile publice care, nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, precum și cele de pe lângă unitățile scutite potrivit lit. a) și b);

casele de economii, fondurile de plasament, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit și alte societăți de credit, casele de schimb valutar;

societățile de investiții financiare, de intermediere financiară și de valori mobiliare, cum sunt: acțiunile, obligațiunile, titlurile și înscrisurile de stat, precum și alte instrumente financiare derivate;

Banca Națională a României, pentru operațiunile prevăzute la cap. III din Statutul Băncii Naționale a României, aprobat prin legea ; societățile bancare, pentru operațiunile bancare;

societățile de asigurare și/sau reasigurare, inclusiv cele de intermediere în astfel de activități;

Compania Națională “Loteria Romana”- S.A. și agenții economici autorizați de Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc să desfășoare astfel de activități;

sunt, de asemenea, scutite: lucrările de construcții, amenajări, reparații și întreținere executate pentru monumente comemorative ale combatanților, eroilor, victimelor de război și ale Revoluției din decembrie 1989; încasările din taxele de intrare la castele, muzee, târguri și expoziții, grădini zoologice și botanice, biblioteci; activitățiile de tipărire și vânzarea timbrelor la valoarea declarată; operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole, a impozitului pe veniturile din activitatea de taximetrie; editarea, tipărirea și vânzarea de cărți și reviste, exclusiv activitatea cu caracter de reclamă și publicitate; realizarea și difuzarea programelor de radio și televiziune, cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate; producția de filme cu excepția celor cu caracter de reclamă și publicitate; vânzările și arendările de terenuri, cu excepția celor destinate construcțiilor, a terenurilor din intravilan, inclusiv cele aferente localităților urbane și rurale pe care sunt amplasate construcțiile sau alte amenajări ale localităților; aportul de bunuri și servicii la capitalul social al societăților comerciale; serviciile turistice efectuate de agenții economici autorizati pentru prestarea serviciilor turistice, pe baza de contracte încheiate direct cu persoane juridice cu sediul în strainatate și a căror contravaloare se încasează în valută.

2.Activitățile agenților economici, precum și cele care indeplinesc condițiile unei activități economice desfasurate de organizațiile, asociațiile, institutiile publice și alte persoane juridice cu o cifra de afaceri declatata organului fiscal competent sau, dupa caz, realizata de până la 50 milioane lei anual.

In situația realizării unei cifre de afaceri superioare plafonului respectiv, agenții economici precum și celelalte persoane juridice devin plătitori de T.V.A., în condiții și la termene stabilite de Guvern. Dupa înscrierea ca plătitori de T.V.A. agenții economici și celelalte persoane juridice nu mai beneficiază de scutire, chiar dacă ulteriuor realizează o cifra de afaceri inferioara plafonului de mai sus.

3.Anumite bunuri și servicii prevazute expres în lege:

pâine;

combustibil pentru consum casnic: lemne de foc, cărbuni, combustibil pentru calorifer, gaz petrolier lichefiat și gaze naturale ;

energie electrică și termică pentru consum casnic;

apă și canalizare;

transportul fluvial al localnicilor în Deltă și pe relațiile Orșova-Moldova Nouă, Brăila-Hârșova, Galați-Grindu.

Agenții economici care produc și comercializează pâine vor deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor aprovizionate, destinate realizării acestui produs.

Aceste produse și servicii sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată la agenții economici din rețeaua de desfacere, de distribuire și de prestare către populație, la așezămintele de creștere și ocrotire a copiilor, la căminele de bătrâni și de pensionari.Aceștia își vor exercita, pentru livrările și prestările de servicii respective, dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă cumpărărilor de bunuri și prestărilor de servicii destinate operațiunilor menționate mai sus.

4. Anumite operațiuni de import prevazute expres în lege:

bunurile din import care, potrivit Tarifului vamal de import al României, prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului, sunt scutite de taxe vamale; nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată bunurile din import pentru care în legislație se prevede exceptarea, exonerarea, abolirea sau desființarea taxelor vamale;

mărfurile importate și comercializate în regim de duty-free, precum și prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora;

bunurile introduse în țară fără plata taxelor vamale, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;

importul de aur al Băncii Național a României;

reparațiile și transformările la nave și aeronave românești în străinătate;

bunurile și serviciile din import similare bunurilor și serviciilor din țară scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit legii;

mijloacele de transport, mărfurile și alte bunuri provenite din străinătate care se introduc direct în zonele libere conform art. 13 din Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere;

h) licențe de filme și programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenții de știri externe și altele de această natură, destinate activității de radio și televiziune. i) produse și echipamente importate pentru înzestrarea Ministerului Apărării Naționale, Serviciului de Telecomunicații Speciale, Seviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe și industriei de apărare.

Politicile fiscale vor urmări în continuare organizarea și funcționarea controlului financiar și fiscal precum și instituirea sistemului de restituire a TVA aferentă bunurilor cumpărate din expoziții și din rețele comerciale de către persoane fizice cu domiciliul în străinătate, conform priorităților pe care Guvernul le-a stabilit pentru anul 1999.

Se primesc și se analizează cereri de restituire a TVA aferentă utilajelor, echipamentelor și serviciilor achiziționate legate de operațiuni petroliere realizate de titularii acordurilor petroliere, persoane juridice străine în baza Legii petrolului nr. 134/1995 și celei aferente obiectivului de investiții : Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional Otopeni.

Agenții economici care realizează operațiunile scutite de taxa pe valoarea adăugată pot opta pentru plata acesteia, pentru întreaga activitate sau numai pentru o parte a ei.Cererile de opțiune pentru o parte a activității desfășurate de către agenții economici se aproba de organele fiscale numai în condițiile organizării distincte a evidenței gestiunilor și contabilității, care să permita determinarea taxei pe valoarea adugată deductibilă.Aprobarea se dă de către Ministerul Finanțelor prin organele fiscale competente la care agenții economici sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, pe bază de cerere și de justificare economică prezentate de solicitant numai în condițiile în care includerea operațiunilor respective în sfera de aplicare a T.VA. nu influențează negativ alte activități specifice sau produse scutite de taxa pentru protecția socială.Aprobarea este irevocabilă până la data de 31 decembrie a celui de-al patrulea an următor celui în care s-a introdus plata T.V.A. prin opțiune, și se prelungește, de drept pentru încă 5 ani, dacă, în cursul perioadei inițiale, agentul economic plătitor prin opțiune a beneficiat de rambursarea taxelor aferente bunurilor de natura mijloacelor fixe cumpărate.

5.5 FAPTUL GENERATOR și EXIGIBILITATEA

Reprezintă două elemente deosebit de importante ale TVA, în funcție de care se determină momentul în care se ia naștere, pe de o parte obligația agentului economic de a plăti taxa, iar, pe de altă parte, dreptul organului fiscal de a pretinde la o anumită dată plata taxei datorate bugetului de stat.

Atât faptul generator, cât și exigibilitatea iau naștere în același moment, adică la livrarea bunurilor mobile, al transferului proprietății bunurilor imobile sau prestarea serviciilor.

Faptul generator indică momentul în care ia naștere obligația agentului economic de a plăti taxa.

Pentru bunurile din import aflate în regim de tranzit sau de introducerea temporară în țară, faptul generator ia naștere la data când bunurile în cauză sunt scoase din acest regim și s-au întocmit formalitățile vamale corespunzătoare noii destinații.

În cazul bunurilor exportate care s-au returnat, faptul generator intervine la data când bunurile respective au fost valorificate către beneficiarii interni.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii cu plata în rate, precum și pentru cele care dau loc la decontări sau încasări succesive, faptul generator intervine la expirarea perioadei pentru care se face decontarea sau, după caz, la data prevăzută pentru plata ratelor.

În cazul operațiunilor efectuate prin intermediari sau consignații faptul generator apare la data vânzării bunurilor către beneficiari. De asemenea, acesta intervine la data emiterii documentelor în care se consemnează preluarea unor bunuri achiziționate sau fabricate de agentul economic sau prin care se confirmă prestarea de servicii către agenții economici cu titlu gratuit, precum și la data colectării monedelor din mașină pentru mărfurile vândute pentru mașini automate.

Exigibilitatea ia naștere în momentul consumării faptului generator, adică momentul livrării bunurilor, transferul proprietății bunurilor imobile sau prestării serviciilor.

Exigibilitatea este anticipată faptului generator atunci când factura este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor, iar contravaloarea bunurilor sau serviciilor se încasează înaintea livrării.

Pentru prestarea de servicii, la care se încasează avansuri sau se fac decontări succesive, exigibilitatea intervine la data încasării sumelor.

Antreprenorii de lucrări imobiliare pot să opteze pentru plata TVA la efectuarea lucrărilor.

Pentru livrarea de bunuri și prestarea de servicii care se efectuează continuu, precum și cele pentru care se încasează avansuri, exigibilitatea intervine la data stabilirii debitului clientului pe bază de factură sau alt document legal.

Pentru sumele constituite drept garanție pentru acoperirea eventualelor reclamații privind calitatea lucrărilor, exigibilitatea intervine la data încheierii procesului-verbal de recepție definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia.

Pentru livrarea de bunuri și prestarea de servicii cu încasarea la termen de peste 90 de zile, intervine la data scadenței plății stabilită conform clauzelor contractuale.

Momentul exigibilității TVA nu constituie și data termenului de plată a acestuia. Termenul de plată a TVA este până la data de 25 a lunii următoare pentru operații efectuate în luna precedentă.

5.6 Baza de impozitare

Pentru stabilirea TVA datorată bugetului de stat, o importanță deosebită o are determinarea corectă a bazei de impozitare.

Pentru operațiunile economice între întreprinzători, când prețul convenit este separat de TVA, baza de impozitare este contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate, adică a sumelor primite sau de primit, exclusiv TVA.

În cazul vânzărilor și prestărilor zilnice și permanente către populație prin magazine, consignații, hoteluri, restaurante etc., TVA este inclusă în prețul cu amănuntul, care formează și baza de impozitare, cu cota transformată după formula:

19 * 100 = 15,97 % pentru cota de 19%

119

Baza de impozitare depinde de natura operațiilor economice:

în regim de consignație se determină separat baza de impozitare pentru prețul încasat din vânzare și separat comisionul care se datorează;

intermediarii în turism stabilesc baza de impozitare ca diferență între sumele încasate de la turiști și cheltuielile făcute pentru turiști cu transportul, cazarea și masa etc.;

casele de amanet aplică TVA la comisionul încasat;

pentru bunurile importate, baza de impozitare este valoarea în vamă + taxe vamale + accize + comision;

la echipamentul de lucru acordat salariaților, baza de calcul este cota parte suportată de salariați;

pentru mărfurile din import în regim de leasing, baza de impozitare o constituie sumele contractate, cu respectarea termenelor.

Nu se cuprind în baza de impozitare remizele acordate prin facturi, penalizările pentru nerespectarea clauzelor contractuale, dobânzile aferente plăților cu întârziere, ambalajele care circulă în regim de schimb, subvențiile primite de la buget etc.

5.7 Regimul deducerilor

Principiul care acționează este acela că din taxa facturată pentru bunurile livrate și serviciile prestate se scade taxa aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate. Diferența de taxă în plus se varsă la bugetul de stat, iar diferența în minus se regularizează în condițiile prevăzute de lege. Sursa de vărsat sau de regularizat se determină pe baza a trei elemente care sunt:

TVA colectata, adică T.V.A. cuprinsă în facturile sau documentele emise pentru bunurile livrate sau serviciile prestate pentru terți sau pentru sine;

TVA deductibila, adică T.V.A. afarentă intrărilor de bunuri și servicii;

ponderea livrărilor de bunuri și prestări de servicii supuse TVA sau cotei zero în totalul operațiunilor realizate în perioada pentru care se face decontarea.

Plătitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor destinate realizării de operațiuni impozabile, de exemplu: materii prime, materiale, combustibil, energie etc. care se folosesc pentru fabricarea produselor finite ce vor fi vândute cu aplicarea TVA.

La bugetul de stat se va vărsa diferența între TVA colectată din vânzări și TVA deductibilă din aprovizionare.

Pentru a beneficia de deduceri, agenții economici trebuie să justifice prin acte cunatumul taxei și că bunurile respective fac parte din patrimoniul întreprinderii. Nu se admite deducerea la bunurile și serviciile aprovizionate care nu servesc realizării de activități impozabile TVA și nu are legătură directă și exclusivă cu activitatea economică a întreprinderii repsecitve.

TVA aferentă mijloacelor fixe achiziționate sau realizate în unitatea proprie va fi dedusă numai după punerea acestora în funcțiune și realizeazării operațiilor impozabile. Înregistrarea acestora în contabilitate se face într-un cont distinct “TVA neexigibil” (în așteptare).

TVA deductibilă nu se determină pentru fiecare operație în parte, ci pentru ansamblul operației realizate în luna pentru care se face raportarea. Ca o excepție, în baza prevederilor exprese în lege, se dă drept de deducere și pentru unele operațiuni scutite în situații speciale.

TVA colectată se stabilește pentru vânzări-livrări-ieșiri, iar TVA deductibilă se aplică, conform legii, la aprovizionări-primiri-intrări.

Agenții economici au dreptul să deducă TVA aferentă intrărilor, dar în cazul când se realizează și operațiuni scutite, dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor respective la realizarea de operații impozabile.

Ieșirile cu TVA colectată pot să beneficieze de scutiri și deduceri numai în conformitate cu prevederile exprese ale legii.

Se poate calcula gradul de participare a operațiunilor cu deduceri în raport cu volumul total al operațiunilor de aprovizionare, care se determină lunar și este numit în metodologie pro-rata.Acest coeficient se determină ca raport între suma reprezentând contravaloarea bunurilor livrate și serviciilor prestate supuse TVA și totalul operațiunilor realizate în luna respectivă:

pro-rata= valoarea facturilor pentru operațiuni impozabile * 100

totalul valorii facturilor emise

În gestiunea agenților economici plătitori de TVA care nu realizează operațiuni scutite, TVA este neutrală, adică nu influențează rezultatele financiare ale exercițiului.

Dreptul de deducere privește numai taxa care este înscrisă într-o factură care se referă la bunurile sau serviciile destinate pentru realizarea de operațiuni impozabile. Documentele legale prin care se justifică proprietatea asupra bunurilor sau serviciilor precum și TVA aferent acestora sunt:

facturile sau documentele înlocuitoare pentru bunurile și serviciile cumpărate de la furnizorii din țară.

declarația de import vizată de organele vamale pentru taxa plătită la importuri.

documentele prin care se confirmă achitarea taxei de către agentul economic pentru produsele realizate în unitatea proprie și prelucrate în vederea utilizării de către acesta .

Deducerea se realizează pe două căi:

1. Prin reținerea din suma reprezentând TVA cuprinsă în facturile sau documentele înlocuitoare emise de agentul economic, a taxelor aferente bunurilor și serviciilor achiziționate sau realizate în unitățile proprii destinate realizării de operațiuni impozabile.

2. Prin rambursarea de către organul fiscal a diferenței în minus între TVA colectată și TVA deductibilă. Rambursarea se face lunar pentru operațiile de export, iar pentru celelalte operații se face trimestrial sau chiar anual.

5.8 ObligaȚiile plĂtitorilor de TVA

Se referă la:

înregistrarea la timp la organele fiscale ca plătitori dacă se depășește cifra de afaceri de 50 de milioane lei anual pentru atribuirea de cod fiscal, iar în cazul în care nu se solicită luarea în evidență ca plătitori de TVA, organele fiscale aplică sancțiuni legale corespunzătoare.

La încetarea activității, agenții economici fac cerere de scoatere din evidență ca plătitori și își achită restanțele.

întocmirea corectă a documentelor de evidență.

Documentele de evidență tehnico-operativă se ține obligatoriu. Agenții economici sunt obligați să întocmească facturi tipizate specifice TVA și alte documente specifice aprobate.

c)evidența operațiilor trebuie ținută potrivit legii permitind astfel determinarea bazei de impozitare și a taxei factutate pentru livrările și prestările de servicii efectuate cât și a taxei deductibile aferentă intrărilor, astfel încât suma datorata bugetului de stat să poata fi corect determinata.

Altă obligație a agenților economici, referitoare la evidenta operațiunilor, consta în intocmirea și depunerea lunară, la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii sau trimestrului următor (dacă au o cifră de afaceri mai mică de 150 mil.), a Declarației de impunere.

plata TVA.Agenții economici plătitori sunt obligați să achite TVA pe baza “Declarației”, până la 25 a lunii următoare (sau trimestrului următor) prin virament, CEC sau numerar la organul fiscal la care sunt înregistrați.

Plata TVA aferentă importurilor se achită la vamă pe baza “Declarației vamale de import” în care sunt înscrise toate bunurile importate, inclusiv cele scutite. Pentru mărfurile din import la care plata taxelor este suspendată temporar, importatorul este obligat să garanteze și plata TVA.

să pună la dispoziția organelor de control fiscal toate documentele, evidențele și informațiile solicitate.

5.9 Controlul Și sancȚionarea ÎNcĂlcĂrii dispoziȚiilor referitoare la TVA

În calitate de administrator al TVA, organele fiscale sunt obligate să efectueze verificări și investigări la plătitorii TVA privind respectarea dispozițiilor legale, inclusiv asupra înregistrărilor contabile. În acest scop au dreptul să solicite plătitorilor să prezinte evidențele și documentele aferente sau alte elemente care au legătură cu verificarea.

Dacă în urma verificării efectuate rezultă erori sau abateri de la normele legale, organele fiscale au obligația să stabilească cuantumul TVA deductibilă și exigibilă și de a proceda la urmărirea diferenței de plată sau la restituirea sumelor încasate în plus, după caz.

În acțiunea de control și combatere a evaziunii fiscale se recomandă organelor fiscale locale să apeleze și la următoarele metode: verificarea încrucișată pe baza datelor prezentate de evidențe și a declarațiilor scrise date atât de furnizori cât și de beneficiari; extragerea de date privind cantitățile de materii prime, materiale, produse finite de la vamă de persoane fizice și/sau juridice pentru determinarea veniturilor reale ale acestora.

Când facturile, evidențele contabile sau datele necesare pentru calcularea taxei lipsesc sau sunt incomplete (cantitate, prețuri, tarife), organele fiscale procedează la reimpozitare prin estimare.

Diferențele în minus sau în plus se plătesc sau se restituie în termen de 7 zile de la data încheierii actului de control împreună cu majorarea de întârziere.

Actele emise de Ministerul Finanțelor pentru constatarea obligațiilor de plată privind TVA constituie titluri obligatorii.

Executarea obligației de plată a TVA este asigurată prin conduita plății benevole, însă respectarea normelor juridice privind bugetul de stat și TVA este garantată prin constrângerea de stat care poate fi exercitată în cadrul mai multor forme de răspundere: contravențională, materială, penală și executarea silită a creanțelor în cazul neachitării lor de bună voie.Nerespectarea obligațiilor plătitorilor de TVA se sancționează conform legii pentru combaterea evaziunii fiscale.

6. AșEZAREA și PERCEPEREA IMPOZITELOR INDIRECTE LA S.C. ROțI AUTO S.A. și S.C. VITICOLA S.A.

Impozitul reprezinta o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil datorată, conform legii, bugetului de stat de către persoane fizice și juridice pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le poseda.Astfel,impozitul e o contributie banească, în sensul că, debitorii sunt obligați să participe la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societății necesare finanțării unor obiective social-economice în folosul societații.Spre deosebire de statele sclavagiste unde impozitele se percepeau, de regulă, în natură, în condițiile statului modern, contribuția se realizează numai în formă bănească.

Impozitul se datorează numai pentru venituri realizate și bunuri deținute, în sensul că subiectele impozabile datorează contribuția numai în cazul în care realizează veniturile prevăzute de lege ca impozabile sau dobândesc sau posedă bunuri care constituie obiectul impunerii.Se apreciază că impozitele se caracterizează și prin faptul că sunt o prelevare fără contrapresteție sau fără un echivalent.Dar cum trăsătura principală este reversibilitatea, sumele concentrate la buget pe calea impozitelor, deși nu constituie o contraprestație imediată ca în cazul taxelor, se reîntorc sub forma unor servicii, acțiuni, gratuități de care beneficiază cei care au contribuit la formarea fondurilor generale ale societății.

În schimbul impozitelor încasate, statul se obligă și trebuie să creeze un cadru general favorabil desfășurării activităților economice, sociale și politice în societate, conform principiului după care, “cine plătește impozitul are dreptul de a beneficia de protecție din partea statului”.

În cele ce urmează vom analiza activitatea societăților Roți Auto S.A. (TVA, taxe vamale) și Viticola S.A. (accize) ținând cont de contextul economic actual:creșterea ratei inflației de la un an la altul, disponibilizările masive de personal indispensabile reformei în economie,tendința de creștere a gradului fiscalității.

Prezentare generală a S.C. ROȚI AUTO S.A.

Societatea s-a înființat în anul 1991, fiind înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J38/484/91 ca societate pe acțiuni.Are un capital social de 20381475 mii lei, majoritar de stat.Sediul societății este în Drăgășani, strada Tudor Vladimirescu nr. 1-5.

Obiectul principal al activității este producția de roți auto.În paralel, societatea produce și rulote, remorci auto și echipamente pentru societățile de construcții-montaj.Este unica producătoare de jenți auto de pe piața românească. Furnizorii săi principali sunt:Sidex Galați, SPJ Emme SRL Italia, Electroputere Craiova, Astra Ploiești, Cost Târgoviște etc. care furnizează materia primă necesară (tablă, grund, produse petroliere, bare de cupru etc.). Clienții săi sunt:SC Automobile Dacia Pitești, SC Aro Câmpulung, Daewoo Craiova, Rocar București, Zastava Impex SRL Belgrad, cărora le furnizează diferite tipuri de jenți auto.

Instituirea în cadrul reformei economice și financiare din România a TVA, a ridicat o serie de probleme teoretice și practice.TVA nu pune în valoare principiul egalității prin impozit, potrivit căruia, în politica fiscală, în cadrul sistemului de impunere, trebuie să se aibă în vedere ca fiecare contribuabil să participe la formarea fondurilor bănești generale ale societății proporțional cu situația sa materială, ci din contră, principiul egalității în fața impozitului, potrivit căruia, impunerea se face în același mod pentru toate persoanele fizice și juridice, fără deosebire de tratament fiscal și deci neținând cont de situația personală, concretă a fiecărui contribuabil.

În cadrul S.C. Roți Auto S.A., TVA este legată de natura operațiilor pe care aceasta le efectuează:livrări de bunuri mobile și importul de bunuri și servicii.Livrările de bunuri presupun și operațiuni rezultate din activități de transport care sunt supuse TVA conform distanțelor parcurse ăn România.

Valoarea adăugată este echivalentă cu diferența dintre vânzare și cumpărare în cadrul aceluiași stadiu al circuitilui economic.Valoarea adăugată sau produsul fiscal măsoară valoarea pe care societățile o adaugă la elementele achiziționate în cadrul procesului de producție.

Transferul bunurilor mobile și imobile intră în sfera de aplicare a TVA, indiferent de forma prin care se realizează:vânzare, schimb, închiriere, cu clauza trecerii proprietății bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată.Fiecare operație de transfer al dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil se impozitează distinct chiar și atunci când transferul respectiv se face prin intermediul mai multor tranzacții, iar bunul respectiv este transferat direct către beneficiarul final.

Spre exemplu, SC Roți Auto SA vinde 200 de jenți auto unei societăți care se ocupă cu desfacerea pieselor auto.Aceasta achită contravaloarea pieselor dar solicită ca ele să fie expediate direct unei societăți private cu care are un contract încheiat.Deși expediția s-a efectuat direct de la producător la beneficiarul final, din punct de vedere al TVA se consideră două livrări separate care se impozitează distinct.Ca urmare, SC Roți Auto SA emite factura către agentul comercial la prețul convenit 5000000 lei plus TVA 19% (950000 lei).La rândul său , agentul comercial facturează societății private cele 200 de jenți la prețul negociat de 6500000 lei plus TVA (1235000 lei).Din taxa facturată de 1235000 lei , societatea are drept de deducere a taxei plătită către Roți Auto SA de 950000 lei iar diferența de 285000 lei urmează a fi plătită la bugetul de stat.

Modul de calcul al TVA: TVA se percepe în fiecare stadiu al circuitului economic asupra operațiunilor privind transferul proprietății.Pe baza facturilor se întocmesc ‘Jurnalul de cumpărări’ și ‘Jurnalul de vânzări’ (anexa).Potrivit legii, societatea are dreptul să deducă TVA aferentă bunurilor achiziționate.Avem deci 2 taxe:

a) TVA colectată în sumă de : 73791510 lei;

b) TVA deductibilă în sumă de : 97696830 lei.Intrucat exista vânzări de produse scutite de plata TVA, se va calcula prorata ca raport între valoarea bunurilor și serviciilor impozabile și valoarea tuturor bunurilor și serviciilor impozabile și neimpozabile:

Prorata=542919972/ (542919972+179944455)=75,1%.

TVA de dedus=97696830*75,1%=73370320 lei.

Societatea va plăti către bugetul de stat diferența dintre cele două:

TVA datorată = TVA colectată-TVA de dedus = 421190 lei.

Aceasta este sumă ce va fi plătită bugetului de stat aferentă valorii adăugate de către agentul economic.

"Declarația privind obligațiile de plata la bugetul de stat" se întocmește pe un formular primit de la organul fiscal și se depune la acesta însoțit de dovada plății TVA datorată bugetului de stat (chitanța pentru plata în numerar, fila CEC, copia dispoziției de plată vizată de bancă).Termenul de depunere la organul fiscal este până la 25 a lunii (sau trimestru) următoare.Declarația reprezintă o sinteză a operațiilor realizate de către un agent economic într-o anumită perioada.

Modul de calcul al taxelor vamale.Un alt impozit care intervine în activitatea societății este taxa vamală.Aceste taxe sunt percepute de către stat asupra mărfurilor în momentul în care trec granițele vamale ale țării în scopul importului, exportului sau tranzitului .

Spre deosebire de alte impozite și taxe, instituite ca forme de prelevare a unei părți din venitul național la bugetul de stat, taxele vamale nu pot fi tratate doar ca niște simple venituri fiscale.Ele au un rol deosebit de important asupra stării economiei naționale , a relațiilor economice internaționale cu alte state și pot reprezenta, în egală măsură, bariere în fața liberei circulații a mărfurilor sau persoanelor.

SC Roți Auto SA este implicată în plata taxelor vamale în cazul operațiunilor de import pe care le are cu partenerii străini .Stabilirea taxelor vamale se face pe baza “Declarației vamale”, care trebuie să cuprindă încadrarea tarifară, valoarea în vamă a mărfurilor și bunurilor, coeficientul tarifar, cuantumul taxei vamale precum și felul, numărul și data documentului de plată. Declarația vamală va fi însoțită de dovada plății taxei vamale.

Baza de calcul a taxei vamale o reprezintă valoarea în vamă.În cadrul acesteia trebuie incluse și cheltuielile de transport pe parcurs extern al mărfurilor importate, cheltuielile de încărcare / descărcare și de manipulare conexe transportului mărfurilor importate pe parcurs extern, costul asigurării pe parcurs extern.

Valoarea în vamă se determină și se declară de către importatori, care sunt obligați să depună la vamă, împreună cu celelalte documente necesare vămuirii mărfii, o declarație pentru valoarea în vamă însoțită de factura sau documentul de plată a mărfii și de cheltuielile de parcurs extern aferente acestora.Termenul de plată este la trecerea prin vamă.

Prezentare generală a S.C. VITICOLA S.A.

Societatea a fost înființată la 12 aprilie 1991 conform HG 262/91, fiind înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J38/683/91.Societatea este plătitoare de accize și, ca atare, este înregistrată ca plătitor cu codul AQ 2544904.

Activitățile prestate de societate sunt viticultura,vinificația și vânzareade produse alcoolice (vin și produse pe bază de vin).Principalii furnizori ai societății sunt combinatele chimice producătoare de substanțe de combatere a dăunătorilor (Govora, Turnu-Măgurele) iar principalii clienți sunt S.C. Bachus Buzău, SNC Zărnescu București, Arvinex Arad etc.

Produsele alcoolice fac parte din categoria produselor care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele.În acest fel, impozitul asupra lor (acciza) are un randament fiscal ridicat.

SC Viticola SA, ca agent plătitor, are obligația sa-și calculeze accizele , să le evidențieze distinct în factură și să le verse la bugetul de stat la termenele stabilite, fiind răspunzătoare de exactitatea calculului și vărsarea integrală a sumelor datorate.Aceste sume se vor vărsa de către agenții economici la trezoreria finanțelor publice în contul 20.12.1.02 ‘Accize’.Momentul datorării îl constituie :data efectuării formalităților de recepție pentru alcoolul etilic alimentar rezultat la prestările de servicii;data efectuării livrării pentru produsele din producția internă;data transferului alcoolului etilic alimentar din secția de producție în cea de prelucrare;data vânzării bunurilor.

Forma finală a accizelor o constituie decontul de accize care se întocmește pe baza jurnalelor privind intrările sau ieșirile de mărfuri purtătoare de accize.

Pentru o înțelegere cât mai bună a modului de calcul al accizelor vom studia un exemplu practic:vânzările pe care SC VITICOLA SA le face pe luna aprilie 1999.Pe baza facturilor emise, SC întocmeste Jurnalul de vânzări.

Calculul accizelor aferente vânzării băuturilor:

1.Pentru factura din 11.04:

Acciza pt. 1litru= (1l*11%*7200)/100=792 lei.

2.Pentru factura din 12.04:

Acciza pt. 1litru=(1l*31%*1800000)/100=5580 lei.

3.Pentru factura din 14.04:

Acciza pt. 1 litru=(1l*11,5%*7200)/100=828 lei.

4.Pentru factura din 15.04:

Acciza pt. 1 litru=(1l*33%*1800000/100=5940 lei.

5.Pentru factura din 19.04:

Acciza pt. 1 litru=(1l*11%*7200)/100=792 lei.

Jurnal privind vânzările de produse finite supuse accizelor pe luna aprilie 1999

Acciza totala= 2279520 lei

Pe baza jurnalului se întocmește Decontul de accize pe luna aprilie (vezi anexa).Anexa mai cuprinde și un mod de calcul al declarației de impunere privind plata

TVA: Jurnalul de vânzări și cel de cumpărări.

CONCLUZII

Impozitele indirecte aduc o contribuție importantă la formarea resurselor bugetare, resurse pe care statul le poate utiliza la realizarea programelor economice și sociale pe care și le propune.

În multe țări dezvoltate, pentru a încuraja exportul unor produse cu un grad înalt de prelucrare, statul acordă exportatorilor diferite facilități fiscale (scutiri,reduceri sau restituiri ale impozitelor indirecte instituite asupra exportului).

În Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Italia, Marea Britanie și Norvegia se acorda scutiri de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru produsele destinate exportului (în special manufacturate).

În România, în condițiile introducerii taxei pe valoarea adăugată, cota de impozitare a fost astfel stabilită încât să le egalizeze pe cele din impozitul pe circulația mărfurilor.

Principalul avantaj al taxei pe valoarea adăugată pentru economiile de tranziție este acela că noua structură a impunerii pe vânzări ajută la sfărâmarea cercului vicios al mecanismului de formare a prețului și al intervențiilor de corectare a dezechilibrului microeconomic.Taxa pe valoarea adăugată ajută economia să se îndrepte spre un sistem fiscal mai sigur pentru agenții economici,caracterizat de transparență pentru autorități.

Oportunitatea introducerii taxei pe valoarea adăugată a fost privită atât din punct de vedere economic cât și fiscal-bugetar.

Din punct de vedere economic, taxa pe valoarea adăugată încurajează investițiile și reduce costurile de investiție, făcându-le mai scumpe.Introducerea acesteia a condus la o creștere medie a prețurilor cu 5%.

Din punct de vedere fiscal, taxa pe valoarea adăugată a dus la realizarea unei uniuni vamale în sensul aplicării la frontieră, în cazul importurilor, a sistemului de impozitare, el putând evolua de la an la an în funcție de mersul execuției bugetare.

Într-o economie normală, când relațiile dintre agenții economici decurg în conformitate cu legile economiei de piață, iar plățile decurg cu maxim de operativitate, taxa pe valoarea adăugată poate acționa ca o pârghie de stimulare a accelerării vitezei de rotație a mărfurilor și capitalurilor, dar în condițiile blocajului financiar din România, taxa nu a avut efectele scontate.

Cu privire la accize, se poate spune că ele au avut o evoluție ascendentă atât în mărime absolută cât și în procent.O parte a acestei creșteri se datorează, ca și în cazul taxei pe valoarea adăugată, influenței inflației.

Introducerea accizelor este argumentată de nevoile tot mai mari ale bugetului de stat, precum și de a limita sau chiar de a stopa consumul de produse dăunătoare sănătății.

Accizele, prin aplicarea lor, protejează anumite ramuri ale ecomomiei, acționând concomitent și paralel cu taxale vamale.Se urmărește frânarea consumului de înaltă tehnologie importată de diverși agenți economici.

Taxele vamale au și ele mai multe scopuri, cel mai important dintre ele fiind acela de a proteja industria națională și a aduce venituri bugetului statului.

Taxele vamale au un rol deosebit în promovarea exportului, România aliniindu-se altor țări în ceea ce privește utilizarea cotei zero pentru exporturile românești.Doar unele produse, îndeosebi cele brute neprelucrate, au restricții vamale.În ceea ce privește importurile, taxele vamale au un impact deosebit ajungând de la zero la 100% asupra valorii produselor în vamă.De asemenea, pentru unele bunuri de investiții, statul acordă o reducere substanțială sau chiar elimină taxele vamale.

Modificarea tarifului vamal periodic vădește preocuparea statului de a alinia obiectivele taxelor vamale cu întreaga strategie financiară a acestuia.

PROPUNERI ÎN VEDEREA PERFECȚIONĂRII SISTEMULUI FISCAL DIN ROMÂNIA

O primă propunere este legată de reducerea în continuare a gradului de fiscalitate, de micșorarea continuă a presiunii fiscale exercitate asupra agenților economici, deoarece cei defavorizați sunt agenții economici profitabili. În aceste condiții, agenții economici au posibilitatea de a-și spori propriile resurse pentru recapitalizare și restructurare.

Impozitele indirecte trebuie stabilite la acele nivele la care nu se realizează o presiune fiscală mare, care ar putea înăbuși liberă ințiativă, însă ele trebuie să asigure un minim necesar de resurse statului cu ajutorul cărora să-și poata realiza obiectivele economice și sociale.

Majorările la accize din ultima perioada de timp nu trebuiesc înțelese greșit; este normal ca accizele la carburanți să aibă un asemenea nivel (a se vedea experiența țărilor membre UE) dar greșeala guvernanților este la destinația pe care o dau acestor accize.

Sunt necesare măsuri de stimulare a alocării eficiente a resurselor pentru reluarea creșterii economice mai ales în contextul în care România dorește să se integreze în Uniunea Europeană.

În același timp, legislativul și executivul din țara noastră trebuie să țina seama că acest organism european nu dictează strict o anumită politică, ci lasă la latitudinea statelor membre anumite libertăți de opțiune în funcție de specificul național, iar în alte cazuri, propun anumite perioade de timp, care uneori se întind pe mai mulți ani, pentru aducerea la un regim unitar a unor reglementări sau practici naționale.Trebuie să se urmărească sporirea simplității și transparenței sistemului de impozitare, precum și descurajearea tentativelor de evaziune fiscală, proces ce în România a atins cote foarte mari.

Flexibilitatea sistemului fiscal constituie un element esențial în succesul aplicării acestuia, în procesul de intervenție a statului în economie prin care se pot înlătura unele creșteri defectuoase ale activității economice.

Nivelul anumitor taxe și impozite la import trebuie astfel stabilite încât să se poată realiza o protecție reală a producătorilor interni, însă nivelul acestora nu poate fi foarte mare pentru că ar conduce la prohibirea importurilor.

Având în vedere fragilitatea actuală a economiei românești sunt necesare măsuri pentru continuarea reformei sistemului fiscal, astfel încât impozitele și taxele să asigure resurse financiare publice într-un mod echilibrat, fară a produce dististorsiuni în domeniul prețurilor.

BIBLIOGRAFIE

1.Brezeanu Petre , Finanțe publice și fiscalitate între teorie

Marinescu Iulian și practică, Editura Fundației România

de Mâine, Bucuresti 1998.

2.Condor Ioan Drept financiar și fiscal, Editura Tribuna

Economică, București 1996.

3.Constantinescu, Organizația Mondială de Comerț de la

Adrian Havana la Marrakech, Editura

Enciclopedică, Bucuresti, 1996.

4.Gorcea Corneliu, Lexicon fiscal și bugetar, Editura

Economică, București 1996.

5.Negucioiu A. Aderarea României la UE-avantaje și

dezavantaje – în "Economistul"

nr.40/1995, pag. 17-21.

6.Oprea V. TVA în revista "Economistul", nr.

567/1995, pag.2.

7.Stancu Ion, TVA în revista "Tribuna economică" nr. 2/1991 , pag. 3.

8.Șaguna Dan, Procedura fiscală, Editura Oscar Print,

Drosu București, 1996.

9.Șaguna Dan, Drept financiar și fiscal . Tratat. Editura Eminescu

Drosu București, 2000.

10.Văcărel Iulian , Finanțe Publice, Editura Didactică si.

și colectiv Pedagocică, București, 1999.

11.Văcărel Iulian, Relații Financiare Internaționale,Editura

și colectiv Academiei Române, București, 1995.

12.Văcărel Iulian, Politici economice și financiare de ieri si.

de azi, Editura Economică, București,

1996.

13.Vintilă Georgeta, Fiscalitate, Editura Secorex, București,

Topciu Constantin 1998.

14.Comisia Anuală , Anuarul statistic al României pe 1996,

de Statistică 1997.

15.Guvernul României Un an de guvernare 1996-1997.

16. Banca Națională , Buletine statistice 1992-1999.

a României

17. * * * Colecția Monitorul Oficial 1990-2000.

18. * * * Revista "Impozite și taxe".

19. * * * Revista "Tribuna Economică".

20. * * * Revista "Economistul".

21. * * * Revista “Controlul economico- financiar”

22. * * * Colecția "Ziarul Financiar".

ACTE NORMATIVE

Ordonanța Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor publicată în Monitorul Oficial al României nr.42 din 2000,Ordinul Ministerului Finanțelor nr.95/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind tehnică de calcul și formularistică necesare pentru accize și alte taxe indirecte

Ordonanta de urgenta pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 252/2000, publicata in Monitorul Oficial nr. 641/8 dec. 2000

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.17/14.03.2000 privind taxa pe valoarea adăugată și publicată in Monitorul Oficial al României nr. 113 din 15 martie 2000.

Legea privind Codul vamal al României nr.141/1997,Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României publicat în Monitorul Oficial al României nr.2

Iulian Văcărel,Florian Bercea, Finanțe publice, Ed.Didactică și Pedagogică,

Gh.D.Bistriceanu,Theodor București,1992.

Stolojan,Gabriela Anghelache,

Maria Bodnar,Tatiana Moșteanu

Iulan Văcarel Relații financiare internaționale,

Ed.Academiei,1995.

Constantin Topciu,Teodora Fiscalitate,Universitatea "Titu Maiorescu"

Vâșcu, Georgeta Vintilă București,1995.

Ioan Condor Impozitele,taxele și contribuțiile datorate

te de persoanele juridice

Drept financiar ,Ed. Tribuna

Economică,1997.

Dan Grosu șaguna Drept financiar și fiscal,Editura Oscar Print,

Bucuresti,1994.

Tatiana Moșteanu Buget și trezorerie

Comisia Natională pentru Anuarul statistic al României,1997

Statistică Buletine statistice,1998,1999.

Banca Națională a României

Buletine informative,1998,1999.

Colecția de reviste

Impozite și taxe;

Tribuna economica;

Finanțe,credit,contabilitate din 1999,2000

Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr.36/1999

Legea bugetului de stat pe anul 2000.