Rolul Formativ al Jocului Didactic In Eficientizarea Lectiei de Matematica In Invatamantul Primar
LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU
OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I
ROLUL FORMATIV AL JOCULUI
DIDACTIC ÎN EFICIENTIZAREA LECȚIEI
DE MATEMATICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PRIMAR
MOTTO:
„Matematica nu este o colecție nesfârșită de rezultate expuse în succesiunea: definiție, teoremă, demonstrație, ci este mai degrabă un arsenal de metode, oferind totodată un limbaj riguros și în același timp flexibil pentru descrierea rezultatelor cunoașterii.”
Dan Brânzei
CUPRINS
CAPITOLUL I – Importanța și sarcinile predării matematicii în ciclul
primar
Importanța matematicii în dezvoltarea gândirii copilului
Motivarea învățării matematicii
Dezvoltarea calității personale prin matematică
1.4.Obiectivele fundamentale urmărite în munca didactică
la matematică în ciclul primar
Creșterea eficienței învățării matematicii în ciclul primar
CAPITOLUL II – Jocul didactic în procesul instructiv-educativ
2.1 Conceptul de joc . Definire și caracterizare
Clasificarea jocurilor
CAPITOLUL III – Jocul didactic matematic
Conceptul de joc didactic matematic
Clasificarea jocurilor didactice matematice
Locul, rolul și importanța jocului didactic matematic
Metodologia organizării și integrării jocului didactic matematic în structura lecțiilor
Integrarea jocului didactic în predarea orelor de matematică la clasa I
CAPITOLUL IV – Studiul experimental privind stimularea elevilor
din ciclul primar prin joc didactic matematic
Ipoteza și obiectivele cercetării
Metoda experimentală și particularitățile folosirii ei
Analiza și interpretarea rezultatelor
Concluzii și propuneri
Bibliografie
Anexe
3
CAPITOLUL I
IMPORTANȚA ȘI SARCINILE PREDĂRII MATEMATICII ÎN
CICLUL PRIMAR
I.1. Educația și provocările lumii contemporane
Prin structură, obiective și conținut, educația trebuie să răspundă necontenit exigențelor cerute de evoluția realității naționale și internaționale. Semnificațiile și eficiența actului educativ sunt date de disponibilitățile educației de adaptare și autoreglare față de sfidările tot mai numeroase ale spațiului social. Realitatea contemporană demonstrează că rolul școlii nu numai că nu s-a diminuat, ci a devenit tot mai complex, tocmai datorită necesității împletirii și corelării funcționale a acesteia cu alte segmente ale socialului, pasibile de a realiza, secvențial, sarcini și acțiuni ale instituției specializate care rămâne în, în continuare, școala.
”Educația nu este doar un exercițiu formal, tehnic, țesut dintr-un anumit sistem de acțiuni, ce vizează fasonarea ființei; ea constituie și evocarea sau transmiterea unor conținuturi, unor valori, unor atribute ce se perpetuează prin intermediul indivizilor și comunităților”.(Pedagogie, Constantin Cucoș, 2006)
Preocuparea din ce în ce mai intensă pentru centrarea educației pe formarea de competențe se justifică prin așteptările și solicitările crescânde și diversificate pe care societatea le are în raport cu școala. Competențele cheie pot oferi avantajul transferabilității și, implicit, al unei bune și ușoare integrări socio-economice a absolvenților: comunicare în limba maternă, comunicare în limbi străine, competențe matematice, în științe și tehnologii, competențe digitale, competența de a învăța să înveți, competențe civice și sociale, asumarea inițiativei și antreprenoriat, sensibilizare la cultură și exprimare culturală.
Educația centrată pe competențe solicită regândirea metodologiilor didactice și abordarea personalizată a predării-învățării, din perspectiva centrării pe elev.
I.2 Importanța matematicii în dezvoltarea gândirii copilului
În cadrul preocupărilor constante pentru modernizarea actului educațional, pentru aducerea lui la exigențele actuale, dar și viitoare ale societății, matematicii îi revine, în continuare, un rol primordial în formarea și dezvoltarea intelectuală a elevului, preluându-se întreaga bază de date din domeniu, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al experienței metodice.
Experiențele care s-au efectuat în țara noastră de o serie de cercetători, metodiști și pedagogi au condus la realizarea unui sistem modern de predare-învățare a matematicii în ciclul primar, care ține seama de particularitățile logice ale științei matematicii, cât și de particularitățile psihologice ale actului învățării la copiii de vârstă școlară mică.
Preocupări majore în acest sens, au existat și există, și pe plan mondial. Putem remarca pe J. Piaget în conceptul de număr natural, pe Z. T. Dienes care a venit cu jocurile logice de construcții bazate pe formă (patru valori: triunghi, pătrat, cerc, dreptunghi,), culoare (trei valori: roșu, albastru, galben), mărime(două valori: mic,mare,), grosime(două valori: subțire, gros). La fel de importante sunt și cercetările experimentale care s-au bazat pe fundamentare teoretică și care au înregistrat o largă răspândire.
Învățământul matematic pentru ciclul primar a înregistrat următoarele tendințe de evoluție:
– creșterea ponderii formativului în întreaga activitate și conștientizarea obiectivelor formative, având ca vector o didactică a intelectului;
– apropierea matematicii școlare de matematica-știință contemporană, în sensul reducerii decalajului dintre acestea;
– învățarea structurată, pe module a conținuturilor, ce permite extrapolări în concentre numerice succesive, în reducerea timpului destinat formării unor deprinderi de calcul;
– accentuarea caracterului interdisciplinar al cunoștințelor și priceperilor matematice, precum și o mai evidentă conectare la realitatea înconjurătoare;
– dobândirea unor tehnici de rezolvare a problemelor (nu numai probleme cu soluție unică, ci și probleme cu mai multe soluții sau probleme fără soluție, apariția unor probleme cu răspuns non-cantitativ), cu extensia activităților suplimentare și a compunerii de probleme.
Toate acestea se înscriu în formula idealului pedagogic al învățământului românesc: formarea unei personalități deschise, adaptabilă la schimbări de tip inovator.
I.2. Motivarea învățării matematicii
Studiul matematicii în învățământul obligatoriu își propune să asigure pentru toți elevii formarea competențelor de bază în rezolvarea de probleme, implicând calculul algebric și raționamentul geometric. Învățarea matematicii în școală urmărește conștientizarea naturii matematicii ca o activitate de rezolvare a problemelor, bazată pe un corpus de cunoștințe si de proceduri, dar și ca o disciplină dinamică, strâns legată de societate prin relevanța sa în cotidian și prin rolul său în științele naturii, în tehnologii și în științele sociale.
Matematica are un rol deosebit în dezvoltarea intelectuală a elevului, în dezvoltarea gândirii logice, adică a unei gândiri clare, consecvente și precise.
Prin învățarea corectă a matematicii, elevii își formează deprinderi de concentrare a atenției asupra celor studiate, de observare a diferite fapte și relații, de comparare și de confruntare unele cu altele. Rezolvarea de probleme este forma incipientă a muncii creatoare de studiu a copilului. În acest context, ca în orice activitate creatoare, un rol deosebit îl joacă imaginația. Rezolvarea unei probleme reprezintă un rezultat al activității comune de gândire și imaginație. Deci, dacă această rezolvare conduce la amplificarea gândirii elevilor, în aceeași măsură amplifică și imaginația creatoare, care reprezintă o componentă însoțitoare a acesteia.
Matematica reprezintă un bun pretext spre a dezvolta la elevi deprinderi folositoare: exactitate, punctualitate, justificare, autoverificare și motivare. Ei izbutesc să sesizeze în obiectul observat elemente de similitudine și deosebire, să detașeze însușirile esențiale și permanente de cele întâmplătoare, să facă o corelație între însușirile esențiale și cele permanente într-o noțiune.
Învățarea matematicii în învățământul primar și gimnazial este influențată hotărâtor de modul în care se face introducerea conceptelor. Simpla definire a acestora și listarea unor proprietăți prin care se pot caracteriza nu sunt suficiente unei bune înțelegeri a conceptelor, a terminologiei și a procedurilor specifice matematicii.
În acest proces extrem de important al abstractizării și generalizării, se dezvoltă la elevi o gândire abstractă, logică și sănătoasă. În același timp cu gândirea se dezvoltă și elementele de limbaj ale elevului, în mod deosebit în acest context, cel matematic, căruia îi este specific laconismul, precizia și claritatea.
În mod eronat, s-a crezut la un moment dat că apariția computerului va reduce sfera utilizării matematicii prin extinderea "tiparelor" și "rețetelor". În realitate, computerele au făcut să crească nevoia de matematică și, în mod obligatoriu, de deprindere corectă a aritmeticii, care constituie ABC-ul acesteia.
Este sigur că matematica trebuie să fie cunoscută la standardele de rigoare și suplețe ale epocii actuale, permițând expunerea unor idei profunde, modelatoare ale realității fizice, comunicabile elevilor în condiții de accesibilitate,iar pentru ca matematica să fie o certitudine cadrul didactic are un rol hotărâtor.
I.3. Dezvoltarea calității personale prin matematică
Matematica modernă tinde să fie cât mai aproape de elev să-l ajute și să-i dezvolte calitățile personale. Dacă în clasele I și a II-a formarea conceptelor matematice se face la un nivel primar, iar antrenarea lor separat, începând cu clasa a III-a, are loc integrarea și articularea noțiunilor într-o structură mentală flexibilă, capabilă să mobilizeze și optimizeze resursele pentru rezolvarea unor probleme variate.
Capacitățile general umane cum sunt creativitatea, abstractizarea, concretizarea, analiza, sinteza se manifestă și derivă în mod firesc din operațiile intelectuale specifice matematicii. Trebuie spus că în procesul extrem de important al abstractizării și generalizării, se dezvoltă la elevi o gândire abstractă, logică și sănătoasă.
Un rol deosebit îl are aritmetica în dezvoltarea intelectuală a elevului, în dezvoltarea gândirii logice, adică a unei gândiri consecvente, clare și precise.
Învățând corect aritmetica, elevii își formează deprinderea de concentrare a atenției asupra celor studiate, să observe diferite fapte și relații, să le compare și să le confrunte unele cu altele. Punctualitatea, exactitatea, autoverificarea, justificarea și motivarea sunt deprinderi care pot fi formate și dezvoltate și prin lecțiile de matematică.
Stabilind că, în primele patru clase, aritmetica este unul dintre obiectele de bază, ea are rolul de a înarma pe elevi cu cunoștințe temeinice în legătură cu noțiunile elementare de matematică, de a le forma deprinderea de a aplica aceste cunoștințe în viața practică, precum și de a contribui la dezvoltarea judecății, a gândirii logice, a memoriei, atenției, spontaneității, rezolvării rapide a situațiilor problemă ce apar.
Pentru aceasta cadrul didactic va organiza la matematică activități centrate pe valorificarea cunoștințelor și deprinderilor de utilizare a conceptelor matematice în contexte motivante pentru elevi, insistând pe aplicarea acestora în situații variate.
Generalizările matematice, aprecierea validității unor calcule sau aserțiuni, crearea de exerciții și probleme folosind tehnici variate, găsirea unor strategii alternative de investigare și rezolvare a problemelor, căutarea soluțiilor dincolo de cadrul strict al celor învățate, toate acestea constituie oportunități de exersare a gândirii creative.
Folosirea permanentă a unei terminologii corecte, punerea copiilor în situații variate de comunicare prin exprimarea soluțiilor sau a datelor unei probleme de limbaj cotidian, transpunerea unei situații cotidiene în limbaj matematic, justificarea soluțiilor și expunerea argumeninderea de a aplica aceste cunoștințe în viața practică, precum și de a contribui la dezvoltarea judecății, a gândirii logice, a memoriei, atenției, spontaneității, rezolvării rapide a situațiilor problemă ce apar.
Pentru aceasta cadrul didactic va organiza la matematică activități centrate pe valorificarea cunoștințelor și deprinderilor de utilizare a conceptelor matematice în contexte motivante pentru elevi, insistând pe aplicarea acestora în situații variate.
Generalizările matematice, aprecierea validității unor calcule sau aserțiuni, crearea de exerciții și probleme folosind tehnici variate, găsirea unor strategii alternative de investigare și rezolvare a problemelor, căutarea soluțiilor dincolo de cadrul strict al celor învățate, toate acestea constituie oportunități de exersare a gândirii creative.
Folosirea permanentă a unei terminologii corecte, punerea copiilor în situații variate de comunicare prin exprimarea soluțiilor sau a datelor unei probleme de limbaj cotidian, transpunerea unei situații cotidiene în limbaj matematic, justificarea soluțiilor și expunerea argumentativă a demersului rezolutiv, utilizarea unui ansamblu de coduri și convenții exprimate în limbaj matematic ca parte a unui sistem universal de comunicare sunt modalități de exersare a comunicării, specifice disciplinei.
I.4. Obiectivele fundamentale urmărite în munca didactică la matematică în ciclul primar
Studiul matematicii în școala primară își propune să asigure pentru toți elevii învățarea și formarea conceptelor de bază vizând:
Ciclul aritmetic;
Noțiuni intuitive de geometrie ;
Măsurare și măsuri.
Obiectivele cadru ale predării matematicii în ciclul primar sunt următoarele:
Cunoașterea și utilizarea conceptelor specifice matematicii.
Dezvoltarea capacităților de explorare-investigare și rezolvare de probleme.
Formarea și dezvoltarea capacității de a comunica, utilizând limbajul matematic.
Dezvoltarea interesului și a motivației pentru studiul și aplicarea matematicii în contexte variate.
În ansamblul său, concepția care a stat la baza construirii programei actuale de matematică vizează următoarele aspecte:
trecerea de la o aritmetică teoretică la o varietate de contexte problematice
care configurează disciplina aritmetică în sens pragmatic;
trecerea de la aplicarea unor algoritmi la folosirea de strategii în rezolvarea de probleme;
trecerea de la memorizare la explorare-investigare și anticipare;
trecerea de la ipostaza de transmițător de activități variate de învățare pentru toți copiii, în funcție de nivelul și ritmul lor de învățare;
trecerea de la subiectivitatea și rigiditatea modelului de notare la transformarea evaluării într-un mijloc autentic de autoapreciere și stimulare a copilului.
Toate aceste aspecte constituie premise ale dezvoltării personalității creatoare a elevului, rezolvarea și compunerea problemelor reprezentând cel mai important factor care pune la încercare în cel mai înalt grad capacitățile intelectuale ale elevilor.
I.5. Creșterea eficienței învățării matematicii în ciclul primar
Ideea fundamentală a reformei învățământului este aceea de a crea structuri pentru o creștere a eficienței școlii românești prin racordarea ei la noile cerințe ale dezvoltării economice, sociale, științifice, tehnice și culturale.
Școala este o etapă inițială a educației permanente care trebuie să pregătească elevii în acest scop și ca urmare se pune un accent deosebit pe folosirea metodelor activ-participative, pe tehnicile de învățare eficientă, pe folosirea unui stil didactic integrat, pe creșterea efortului de învățare al elevilor.
Schimbările care au avut loc în societatea românescă în toate domeniile nu pot să nu aibă urmări în învățământ. Așezarea învățământului pe baze noi, exprimă ideea perfecționării și modernizării învățământului ce duc la sporirea eficienței sale formative. Învățământul de tip euristic, orientează efortul intelectual al elevului în direcții divergente care se realizează prin învățare, prin descoperirea și învățarea pe bază de probleme. Învățământul activ lasă copilului mai multă libertate de a alege tehnicile și strategiile de calcul.
În învățarea matematicii moderne se recurge la realitatea înconjuratoare care constituie atât punct de plecare cât și de sosire. Cercetările lui J. Piaget susținute și de alți cercetători, au stabilit existența a patru niveluri de învățare: preconceptual, intuitiv, concret-operațional și
12
formal-operațional. Necesitatea acțiunii concrete pe obiecte în învățămantul primar se face în scopul însușirii conștiente a operațiilor aritmetice și a celorlalte informații prevazute în manuale.
Procesul învățării matematice se desfășoară în mai multe faze :
receptarea și înregistrarea materialului pe fondul unei stări de atenție și activare cerebrală;
înțelegerea și generalizarea prin formarea de noțiuni și principii;
fixarea în memorie, actualizarea prin reproducere a cunoștințelor și transferul acestora.
Situațiile problematice, jocurile matematice, exersarea capacităților intelectuale atestă deosebita valoare formativă a acestei discipline școlare în dezvoltarea gândirii, memoriei, imaginației, în formarea unor trăsături de personalitate (voință, creativitate, perseverență, simțul ordinii și al disciplinei în muncă) indispensabile integrării în anii următori de școală și în viața de toate zilele.
Un rol deosebit de important în învățarea matematicii îl are învățătorul. Acestuia îi sunt necesare unele calități: interes față de copii și dorința de a-i ajuta să se pregătească pentru viață, pasiunea pentru meserie, răbdare, perseverență, competență profesională. Succesul sau insuccesul școlar depind de mai mulți factori și anume:
*factori biologici; *factori psihologici;
*factori pedagogici; ∗factori socio-culturali.
13
Cunoscând acești factori putem să diminuăm rămânerile în urmă la învățătură sau dimpotrivă să cerem mai mult elevilor cu aptitudini speciale pentru matematică .
Cauzele școlare ale rămânerii în urmă pot fi:
metodele organizatorice și de învățământ deficitare (explicații teoretice ample, abuz de operații mintale mecanice ș.a.), tendința de a rezolva mai multe probleme într-o oră;
trecerea la învățarea unei noțiuni noi fară ca cea precedentă să fie bine însușită;
volumul mare de activitate concreta frontală cu întreaga clasa în detrimentul activității independente și diferențiate.
Dificultățile întâmpinate de mai mulți elevi în dobândirea noțiunilor matematice necesită individualizarea învățării matematicii, condiție esențială a succesului școlar.
Felul de prezentare și rezolvare a problemelor matematice trebuie făcut în funcție de particularitățile de vârstă, respectându-le. Astfel, pornim de la concret-intuitiv (manipularea materialului didactic) la reprezentarea grafică, la descompunerea problemelor compuse în probleme simple.
Reușim acest lucru prin folosirea uneia din metodele analitice sau sintetice sau utilizându-le simultan.
În procesul învățării matematicii sunt implicate majoritatea proceselor cognitive, volitive, afective, apoi atenția și limbajul, motivațiile.
14
Percepțiile constituie prima sursă de cunoaștere a realității. Ele au un rol important în învățare, deoarece oferă materialul necesar reprezentărilor, memoriei, gândirii (P.P. Neveanu) 90% din informatii vin pe cale vizuala. Perceperea activă a obiectelor și fenomenelor trebuie însoțită de explicații verbale. Important e ca învățătorul să ceară elevilor tot timpul să verbalizeze ceea ce vad și ceea ce fac ( de ce? ).
Reprezentările sunt importante în procesul învățării matematicii întrucât oferă materialul necesar gândirii. Prin caracterul lor intuitiv, reprezentările realizează corelația senzorial-rațional pe care se bazează principiul intuiției.
Un rol important în creșterea eficienței învățării matematicii îl au și evaluarile din timpul semestrelor. R. Ausubel referindu-se la importanța acestei forme de evaluare, precizeaza că : “ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare”.
Este recomandat să îmbinăm cele trei forme de evaluare ( inițială, sumativă și finală ).
Prin predarea matematicii se urmăresc trei aspecte:
aspectul informativ;
aspectul formativ;
aspectul practic.
In cadrul aspectului informativ, elevii primesc informații – noțiuni și cunoștințe cum sunt: noțiunea de număr concret și abstract, componența numerelor, noțiunea de operație aritmetică și unele proprietăți ale lor
15
(comutativitate, asociativitate, distributivitate), noțiunea de problemă și altele. Odată cu dobândirea acestor noțiuni și cunoștințe, se formează și o serie de deprinderi (calcul oral și scris, rezolvare și compunere de probleme).
Aspectul formativ constă în contribuția matematicii la dezvoltarea facultăților mintale ( dezvoltarea memoriei, atenției, voinței, a gândirii logice ). Prin orele de matematică se formează deprinderi de muncă, ordine și punctualitate.
Cel de al treilea, aspectul practic constă în formarea capacității elevilor de a folosi cunoștintele de matematică în viața practică.
Obiectivul principal al școlii nu poate fi încărcarea memoriei elevului cu un volum mare de date, ci dezvoltarea intrumentelor mintale care să permită restructurarea vechilor cunoștințe în raport cu noile exigențe, realizarea rapidă și ușoară a transferului de cunoștințe.
16
CAPITOLUL II.
JOCUL DIDACTIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV
II.1. Conceptul de joc didactic. Definire și caracterizare
Jocul didactic – "un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare. (Bache H., Mateias A., Popescu E., Serban F. – "Pedagogie preșcolară. Manual pentru școlile normale", Ed. Didactică si Pedagogică, București, 1994)
Termenul "didactic" asociat jocului accentuează componenta instructivă a activității și evidențiază că acesta este organizat în vederea obținerii unor finalități de natură informativă și formativă specifice procesului de învățământ.
Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc.
Această îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul desfășurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalității celor antrenați în joc.
17
Jocul didactic, încadrându-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii ludice.
Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaționale variate și complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizica a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive sau dezvoltarea unor subsisteme ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trasături de personalitate, ș.a.). De asemenea, jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini specifice educației morale, estetice.
Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evaluează și se îmbogățesc cunoștințele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite.
Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt:
scopul jocului
conținutul jocului
sarcina didactica
regulile jocului
elementele de joc
Scopul jocului – reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative.
18
Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale, etc.
Conținutul jocului – include totalitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cu care copiii operează în joc. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare. Conținutul poate fi extrem de divers: cunoștințe despre plante, animale, anotimpuri, viața și activitatea oamenilor, cunoștințe matematice, istorice, geografice, conținutul unor basme, povești, ș.a. Continutul jocului trebuie să fie bine dozat, în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor, să fie accesibil și atractiv.
Sarcina didactică – indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactica să fie formulată sub forma unui obiectiv operațional, ajutându-l pe copil să conștientizeze ce anume operații trebuie să efectueze. De asemenea, se recomandă ca sarcina didactică să nu solicite doar sau în primul rând, procese numerice, ci să implice în rezolvarea sa și gândirea (operațiile acesteia), imaginația, creativitatea copiilor. Sarcina didactică trebuie să fie în concordanță cu nivelul de dezvoltare al copilului, accesibilă și, în același timp, să fie atractivă.
Regulile jocului – concretizează sarcina didactică și realizează legatura dintre aceasta și acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care
19
trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice. Sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participantii la joc și reglementează conduita și acțiunile acestora în funcție de structura particulară a jocului didactic.
Regulile jocului prezintă o mare varietate:
indica acțiunile de joc;
precizează ordinea, succesiunea acestora;
reglementează acțiunile dintre copii;
stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale. Cu cât regulile sunt mai precise și mai bine însușite, cu atât sarcinile
didactice sunt mai ușor de realizat, iar jocul este mai interesant și mai distractiv. Regulile trebuie să fie simple, ușor de reținut prin formulare și posibil de respectat de către toți copiii, accesibile.
Elementele de joc – includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură placută, atractivă, distractivă activității desfășurate.
Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate oferă o serie de sugestii în acest sens: folosirea unor elemente-surpriză, de așteptare, întrecere individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise, ș.a. Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate, deosebite de cele folosite în activitățile
20
anterioare, în caz contrar existând riscul ca acestea să nu mai prezinte atractivitate pentru copii, esența jocului fiind, în acest caz, compromisă.
Reușita unui joc didactic depinde și de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie să fie adecvate conținutului, variate și atractive, ușor de manevrat și să provină din mediul apropiat, familiar copiilor ( planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc).
Atractivitatea și eficiența jocului depind de ingeniozitatea cadrului didactic de a îmbina o sarcină educativă acceptabilă pentru toți copiii, nici prea grea, nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu reguli atrăgătoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și îi plictisesc pe copii. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.
21
II.2. Clasificarea jocurilor didactice
Marea varietate a jocurilor didactice practicate în școală a impus necesitatea clasificarii lor. Există mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:
1. Dupa scopul educațional urmărit:
jocuri de mișcare (jocuri motrice) – care urmaresc dezvoltarea calităților, priceperilor și deprinderilor motrice
jocuri ce vizează dezvoltarea psihica – acestea se pot clasifica în:
υ jocuri senzoriale ce vizează, în principal dezvoltarea sensibilității. Se pot organiza jocuri diferite pentru:
dezvoltarea sensibilității auditive;
dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice;
dezvoltarea sensibilității vizuale;
dezvoltarea sensibilității gustativ – olfactive.
jocuri intelectuale care, la rândul lor, se pot diferenția în:
jocuri vizând precizarea, îmbogațirea cunoștințelor (jocuri cognitive);
22
jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă; * jocuri de exersare a pronunției corecte;
jocuri de atenție și orientare spațială;
jocuri de dezvoltare a memoriei;
jocuri de dezvoltare a gândirii;
jocuri de dezvoltare a perspicacității;
* jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității;
* jocuri pentru stimularea inhibiției voluntare și a capacității de autocontrol;
jocuri de expresie afectivă.
Dupa sarcina didactică urmarită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:
jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;
jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;
jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe, care se folosesc numai în cazuri deosebite.
23
3. Dupa conținut, jocurile didactice se pot grupa în:
jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurator;
jocuri didactice pentru educarea limbajului – ce pot fi jocuri fonetice, lexical- semantice, gramaticale;
jocuri didactice cu conținut matematic, jocuri logico-matematice;
jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită morală, de circulație rutieră.
4. Dupa prezența sau absența materialului didactic, deosebim:
a) jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jucării, jocuri de masă, imagini, diafilme, diapozitive, obiecte de uz casnic sau personal, mozaicuri, materiale din natură (conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici) ș.a.
jocuri fară material didactic.
Dupa locul pe care-l ocupa în activitate, jocurile didactice pot fi: a) jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;
b) jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.
24
CAPITOLUL III
JOCUL DIDACTIC MATEMATIC
III.1. Conceptul de joc didactic matematic
Cercetarile făcute de specialiști în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învățămantul preșcolar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează devreme. Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la acțiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă preșcolarilor și răspunde intenției de a-l determina pe copil să "descopere" matematica, trezindu-i interesul și atenția.
Cunoscand faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniță, este firesc ca acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. În școală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o alta forma de activitate: învățarea. Trecerea de la joc la învățare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc bine determinat în planul de învățământ al institutiilor preșcolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfășurare a activităților de matematică, dar și a celor de cunoaștere a mediului și de educarea limbajului.
25
Pornind de la definiția dată în capitolul anterior jocului didactic, se poate spune ca jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care cadrul didactic consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, îmbogățește sfera de cunoaștere matematică, pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.
Știut fiind faptul că îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității, valoarea practică a jocului didactic matematic constă în faptul că, în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite, exersării priceperilor și deprinderilor formate.
Pornind de la elementele constitutive ale jocului didactic, și jocul didactic matematic cuprinde urmatoarele componente:
ϖ Scopul jocului – se formulează în concordanță cu prevederile programei activităților matematice. Scopul trebuie să se refere la probleme de ordin cognitiv, dar și formativ.
Exemplu:
• Într-un joc în care se urmărește predarea sau fixarea cunoștințelor despre o culoare (sau mai multe), se realizează un exercițiu cu caracter formativ ◊analiza, comparație.
26
• Într-un joc în care se introduce o noua formă geometrică ( ο ), scopul este unul cognitiv, dar se are în vedere si aspectul formativ ◊exerciții de selecție, abstractizare, generalizare.
Corect este ca într-un joc didactic matematic să se aducă în prim-plan unul dintre cele două aspecte, conștientizarea lui de către învățător dându-i acestuia posibilitatea să-l urmareasca și să-l atingă în desfășurarea jocului.
Conținutul matematic al jocului este subordonat particularităților de vârstă și sarcinii didactice. Conținutul matematic se poate referi la: mulțimi, operații cu mulțimi, elemente de logică, relații de ordine, relații de echivalență, numere naturale, elemente de geometrie, unități de măsură etc.
Sarcina didactică reprezintă esența activității, transpune la nivelul copilului, scopul urmărit într-o activitate matematică. Trebuie să antreneze intens operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea.
Jocul matematic rezolvă cu succes o singură sarcină didactică. Exemplu:
Jocul didactic "Găsește locul potrivit" are ca scop: "Formarea deprinderilor de a efectua operații cu mulțimi", iar sarcina didactică este urmatoarea: "să formeze mulțimi după unul sau două criterii".
Regulile jocului arată copiilor cum să rezolve sarcina didactică fiind condiționate de conținut și de sarcina didactică.
Elementele de joc fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie placută și atractivă pentru copii.
27
III.2.Clasificarea jocurilor didactice matematice
Jocurile didactice matematice, în marea lor diversitate, se pot clasifica după urmatoarele criterii:
In funcție de scopul și sarcina didactica
In funcție de aportul lor formativ
A. In funcție de scopul și sarcina didactică, pot fi împărțite în:
După momentul în care se folosesc în cadrul lecției:
* jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;
jocuri didactice matematice ca momente propriu-zise ale activității;
* jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activității sau la final.
După conținutul capitolelor de însușit:
* Jocuri matematice pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol;
* Jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe.
După materialul didactic:
* Jocuri didactice cu material didactic ◊standard (confecționat)
◊natural (din natura)
* Jocuri fara material didactic (orale, ghicitori, versuri, scenete, cantece, povestiri)
28
B. In funcție de aportul lor formativ (pot fi clasificate ținând cont de acea operație a gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură)
a) Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză
Exemplu:
"Jocul negației" prin care se urmărește să se nască la elevi ideea negației logice și acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amănunțită a tuturor atributelor pe care nu le are o piesa oarecare din trusa de figuri logice.
"Completează șirul" în care copiii trebuie să deducă regula după care se obține un șir, analizand anterior termenii șirului.
b) Jocuri pentru dezvoltarea capacității de sinteză
Exemplu:
Jocurile matematice cu numere naturale
Jocuri didactice în care se efectuează operații cu numere Exercițiile de sinteză se introduc dupa efectuarea celor de analiză.
Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații
Exemplu:
Compararea cantitativă a doua mulțimi
Recunoașterea egalității/inegalității a două numere
Compararea numerelor și ordonarea într-un șir crescator/descrescator
Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitatii de a efectua abstractizari si generalizari
29
Exemplu:
• "Cine știe, răspunde!" cu sarcina de a compune numere, de a compune exerciții de adunare și scădere cu rezultat dat.
e) Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacitatii, care cuprind sarcini cu un grad ridicat de dificultate și care presupun un bagaj de cunoștințe temeinice și o gândire logică.
Exemplu:
• "Cine are același număr?" – corespondența între numărul de obiecte și cifră, formarea șirului numeric 1-10, utilizând și cifrele corespunzătoare. (Lupu C., Savulescu D. – "Metodica predarii matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee Pedagogice", Editura Paralela 45, Bucuresti, 2000)
O altă clasificare este realizată de autorii Antohe V., Gherghinoiu C., Obeada M. în lucrarea: "Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs", Brăila 2002.
Autorii clasifică jocul didactic matematic împărțindu-l în trei categorii:
Jocuri didactice de formare de mulțimi care implică exerciții de: grupare, separare, exemplificare care vor duce la dobandirea abilităților de identificare, scriere, selectare și formare de mulțimi.
Jocuri didactice de numerație care contribuie la consolidarea, verificarea deprinderilor de așezare în perechi, comparare, numărare constientă, de exersare a cardinalului și ordinalului, de familiarizare cu operațiile matematice de formare a raționamentelor de tip ipotetico-deductiv.
Jocuri logico-matematice care urmăresc familiarizarea copiilor cu operațiile cu mulțimi.
30
III.3. Locul, rolul și importanța jocului didactic matematic
Încorporat în activitatea didactica elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu și atrăgator, aduce varietate și o stare de bună dispoziție funcțională, de veselie și bucurie, de divertisment și destindere, ceea ce previne apariția monotoniei, a plictiselii, a oboselii. Restabilind un echilibru în activitatea școlarului, jocul fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, generând o motivație secundară, dar stimulatorie, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al muncii didactice.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învățătorul consolidează, precizează și chiar verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera lor de cunoștinte, pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare ale acestora. Atunci când jocul este utilizat în procesul de învățământ, el dobândește funcții psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecții, sporind interesul de cunoaștere față de conținutul lecțiilor.
Jocul didactic matematic este o activitate de învățare al cărui efort elevii nu-1 simt, ci îl doresc. Astfel, se impune necesitatea ca lecția de matematică să fie completată cu jocuri didactice cu conținut matematic, uneori chiar concepută sub formă de joc. Un exercițiu sau o problemă de matematică poate deveni joc didactic matematic dacă: realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic; folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse; folosește un conținut
31
matematic accesibil și atractiv; utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de elevi.
Prin folosirea jocurilor didactice matematice se realizează și importante sarcini formative ale procesului de învățământ. Astfel, jocurile didactice matematice: antrenează operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, clasificarea, ordonarea, abstractizarea, generalizarea; dezvoltă spiritul de inițiativă și independență în muncă, precum și spiritul de echipă; dezvoltă spiritul imaginativ-creator și de observație; dezvoltă atenția, disciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități; formează deprinderi de lucru corect și rapid; asigură însușirea mai rapidă, mai temeinică, mai accesibilă și mai plăcută a unor cunoștinte pentru această vârstă (numerație, operațiile aritmetice, etc.). Dicționarul de psihologie consideră jocul ca formă de activitate specifică pentru copil, hotărâtoare pentru dezvoltarea lui, care ocupă un loc important în viața de fiecare zi, deoarece jucându-se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri și situații care îi apropie cât mai mult de realitatea înconjurătoare.
32
III.4. Metodologia organizării și integrarii jocului didactic
matematic în structura lecțiilor
Dezvoltarea cognitivă depinde de familiarizarea elevilor cu lumea obiectelor. În domeniul structurilor matematice, copiii înțeleg, realmente, numai ce percep, își reprezintă și acționează direct numai ceea ce descopera singuri.
„În procesul jocului copilul demonstrează cât de realist este el în tot ceea ce face și la ce nivel se ridică competența sa, uneori atât de bine conturată motivațional”.( J. Bruner, „Pentru o teorie a instruirii”, E.D.P., Bucuresti, 1970, pag. 138.)
Trecerea la activitatea de învățare nu trebuie să se facă brusc. Din aceasta cauza, la clasa I, se recomandă că unele activități instructive să se desfășoare sub forma de joc sau în unele activități instructive să fie introduse jocuri didactice.
Jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecției în care se observa o stare de oboseală a elevilor și când atenția acestora nu mai poate fi captată prin alte mijloace didactice. De asemenea, pot fi organizate lecții-joc, în care jocul să domine urmărind fixarea, consolidarea și sistematizarea cunoștințelor. Inclus inteligent în structura lecției, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului, dar poate, în același timp să ușureze înțelegerea, asimilarea cunoștințelor matematice în formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând o îmbinare între învățare și joc.
Reușita jocului didactic matematic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care cadrul didactic știe să asigure o concordanța deplină între toate elementele ce-l definesc. Pentru aceasta, cadrul didactic va avea în vedere următoarele cerințe de bază:
P pregatirea jocului didactic;
33
P organizarea judicioasă a acestuia;
P respectarea momentelor jocului didactic;
P ritmul și strategia conducerii lui;
P stimularea elevilor în vederea participarii active la joc;
P asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
P varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante etc.).
Pregatirea jocului didactic presupune studierea atentă a conținutului acestuia, a structurii sale, pregatirea materialului și elaborarea planului jocului didactic.
Organizarea jocului didactic matematic necesita o serie de masuri. Astfel, trebuie să se asigure o împărțire corespunzatoare a elevilor clasei în functie de acțiunea jocului și uneori, chiar o reorganizare a mobilierului sălii de clasă pentru buna desfășurare a jocului, pentru reușita lui în sensul rezolvării pozitive a sarcinii didactice.
O altă problemă organizatorică este aceea a distribuirii materialului necesar desfășurării jocului. În general, materialul se distribuie la începutul activității de joc, și aceasta pentru urmatorul motiv: elevii cunoscând în prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicatia cadrului didactic referitoare la desfășurarea jocului. Acest procedeu nu trebuie aplicat în mod mecanic. Există jocuri didactice matematice în care materialul poate fi împărțit elevilor după explicarea jocului. Organizarea judicioasa a jocului didactic are o influenta favorabilă asupra ritmului de desfășurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.
Desfășurarea jocului cuprinde, de regulă, urmatoarele momente:
34
P introducerea în joc (discutii pregatitoare);
P anuntarea titlului jocului si a scopului acestuia;
P prezentarea materialului;
P explicarea si demonstrarea regulilor jocului;
P fixarea regulilor;
P executarea jocului de către elevi;
P complicarea jocului; introducerea unor noi variante;
P încheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau individuale).
Introducerea în joc , ca etapa, îmbraca forme variate în functie de tema jocului. Uneori, atunci cand este necesar sa familiarizam elevii cu continutul jocului, activitatea poate sa înceapa printr-o scurta discutie cu efect motivator. Alteori, introducerea în joc se poate face printr-o scurta expunere care sa starneasca interesul si atentie elevilor. In alte jocuri, introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci cand de logica materialului este legata intreaga actiune a elevilor. Introducerea in jocul matematic nu este un moment totdeauna obligatoriu. Propunatorul poate incepe jocul anuntand direct titlul acestuia.
Anunțarea titlului jocului si a scopului se face scurt, clar, precis.
Exemple: Învățătorul poate să anunțe jocul propus printr-o simplă comunicare:
“ Astăzi, vrem să vedem care dintre noi știe să calculeze fără greșeală, organizând împreună jocul…”
Anunțarea jocului se poate începe:
35
printr-o frază interogativă: "Știți ce o să jucăm astăzi? Vreți să vă spun?"
printr-un îndemn: " Hai să ne jucăm ..",
printr-o întrebare de tipul:" Vreți să ne jucăm …? ", sau ca o răsplată a muncii depuse în cadrul orei: "Pentru că ați răspuns bine și foarte bine până acum, vom juca jocul “ … “. Învățătorul poate folosi formula clasică: “Copii, astăzi vom organiza un joc nou. Jocul se numește…. El constă în…”
Se pot găsi formulele cele mai variate de anunțare a jocului, astfel ca, de la o lecție la alta, ele să fie cât mai adecvate conținutului acestuia.
Explicarea jocului didactic matematic
Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea și explicarea acestuia. Pentru a explica și demonstra un joc didactic matematic, învățătorului îi revin următoarele sarcini:
să-i facă pe elevi să înțeleagă sarcinile ce le revin;
să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea lor rapidă de către elevi;
să prezinte conținutul jocului și principalele lui etape, în funcție de regulile jocului;
să dea indicații cu privire la modul de folosire a materialului didactic;
să scoată în evidentă sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a deveni câștigători.
36
Cea mai eficientă metodă de explicare este demonstrația însoțită de explicații, în cazul când jocul se repetă, se renunță la explicații și se trece direct la desfășurarea lui. Învățătorul trebuie să acorde o atenție deosebită elevilor care au o capacitate mai redusă de înțelegere sau asupra acelora care au o exprimare mai greoaie. Pentru o mai bună înțelegere a desfășurării jocului, învățătorul poate să se joace el mai întâi cu un copil. Învățătorul trebuie să-i facă pe elevi să înțeleagă sarcinile ce le revin, să-și însușească regulile jocului, să știe să mânuiască materialul didactic. Atunci când elevii au un fond de cunoștințe și reprezentări, demonstrația se poate face cu ajutorul lor. Învățarea dobândește astfel un caracter activ, fiind mai valoroasă.
Fixarea regulilor jocului didactic matematic se face de obicei când jocul este mai complicat. Cu cât regulile sunt însușite mai bine, cu atât jocul devine mai captivant, iar sarcinile didactice mai ușor de realizat. Fără o explicație, o demonstrație și o fixare a regulilor, jocul didactic nu-și atinge scopul propus. Multe jocuri își iau titlul din regulile de care trebuie să se țină seama în joc.
Exemplu:
Jocul didactic "Stop", are ca regulă să se oprească jocul la semnalul "stop", sau în jocul "Caută-ți perechea" regula jocului impune ca la semnalul „ caută-ți perechea " să înceapă jocul. De cele mai multe ori se va accepta o explicație dată în limbajul nesigur și uneori ezitant al copilului, decât o repetare mecanică a diferitelor reguli ale jocului.
37
Executarea jocului de către elevi este etapa fundamentală. Învățătorul urmărește calitatea desfășurării, a învățării, observând gradul de participare și contribuția fiecărui elev pentru a putea elabora corect evaluarea. În prima parte a jocului acesta intervine mai des, reamintind regulile jocului și dând unele indicații organizatorice. Pe măsură ce se înaintează în joc, ei capătă experiența jocurilor matematice, învățătorul le acordă independență elevilor, îi lasă să acționeze singuri sau propune un conducător de joc din rândul elevilor. Pe parcursul jocului învățătorul poate trece de la conducerea directă la conducerea indirectă, luând parte activă la joc, fără a interpreta rolul de conducător, sau pe parcursul desfășurării jocului poate alterna conducerea indirectă cu cea directă și invers. Oricare ar fi participarea sa la joc, învățătorul trebuie să imprime un anumit ritm al jocului, să mențină atmosfera de joc, să urmărească evoluția jocului evitând monotonia, să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică respectându-se regulile stabilite. Învățătorul trebuie să urmărească activitatea fiecărui elev, să-i antreneze pe toți în joc găsind mijloace potrivite pentru fiecare în parte, să urmărească comportarea elevilor, relațiile dintre ei și felul în care respectă cu strictețe regulile jocului. Sunt momente când elevii devin conducătorii jocului, îl organizează singuri, schimbă materialele, pot complica sarcina de lucru, pot introduce un element nou de joc sau un material nou.
38
Încheierea jocului
Învățătorul formulează concluzii și aprecieri asupra felului în care s-a desfășurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile jocului și s-au executat sarcinile primite, face aprecieri asupra comportării elevilor. La începutul clasei I, evaluarea rezultatelor jocului se face prin diferite stimulente specifice perioadei preșcolare: buline de diferite culori, fanioane cu locurile marcate, ecusoane cu figurine pe care elevii să le poarte în piept. De o mare importanță sunt, pentru școlarii mici, aprecierile verbale făcute de către învățător. Oferind stimulente celor victorioși, le va adresa cuvinte de laudă și celor învinși, neuitând să-i încurajeze, să-i consoleze. Rezultatele jocului didactic se pot aprecia și cu note, mai ales în cazurile în care au activități independente sub formă de joc. În desfășurarea jocurilor didactice trebuie să fie incluse și momente vesele, să aibă o încărcătură afectivă și să asigure întărirea acțiunii prin aprecieri individuale sau colective, prin recompense sau aplauze. Prin jocul didactic bine pregătit și realizat, cultivăm dragostea copiilor pentru studiul matematicii, le stimulăm efortul susținut și îi determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră cât și în afara ei. Gama jocurilor didactice matematice este foarte bogată și diversă. Imaginația învățătorului poate inventa modele din cele mai ingenioase. Uneori, pot fi stimulați și elevii să conceapă jocuri didactice, să propună modificarea unor jocuri în sensul adaptării lor la situațiile concrete date, să desfășoare această activitate cu cât mai multă îndrăzneală și independență, dar și răspundere.
39
III.5 Integrarea jocului didactic în predarea orelor de matematica
la clasa I
Utilizând jocul în predarea matematicii am urmărit numeroase avantaje pedagogice dintre care amintesc:
determinarea copiilor să participe activ la lecție;
antrenarea, atât a copiilor timizi, cât și a celor mai slabi la învățătură;
dezvoltarea spiritului de cooperare;
dezvoltarea iscusinței, spiritului de observație, ingeniozității, inventivității, care constituie tehnici active de exploatare a realității.
Pornind de la ideea ca orice exercițiu sau problemă poate deveni joc dacă sunt precizate sarcinile de lucru și scopul urmărit, am căutat să creez o atmosfera deconectantă și să trezesc elevilor interesul, spiritul de concurență și de echipă. Astfel, am folosit jocul didactic în înțelegerea și însușirea numerelor naturale de la 0 la 10, numerației 0 – 10, a operațiilor de adunare și scădere în concentrul 0 – 10 si voi exemplifica cu câteva modele.
Primele 10 numere constituie fundamentul pe care se dezvolta întreaga gândire matematica a școlarului. La conceptul de număr, elevul ajunge progresiv și după o anumită perioadă pregătitoare. Înregistrarea în scris a numărului, introducerea simbolului său, reprezintă o etapă superioară a procesului de abstractizare.
Pentru ca activitățile să fie mai plăcute și cunoștințele să fie însușite mai ușor am utilizat jocurile sub forma unor ghicitori sau poezioare-numărători despre numerele 0 – 10, deoarece cu o nota de umor ele descriu chipul cifrelor. Pe parcursul orelor în care am predat cunoștințe despre numerele 0 – 10 am învățat elevii unele cântecele despre numere.
În lecțiile consacrate adunării și scăderii în concentrul 0 – 10 am folosit ghicitori – problemă, de genul:
Mac, mac, mac și mac, mac, mac,
Zece rațe stau pe lac.
Striga tare mama rață:
–Mac, mac, mac, nu vreți verdeață?
Șase pleacă la măicuța
Și-acum socotiți fuguța
Printre nuferii din lac,
Câte rațe baie fac?
Procesul scrierii șirului numerelor până la 10 se face progresiv. După însușirea numerelor 0 – 5 am efectuat jocurile "Ce numere au fugit?" sau "Ce numere s-au ascuns?", prin care am urmărit deprinderea elevilor cu ordinea crescătoare sau descrescătoare a numerelor.
Jocul "Numără corect"
Obiective:
să perceapă numerele după auz;
să numere în succesiunea logică.
Sarcina didactica: ascultă și numără corect bătăile din palme și alege numărul potrivit.
Material didactic: cartonașe cu numerele de la 0 – 10
Desfășurare: învățătorul bate din palme, elevul alege cartonașul cu numărul corespunzător bătăilor din palme.
Jocul "Ce numere au fugit?"
Obiective:
să perceapă numerele după auz;
să numere în succesiunea logică.
Sarcina didactică: identificarea numerelor lipsă dintr-un șir dat.
Material didactic: jetoane cu numere 0 – 10, tabele cu numere de la 0 la 10, conform figurii de mai jos:
│0│ │2│ │4│ │6│ │8│ │7│ │5│ │3│ │1│
Desfășurarea jocului: se poate organiza pe echipe sau individual; elevul vine și pune la locul potrivit numărul care lipsește.
Jocul "Ce semn s-a ascuns?"
Scopul: exersarea deprinderii de calcul, folosirea corectă a semnelor grafice de operație (+, -).
Regula jocului: elevii trebuie să ghicească ce semn de calcul a dispărut.
Desfășurarea jocului: se va scrie la tablă o coloană de exerciții cu adunări și scăderi.
3 + 4 = 7; 5 – 3 = 2; 6 + 3 = 9; 4 – 4 = 0; 2 + 7 = 9; 7 – 5 = 2
Se poate organiza pe echipe sau elevii pot primi și fise. Se vor citi exercițiile în șoaptă de către fiecare elev. Vor închide apoi ochii și învățătorul va șterge semnele de calcul. Elevii vor ieși la tablă și vor completa exercițiile cu semnele dispărute.
Pe parcursul jocului am renunțat la conducerea directă și am alternat-o cu cea indirectă. Am căutat să imprim jocului un anumit ritm, să mențin atmosfera de joc, să evit momentele de monotonie, să stimulez inițiativa și inventivitatea copiilor, să urmăresc comportamentul lor și să-i antrenez pe toți la joc.
La sfârșitul fiecărui joc am formulat concluzii și aprecieri asupra felului în care acesta s-a desfășurat, asupra comportamentului elevilor, am făcut recomandări și evaluări individuale și generale.
CAPITOLUL IV.
STUDIUL EXPERIMENTAL PRIVIND STIMULAREA ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR PRIN JOC DIDACTIC MATEMATIC
IV.1. Ipoteza și obiectivele cercetării
Ipoteza pe care mi-am propus să o verific în planul practic al realității școlare este: dacă în învățământul primar se concepe și utilizează un program special de jocuri didactice atunci se va determina o creștere a performanței școlare. Dacă folosim jocul ca activitate didactică în clasele I-IV, atunci copiii se vor bucura de continuitate între școală și grădiniță, între ciclul primar și cel gimnazial, de ușurare a procesului adaptării la specificul muncii de învățare școlară. Introducerea jocului în însăși structura lecțiilor constituie și un mijloc de prevenire precum și de înlăturare a oboselii, cunoscută fiind capacitatea redusă de efort a micilor școlari. Folosind jocul didactic matematic în activitatea de învățare a figurilor geometrice, culorilor, mărimilor, atunci elevii vor fi mai atenți, mai receptivi și vor recunoaște cu ușurință aceste elemente. În învățarea tablei înmulțirii, tablei împărțirii, dacă folosim jocul didactic matematic atunci elevii vor învăța mai ușor și într-un mod atractiv să efectueze operații de înmulțire prin adunare repetată și să scadă pentru a obține câtul unei împărțiri, vor observa numerele care lipsesc, vecinii numerelor
44
cu un efort mai mic în aparență, în condițiile unor satisfacții evidente. Dacă folosim jocul matematic în probele de evaluare a cunoștințelor atunci elevii vor fi mai captivați și mai interesați să rezolve exercițiile prezentate sub formă de joc. În concluzie, dacă pe parcursul orei de matematică este folosit cu regularitate jocul matematic, atunci elevii își vor însuși noile cunoștințe cu facilitate, vor manifesta nevoia de a se informa mai mult, de a construi ei înșiși jocuri noi, ca exerciții ale minții.
Obiectivele majore pe care mi-am propus să le urmăresc vor fi reflectate și înactivități desfășurate, teste, proiecte, utilizând jocul didactic:
cunoașterea nivelului de pregătire intelectuală a elevilor și stabilirea performanțeiindividuale;
cunoașterea și evidențierea valențelor formativ-educative ale jocului didactic;
elaborarea și implementarea unor programe speciale de valorificare a joculuididactic pentru creșterea performanțelor în învățare;
dezvoltarea gândirii divergente și convergente;
dezvoltarea limbajului matematic;
socializarea elevilor
45
IV.2. Metoda experimentală și particularitățile folosirii ei
Observând efectul jocului didactic asupra motivației elevilor și eficiența sa ca modalitate activă, accesibilă și plăcută de învățare, în cadrul procesului instructiv -educativ, am întreprins o mini – investigație.
Obiectivul investigației l-a constituit proiectarea și experimentarea (parțială) a câtorva jocuri didactice matematice la clasa a III-a, la unitatea de învățare ,,Împărțirea numerelor naturale 0-100”. Realizat pe durata acestui capitol experimentul cuprinde evaluări (predictivă, sumativă), un program intensiv de lucru cu elevii celor două grupe (echivalente ) de câte 7 elevi fiecare.(experimental, de control)
La grupul experimental s-a utilizat jocul didactic, iar la grupul de control alte metode didactice, pentru însușirea algoritmilor, formarea priceperilor și deprinderilor de lucru. Subiectele evaluărilor sunt de nivel identic. Testele mă vor ajuta să cunosc și să pot delimita mai în amănunt cum influențează jocul didactic obținerea performanței școlare și să surprind destul de obiectiv evoluția și stadiul atins de fiecare individ în parte. Pe tot parcursul experimentului voi urmări modul în care elevii prezintă judecățile, atitudinea pe care o au în timpul jocului didactic, dar și a altor activități, dacă finalizează sarcina de lucru, elaborează soluții originale pentru rezolvarea sarcinilor de lucru. În aprecierea elevilor am avut în vedere descriptori de performanță.
46
Evaluare predictiva
1.Cauta perechea!
2. Calculează câturile și descoperă greșeala!
24 : 4= 36 : 6
72 : 8= 64 : 8
30 : 5 : 3= 20 : 10
12 : 2 : 2 = 15 : 5
3. Calculează suma dintre jumătatea și sfertul lui 20!
4.a) Află câtul numerelor din interiorul triunghiului!
b) Compune o problemă care să se rezolve prin operația efectuată .
47
OBIECTIVE OPERATIONALE:
O1 – să găsească perechea potrivită;
O2 – să calculeze și să compare;
O3 – să calculeze folosind terminologia corespunzătoare;
O4 – să efectueze împărțiri;
O5 – să compună o problemă.
Calificativele au fost acordate astfel:
S – găsește două perechi;
– calculează un exercițiu;
– află jumătatea;
– calculează câtul numerelor din interiorul triunghiului. B – găsește patru perechi;
– calculează trei exerciții;
– află jumătatea și sfertul;
– calculează câtul numerelor din interiorul triunghiului FB – găsește toate perechile;
– calculează toate exercițiile și descoperă greșeala;
– află jumătatea, sfertul și suma dintre ele;
– calculează câtul numerelor din interiorul triunghiului șicompune o problemă.
48
Evaluare sumativă
I.Pentru grupul experimental:
,,Suflă vântul semnele”
– joc didactic cu sarcina didactic:
Găsește semnul suflat de vânt după ce rezolvi!
36 : 3□ 24 : 2
,,Continuă dacă poți!”
– joc didactic cu sarcina didactică:
Calculează!
3 x 6 : 2 x 4 : 4 =
,,Te rog verifică-mă!”
– joc didactic cu sarcina didactică:
Ajută-l pe Ionel să găsească eroarea!
66 : 2 = 32 98 : 3 = 32 42 = 82 : 2
4. ,,Cât a ronțăit veverița?”
O veveriță a ronțăit multe alune, iar tu poți afla numărul lor de fiecare dată!
49
a x 4 = 84 5 x b = 125 396 = c x 3
5. ,,De vorbă cu matematica”
Sunt scrise patru cuvinte din limbajul matematic care te-ar putea orienta în calcul. Descoperă-le și scrie ce obții, după ce vorbești cu ele!
Din suma numerelor 18 si 32 ia câtul dintre triplul lui 6 si jumătatea lui 4.
Pentru grupul de control:
Calculează și compară câturile obținute:
: 2□ 93 : 3
Efectuează respectând ordinea operațiilor: 4 x 5 : 2 x 4 : 8 =
Calculează și verifică:
77 : 7 = 89 : 8 = 75 : 5 =
4. Află necunoscutele:a x 5 = 85 b x 3 = 96 2 x c = 74
5 . Calculează folosind semnificația terminologiei matematice:
Din diferența numerelor 91 și 17 ia câtul dintre dublul lui 9 și jumătatea lui 12.
50
Obiective operaționale:
O1 – să calculeze și să compare;
O2 – să calculeze respectând ordinea efectuării operațiilor;
O3 – să efectueze proba împărțirii;
O4 – să afle factorul necunoscut;
O5 – să rezolve problema;
Descriptori de performanță:
S – calculează un cât la prima cerință
– respectă ordinea a două operații pe care le efectuează
– găsește eroarea la un exercițiu (prin probă)
– află o necunoscută
– rezolvă o parte din problemă
B – calculează câturile și compară
– respectă ordinea a trei operații și calculează
– găsește eroarea la două exerciții (prin probă)
– află două necunoscute
– rezolvă problema
FB – calculează câturile și compară
– respectă ordinea a patru operații și calculează
– găsește eroarea la trei exerciții (prin probă)
– află trei necunoscute
– rezolvă problema și o scrie sub formă de exercițiu
51
IV.3.Analiza și interpretarea rezultatelor
S-au obținut rezultatele:
– la evaluarea predictivă
52
60%
50%
50%
40% 36%
30%
20%
14%
10%
0%
nr elevi
FB B S I
– la evaluarea sumativa
Grup de control
53
50%
45% 43%
40%
35%
30%
29%
25%
20%
15%
10%
5%
0%
14% 14%
nr elevi
FB B S I
Grup experimental
54
FB B S
Analizând rezultatele constat că:
-din grupul experimental 5 elevi au FB (72 %); -din grupul de control 3 elevi au FB (43 %).
Diferența între rezultate este vizibilă, în favoarea grupului experimental, ceea ce reiese că jocul didactic are rol benefic în sporirea eficienței lecției de matematică.
55
IV.4. Concluzii și propuneri
Ideea de bază ce m-a condus la abordarea prezentei teme a fost aceea a necesității asigurării succesului școlar al tuturor elevilor, atât al celor care întâmpină dificultăți la învățătură, cât și obținerea de performanțe cu cei care dovedesc posibilități deosebite. Cunoscând bine elevii clasei pe care o conduc, am posibilitatea să-i antrenez, potrivit posibilităților intelectuale în jocuri didactice cu sarcini accesibile fiecăruia, dar care să-i solicite progresiv. În învățământul primar, învățarea este activitatea centrală ce solicită întreg potențialul psihic și fizic al copilului. Rezultatele obținute depind și de alegerea și folosirea metodelor de lucru. Prin folosirea jocului didactic în lecții se realizează sarcini ale procesului formativ. Folosind jocul didactic se asigură:
verificarea și retroinformația asupra nivelului de însușire a unor cunoștințe șideprinderi (jocul didactic îndeplinind astfel funcția diagnostică și prognostică asupra pregătirii elevilor);
participarea activă a copiilor la propria formare;
motivația pentru învățare prin succesele ce se înregistrează, angajându-i în realizarea sarcinilor didactice diferite ca grad de dificultate, jocul determinând un continuu fond emoțional stenic, de
plăcere, satisfacție;
formarea unor deprinderi de muncă intelectuală;
pregătirea elevilor pentru autoinstruire și autoeducație prin influența decisivă a jocului în conducerea și luarea în stăpânire a propriului comportament;
stimularea încrederii în sine, adaptarea la cerințele mereu crescânde ale școlii;
dezvoltarea psihică a copiilor, formarea personalității lor;
accesibilitatea noțiunilor fundamentale matematice pentru toți elevii;
56
exersarea efortului voluntar;
rezolvarea conflictelor între ceea ce se dorește și ceea ce se poate;
asigurarea succesului fiecărui elev, potrivit ritmului si disponibilităților sale.
În special în clasele mici, jocul pregătește condițiile pentru învățarea activă și pentru conduita efortului. Altfel spus, jocul poartă în
sine germenii propriei depășirii și angajării pe alte planuri de
acțiune.
Din experiența acumulată prin practicarea jocului didactic în activitatea instructiv-educativă, am desprins ideea că acesta reprezintă
un veritabil antrenament de integrare socio-morală punând problema competiției, a ajustării propriului comportament cu al celorlalți, a reușitei și a atitudinii în fața eșecului. Cerând elevilor să creeze și ei variante de joc, se poate realiza expansiunea acestora prin adăugarea de elemente creatoare, originale. Jocul, activitatea specifică copilăriei, ne ajută să-i cunoaștem natura și năzuințele mai bine decât orice altă activitate. Jocul poate constitui o manifestare a forțelor în acțiune la copil, îndrumate de învățător. Elevii ciclului primar au nevoie, înainte de orice, să fie educați. Școala reprezintă mai mult decât jocul, dar fără echilibrul adus de joc ea nu are eficiență. Utilizarea unei game variate de jocuri alese cu discernământ, în funcție de condițiile concrete ale fiecărui colectiv de elevi, duce cu certitudine la formarea unor deprinderi trainice, proprii actului învățării. Jocul este o permanență a vieții copilului, a vieții umane în general. Virtuțile sale formative pe tărâmul educației reprezintă o certitudine. Ne rămâne, nouă, cadrelor didactice, să discernem: cât, unde, când și cum
să-1 integrăm în practica predării-învățării. Consider că numai atunci jocul își va dobândi întru totul legitimitatea pe care o merită pe deplin în actul învățării.
Folosirea metodelor și procedeelor active în desfășurarea jocurilor didactice a demonstrat că elevii sunt determinați să înțeleagă în mod
57
conștient și să aplice corect cunoștințele în rezolvarea sarcinii didactice. În cadrul procesului de învățământ, jocul este conceput ca mijloc
de instruire și educare a copiilor și ca procedeu didactic de realizare a obiectivelor operaționale specifice conținuturilor . Eficiența dovedită a jocului didactic nu înseamnă că această metodă exclude folosirea celorlalte metode specifice activităților de învățare. Se pot semnala uneori o serie de consecințe nedorite privind folosirea jocului, legate de comportarea nesatisfăcătoare a elevilor: prea zgomotoasă, apariția unor dispute, nerespectarea regulilor, acceptarea cu greu a înfrângerilor. În cazul în care se reia același joc de prea multe ori, apare plictiseala. În scopul realizării obiectivelor prevăzute în programele școlare, în jocul didactic trebuie să se urmărească permanent menținerea unei unități strânse între laturile sale componente (conținut, sarcină didactică, reguli, elemente de joc și material didactic).
Abordarea interdisciplinară a jocului didactic permite transferul și rezolvarea de noi probleme ivite în jocurile didactice, elevii se familiarizează cu generalizări în contexte cât mai variate. Consider că este necesar să acordăm jocului didactic un spațiu larg în ansamblul metodelor destinate învățării școlare din considerente ca:
• Jocul didactic este calea spre apariția motivației intrinseci în învățare pentru că:
angajează afectiv și atitudinal elevii;
stimulează interesul cognitiv al școlarului mic;
mobilizează resursele psihice ale copiilor;
asigură participarea creatoare a elevilor în rezolvarea sarcinii didactice.
Jocul didactic este un mijloc eficient de activizare a întregii clase prin conținutul său și modul de desfășurare pentru că: -dezvoltă spiritul de întrajutorare, de echipă;
-formează, consolidează și dezvoltă deprinderi de muncă organizată;
58
-stimulează puterea de investigație și cointeresare continuă (prin elementele de joc);
-sunt valorizate elementele pozitive ale fiecărui elev.
M-am orientat spre jocuri ce solicită procesele psihice și însușiri ale personalității școlarului mic. Consider mai eficiente
jocurile didactice orale, deoarece prin acestea comunicarea încurajează pe cei timizi, pe cei cu o gândire lentă, antrenează pe cei pasivi în activitatea intelectuală. În scopul îmbunătățirii și perfecționării procesului predării și învățării cunoștințelor la obiectele de învățământ, prin intermediul jocului didactic, propun:
• ca manualele școlare să conțină jocuri didactice specifice fiecărui capitol din programă, dând astfel, prilejul învățătorilor să fixeze cunoștințele și deprinderile corespunzătoare și în același timp, să realizeze feedback-ul imediat, revenind pe traseul didactic cu ajustările necesare în pregătirea elevilor;
• valorificarea jocurilor didactice la maximum, în formă individuală sau de grup trebuie să se realizeze în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale școlarilor mici;
Analizând și comparând rezultatele pe care le obțin elevii de la o etapă la alta, ne edificăm asupra evoluției și ritmului în care progresează însușirea cunoștințelor matematice pe baza jocului didactic. Împreună – cadre didactice, oameni de știință, cercetători – avem de înfăptuit o sarcină importantă, aceea de a descoperi, experimenta și promova cele mai potrivite structuri, formule și soluții, pentru a face din școala românească o instituție care să valorifice în cel mai înalt grad, disponibilitățile spirituale în etapa actuală, să asigure o temeinică pregătire pentru muncă și viață a tinerei generații. Pentru aceasta se impune din partea tuturor învățătorilor, alături de pasiune și răspundere profesională, racordarea permanentă a preocupărilor la cerințele învățământului actual.Convinsă personal de valențele formative ale jocului didactic cu conținut matematic, am urmărit să
59
pledez pentru necesitatea valorificării maximale a resurselor intelectuale și moral-comportamentale ale acestei forme de activitate la clasele I – IV.
„Cine nu știe să se joace cu copiii și este destul de nepriceput ca să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator“(C.G. Salzmann)
60
Bibliografie
1. Ana D., Ana M., Logel D., Stroescu-Logel E., Metodica predării matematicii la clasele I- IV, Editura Carminis 2003.
2.Antohe V., Gherghinoiu C., Obeada M. , Metodica predarii matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs, Braila 2002.
3.Ausubel, G. U. și Robinson, F. Învățarea în școală. O introducere în psihologia pedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982.
4. Bache H., Mateias A., Popescu E., Serban F. – Pedagogie prescolara.Manual pentru scolile normale , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994
Bontaș, I., Pedagogie, Editura ALL, București, 2001.
Bruner, J. Pentru o teorie a instruirii , Editura Didactica și Pedagogică, București, 1970
Cerghit, I., Radu I., Popescu E., Vlăsceanu L., Didactica – Manual pentru clasa a X-a, Editura Didactica și Pedagogică, București, 1994
8. Cristea, S., Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică,București, 1996.
9. Cucoș, C. , Psihopedagogie, Editura Polirom Iași 1998.
10. Dinuță, N. Metodica predării matematice la clasele I-IV, Editura Universității din Pitești, 2003.
11. Ionescu, M., Strategii de predare-învățare, Editura Științifică, București,1992.
61
12. Lupu C., Savulescu D. Metodica predarii matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee Pedagogice, Editura Paralela 45, Bucuresti, 2000
13. Muster, D., Metodologia cercetării în educație și învățământ
Editura Litera, București, 1985.
14. Neacșu, I. Metodica predării matematicii la clasele I-IV, Editura Didactică și Pedagogică, București 1988.
15.***M.E.N.,
Consiliul Național pentru Curriculum. Programe școlare.
16. Colecția Revista de pedagogie
17. Colecția Gazeta matematică
62
ANEXA 1
Jocul: „Ce formă ai primit?”
Scopul : Fixarea reprezentărilor despre figurile geometrice: (cerc, pătrat,dreptunghi, triunghi), verificarea cunoștințelor despre culori, dezvoltarea atenției șiformarea unei atitudini disciplinate în joc.
Materialul didactic: Figuri geometrice decupate din carton sau material plastic colorat. Câte un exemplu mai mare din fiecare figură pentru învățător. În sala de clasă vor fi așezate la loc vizibil imagini ale unor obiecte asemănătoare cu figurile geometrice:Cerc – cerc Batistă – pătrat Carte – dreptunghi Cravată – triunghi
Desfășurarea jocului : Învățătorul împarte elevilor figuri geometrice desenate în așa fel ca fiecare să primească câte o figură. Apoi va indica numele unuia dintre obiectele afișate în clasă, de exemplu, batista.
Elevii care au figura geometrică asemănătoare (pătratul) trebuie să ridice mâna sus (figura), apoi fiecare dintre aceștia va spune ce culoareare figura sa.
Variantă: Obiectul poate fi arătat cu un bețișor. La o bătaie din palme a învățătorului, elevii care au o figură asemănătoare cu obiectul indicat se vor așeza în dreptul lui. În timpul jocului (ambele variante) figurile se pot schimba. Astfel, învățătorul va lua figura de la primul elev și o va da vecinului. Acesta o primește, dar o dă mai departe de a lui (vecinului său). După ce figurile au fost schimbate între toți elevii, ultimul elev va da figura lui ultimului elev, care rămăsese fără figură. Jocul se poate desfășura în continuare. La schimbarea scaunelor între elevi, învățătorul va acorda atenție bunei organizări, astfel încât schimbul să se facă rapid, fără dezordine. Pot fi folosite ambele variante.
63
ANEXA 2
Una este luna
Hai să zicem unu
Una este luna
Hai să zicem unu
Să se facă doi,
Două mâini copilul are,
Una este Luna.
Hai să zicem doi
Să se facă trei
Trei crai vin din depărtare
Două mâini copilul are,
Una este Luna.
Hai să zicem trei,
Să se facă patru
Patru roate carul are,
Trei crai vin din depărtare,
Una este Luna.
Hai să zicem patru
Să se facă cinci
Cinci sunt degete la mână,
Patru roate carul are,
Trei crai vin din depărtare
Două mâini copilul are
Una este Luna.
Desfășurarea jocului : Copiii caută și fac mișcările adecvate textului, folosind degetele.
64
ANEXA 3
Chipul cifrelor
1, parcă e un băț Șugubăț
Poartă chipiu tras Cu cozorocul pe nas. 2, se-ndoaie ușor Pe picior
Gâtul, vezi îi cam așa Cum îl are lebăda. 3, a fost un ineluș Pe deget învârtecuș
Meșterul l-a rupt în două Să-i dea folosință nouă 4, scaun ar părea
Cu spătarul în podea Și picioarele în sus
Cine oare așa l-a pus ș.a.m.d.
65
ANEXA 4
Jocul: „Numără mai departe!”
Scop: Formarea deprinderilor de a număra în concentrul 0-10; Materialul didactic: Cartonașe pe care sunt scrise cifrele de la 0 la 9 Desfășurarea jocului : Elevii primesc câte un cartonaș. Ei sunt scoși în fața clasei și așezați în cerc după ordinea numerelor indicate pe cartonașe: 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9. Un singur elev nu va primi cartonaș. Acesta va trece în mijlocul cercului. Se indică de învățător regulile de desfășurarea jocului care constau în a număra mai departe, ținând seama de numărul indicat pe cartonaș. Copiii, învârtindu-se în joc, vor rosti: „Dacă știe număra, locul meu îl va lua”, apoi se opresc. Cel din mijloc se adresează unui copil din cerc (la alegere) „Numără mai departe!”. Acesta va trebui să iasă din cerc și să numere mai departe începând cu numărul imediat următor celui indicat pe cartonașul său. De pildă, dacă are numărul 5 pe cartonașul său, va număra mai departe numerele de pe cartonașele copiilor aflați în dreapta lui: șase, șapte, opt, etc. Dacă numără corect, ia locul celui din mijloc, însemnând acestuia cartonașul său. Jocul se reia de la început, până când elevii învață să numere bine.
Variantă : Învățătorul aruncă mingea unui copil din cerc rostind un număr. Cel care prinde mingea trebuie să numere mai departe până la 10, 20 sau 30.
Jocul: „Caută vecinii”
Scop: Formarea deprinderii de a număra conștient de la 0 la 10; Materialul didactic: Cartonașe cu numerele 0-10.
Desfășurarea jocului : Învățătorul spune un număr, iar elevii trebuie să găsească cartonașul cu numărul corespunzător, să-l așeze pe bancă și, lângă el, numerele vecine. De exemplu, se spune 6. Elevii, după ce găsesc cartonașul cu cifra 6, pun deasupra lui cartonașele cu cifra 5 și sub el cel cu cifra 7. Numerele vor fi așezate în ordine crescătoare
66
și descrescătoare 5, 6, 7 și invers și se precizează vecinii numărului prezent la început (6).
ANEXA 5
Jocul: „Vântul a luat semnele”
Subiectul : Adunări și scăderi în concentrul 0-10.Clasa I Desfășurarea jocului : Pe tablă se află desenate mai multe pătrate, într-o configurație precum cea din pagina următoare. Pătratul mai mare din
mijloc va constitui punctul de plecare al jocului. În aceste pătrate sunt scrise mai multe cifre între ele nu se găsesc semnele plus sau minus, fiindcă au fost luate de vânt și împrăștiate. Acest joc se poate folosi și pentru alte concentre numerice, utilizând toate semnele operațiilor aritmetice. Când elevii stăpânesc bine operațiile aritmetice, sunt lăsați să stabilească singuri semnele aritmetice, fără a fi sprijiniți cu sugestii. Li se indică doar că rezultatul final trebuie să fie egal cu cel de la care a pornit jocul. Pentru a-i ajuta să le găsească locul, când am folosit la clasă acest joc, le-am relatat copiilor o mică întâmplare: Într-un autobuz s-au urcat la capăt de linie 5 călători. La prima stație au mai urcat 3, iar la următoarea au coborât 2 și așa mai departe, până ce se ajunge la ultimul număr din ultimul pătrat, urmărindu-se direcția indicată de săgeți.
67
Elevii vor scrie semnele în dreptul numărului.
Se orientează atenția copiilor spre faptul că rezultatul final este egal cu numărul de la care s-a pornit jocul. Independent elevii vor scrie pe caiet coloanele de exerciții care rezultă.
68
ANEXA 6
Jocul: „Jocul figurilor geometrice”
Scop: formarea deprinderii de a desena figuri geometrice cu creta pe tablă.
Desfășurarea jocului : Se împart elevii pe două grupe. Se împarte și tabla în două părți. La comanda învățătorului, câte un elev din fiecare grupă trece la tablă și desenează câte un cerc. Grupa care are cele mai reușite cercuri este câștigătoare.
Observație:
În acest fel se pot desena și alte figuri geometrice cunoscute de elevi (pătrat, dreptunghi).
Jocul: „Ghicește unde s-a ascuns iepurașul!”
Scopul : cunoașterea figurilor geometrice, folosirea corectă a denumirii acestora, recunoașterea culorilor.
Material didactic: figuri geometrice diferit colorate (pătrat, dreptunghi, cerc, oval,triunghi), un iepuraș decupat.
Desfășurarea jocului : Figurile geometrice vor fi așezate pe flanelograf în coloană una sub alta, în linie orizontală sau împrăștiate (având spațiu suficient printre ele) la mijlocul flanelografului. În partea dreaptă a coloanei stă un iepuraș. Figurile pot fi așezate și într-un rând orizontal, iar iepurașul într-un colț al flanelografului. Elevii sunt numiți vânători. Iepurașul, mânuit de conducător se ferește de vânători, fuge și se ascunde în stânga sub una din figuri. Conducătorul jocului întreabă: Unde s-a ascuns iepurașul? Elevul trebuie să răspundă: Iepurașul s-a ascuns după pătrat (dreptunghi, triunghi, etc.) Pătratul are culoarea roșie.
Variantă: Jocul se poate organiza și sub formă de concurs, fiind câștigător rândul care denumește corect cele mai multe ascunzători ale
69
iepurașului. Pentru aceasta se va adresa fiecărui rând un număr egal de întrebări cu cel pus celorlalte rânduri, iar răspunsurile vor fi date de copii diferiți, indicați de învățător și aleși astfel încât să fie întrebați cât mai mulți elevi. Se va evita ca unul sau doi copii să răspundă mereu. Un elev care a dat un răspuns corect va avea dreptul să mai răspundă numai atunci când unul din
colegii lui din același rând cu el n-a știut să răspundă sau a răspuns greșit la solicitarea profesorului. Acest răspuns însă nu va fi luat în considerare la calculul rezultatelor.
70
ANEXA 7
Jocul: „Tic – Tac!”
Scop: dezvoltarea percepției auditive și formarea deprinderii de a stabili raportul corect între cifră și cantitate.
Material didactic: case confecționate din carton.
Desfășurarea jocului : Elevii au în față câte un ceas confecționat din carton, cu acele din material plastic colorate diferit. De exemplu, acul mare de culoare roșie și cel mic de culoare verde. Învățătorul bate de câteva ori cu creionul în mână și spune „roșu”. Elevii ascultă atenți, numără în gând, iar apoi așează acul indicator roșu la numărul care corespunde numărului de bătăi cu creionul în mână. Se bate din nou și se spune „verde”. Elevii fixează acul ceasornicului verde în dreptul numărului corespunzător numărului de bătăi. (Se poate juca și cu numărătoarea mică atunci când toți elevii au o astfel de numărătoare sau cu buline confecționate din material plastic sau carton). De fiecare dată învățătorul controlează corectitudinea așezării bilelor sau bulinelor.
Jocul: „În lanț”
Scopul : formarea deprinderii de a opera adunări și scăderi; formarea capacității de a face calcul mintal corect.
Desfășurarea jocului : Învățătorul determină concentrul în cadrul căruia elevii trebuie să socotească. Acest joc se poate folosi pentru orice concentru numeric. Elevii sunt împărțiți în echipe cu număr egal de elevi. Membrii unei echipe sunt așezați pe două rânduri față în față, în așa fel încât fiecărui copil dintr-un rând să-i corespundă un altul în celălalt rând.Unul dintre elevi pune prima întrebare celui din fața sa, de exemplu 3 + 3, celălalt pune celui din stânga o întrebare cuprinzând un exercițiu format cu rezultatul corespunzător întrebării ce i-a fost pusă, ca de pildă, 6 – 4 cât fac? Acesta trebuie să continue jocul adresându-se vecinului, de exemplu 2 + 7 cât fac? În felul acesta jocul se desfășoară
71
până când unul din cei întrebați spune un rezultat greșit ceea ce atrage după sine ruperea lanțului. Câștigătoarea jocului este echipa în care elevii nu au întrerupt lanțul sau aceea în care au lucrat corect mai mulți elevi.
ANEXA 8
Jocul: “Cine urcă scara mai repede”
Sarcina didactică: efectuarea unor exerciții de adunare și scădere. Material didactic: Am desenat pe tablă două scări pe treptele cărora au fost scrise exerciții fie de adunare, fie de scădere. Numărul treptelor a fost în funcție de numărul copiilor din grupă. Pe ultima treaptă a fost fixat un steguleț, uneori un timbru sau alt premiu. După ce-am stabilit grupele și ordinea în care elevii vin la tablă, am dat semnalul de începere a jocului. Prima pereche a venit la tablă, a rezolvat mintal exercițiul de pe scara grupei lui și a scris rezultatul. S-a început jocul cu prima treaptă. Răspunsul corect este încercuit cu cretă și el dă dreptul următorului elev să vină să rezolve mai departe. Dacă răspunsul a fost greșit îl obligă pe jucător să rezolve exercițiul corect și numai apoi trece mai departe. Echipa cu cele mai bune rezultate ajunge în vârf și ia premiul.
72
ANEXA 9
Am enunțat o problemă fără a pune întrebarea la care elevii să răspundă. A câștigat jocul acel elev care a reușit să pună cele mai multe întrebări în legătură cu problema enunțată.
Problemă : Dănuț are 8 creioane din care dă Anei 3. Ce se poate întreba? Câte creioane i-au rămas lui Dănuț? Cu câte creioane are Dănuț mai mult decât Ana? Cu câte creioane are Ana mai puțin decât Dănuț? În ce numere putem descompune numărul 8? Câte creioane au avut în total?
Anexa 10
Problemă:
„Pe o bancă sunt 14 creioane albastre și 16 creioane galbene. Din toate acestea Ioana a luat 17 creioane. Câte creioane albastre și câte galbene pot fi printre celelalte?”
Scopul: consolidarea cunoștințelor privind adunarea numerelor, dezvoltarea gândirii probabilistice, creatoare a elevilor.
Sarcina didactică: verificarea cunoștințelor despre descompunerea unui număr într-o sumă de 2 termeni.
Elemente de joc: întrecerea individuală.
Regula jocului: elevii au scris soluțiile posibile pe o foaie de hârtie, iar eu am strâns foile după un timp dinainte stabilit. Au apărut următoarele soluții:Pentru fiecare soluție corectă s-a acordat un punct.
73
ANEXA 11
PROIECT DE LECTIE
CLASA: I
DISCIPINA: Matematica
UNITATEA DE INVATARE: Numerele naturale de la 0 la 30
SUBIECTUL: Exercitii si probleme
TIPUL LECTIEI: recapitularea si sistematizarea cunostintelor
SCOPUL:
Rezolvarea de exercitii si probleme;
Consolidarea deprinderilor de oprare cu numerele naturale in intervalul 0-30;
Dezvoltarea gandirii, atentiei si a spiritului de observatie.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
Sa rezolve exercitiile de calcul mintal;
Sa raspunda corect si succint la intrebarile adresate folosind un limbaj matematic adecvat ;
Sa rezolve corect exercitii de adunare si scadere in concentrul 0-30;
Sa dovedeasca originalitate si corectitudine in formularea textului unei probleme;
Sa rezolve corect probleme simple respectand planul simplu si tehnica de calcul;
Sa realizeze corespondenta intre opratiile aritmetice si expresiile matematice;
• Sa participe cu placere la desfasurarea jocului didactic “
Printesele Anului “
74
METODE SI PROCEDEE: conversatia, observatia, explicatia, exercitiul , brainstorming-ul, jocul didactic.
MIJLOACE DE INVATAMANT: planse, caiete, creta colorata, plansa cu traseul spre castel, biletele cu exercitii.
FORME DE ORGANIZARE: frontala, individuala, pe grupe.
TIPURI DE INVATARE: receptiv –reproductiva, operationala
METODE DE EVALUARE: observatia curenta, conversatia de verificare.
75
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
78
ANEXA 12
PROIECT DE LECTIE
DATA: CLASA: a II-a
ARIA CURRICULARĂ: Matematică și științe
DISCIPLINA: Matematică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Numere naturale de la 100 la 1000
SUBIECTUL: Formarea, citirea, scrierea și compararea numerelor naturale de la 100 la 1000
TIPUL LECȚIEI: recapitulare de cunoștințe
DURATA: 45’
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
1.2.să scrie, să citească numerele naturale de la 0 la 1000; să compare și să ordoneze numerele naturale mai mici decât 1000, utilizând simbolurile:<, >, =;
2.9.să continue modele repetitive reprezentate prin obiecte sau numere;
3.1.să exprime oral, în cuvinte proprii, etape ale rezolvării unor problem;
4.1.să manifeste o atitudine pozitivă pentru aflarea rezultatelor unor exerciții și probleme.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârșitul lecției elevii trebuie: a) cognitive:
O1: să scrie, să citească numere de la 100 la 1000;
79
O2: să ordoneze șiruri de numere naturale de la 100 la 1000 conform cerințelor;
O3: să compare numerele naturale de la 100 la 1000 după criterii date;
b) psihomotorii:
O4: să adopte o poziție corectă și comodă a corpului pentru
scris;
O5: să-și coordoneze mișcările pentru a manevra cu operativitate instrumentele de lucru;
c) afective:
O6: să participe în mod activ și eficient în activitatea de rezolvare a sarcinilor individual și pe grupe.
RESURSE:
Procedurale: conversația euristică, observația dirijată, exercițiul, aprecierea verbală și scrisă, jocul didactic
Materiale: jocul Piticot, postere, markere, plastilină, pioni, fișe de lucru
Organizatorice: frontal, individual, pe grupe
80
84
85
ANEXA 12a
Corect de vei ordona, mai aproape de comoară te vei afla!
3. Ordonați din 5 în 5 crescător numerele:
– 1 –
ANEXA 12b
Vecinii de-i vei găsi următorul indiciu vei primi!
1. Găsește vecinii numerelor date:
– 2 –
ANEXA 12c
1. Compară, potrivește și indiciu următorul găsește!
– 3 –
L
560 < 650
I
767 = 767
C
532 > 235
ANEXA 12d
Fișă de muncă independentă
1. Scrieți toate numerele formate din S, Z și U care se pot scrie folosind doar o singură dată cifrele: 2, 6, 9.
….. …… ….. ….. ….. ……
2. Scrieți cu cifre numerele :
U
369 < 963
Numără de la 417 la 424.
…… ….. ….. ….. …… ….. …..
Scrieți numerele în ordine crescătoare, apoi descrescătoare :
4 –
194, 658, 226, 703, 377, 105.
…… ….. ….. ….. ……
….. ….. ….. …… ….. …..
5. Comparați numerele folosind unul din semnele < , = , > :
– 5 –
Bibliografie
1. Ana D., Ana M., Logel D., Stroescu-Logel E., Metodica predării matematicii la clasele I- IV, Editura Carminis 2003.
2.Antohe V., Gherghinoiu C., Obeada M. , Metodica predarii matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs, Braila 2002.
3.Ausubel, G. U. și Robinson, F. Învățarea în școală. O introducere în psihologia pedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982.
4. Bache H., Mateias A., Popescu E., Serban F. – Pedagogie prescolara.Manual pentru scolile normale , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994
Bontaș, I., Pedagogie, Editura ALL, București, 2001.
Bruner, J. Pentru o teorie a instruirii , Editura Didactica și Pedagogică, București, 1970
Cerghit, I., Radu I., Popescu E., Vlăsceanu L., Didactica – Manual pentru clasa a X-a, Editura Didactica și Pedagogică, București, 1994
8. Cristea, S., Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică,București, 1996.
9. Cucoș, C. , Psihopedagogie, Editura Polirom Iași 1998.
10. Dinuță, N. Metodica predării matematice la clasele I-IV, Editura Universității din Pitești, 2003.
11. Ionescu, M., Strategii de predare-învățare, Editura Științifică, București,1992.
61
12. Lupu C., Savulescu D. Metodica predarii matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee Pedagogice, Editura Paralela 45, Bucuresti, 2000
13. Muster, D., Metodologia cercetării în educație și învățământ
Editura Litera, București, 1985.
14. Neacșu, I. Metodica predării matematicii la clasele I-IV, Editura Didactică și Pedagogică, București 1988.
15.***M.E.N.,
Consiliul Național pentru Curriculum. Programe școlare.
16. Colecția Revista de pedagogie
17. Colecția Gazeta matematică
ANEXA 1
Jocul: „Ce formă ai primit?”
Scopul : Fixarea reprezentărilor despre figurile geometrice: (cerc, pătrat,dreptunghi, triunghi), verificarea cunoștințelor despre culori, dezvoltarea atenției șiformarea unei atitudini disciplinate în joc.
Materialul didactic: Figuri geometrice decupate din carton sau material plastic colorat. Câte un exemplu mai mare din fiecare figură pentru învățător. În sala de clasă vor fi așezate la loc vizibil imagini ale unor obiecte asemănătoare cu figurile geometrice:Cerc – cerc Batistă – pătrat Carte – dreptunghi Cravată – triunghi
Desfășurarea jocului : Învățătorul împarte elevilor figuri geometrice desenate în așa fel ca fiecare să primească câte o figură. Apoi va indica numele unuia dintre obiectele afișate în clasă, de exemplu, batista.
Elevii care au figura geometrică asemănătoare (pătratul) trebuie să ridice mâna sus (figura), apoi fiecare dintre aceștia va spune ce culoareare figura sa.
Variantă: Obiectul poate fi arătat cu un bețișor. La o bătaie din palme a învățătorului, elevii care au o figură asemănătoare cu obiectul indicat se vor așeza în dreptul lui. În timpul jocului (ambele variante) figurile se pot schimba. Astfel, învățătorul va lua figura de la primul elev și o va da vecinului. Acesta o primește, dar o dă mai departe de a lui (vecinului său). După ce figurile au fost schimbate între toți elevii, ultimul elev va da figura lui ultimului elev, care rămăsese fără figură. Jocul se poate desfășura în continuare. La schimbarea scaunelor între elevi, învățătorul va acorda atenție bunei organizări, astfel încât schimbul să se facă rapid, fără dezordine. Pot fi folosite ambele variante.
63
ANEXA 2
Una este luna
Hai să zicem unu
Una este luna
Hai să zicem unu
Să se facă doi,
Două mâini copilul are,
Una este Luna.
Hai să zicem doi
Să se facă trei
Trei crai vin din depărtare
Două mâini copilul are,
Una este Luna.
Hai să zicem trei,
Să se facă patru
Patru roate carul are,
Trei crai vin din depărtare,
Una este Luna.
Hai să zicem patru
Să se facă cinci
Cinci sunt degete la mână,
Patru roate carul are,
Trei crai vin din depărtare
Două mâini copilul are
Una este Luna.
Desfășurarea jocului : Copiii caută și fac mișcările adecvate textului, folosind degetele.
64
ANEXA 3
Chipul cifrelor
1, parcă e un băț Șugubăț
Poartă chipiu tras Cu cozorocul pe nas. 2, se-ndoaie ușor Pe picior
Gâtul, vezi îi cam așa Cum îl are lebăda. 3, a fost un ineluș Pe deget învârtecuș
Meșterul l-a rupt în două Să-i dea folosință nouă 4, scaun ar părea
Cu spătarul în podea Și picioarele în sus
Cine oare așa l-a pus ș.a.m.d.
65
ANEXA 4
Jocul: „Numără mai departe!”
Scop: Formarea deprinderilor de a număra în concentrul 0-10; Materialul didactic: Cartonașe pe care sunt scrise cifrele de la 0 la 9 Desfășurarea jocului : Elevii primesc câte un cartonaș. Ei sunt scoși în fața clasei și așezați în cerc după ordinea numerelor indicate pe cartonașe: 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9. Un singur elev nu va primi cartonaș. Acesta va trece în mijlocul cercului. Se indică de învățător regulile de desfășurarea jocului care constau în a număra mai departe, ținând seama de numărul indicat pe cartonaș. Copiii, învârtindu-se în joc, vor rosti: „Dacă știe număra, locul meu îl va lua”, apoi se opresc. Cel din mijloc se adresează unui copil din cerc (la alegere) „Numără mai departe!”. Acesta va trebui să iasă din cerc și să numere mai departe începând cu numărul imediat următor celui indicat pe cartonașul său. De pildă, dacă are numărul 5 pe cartonașul său, va număra mai departe numerele de pe cartonașele copiilor aflați în dreapta lui: șase, șapte, opt, etc. Dacă numără corect, ia locul celui din mijloc, însemnând acestuia cartonașul său. Jocul se reia de la început, până când elevii învață să numere bine.
Variantă : Învățătorul aruncă mingea unui copil din cerc rostind un număr. Cel care prinde mingea trebuie să numere mai departe până la 10, 20 sau 30.
Jocul: „Caută vecinii”
Scop: Formarea deprinderii de a număra conștient de la 0 la 10; Materialul didactic: Cartonașe cu numerele 0-10.
Desfășurarea jocului : Învățătorul spune un număr, iar elevii trebuie să găsească cartonașul cu numărul corespunzător, să-l așeze pe bancă și, lângă el, numerele vecine. De exemplu, se spune 6. Elevii, după ce găsesc cartonașul cu cifra 6, pun deasupra lui cartonașele cu cifra 5 și sub el cel cu cifra 7. Numerele vor fi așezate în ordine crescătoare
66
și descrescătoare 5, 6, 7 și invers și se precizează vecinii numărului prezent la început (6).
ANEXA 5
Jocul: „Vântul a luat semnele”
Subiectul : Adunări și scăderi în concentrul 0-10.Clasa I Desfășurarea jocului : Pe tablă se află desenate mai multe pătrate, într-o configurație precum cea din pagina următoare. Pătratul mai mare din
mijloc va constitui punctul de plecare al jocului. În aceste pătrate sunt scrise mai multe cifre între ele nu se găsesc semnele plus sau minus, fiindcă au fost luate de vânt și împrăștiate. Acest joc se poate folosi și pentru alte concentre numerice, utilizând toate semnele operațiilor aritmetice. Când elevii stăpânesc bine operațiile aritmetice, sunt lăsați să stabilească singuri semnele aritmetice, fără a fi sprijiniți cu sugestii. Li se indică doar că rezultatul final trebuie să fie egal cu cel de la care a pornit jocul. Pentru a-i ajuta să le găsească locul, când am folosit la clasă acest joc, le-am relatat copiilor o mică întâmplare: Într-un autobuz s-au urcat la capăt de linie 5 călători. La prima stație au mai urcat 3, iar la următoarea au coborât 2 și așa mai departe, până ce se ajunge la ultimul număr din ultimul pătrat, urmărindu-se direcția indicată de săgeți.
67
Elevii vor scrie semnele în dreptul numărului.
Se orientează atenția copiilor spre faptul că rezultatul final este egal cu numărul de la care s-a pornit jocul. Independent elevii vor scrie pe caiet coloanele de exerciții care rezultă.
68
ANEXA 6
Jocul: „Jocul figurilor geometrice”
Scop: formarea deprinderii de a desena figuri geometrice cu creta pe tablă.
Desfășurarea jocului : Se împart elevii pe două grupe. Se împarte și tabla în două părți. La comanda învățătorului, câte un elev din fiecare grupă trece la tablă și desenează câte un cerc. Grupa care are cele mai reușite cercuri este câștigătoare.
Observație:
În acest fel se pot desena și alte figuri geometrice cunoscute de elevi (pătrat, dreptunghi).
Jocul: „Ghicește unde s-a ascuns iepurașul!”
Scopul : cunoașterea figurilor geometrice, folosirea corectă a denumirii acestora, recunoașterea culorilor.
Material didactic: figuri geometrice diferit colorate (pătrat, dreptunghi, cerc, oval,triunghi), un iepuraș decupat.
Desfășurarea jocului : Figurile geometrice vor fi așezate pe flanelograf în coloană una sub alta, în linie orizontală sau împrăștiate (având spațiu suficient printre ele) la mijlocul flanelografului. În partea dreaptă a coloanei stă un iepuraș. Figurile pot fi așezate și într-un rând orizontal, iar iepurașul într-un colț al flanelografului. Elevii sunt numiți vânători. Iepurașul, mânuit de conducător se ferește de vânători, fuge și se ascunde în stânga sub una din figuri. Conducătorul jocului întreabă: Unde s-a ascuns iepurașul? Elevul trebuie să răspundă: Iepurașul s-a ascuns după pătrat (dreptunghi, triunghi, etc.) Pătratul are culoarea roșie.
Variantă: Jocul se poate organiza și sub formă de concurs, fiind câștigător rândul care denumește corect cele mai multe ascunzători ale
69
iepurașului. Pentru aceasta se va adresa fiecărui rând un număr egal de întrebări cu cel pus celorlalte rânduri, iar răspunsurile vor fi date de copii diferiți, indicați de învățător și aleși astfel încât să fie întrebați cât mai mulți elevi. Se va evita ca unul sau doi copii să răspundă mereu. Un elev care a dat un răspuns corect va avea dreptul să mai răspundă numai atunci când unul din
colegii lui din același rând cu el n-a știut să răspundă sau a răspuns greșit la solicitarea profesorului. Acest răspuns însă nu va fi luat în considerare la calculul rezultatelor.
70
ANEXA 7
Jocul: „Tic – Tac!”
Scop: dezvoltarea percepției auditive și formarea deprinderii de a stabili raportul corect între cifră și cantitate.
Material didactic: case confecționate din carton.
Desfășurarea jocului : Elevii au în față câte un ceas confecționat din carton, cu acele din material plastic colorate diferit. De exemplu, acul mare de culoare roșie și cel mic de culoare verde. Învățătorul bate de câteva ori cu creionul în mână și spune „roșu”. Elevii ascultă atenți, numără în gând, iar apoi așează acul indicator roșu la numărul care corespunde numărului de bătăi cu creionul în mână. Se bate din nou și se spune „verde”. Elevii fixează acul ceasornicului verde în dreptul numărului corespunzător numărului de bătăi. (Se poate juca și cu numărătoarea mică atunci când toți elevii au o astfel de numărătoare sau cu buline confecționate din material plastic sau carton). De fiecare dată învățătorul controlează corectitudinea așezării bilelor sau bulinelor.
Jocul: „În lanț”
Scopul : formarea deprinderii de a opera adunări și scăderi; formarea capacității de a face calcul mintal corect.
Desfășurarea jocului : Învățătorul determină concentrul în cadrul căruia elevii trebuie să socotească. Acest joc se poate folosi pentru orice concentru numeric. Elevii sunt împărțiți în echipe cu număr egal de elevi. Membrii unei echipe sunt așezați pe două rânduri față în față, în așa fel încât fiecărui copil dintr-un rând să-i corespundă un altul în celălalt rând.Unul dintre elevi pune prima întrebare celui din fața sa, de exemplu 3 + 3, celălalt pune celui din stânga o întrebare cuprinzând un exercițiu format cu rezultatul corespunzător întrebării ce i-a fost pusă, ca de pildă, 6 – 4 cât fac? Acesta trebuie să continue jocul adresându-se vecinului, de exemplu 2 + 7 cât fac? În felul acesta jocul se desfășoară
71
până când unul din cei întrebați spune un rezultat greșit ceea ce atrage după sine ruperea lanțului. Câștigătoarea jocului este echipa în care elevii nu au întrerupt lanțul sau aceea în care au lucrat corect mai mulți elevi.
ANEXA 8
Jocul: “Cine urcă scara mai repede”
Sarcina didactică: efectuarea unor exerciții de adunare și scădere. Material didactic: Am desenat pe tablă două scări pe treptele cărora au fost scrise exerciții fie de adunare, fie de scădere. Numărul treptelor a fost în funcție de numărul copiilor din grupă. Pe ultima treaptă a fost fixat un steguleț, uneori un timbru sau alt premiu. După ce-am stabilit grupele și ordinea în care elevii vin la tablă, am dat semnalul de începere a jocului. Prima pereche a venit la tablă, a rezolvat mintal exercițiul de pe scara grupei lui și a scris rezultatul. S-a început jocul cu prima treaptă. Răspunsul corect este încercuit cu cretă și el dă dreptul următorului elev să vină să rezolve mai departe. Dacă răspunsul a fost greșit îl obligă pe jucător să rezolve exercițiul corect și numai apoi trece mai departe. Echipa cu cele mai bune rezultate ajunge în vârf și ia premiul.
72
ANEXA 9
Am enunțat o problemă fără a pune întrebarea la care elevii să răspundă. A câștigat jocul acel elev care a reușit să pună cele mai multe întrebări în legătură cu problema enunțată.
Problemă : Dănuț are 8 creioane din care dă Anei 3. Ce se poate întreba? Câte creioane i-au rămas lui Dănuț? Cu câte creioane are Dănuț mai mult decât Ana? Cu câte creioane are Ana mai puțin decât Dănuț? În ce numere putem descompune numărul 8? Câte creioane au avut în total?
Anexa 10
Problemă:
„Pe o bancă sunt 14 creioane albastre și 16 creioane galbene. Din toate acestea Ioana a luat 17 creioane. Câte creioane albastre și câte galbene pot fi printre celelalte?”
Scopul: consolidarea cunoștințelor privind adunarea numerelor, dezvoltarea gândirii probabilistice, creatoare a elevilor.
Sarcina didactică: verificarea cunoștințelor despre descompunerea unui număr într-o sumă de 2 termeni.
Elemente de joc: întrecerea individuală.
Regula jocului: elevii au scris soluțiile posibile pe o foaie de hârtie, iar eu am strâns foile după un timp dinainte stabilit. Au apărut următoarele soluții:Pentru fiecare soluție corectă s-a acordat un punct.
73
ANEXA 11
PROIECT DE LECTIE
CLASA: I
DISCIPINA: Matematica
UNITATEA DE INVATARE: Numerele naturale de la 0 la 30
SUBIECTUL: Exercitii si probleme
TIPUL LECTIEI: recapitularea si sistematizarea cunostintelor
SCOPUL:
Rezolvarea de exercitii si probleme;
Consolidarea deprinderilor de oprare cu numerele naturale in intervalul 0-30;
Dezvoltarea gandirii, atentiei si a spiritului de observatie.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
Sa rezolve exercitiile de calcul mintal;
Sa raspunda corect si succint la intrebarile adresate folosind un limbaj matematic adecvat ;
Sa rezolve corect exercitii de adunare si scadere in concentrul 0-30;
Sa dovedeasca originalitate si corectitudine in formularea textului unei probleme;
Sa rezolve corect probleme simple respectand planul simplu si tehnica de calcul;
Sa realizeze corespondenta intre opratiile aritmetice si expresiile matematice;
• Sa participe cu placere la desfasurarea jocului didactic “
Printesele Anului “
74
METODE SI PROCEDEE: conversatia, observatia, explicatia, exercitiul , brainstorming-ul, jocul didactic.
MIJLOACE DE INVATAMANT: planse, caiete, creta colorata, plansa cu traseul spre castel, biletele cu exercitii.
FORME DE ORGANIZARE: frontala, individuala, pe grupe.
TIPURI DE INVATARE: receptiv –reproductiva, operationala
METODE DE EVALUARE: observatia curenta, conversatia de verificare.
75
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
78
ANEXA 12
PROIECT DE LECTIE
DATA: CLASA: a II-a
ARIA CURRICULARĂ: Matematică și științe
DISCIPLINA: Matematică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Numere naturale de la 100 la 1000
SUBIECTUL: Formarea, citirea, scrierea și compararea numerelor naturale de la 100 la 1000
TIPUL LECȚIEI: recapitulare de cunoștințe
DURATA: 45’
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
1.2.să scrie, să citească numerele naturale de la 0 la 1000; să compare și să ordoneze numerele naturale mai mici decât 1000, utilizând simbolurile:<, >, =;
2.9.să continue modele repetitive reprezentate prin obiecte sau numere;
3.1.să exprime oral, în cuvinte proprii, etape ale rezolvării unor problem;
4.1.să manifeste o atitudine pozitivă pentru aflarea rezultatelor unor exerciții și probleme.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârșitul lecției elevii trebuie: a) cognitive:
O1: să scrie, să citească numere de la 100 la 1000;
79
O2: să ordoneze șiruri de numere naturale de la 100 la 1000 conform cerințelor;
O3: să compare numerele naturale de la 100 la 1000 după criterii date;
b) psihomotorii:
O4: să adopte o poziție corectă și comodă a corpului pentru
scris;
O5: să-și coordoneze mișcările pentru a manevra cu operativitate instrumentele de lucru;
c) afective:
O6: să participe în mod activ și eficient în activitatea de rezolvare a sarcinilor individual și pe grupe.
RESURSE:
Procedurale: conversația euristică, observația dirijată, exercițiul, aprecierea verbală și scrisă, jocul didactic
Materiale: jocul Piticot, postere, markere, plastilină, pioni, fișe de lucru
Organizatorice: frontal, individual, pe grupe
80
84
85
ANEXA 12a
Corect de vei ordona, mai aproape de comoară te vei afla!
3. Ordonați din 5 în 5 crescător numerele:
– 1 –
ANEXA 12b
Vecinii de-i vei găsi următorul indiciu vei primi!
1. Găsește vecinii numerelor date:
– 2 –
ANEXA 12c
1. Compară, potrivește și indiciu următorul găsește!
– 3 –
L
560 < 650
I
767 = 767
C
532 > 235
ANEXA 12d
Fișă de muncă independentă
1. Scrieți toate numerele formate din S, Z și U care se pot scrie folosind doar o singură dată cifrele: 2, 6, 9.
….. …… ….. ….. ….. ……
2. Scrieți cu cifre numerele :
U
369 < 963
Numără de la 417 la 424.
…… ….. ….. ….. …… ….. …..
Scrieți numerele în ordine crescătoare, apoi descrescătoare :
4 –
194, 658, 226, 703, 377, 105.
…… ….. ….. ….. ……
….. ….. ….. …… ….. …..
5. Comparați numerele folosind unul din semnele < , = , > :
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Formativ al Jocului Didactic In Eficientizarea Lectiei de Matematica In Invatamantul Primar (ID: 160498)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.