Rolul Fotografiei In Audio Vizual

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Rolul fotografiei în audio vizual

Cuprins

INTRODUCERE

Cap. 1. ROLUL ȘI IMPORTANȚA FOTOGRAFIEI

Cap. 2. FOTOGRAFIA, LIMBAJ ESTETIC

2.1 Domeniul fotografiei și caracteristicile sale

2.2 Cuvinte fotografice

2.3 Autenticitate

2.4 Alegerea înălțimii punctului de stație

2.5 Influența luminii

Cap. 3. COMUNICAREA PRIN FOTOGRAFIA DIGITALĂ

3.1 Tehnica fotografiilor digitale

3.2 De ce digital?

3.3 Fotografia în comunicare și impactul emoțional

3.4 Revistele – goana după fotografii

3.5 Fotografia și ilustrații folosite

Cap. 4. ESTETICA IMAGINII ÎN FOTOJURNALISM

4.1 Fotografia în presa scrisă

4.2 Genuri jurnalistice in fotografia de presă

4.3 Manipularea prin imaginea TV

4.4 Fotografiile în publicitate

4.5 Impactul fotografiei

4.6 Fotografia publicitară în România

Studiu de caz

CONCLUZII

Anexe

Bibliografie

INTRODUCERE

Deși s-ar putea înțelege de ce fotografia este o parte importantă din viața noastră, poate fi curios cu privire la modul fotografiei, originea. În această secțiune, voi spune pe scurt despre istoria fotografiei. Primele fenomene legate de formarea imaginii pe un anumit tip de suport au fost observate de Aristotel (acum 2500 de ani). Principiul, denumit al camerei obscure, a fost explicat de Leonardo da Vinci aproximativ în anul 1500. A început de la predecesorul camerei, camera obscură, care înseamnă de fapt "camera intunecată", în limba latină. A fost o cutie cu un orificiu în față, și un ecran de sticlă de la capătul opus. Când lumina a trecut prin orificiu, a format o imagine pe sticlă. Nichephare Niepce (1828) poate fi considerat “fondatorul”. El a reușit să fixeze imaginile date de camera obscură pe o placă de argint acoperită cu bitum care se întărește la lumină. Totuși exista un “mic” inconvenient: expunerea dura de la 6 la 8 ore. De asemenea, imaginile erau neclare (umbra se mișca odată cu soarele – proces heliografic). Între anii 1829 și 1833, N. Niepce și pictorul Louis Jacques Monde Daguerre colaborează și descoperă substanțe mai sensibile la lumină. Faima fotografiei a început cu George Eastman, care a fost fondatorul companiei Eastman Kodak. Primul aparat foto la dispoziția publicului a fost Kodak nr.1 (Anexa: Foto1). Acesta a fost de aproximativ 100-150 $, care era un preț destul de scump la acea vreme.

Odată cu descoperirea fotografiei, desenatorii puteau lucra mult mai ușor și atent, având fotografia subiectului în față, iar ilustrarea ziarelor și a revistelor ce era atribuită acelor gravori și ce trebuia lucrat manual, se realiza pe teren în cazul evenimentelor anunțate sau în redacții, după descrierea reporterilor. Răspândirea fotografiei la o cotă maximă se datorează presei ilustrate cu tiraje foarte mari, pentru a se putea satisface necesarul de imagini din publicații. Pe parcursul anilor, se poate spune că apare un nou gen de fotografie: fotografia de presă sau fotojurnalismul care la început nu a fost recunoscut ca gen distinct. De cele mai multe ori, pentru obținerea exclusivității și în vederea publicării unor știri despre diverse evenimente, marile trusturi de presă cheltuiesc sume importante. Spre exemplu, Revista „Life”, pentru a deține exclusivitate asupra imaginilor de la asasinarea președintelui Kennedy, a fost dispusă să plătească unui amator, ce filmase din întâmplare întreaga secvență, suma fabuloasă de 40,000$.

Fotografia este un limbaj. Ca și cuvântul scris sau vorbit, fotografia are propriul vocabular si gramatica proprie. Fotografia ar putea fi numită o artă de selecție. Un fotograf lucrează cu un vocabular format din elemente vizuale care există în jurul nostru. Orice vedem poate fi un element vizual. Gramatica de fotografie este ordinea în care elementele vizuale sunt selectate, izolate, legate de alte elemente. Alegerea și amenajarea de elemente vizuale sunt tehnici de un fotograf folosite pentru a comunica o idee.

Ce face o persoană să fie un fotograf bun consta in cat de bine alcătuiește scena, nu conteaza intotdeauna atat de mult echipamentul lui. Chiar dacă avem echipment în valoare de mii de dolari, în cazul în care nu știm cum să alcătuim o scenă în mod corespunzător, niciodată nu va iesi o fotografie buna, impresionanta, capabila sa transmita emotii. Un fotograf bun, cu o simplă declanșare poate să ia o imagine mai bună decât o persoană care deține un zoom de 2.500 dolari și o camera sofisticată, și care nu știe cum să compună o scena bine.

Se spune să evităm plasarea subiectul direct în centru. Cele mai bune fotografii sunt plasate ușor compensate de centrul imaginii. Încercați plasându-l în conformitate cu regula de treimi. În cazcontrar, face subiectul sa umple întregul cadru (acest lucru poate fi realizat printr-o tehnica numita de trunchiere). În ciuda numelui său, a statului de treimi nu este o regula, ci mai degrabă un ghid. Trebuie să fii creativ. Dar, oricum, regula treimii este un factor important în obiecte de poziționare într-o scenă, care face obiectul principal. Acesta este modul în care funcționează: încercăm să ne imaginăm linii punctate pe imaginea celuilalt, toate împărțită în treimi. Caseta în centru este în cazul în care subiectul nu ar trebui să meargă cele mai multe ori. Încercăm plasarea sub caseta din stânga sau din dreapta. Compunerea unei scene de acest fel va permite să creem o scenă mult mai bună decât cea creată cu subiectul în centru. Comunicarea prin imagine este recunoscută ca fiind una dintre cele mai vechi forme de comunicare. Primele imortalizări ale omului cunoscute nouă astăzi sunt desenele preistorice din peșterile de la Altamira și Lascaux. Spre deosebire de cuvântul vorbit și scris, fotografia poate fi înteleasă în orice colț al lumii. Fotografia este un mijloc universal de comunicare. Nu întâmplător este faptul că începând cu 1960, cercetătorii au stabilit că oamenii au trecut din epoca verbului în epoca imaginii.

Capitolul 1

ROLUL ȘI IMPORTANȚA FOTOGRAFIEI

Fotografia pentru media este ca o etapă la fel ca Shakespeare. Sigur, Hamlet poate fi bun citit tot, singur dar și pus pe o scenă și puterea sa de a atinge oamenii se extinde exponențial. Același lucru este valabil și pentru fotografie și mass-media. Luați orice poveste și vă poate spune care a fost ucis, atunci când a fost ucis, dar doar atat. O lectura care desi vorbeste despre un lucru care poate provoca teama si tristete, nu prea o face. Adaugă o fotografie cu o mamă in doliu, cu lacrimi pe obraji și se va schimba dinamica povestii. Astfel povestea are brusc o mai multă credibilitate. O poveste despre o echipa care a câștigat un campionat devine mai satisfăcătoare, cu fotografii cu echipa sarbătorind. Următorul este adăugarea de chipuri la un nume. Deși nu neapărat nouă, cu siguranță, fotografie extinde abilitatea ziarelor de a arăta "Libertatea". Ne gândim la toate fotografiile și portretele oamenilor (sportivi, politicieni, celebritati sau doar oameni simpli), pe care le vedem în orice publicație. Punerea fețelor la nume face o poveste mult mai relevantă pentru cititor, acesta permite cititorului de a face judecăți despre persoana din fotografie. Și că trecerea de hotărâre este vitală pentru menținerea interesului cititorilor. Apoi, există și simpla înregistrare a momentului. Anumite imagini ies în evidență ca sumarul unui eveniment si ne rămân în cap mult timp după ce evenimentul a trecut.

Ne înconjoară imagini luate cu toate tipurile de dispozitive de înregistrare, dispozitive care sunt destinate exclusiv cu scopul de a putea ulterior aminti momentul si in unele cazuri, dispozitivele care sunt utilizate doar pentru ca este comod sa le utilizezi. Mai exact utilizarea telefoanelor mobile cu camere inadecvate, care au devenit în vigoare, un "Polaroid" ale vremurilor noastre. Telefoanele mobile de azi poate să ia imagini doar 1024 de 1080 iar înainte atunci când acestea erau mărite, pixelii erau neclari, din cauza extinderii necesare pentru a umple chiar si un 4 × 6 de imprimare. Unii au mai mult de 2 mega pixeli, dar care au lentile limitate și nu au deschidere suficientă, prin urmare, nu pot concura la camerele digitale reale. Fotografia este un instrument foarte important, care este folosit pentru a memora viețile noastre și nu realizam că în momentul in care butonul de declanșsare a pozei este apasat, ne cream o nouă amintire de care putem bucura tot timpul. Momentele sunt imortalizate. ’’Nu ne dăm seama de importanța imaginilor până la care fac obiectul uneia dintre pasiuni, și credem că nu am rămas cu nimic, însă amintirile rămân. Fotografia ne ajută să retrăim trecutul și într-un mod de a păstra legătura cu trecutul. Fotografia ne oferă mijloacele cu care putem impărtăși viețile noastre și pasiunile cu restul lumii.1’’

Capitolul 2

FOTOGRAFIA LIMBAJ ESTETIC

2.1 Domeniul fotografiei și caracteristicile sale

În scopul păstrării amintirilor, de aproximativ 200 de ani, omul a inventat tehnica fotografică. La început, un domeniu exclusivist, odată cu trecerea timpului, fotografia a devenit din ce în ce mai accesibilă, ajungându-se, în zilele noastre, la o atât de largă răspândire a acesteia, încât tehnologia necesară efectuării fotografiilor a fost integrată până și în telefoanele mobile. Există tot soiul de aparate de fotografiat, de toate mărimile, culorile, aparate de fotografiat ieftine, medii, scumpe, pentru amatori, semiprofesionale, profesionale. De asemenea, au apărut și o mulțime de accesorii pentru fotografie: trepiede, blitz-uri de toate mărimile, medii de stocare de diferite capacități, carcase pentru fotografiile subacvatice, filtre de lumină. Semnificația fotografiei nu este doar o păstrare a amintirilor, aceasta a căpătat o valoare de limbaj, de transmitere a informațiilor. Ca orice limbaj, fotografia are o serie de caracteristici specifice, care trebuie să fie cunoscute atât de fotograf, cât și de privitor, în scopul codării, respectiv a decodării mesajului.

Informațiile transmise de fotografie sunt din aria emoțiilor, a sentimentelor, a trăirilor interne. Astfel, o fotografie nu oferă doar informații vizuale, ci mai mult, îl introduce pe privitor în contextul în care s-a aflat fotograful la momentul efectuării fotografiei. Fotografia este instrumentul cu ajutorul căruia fotograful împărtășește și altora sentimentele și emoțiile sale.

2.2 Cuvintele fotografice

Fotografia este o reprezentare vizuală directă a unui subiect sau eveniment. Impresia făcută de fotografie este mai directă și conținutul ei mai puțin supus neînțelegerii în raport cu alte mijloace vizuale. Astăzi fotografia este considerată universală. Cu cât este mai general mesajul unei fotografii, cu atât ea va fi mai folositoare. Fotografia este limbaj estetic. Limbajul devine folositor dacă cineva are ceva de comunicat, ceva care merită să fie spus. “Limbajul estetic al fotografiei, mai puțin abstract și, prin urmare, mai simplu de înțeles decât cuvintele, merge de-a dreptul la inimă. “Citirea” unei imagini înseamnă mai mult decât cuprindere.’’

Care este partea cea mai interesantă sau cea mai caracteristică a feței unui om ? Este structura fizică sau expresia? Ce reflectă expresia feței: o dispoziție fericită, lipsităde griji, un intelect cercetător, gânditor, sau o minte leneșă, greoaie? Ce înțelesuri ascund liniile feței, cearcănele din jurul ochilor? Care este cauza lor, despre ce vorbesc ele observatorului interesat? Privitorul trebuie să fie o persoană pe care s-o intereseze subiectul și să-l înțeleagă pentru a citi astfel de semne și a le interpreta într-un portret conceput cu sensibilitate. Pentru a reține interesul privitorului față de fotografie și a păstra locul important al acesteia în cadrul celorlalte mijloace de comunicare în masă, fotoreporterii trebuie să realizeze imagini neobișnuite ale cotidianului. Căutările permanente, inovatoare, experimentele, valorificarea unor unghiuri deosebite sunt doar câteva dintre posibilitățile care pot fi folosite pentru reținerea atenției privitorilor. Fotografiile seie fericită, lipsităde griji, un intelect cercetător, gânditor, sau o minte leneșă, greoaie? Ce înțelesuri ascund liniile feței, cearcănele din jurul ochilor? Care este cauza lor, despre ce vorbesc ele observatorului interesat? Privitorul trebuie să fie o persoană pe care s-o intereseze subiectul și să-l înțeleagă pentru a citi astfel de semne și a le interpreta într-un portret conceput cu sensibilitate. Pentru a reține interesul privitorului față de fotografie și a păstra locul important al acesteia în cadrul celorlalte mijloace de comunicare în masă, fotoreporterii trebuie să realizeze imagini neobișnuite ale cotidianului. Căutările permanente, inovatoare, experimentele, valorificarea unor unghiuri deosebite sunt doar câteva dintre posibilitățile care pot fi folosite pentru reținerea atenției privitorilor. Fotografiile se constituie în dovezi evidente și incontestabile ale faptului că evenimentele s-au petrecut în realitate. Privitorul îi dă crezare, evenimentul a avut loc și îi este prezentat parțial sau în întregime. În nicio clipă nu putem neglija personalitatea omului contemporan care vrea să vadă cu proprii ochi, să fie “martorul ocular” al evenimentului, apoi să-l analizeze și să emită impresii, păreri. Fotografia se poate realiza doar prin prezența fotoreporterului și a aparatului său la eveniment și trebuie să surprindă momentul de interes maxim. Fotografia poate fi îndelung studiată, se descoperă și redescoperă planuri și semnificații noi care au scăpat primei priviri. Imaginea realizată de fotoreporter va conține calități emoționale care nu-l pot lăsa indiferent pe privitor. “Pentru a reține atenția cuiva, o fotografie trebuie să aibă ceva de comunicat, să aibă conținut, să fie informativă, educativă, interesantă, amuzantă sau mobilizatoare. Conținutul poate fi încorporat în fotografii într-o varietate aproape nelimitată. Refuzul de a privi fotografiile care șochează este ca și teama de a privi realitatea în față. Unele lucruri trebuie să fie înfruntate, fie că plac sau nu. O fotografie de conținut este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a trezi reacția publică”.3

În cadrul unei publicații, fotografia reprezintă un punct de atracție. Cercetările întreprinse de specialiști au demonstrat că cititorii privesc în ziar, în primul rând ilustrațiile, citesc titlurile, apoi celelalte texte. O explicație poate fi și faptul că fotografiile sunt dovezi evidente și incontestabile ale întâmplării evenimentelor înfățișate. Elementele evidențiate conferă fotografiei de presă o forță imensă ce reușește să acționeze și să modeleze sute de mii și chiar milioane de opinii. Pentru a putea folosi cu inteligență întregul potențial al fotografiei, trebuie să fim familiarizați cu caracteristicile de bază ale acestui mijloc de expresie.

2.3 Autenticitate

Autenticitatea reprezintă o calitate unică a fotografiei în comparație cu celelalte forme de reprezentare vizuală. Aparatul foto trebuie să fi fost “martor ocular” la fotografierea unui subiect sau a unui eveniment. Astfel, o singură fotografie din război este cu mult mai convingătoare decât pagini itregi scrise despre tragedia războaielor. Atunci cand oamenii citesc, acestia transforma informatia primita in imagini, prin imaginatia lor. Oamenii au nevoie sa vada pentru a crede. Cel mai bun exemplu este unul biblic, mai exact Toma Necredinciosul, care nu a crezut ca Iisus a inviat pana ce nu L-a vazut.

Deși se afirmă că “aparatul nu minte”, se știe că fotografiile pot induce în eroare datorită modului în care fotoreporterul folosește aparatul pentru a spune un neadevăr sau nepriceperii de a surprinde realitatea. Un exemplu de fotografie care poate induce în eroare este cel al parlamentarului surprins cu gura strâmbă în timp ce ține un discurs sau cu ochii închiși din cauza sensibilității la lumina blitzului. Publicarea acestui gen de fotografii nu fac decât să-l discrediteze în ochii alegătorilor, mistificând realitatea.

O fotografie, pentru a putea avea puterea de a atrage atentie, pentru a produce efectul dorit asupra privitorului si să transmită emotii puternice, aceasta trebuie sa aibă 3 insusiri importante.

PUTEREA DE ȘOC este o însușire a imaginii care-l forțează pe privitorul unei publicații să observe, în mod conștient, o fotografie. În invazia de imagini care ne asaltează și ne saturează, o fotografie trebuie să fie cu totul neobișnuită pentru a atrage privirile. Puterea de șoc este una dintre calitățile esențiale ale unei fotografii bune, este calitatea pe care fotoreporterul o imprimă pentru a atrage atenția cuvenită. Dar numai puterea de șoc singură nu este suficientă pentru a face ca o fotografie să fie bună.

PUTEREA EMOȚIONALĂ este o noțiune mai greu de definit în termini preciși. Dacă o fotografie cu putere de șoc va fi sesizată de aproape toți privitorii, înțelesul și sentimentele pe care le emană imaginea vor rămâne neobservate de cei lipsiți de sensibilitate. Interesul față de subiect este o condiție primordială pentru a creea fotografii bune. Dacă fotoreporterul nu are nici o reacție față de subiectul său, el nu poate realiza o lucrare care să conțină vreo calitate emoțională, ceea ce va determina o indiferență a privitorului în fața fotografiei. Puterea emoțională poate exista independent fata de tehnică.

CONȚINUTUL este o calitate care poate fi încorporată în fotografii într-o varietate nelimitată. O fotografie de conținut este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a trezi reacția publică, penteru a atrage atentia instantaneu. O fotografie devine cu atât mai interesantă și mai plăcută, cu cât are un conținut mai legat. Fotografiile cu subiecte interesante, prezentate cu fantezie, pot stimula o conștiință mai dezvoltată. Numărul subiectelor interesante care așteaptă să fie fotografiate, este infinit. Orice îl interesează pe fotoreporter, merită să fie fotografiat pentru că, aproape sigur, subiectul va atrage și alți câțiva privitori.

2.4 Alegea înalțimii punctului de stație

Alegerea nivelului punctului de stație contribuie la rezolvarea plastică a fotografiei. În mod convențional, marea varietate de înălțimi de la care pot fi privite și fotografiate subiectele, sunt clasificate în trei grupe principale: – puncte de stație normale; – puncte de stație inferioare (de jos); – puncte de stație superioare (de sus).

Punctul de stație normal, cel mai răspândit, corespunde cu nivelul ochilor unui om în picioare, putându-se astfel reda fotografia sub cea mai obișnuită forma pentru ochiul omului. Rezultă o imagine fără deformări sau exagerări ale scării de reprezentare a părților inferioare sau superioare ale subiectului. Alegerea unui punct de stație inferior pentru executarea unui portret, duce la o exagerare dimensională a părții inferioare a feței; pe fotografie va apărea o bărbie mărită și o frunte disproporționat de îngustă. Modificarea înălțimii punctului de stație determină schimbarea în fotografie a poziției liniei orizontului. Folosind un punct de stație normal, obținem o fotografie în care linia orizontului trece cu precizie pe mijlocul imaginii, împărțind-o în două jumătăți aproximativ egale. Ea pare ruptă în două părți independente, fără legătura între ele, determinând pierderea unității de compoziție. Alegând un punct de stație inferior, linia orizontului coboară, iar subiectele din prim-plan sunt proiectate pe fundalul cerului, exagerându-se dimensiunea acestora.

ÎNCADRAREA este următoarea etapă prin care fotoreporterul va putea realiza o imagine plastică și interesantă. Acum se delimitează zona ce va rămâne în imagine, lăsând în afară ceea ce nu prezintă interes. La încadrarea unei imagini fotografice trebuie stabilite cu precizie limitele cadrului care să aibă o compoziție finită. La portrete, spațiul liber se lasă în direcția de rotire a capului și a privirii și nu spre ceafă. Dacă limita cadrului este în imediata apropiere a feței persoanei din portret, ea pare că se constituie într-un obstacol în calea mișcării, eliminând dinamica fotografiei. Dacă se fotografiază subiecte în mișcare rapidă (automobile, cicliști) limitele cadrului se așează astfel încât un spațiu liber să fie lăsat în direcția mișcării și care să fie mult mai mare decât spațiul rămas în spatele subiectului.

PUNEREA LA PUNCT este operația următoare prin care, la majoritatea aparatelor foto clasice, se reglează claritatea imaginii astfel încât să se obțină un desen precis al tuturor detaliilor subiectului. În fotografie apare clar, în primul rând, obiectul asupra căruia se efectuează punerea la punct. Cu cât planul de punere la punct se găsește mai departe de punctul de stație și, deci, de obiectiv, cu atât profunzimea este mai mare și, invers, această profunzime scade prin micșorarea distanței dintre obiectiv și planul de punere la punct. Profunzimea mai depinde și de distanța focală a obiectivului: cu cât distanța focală este mai mică, cu atât profunzimea va fi mai mare și invers.

2.5 Influența luminii

Acest rol al iluminării, denumit și efect plastic, are o importanță deosebit de mare, datorită faptului că fotoreporterul prezintă lumea reală tridimensională, spațială, pe o imagine bidimensională, plană. Petele de lumină, strălucirile și umbrele sunt elemente de compoziție și sunt luate în considerare la alcătuirea imaginii în egală măsură cu figurile și obiectele.

“Fotoreporterul utilizează ca elemente active ale compoziției, accentele de lumină, umbrele, jocul strălucirilor. În alcătuirea imaginii, el combină primplanul mai întunecat cu profunzimile mai luminoase, caută să obțină accente de lumină pe planul principal al imaginii, umbrește elementele de importanță secundară. Toate problemele plastice și de compoziție a iluminării nu pot fi însă rezolvate corect, dacă fotografia prezintă imperfecțiuni tehnice, dacă are umbre prea dure sau densități slab redate în zonele de lumină”4. La fotografiere, fotoreporterul trebuie să rezolve simultan și în strânsă legătură între ele, cele trei roluri importante ale iluminării: – plastic; – de compoziție; -tehnic;

’’Începem cu luminile, există trei calități de bază ale luminii: intensitate, direcție și de culoare. Intensitate: se referă la puterea de lumina. Dacă soarele este ridicat în cer, lumina poate fi aspră și prea puternică. Zile cu nori aduce lumină difuză. Direcția aceasta, se referă la lumina de plasare. Există trei categorii de plasare a luminii: față, spate si lateral de iluminat. De iluminat partea produce textura multă lumină și umbră. Culoare: culoarea luminii solare variază în funcție de timpul zilei’’.

În cazul în care soarele strălucește, la începutul sau la sfârșitul zilei, culoarea luminii va fi mult mai caldă, și va conduce la o scenă mult mai dramatică.Numai îmbinarea obligatorie a acestor trei elemente ale iluminării va permite să se folosească, la adevărata valoare, lumina ca un mijloc important de redare plastică și să se obțină fotografii expresive, în care subiectul fotografiat este redat clar și distinct, cu toate trăsăturile caracteristice. După ce a fost ales subiectul de fotografiat, s-a stabilit locul de stație și încadrarea, urmează a fi stabilite condițiile de iluminre în care trebuie executată fotografia. În practica fotografului începător, peisajele, scenele din viață și chiar portretele sunt realizate în aer liber. Își păstrează importanța sa lumina, ca unul din cele mai importante mijloace plastice ale fotografiei? Răspunsul este afirmativ. Și la fotografierea în aer liber dispunem de o serie întreagă de posibilități de folosire în mod creator a luminii pentru obținerea unei fotografii expresive și de efect. efect.” În primul rând, trebuie să se țină seama de faptul că lumina naturală își schimbă condițiile în cursul zilei, depinzând de starea timpului, de gradul de înnourare. Dimineața, în zori, primele raze ale soarelui încălzește pământul, formându-se o ușoară ceață care slăbește intensitatea luminii solare directe și atenuează contrastele. În asemenea condiții, întreaga iluminare capătă tranziții noi și o gradație fină de tonuri” 6.

La miezul zilei, soarele începe să ilumineze intens, umbrele devin scunde și dure, provocând contraste puternice.

După amiază se formează umbre lungi, norii către apus proiectează un desen artistic, iar intensitatea luminii scade treptat. Toate aceste efecte de efecte de iluminare, variate, se schimbă și în funcție de anotimp: o amiază călduroasă de vară, o zi cenușie de toamnă, o zi geroasă dar însorită de ianuarie sau o splendidă zi de primăvară, prezintă fiecare caracteristicile sale proprii de lumină și diferă foarte mult între ele în ce privește desenul de lumini. Dar chiar și în același anotimp sau chiar la aceeași oră a zilei, se pot întâlni cele mai variate efecte de iluminare.”Performanțele calitative alea aparatelor foto, au ajuns la praguri are nu puteau fi anticipare. Luminozitatea obiectivelor, însoțită în același timp de recorduri de claritate, este cu adevărat uluitoare. Există, spre pildă obiective cu luminozotate aproape de capacitatea luminoasă a ochiului omenesc.7”

Capitolul 3

COMUNICAREA PRIN FOTOGRAFIA DIGITALĂ

3.1 Tehnica fotografiilor digitale

“Totul este comunicare8”. Dacă până acum imaginea a fost utilizată ca ‚adjuvant’ în construirea înțelesului, constatăm că lucrurile încep să se schimbe în sensul ascesiunii acesteia în cadrul comunicării și surclasarea limbajul propriu-zis. Tot mai mult în comunicarea de masă se mizează pe imagine și pe impactul acesteia în captarea atenției receptorilor și menținerea acestei atenții. În cursa pentru câștigarea audienței, imaginea capătă o pondere tot mai mare în transmiterea mesajului, tonul fiind dat de televiziune, dar urmată îndeaproape, datorită presiunii concurențiale, de către cotidiene, saptămânale, tabloide, reviste magazin, în general presa scrisă. Constatăm o abundență de imaginii vii, imagini șoc, imagini care surprind senzaționalul (nașteri celebre, nunți, divorțuri, scandaluri etc), imagini care surprind evenimente dramatice în desfășurare (inundații, alunecări de teren, tornade, accidente), instantanee ale diferitelor vedete sau persoane publice surprinse în posturi nu tocmai plăcute, clipuri publicitare seducătoare și care nu mai au nevoie de mesaj scris/verbal. ’’Această ‚excitare vizuală’ continuă, se produce predominant prin sticla televizorului, dar și prin tabloidele și magazinele care tind să facă o concurență televiziunii (tabloidul Ciao și emisiunea de televiziune Ciao au la bază același set de imagini, instantanee ale persoanelor publice și vedetelor surprinse în ipostaze mai mult decât neplăcute), jocurile video, cinematograful, panourile publicitare pe care rulează clipuri și imagini în mișcare, afișele. De ce această folosire la maxim a imaginii? Pentru că imaginea are câteva caracteristici care pot fi exploatate mult mai bine în fluxul comercial și în epoca consumeristă pe care o trăim și care fac din ea o marfă mult mai vandabilă decât ideea (cuvântul). O altă consecință a utilizării predominante a imaginii în raport cu ideea (cuvântul), o constituie inducerea unei pasivități în cadrul proceselor intelectuale și menținerea gândirii la un nivel intuitiv care nu depășește limitele comunului sau ale caracteristicului obiectual’’9. Această consecință poate afecta în primul rând copiii și tinerii care petrec destul de multe ore în fața televizorului și a jocurilor video pe calculator, în lipsa controlului părințillor care fie nu au timp, fie consideră inofensivă petrecerea timpului liber în acest mod.Intr-un studiu realizat printre 450 de elevi de liceu din New Jersey, psihologul Joseph Dominick i-a chestionat pe copii si apoi i-a clasificat in doua categorii de telespectatori: “ frecvent “ și “ ocazional”. Le-a cerut apoi sa își imagineze ca merg singuri noaptea printr-un oras si sa descrie ceea ce simt. Telespectatorii frecvenți au descries mai multe sentimente de teamă decât cei ocazionali.

O fotografie facută pe film este compusă din numeroase cristale de argint minuscule, sensibile la lumină care sunt transformate chimic astfel incat imaginea sa fie relevata pe hârtie specială. O fotografie înregistrată digital este compusă din numeroși pixeli minusculi, sensibili la lumina care formează o imagine ce poate fi vizionată pe monitorul unui computer sau pe ecranul unei camere digitale. “Fotografiile digitale sunt formate din pătrațele minuscule – picture elements – sau doar pixeli. Asemeni impresioniștilor care au pictat scene superbe formate din mici pete de vopsea, computerul si imprimanta folosesc pixeli pentru a afișa și a printa imagini. Pentru a realiza acest lucru, computerul împarte ecranul sau pagina de printat într-o retea conținând sute de mii si milioane de pixeli.

Computerul sau imprimanta folosesc apoi valorile stocate în fișierul fotografiei digitale pentru a specifica luminozitatea si culoarea fiecărui pixel din aceasta rețea – un mod de a picta prin numere. Calitatea imaginii digitale, indiferent dacă este printată sau afisată pe ecran depinde in mare parte de numărul de pixeli folosit la crearea ei (rezoluție). Mai multi pixeli adauga detalii imaginii, fac marginile mai clare si măresc rezoluția. Dacă marești orice fotografie digitală destul de mult, pixelii vor începe să devină vizibili – efect numit pixelization. Acesta nu este foarte diferit de imaginile tradiționale, pe bază de cristale de argint, unde granulele încep sa fie vizibile după ce imaginea este mărită oprește o anumită limită”9.(Anexa: Imaginile 2 si 3)

Camerele digitale si cele tradiționale sunt foarte asemănătoare din multe aspecte. Cea mai mare diferență este modul in care imagine este capturată. Cu filmele tradiționale, imaginea este “capturată” pe suport pe baza de argint. Cu aparatele digitale imaginea este capturata pe un dispozitiv solid numit “senzor de imagine”.Imaginea digitală poate fi obținută pe două căi – utilizând o cameră digitala pentru a face o fotografiile, sau folosind un scanner pentru a transforma o fotografie existentă într-un format digital.

3.2 De ce digital?

Odată capturată, fotografia digitală este deja într-un format universal. Ceea ce o face incredibil de ușor de distribuit și folosit. De exemplu, poți insera o fotografie digitală în documente realizate cu procesorul de text pe le poți trimite prietenilor prin e-mail sau poți pune fotografia pe un site Web unde poate fii văzută de catre oricine din lume.

Cu multe dintre camere poți vedea imediat imaginea pe un mic ecran LCD pe spatele aparatului, sau poți conecta camera la un televizor si sa le afișezi în mare ca o vizionare de diapozitive. Unele camere pot fi chiar conectata la un microscop sau telescop pentru a afișa imagini mărite foarte mult pe un ecran TV larg. Fotografia digitală este instantă fară a cheltui bani cu filmul sau hârtia fotografică!

În afară de distribuire si afișarea fotografiilor, poți să folosești program de editare a imaginilor, cum ar fi Photoshop pentru a imbunătăți sau a schimba fotografiile. De exemplu, poți realiza colaje, să îndepărtezi efectul “ochi-roșii”, schimbi culoarea și contrastul și poți chiar să adaugi sau să ștergi elemente. E ca și cum ai avea o camera obscură luminată si făra chimicale. Cateva avantaje ale fotografiilor digitale de carese poate tine seama:

• Salvezi bani pe termen lung pentru ca nu mai trebuie să cumperi filme si să plătești developările.

• Camerele digitale afisază instant fotografiile și poți să vezi dacăau ieșit bine.

• Poți vedea imaginile înainte de a le printa. Dacă nu iți plac le poți modifica sau șterge.

• Fotografia digitală nu folosește chimicale toxice care pot polua mediul înconjurator.

• Nu mai e nevoie să astepți să se termine un film pentru a-l procesa, ci iți satisfaci imediat curiozitatea

Camerele digitale devin mai mult decat simple aparate de fotografiat. Unele pot captura nu numai imaginii statice, dar și sunete si chiar imginii video.

Fotografiile printate sunt mai puțin costisitoare, și de asemenea, cele mai populare. Când o imagine este luată, aceasta apare ca o imagine negativă, până când imaginea este plasată pe hârtie fotografica. Deoarece imaginea este mărita, claritatea este pierdută. Dacă nu developam filmul la un laborator profesional, imaginea nu va fi la calitate a unui diapozitiv vizualizat pe un panou luminos.

Comunicarea prin imagine este explozivă, în plin proces de extindere. Ea se realizează si cu ajutorul diverselor instrumente de comunicare, cum ar fi: televizor, video, calculator,ideoproiector, internet. Una din cele mai utilizate forme ale comunicării vizuale se traduce prin nevoia modernă de a însoți orice conferință publică de imagini, care pot reprezenta: produsul, fotografia lui, schema de funcționare, părti componente, hărti, grafice, fotografii cu beneficiari.

3.3 Fotografia în comunicare și impactul emoțional

Convențiile presei plasează fotografia în toate tipurile de relații dintre mărci și consumatori: relația de complicitate prin umor, creată prin exagerări, relația dintre loialitate și fidelitate, când un producător insistă în mod evident pe exclusivitatea unui subiect. Este important ca fotografia să nu fie utilizată decât atunci când puterea sa de atestare atinge un nivel ridicat, inaccesibil textului sau desenului. În instantanee, de exemplu, verbul „a fixa” nu este din întâmplare unul dintre cuvintele-cheie ale fotografiei, în momentul surprinderii cadrului și în laborator, imediat după demersul fotografului. Acumularea indiciilor este o altă proprietate care îi permite fotografiei să creeze o relație. Sunt intenționate atunci când arată un subiect ale cărui caracteristici, dimensiuni pot fi comparate, datorită calităților asemănătoare ale fotografiei, cu un subiect de dimensiuni cunoscute.

Alt nivel este cel telescopic prin care paparazzi au impus un cod mediatic care ridică fotografiile neclare la gradul de criteriu de credibilitate. Contribuția fotografiei este mare atunci când e propusă ca factor de mediere între companie și publicul acesteia (cititori, redactori, parteneri etc.) și care nu pot fi prezenți la toate momentele sau subiectele din redacție, respectiv companie.

Mărturia vizuală a fotoreportajului se înscrie așadar în relația dintre compania în cauză și consumatorii obișnuiți. Dacă fotografia poate arăta ceea ce ochiul nu vede, digitalizarea acesteia îi conferă capacitatea de a expune o situație care nu a avut loc. “Pe lângă faptul că o fotografie este înțeleasă pe un perimetru mare, ea este și mai puțin echivocă decât cuvintele. Din ce în ce mai mult unii întrebuințează cuvintele pentru a denatura înțelesul, pentru a emite jumătăți de adevăruri, astfel se pierde încrederea în cuvinte. Desigur și fotografiile pot deveni mijloace de înșelare. Dar o astfel de înșelătorie este mai greu de comis și mai ușor de tipărit. Spre deosebire de cuvântul tipărit, fotografia este o reprezentare vizuală directă a unui subiect sau eveniment. Limbajul estetic al fotografei e mai simplu de înțeles decât cuvintele”10.

3.4 Revistele – goana după fotografii

Revistele au apărut ca expresie a goanei după imaginile locurilor de mare atracție ale lumii. Succesul de care s-au bucurat reportajele de călătorie ilustrate a determinat înmulțirea numărului reporterilor înarmați cu acuarele, plăci de cupru care au început să călătorească pentru a imortaliza ceea ce au văzut. Revistele sunt rezultatul îmbinării dintre producția de carte, jurnalism, ilustrații si fotografii. Printre primele reviste ilustrate se numără ,, London Illustrated”, editată în 1842 la Londra, “Illustration" apărută în 1843 la Paris si ‘’Die Illustrierten Blatetter’’, apărută la Leipzig în 1843. Dezvoltarea acestui mijloc de comunicare se datorează dezvoltării tehnicii de tipar și reproducere. Aspectul grafic al revistelor este strâns legat de posibilitățile tehnice ale momentului si de gustul epocii. Compoziția modernă a unei reviste îmbină tendințe din arta plastică si design, dar și tendințe sociologice și politice.

Dacă ziarele sunt produse pentru un public larg, revistele se adresează unui anumit public, al cărui interes se adresează unei sfere tematice sau poate fi determinat de un mod de viață. Caracterul exclusiv se impune prin informații de specialitate, prin statut (reviste pentru tineret), sau prin informațiile de divertisment(reviste TV sau cinema). Tocmai pentru că se adresează unui public–țintă bine precizat, ele sunt interesante pentru industria publicitară. Revistele sunt în competiție cu alte media de informare, mai ales cu televiziunea. Aceasta înseamnă că revistele trebuie să preia sau să adapteze aparițiile vizuale ale unor media concurente. Revistele sunt plăcute pentru fotografii. În cazul în care nu sunt atrăgătoare pentru ochi nu se vor citi. De aceea exista foarte multi oameni care citesc ziarele mai mult pentru conținutul vizual decât recursul sau stimulare vizuală ies din citit. Sau cel putin, incep sa citeasca un articol doar daca este reprezentat de o imagine. Mai ales, asa cum a fost precizat alterior, imaginile sunt cele care atrag prima oara atentia. Un alt exemplu, ar fii interactiune dintre oameni. Primul lucru care iti sare in ochi si care te intriga este imaginea celui cu care vorbesti. De abea apoi hotaresti daca vrei sa il si asculti sau nu.

Cu toate acestea, aspectul și stilul vizual al unui eseu, articol sau fotografie este mult mai important. În reviste, și nu numai, va fi un titlu interesant sau care conduce, dar un font sau o pagină de titlu interesantă va face același lucru. Recursul vizual joacă un rol mult mai mare în succesul unui articol decât în general, se aplică la ziare.

Coperta este cartea de vizită a unei reviste. În cazul copertei imaginile au întâietate față de text. Imaginea trebuie să fie sugestivă, să redea conținutul revistei într-o fracțiune de secundă. De aceea simbolica imaginilor și textului trebuie să fie cât mai clara. Toate temele importante trebuie să apară în stânga paginii, dar depinde si de plasarea imaginii. Impactul imaginii nu trebuie limitat.

Dacă este aleasă imaginea unei persoane, ea trebuie să privească spre cititor. Dacă ilustrația este foarte artistică are șanse reduse de a fi acceptată de cititori. De aceea realizatorul copertei trebuie să se poată identifica cu estetica generală a grupurilor-țintă. Fiecare articol de revistă are nevoie de titlu, sapou (lead), un text de bază și o fotografie. Lângă fiecare fotografie apare si un comentariu (legenda), plasat sub imagine, deasupra sau lângă imagine, în asa fel incât să aibă o legătură spațială și de conținut cu imaginea. Se poate realiza un comentariu pentru mai multe imagini, în așa fel ca cititorul să poată ordona textele legendelor.

Modul în care se fac fotografiile pentru un articol ilustrat este stabilit în redacție. Fotograful e bine să primească un manuscris și să urmeze sfaturile directorului artistic. Schimbările se fac numai cu acordul acestuia. Mai ales în cazul copertelor sau revistelor de modă fotograful trebuie să respecte strict indicațiile primite. În cazul în care la redacție sunt primite material ilustrativ sau fotoreportaje complete, însoțite de un scurt comentariu si o descriere a temei, proiectul grafic poate fi modificat, sau se pot redacta alte texte,având legătură directă cu imaginile.

3.5 Fotografia si ilustrații folosite

O revistă se prezintă prin aspectul său vizual. O atenție excesivă acordată textului poate fi stânjenitoare. Prezentarea unui material de revistă trebuie să aibă neapărat în vedere repartizarea imaginilor și a textului. O repartizare egală cantitativ a imaginii si textului conduce la un aspect plictisitor. De aceea, este recomandabilă folosirea unui raport de 2/3 imagini si 1/3 text sau invers. Articolele încărcate cu imagini trebuie să alterneze cu cele încărcate cu text. Prea multe articole realizate asemănător creează impresia unei lipse de claritate. Redarea conținutului într-o formă clară si atractivă îl fac să fie si demn de reținut. Culorile acționează psihologic si emoțional asupra cititorului. ’’De aceea cromatica trebuie să fie adecvată publicului-țintă. Culorile prea puternice au un efect negativ, de aceea trebuie ținut cont că ele se pot schimba în funcție de lumină si că interpretarea culorilor și ne dă posibilitățile fiziologice individuale ale fiecăruia, de receptivitatea față de anumite culori. Nu există reguli generale pentru folosirea culorilor, gustul societății față de culoare se schimbă ciclic. Reguli de bază pentru folosirea culorilor’’11..

– Culorile trebuie utilizate cu reținere pentru a nu-l distrage pe cititor de la conținutul imaginilor si textelor – Culorile se folosesc ca sistem de orientare. Introduse inteligent, ele pot direcționa ochiul spre o anumită porțiune a unui articol.

Fiecare culoare are efecte psihologice proprii, diferite în funcție de individ, dar asemănătoare în majoritatea cazurilor. Cele mai importante dintre aceste efecte sunt crearea unor iluzii cu privire la distanță (depărtare sau apropiere), temperatură (caldă sau rece) și influență asupra dispoziției generale (calmare, deconectare nervoasă etc.).

Din punct de vedere al efectelor psihologice, cromatica culorilor se poate caracteriza astfel:

-Culoarea este cu atât mai caldă cu cât se apropie de roșu și cu atât mai rece, cu cât predomină albastrul.

-Culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ.

-Culorile prea vii sunt obositoare.

-Culorile deschise au efect stimulativ, vesel, pozitiv.

Impresia estetică pe care o dau culorile constituie, de asemenea, un efect psihic. Efecte estetice se obțin printr-o dispunere și alegere judicioasă a culorilor. Atenția atrasă asupra unei culori, sentimentele ce se formează pot să ducă la interes sau la dezgust. Culorile calde atrag mai mult decât cele reci. Asocierile dezarmonioase de culori pot produce o impresie de violență, agresivitate, iar asocierile armonioase se dovedesc atrăgătoare. Culorile au o acțiune dinamică diferită. O culoare poate evoca fără ambiguitate un grad de temperatură, un sentiment, un grad de plasticitate (dur/moale).

Observațiile cele mai frecvente făcute asupra acțiunii psihologice a fiecărei culori, observații de care designul grafic trebuie să țină seama, sunt următoarele:

Roșu – culoare caldă, inspiră vivacitate. Este o culoare dinamică care nu acceptă dominația altei culori. Deoarece este culoarea focului care arde și a sângelui care dă viață, i se acordă semnificația simbolică a dragostei, a orgoliului, a dorinței, dar și a agresivității, violenței și puterii.

Orange – cea mai caldă culoare, posedă un fel de putere hipnotică. Atunci când conține puțin roșu, ea dă un sentiment plăcut, dar care se transformă într-un sentiment de violență pe măsură ce proporția de roșu crește. Asociată cu roșu sau maron produce armonii bogate și somptuoase. La fel ca roșu, orange-ul este culoarea focului, de unde semnificația sa simbolică de glorie, splendoare, varietate, progres.

Galben – culoare caldă, eliberează spiritul, înveselește ochiul. Dă o impresie de căldură, de lumină, de plenitudine, de destindere și repaus. Corespondențele simbolice sunt: pentru galben auriu -bogăție, prosperitate, puritate, veselie; pentru galben închis – prudență.

Verde – combinație între o culoare caldă (galben) și una rece (albastru), verdele devine din ce în ce mai rece pe măsură ce se apropie de albastru, deci, în funcție de calitatea amestecului, el atrage sau respinge privitorul. O variație slabă în tonalitatea verdelui duce la variații importante în tonalitățile culorilor complementare (în special ale roșului) și deranjează armonia. Verdele invită la calm, la repaus și este culoarea simbolică a speranței.

Albastru – cea mai rece culoare, de o luminozitate slabă. Ea accentuează dinamismul culorilor calde și este adeseori aleasă tocmai datorită acestui fapt, ca fond sau pentru a face opoziție cu detaliile colorate. Într-o suprafață multicoloră, pretinde mult spațiu pentru a echilibra formele roșii sau galbene. Dând o impesie de blândețe, adesea asociată ideii de inaccesibilitate, albastrul simbolizează loialitatea, fidelitatea, idealul, visul.

Violet – culoare izvorâtă dintr-un amestec de albastru cu roșu, dă impresia de mișcare, provoacă un sentiment de insatisfacție, de oscilație. Culoare serioasă, melancolică, ea este uneori bogată, maiestuoasă, alteori insuportabilă și susceptibilă de a inspira teamă.

Maro – amestec de orange cu gri sau negru dă un sentiment de materialitate, severitate, gravitate. Ea permite ochiului să se calmeze; este o bună culoare de fond, simbolizează filosofia.

Negru – toate culorile produc un efect mai mare atunci când sunt plasate pe un fond negru, unde câștigă în intensitate. Negrul plasat pe un fond colorat dobândește strălucire, datorită puterii culorii de fond, de la care împrumută tonalitatea culorii complementare corespunzătoare. Utilizat cu alb, dă impresia de rigiditate. Simbolic, negrul este asociat cu ideea de moarte, teroare, singurătate și ignoranță.

Alb – toate culorile, chiar și cele puternice, pierd din tonalitate atunci când sunt plasate pe un fond alb. Plasat lângă alte culori, albul împodobește culorile complementare. El face ca portocaliul să strălucească lângă albastru și roșul lângă verde. Legat de ideea de puritate, perfecțiune, curățenie, el simbolizează inocența, modestia, timiditatea, pacea, calmul.

Gri – are o acțiune compensatoare, de legătură; este o culoare tipic de fond. Simbolic ea semnifică tristețea, gravitatea, austeritatea, disperarea.

Studiile arată că preferințele pentru culorile izolate sunt: o preferință marcantă pentru albastru, urmat de roșu, verde, violet, orange și galben. Din aceste studii nu rezultă nici o diferență între sexe, rase, doar o tendință a copiilor care preferă roșul albastrului.

Pe piața din România sunt multe reviste interesante pentru toate stilurile de viață iar celebritățile au continuat puternic oferind fotografii pentru paginile revistelor. Revistele includ numeroase domenii ,modă precum ELLE, Marie Claire,Viva, lifestyle The One,Unica.Orice publicație are anumită nișă de cititori ,barbați, femei, pasionați de toate tipurile.

Fotografie de Produs -Importanța fotografiei de produs este vitală pentru percepția clientului asupra produsului pe care îl oferiți. Toate firmele care lucreaza cu produse necesită imagini profesionale pentru a putea prezenta respectivul produs pe piața în cea mai bună ipostază. Fotografiile de produs sunt folosite pe scara largă pentru ilustrarea broșurilor, cataloagelor, în presă și a prezentărilor media de orice natură. Seria de fotografii de produs se realizează după o discuție prealabilă cu clientul in scopul stabilirii trasăturilor importante ale produsului. Fotografiile se realizează de obicei in studioul profesionist pentru un control total al condițiilor de iluminare, însă pentru cazuri speciale se face în locația clientului cu tot echipamentul de studio necesar. În momentul fotografierii clientul poate urmări rezultatele și interveni dacă este cazul pentru o ilustrare cât mai potrivită a trasăturilor produselor (Anexa: Foto 4).

Imaginile realizate pe fundal neutru, cu contur pot fi folosite cu ușurință în orice catalog sau material de prezentare, reducând timpul si costurile de prelucrare, scoțând în evidență calitățile subiectului. Imaginile realizate în mediul în care sunt folosite produsele pot sugera nu numai calitățile acestuia cat si ambianța în care acesta e folosit. Astfel, fotografia de produse alimentare spre exemplu poate fi realizată în restaurant, în prezeța farfuriilor, tacâmurilor si a aranjamentelor tipice.

Capitolul 4

ESTETICA IMAGINII ÎN FOTOJURNALISM

4.1 Fotografia în presa scrisă

“Din cauza faptului că fotografiile pot avea destulă expresivitate pentru a transmite cantități mari de semnificație, ele sunt utilizate în toată presa scrisă;mai mult, rolul fotografiilor este în prezent essențial și în comunicarea electronică.În plus, nu trebuie să neglijați faptul că, așa cum există posibilitatea de a publica advertoriale (articole plătite prin care să vă prezentați organizația, produsele acesteia, proiectele ei), unele medii de comunicare oferăoportunitatea de a publica fotografii contra cost, caz în careva trebui să aveți pregătiți nu numai banii necesari, ci și niște fotografii a căror publicare să justifice cheltuiala făcută”19. În funcție de conținutul informațional propriu-zis al unei fotografii, putem distinge două categorii:

– fotografia-ilustrație, care este complementară relatărilor dintr-un comunicat de presă sau este oferită jurnalistului care urmează să facă public un anumit subiect. Într-adevăr, acest tip de fotografie are rolul preponderent de a completa vizual un set de informații, iar legenda ei trebuie să concorde nu doar cu conținutul fotografiei propriu-zise, ci și cu cel al comunicatului (articolului, materialului) pe care îl însoțește;

– fotografia-informație, care are o semnificație de sine stătătoare, „vorbește prin ea însăși” despre un eveniment de actualitate, despre niște persoane foarte cunoscute opiniei publice, despre un fapt neobișnuit. Și acest tip de fotografie trebuie să fie însoțit de o legendă care să ofere un minimum de detalii despre circumstanțele evenimentului pe care îl înfățișează.

În funcție de legătura lor cu factorul timp și cu anumite evenimente de interes pentru presă, există o mare asemănare între știrile de presă și fotografii. Astfel, așa cum există „hard news” (știri perisabile din punct de vedere temporal), există și fotografii care sunt legate de anumite evenimente actuale și, prin urmare, sunt perisabile din punct de vedere al interesului pentru presă. Pe de altă parte, așa cum există „soft news” (știri ceva mai durabile, care pot fi relatate și după trecerea unei anumite perioade de timp fără să-și fi pierdut atractivitatea), avem și fotografii „de interes uman”, care conțin un puternic element uman.

Nu sunt neapărat legate de un anumit eveniment petrecut într-o anumită perioadă de timp.

Acestea din urmă pot fi publicate oricând, în cazul lor nefiind vorba de perisabilitate. În funcție de distanța de la care sunt efectuate, există patru mari categorii de fotografii, fiecare având importanța sa.

–fotografii de la distanță mare, în care privitorul ia cunoștință despre subiect, avândtotodată posibilitatea să sesizeze mediul în care este plasat acesta și elementele înconjurătoare;

–fotografii de la distanță medie, care identifică subiectul și acțiunea acestuia; –fotografii de la distanță mică, care detaliază subiectul și/sau acțiunea. Acestea, împreună cu fotografiile de la distanță medie, sunt de regulă cele mai apreciate în ceea ce privește publicarea; –fotografii de detaliu, care surprind un unic aspect de interes al subiectului sau al acțiunii.

Aceste fotografii sunt efectuate, de regulă, de la distanța cea mai mică pe care o permit calitățile tehnice ale aparatului de fotografiat. Pentru a fi expresivă și, deci, utilizabilă în presă, o fotografie trebuie să aibă un element dominant sau centru de interes, reprezentat de motivul sau scopul pentru care a fost făcută fotografia. De obicei, acesta va fi elementul dominant sau, cel puțin, cel care va ocupa cea mai mare suprafață a fotografiei; el trebuie să se caracterizeze prin acțiune: trebuie să producă privitorului o senzație dinamică, senzația unei acțiuni, nu a unui eveniment static. În ceea ce privește subiectul fotografiei, acesta poate fi o persoană sau un grup de persoane, precum și animale, obiecte neînsuflețite etc.

Atunci când are un subiect uman, o fotografie trebuie să arate:

–identitatea acestuia (ochii). Este esențial contactul vizual corespunzător cu subiectul; de obicei, fotografia trebuie să surprindă ambii ochi ai subiectului, fie din față, fie din semi profil. Privirea subiectului trebuie să fie îndreptată înspre punctul (locul) în care se petrece acțiunea, nu spre aparatul de fotografiat.

Pentru presă, vor fi interesante fotografiile care surprind expresii faciale ale unor stări psihice: atenție, concentrare, emoție, bucurie, tristețe etc. Mass-media apreciază fotografiile persoanelor care au o reputație mondială, națională sau cel puțin locală;

Atunci când vrem să propunem spre publicare unele fotografii, în sprijinul unor materiale scrise de noi sau de un jurnalist, trebuie, în primul rând, să selectăm acele fotografii al căror centru de interes are pe cititor sau legătură cu subiectul materialului scris. Fotografiile alăturate textului nu trebuie să-l inducă în eroare să-i provoace confuzii. În acest proces de selectare, trebuie să ținem seama, de asemenea, de trei,factori:

Impactul fotografiei: aceasta trebuie să aibă elemente vizuale puternice, care să-l atragă și să-l intereseze pe privitor. Fotografia trebuie să producă privitorului o reacție emoțională. De asemenea, imaginea respectivă trebuie să fie ușor de descifrat, de „citit”, astfel încât semnificația ei să poată fi receptată fără dificultate;

Calitatea fotografiei: centrul de interes trebuie situat în zona determinată prin „regula treimilor”, iar fotografia trebuie să aibă calitățile necesare în ceea ce privește expunerea, contrastul, coloritul, nuanțele– posibilitățile de punere în pagină: o fotografie valoroasă va fi pusă în pagină indiferent că formatul ei este vertical sau orizontal. Totuși, și acest element trebuie luat în considerare la selectarea fotografiilor.

De asemenea, pentru a spori efectul unei fotografii, aceasta poate fi tăiată, procedeu prin care se pot obține avantaje de tipul:

Eliminarea elementelor de distragere a atenției. Prin tăiere, se pune accentul pe un singur centru de interes al fotografiei și se elimină elementele care diminuează mesajul acesteia.

De pildă, numărul de persoane care apar în fotografie poate fi limitat la strictul necesar (în general, nu mai mult de trei);

Îmbunătățirea compoziției. Tăierea poate pune în valoare centrul de interes al fotografiei, scoțându-l în evidență și păstrând avantajele date de „regula treimilor”, liniile de forță,liniile directoare, încadrare etc. Totuși, trebuie spus că tăierea numai de dragul de a tăia nu este deloc recomandată, deoarece o fotografie este la fel cu o povestire, iar eliminarea unor elemente semnificative nu va face decât să-i scadă valoarea;

Potrivirea fotografiei în pagină. Tăierea trebuie utilizată pentru rațiuni de punere în pagină numai atunci când este absolut necesar, fiindcă altfel, de cele mai multe ori, afectează negativ forța de impact a fotografiei. În fapt, layout-ul (punerea în pagină) trebuie realizat în jurul unei fotografii și nu invers. “Se apreciază că distribuția atenției în perceperea machetelor de presă urmează următoarea împărțire a paginii: 61% în jumătatea superioară a paginii, care este împărțită 41% stânga – 20% dreapta; 39% în partea inferioară a paginii, împărțită la rândul ei în 25% stânga – 14% dreapta”20 .

Este importantă realizarea unui ziar cu un aspect atrăgător care să susțină o relație strînsă, o puternică fidelitate între cititor și marca aleasă. Trebuie să amintim și implicarea tot mai serioasă a jurnaliștilor în realizarea aspectului grafic al ziarelor, care este posibilă datorită apariției calculatorului personal și a abilităților de utilizare performantă pe care le au aproape toți tinerii jurnaliști.

4.2 Genuri jurnalistice în fotografia de presă

Fotojurnalismul abordează vizual un evantai larg de evenimente, fiecare avândcaracteristicile sale. În cele ce urmează , vom aborda cele mai importante dintre speciilefotografiei de presă și modalitățile lor de realizare. “În lumea de astăzi, plină de ziare de scandal de duzină și de manipulare prin imagini, fotojurnaliștii sunt cei care trebuie să spună adevărul. Un fotojurnalist este într-o continuă vânătoare de imagini, care spun care sunt luptele și realizările de zi cu zi ale comunității în care acesta trăiește.’’12

ȘTIREA se referă la ilustrarea evenimentelor planificate (întruniri, ședințe, mitinguri,conferințe de presă) sau a evenimetelor neplanificate (accidente, incendii, delicte etc.).Evenimentele neplanificate sunt greu de fotografiat, deoarece pot fi anticipate în mică măsură sau, uneori, chiar deloc. Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă fotoreporterul este aceea de a ajunge în timp util la locul evenimentului, pentru a surprindeelementele esențiale ale evenimentului.

O altă dificultate legată de realizarea acestui tip de fotografii este legată de faptul că,adeseori, contextele de obținere a imaginilor sunt delicateși presupun luarea în considerare a unor factori umani sau tehnici complecși, care își pot pune amprenta decisiv asupra finalizării demersului jurnalistic.

Exemple:

•subiecții fotografiilor sunt răniți, accidentați, suferăfizic sau sunt în stare de șoc

•unoeri subiecții nu acceptă să fie fotografiați și pot deveni agresivi

•multe persoane adoptă o atitudine falsă în momentul sosirii fotoreporterilor. Din punct de vedere tehnic, trebuie să ținem cont de câteva aspecte:

•folosirea blitzului poate fi deranjantă în anumite situații

•aparatele folosite la evenimente de tipul înmormântărilor sau proceselor trebuie să fie silențioase, pentru a nu atrage atenția

•locațiile și condțiile cele mai potrivite pentru obținerea celor mai bune fotografii sunt uneori greu accesibile fotoreporterului

FEATUREsunt o specie de fotografii care nu depind de realitatea imediată, valoarealor informative fiind aceea dezinteres umansau divertisment.Realizarea fotografiilor de tip feature nu depinde de obicei de un eveniment sau moment anume și nu trebuie să aibă ca subiecți celebrități.

Aceste fotografii diferă de fotografiile tip știre deoarece rezistă trecerii timpului (nu sunt atât de perisabile), principala lor valoare fiind cea vizuală,și nu cea informative. Fotografiile feature au rolul de a contrabalansa imaginile violenteși agresive din presă. Există anumite subiecte preferate pentru fotografiile feature, dar, care, prin nenumărate repetări,și-au pierdut valoare și au devenit clișee:-

– copii care imită adulți – asocieri contrastante și amuzante (călugărițe mâncând inghețată) -animale care se comport ca oamenii.

PORTRETUL este una dintre cele mai des utilizate specii, având un impact major îneconomia unei publicații. Un portret trebuie să surprindă, în primul rând, personalitatea și trăirile celui fotografiat. Portretele pot fi statice sau în mișcare, respectiv „tip buletin” (prim plan, pe fundalneutru) sau de ambianță. Prim planurile sunt cel mai adesea folosite. Ele trebuie să vorbeas că de la sine. Nu trebuie uitat că fundalul poate crea anumite efecte : de ex. un portret în fața unui perete alb vadă senzația că subiectul este lipit de zid, în vreme ce un portret pe un fundal negru crează impresia de spațialitate.

Fotografii experimentați recomandă urmărirea gesturilor mâinilor, privirea, mimica.De asemenea, se recomandă fotografierea din lateral în loc de fotografierea frontală.Portretele de ambianță, dincolo de fizionomia subiectului, trebuie săne dezvăluie alteaspecte ale personalității acestuia prin intermediul obiectelor care îl înconjoară. Portretele pot fi atât individuale, cât și de grup. Un fotograf celebru, Annie Leibowitz realizează așa-numitele portrete psihologice. Iată un portret de grup, în care actorii din filmul Clanul Soprano sunt prezentați într-o alegorie a tabloului.Cina cea de taină a lui da Vinci.

Cele mai importante elemente ale unui portret sunt:

•Mimica și mâinile

•Mediul/ambianța

• Lumina și compoziția

FOTOGRAFIA DE SPORT poate fi împărțităîn douămari categorii, fotografia tipărite care relatează un evenimet sportiv și fotografia tip feature, care dezvăluie emoțiile participanților la competiție.Este vorba despre o reacție. E vorba despre a fi în locul potrivit la momentul potrivit .

Toate acestea sunt calități de atlet și cele de fotograf, de asemenea. Fiecare sport are momente previzibile și imprevizibile. De exemplu, în baschet, va avea posibilitatea de a fotografii, fotografii de salt,aruncări.Condiția de bază pentru a putearealiza acest tip de fotografii este să cunoștem regulile jocului și să putem anticipa momentelede tensiune și momentele dramatice.Fotografiile din sport pot fi:

•De acțiune (în timpul întrecerii sportive)

•Feature (emoții în vestiar, la marginea terenului, galeriile etc.)Acțiunea trebuie să fie personalizată prin imagini ale sportivilor, nefiind suficient să arătăm o simplă minge pe un teren de sport.

Cele mai fotografiate evenimente neplanificate sunt accidentele, incendiile si delictele.Aceste evenimente trebuie evaluate cu profesionalism, prin prisma mai multor valori informaționale, care pot fi identificate.

Prezența în ziare și reviste a numeroase fotografii care au ca subiect accidentele se explică prin faptul că: accidentele au loc destul de frecvent; cititorii doresc săafle detalii despreasemenea evenimente; publicarea fotografiilor crește credibilitatea articolului pe care îl însoțesc; interesul cititorilor crește datorită identificării simbolice cu victimele; publicarea acestor fotografii are funcție preventive.

În cazul incendiilor , abordarea fotoreporterului poate viza două elemente esențiale:

• Dimensiunile catastrofei

•Emoțiile și trăirile participanților

În cazul tragediilor, fotoreporterii trebuie să se concentreze pe elementul uman. Cu toate acestea, există situații când fotografierea persoanelor implicate nu este recomandabilă,fie pentru că imaginile au un grad ridicat de violență, fie pentru că acele pesoane beneficiază de dreptul la propria imagine. Imaginea unei mașini răsturnate într-un șanțeste un mesajdestul de clar, nefiind nevoie să aratăm în detaliu victimele mutilate. În alte cazuri, privitorii pot înțelege exact de gravitatea situației privind o fotografie a unui detaliu semnificativ, a unuielement cu valoare de simbol – de exemplu, o jucărie căzută lângă o mașină răsturnată.În cazuldelictelor , valoarea informative este data de:

•Numărul victimelor

• Prezența violenței

•Celebritatea persoanelor implicate

•Aspectele inedite

•Comicul situației (dacăeste cazul)

Fotografiile despre evenimente planificate prezintă marele avantaj că oferă fotografilor posibilitatea de a se pregăti din punct de vedere tehnic pentru eveniment (conferință de presă, ședință, congres,spectacol etc.)Un posibil dezavantaj este faptul că aceste evenimete sunt mari consumatoare de timp,deoarece adesea trebuie așteptat momentul când persoana face un gest mai deosebit, are o mimică mai grăitoare etc. O altă problemă care se ridică în cazul realizării acestor fotografiieste monotonia șilipsa elementelor spectaculoase, care pot atrage atenția privitorului. Deaceea, se recomandă ca fotoreporterii să „vâneze” expresii ale feței (mirare, plictiseală,nervozitate etc.) La nivel tehnic, monotonia se poate evita prin folosirea unor unghiuri(perspective) înalte, joase, laterale.

Vizualul este cel mai înselător,cel care atrage atenția. Selecția fotografiilor în presa scrisă precum și explicațiile care însoțesc fotografiile pot afecta semnificativ atitudinea publicului față de conținutul de imagini. O fotografie inspirată poate face cât o mie de cuvinte.Vizualul se adresează emoției cititorilor, care poate fi cel mai ușor influențată.

4.3 Manipularea prin imaginea T V

Dacă oamenii au vazut cu ochii lor un fapt latelevizor înseamnă că este adevărat. Poate fi într-adevăr adevărat, însă felul în care este prezentat poate influența sensul acestuia. “Televiziunea este unul dintre centrele de putere și decizie ale societății Românești. Un produs de televiziune este rodul mai multor factori: imagini filmate, montate, sunet,muncă de teren, de redacție, regie. Orice element din ceea ce compune un material de televiziune poate manipula: cadrele, miscări de cameră, treceri,montajul, lumini, poziționări, sunet, etc. Pentru că nu întotdeauna imaginea surprinsă prin intermediul aparatului de filmat conțineelemente în mișcare, se poate obține senzația de mișcare, de dinamism prin schimbarea încadraturilor și prin mișcările camerei. Astfel se poate influența percepția telespectatorilor despre elementele prezentate și implicit se obține reacția dorită de realizatorul TV13“. Reacțiatelespectatorilor poate varia în funcție de modul în care a fost surprinsă și apoi transmisă oimagine. Este extrem de important pentru un operator bun să știe ce elemente poate sublinia și cesenzații poate naște în telespectator prin folosirea uneia sau alteia dintre încadraturi. ’’În plus, cucât telespectatorul este mai neavizat și mai neatent în ceea ce privește tehnica de producere șimontare a imaginilor, cu atât cresc șansele ca acestea să aibă un rol important în perceperea într-un anumit mod (dorit de realizator) a subiectului materialului. Astfel se explică de ce o suita de imagini care nu descriu decat un fapt banal, un eveniment sau o persoană care ne-ar lasa indiferenti in viața reală, reușesc să ne capteze atenția si să ne dea senzația de interesant în timp ce alte imagini,filmate și montate într-un anumit mod scad importanța subietului abordat pânăla o reduce la 0, prin plictisirea telespectatorilor’’14 Ritmul alert dramatizează evenimentul si amplifică trăirea emoțională.

“Toate eforturile si năzuințele omului de televiziune sunt subordonate necesității de a fi perceput, de a fi privit și se constituie într-un proces de prelucrare a tuturor datelor de personalitate și profesionale pentru obținerea unei imagini persuasive. Succesul în această întreprindere este obținută prin respectarea rigorilor de construcție a discursului televizual.15”

Manipularea conținuturilor vizuale1e16 – alterarea imaginilor folosind sistemele digitale; ele implică îmbunătățirea culorilor sau a detaliilor, dar si adăugarea sau ștergerea unor persoane dintr-o poză sau rearanjarea elementelor fizice într-un decor.

– posibilitatea de a crea efecte speciale fantastice sau alăturarea imaginilor de arhivă cu cele actuale despre actori celebri sau scenarii faimoase.

– inserarea mesajelor publicitare în programe libere sau folosirea canalelor de feedbeck(în viitoarele sistemele de cablu) în scopul obținerii de informații sau a comandării de produse. “Astfel, televiziunea creează o realitate percepută subiectiv și afectiv stabilind un liant emoțional între emițător si receptor, mai ales dacă spectacolul televizual corespunde orizontului de așteptare al publicului17”.

Conștiința de sine postmodernă ce însoțește actul reprezentării în scris, în fotografie sau în televiziune suspendă mimetismul stilului realist, refuzând totodată antireprezenta naționalismul abstracției. Postmodernismul respinge atât copierea specifică fotografiei, cât și reflectarea realistă a narațiunii, recunoscându-le totuși forța de construcție. Postmodernismul folosește simultan realismul și autoreflexivitatea modernă, reprezentarea fotografică și narativă, îmbină cultura elitelor cu subcultura O posibilă consecință pe care vrem să o evidențiem rezultată din selecția operată de mass media și ierarhizarea diferitelor evenimente după criterii ca: mare vizibilitate, senzațional, impact la public, va duce pe termenmediu și lung la o reflectare distorsionată a realității, realitatea însășidevenind o imagine fabricată, o reprezentare falsă, așa cum arată Lippmann.Constatăm astfel că se vehiculează tot mai des noțiuni și expresii ca: imaginea unei persoane, imaginea unei instituții, organizații, a-ți vindebine imaginea, a te prezenta într-o imagine pozitivă.

4.4 Fotografiile în publicitate

Nu poate fi un argument puțin faptul că, în societățile moderne, capitaliste camera sa dovedit a fi un instrument absolut indispensabil pentru factorii de decizie de bunuri de consum, pentru cei implicați în relații publice și cei care vând idei și servicii. Imaginile video au fost în măsură să facă inventat realitățile" de a nu părea deloc frauduloase și au permis telespectatorilor de a suspenda neîncredere rămânând în același timp conștienți de faptul că scena a fost pusă la cale. La începutul secolului 20, articole dedicate fotografiei de publicitate au început să apară în reviste fotografice.

Consilierii de la acea vreme au dat tonul pentru restul secolului. Ei au recomandat ca ilustrații fotografice oferă oamenilor intereasați într-o imagine în mod clar de înțeles, dar interpretate într-un stil personal expresiv. Dar industria a fost lentă în a adopta această perspectivă. “După al doilea război mondial, a existat o creștere spectaculoasă în suma de bani alocate pentru publicitate, în consecință, structura instituțională a crescut, cu noi agenții și publicații. Strălucire și eleganță, care era caracteristica înainte de război, imagini ale femeilor au fost înlocuite cu reprezentări ale rolurilor de gen convenționale și de viață de familie aclasei de mijloc. La mijloul secolului 20 fotografia de publicitate a fost adesea criticat pentru promovarea viziunilor excesiv de tradiționale de viață sau de aspirații nerealiste materiale, critica de publicitate de astăzi a vizat imagini care favorizează consumul de droguri, tutun, trupuri de anorexici, un stil de viață sau alte lucruri nesănatoase”18.

De exemplu, producătorul de îmbrăcăminte Benetton, în timpul asocierii sale (1984-2000), cu Oliviero Toscani, a folosit victimele Sida, prizonieri, și refugiații în reclame sale.Au fost făcute aceste imagini pentru a se agita, îngrijorare societatea, sau doar la șoc? Fotografia comercială a avut mult timp o semnificație (deși de multe ori nerecunoscute), locul în istoria fotografiei. Înindustria de publicitate a apelat la fotografie atunci când a descoperit puterea fotografiilor de a transmite bucuriile și avantajele consumului. Un fotograf de publicitate rar lucreaza singur, pentru talentele lor, trebuie să se sincronizeze cu cele din altă parte a echipei, directorul artistic.

Împreună, ele trebuie să comunice idei și să lucreze împreună pe final de "privire" sau "sentimentul" de ilustrare. Art director, cu toate acestea, funcționează pe alte aspecte ale publicitate, cum ar fi copiere, aspectul de peste-tot, tipografie, iar spațiul și mass-media, în care anunțul final va fi plasate și văzut.

Fotograful, prin urmare, trebuie să lucreze în armonie cu planurile totale ale art director, care este responsabil pentru aspectul vizual complet de publicitate.

Agențiile de publicitate folosesc imagini și design grafic să arate ceea ce este unic și valoros despre produsul lor. De exemplu, ei folosesc culori și de iluminat pentru a crea o stare de spirit; unghiuri neobișnuite aparate de fotografiat pentru a adăuga dramă, și fonturi pentru a da un sens de stil. Oamenii din reclamele sunt atent îmbrăcat și prezentat în scopul de a arăta modul în care produsul îl face mai puternic, mai sexy sau mai inteligent. Comparăm o selecție de anunțuri pentru un anumit tip de produs.

Cum de publicitatea a creeat ideea că produsul este clasic sau modern, natural sau ultima genereție, sofisticat sau normal?Companiile agențiilor de publicitate au cheltuit mii de dolari, nenumărate ore pentru a găsi imagini care își vând produsele, și lumea de publicitate comercială este în viață și înfloritoare.Există o serie de factori importanți care se iau în considerare atunci când vine vorba de fotografie comercială. Scopul este ca o fotografie comercială să transmită mult dincolo de o imagine. Pentru a avea success în lumea publicității, fotografia trebuie să transmită sentimente reale și să provoace o reacție. Fotografiile care poate transmite acest tip de emoție sunt rare și foarte valoroase.

De la reclamele tradiționale de tip banner și fotografii mari pe parțile laterale ale clădirilor, fotografia comerială este peste tot iar companiile deștepte știu cum să facă uz de această piață în creștere.Fotografiile de mari dimensiuni pot fi mărite aproape fără limită, iar acestea sunt văzute în vitrine ornamentale, cât și alte în alte spații publice.

Multe companii au folosit aceste fotografii de format mare pentru a atrage atenția clienților din ce în ce mai obosiți, iar popularitatea lor este probabil să crească în viitor. Indiferent de produsul care este vândut, multe companii au constatat că vibrante sunt culorile luminoase și ajută să se vîndă cât mai multe produse de pe rafturi. Consumatorii au o reacție naturală, puternică la aceste imagini luminoase și vesele, și societățile care vând tot, de la parfumuri și haine până la mașini și bărci s-au folosit puterea culorilor pentru a împinge produsele lor.

4.5 Impactul fotografiei

Pentru a spori impactul unei fotografii, se folosesc uneori și formate neobișnuite (foarte înalte sau foarte late). În orice caz, formatul pătrat este evitat, deoarece dă senzația de static și de lipsă a unei direcții. Oricât de expresivă ar fi, o fotografie nu poate spune totul numai prin ea însăși. De cele maimulte ori, ea are nevoie și de o legendă, mai ales atunci când însoțește știri de presă din categoria „hard news”.

Legenda poate fi definită ca un rezumat scris, care explică ceea ce nu este evident întro fotografie. De regulă, legenda răspunde la întrebările cine este în fotografie? și ce se întâmplă în fotografie? Uneori este nevoie ca legenda să spună și de ce este importantă acțiunea din fotografie? sau unde se petrece acțiunea? ori cum și când s-a petrecut acțiunea? Tonul legendei trebuie să fie în concordanță cu conținutul fotografiei.

Dacă este vorba de ilustrarea unui moment oficial, sobru, serios, tragic etc., ea trebuie să fie în ton cu fotografia. La fel se întâmplă și în cazul în care fotografia are un conținut umoristic sau ilustrează un moment de bucurie, de triumf.

Tipuri de legende

– legenda normală: o scurtă relatare (nu mai puțin de două fraze, dar, de obicei, nici mai mult de patru), care trebuie să capteze și să mențină atenția cititorului de la început până la sfârșit. Acest tip de legendă este folosit atunci când o organizație remite fotografii spre publicare unui mijloc de informare în masă (caz întâlnit frecvent în munca specialiștilor în relații publice). Legenda normală trebuie să conțină neapărat patru elemente:

– identificarea persoanelor din fotografie: persoanelor care pot fi recunoscute trebuie să li se menționeze identitatea completă (nume, prenume, eventualele titluri – academice, științifice etc. – poziția pe care o ocupă în organizație) chiar de la începutul legendei. Acest lucru nu înseamnă că legenda trebuie să înceapă cu numele subiecților fotografiei, ci cu acțiunea în care aceștia sunt implicați. Identificarea fiecărei persoane este de dorit atunci când fotografia reprezintă un număr mic de subiecți (2 – 3). În cazurile în care este vorba de mai mulți subiecți, se face o identificare impersonală.– acțiunea: descrierea sintetică a acțiunii ce are loc în fotografie. De reținut că stilul sintetic nu se confundă, totuși, cu cel telegrafic;

– date de referință: informații suplimentare despre subiecți și/sau acțiune, astfel încât editorul care va utiliza fotografia să fie pe deplin edificat asupra acestor două elemente. De exemplu, aceste date pot furniza răspunsuri la întrebările Unde?, Când?, Cum? și, uneori, De ce?. Aici se pot furniza detalii care s-ar putea să-i scape unui privitor grăbit al fotografiei sau pe care acesta ar putea să le interpreteze în mod greșit (cum ar fi, de exemplu, grimasa unei persoane, din care nu rezultă dacă ea râde sau plânge);– identificarea autorului (proprietarului) fotografiei: se menționează atât numele persoanei, cât și organizația din care face parte. Acest fapt nu înseamnă neapărat că numele autorului (proprietarului) va fi publicat împreună cu fotografia, opțiune care depinde de politica editorială a publicației respective. Totuși, această mențiune oferă editorului posibilitatea de a obține, în caz de nevoie, informații suplimentare chiar de la autor (proprietar);

– legenda-schelet: este utilizată atunci când fotografia însoțește o relatare (articol, comunicat sau știre de presă legenda de identitate: atunci când fotografia reprezintă bustul unei singure persoane sau este un portret, legenda constă doar în identificarea completă a subiectului. Pentru a spori credibilitatea fotografiei sau a relatării pe care o însoțește, legenda de identitate poate fi completată cu caracterizarea subiectului, cu menționarea unor acțiuni pe care le-a efectuat acesta, cu citarea considerațiilor sale în legătură cu un anumit subiect, cu menționarea funcției și/sau a responsabilităților sale. – legenda-slogan: este scurtă și expresivă, asemeni unui titlu de articol (uneori, poate fi chiar utilizată ca titlu al legendei normale).

Este bine să luați în considerare experiența altor specialiști în relații publice cu privire la avantajele utilizării fotografiilor; de multe ori, o fotografie bună poate aduce un articol pe prima pagină a unei publicații scrise.

4.6 Fotografia publicitară în România

Conform articolului „Începutul unei noi lumi”semnat de profesorul Ionel Zănescu – publicat în Ediția de colecție a „Jurnalului Național”, din 4 decembrie 2006 ­ „Românii au luat la cunoștință de existent fotografiei încă din 1839, prin „Albina românească”și „Contorul de avis”, care prezentau noua invenție. Cert este faptul că în 1842 fotografia (dagherotipia) era cunoscută și practicată la noi.

Primul aparat fotografic cunoscut și folosit la noi e cel cumpărat de Colegiul „Sf. Sava” (1840), după îndemnul lui Petrache Poenaru, directorul Eforiei Școalelor și cel care a inventat stiloul.”

Prima formă de reclamă comercială în România a fost asemănătoare celor din vest,prin strigători din târguri care atrăgeau atenția asupra bunurilor pe care aceștia le comercializau. Din secolele XV – XVI prin foi lipite pe ziduri și prin afișele de teatru. Apoi au aparut anunțurile în diversele publicații ale vremii, mezaturi, înștiințări și anunțuri de vânzări, fiind ceea ce noi numim astăzi mica publicitate. Anunțurile evoluează și ele, încorporând tehnici noi cum ar fi ilustrația și fotografia. Cea din urmă apare pentru prima dată într-un anunț de măritagiu (matrimonial) în anul 1872, iar ilustrațiile cresc în popularitate odată cu aparitia cărților poștale în 1883. Puterea de șoc este una dintre calitățile esențiale ale unei fotografii bune, este calitatea pe carefotograful o imprimă pentru a atrage atenția cuvenită.

Cea mai frecventă rețetă este aceea a combinării textului cu fotografii sau cu alt gen de ilustrații (desene, caricaturi, schițe, hărți, scheme, grafice,pictograme etc.). În combinația dintre text și fotografie, nu trebuie să uităm că spațiile albe (goale) își au și ele rostul lor, punând în valoare ceea ce vrem să transmitem și sporind lizibilitatea textului (Wilcox, 1992, 575): o publicație reușită trebuie să fie o asociere armonioasă între aceste trei elemente, deoarece ea va contribui decisiv la influențarea cititorului înformarea unei primepercepții pozitive. Această asociere pornește chiar dinfaza deproiectare a publicației, care trebuie concepută având o viziune globală și integrând trei paliere: textul, imaginea și designul (Schneider,1993, 131).

O sugestie ca o publicație să fie reușită,fotografiile trebuie să aibă suficientă claritate astfel încât tipărirea lor să nu le afecteze conținutul. De asemenea, dimensiunile unei fotografii trebuie să fie suficient de mari pentru a permite privitorului să-i descifreze conținutul. În cele mai multe cazuri, este bine ca fotografiile să aibă și legende, deoarece, după titluri, ele atrag cel mai tare atenția cititorului.

O altă alegere pentru fotografierea instantane este Internetul. Scopul de cele mai multe a fotografiei este de a capta un moment sau o amintire și îl afișăm la alții.Interneult este perfect pentru atingerea acestui obiectiv, deoarece oricine poate accesa web la nivel mondial. Dacă tot ce trebuie este un aparat de fotografiat și de un PC, aveți posibilitatea să postăm imaginile imediat după ce le-am descarcat. Le putem păstra pe internet folosind unul din cele mai cunoscute pagini Web site-uri gratuite oferite de Yahoo. Fiecare site importante include caracteristici pentru adăugarea de fotografii și de a construi o galerie de Web pentru a afișa imagini.

Aparatele foto pot asista alături de noi la evenimente importante, momente emoționante, tragie sau istorice.Fotografiile eficiente ne fac să credem că am fost prezenți în acele momente.

Studiu de caz: United Colors of Benetton

Benetton, o mică manufactură de haine pornită în 1965 este un exemplu celebru de implementare a imaginii șoc în reclamă. Benetton folosește valorile șocante și realitatea prezentată de fotografii pentru a atrage atenția oamenilor și pentru a imprima notorietate mărcii United Colors of Benetton. Campania publicitară a companiei a început in 1984, ca modalitate de construire a imaginii brandului.

Campaniile despre realitate pornesc de la idea promovării umanității pentru a crea un sentiment de putere al acelor care se identifică cu mesajul de siguranță și egalitate transmis. Prin imaginile folosite în campaniile despre realitate, compania Benetton a încercat să se impună ca instrument care poate genera schimbare socială. În realitate însă, Benetton induce senzația de putere în fiecare dintre privitorii imaginilor sale care, în cele din urmă, vor cumpăra produse în virtutea valorii-șoc și a memorabilității. În 1984 aceasta lansează prima campanie publicitară internațională avănd ca temă grupurile multietnice: "Breastfeeding" – "Black and White Hand", "Angel and Devil" – "Children on the pot".

Controversele au continuat și în anul urmator, în 1989, odată cu lansarea campaniei pentru susținerea egalității dintre albi și negri. Două fotografii au dat naștere unor discuții aprinse. Prima dintre ele înfațișa o femeie de culoare alăptând un copil alb. Această fotografie este cea mai premiată reclamă din istoria publicității grupului Benetton.A doua imagine, care prezenta două mâini a unui bărbat negru și a unuia alb, legatecu cătușe, a fost interpretată ca un simbol al presiunii pe care albii au exercitat-o asupra populației de culoare (mâna albă o aresta pe cea neagră). Acesta esteun bun exemplu al felului în care acționează percepția subiectivă aoamenilor, mai ales atunci când este vorba de subiecte cu relevanță socială mare. (Anexa : Foto 6)

Imaginea unui copil cu chip de înger și a unui copil de culoare (Angel and Devil, 1991) care are părul aranjat sub forma unor cornite de dracușor, este o creație, o compoziție fotografică: privirea se îndreaptă spre obiectiv, există o logică a reprezentării minuțios pusă în scenă. Deși copiii sunt situați la poli opuși din punct de vedere imagistic, ei se îmbratișează; este surprinsă ruptura dintre realitate și starea dorită (către care se canalizează acțiunile Benetton): demonizarea rasei negre versus idealul unei relații de armonie între rase. În termenii lui Roland Barthes, se poate realiza o analiză semiologică a imaginii: ceea ce vedem este un semnificant pentru cei doi copii; la rândul lor, aceștia stau pentru rasele cărora aparțin – publicitatea declanșează astfel un proces, în sensul în care Barthes privește mitul în publicitate ca ideologie publicitară.

Benetton a încercat să păstreze discursul său publicitar despre rasism la un nivel corect din punct de vedere politic, mizând pe egalitatea dintre rase. Benetton prin campaniile sale publicitare a dovedit că poți să fii curajos și să îți susții ideea și făcând asta, compania a devenit de zeci de ori mai mare. Pentru orice brand, cel mai important lucru este să fii cunoscut, iar Benetton a devenit, cu ajutorul campaniilor sale șoc unul din primele 5 branduri cunoscute din întreaga lume. Și toate acestea le-a realizat fără televiziune, doar cu ajutorul fotografiilor. Chiar dacă, după cum am văzut mai sus, unele imagini folosite în publicitatea șoc au fost amendate de către public, imaginile campaniilor Benetton au devenit niște simboluri pentru dărâmarea unor bariere în imaginea de publicitate dând astfel startul mai ales spre trezirea conștiinței publice vis a vis de unele probleme ale societății. Imaginile campaniilor Benetton și-au atins scopul și asta nu numai pentru transformarea unei mici afaceri într-un brand internațional ci și pentru că prin unele din imaginile campaniilor a ajuns să atingă latura sentimentală a consumatorilor."Nu ne pasă ce spune lumea despre noi, atâta timp cât se vorbește!" a spus Oliviero Toscani, cunoscutul fotograf de avangardă,într-un interviu pentru MTV.

Cele mai faimoase imagini pe care Oliviero Toscani le-a creat în 1995 pentru Benetton au fost publicate în fiecare zi, timp de 7 zile în Franța și Italia pentru a aduna fonduri în favoarea luptei împotriva rasismului și pentru a ajuta victimele războiului dinBosnia-Herzegovina. Această campanie a luat forma unei serii de scurte anunțuri publicitare „incitatoare" care au apărut în cotidianul francez „Liberation” și în cel italian„Repubblica”. Privitorul imaginilor despre realitate propuse de grupul Benetton este liber sa judece ceea ce vede, indiferent daca sunt sau nu sugerate anumite elemente care să focalizeze atenția spre un anumit aspect al problemei dezbatute.

Cel ce privește se afla în poziția privilegiată a celui care poate interpreta imaginile cu detasare și în același timp cu un sentiment de dominare asupra celor înfățișste. Acest lucru este susținut de faptul că toate imaginile publicitare ale grupului Benetton sunt fotografii, ceea ce inseamna că ele sunt mai mult decât simple imagini. Ele prezintă oamenii și lucruri reale datorită valorii dedocument pe care au o în general fotografiile. La inceputul lui 2001, Benetton a decis sa schimbe tactica de promovare a produselor sale, abandonând tacticile șoc și optând pentru teme mai "lumești", mai ușor de acceptat de către public. Campania publicitara pentru colecția toamna-iarna a anului 2001 s-a concentrat mai mult asupra produselor. Aceasta schimbare radicala a strategiei coincide cu plecarea surprinzatoare a lui Oliviero Toscani din echipa de creație a companiei. Imaginilenoii campanii vor fi concepute de un fotograf britanic.Din acest lucru întelegem că fiecare fotograf iși creeaza propriile idei iar această schimbare surprinzătoare însemnat un nou început de promovare. Mesajul lingvistic se refer la textele tipărite în reclamă, care pot avea diferite corpuri,caractere, culori și care sunt amplasate în anumite spații ale paginii. Semnele lingvistice pot fianalizate atât din privința semnificațiilor propriu-zise, verbale, cât și ca semne vizuale, care audiferite mărimi, forme, culori.În cadrul afișului celor de la Benetton, singurul mesaj lingvistic este sloganul/siglamărcii: United Colors of Benetton´ (Toate culorile din lume´), inspirat fiind de la expresia United States Of America´, numele națiunii cele mai puternice, simbol al forței, prosperității șisuccesului.

Sloganul publicitar, o formulă de impact imediat, exploatează întreg arsenalul destrategii retorice pentru a crea motivația necesară cumpărării produsului promovat. Sloganulcapată valoare de simbol: are un font puternic și neutru totodată (Helvetica), este încadrat într-unchenar verde, culoarea albă a caracterelor din chenar având scopul de a atrage atenția privitorilor asupra mărcii. Sloganul simplu si concis face trimitere la realitatea pe care o desemnează, de altfel, singura latură a fotografiei cu firma promovată.

Mesajul vizual este constituit din tipuri de semen precum semen inconice codificate și semne plastice-culori, forme, compoziție, lumini, umbre și îmbracăminte bărbătești.

Semnele iconice necodificate sunt reprezentate de obiectele din printul celor de la Benetton, imaginea fotografică a obiectului două mîini bărbătești, o perehe de cătușe și îmbrăcăminte.Acestea ne duc cu gandul că se lansează o nouă colecție de îmbrăcăminte de bărbați.

Semnele iconice codificate imaginile a două maini albă și neagră – unite de cătușe, produc mai degrabă confuzie în rândul privitorilor, mai ales și din cauză că nu se văd chipurile celor doi barbați .Unirea celor doi a fost bine gândită, printul fiind un simbol al trecerii de la o societate dominant la rasism, la o socitate democratică. Benetton a ajuns de-a lungul timpului să nu mai realizeze printuri în care apar produsele lor, punând accent pe mesajele din cadrul acestora.În ceea ce privește cromatica printului, culorile predominante sunt bleumarinul și albul,ce acaparează fundalul și prim-planul, simbolizând putere, încredere și unitate. Armonia dintre cele două culori este dezechilibrată de chenarul verde aprins în care se află sloganul.“Utilizitarea în exces a imaginilor șocante, cu un grad crescut de violență,dramatism, a imaginilor cu un nivel de stimulare motivațional-afectivă mare(în cazul reclamelor), duc la creșterea pragurilor senzoriale și implicit scăderea sensibilității receptorilor.De aici întrevedem două posibile subconsecințe, care privesc atâtindividul, cât și mas media: pe de o parte implementarea în viața și realitateaindividului a unor conduite indezirabile, violențe, dar acceptate ca normaledatorită obișnuinței, iar pe de altă parte, necesitatea ca mass media săimpună imagini cu un grad mai ridicat de stimulare afectivă, pentru a putea produce aceleași efecte de acaparare a audienței.”21

Se urmăresc următoarele aspecte:

1. Prezența sau absența personajelor,

2. Prezența sau absența privirii – pot să apară personaje cărora lise vede fața, dar nu privesc, au ochii închiși, pot să apară personaje care nu stabilesc contact vizual, dar comunică prin atingri sau alte modalități ale comunicării nonverbale

3.Concordanța dintre ochi și textul scis, dintre ochi și restul imaginii reclamei

4.Direcția privirii, modalități de a privi și semnificația și caracteristicile acestora

5.Felul ochilor și influența lor asupra mesajului reclamei

"Nu fotografiile șocheaza, șocheaza realitatea surprinsă de ele. Oamenii se indigneaza la vederea fotografiilor unor copii murind de foame și uită de ele odată ce aceste imagini dispar din câmpul lor vizual. Fotografiile sunt doar niște instantanee din această realitate și lucrul meu constă în surprinderea acestor instantanee" (Olivier Toscani)

CONCLUZII

Fotografia are un rol extrem de important astăzi. Aceasta este folosită în publicitate, reviste, știință și cercetare, ziare. Fără fotografie, viețile noastre nu ar fi cu siguranță la fel de interesante. Nu ar fi putut să ne arate Pământul din spațiul cosmic sau primul om care a mers pe jos pe luna. Nu ar a fost niciodată în stare să se găsească un leac pentru multe boli, în cazul în care fotografia nu ar fi fost descoperită. Așadar, știința și arta depind în mare măsură de fotografie. Cele mai bune companii folosesc o varietate de tehnici de marketing, de la ziar tradițional la reclamele din revistele de marketing pe internet. Întotdeauna un loc pentru fotografie comercială.

Puterea imaginii este greu de negat și companiile comerciale sunt în permanență în căutarea acelor imagini care rezonează cu clienții lor. Conceptul de imagine se referă la un set complex de interacțiuni care constituie viața de zi cu zi în lumea-imagine. Omniprezența imaginilor depășește cu mult noțiunile convenționale că imaginile sunt doar obiecte de consum, joacă sau informații. Imaginile sunt puncte de mediere care permit accesul la o varietate de experiențe. Ele sunt interfețele care structurează interacțiunea, oamenii și mediile pe care le împărtășesc.

Un mare aport în evoluția imaginii o au transformările din fotografie, practicile fotografice și calculatorul. Dar toate lucrurile evoluează, numai dacă ne amintim, nu demult, cum arăta un telefon mobil la apariția lui ca acum telefonul mobil să fie PDA ( Personal Digital Assistant = asistent personal digital). Utilizarea acestor noi medii au schimbat și așteptările consumatorilor în legatură cu interacțiunea umană și procesul de comunicare.

Noile tehnologii ale sec. XX și începutul sec. XXI nu sunt doar extensii ale posibilităților și nevoilor umane, acestea lărgesc chiar orizonturile culturale și sociale. Este această fotografie ca un text? Trebuie să o citesc ca să înțeleg ce spune ea? Când a fost facută această fotografie? Timpul este cel când a fost ea facută sau timpul când este interpretată? Are vreo importanță dacă eu spun despre o fotografie că a fost facută în 1999 sau 2012? Mă pot juca în acest fel cu fotografia și cu experiența vizionării ei? – sunt câteva întrebări cu care de obicei suntem puși față în față în cazul imaginii fotografice. Unul dintre răspunsuri ar putea fi ca fotografia exprimă sentimentele mele în legatură cu elementele din imagine; ea poate trezi amintiri, evoca evenimente, poate chiar spune o poveste.

A vedea este un proces creativ de gândire, simțire și nu este o relație transparentă între ceea ce vedem în fotografie și intelesul acesteia.Intersecția creativității cu vederea și gândirea critică sunt fundamentale pentru actul de citire al unei imagini și toate formele sale. Pornind de la premisa că vizualizarea este relația dintre imagine și creativitatea umană. Relațiile conștiente și inconștiente joacă un rol important aici. Creativitatea aici se referă la rolul spectatorului de a genera și dezvolta ceea ce vedem în imagine.

Sensul unei fotografii (imagini) depinde de tensiunile create între efortul discursiv pe care autorul le-a atribuit imaginii și interpretările aduse de către privitor. Cel puțin aceasta este o parte a creativității și tensiunea de vizualizare, care încurajează diferitele impresii asupra înțelesurilor imaginii.

Invenția fotografiei nu a fost intâmplătoare. Punând deoparte experiențele chimice care au precedat apariția ei, fotografia a reflectat o continuă și complexă modalitate de a traduce și a transforma lumea în diferite forme. Imaginile nu sunt reflexii ale acestei dorințe, ele sunt încarnația nevoii de vizualizare a experiențelor.

Imaginile sunt modul cel mai important prin care lumea devine reală. Imaginile nu sunt niciodată încadrate prin conținutul lor. Această calitate face ca ele să fie înglobate în identitatea și emoțiile fiecărei persoane. Serviciile fotografice ale mileniului 3 ne permit să cerem părerea altora, aflați la mare distanță, cu ajutorul Internetului, la fel cum prin intermediul rețelei putem cere prelucrarea fotografiilor noastre de catre un laborator foto aflat in altă zonă geografică. Și sunt din ce în ce mai multe soluții ce fac ca fotografia digitală să fie în ziua de azi din ce în ce mai atractivă.

Fotografia evoluează iar în present cel mai nou aparat de pe piață este Canon EOS 5D Mark III – o camera DSLR full-frame de 22,3 MP, cu focalizare automata in 61 de puncte și fotografiere continua la 6 cps. Realizăm filme Full HD de inaltă calitate, cu un control manual de la frecvența cadrelor până la sunet, fotografiere mare, funcții de editare și multe alte avantaje.(Anexa Foto 7). Dacă la început totul părea complicat, fotografia devine din ce în ce mai importantă în viețile noastre.

ANEXE

Foto 1 Foto 2

Foto 3 Foto 4

Foto 5 Foto 6

Foto 7

Bibliografie

1.Alain Joannès, Comunicarea prin imagini, traducere Ioana Manole, Editura Polirom, 2009 2.Andreas Feiminer- Fotograful creator, Editura Meridiane, București 1967,p35

3.Andreas Feininger, The creative photographer, Englewood Cliffs,1955,p 15

4.Constantinescu Dinu Teozer , Fotografia – mijloc de cunoaștere, București, Ed.Științifică și Enciclopedică, 1980

5.Dâko. Lși Iofis. E – Tehnicăși artă fotografică, București, Ed. Tehnică, 1961,p70

6.Dicu, Alexandru Manualul fotografului amator , Editura Științifică, București, 1961

7.Elena Abrudan, curs Comunicare Vizuală, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj 2007

8.Eugen Iarovici-Fotografia și lumea de azi, Editura Tehnică,București,1989, p.45 9.Gabriela Rusu-Păsărin, Comunicare audio-vizuală, Craiova, Universitaria, 2005, p. 56-5

10.Gheoghe Cojocariu, Fotoziaristica, Ed Fundatia Romania de Maine, Bucuresti 2008

11.Haineș, Rosemarie,Televiziunea și reconfigurarea politicului, Iași, Polirom, 2002

12.Popescu-Neveanu, P., Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978, p.337-338

13.Petcu M – Istoria Jurnalismului și a publicității din România – Ed. Polirom, Iași 2007

14.Petrescu, Dacinia, Creativitate și investigare în publicitate, Cluj-Napoca, Carpatica, 2002, p. 119

15.Rob Sheppard- Fotografia digitala (Ghid practic), Editura Egmot Romania

16.Roger Fidler, Mediamorphosis,Sa intelegem noile media, Cluj Napoca, Ideea 2004,p188-191

17.Trian, V., Irina Stănciugelu,Teoria comunicării, Comunicare.ro, 2003, p.56

18.Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Iași, Polirom, 2005

Sursa Internet

www.fotojurnalism.ro/2012/05/ce-este-un-fotojurnalist

www.uad.ro/storage/Dataitems/rezumat_RO_Tamas_Hajnal_Andrea.pdf

www.scribd.com/doc/16189736/Tehnici-de-Redactare-in-Relatii-Publice,accesat mai 2012

www.scribd.com/doc/3286353/Comunicarea-prin-imagineeseu,accesat iunie 2012

www.alexandratulbure.blogspot.com/2012/06/fotografia-in-media-prezenta

Bibliografie

1.Alain Joannès, Comunicarea prin imagini, traducere Ioana Manole, Editura Polirom, 2009 2.Andreas Feiminer- Fotograful creator, Editura Meridiane, București 1967,p35

3.Andreas Feininger, The creative photographer, Englewood Cliffs,1955,p 15

4.Constantinescu Dinu Teozer , Fotografia – mijloc de cunoaștere, București, Ed.Științifică și Enciclopedică, 1980

5.Dâko. Lși Iofis. E – Tehnicăși artă fotografică, București, Ed. Tehnică, 1961,p70

6.Dicu, Alexandru Manualul fotografului amator , Editura Științifică, București, 1961

7.Elena Abrudan, curs Comunicare Vizuală, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj 2007

8.Eugen Iarovici-Fotografia și lumea de azi, Editura Tehnică,București,1989, p.45 9.Gabriela Rusu-Păsărin, Comunicare audio-vizuală, Craiova, Universitaria, 2005, p. 56-5

10.Gheoghe Cojocariu, Fotoziaristica, Ed Fundatia Romania de Maine, Bucuresti 2008

11.Haineș, Rosemarie,Televiziunea și reconfigurarea politicului, Iași, Polirom, 2002

12.Popescu-Neveanu, P., Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978, p.337-338

13.Petcu M – Istoria Jurnalismului și a publicității din România – Ed. Polirom, Iași 2007

14.Petrescu, Dacinia, Creativitate și investigare în publicitate, Cluj-Napoca, Carpatica, 2002, p. 119

15.Rob Sheppard- Fotografia digitala (Ghid practic), Editura Egmot Romania

16.Roger Fidler, Mediamorphosis,Sa intelegem noile media, Cluj Napoca, Ideea 2004,p188-191

17.Trian, V., Irina Stănciugelu,Teoria comunicării, Comunicare.ro, 2003, p.56

18.Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Iași, Polirom, 2005

Sursa Internet

www.fotojurnalism.ro/2012/05/ce-este-un-fotojurnalist

www.uad.ro/storage/Dataitems/rezumat_RO_Tamas_Hajnal_Andrea.pdf

www.scribd.com/doc/16189736/Tehnici-de-Redactare-in-Relatii-Publice,accesat mai 2012

www.scribd.com/doc/3286353/Comunicarea-prin-imagineeseu,accesat iunie 2012

www.alexandratulbure.blogspot.com/2012/06/fotografia-in-media-prezenta

ANEXE

Foto 1 Foto 2

Foto 3 Foto 4

Foto 5 Foto 6

Foto 7