Rolul F.e.a.d.r. In Finantarea Investitiilor In Viticultura
LUCRARE DE LICENȚĂ
ROLUL FEADR ÎN FINANȚAREA INVESTIȚIILOR ÎN VITICULTURĂ
BUCUREȘTI
2012
* Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunzător calificativului și notei acordate.
** Nota acordată de conducătorul științific se calculează cu relația: Suma totală a notelor acordate / 10
C U P R I N S
I N T R O D U C E R E
Capitolul I – PAC Politica Agricolă Comună pe înțelesul tuturor
1.1 Caracteristicile agriculturii Europene.
1.2 Politica Agricola Comuna – obiective, principii si instrumente.
1.3 Istoria unei schimbări de success
1.4 Costuri PAC
1.5 PAC – promovarea unei agriculturi durabile într-un mediu global
1.6 Obiectivele generale, specifice si operaționale ale PAC în România – 2007-2013
1.7 Instrumentele PAC
1.8 Obiectiv al Strategiei României de Dezvoltare Durabila pentru 2007-2013.
Capitolul II – Potentialul economic al Romaniei in domeniul viticulturii
2.1 Importanța viticulturii
2.2 Situația viticulturii în România
2.3 Istoricul viticulturii în țara noastră
2.4 Perioada filoxerică.
2.5 Perioada postfiloxerică.
2.6 Obiectivele proiectului
Capitolul III – Proiecte de success
3.1 Scurtă prezentare a Cramelor Recaș
3.2 Societatea comercială și mediul său extern
3.3 Megamediul
3.4 Micromediul
3.5 Analiza SWOT a companiei
3.6 Piața societații comerciale Cramele Recaș
3.7 Principalele categorii de vinuri ofrite
3.8 Vinurile produse în Cramele Recaș
3.9 Vinurile importate de Cramele Recaș
Capitolul IV – Rolul PNDR
Capitolul V – Studiu de caz
Capitolul I Memoriu justificativ
Capitolul II amenajarea interioara a terenului
Capitolul III Infiintarea plantatiei viticole
Capitolul IV Lucrari de intretinere a plantatiei tinere
Capitolul V Lucrari de intretinere a plantatiei pe rod
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
B I B L I O G R A F I E
A N E X E
I N T R O D U C E R E
Programele de Cooperare finanțate din fonduri europene
Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea și importanța ei, necesitând o laborioasă muncă de cercetare și documentare, de coroborare și asamblare a informațiilor și cunoștințelor necesare dezvoltării ei.
Lucrarea este structurată astfel încât să cuprindă aspectele necesare pentru a
putea concluziona referitor la proiectele de dezvoltare rurala prin finantarea din fonduri europene . Structura se regaseste astfel:
Capitolul I – Politica Agricolă Comună
Capitolul II – Potentialul economic al Romaniei in domeniul viticulturii
Capitolul III – Proiecte de success
Capitolul IV – Rolul PNDR
Capitolul V – Studiu de caz
În prezent, agricultura și dezvoltarea rurală din România continuă să fie într-o situație de criză, iar economia este departe de a fi stabilă pentru a putea să o susțină. Dimpotrivă, scăderea raportului dintre indicii de creștere a prețurilor produselor agricole și cei ai produselor industriale cumpărate de agricultori, adâncește foarfecele prețurilor, lucru care ne conduce la concluzia că agricultura înregistrează o productivitate scăzută, față de alte țări, mai ales față de cele din U.E.,care reprezintă modelul și ținta spre care se tinde. ț
Aproape toate măsurile de politică agricolă au conturat actuala stare de criză: liberalizarea prețurilor produselor agricole, condiționata de limitarea acestora la produsele de bază in consumul populației; liberalizarea prețurilor input-urilor agricole care, în condițiile monopolului statului în amontele agriculturii a condus la creșterea diferențelor de preț și la reducerea și instabilitatea veniturilor agricultorilor; eliminarea subvențiilor la producătorii agricoli înainte de crearea instituțiilor și a legislației de organizare si funcționare a pieței agricole, ceea ce a determinat reducerea consumului de îngrășăminte chimice, a semințelor de calitate și restrângerea cererii de credite pentru investiții din cauza ratei înalte a dobanzilor; trecerea la sistemul de subvenționare directă a tuturor producătorilor agricoli, mai corect spus a proprietarilor de terenuri, sistem care pulverizează resursele bugetare la milioane de posesori aititlurilor de proprietate, cu efecte populiste de protecție socială și nu cu scop economic.
Capitolul I – PAC Politica Agricolă Comună pe înțelesul tuturor
Caracteristicile agriculturii Europene.
Agricultura și silvicultura acoperă vasta majoritate a teritoriului nostru și joacă un rol esențial în influențarea sănătății economiei rurale și a peisajului rural. Agricultura continuă să aibă o contribuție valoroasă la dezvoltarea economică durabilă a acestora. Agricultorii își asumă o serie de funcții diferite, începând cu producția de produse alimentare și nealimentare și până la gestionarea peisajului rural, conservarea mediului natural și turism. Prin urmare, se poate spune că agricultura are funcții multiple.
Europa este atât unul dintre principalii exportatori, cât și cel mai mare importator mondial de produse alimentare, mai ales din țările în curs de dezvoltare;
sectorul agricol european folosește metode de producție sigure, curate, ecologice, care asigură obținerea unor produse de calitate ce satisfac cerințele consumatorilor;
sectorul agricol al Uniunii Europene servește comunitățile rurale; rolul său nu este doar de a produce hrană, ci și de a asigura supraviețuirea mediului rural ca un loc în care să trăim, să muncim și pe care să îl vizităm;
Politica Agricolă Comună (PAC) este printre primele politici comune adoptate de Uniunea Europeană – pe atunci, Comunitatea Economică Europeană. Geneza ei a fost o reacție la problemele alimentare care au urmat celui de-al doilea război mondial.
Politica agricolă a Europei se decide la nivelul UE de către guvernele statelor membre și este pusă în aplicare de către statele membre. Această politică urmărește sprijinirea veniturilor agricultorilor, încurajându-i totodată să producă mărfuri de înaltă calitate cerute de piață și să găsească noi modalități de a-și îmbunătăți activitatea, precum sursele ecologice regenerabile de energie.
Politica Agricola Comuna – obiective, principii si instrumente.
Functionarea politicii agericole comune.
Politica Agricola comuna (PAC) a fost introdusa in 1960. Arhitectul PAC a fost olandezul Sicco Mansholt, vicepresedinte al Comisiei Europene si responsabil in cadrul Directiei Agricultura a Comisiei Europene. PAC a intrat in vigoare in 1962 si a inceput sa fie efectiv implementata in anul 1964.
Istoria unei schimbări de success
Întotdeauna au existat și continuă să existe motive clare ce justifică existența PAC. PAC a evoluat în mod constant pentru a reflecta atât necesitățile sectorului agricol, cât și pe cele ale societății ca întreg.
PAC de ieri.
PAC își are rădăcinile în Europa de Vest a anilor '50, unde societatea fusese profund marcată de anii de război și unde agricultura fusese paralizată, împiedicând astfel aprovizionarea cu alimente. Inițial, PAC a pus accentul pe încurajarea creșterii productivității agricole, pentru a le asigura consumatorilor o aprovizionare constantă cu produse alimentare la prețuri accesibile, dar și pentru a crea un sector agricol viabil pentru UE. Datorită PAC, agricultorii beneficiau de subvenții și sisteme care le garantau prețuri ridicate ce îi stimulau să producă mai mult. De asemenea, se acordau ajutoare financiare pentru restructurarea agriculturii, de exemplu prin sprijinirea investițiilor în ferme în scopul dezvoltării și gestionării capacităților lor tehnologice, astfel încât să se poată adapta la condițiile economice și sociale ale vremii. Anumite măsuri au fost introduse sub forma unor ajutoare pentru pensionarea anticipată, pentru formarea profesională și pentru regiunile defavorizate.
PAC și-a atins cu succes obiectivul de autoaprovizionare a Uniunii Europene începând cu anii '80. Cu toate acestea, UE a ajuns să se confrunte dintr-o dată cu excedente aproape permanente din principalele produse agricole, dintre care unele au fost exportate (cu ajutorul subvențiilor), în timp ce altele au trebuit depozitate sau dispersate în interiorul UE.
Aceste măsuri au atras cheltuieli bugetare ridicate, au distorsionat anumite piețe mondiale, nu au servit întotdeauna cel mai bine intereselor agricultorilor, devenind astfel nepopulare în rândul consumatorilor și contribuabililor. În același timp, societatea a devenit tot mai preocupată de durabilitatea agriculturii în contextul protecției mediului, Summit-ul mondial de la Rio (1992) fiind, în acest sens, un reper important la începutul anilor '90.
PAC trebuia să se schimbe și s-a schimbat! (Reforma PAC)
PAC de astazi.
Multe dintre schimbările importante ale PAC avuseseră deja loc în anii '80, dar s-au accentuat în special la începutul anilor '90. Limitarea producției a contribuit la reducerea excedentelor (cotele de lapte din 1983) și s-a pus un nou accent pe agricultura ecologică. Pentru a beneficia de ajutoare directe, agricultorii au fost nevoiți să își îndrepte atenția spre piață și să răspundă noilor priorități ale publicului (reforma MacSharry din 1992).
Această schimbare de strategie, care a avut loc în 1999 prin reforma „Agendei 2000” și care favorizează competitivitatea agriculturii europene, include, de asemenea, un element fundamental nou – o politică de dezvoltare rurală destinată să încurajeze numeroase inițiative rurale, ajutând totodată agricultorii să își restructureze fermele și să diversifice și să îmbunătățească comercializarea produselor. S-a stabilit un plafon bugetar pentru a asigura contribuabilii că nici o cheltuială legată de PAC nu va scăpa de sub control. În 2003 s-a convenit în cele din urmă asupra unei reforme fundamentale noi.
Agricultorii nu mai sunt plătiți doar pentru a produce produse alimentare. Astăzi, cererea este principala forță motrice a PAC. Ea ține seama pe deplin de preocupările consumatorilor și contribuabililor, lăsând în același timp agricultorilor din UE libertatea de a-și adapta producția la cerințele pieței. În trecut, cu cât agricultorii produceau mai mult, cu atât primeau mai multe subvenții. În viitor, marea majoritate a ajutoarelor destinate fermierilor vor fi plătite independent de cantitățile produse.
În cadrul noului sistem, agricultorii vor continua să primească plăți directe cu scopul de a menține stabilitatea veniturilor, dar legătura cu producția a fost eliminată. În afară de aceasta, agricultorii trebuie să respecte standarde de protecție a mediului, de siguranță a alimentelor și de protecție a plantelor și animalelor. În cazul nerespectării acestor standarde, vor risca reduceri ale plăților directe de care beneficiază (o condiție cunoscută sub denumirea de „eco-condiționalitate”). Eliminarea legăturii dintre subvenții și producție (denumită de obicei „decuplare”) îi va face pe agricultorii UE mai competitivi și mai orientați către piață. Aceștia vor fi liberi să producă ceea ce este mai profitabil pentru ei, bucurându-se totodată de dorita stabilitate a venitului.
Această serie de reforme a conturat un viitor mai limpede pentru PAC, evidențiind și mai mult valoarea pe care o are pentru întreaga societate.
Costuri PAC
PAC există de mai bine de 40 de ani ca una dintre cele mai importante politici pan europene. Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că bugetul PAC a reprezentat o proporție mare din bugetul și cheltuielile totale ale UE, în măsura în care înlocuiește politicile și cheltuielile naționale pentru agricultură. În prezent situația s-a schimbat, deoarece cheltuielile PAC au fost limitate, iar la nivel european s-au elaborat noi politici. Există însă câteva mituri legate de costul PAC, mituri care trebuie spulberate.
PAC are un cost relative ridicat.
În primii ani de existență ai UE, PAC reprezenta o proporție semnificativă a cheltuielilor bugetare, în unele cazuri chiar și peste două treimi. PAC costă aproximativ 55 de miliarde EUR anual. Această cifră reprezintă 40 % din buget total al UE, adică mai puțin de 0,5% din PIB-ul UE. Proporția PAC din PIB-ul UE nu numai că scade, ci scade într-un ritm mult mai rapid decât cheltuielile publiisca reduceri ale plăților directe de care beneficiază (o condiție cunoscută sub denumirea de „eco-condiționalitate”). Eliminarea legăturii dintre subvenții și producție (denumită de obicei „decuplare”) îi va face pe agricultorii UE mai competitivi și mai orientați către piață. Aceștia vor fi liberi să producă ceea ce este mai profitabil pentru ei, bucurându-se totodată de dorita stabilitate a venitului.
Această serie de reforme a conturat un viitor mai limpede pentru PAC, evidențiind și mai mult valoarea pe care o are pentru întreaga societate.
Costuri PAC
PAC există de mai bine de 40 de ani ca una dintre cele mai importante politici pan europene. Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că bugetul PAC a reprezentat o proporție mare din bugetul și cheltuielile totale ale UE, în măsura în care înlocuiește politicile și cheltuielile naționale pentru agricultură. În prezent situația s-a schimbat, deoarece cheltuielile PAC au fost limitate, iar la nivel european s-au elaborat noi politici. Există însă câteva mituri legate de costul PAC, mituri care trebuie spulberate.
PAC are un cost relative ridicat.
În primii ani de existență ai UE, PAC reprezenta o proporție semnificativă a cheltuielilor bugetare, în unele cazuri chiar și peste două treimi. PAC costă aproximativ 55 de miliarde EUR anual. Această cifră reprezintă 40 % din buget total al UE, adică mai puțin de 0,5% din PIB-ul UE. Proporția PAC din PIB-ul UE nu numai că scade, ci scade într-un ritm mult mai rapid decât cheltuielile publice ale UE.
În comparative cu alte cheltuieli publice, este o suma rezonabila.
Mai mult, costul PAC trebuie văzut în context. Spre deosebire de alte sectoare, precum educația, apărarea, transportul, asistența medicală sau asigurările sociale, ale căror costuri sunt suportate de guvernele naționale, statele membre au convenit ca deciziile cu privire la politica agricolă a UE să fie luate la nivel comunitar și ca un buget adecvat să fie adoptat în acest scop. În medie, fiecare cetățean contribuie cu aproximativ 2 EUR pe săptămână la finanțarea PAC. Această sumă nu este nici pe departe un preț mare de plătit pentru o sursă sănătoasă de alimente și un mediu rural activ.
Partea din buget destinată sprijinirii piețelor (cereale, zahăr, carne de vită și lapte) și subvențiilor la export a scăzut, în timp ce partea destinată ajutoarelor directe acordate producătorilor și dezvoltării rurale a crescut.
Control bugetar
PAC funcționează în cadrul unui set de parametri stricți. Se fixează limite bugetare pentru a ține sub control cheltuielile dintr-un an sau pe o perioadă de mai mulți ani. Limitele prevăzute pentru măsurile de piață ale PAC și ajutoarele directe pentru perioada 2007-2013 nu permit nicio creștere în termeni reali și vor deveni tot mai restrânse în fiecare an, odată cu creșterea progresivă a ajutoarelor directe rezervate celor 12 noi state membre în această perioadă, până ce ating nivelul ajutoarelor acordate în celelalte 15 state membre. În același timp, PAC a făcut obiectul unei serii de reforme (trei reforme în decurs de 10 ani), destinate parțial să orienteze și să controleze mai bine cheltuielile. Cheltuielile PAC au fost înghețate (în termeni reali) până în anul 2013. Cheltuielile vor fi controlate cu strictețe: un nou mecanism de disciplină financiară este acum disponibil pentru ca plafonul de cheltuieli să nu fie deposit.
PAC – promovarea unei agriculturi durabile într-un mediu global
Rolul jucat de UE în agricultură a fost întotdeauna:
de a asigura o aprovizionare stabilă a populației cu alimente sănătoase, la prețuri accesibile;
de a asigura un nivel de viață rezonabil pentru agricultorii din UE, permițând totodată agriculturii să se modernizeze și să se dezvolte;
să asigure continuarea practicilor agricole în toate regiunile UE.
Odată cu dezvoltarea PAC, în conformitate cu cerințele cetățenilor europeni, următorii factori au dobândit o importanță din ce în ce mai mare:
îmbunătățirea calității alimentelor în Europa;
garantarea siguranței alimentelor;
grija pentru bunăstarea societății rurale;
protejarea mediului pentru generațiile viitoare;
crearea unor condiții mai bune de sănătate și bunăstare a animalelor;
realizarea acestor obiective cu cheltuieli minime pentru bugetul UE (care este finanțat în principal de contribuabili, respectiv de cetățenii obișnuiți).
Direcția PAC actuale reflectă obiective strategice:
O agricultură competitivă pe piețele mondiale, care respectă standarde stricte de protecție a mediului, siguranță a alimentelor și bunăstare a animalelor în cadrul unei economii rurale durabile și dinamice.
Astăzi, PAC este o opțiune politică a societății noastre; sprijinirea în continuare a agriculturii UE, răspunzând totodată așteptărilor cetățenilor, contribuabililor și consumatorilor și cu o denaturare minimală a comerțului internațional.
În decursul următorilor ani, PAC va evolua și mai mult, pentru a continua:
să fie o politică vie, care să reflecte nevoile și așteptările societății europene;
să promoveze o agricultură durabilă, oferind produse sănătoase, de calitate, protejând în același timp mediul și bunăstarea animalelor;
să sprijine rolul multifuncțional al agricultorilor în calitate de furnizori de bunuri publice pentru societate;
să promoveze creșterea și crearea de noi locuri de muncă în zonele rurale;
să contribuie la consolidarea unui sector agricol competitiv și inovator, care să poată face față provocărilor de pe piața mondială;
să fie gestionată prin norme simple și transparente.
Obiectivele generale, specifice si operaționale ale PAC în România – 2007-2013
În perioada 2007-2013, agricultura si spațiul rural din România vor parcurge pași importanți spre integrarea în structurile comunitare. Politica agricolă se va schimba fundamental, prin trecerea de la sistemul de susținere a producției, care nu a asigurat restructurarea asteptată, cresterea performanței economice si a competitivitații pe piața, la mecanismele PAC pentru creșterea performanței economice si a competitivitații.
Direcțiile si obiectivele principale ale politicii agricole în România vizează:
Implementarea PAC care are ca cerința importanța asigurarea complementaritații între cei doi piloni.
Pilonul 1 – politica de piața este sprijinită de politica de dezvoltare rurală pentru ca agricultorii sa producă în funcție de cerere si pe această cale principală sa se asigure creșterea veniturilor.
.
Pilonul 2 – politica de dezvoltare rurală, care asigură susținerea restructurării agriculturii furnizoare de bunuri publice în strânsa legatură cu mediul si spațiul rural, ceea ce necesită asigurarea coerenței cu instrumentele și politicile din pilonul 1. Totodată, contribuie la gestiunea durabilă a resurselor naturale, la creșterea competitivitații în zonele rurale și la coeziunea economică și socială.
A fost de asemenea elaborat Programul Național de Dezvoltare Rurală care asigură repartizarea alocărilor publice și/sau private pentru fiecare masura stabilita în Planul Național Strategic. Structurile de implementare ale PNDR se creaza în baza prevederilor Reglementarii Consiliului (CEE) nr. 1698/2005 privind Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală și „Liniile directoare strategice ale Comunitații pentru Dezvoltarea Rurală” în perioada 2007-2013 (adoptate la 26 septembrie 2005). Programul Național de Dezvoltare Rurală dezvoltă și aprofundează orientările Planulului Național Strategic și conține: Lista programelor de dezvoltare rurală care pun în aplicare PNS și repartizează alocările financiare din FEADR, pe programe; Elementele care asigură coordonarea cu celelalte fonduri structurale (Fondul European de Dezvoltare Economică Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune, Fondul European pentru Pescuit, Bancă Europeană de Investiții); Măsurile privind „Convergenta PNDR” sunt stabilite în conformitate cu analiza SWOT a spațiului rural românesc și cu orientările strategice din PNS.
Cele patru axe strategice de dezvoltare rurală se conjugă cu mecanismele PAC privind piață întrucât obiectivele au aceeași direcție de modernizare agricolă și rurală și de creștere a competitivității și eficienței economice. Aceste axe sunt:
Axa 1. Creșterea competitivității sectoarelor agricol și silvic.
Axa 2. Îmbunătățirea mediului în spațiul rural.
Axa 3. Calitatea vietii în zonele rurale si diversificarea economiei rurale.
Axa 4 – Programul LEADER.
Realizarea obiectivelor strategice este stabilita în Planul Național Strategic de Dezvoltare Rurală. Aceasta cuprinde un plan de finanțare ce conține alocările financiare anuale publice, comunitare si naționale, pe axe de dezvoltare. Elementele esențiale ale evaluării impactului PAC sunt stabilirea obiectivelor și alocarea fondurilor pentru diferite intervenții în scopul realizării în condiții optime a obiectivelor. Deciziile de alocare se afla într-o relație logică cu obiectivele.
Această relație poate fi privită de sus în jos sau de jos în sus. În practică, analiza presupune alternarea celor doua perspective:
– de sus în jos: toate acțiunile de asistentă sunt programate într-un context specific legat de un obiectiv global definitoriu. Acesta din urma sta la baza strategiei și da naștere unui numar de obiective specifice, care corespund în mare domeniilor prioritare.
– la rândul său, fiecare obiectiv specific este aplicat prin intermediul măsurilor, care contribuie la realizerea obiectivelor operaționale.
Altfel spus:
– obiectivele generale se exprimă prin noțiunea de impact (de exemplu reducerea ratei șomajului în rândul persoanelor care sunt în șomaj de mult timp).
– obiectivele specifice se exprima prin noțiunea de rezultate (de exemplu ridicarea prin cursuri de instruire a nivelului de calificare al persoanelor care sunt în șomaj de mult timp);
– obiectivele operationale se exprima prin noțiunea de realizări (de exemplu asigurarea unor cursuri de instruire pentru persoanele aflate în șomaj de mult timp).
Pentru realizarea sistemului de indicatori, este impetuos necesară reorganizarea obiectivelor prevazute prin PNADR și PNS astfel încât să se realizeze o corelație pe domenii de inters, respectiv: economic, social, infrastructură și mediu.
Instrumentele PAC
Obiectiv al Strategiei României de Dezvoltare Durabila pentru 2007-2013.
Extinderea agriculturii durabile la nivelul fermelor agricole raspunde prioritatilor formulate de tara noastra în actuala orientare a politicii de dezvoltare rurala în conformitate cu Liniile Directoare Strategice Comunitare. În conditiile în care spatiul rural românesc reprezinta 89 % din teritoriu si exista un numar mare de sate (peste 12000) iar populatia este într-o proportie covârsitoare de tip rural (46,6 %), s-a dovedit necesara o noua politica de dezvoltare rurala care sa reflecte orientarea formulata la nivel european de restructurare a agriculturii, dezvoltare teritoriala/locala si integrarea mediului.
Noua politică a dezvoltarii rurale stabilita la nivelul Uniunii Europene ce vizeaza toate cele 25 de state membre ca si statele în curs de aderare, este cladita pe câteva directii strategice:
– îmbunatatirea competitivității sectorului agricol și silvic. Restructurarea sectorului agricol, absolut necesară pentru implementarea dezvoltării durabile a mediului rural, implică preocuparea permanență pentru creșterea performanțelor economice a exploatațiilor agricole concomitent cu introducerea măsurilor de protecție a mediului și de dezvoltare socială a mediului rural. Pentru realizarea acestor obiective sunt necesare măsuri de reducere a costurilor, creșterea dimensiunii fermelor, promovarea inovației, orientarea către piață, investiții în capitalul fizic și uman, diversificarea activităților economice, obținerea de produse de calitate, ecologice, folosirea de tehnologii mai puțin poluante;
– îmbunatatirea fondului funciar. Managementul rațional al pamântului urmărește că prin combinarea activităților agricole cu serviciile de mediu să se asigure dezvoltarea rurală durabilă. Măsurile sunt menite să asigure îmbunatatirea utilizării durabile a terenurilor agricole, să conserve și protejeze peisajul natural sau să permită realizarea unor priorități ale UE precum: Formulat de MAPDR Noi perspective pentru dezvoltarea rurală a Uniunii Europene, Comunitățile Europene, 2004.
Combaterea schimbărilor climatice, creșterea biodiversității și a calității apei, reducerea riscului și a efectelor dezastrelor naturale;
– creșterea calității vieții în mediul rural și încurajarea diversificării economice. Investițiile vizează dezvoltarea economiei rurale extinse prin formarea și îmbunatatirea infrastructurii de bază, renovarea și dezvoltarea satelor, protejarea și conservarea patrimoniului rural. Realizarea unui mediu rural mai atractiv a strategiilor de dezvoltare locală vor jucă un rol important pe această direcție și va fi în măsură să promoveze creșterea durabilă;
– pregătirea profesională a forței de muncă locale capabilă să contribuie la diversificarea activităților din mediul rural și modificările structurale necesare.
Deși în noua viziune PAC, agricultura nu mai constituie activitatea de bază și predominanța a satelor, ea îsi păstrează rolul determinant pentru funcționarea economiei rurale și îsi intensifică funcția de protecție a mediului. La nivelul Uniunii Europene, Politică Agricolă Comunitară a căpătat în ultimii ani, noi dimensiuni iar începând cu anul 2005 s-a inițiat transformarea fundamentală a politicii de dezvoltare rurală cu orizont determinat pentru perioadă 2007-2013.
Obiectivele reformei PAC pun accentul pe dezvoltarea durabilă a agriculturii din punct de vedere economic, social și al mediului. Se au în vedere în special, influentele pe care agricultura le exercita asupra mediului natural și implicatiile în viața social-economică a satelor. Dezvoltarea unor zone rurale viabile și a comunitaților cu caracter durabil trebuie integrata unei viziuni mai ample de dezvoltare regională. Circumscrierea nevoilor proprii ale satelor în formarea strategiei de amenajare a teritoriului, va avea ca efect o diversificare a activitaților atât în cadrul sectorului agricol cât și diversificarea sectoarelor economice din mediul rural, cu implicații directe asupra calitații vieții. În aceste condiții, restructurarea agriculturii și cea teritorială sunt condiții ale implementării dezvoltării durabile.
Modul de organizare a utilizării resurselor de la nivelul exploatațiilor agricole trebuie să reflecte aplicarea principiului general al raționalității economice și al eficienței, impunându-se în completare și o evaluare economică a avantajelor și pagubelor provocate mediului. În acest fel, relația agricultura – mediu va exprimă într-o măsură mult mai mare trăsăturile caracteristice ale dezvoltării durabile.
În prezent, pagubele provocate mediului de actualele practici agricole de tip convențional sunt multiple:
– poluarea mediului înconjurator, în special a apelor subterane și de suprafața cu nitrați, metale etc. că urmare a utilizării de substanțe chimice pentru fertilizarea solului;
– poluarea atmosferica prin creșterea emisiei de amoniac că urmare a practicării sistemelor intensive de creștere a animalelor precum și datorită stropirii culturilor;
– probleme care provin din fenomenul de marginalizare: degradarea infrastructurii, abandonarea terenurilor, eroziunea chimică și fizică a solurilor;
– tasarea, poluarea solului ceea ce determină o scădere a capacității sale productive și înrautatirea calității resurselor de apa;
– degradarea peisajului și a habitatului speciilor sălbatice etc.
La nivel european, în numeroase țări în care se desfășoară activități agricole de tip intensiv au fost implementate pe scară largă sisteme de evidența a interacțiunii cu mediul, bazate pe o serie de indicatori specifici. Aceștia asigură o evidența a activităților agricole și a performanțelor ecologice, monitorizînd atât tipurile de resurse intrate (nutrienți, pesticide, energie etc.) și eficientă folosirii acestora cât și emisiile rezultate din producție.
Introducerea indicatorilor de urmărire a performanței de mediu s-a făcut în mod benevol în cadrul unor ferme din Danemarca, Germania, Marea Britanie, Belgia, Elveția, Frântă, Luxemburg, Olanda iar rezultatele favorabile obținute recomanda folosirea indicatorilor statistici respectivi pentru analiză relației dintre practicile agricole aplicate și nivelul de eficientă economică și ambientală. Masurând efectele activităților agricole, indicatorii de mediu au rolul de a stimula producătorii agricoli în îmbunatatirea propriei interacțiuni producție-mediu, efectele economice superioare obținute ducând la crearea unui agroecosistem performant.
Capitolul II – Potentialul economic al Romaniei in domeniul viticulturii
Viticultura in Romania
Termenul de Viticultură derivă din cuvintele latine „vitis“ (viță de vie) și „cultura“ (îngrijire,cultivare).Viticultura studiază însușirile biologice, relațiile viței de vie cu factorii de mediu, tehnologiile de producere a materialului săditor, de înființare și întreținere a plantațiilor viticole, care să permită obținerea unor producții optime, de calitate corespunzătoare, în condiții de eficiență economică.
Importanța viticulturii
Valorifică superior fondul funciar. Valoarea producției realizată pe un hectar, echivalează cu cea obținută pe 5-10 ha culturi cerealiere;
Utilizează eficient terenurile în pantă, slab productive, nisipurile și solurile nisipoase, în general improprii altor culturi;
Bază de materii prime pentru economie;
Sursă de venituri pentru populația care trăiește în regiunile de deal;
Importantă sursă de hrană pentru populație: strugurii reprezintă un aliment valoros, conținând o serie de substanțe nutritive necesare organismului uman: zaharuri, acizi organici, săruri minerale, enzime, polifenoli etc. Vinul, ca principal produs obținut din struguri este „cea mai sănătoasă și igienică băutură“ (L. Pasteur, 1878), consumat rațional are ca efect benefic asupra organismului uman;
Asigură locuri de muncă. Cultura viței de vie necesită multă forță de muncă, circa 80-100 z.o./ha.
Situația viticulturii în România
Suprafața cultivată cu viță de vie în țara noastră a atins un maxim de 300.400 ha în anul 1971, după care s-a redus continuu, astfel încât în anul 2000 ajunge la 251.000 ha.
După promulgarea Legii fondului funciar (Legea 18/1991) extinderea suprafețelor ocupate cu viță de vie s-a realizat mai ales în sectorul privat cu hibrizi direct producători, care au atins o suprafață de 113.000 ha (45,0%).
Plantațiile de vii roditoare nobile ocupă o suprafață de 138.000 ha (55,0%), din care 115.000 (83,3%) sunt cultivate cu soiuri pentru struguri de vin, iar 23.000 ha (16,7%) cu soiuri pentru struguri de masă. Din suprafața cultivată cu soiuri pentru struguri de vin predomină soiurile pentru vinuri albe (75%), care găsesc condiții favorabile în toate regiunile viticole ale țării; soiurile pentru vinuri roșii au o pondere mai redusă (25%), cultivându-se numai în podgoriile din sudul țării. Dintre soiurile pentru struguri de vin, ponderea (60-70%) o dețin cele de calitate.
Producția totală de struguri s-a ridicat în anul 2000 la 1.011.778 tone. Producția medie la hectar a evoluat de la 2,9 t/ha în anul 1950, la 10,1 t/ha în anul 1988, după care a scăzut, ajungând în anul 2000 la 4,0 t/ha.
Sectorul pepinieristic viticol a atins în anul 1989 un total de peste 4000 ha, din care 2300 ha plantații de portaltoi și 800 ha școli de viță, cu o producție anuală de 50 milioane vițe altoite STAS și 1,5-2 milioane vițe pe rădăcini proprii. După anul 1989 sectorul pepinieristic s-a redus drastic la cca. 750 ha, din care 380 ha vițe portaltoi, cu o producție anuală de 5 milioane vițe altoite STAS.
Istoricul viticulturii în țara noastră
Perioada prefiloxerică. Numeroase mărturii arheologice atestă că geto-dacii dispuneau de suprafețe importante cultivate cu viță de vie, amplasate mai ales în zona deluroasă, subcarpatică.
Geograful Strabon (66 I.H. – 24 D.H.) relatează despre amploarea pe care o luase cultura viței de vie pe timpul regelui Burebista (70-44 I.H.), care, sfătuit de marele preot Deceneu, ar fi dispus să fie distruse plantațiile viticole pentru a evita abuzurile populației.
În perioada migrației popoarelor, cultura viței de vie a continuat ca o ocupație tradițională.
Începând cu sec. al XIV-lea, viticultura apare tot mai frecvent în documentele istorice. Astfel, domnitorul Alexandru cel Bun a instituit funcția de paharnic și de pârcălab pentru viile de la Cotnari.
În perioada prefiloxerică au fost obținute soiurile locale și au fost alcătuite pentru fiecare podgorie sortimentele proprii de soiuri. Tehnologia de cultură era simplă, iar prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor nu ridicau probleme deosebite.
Perioada filoxerică.
Filoxera a fost „introdusă“ în România în jurul anului 1877 și este semnalată oficial la 13 iunie 1884 în comuna Chițorani, din podgoria Dealu-Mare, de unde s-a răspândit rapid în toate regiunile viticole ale țării, printre ultimele numărându-se podgoriile Huși (1900) și Cotnari (1912).
Pentru refacerea viticulturii românești s-au făcut importuri masive de vițe altoite (în special din Franța), din soiuri străine, fără o cercetare prealabilă a acestora, lucru care a condus la modificarea sortimentelor autohtone stabilite de-a lungul secolelor pentru fiecare podgorie în parte.
Perioada postfiloxerică.
În această etapă se pun bazele viticulturii ca știință, apar numeroase lucrări, care tratează pe larg problemele viticulturii: „Cultura viței de vie și prepararea vinului în România“ (GH. D. Druțu, 1895), „Introduction à l’Ampelographie roumaine“ (Gh. Nicoleanu, 1900), în care autorul prezintă principalele soiuri românești de viță de vie, condițiile pedoclimatice, sistemele de cultură și calitatea vinurilor din principalele podgorii ale țării. În 1902 V. Brezeanu publică „Tratatul de viticultură“, D. Graur tipărește în 1912 „Cultura viei, manuarea vinului, morburile și vindecarea lor“ etc.
În cadrul Institutului Național de Cercetări Agronomice al României (I.C.A.R.) se organizează (1937) secția de viticultură și horticultură, condusă de profesorul I.C. Teodorescu.
În anul 1936 se înființează primele stațiuni viticole (Drăgășani și Odobești), iar în 1957 stațiunile Iași, Murfatlar, Miniș, Ștefănești-Argeș, Blaj și Valea Călugărească, unde în anul 1967 se înființează Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație (I.C.V.V.), pentru organizarea cercetării științifice în domeniul viticulturii și vinificației.
Romania este o importanta tara europeana producatoare de vin, dispunand de bogate traditii istorice si culturale, mare parte din ele nemijlocit legate de aceasta bautura, considerata, pe drept cuvant, o licoare divina.
Legendele spun ca Dionisos, zeul strugurilor si a vinului, s-a nascut in Tracia Nordica, in regiunea de sud est a Romaniei (zilele noatre), Dobrogea. Motivul pentru care aceasta versiune a legendei lui Dionisos are radacini atat de puternice este faptul ca teritoriile viticole romanesti au ca si vechime peste 4000 de ani.
Este un fapt istoric menționat chiar și de către Homer, că Dacii (strămoșii românilor de azi) au fost cei mai mai deștepti și curajosi dintre traci, având o țară bogată acoperita cu câmpuri de cereale și viță de vie. De fapt, campurile viticole fiind atat de faimoase romanii, dupa ce au cucerit Dacia au emis o monedă nouă, reprezentând o femeie și doi copii, unul dintre ei tinand un strugure, simbol al terenurilor care le-au cucerit. Romanii au numit regiunea, Dacia Fellix (bogata Dacia, sau de către unii istorici, Dacia Vesela). Timp de secole, România este printre principalii producatori din lume de vin. Un farmec aparte al podgoriilor românești este dată de soiurile autohtone: Feteasca Neagra, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin, Zghihara de Husi, Cramposia, Braghina, Tamaioasa Romaneasca, Galbena de Odobesti, Plăvaia. Desigur, felul celebru peste tot în lume, de la Cabernet Sauvignon si Merlot la Riesling italian sau Chardonay, a făcut România bine cunoscute. Fie ca sunteti un turist sau un cunoscator, România va ofera momente de neuitat însoțite de vinuri speciale.
Obiectivele proiectului
Cu mici excepții producțiile care se obțin în exploatațiile viticole din zonă de vest a României sunt relativ mici și nu întotdeauna satisfacătoare din punct de vedere calitativ. Acest fapt se datorează atât unor cauze obiective cât și unor cauze subiective.
Dintre cauzele acestor producții nesatisfăcătoare amintim:
-resursele financiare reduse ale majorității exploatațiilor;
-tehnologiile neperformante de cultură datorate neconcordanței dintre resursele naturale ale zonei de cultură, necesitățile biologice ale soiurilor aflate în sortimentul și nivelul dotărilor exploatațiilor viticole.
Cu toate că cercetările privind diversele secvențe tehnologice sunt destul de numeroase, acestea au o abordare punctiforma lipsind cu desăvârșire cercetările cu o abordare multiplă interdisciplinara pe bază cărora să poată fi elaborate tehnologii performanțe complete.
Proiectul își propune o abordare complexă interdisciplinara în care pe lângă problemele strict viticole ne vom axă și pe aspecte ampelografice, agrochimice, fiziologice, agrotehnice și de protecție fitosanitara deoarece considerăm că este singură modalitate de a elabora o tehnologie de cultură viticola performanță durabilă.
În acest sens proiectul își propune următoarele obiective:
1. Aprecierea resurselor ecologice, biologice și a nivelului tehnologic practicat în zonele viticole din vestul României.
În ultimul timp în partea de vest a României s-au înregistrat fluctuații mari ale factorilor climatici cu implicații importante asupra plantațiilor viticole, motiv pentru care se impune o reanalizare a resurselor climatice și o adaptare a tehnologiilor de cultură la noile condiții.
2. Urmărirea secvențială a tehnologiilor de cultură practicate în zonele viticole de referință.
Tehnologiile de cultură practicate sunt cu mici excepții cele clasice moștenite din generatitie în generație, motiv pentru care rezultatele sunt nesatisfăcătoare, incomparabile cu cele obținute în exploatațiile viticole europene.
Se impune deci o inventariere a acestor tehnologii cu precizarea secvențială a avantajelor și dezavantajelor acestora.
3. Elaborarea unor tehnologii noi de cultură, care să țină cont de sortiment, resurse ecologice și cerințele viticulturii durabile.
Data fiind noua conjunctură climatica, ecologică, socială și economică, este imperios necesară o strânsă colaborare interdisciplinara, o abordare complexă care să țină cont de aceste schimbări și să elaboreze tehnologii durabile care să include pe de o parte noutățile și soluțiile novatoare din viticultură avansată a țărilor europene adaptate însă la condițiile ecologice specifice zonelor noastre și la sortimentul aflat în cultură.
Elaborarea acestor tehnologii trebuie să aibă în prim plan principiile viticulturii durabile prin care se urmărește atât sporirea calității produselor cât mai ales reducerea impactului nociv asupra mediului, asupra calității vieții, scopul final fiind obținerea unor produse prietenoase organismului uman.
4. Analizarea comparativă a cinci modele tehnologice, cu identificarea secvențelor cu aspect pozitiv și negativ asupra producției și calității.
Prin propunerea noilor tehnologii avem un mijloc de comparare, o alternativă durabilă la tehnologiile clasice care nu poate fi decât benefică exploatațiilor viticole.
5. Identificarea soiurilor care se pretează noilor modele tehnologice.
În zonele viticole de referință există o mare varietate de soiuri și biotipuri, inclusive soiuri și biotipuri locale care nu sunt sufficient de mult cercetate, motiv pentru care ne propunem o revitalizare a acestora.
Din această germoplasmă viticola foarte bogată în urmă cercetărilor vom alege soiurile și biotipurile valoroase, care se pretează tehnologiilor de cultură durabile și care în plus aduc autenticitatea și tipicitatea necesară produselor viti-vinicole.
6. Elaborarea pe bază analizelor comparative a celor mai indicate modele tehnologice pentru fiecare zonă, ținând cont de deficitul tot mai accentuat de forță de muncă.
Se vor elabora tehnologii de cultură noi, durabile care vor avea în prim plan protecția solului, a mediului și nu în ultimul rând a omului.
În cadrul acestor tehnologii se vor organiza experiențe cu diverse secvențe tehnologice:
– sisteme de întreținere a solului: sistemul biologic, utilizarea plantelor pentru îngrășământ verde, ogorul negru;
– fertilizări diferențiate : îngrășămintele verzi, gunoi de grajd, tescovină compostata;
– încărcături de rod differentiate în funcție de soi, butuc, condiții naturale, destinația producției;
– lucrări și operații în verde diferentiate;
– combaterea integrată a bolilor și dăunătorilor cu accent pe măsurile biologice nonpoluante;
– stabilirea momentului optim de recoltare a strugurilor în funcție de destinația producției.
7. Implementarea și popularizarea noilor modele tehnologice.
Noile tehnologii durabile propuse vor fi aduse la cunoștință tuturor celor interesați, prin publicarea în cărți,manuale și periodice,organizarea de dezbateri, simpozioane, mese rotunde, demonstrații practice.
Colectivul grantului și colaboratorii acestuia vor înființa parcele experimentale comparative în toate zonele de referință: Minis, Buzias, Recaș, astfel încât impactul cercetărilor să fie cât mai mare și direct în zonele viticole amintite, la dispoziția celor interesați.
8. Urmărirea modului de reflectare a noilor tehnologii în calitatea produselor viti-vinicole și în eficientizarea exploatațiilor.
Echipă de cercetători împreună cu partenerii și colaboratorii vor urmări modul în care noile tehnologii propuse contribuie la dezvoltarea durabilă a fiecărei zone viticole și la eficientizarea activităților și exploatațiilor.
Vom urmări comparativ calitatea produselor obținute pe parcelele experimentale și prin tehnologiile clasice și impactul pe care-l produc acestea în rândul consumatorilor.
9. Monitorizarea tehnologiilor introduse și a modului de desfășurare a activității exploatațiilor viticole.
Acest obiectiv presupune întocmirea unui studiu de impact privind influența noilor tehnologii și a muncii în echipă asupra tuturor celor implicați în proiect.
Considerăm că obiectivele proiectului pot fi realizate datorită abordării interdisciplinare, în premieră pentru această zonă a unor aspecte multiple, privind tehnică viticola, resursele genetice, agrochimia, fiziologia și protecția fitosanitara a viței de vie.
RomA¢nia este una dintre principalele tări viticole europene, cu o tradiție milenară privind cultivarea viței de vie. Dezvoltarea viticulturii în România nu poate fi extrasă din contextul conjucturii sociale, economice și politice actuale.
România are 8 regiuni viticole, care cuprind numeroase podgorii și centre viticole. În urmă negocierilor cu U.E. potențialul viticol al României cuprinde următoarele categorii:
Tabelul 1 – Suprafața viticolă a României
Obiectiv 1. – Aprecierea resurselor ecologice, biologice și a nivelului tehnologic practicat în zonele viticole din vestul României.
O importantă regiune viticolă a României este și partea de vest care reprezintă o zonă cu o tradiție și experientă îndelungată în cultură viței de vie. Ea asigură condiții favorabile și foarte favorabile atât pentru cultură soiurilor pentru masă cât mai ales a celor pentru vin.
Principalele centre viticole din această zonă sunt: centrul viticol Recaș, centrul viticol Silagiu, centrul viticol Teremia, centrul viticol Tirol, centrul viticol Minis.
După datele oferite de siteul regiunea de vest a României cuprinde următoarele suprafețe viticole (tabelul 2):
Tabelul 2 – Suprafața viilor pe rod în anul 2005 (hectare)
Regiunea de vest a României ocupă o pondere importantă în cadrul patrimoniului viticol național, totalizând după statistica oficială la nivelul anului 2005 o suprafață de 5733ha, majoritatea plantațiilor viticole găsindu-se în proprietate privată.
Cea mai mare parte a acestor plantații este formată din soiuri nobile, existând și importante suprafețe de hibrizi producători direcți, care însă sunt prevăzute în programele de reconversie pentru a fi înlocuite cu soiuri nobile.
Din cele 4 județe ale regiunii, cea mai mare suprafață este comasată în județele Timiș (2644 ha) și Arad (2524 ha), acestea fiind prin zonele lor viticole unele dintre cele mai renumite areale viticole din România.
CENTRUL VITICOL RECAȘ
Localitatea Recaș este situată relativ în centrul județului Timiș, la est de Municipiul Timișoara, pe DN 6. Se găsește la o distanță de 24 km de Timișoara și la 36 km de Lugoj. Comuna Recaș are o suprafață de 23198 ha, din care 19916 reprezintă terenuri agricole.
Principalele plaiuri viticole sunt : Izvin, Herneacova și Giarmata.
Perimetrul de referință face parte din marea unitate fizico-geografică Banat- Crișana, aceasta fiind una dintre cele trei unități pericarpatine și cuprinde două subunități distincte, dar strâns legate între ele:
– dealurile Banato-Crișene
– câmpia Banato-Crișană.
Recașul are un relief frământat, dominat de versanți cu înclinații, lungimi și expoziții variate, care determină procese evidente de eroziune și creează condiții variate culturii viței de vie.
Prin condițiile climatice aparte, corelate cu cele pedologice și nu în ultimul rând cu priceperea oamenilor, Banatul reprezintă o zonă agricolă importantă, care dacă ar fi pe deplin pusă în valoare ar putea contribui la relansarea viticulturii românești.
În centrul viticol Recaș sunt condiții favorabile pentru cultura viței de vie în sistem neprotejat. Temperaturile din timpul iernii sunt blânde și nu afectează mugurii, resursele heliotermice sunt favorabile (I.H. 2,04), iar resursele hidrice înregistrează valori ceva mai mici (C.H. 1,1).
Cu toate acestea, în ultimii ani cantitățile de precipitații au fost mai mari, peste media multianuală.
Acest centru viticol se evidențiază prin vinuri de calitate superioară, atât roșii cât și albe (obținute din soiurile roșii: Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot și Burgund, și albe: Riesling Italian, Fetească regală și Muscat Ottonel). Soiurile de masă cultivate includ: Chasselas dore, Muscat de Hamburg și Muscat de Adda.
În centrul viticol Recaș solurile dominante sunt solurile brune de pădure și solurile gleizate sau colmatate, formate pe luturi și argile, pe luturi carbonatate și marne. Aceste soluri oferă în general condiții bune de creștere și dezvoltare a viței de vie, având o porozitate de 40-55% și un conținut de argilă cuprins între 14-35%. Apa freatică este situată la adâncimi ce variază între 1,5-3 m și are un conținut mic de cloruri și fosfați.
CENTRUL VITICOL BUZIAȘ- SILAGIU
Centrul viticol Buziaș-Silagiu este situat în sud-vestul României în partea de sud-est a județului Timiș.
La poalele nord-vestice ale Dealului Silagiu este situat orașul Buziaș, la vest-nord cu satul Vucova, la vestul dealului se află satul silagiu, la sud satul Izgar, la sud-est Sacoșul Mare, iar la sud-vest comuna Nițchidorf.
Dealul Silagiului, denumit în vechime și Dealul Scamnului, cu altitudine maximă de 324m, aparține dealurilor vestice bănățene, dar fundamentul său, format dintr-un sâmbure cristalin (șisturi cristaline precambiene și paleozoice), acoperit cu sedimente, face ca structural să aparțină munților.
Clima este temperat continentală moderată, cu influențe mediteraneene și oceanice.
Temperatura medie a lunii ianuarie atinge -1,1ºC, iar temperatura medie a iernii -0,1ºC. În lunile decembrie și februarie este pozitivă.
Primăverile sunt timpurii, scurte și destul de călduroase, dar s-au înregistrat și temperaturi scăzute în aprilie și mai, ca urmare a invaziilor de aer rece din nordul și nord-vestul Europei.
Precipitațiile atmosferice sunt cuprinse între 700-800 mm anual cu o valoare medie multianuală de 655 mm. Cele mai mari cantități de precipitații cad în luna iunie dar și în mai.
Caracteristice zonei sunt solurile luvice pseudogleizate care au evoluat pe depozite lutoase și pe argile.
Textura de suprafață este mijlocie (luto-nisipoase, prăfos-lutoasă prăfos-argiloasă), cu un procent ridicat de nisip grosier iar pe profil, mijlociu-fină (luto-argiloasă) și fină (argilo-nisipoasă).
Reacția solului este slab acidă-neutră sau slab alcalină cu valori care se încadrează în intervalul limitelor optime pentru cultivarea viței de vie, între 5,5-8,5.
Conținutul în humus este redus de 1-2% și corespunde solurilor favorabile cultivării soiurilor de struguri pentru vinuri de calitate. Apa freatică se găsește la o adâncime de 10m. Porozitatea totală 45-50%, optimă pentru cultura viței de vie.
În centrul viticol Buziaș-Silagiu, indicele de aptitudine oenologică a avut o valoare multianuală de 4744,72, iar în anul 2006 valoarea acestuia a fost de 4572,1. Aceste valori îl recomandă pentru cultivarea soiurilor de viță de vie pentru vinuri rosii de calitate, cu denumire de origine controlată.
Centrul viticol Silagiu are ca principală direcție de producție vinurile albe și aromate de calitate superioară (predomină soiurile Riesling italian, Sauvignon și Muscat Ottonel.). Se produc însă și vinuri roșii de calitate superioară din soiurile: Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot și Burgund. Sortimentul soiurilor pentru masă este limitat la cele cu epocile de maturare III și IV.
Datorită favorabilității oenoclimatice, centrul viticol Silagiu a fost admis la producerea de vinuri de calitate cu denumire de origine controlată – cules la maturitate deplină (DOC – CMD) și vinuri cu denumire de origine controlată – cules târziu (DOC – CT ), categoriile sec, demisec și demidulce.
PODGORIA MINIȘ-MĂDERAT
Podgoria Minișului este situată în partea de vest a țării noastre, în dreptul coordonatelor de 46003’latitudine nordică si de 21038’ longitudine estică. Este cunoscută ca zonă foarte favorabilă culturii viței de vie, situată la o altitudine de 176 m.
Podgoria are ca extremități dealul Șoimoș la sud și satul Șilindia la nord. Podgoria se situează la 20 km est de municipiul Arad și include centrele viticole Miniș si Măderat . Între cele două centre viticole există mari diferențe ecoclimatice, astfel că există diferențe de sortiment. La Miniș predomină soiurile pentru vinuri roșii de calitate superioară (Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Cadarcă, Merlot, Burgund), urmate de soiurile pentru vinuri albe de calitate superioară (Riesling italian, Fetească regală, Muscat Ottonel).
La Măderat în prim plan se situează soiurile pentru vinuri albe de consum curent reprezentate de Mustoasă de Măderat considerat soi local și de Fetească regală. Se obțin de asemenea vinuri roșii de consum curent folosind soiurile Burgund mare, Oporto și Sangiovese, precum și vinuri albe de calitate superioară pe suprafețe relativ mici din soiurile prevăzute și pentru centrul viticol Miniș (Riesling italian, Fetească regală, Muscat Ottonel). Soiurile pentru masă cultivate aparțin epocilor de maturare III-IV (Chasselas dore, Chasselas rose și Muscat de Hamburg).
Particularitățile ecologice ale podgoriei Minișului sunt influențate de adăpostul natural ce-l realizează munții Zărandului, expoziția sud-estică și înclinația versanților de (15-30 %) coroborată cu particularitățile edafice.
Podgoria Miniș-Măderat are în general un climat temperat continental cu influențe mediteraneene, subordonat influențelor specifice climatului Europei centrale. Temperatura medie anuală este de 11,2oC, suma precipitațiilor anuale 626,5 mm, suma temperaturilor globale anuale 4124,9 oC, suma orelor de strălucire a soarelui 1955, suma orelor de insolație 1605, suma temperaturilor active 3666,7 oC și suma temperaturilor utile este de 1557,9 oC. Numărul zilelor de vegetație este cuprins între 143 și 256.
Valorile elementelor climatice, înregistrate la Stația Meteorologică a Stațiunii de Cercetări Viticole Miniș de-a lungul a circa 60 de ani de existență depășesc limitele restrictive pentru cultura viței de vie.
Studiile pedologice efectuate în podgoria Miniș-Măderat evidențiază o localizare a diverselor tipuri de soluri în funcție de forma de relief pe care o ocupă.
Pe întreg teritoriul podgoriei se întâlnesc unități de sol foarte diverse datorită variabilității factorilor de solificare. Materialul pedogenetic a fost extrem de variat ca de exemplu roci eruptive, șisturi diferite, gnaisuri, gresii calcaroase, calcare și calcite acoperite pe alocuri cu pietrișuri și argile.
Tabel 3 – Sinteza resurselor pedoclimatice
Solurile predominante în podgoria Minișului aparțin următoarelor clase: soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate, molisoluri, argiloiluvisoluri, cambisoluri iar în partea de șes de la Cuvin chiar soluri hidromorfe. Regosolul litic și solul brun eumezobazic sunt frecvente pe cumpenele înalte și pe versanții cu pante de 15-25 %, au un profil scurt de 30-70 cm și un conținut mediu în schelet, pe alocuri având roci subiacente dezgolite caracteristice zonei sudice a podgoriei ( Barațca, Păuliș, Miniș și Ghioroc).
Ca urmare, condițiile ecoclimatice generoase, caracteristice podgoriei permit cultivarea unui sortiment larg de soiuri de masă și vin.
De asemenea, în aceste condiții reușesc cu success culturile de portaltoi viticol precum și școlile de vițe.
În tabelul 3 prezentăm în sinteză resursele ecologice și , indicele heliotermic și coeficientul hidrotermic pentru zonele viticole din vestul României.
Din analiza datelor prezentate este evident faptul că zona de referință satisface din punct de vedere a resurselor ecologice necesitățile biologice ale majorității soiurilor de viță de vie cultivate în România.
Obiectiv 2.
Identificarea factorilor perturbatori și a cotei lor de influență în disfuncționarea actualelor tehnologii viticole.
Condițiile pedoclimatice ale celor trei zone viticole sunt favorabile si foarte favorabile cultivării viței de vie. Ele corespund necesităților biologice ale majorității soiurilor de viță de vie, existând restricții din acest punct de vedere doar în cazul anumitor soiuri de struguri pentru masă, în special cu maturare târzie și foarte târzie (Italia, Afuz Ali) sau a celor foarte sensibile la temperaturile minime din timpul iernii (Cardinal).
Majoritatea plantațiilor existente în zonele de referință, în special la Buziaș și Miniș sunt ocupate de vii bătrâne sau îmbătrânite din punct de vedere biologic, acest lucru constituind un handicap important.
La Recaș proporția viilor aflate într-o stare biologică precară este mai redusă, existând suprafețe mari de vii tinere.
În acest sens prezentăm în tabelul de mai jos o situație privind graficul plantărilor în cazul principalelor exploatații viticole din aceste zone.
Primele exploatații care au dat tonul relansării plantărilor în anul 2004 au fost Cramele Recaș și Fundația Buttenburg.
Începând cu anul 2005, dar mai ales în anul 2006 și 2007 s-a înregistrat o creștere accentuată a plantațiilor noi înființate, care conform drepturilor de plantare se preconizează că va continua și în următorii 3 ani (tabelul 4).
Această intensificare a plantărilor are după opinia noastră mai multe cauze:
creșterea numărului de investitori în viticultură, ca urmare a aderării României la UE;
rentabilizarea exploatațiilor viticole datorită capitalizării, ceea ce le-a oferit posibilitatea unei dotări corespunzătoare;
modificarea legislației românești în domeniu și alinierea ei la cea europeană din domeniu care prevede mai multe facilități pentru producători;
alocarea prin diverse programe a unor sume importante de bani înspre sectorul viticol, în special pentru refacerea plantațiilor.
Tabelul 4 – Graficul plantărilor exploatațiilor pe perioada 2004-2010
Din situația prezentată îmbucurător este faptul că se intensifică ritmul de reintinerire a plantațiilor, existând premisele unei activități viticole mult mai eficiente în următorii ani.
Odată cu reîntinerirea plantațiilor se constată și o reorientare a sortimentului spre soiurile de calitate și spre cele locale, în vederea obținerii unor vinuri de calitate autentice, competitive, tipice zonei de proveniență.
Ca o caracteristică în privința sortimentului o constituie numărul marede soiuri, aceasta și datorită faptului că multe exploatații sunt noi, în căutare de diferite nișe pe piața mondială a vinului.
În ultimii ani, datorită investițiilor masive de capital privat autohton și străin și a fondurilor alocate din diverse surse pentru dezvoltarea viticulturii, am constatat o retehnologizare masivă în multe exploatații viticole, atât la nivel viticol cât și vinicol.
Din acest punct de vedere lider este Cramele Recaș, cu pese 5 milioane euro investite în plantații noi, sisteme de susținere, tractoare și utilaje pentru întreținerea viei, tehnologii de vinificație.
Și celelalte exploatații viticole asupra cărora ne-am axat cercetările, au făcut sau au planificat în următorii ani investiții masive însumând împreună peste 3,5 milioane euro.
În tabelul 5 prezentăm o situație reieșită în urma deplasărilor și chestionărilor din teren privind structura soiurilor pe direcții de producție. Menționăm că datele prezentate nu se referă la majoritatea suprafețelor din zonele respective ci doar la acele suprafețe care aparțin exploatațiilor în care noi ne-am axat cercetările.
Tabelul5 – Exploatații viticole
În centru viticol Recaș cea mai mare pondere în sortimentul actual o au soiurile pentru vinuri albe urmate de cele pentru vinuri roșii și de soiurile de struguri pentru masă. Situația este asemănătoare și în cazul centrului viticol Buziaș-Silagiu.
La Miniș predomină soiurile pentru vinuri roșii urmate de cele pentru vinuri albe și de soiurile de struguri pentru masă.
Un dezavantaj pentru eficientizarea exploatațiilor îl constituie fărâmițarea exagerată a proprietății, mai ales la Buziaș și Miniș care împiedică formarea unor exploatații de dimensiuni mai mari, cu o dotare corespunzătoare pentru a putea practica tehnologii performante.
Tehnologiile de cultură practicate de către majoritatea proprietarilor de viță de vie sunt minimale datorită lipsei dotărilor și de multe ori și a cunoștințelor de specialitate.
Cu excepția câtorva exploatații (Cramele Recaș, Fundația Butenberg, etc.) majoritatea unităților nu au conturate foarte clar strategiile de viitor, nu au dotări complexe nici pentru vie, nici pentru cramă, ceea ce face ca performanța acestora să nu fie cea dorită.
Un alt dezavantaj îl constituie numărul pre mare de soiuri și faptul că exploatațiile încă nu și-au stabilit un sortiment propriu care să la permită obținerea unor produse tipice, autentice cu un grad ridicat de particularitate.
Forța de muncă disponibilă nu are întotdeauna calificarea necesară, motiv pentru care calitatea lucrărilor dar și eficiența economică a acestora nu este întotdeauna la nivelul așteptărilor.
Concluzii
Regiunea de vest a României reprezintă o zonă viticolă importantă cu o pondere mare în viticultura românească. Ea oferă condiții naturale favorabile și foarte favorabile pentru cultura viței de vie în special a soiurilor pentru vinuri de înaltă calitate.
Amplasarea geografică și infrastructura superioară celorlalte zone viticole ale României a atras un număr mare de investitori mai ales în ultimii ani, care au contribuit din plin la relansarea viticulturii acestei zone.
Ca urmare a investițiilor făcute au apărut numeroase exploatații viticole, care au trecut la înlocuirea plantațiilor îmbătrânite cu plantații noi performante.
Există însă în zonele de referință foarte multe suprafețe viticole ocupate cu vii cu o stare biologică necorespunzătoare și care necesită a fi înlocuite cu plantații tinere cu soiuri de perspectivă care au cerere pa piața mondială.
Foarte multe proprietăți sunt de mici dimensiuni, care nu pot fi exploatate eficient prin mecanizare, astfel încât pentru eficientizarea acestora este necesară o comasare și regrupare a proprietăților.
Mulți proprietari nu au cunoștințele necesare și nici posibilitățile materiale pentru a practica o tehnologie de cultură care să le permită eficientizarea plantațiilor.
Pentru fiecare zonă sunt necesare tehnologii cadru de cultură care să țină cont de resursele ecologice ale zonei, soiurile cultivate și care să reprezinte posibile modele pentru micii producători care nu sunt de specialitate dar care doresc totuși să-și lucreze singuri plantațiile.
Capitolul III – Proiecte de success
Scurtă prezentare a Cramelor Recaș
Primele informații despre cultură viței de vie aparțin perioadei române, secolul 3 după Hristos.
Regiunea Banat – se bucură de clima temperat-continentală cu o ușoară influența mediteraneeana, cu ierni în general blânde, veri călduroase, toamne lungi și primăveri scurte, soluri preluvisoluri roșcate sau calcice, calcaroase, argiloase, creându-se astfel condițiile prielnice pentru cultivarea viței de vie.
Datorită deosebitelor condiții climaterice din regiune și nivelului tehnologic ridicat, Cramele Recaș este cel mai mare exportator de vin îmbuteliat din țara și se număra printre primii trei exportatori de vin îmbuteliat și vin vrac din România, acest fapt fiind o încununare a unei tradiții atestate documentar de peste 600 de ani.
Cramele Recaș reprezintă cel mai mare complex de vinificație din Banat și printre primele trei firme din România dotat cu utilaje de ultima generație și cu un spațiu de producție și depozitare de circa 7 milioane de litri de vin.
Cele mai vechi documente despre viile Recaș-ului le avem din 1447 noiembrie 11, în care se vorbește despre vânzarea unor vii către Ioan și Ecaterina Magyar lui Mihail de Ciornă, banul Severinului, pentru 32 florini ungurești de aur, făcându-se atunci și hotărnicia moșiei.
Datorită deosebitelor condiții climaterice din regiune și nivelului tehnologic ridicat, Cramele Recaș sunt în primii 3 exportatori de vin din România, alături de Vinia Iași și Cramele Halewood, acest fapt fiind o încununare al unei tradiții atestate documentar de peste 600 de ani.
Întreprinderea "Cramele Recaș" situată în Recaș, județul Timiș, s-a dezvoltat din "Vintners Transilvanian Srl", înființată în 1998 cu scopul de a creă vinuri de înaltă calitate destinate, într-o anumită măsură, exportului și din "Recatim SĂ", înființată în 1948. Această din urmă reprezenta o întreprindere de stat de la care, în primul sau an de activitate, "Vintners Transilvanian Srl", se aproviziona cu strugurii necesari.
Din 1999, odată cu începerea procesului de privatizare, "Vintners Transilvanian Srl" a reușit, pe bază propriilor resurse și a învestiților directe ale acționarilor, să achiziționeze resursele de vită de vie și resursele tehnologice (de producție, inclusiv clădiri) de la firmă de stat, proces ce s-a finalizat în 2004.
În momentul în care acționarii actuali au preluat Cramele Recaș prima încercare a fost de a vinde pe piață internă însă mediul de afaceri și cadrul legislativ din acea perioadă au orientat compania pe piețele externe. Acestea au constituit o prioritate până în 2004, când cursul de schimb a devenit neprielnic exportatorilor. Astfel dacă în 2004 80% din vânzări mergeau la export, în prezent acestea generează numai 30-40% din rulajul anual. Cele mai importante destinații de export ale Recaș sunt SUA,Germania, Marea Britanie, Țările Scandinave, Asia de Sud-Vest
În prezent, ambele companii funcționează că o parte a "Cramelor Recaș", un grup de întreprinderii ce include: "Cramele Recașș SA" – întreprindere de producție ce cuprinde facilitățile de producție și de îmbuteliere, "Cramele Recaș Prod Srl" – are că activitate principală producția de struguri, și "Cramele Recaș Group Srl" – o întreprindere nou formată pentru a distribui și promova produsele companiei pe piețele interne.
Că agent economic firmă își organizează și desfășoară activitatea sub impactul condițiilor concrete ale mediului sau ambiant.
Societatea comercială și mediul său extern
Pentru a valorifică în interesul sau oportunitățile, dar și pentru a se feri de primejdii, prima condiție este că întreprinderea să cunoască componentele, fizionomia și mecanismul de funcționare ale mediului, factorii care îi influențează activitatea de marketing și forțele ce afectează nivelul performanțelor sale economice.
Mediul extern este reprezentat de forțele principale din afară organizației care au un potențial semnificativ de impact, de influentare asupra succesului probabil privind produsele sau serviciile. Mediul extern poate fi împărțit în două segmente, părți principale: mediul general sau megamediul și mediul sarcină sau specific sau micromediul.Orice organizație funcționează în condițiile pe care i le oferă mediul sau extern căruia i se mai spune și mediu de marketing.
Mediul de marketing al organizației este format din acei factori care nu
se află sub controlul direct al organizației și care-i influențează capacitatea de a
satisface nevoile și dorințele clienților. Mediul de marketing al întreprinderii trebuie privit că un ansamblu al subiecților, forțelor și condițiilor interne și externe, în interiorul și sub acțiunea cărora managerul stabilește și menține relațiile cu clienții. El constituie premiza și cadrul ce asigură elaborarea celei mai adecvate strategii de marketing ținând seamă atât de forță cât și de slăbiciunile întreprinderii.
Megamediul
I se mai spune și mediu de Orice organizație funcționează în condițiile pe care i le ofeta mediu sau de marketing.
Megamediul (macromediul) reprezintă ansamblul factorilor (variabilelor) încorporabilelor ce constituie climatul general în care acesta își desfășoară activitatea.Există patru categorii de factori care influențează modul în care întreprinderea își abordează mediul de marketing: factori economici, factori tehnologici, socio-culturali, politico-juridici, numiți în literatură de specialitate factorii STEP.
a) Factorii ecomonici sunt cei care formează mediul economic, acesta reprezentând bază de susținere a puterii de cumpărarea a purtătorilor cererii.. pentru caracterizarea mediului meconomic se iau în considerare: inflația, evoluția prețurilor, evoluția economiilor populației și solicitărilor de credite, rațele dobânzilor,etc.Acesta variabile economice analizate în corelație cu facrorii demografici și culturali pot influența conferand elemente necesare pentru a corela evaluarea și chiar anticiparea potențialului de piață pe care poate conta -întreprinderea .
b) Factori tehnologici sunt cei care influențează procesul tehnologic al fiecărei intreprideri.
Dintre factorii tehnologici cu influența asupra activității întreprinderii se evidențiază: investițiile în cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, numărul și nivelul licențelor și brevetelor înregistrate, creativitatea și capacitatea de inovare a sistemului de cercetare-dezvoltare, nivelul tehnic al utilajelor și calitatea tehnologiilor disponibile, toți aceștia influențând productivitatea muncii, costurile și profitul, și deci situația financiară a întreprinderii. Întreprinderea se implică în dinamică mediului tehnologic, atât că beneficiar cât și că furnizor, în principal prin intermediul pieței. Această, deoarece mutațiile produse în cadrul tehnologiilor conduc la modificări corespunzătoare în volumul, dinamică și structură ofertei, cererii și prețurilor.
c) Factorii socio – culturali
Prin efectuarea unor statistici privind modificarea structurii populației și tipurile de oameni dintr-o societae se pot face anticipări asupra comportării consumatorilor pe o anumită piață, desigur numai în măsură în care nevoile, dorințele și preferințele acestora sunt corelate cu caracteristicile demografice ale acestora: vârstă, sexul, starea civilă, ocupația și rasă.
d) Factorii politico-juridic
Factorii politici reflectă, într-o alcătuire specifică fiecărei țări, structurile societății, clasele sociale și rolul lor în societate, forțele politice și relațiile dintre ele, gradul de implicare a statului în economie, gradul de stabilitate a climatului politic. Aceste componente constituie factori stimulativi sau restrictivi – după caz – ai unor activități de piață.
Legislația care supraveghează afacerile, urmărește, în general, trei obiective:
– protejarea consumatorilor;
– protejarea concurenței;
– protejarea societății.
Legislația privind protecția consumatorilor are că scop împiedicarea firmelor să profite de pe urmă lor. În esența, această legislație are în vedere: asigurarea unui standard minimal al produselor și serviciilor, controlarea modalităților de vânzare și a informațiilor oferite cumpărătorului despre produsele oferite, evitarea inducerii în eroare a cumpărătorului în ceea ce privește prețul, condamnarea practicii necinstite.
În România, datorită creșterii economice din ultimii doi ani și până la sfârșitul acestui an, și în concordanță cu creșterea puterii de cumpărare a românilor, piață vinului a cunoscut o ascensiune în acești ani, iar pe viitor, în ciudă previziunilor economice actuale, toți mării producători anunța că se așteaptă la o creștere a cifrei de afaceri în anii ce urmează.
Cramele Recaș au înregistrat în primele opt luni ale anului o cifră de afaceri de 15 mil. lei (4,2 mil. euro), în creștere cu 36% față de aceeași perioadă a anului trecut, și a obținut un profit brut de 2,5 mil. Euro, datorită majorării producției că urmare a intrării pe rod a noilor plantații de vită-de-vie, și factorilor de ordin climatic care au făcut că strugurii de anul acesta fie mai dulci, dar și a importurilor care au ajuns să dețină circa 10% din afacerile companiei, asta datorită aprecierii în prima parte a anului a leului față de monedă națională. Această dezvoltare a fost posibilă datorită faptului că au obținut în această toamnă o producție de struguri cu 20% mai mare decât anul trecut, dar și a faptului că vinul se situează pe locul al treilea, după bere și băuturi spirtoase, într-un top al preferințelor consumatorilor de băuturi din România, potrivit datelor Patronatului Național al Viei și Vinului, pentru soiurile albe s-a obținut o producție de 16-20 de tone la hectar, în timp ce la soiurile roșii s-au obținut zece tone pe hectar, anul 2008 fiind, astfel, pentru Cramele Recaș, cel mai bun an din ultimele decenii, din punct de vedere al producției, pe acest fond având în vedere creșterea și datorită faptului că românii preferă vinurile albe (aprox. 72%) , acestea fiind urmate de vinurile roșii (22,4%) și vinurile roze (5,6%). Vânzările în funcție de tipul vinului arată predilecția românilor spre consumul de vinuri demi-dulci (41,9%), acestea fiind urmate de vinurile demi-seci (24,2%) vinurile seci 19,5%, vinurile dulci ocupând 11,2% din preferințele consumatorilor.
Potrivit unui studiu realizat de către compania de audit și cercetări de piață MEMRB IRI , românii preferă vinurile îmbuteliate la 0,75 l , acestea reprezentând aproape jumătate din piață, din punct de vedere al valorii vânzărilor ocupând 72,2% din totalul pieței.
Piață de vinuri îmbuteliate la 0,75 l este împărțită acesta fiind condusă de către Cramele Recaș.
Pe regiuni, din punct de vedere al volumului vândut, Moldova reprezintă cea mai importantă zonă pentru categoria de vin îmbuteliat la 0,75 l, această fiind urmată de București, Muntenia și Oltenia, ultimul loc fiind ocupat de Ardeal.
În ceea ce privește valoarea, locul întâi este deținut de București. De asemenea, potrivit studiului, dacă în Moldova consumul de vin îmbuteliat la 2 litri ocupă primul loc în preferințele consumatorilor, în Ardeal consumatorii preferă vinul îmbuteliat la 0,75 l.
Sporirea producției de vinuri de calitate a venit pe fondul creșterii puterii de cumpărare a consumatorului român și al unor ușoare modificări în privință obiceiurilor de consum ale românilor.
Un alt factor, de ordin tehnologic, care a dus la creșterea și dezvoltarea pe piață vinului a Cramelor Recaș a fost un proiect de aproape 750.000 euro , investiția vizând deschiderea unei noi secții de îmbuteliere, finanțarea fiind asigurată cu bani europeni prin programul SAPARD. Jumătate din cei aproape 750.000 euro sunt nerambursabili, prin contribuția Uniunii Europene, și a Guvernului României, iar cealaltă jumătate reprezintă cofinantarea din partea Recatim.Cu ajutorul acestei investiții Cramele Recaș devin unul dintre cele mai moderne complexe de vinificație din țara, dotat cu utilaje de ultima generație și cu un spațiu de producție și depozitare de circa 10 milioane de litri de vin.
În actualul context al crizei economice nu se așteaptă o scădere a nivelului vânzărilor, asta și datorită sărbătorilor de iarnă care-i va determină pe români la multe cumpărături în acest sector.
În calitatea să de componența a mediului extern compania se află într-un contract cvasipermanent cu celelalte componente prin intermediul cărora își orientează și finalizează activitatea economică.
Este vorba, pe de o parte, de cumpărare de mărfuri și servicii, de asigurarea necesarului de mijloace financiare și de personal, iar pe de altă parte , de vânzarea propriilor produse către clienții protentiali.
Micromediul
Micromediul este constituit din acei factori externi care afectează în mod direct capacitatea întreprinderii de a-și îndeplini obiectivele și asupra cărora poate exercită o anumită influența.
Micromediul depinde în mare măsură de produsele și serviciile pe care întreprinderea decide să le ofere și localizările unde ea optează să conducă afacerea. O întreprindere singură, de obicei, are dificultăți în exercitarea unei influențe directe asupra macromediului, dar ea poate face un mai mare succes în influențarea și afectarea micromediului.
Principalele forțe ale micromediului (mediul specific) cu care se confruntă întreprinderea sunt clienții, furnizorii, concurenții, intermediarii și publicul. Fiecare întreprindere trebuie să-și evalueze propria situație pentru a determină mediul specific.
Clienții și consumatorii unei firme sunt indivizii care cumpără produsele și/sau serviciile ei. Multe întreprinderi au început să depună eforturi tot mai mari pentru a fi mult mai aproape de consumatori și de a acordă mai mare atenție service-lui și calității produselor și serviciilor, de a "ascultă" clienții pentru a le percepe și înțelege mai bine nevoile.
În ceea ce privește concurență, dintre întreprinderile prezente pe piață, ea se manifestă prin comportamentul lor în domeniul lansării de noi produse și servicii, al perfecționării celor existențe, al creșterii nivelului serviciilor și garanțiilor acordate, al prețurilor și al acțiunilor de comunicare. Fiecare concurent urmărește obținerea unei poziții cât mai favorabile pe piață sau menținerea celei existențe. Desigur că, întreprinderile trebuie să cunoască cu cine concurează, de asemenea să urmărească scenă concurențiala a noilor apăruți în ultimul timp pe piață și în același timp să știe ce fac concurenții. Întreprinderea trebuie să se informeze permanent despre concurență, urmărind:
– structura și intensitatea competiției;
– factorii care au determinat succesul întreprinderii concurente;
– șansele de a câștiga pe o piață sau de a-și menține segmentul deținut.
Pentru întreprinderi, un rol important îl joacă furnizorii și intermediarii, primii fiind reprezentați de diverși agenți economici (firme și persoane fizice) care asigură resursele necesare de materii, materiale, echipamente, instalații, mașini, servicii, informații și forță de muncă, iar intermediarii sunt reprezentați de organizațiile implicate în distribuția, vânzarea și promovarea produselor întreprinderii.
O ultima parte a micromediului este data de public, acesta fiind format din organizații, grupuri sau indivizi care au un interes în raport cu întreprinderea și a căror atitudini, opinii sau acțiuni pot avea impact semnificativ asupra întreprinderii. Principalele categorii de public sunt: acționarii și comunitatea financiar-bancară, grupurile de media, presă scrisă și audiovizuală, instituțiile guvernamentale și administrația publică, grupurile de interese politice și civice, comunitatea locală, publicul intern (managerii și salariații).
În cadrul oricărei firme, responsabilitatea analizei mediului exterior și a identificării schimbărilor de mediu revine în primul rând oamenilor de marketing. Pe de o parte, ei dispun de instrumentele necesare monitorizării mediului, iar pe de altă parte, prin însăși natură muncii lor își petrec o mare parte a timpului alături de clienți și de concurență. Studiul mediului extern le oferă posibilitatea adaptării strategiei de marketing în scopul evitării amenințărilor și a fructificării oportunităților ce rezultă din schimbările de mediu.
În prezent organizațiile funcționează într-un mediu concurențial și foarte dinamic mai ales datorită evoluției fără precedent a tehnologiei, un mediu în care apar noi legi, se
utilizează strategii concrete de cucerire a piețelor, scade fidelitatea cumpărătorilor mai ales datorită unei accelerate diversificări a produselor și serviciilor oferite de producători.
De aceea, mediul de marketing trebuie supravegheat și analizat pentru a intui cât mai corect natură și dimensiunile potențialelor schimbări ce se prefigurează, iar în funcție de acestea să se pregătească planuri concrete de răspuns, prin care să se pregătească extinderea grupurilor țintă și redefinirea activităților de marketing.
Studiile efectuate în Europa au evidențiat importantele avantaje pe care întreprinderile le pot avea în urmă analizei mediului, între acestea cele mai importante ar fi planificarea strategică și decizii mai eficiente, alocarea mai eficientă a resurselor, și rezultate superioare în activitatea externă.
Mediul de marketing, reprezentat de forțele externe ale întreprinderii, influențează direct sau indirect obiectivele, planurile, procedurile, activitățile și rezultatele acestora, jucând un rol extrem de important în viață întreprinderilor. De aceea specialiști consideră că analiză mediului și adoptarea unui proces sistematic de identificare a schimbărilor semnificative este foarte important pentru a prognoză impactul ce-l poate avea asupra organizației.
Piață locală de vinuri este împărțită de cinci mari jucători, Murfatlar, Vincon, Cotnari, Jidvei și Cramele Recaș ce dețin împreună peste 80% din producția totală de vinuri a țării.
Cramele Recaș dețin o cotă de piață de aproximativ 8-10% din piață, principalii concurenți fiind Murfatlar și Cotnari,care dețin 24% respectiv 19 %.
Murfatlar deține o cotă de piață de aproximativ 25%, după volum, înregistrând vânzări de peste 62 milioane lei în primul semestru al anului, în creștere cu 25% față de perioadă similară a anului trecut. Producătorul a investit, până în prezent, peste 12 milioane euro în industria de profil, în retehnologizarea și modernizarea sistemului, precum și în reîntinerirea viței de vie. Capacitatea de îmbuteliere la Murfatlar este de 250.000 de sticle pe zi.
Cotnari deține o cotă de aproximativ 19% din piață autohtonă de vinuri. Compania a înregistrat o cifră de afaceri de 14 milioane euro în primele șase luni ale anului și un profit brut de 800.000 euro. Pentru anul în curs, producătorul estimează o cifră de afaceri de 28 milioane euro, în creștere cu 10% față de 2007, și un profit brut de două milioane euro.
Compania va investi în acest an 10 milioane euro în conservarea soiurilor de struguri autohtone și în mărirea suprafețelor cultivate cu vită de vie din aceste soiuri.
Compania Cramele Recaș a vândut în primele șase luni a.c. aproximativ 1,5 milioane sticle de vin, față de 1,1 milioane sticle comercializate în perioadă similară a anului trecut, reușind astfel să-și crească cifră de afaceri cu trei milioane față de perioadă similară a anului 2007. Deoarece consumul de vin din România era încă departe de alte state, de aproximativ 22 de litri anual pe cap de locuitor, din care doar trei litri de vin sunt îmbuteliați, restul fiind la pet sau 'varsat', această firmă s-a axat pe export în anii anteriori acestea reprezentând 40% din producție . În prezent însă, datorită aprecierii leului din prima jumătate de an compania a trecut la scăderea cu 10 % a exporturilor acestea ajungând la 30%.
La noi în țara consumatorii preferă să cumpere vin din supermarketuri, iar locul doi este ocupat de magazinele sub 40 metri, transformându-le pe acestea în principalii intermediari . Acestea sunt urmate de restaurante și hoteluri, deși pondrea vânzărilor a scăzut în anul acesta în favoarea supermarket-urilor, ponderea vânzărilor pe acest segment crescând de la 15,5% la 21% în intervalul analizat.
Ritmul lent cu care piață românească a vinului se dezvoltă este determinat și de neajunsurile care caracterizează segmentul "horeca” al pieței – comercializare în hoteluri, restaurante, cafenele și alte unități de alimentație publică – un canal prin care piețele dezvoltate desfac mai mult de trei sferturi din vinul comercializat la nivelul întregului sector. Din perspectivă unui producător sau distribuitor, piață "horeca' românească are încă multe neajunsuri. De la lipsă unui personal specializat, a spațiilor dedicate care să asigure depozitarea vinului în condiții optime, a metodelor de servire profesională și a unei recomandări corecte, până la administrarea defectuoasă a stocurilor de marfă.
Conform Organizației Internaționale a Vinului (OIV), consumul anual de vin în România a crescut de la 26,6 litri în 2005 la 31,1 litri în 2007. Acest aspect ne plasează în rândul țărilor interesante din punctul de vedere al producătorilor internaționali de vinuri, nivelul consumului plasându-ne imediat după Ungaria (31,2 litri/cap de locuitor), Argentina (31,6 litri/cap de locuitor), Danemarca (32,7 litri/cap de locuitor) și înaintea Austriei (30,8 litri/cap de locuitor) ori Greciei (27,5 litri/cap de locuitor). Însă la fel de adevărat este că suntem la mare distanță de Frântă, Italia, Croația și Elveția, unde se consumă, în medie, 48 de litri de vin pe an și sub media de consum din UE, care este de 37 litri pe an.
Consumul de vin în România nu este delimitat la un anumit spațiu geografic, dar acesta se vinde cel mai bine în zonele intens populate, situate deopotrivă în mediul urban și rural. Diferență dintre cele două arii de comercializare apare din punctul de vedere al clasei produselor. Astfel, în mediul rural sunt comercializate preponderent sortimentele de vin din categoriile de masă și vrac, care, la calitate, gust sau aromă, nu se diferențiază foarte mult de vinul produs în gospodarii, pentru autoconsum. În mediul urban însă, cea mai mare căutare o are vinul îmbuteliat în sticle, din clasele medie și premium, care domină vânzările comparativ cu vinul vrac, cu cel îmbuteliat la PET sau în alte tipuri de ambalaje.
Vinul de Recaș acoperă la oră actuală cel mai mare volum din exportul de vin românesc, deținând o cotă de 17% din exportul românesc de vin și o pondere de 8-10% din piață internă a vinului. Exportul este adresat în primul rând pieței din Germania, Marea Britanie și SUA. De exemplu o sticlă de vin de Recaș se vinde în SUA la prețuri între 8 și 20 USD, în funcție de nișă de piață și sortiment.
Noile evoluții de pe piață vinului arată că românii se adaptează rapid tendințelor de consum de pe piețele occidentale, acolo unde consumatorii sunt foarte preocupați de aspectele care țin de sănătatea lor.
Schimbarea preferințelor consumatorului român este evidențiată de datele centralizate de MEMRB și în ce privește consumul după tipul vinului. Astfel, cantitățile de vinuri seci sunt în ușoară creștere în perioadă august 2006-iunie 2007, comparativ cu perioadă august 2005- iunie 2006, ajungând să dețină 11,9% din totalul vânzărilor de vin din piață. Pe de altă parte, sortimentele demi-dulci sunt în scădere, modestă ce-i drept, de doar 0,4%, ajungând că în perioadă august 2006-iunie 2007 să aibă o cotă de 44,8% din totalul pieței valorice. Și vinurile dulci sunt în scădere că importantă, cu 0,8%, și la fel și vinurile lico-roase, care acum dețin doar 0,5% din piață.
Acest lucru poate fi explicat prin maturizarea consumatorilor autohtoni, care aleg din ce în ce mai des vinurile seci în detrimentul celor dulci sau demidulci și a celor roșii și roze în detrimentul celor albe care încă mai dețin o ponderere majoritară din piață.
Analiza SWOT a companiei
Pentru a depista oportunitățile pieței,dar și a problemelor care ar putea interveni pe piață, compania a realizat o analiză SWOT:
a) Ocaziile pieței:
Au fost scoase în evidența posibilele avantaje oferite de piață:
Lărgirea gamei de produse oferite de către companie, acest lucru fiind posibil datorită investițiilor făcute pentru a mari capacitate de producție cu ajutorul noilor hectare de lăstari plantați și în retehnologizarea liniei de producție efectuată de curând cu ajutorul fondurilor europene.
Înființarea unei rețele proprii de distribuție și anume prin "Cramele Recaș Group Srl" o întreprindere nou formată pentru a distribui și promova produsele companiei pe piețele interne, pentru adaptarea la cerințele clienților și soluționarea tuturor solicitărilor acestora .
Efectul scontat ar fi acela de a sprijini imaginea favorabilă a companiei și de a renumelui vinului Recaș.
Relativa stabilitate pe termen lung a pieței vinului prin creșterea continuă a celor mai bune sortimente și a celor mai frumoase ambalaje, pentru că acestea să poată fi acordate că și cadou în perioadă sărbătorilor .
b) Amenințările pieței:
Deprecirea leului în față principalelor monede, ce are că efect o creștere a exporturilor firmei, și o scădere a a importurilor datorită faptului că alte țări au condiții climatice mai favorabile decât țara noastră și drept urmare raportul preț calitate este mai convenabil pentru consumatorii români.
Accizele , care s-au eliminat pentru vinurile din interiorul Uniunii Europene și care le fac competiție serioasă vinurilor românești în ceea ce privește prețul.
Condttii climatice nefavorabile creșterii și mai ales obținerii unor struguri dulci care să creeeze un vin de calitate superioară.
Concurență în creștere care se datorează în special intrării pe piață a unor produse occidentale, caracterizate prin calitate excelentă, mărci cunoscute și consacrate dea lungul timpului, imagine foarte bună și susținută prin campanii agresive menite să atragă consumatorii.Deasemenea și concurență produselor românești este foarte acerbă, toți mării producători pe de piață internă ținând o luptă aprigă pentru a câștiga o cât mai mare parte din piață.
c) Atuurile companiei:
Atuurile pe care se bazează societatea sunt următoarele :
Portofoliul de vinuri care este constituit din vinuri de foarte bună calitate, care au obținut nenumărate medalii de aur, argint și bronz la diferite concursuri naționale dar și internaționale.
Gamă produselor companiei fiind foate diversificată de vinuri roșii, roze, albe, spumante.
Asimilarea competențelor în crearea celor mai bune vinuri, datorită experienței îndelungate, data de către, "Recatim SĂ", înființată în 1948, dar și datorită unor experți internaționali în acest domeniu cu ajutorul cărora se crează aceste vinuri apreciate în foarte multe țări ale lumii.
Extinderea activității la comercializarea unor vinuri aduse din afară țării și vinderea acestora în punctele de vânzare a Cramelor Recaș la unele chiar și în franșiză.
Cotă de piață ridicată, Cramele Recaș fiind al treilea mare jucător pe piață, în următorii ani se speră creșterea ei prin atragerea de non consumatori relativi care în prezent se orientează spre cocurenta: Murfatlar, Cotnari, Jidvei.În acest scop se va face o campanie de promovare a produselor media și radio.
Piața societații comerciale Cramele Recaș
Piața internă
Cercetarea pieței ocupă loculul principal al demersului de marketing, surprinzând influențele unui sistem complex de factori, de mediu ambiant asupra acestui teren de confruntare a proceselor, intereselor sau șanselor oricărui agent economic.
Studierea pieței reprezintă receptarea semnalelor, extrem de variate, că formă pe care piață le lansează sistematic. Semnalele lansate de piață nu sunt decât forme exterioare de manifestare a fenomenelor. Ele urmează fenomenelor, cu un anume decalaj de timp, de exemplu:
– urcarea prețurilor pe o piață oarecare, scăderea stocurilor pot urmă modificări nesincronizate ale cererii și ofertei;
– rupturii echilibrului dintre aceste piețe;
– ascendentă cursei falimentului sau a mișcărilor de capitaluri dintr-o anumită ramură a economiei, urmează un proces mai îndelungat cuprinzând grupări anterioare exagerate de capital în ramură respectivă.
Cunoașterea fenomenelor pieței, nu numai prin intermediul semnalelor (uneori insuficient de semnificative, alteori înșelătoare și întotdeauna ulterioare), ci și în mod direct, prin cercetarea rădăcinilor lor adânci, a întregului complex de relații cauzale, oferă agenților economici perspective cu mult mai clare asupra politicii pe care urmează să o adopte. În același timp, întreprinderea utilizează piață și că un laborator de cercetări studiindu-i structură, cuantificindu-i parametrii, stimulindu-i evoluția ulterioară, toate acestea în scopul anticipării reacțiilor posibile ale pieței în cazul unor viitoare acțiuni ofensive ale societății comerciale.
Datorită sistemului de organizare și desfășurare a activității de producție, din țara noastră, existent până în 1989, unitățile economice nu s-au preocupat de cercetarea pieței. Prin tranziția la economia de piață crește însă interesul pentru cercetările de marketing în producerea și livrarea vinului, fiecare firmă fiind vital interesată să cunoască modul cum piață își primește produsele, precum și situația firmelor concurente.
În cadrul studierii ofertei de vinuri, un loc de seamă îl ocupă cercetarea dinamicii și structurii ofertei, precum și studierea nivelului calitativ al ofertei.
Investigația calității componentelor ofertei dispune de o suita de indicatori sintetici, din rândul cărora menționam: prețul mediu de vânzare al ofertei, clasă medie de calitate a ofertei, gradul mediu de utilizare a ofertei.
În România vânzările cresc foarte mult în perioadă sărbătorilor în special în perioadă Paștelui, când vânzările cresc cu aproximativ 40% decât într-o luna normală.
În luna martie, circa 250.000 sticle ale producătorului Cramele Recaș au fost vândute către distribuitori în vederea vânzărilor de Paște, prețul mediu final pe bucată fiind de 2 euro. În mod normal, compania trimite către distribuitori aproximativ 150.000 sticle.
În ceea ce privește estimările privind vânzările de Crăciun ale producătorului Cramele Recaș, acestea vor crește cu circa 35% față de o perioadă normală.
Potrivit lui Rareș Marinescu, directorul general al Cramele Recaș Group, pentru perioadă Crăciunului, în lunile noiembrie-decembrie, au fost vândute circa 800.000 de sticle de vin. Vânzările reprezintă o majorare de aproximativ 35% comparativ cu aceeași perioadă din anul 2007.
Cel mai solicitat sortiment al Cramelor Recaș este Fetească Regală, cu o pondere de 20% din totalul vânzărilor, urmat de Sauvignon Blanc și Riesling.
Un fenomen pozitiv, în ce privește îmbunătățirea ofertei, îl constituie rețeaua proprie de magazine care, pentru a contribui la creșterea volumului ofertei (în comparație cu alte societăți de profil), trebuie să fie amplasate în zonele centrale ale orașelor și să practice un comerț igienic, aspect fiid îndeplinit de către Cramele Recaș cu ajutorul "Cramele Recaș Group Srl", înființată special pentru a distribui și a promova cât mai eficient produsele companiei.
Imediat după privatizare compania, având concurenți foarte puternici și fiind prea puțin cunoscuți în țara, nu puțeau concura cu nume consacrate precum Murtfatlar, sau Cotnari, așa că s-au orientat spre piețele externe, devenind în doar doi ani principalul exportator de vin din țara noastră .
Piața externă
Datorită condiitlor climatice excelente în anul acesta toți producătorii de vinuri din România au integistrat creșteri a cifrei de afaceri cosiderabile, datorită calității strugurilor care au făcut ca vinul românesc din acest an să devină cel mai bun din ultimii 25 de ani.
Anul acesta estimează o creștere cu cel puțin 12% a cifrei de afaceri totale la nivelul sectorului, mării jucători urmând să înregistreze un avans proporțional al cotelor de vânzări la nivelul pietei', afirmă Ovidiu Gheorghe, directorul general al Patronatului Național al Viei și Vinului (PNVV). Potrivit datelor preliminare, primii patru jucători – Murfatlar, Vincon, Cotnari și Recaș – au obținut creșteri la vânzări și deci la cotele de piață – în pofida situtiei economice nefavorabile care a dus la scăderi ale nivelului de trăi în majoritatea țărilor lumii. Murfatlar are o cotă de piață de circa 29-30%, Cotnari deține 18,7-21%, Cramele Recaș 8-10% și Vincon – aproximativ 10%. De altfel, cei patru jucători importanți dețin împreună 81% din producția de vinuri a României.
Principală țara de destinație a vinului românesc este Germania, dar producătorii privesc și către alte piețe potențiale, cum ar fi SUA, Anglia, Rusia și țările asiatice – unde consumul de vin este în creștere – și către Scandinavia și Israel.
Ofertă la export este formată din:
Vinuri albe: Mușcat Ottonel, Italian Riesling, Fetească regală;
Vinuri roșii:Merlot Cabernet Sauvignon,Pinoit Noir .
Societatea se situează în topul celor mai mari exportatori de vin din România, alături de Vinia Iași și Cramele Halewood.Vinuri roșii: Merlot, Cabernet Sauvignon (DOC, Recaș), Pinot Noir (DOC, Baratcă).
Reprezentantul PNVV a precizat că pe piețele internaționale, cel mai căutat vin românesc este Fetească Neagră, considerată "port-drapelul României". Pe piață mondială se caută vinurile exotice, toată lumea are Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay, soiurile internaționale. Port-drapelul României este Fetească Neagră, și într-adevăr producătorii de vin din România au început să planteze mai multă Fetească Neagră, fiindcă este un vin roșu deosebit, care nu se regăsește nicăieri în întreagă lume.
În prezent compania se axează pe piață internă scăzând exporturile cu 10% în anul 2006 exportând 40% din producție. Anul trecut, exporturile au reprezentat doar 30%, iar pentru acest compania vrea să păstreze aceeași cotă din totalul producției, deoarece vrea că în următorii ani să se axeze din ce în ce mai mult pe piață din România .
Compania este prezența în fiecare an la târguri internaționale de vinuri unde, obțin și nenumărate medalii pentru vinurile sale de calitate. Vinurile Recaș au participat, în acest an, la următoarele târguri internaționale:
Târgul Internațional de Vinuri Londra 2008, care a avut loc în perioadă 22-24 Mai 2008;
Chardonnay du Monde 2008 – Franța, Chateau de Ravatis, regiunea Burgundy; din perioadă 12 – 15 martie 2008;
Chardonnay du Monde 2008 – Franța, Chateau de Ravatis, regiunea Burgundy; 12 – 15 martie 2008;
Anul acesta, vinurile produse la Cramele Recaș au fost premiate la Chardonnay du Monde 2008 – Franța, Chateau de Ravatis, regiunea Burgundy; desfășurat în martie 2008.
O competiție care desemnează în fiecare an cele mai bune vinuri Chardonnay din lume, în această competiție Sole Chardonnay, de la Cramele Recaș obținut medalie de aur.
.
Este o realizare extraordinară nu numai pentru Cramele Recaș că producător dar și pentru industria vinului românesc.
Cramele Recaș au participat și la concursul internațional 'Concours Mondial de Bruxelles', din data de 18-20 aprilie 2008, ce a avut loc anul acesta la Bordeaux, Franța, unde
din cele 6189 probe prezentate de către 51 de țări, Fetească Neagră – La Putere 2007 și Cuvee Iberland 2006, produse de Cramele Recaș, au obținut cea mai înaltă distincție medalia de aur
.
Principalele categorii de vinuri ofrite
Pe piață internă compania se bucură în momentul de față de o reputație foarte bună, vinurile fiind apreciate atât de consumatori cât și de către unii specialiști în domeniu.În primăvară acestui an producătorul a primit medalie de argint pentru vinul Sole Chardonnay 2006, la cea mai mare manifestare din lume"Concursul Mondial De La Bruxelles" care a avut loc în aprilie anul acesta. Alte două vinuri au foat medaliate cu aur "Fetească Neagră 2007" , La Putere și Cuvee Iberland 2006, primul vin din gamă super premium produs la Recaș , din struguri aleși manual, constând într-o combinație de Merlot (85%) Cabernet (10%) și Fetească Neagră(5%).
Ioan Georgiu, acționar principal al Cramelor Recaș a declarat că "s-a investit în schimbarea plantațiilor, înlocuirea lor cu soiuri cerute pe piața mondială, astfel orientându-se spre soiuri precum Chandonnay, Pinoit Noir, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, și Merlot, soiuri consacrate și extrem se solicitate în consumul mondial de vinuri".
Vinurile produse în Cramele Recaș
Datorită multitidinii de sortimente produse vinurile Cramelelor Recaș se adresează clienților cu venituri de la medii la mari, cu cunoștințe puține, medii sau ridicate despre vinuri, cu o vârstă între 20 și 60 ani, având diferite statuturi sociale.
1. Schwaben Wine este un tribut adus populației de etnie germană care a locuit în această zonă a țării timp de 4 secole, prezența lor aici a schimbat foarte mult felul de a trăi al oamenilor din Banat.
Target & Poziționare:
Poziționarea mărcii: un raport preț-calitate foarte avantajos, vinuri proaspete, prezentate într-un mod elegant și simplu, în ambalarea convenabilă.
Grup țintă: bărbați/ femei, 25-60 ani, mediu urban, venituri medii, cunoștințe puține despre vinuri, dorință de creștere a statutului social.
Momente de consum: aniversări, ocazii, picnicuri, vacanțe, consum zilnic la masă.
Canal de vânzare: retail clasic și modern.
2. Castle Rock este cea mai veche etichetă a Cramelor Recaș atât pentru export cât și pentru piața internă. Imaginea tradițională și eleganța face din acest brand un produs cu vânzări constante tot timpul anului.
Target & Poziționare:
Poziționarea mărcii: un raport preț-calitate avantajos, vinuri vinificate în stil tradițional european.
Grup țintă: bărbați/ femei, 25-60 ani, mediu urban mare, venituri medii spre mari, cunoștințe peste medie despre vinuri, dorință de creștere a statutului social.
Momente de consum: aniversări, ocazii, vacanțe, consum zilnic la masă sau la restaurant.
Canal de vânzare: retail clasic și modern, alimentație publică.
3. Legend of Transilvania
Eticheta este o coproprietate a Cramelor Recaș și a unei companii din Cardiff – Marea Britanie. Conceptul a fost dezvoltat 100% de către britanici pentru a asigura succesul în piețele din UK și SUA prin asocierea vinului românesc cu legendele despre vampiri. Anual, peste 1.000.000 de sticle sunt exportate către aceste țări.
Target & Poziționare:
Poziționarea mărcii: un raport preț-calitate corect, vinuri proaspete, vinificate în stilul modern australian, prezentate într-un mod inovator și rafinat, în ambalarea convenabilă.
Grup țintă: bărbați/ femei, 25-45 ani, mediu urban mare, venituri mari, cunoștințe peste medie despre vinuri, dorință de creștere a statutului social.
Momente de consum: ocazii deosebite, cadouri, consum la masă, la restaurant sau acasă.
Canal de vânzare: alimentație publică, retail modern, magazine specializate de vinuri, catering.
4. La Putere
Acest brand a fost conceput că un produs exclusivist, destinat unei clase sociale deja realizată, persoane care caută produse cu imagine.
Target & Poziționare:
Poziționarea mărcii: un raport preț-calitate exclusivist, vinuri cu peste 2 ani vechime, măturate în butoaie de stejar, vinificate din struguri de deosebită calitate, prezentate într-un mod elegant și provocator, în ambalarea convenabilă.
Grup țintă: bărbați/ femei, 30-50 ani, mediu urban mare, venituri mari, cunoștințe ridicate despre vinuri, statut social ridicat.
Momente de consum: ocazii deosebite, cadouri, consum la masă îmbelșugată la restaurant sau acasă.
Canal de vânzare: alimentație publică doar locații de lux, magazine specializate de vinuri, catering de lux.
5. Sole/ La Putere Barrique
La Putere Barrique este vârful gamei La Putere, un vin unic, mai mult decât exclusivist, destinat cunoscătorilor și colecționarilor; Sole este un concept tradițional european, care respectă standardele nescrise de etichetă ale unui vin foarte bun.
Syrah este un vin produs în ediție limitată, primul din acest soi al Cramelor Recaș, cu o etichetă cu scopuri nobile: o parte din încasări urmând a fi donate copiilor cu probleme.
Target & Poziționare:
Poziționarea mărcii: un raport preț-calitate exclusivist, vinuri cu peste 1-2 vechime, măturate tn butoaie de stejar, vinificate din struguri de deosebită calitate, prezentate într-un mod elegant și provocator, în ambalarea convenabilă.
Grup țintă: Bărbați/ femei, 30-50 ani, mediu urban mare, venituri mari, cunoștințe ridicate despre vinuri, statutul social ridicat.
Momente de consum: ocazii deosebite, cadouri, consum la masă îmbelșugată la restaurant sau acasă.
Canal de vânzare: alimentație publică doar locații de lux, magazine specializate de vinuri, catering de lux.
6. Miniaturi
Pe măsură ce piață se diversifica și produsele trebuiesc diversificate,
Cramele Recaș este primul producător din România care a îmbuteliat în sticle de 0,25L sau 0,375L vinuri de calitate. Prin această venind în întâmpinarea omului dinamic, care mănâncă în oraș la prânz într-un restaurant și nu într-un fast food, și care dorește să bea un pahar de vin bun, excluzând ideea de vinul casei.
Canal de piață: restaurante și hoteluri, catering, avioane.
7. Te Iubesc Mult .
Inițial a fost una din etichetele exportate în Japonia. Succesul pe care l-a înregistrat la vânzare în magazinele noastre din România ne-a îndemnat să vindem etichetă și în piață internă unde are evoluții spectaculoase în perioadă Valentine's Day – 8 martie.
Target & Poziționare:
Poziționarea mărcii: un raport preț-calitate avantajos, vinuri demidulci, fine.
Grup țintă: bărbați/ femei, 20 – 40 ani, mediu urban, venituri medii, cunoștințe puține despre vinuri, dorință de creștere a statului social.
Momente de consum: cadouri, cine romantice acasă.
Canal de vânzare: retail tradițional și modern.
8. Bag în Box este una din cele mai noi și moderne forme de ambalare a vinului. Denumirea produsului indică zonă de origine a vinului și ajută la diferențierea de produse similare.
Target & Poziționare:
Poziționarea mărcii: un raport preț-calitate foarte avantajos, vinuri proaspete, prezentate într-un mod elegant și simplu, în ambalarea convenabilă.
Grup țintă: bărbați/ femei, 25-60 ani, mediu urban, venituri medii, cunoștințe puține despre vinuri, dorință de creștere a statutului social.
Momente de consum: picnicuri, vacanțe, consum zilnic la masă.
Canal de vânzare: restaurante (vinul casei) și retail modern.
Vinurile importate de Cramele Recaș
Piață vinului se află într-un proces de maturizare , un rol important în acest proces îl au importurile, care aduc pe piață noastră vinuri ce au un raport preț-calitate net superior majorității vinurilor românești. Mai mult, această relație preț-calitate a vinurilor din import este cea coerentă, pentru că se poziționează pe piață din România exact că pe piețele măture, motiv pentru care obligă producătorii români să încerce să se alinieze acestora.
Există, într-adevăr, în România, vinuri importate la prețuri accesibile, însă acestea nu sunt întotdeauna de calitate. Țările din spațiul UE au prețuri mai mici pentru că producția lor la hectar este superioară celei românești. Spania obține 20 de tone de struguri la hă, în timp ce România are o medie de 4-5 t/ha. Asta înseamnă că randamentul lor economic este superior, dar, cu cât te extinzi în ceea ce privește cantitatea, cu atât scade calitatea vinului. Vinurile importate pe piață românească la prețuri accesibile, nu sunt produse care ar putea participă la concursuri internaționale. Cele de calitate superioară sunt foarte scumpe în acest moment pentru buzunarul romanului.
Divizia de importuri de la Cramele Recaș a decis să se avânte pe o piață încă instabilă, dar care nu are altă posibilitate, începând din acest moment, decât să crească.
Spre deosebire de actorii autohtoni, care sacrifică mare parte din calitate în favoarea cantității, marile companii din țările civilizate oenologic produc în primul rând calitate, iar cantitatea o sporesc nu prin exploatarea excesiva a suprafețelor, nici prin sacrificarea unor soiuri în favoarea altora, mai productive, ci exclusiv prin achiziționarea de noi suprafețe, din profiturile aduse de cele existențe.
1. Alianca a fost fondată acum 75 de ani, în 1927, de către 11 asociați conduși de Domingos Silva și Angelo Neves, în Sangalhos – Portugalia, în regiunea Bairrada's.Din această gamă se comercializează : Alianca Particular Bruto 2004; Alianca Floral – Douro 2005; Quinta dos Quatro Ventos Reserva 2002; Casal Medes Verde; Casal Mendes Rose.
2. Bodega Utielanas
Cooperativă Agricolă Utiel a fost fondată în 24 aprilie 1927, cu sediul în centrul istoric al Utiel, Spania. Vinurile Bodegas Utielanas, se pot mândri cu multe premii și medalii câștigate dea lungul vremii, atât în țara cât și în lume. Din această gamă se comercializează: Sierra Rampina Tinto; Sierra Rampina Rosado; Sierra Rampina Blanco.
3. Chamarre deține o rețea federativă în asociere cu cea mai mare cooperativă de producători de vinuri din Frântă, fiind cel mai mare producător din țara.
Deja prezent în majoritatea țărilor, Chamarre răspunde nevoilor consumatorilor și propune vinuri franceze de calitate, bine adaptate consumului contemporan de vin la prețuri atractive. Din această gamă se comercializează: Reserve Speciale Chardonnay/ Sauvignon/ Chenin Blanc; Reserve Speciale Cabernet Sauvignon/ Shiraz/ Merlot; Grande Reserve Chardonnay; Grande Reserve Pinot Noir; Sélection Chardonnay – Sauvignon; Sélection Cabernet Sauvignon – Grenache.
4. Cordoniu este povestea unei familii spaniole de producători de vin, datată din secolul al 16-lea. În 1872, Josep Raventos Fatjo – pionier al industriei vinului – produce prima lui sticlă de vin, aplicând o metodă tradițională folosind varietăți aromatice de struguri din zonă Penedes – Spania. De la această firmă Cramele Recaș comercializează: America De Sud.
Cono Sur este aventură creării vinurilor originale și distinctive, contemporane. Pasiunea, calitatea și inovația sunt valorile care inspiră Cono Șur. De la această firmă Cramele Recaș comercializează:Gamă Tocornal, 20 Barels , Reserva Merlot, Reserva Cabernet Sauvignon.
5. Distell crează branduri de la bun început. Fiecare brand începe că o mică sămânța, apoi este crescută în timp cu pasiune către perfecțiune. Recolta este combinată cu pasiunea noastră, apoi o formăm că și brand care a devenit un simbol al competiției, al relaxării și sărbătoare.
Astăzi, Distell Group Limited este cel mai mare producător de vinuri din Africa de Sud. Din această gamă se comercializează :Gamă Two Oceans, Gamă Nederburg Manor.
6. Compania Gonzalez Byass a fost înființată în anul 1835 în orașul Jerez – Andalucia – Spania, de către Manuel Măria Gonzalez și Robert Blake Byass.
Codorniu Cavă Original Brut; Codorniu Cavă Original Semi Seco; Cordoniu Cavă Miniature; Cordoniu Reserva Raventos Brut; Cordoniu Pinot Noir Brut. Cordoniu este un simbol al integrității și inovației în lumea șampaniei.
7. Cramele și podgoriile Cono Șur au fost înființate în anul 1993, cu scopul clar specificat de a produce vinuri premium, expresive și inovative în spiritul zilelor noastre.
Numele Cono Șur se referă la originea geografică a vinurilor din Chile – De peste 170 de ani, compania Gonzalez Byass este implicată în dezvoltarea calității vinurilor sale. Calitatea și respectul pentru mediul înconjurător sunt aspecte critice în producearea vinurilor.
Din această gamă se comercializează : Țio Perpe, Solera 1847, Nectar PX, Croft Original, Soberano Solera, Lepanto PX, Solera Gran Reserva, Beronia III a.C.
8. Masi.
Istoria Masi este istoria podgoriilor din jurul Veronei, în regiunea Veneției – Itaia. Numele derivă de la 'Vaio dei Masi', micuță vale cedată familei Boscaini la sfârșitul secolului al 18-lea, familie care deține aceste podgorii și în aceste zile. Compania s-a îndreptat pas cu pas către succes, totodată lărgindu-și domeniile cumpărând alte plantații viticole din regiunea Veneției.
În ultimii ani, Masi a dezvoltat noi proiecte în Argentina și în regiunea Toscană în colaborare cu Serego Alighieri. Pentru început, Masi va fi prezența în România cu o selecție de șapte vinuri. În ordinea prețurilor, deschid lista două fabricate în Argentina – Masi Tupungato, un cupaj alb de Pinot Grigio, și Torontes & Passo Doble, un cupaj roșu de Malbec și Corvina.
Din această gamă se comercializează de către Cramele Recaș următoarele: Lavarie Soave Clasico, Passo Doble Malvec /Corvina, Passo Blanco Pinot Grigio/ Torontes, Grappa di Amarone, Bonacosta Valpolicella Classico, Campofiorin – Supervenetian – Rosso del Veronese, Costaseră Amarone – Classico, Amabile Degi Angeli Recioto Classico 2004, Vaio Armaron Amarone Classico 2001, Campolondgo Di Torbe Amarone Classico 2000.
Capitolul IV – Rolul PNDR
Activitățile și metoda animării vor fi definite pe baza obiectivului difuzării și însușirii strategiei stabilite pentru dezvoltarea rurală, iar temele lucrărilor vor fi organizate în jurul obiectivelor RNDR. Principalele activități ale RNDR sunt:
a) Încurajarea activităților de studiu și analiză pentru PNDR și pentru guvernanta politicii de dezvoltare rurală;
b) Sprijin pentru îmbunătățirea eficienței PNDR, luând în considerare evoluția contextului și a priorităților tematice/teritoriale prevăzute în axele PNDR;
c) Sprijin în pregătirea și implementarea de documente furnizate de forumul național permanent pentru parteneriate (legat de acțiunea de la punctul e din cadrul planului de acțiune) adresate problemelor specifice și tematice, întărind astfel consensul asupra politicilor publice, în vederea îmbunătățirii performanțelor PNDR;
d) Furnizarea de servicii de formare pentru capacitatea de construcție instituțională în vederea sprijinirii dezvoltării guvernanței locale a GAL-urilor;
e) Organizarea schimburilor între actorii dezvoltării rurale la nivel național, precum și cu statele membre UE (inclusiv facilitarea unui schimb de expertiză și sprijinirea implementării și evaluării politicii de dezvoltare rurală);
f) Sprijin pentru GAL-uri și alți posibili actori/parteneriate în vederea implementării proiectelor de cooperare intră-națională și transnațională teritorială;
g) Furnizarea liniilor directoare privind modul de identificare a bunelor practici și a inovațiilor, catalogarea și diseminarea acestora;
h) Importarea bunelor practici și inovații europene prin contacte între membrii RNDR, Rețelei Rurale Europene și alte Rețele Rurale Naționale;
i) asistentă tehnică pentru transferul și implementarea bunelor practici și a inovațiilor având la bază cererile actorilor rurali (complementaritate cu activitatea g);
j) Informarea și comunicarea privind programul și măsurile de dezvoltare rurală
k) Furnizarea informației privind dezvoltările în spațiile rurale Comunitare și în alte țări;
l) Organizarea de întâlniri și seminarii la nivel Comunitar pentru cei activ implicați în dezvoltarea rurală;
m) Acțiuni de promovare a produselor specifice locale (tradiționale) certificate (expoziții, reclame, publicitate etc.);
n) Acțiuni de promovare și de încurajare a înființării și funcționării administrative a grupurilor de producători, recunoscute în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare;
o) Acțiuni de informare și promovare a activităților și serviciilor turistice (ghiduri turistice, pliante cu obiective turistice etc);
p) Asigurarea resurselor umane ce vor lucra permanent pentru RNDR;
q) Animarea și coordonarea activităților RNDR;
r) Sprijin pentru monitorizarea fizică, procedurală și financiară;
s) Coordonarea Grupurilor Tematice de Lucru;
t) Achiziții pentru bunuri (calculatoare, produse IT, mobilier de birou, orice alte lucruri legate de structurile RNDR);
u) Realizarea paginii web a RNDR (legată de toate activitățile din Planul de Acțiune);
v) Asigurarea costurilor de participare la evenimentele Rețelei Rurale Europene, contacte cu alți parteneri și membri ai RNDR pentru organizarea activităților planului de acțiune; costuri generale și adiacente etc.
Având în vedere nevoia de o mai mare capacitate de expertiză specifică în acest domeniu, PNDR va trebui să susțină o permanență dezvoltare și mijloacele de furnizare a acestui tip de expertiză prin care să asigure capitalizarea, supravegherea și difuzarea studiilor respective către beneficiarii rețelei. Datele referitoare la acest aspect vor fi clar identificate și ușor accesibile, iar actualizarea lor va fi asigurată regulat.
Proiectul ”RuralNet – un rol activ în implementarea PNDR” este derulat de Centrul de Resurse pentru Organizațiile Non-profit din Oltenia – CRONO în parteneriat cu Asociația Română pentru Consiliere și Sprijin și cu Central and Eastern European Citizens Network și finanțat în cadrul liniei de buget PHARE 2006/018-147.01.02/03.
Scopul proiectului constă în creșterea capacității rețelei RuralNet de a promova principiile dezvoltării comunitare în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală. În acest scop vor fi realizate următoarele obiective specifice: dezvoltarea unei metodologii de monitorizare a proiectelor de dezvoltare rurală în primele 3 luni de proiect, realizarea unui studiu pe baza monitorizării a 60 de proiecte de dezvoltare rurală în următoarele 6 luni de proiect și promovarea dezvoltării comunitare ca politică orizontală în PNDR.
Grupurile țintă ale proiectului, regăsite la nivelul obiectivului general al acestuia sunt organizațiile membre ale RuralNet și organismele (instituții, firme, ONG-uri) beneficiare de finanțări în cadrul PNDR.
Beneficiind de serviciile RNDR, prin cooptarea ca membri, serviciile de consiliere/consultanță (publice, private), inclusiv prin reprezentanții acestora din teritoriu, ar putea realiză o creștere a competenței serviciilor furnizate (a valorii adăugate a acestora) astfel încât acestea să poată oferi sfaturi reale fermierilor (mai ales celor de subzistență și semi-subzistență) cum ar fi de exemplu utilizarea sprijinului financiar pentru agromediu și zone defavorizate sau pentru diversificarea preocupărilor lor etc.
Este foarte important să se asigure ca GAL-urile vor fi pregătite pentru rolul lor. Astfel, PNDR va sprijini formularea și furnizarea de servicii de formare a capacității de construcție instituțională pentru a susține dezvoltarea guvernantei locale/GAL.
Din analiza chestionarelor adresate actorilor implicați în dezvoltarea rurală din România, reiese faptul că cel mai eficient mijloc de informare și comunicare (și la îndemână celor mai mulți actori rurali) îl reprezintă, la oră actuală, întâlnirile directe și alte evenimente cu scop informativ, schimb de idei și bune practici (seminarii, conferințe, simpozioane, târguri etc.) la nivel local (primarii, școli etc.). Urmează în măsură însemnată, mijloacele de comunicare indirect realizate prin materiale informative (pliante, broșuri, ghiduri, afișe etc.) la nivel local, spoturi radio și TV, prin mas-media, utilizate de unii actori rurali cum ar fi ferme agricole a în special cele de subzistență și semi-subzistență, unii proprietari de păduri, ferme comerciale, comunități restrânse din spațiul rural, grupuri și minorități etnice etc. Deși, extrem de ușor de accesat și utilizat, internetul, în general, se află în preferințele actorilor de la niveluri superior organizate (ministere, universități și instituții de cercetare, agenții publice, mici rețele, autorități publice, consilii județene, unele organizații ale societății civile și nonprofit etc.). În acest context, rolul actorilor rurali în diseminarea informației prin și în cadrul Rețelei va trebui să fiind tot mai accentuat, iar mijloacele folosite de către USR va trebui să țină cont de aceste aspecte și să folosească canalele de comunicare existente .
De asemenea, USR va trebui să fie capabilă să testeze diverse metode de comunicare și s-o utilizeze pe aceea care se va dovedi a fi mai eficientă.
În general, fermierii de subzistență mai puțin pregătiți (instruiți) au respect și încredere în organizațiile care-i reprezintă, în autorități locale, dar și în specialiști, ONG-uri, fermieri mari de succes, în cei ce demonstrează exemple de bune practici. Un segment destul de important cred în liderii de opinie informali sau formali din cadrul comunităților de la nivel rural (în funcție de comunitate, aceștia pot fi primarul sau vice-primarul, învățătorul, preotul, diverși actori privați sau organizații ale societății civile active la acest nivel). Prin acțiunile sale, RNDR trebuie să-și asume funcțiile de animare a acestora și a comunităților restrânse implicate în dezvoltarea rurală, furnizarea asistenței tehnice necesară acestora, generând idei noi care altfel nu ar apărea, ajutând la eliminarea conflictelor care există în fiecare comunitate, crearea unei culturi de a munci împreună pentru scopuri comune și crearea unei imagini și identități puternice a teritoriului.
Un segment aparte îl constituie organizațiile din comunitățile rurale restrânse implicate în dezvoltarea rurală. Din aceeași analiză consultativă din teritoriu, reiese că acestea au nevoie în primul rând de informare clară și oportună asupra inițiativelor de dezvoltare rurală existente la nivel național și județean referitoare la mijloacele de finanțare și cofinanțare, modul și căile de accesare ale acestora .
Urmează cerința privind asigurarea serviciilor de pregătire profesională și consultanță, sprijin privind informarea și asigurarea logisticii și tehnologiilor, resurse umane specializate, crearea de sinergii între inițiativele locale și care vizează mediul rural, precum și diseminarea exemplelor de bună practică care pot conduce la dezvoltarea durabilă a comunităților din acest spațiu. Într-o măsură mai mică, dar importantă din punct de vedere practic, au fost exprimate nevoi privind asigurarea de personal care cunoaște problemă comunității și care organizează acțiuni de punere în valoare a resurselor locale (umane, materiale, financiare), proiectare, schimburi de experiențe, inclusiv de consolidare a capacităților în domeniul facilităților comunitare (grupuri de inițiativă, elaborare planuri de dezvoltare locală etc.). Un ajutor important solicitat ține de găsirea de pârghii de cooptare și implicare a instituțiilor locale în dezvoltarea rurală.
Capitolul V – Studiu de caz
Capitolul I Memoriu justificativ
1. Date generale:
– Documentația privind REÎNFIINȚAREA PLANTAȚIEI DE VIȚĂ DE VIE PRIN
RECONVERSIA SOIURILOR PE UN DREPT DE REPLANTARE REZULTAT IN URMA DEFRIȘĂRII IN CADRUL PLANULUI INDIVIDUAL la PF Serea Liviu, s-a întocmit pentru o suprafață de 8,85 ha, suprafața ce va rezulta dupa plantare.
Suprafața de teren de 2,35 ha este proprietatea PF Serea Liviu,conform actuluide vinzare-Cumpatare nr 4862 din data de 20.09.2011, si 6,50 ha teren luat in arenda conform Contractului de arendare nr 520/15.06.20011 Categoria de folosință a terenului este de 8,85 ha vita de vie pe rod propusa pentru defrișare
2. Execuția lucrării
Lucrarea se va executa de catre terti cit si in regie proprie de către beneficiar pentru obiectivele de:
Proiectare,defrișarea, cartare agrochimica si pedologica inițiala, fertilizare cu îngrășăminte de baza, cartare agrochimica finala, pregatirea terenului, material saditor certificat, plantare,instalarea tutorilor in vederea formarii tulpinii, material saditor
Instalare sistem de susținere, conducere si palisaj.
3.Amplasamentul
Suprafețele de teren sunt situate în extravilanul localitatii Bordesti, fiind exploatate de către PF Serea Liviu
Suprafațele fac parte dintr-un masiv viticol specializat în producerea strugurilor de vin din podgoria Cotesti, deci dintr-o zonă consacrată și este situată in centrul viticol Bordesti.
4.Condițiile naturale:
Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul din care face parte suprafața de 8,85 ha este de cimpie piemontana, cu o altitudine de 150-350 m.
Apa freatică se găsește la adîncimi mai mari de 10 m, neinfluiențînd profilul solului.
5. Condițiile climatice
Dintre componentele mediului natural, factorii climatici sunt cei care împreună cu factorii biologici și economici determină în primul rînd limitele zonei de cultură a viței de vie. Climatul unei microzone este în raport cu așezarea sa geografică, forma de microrelief, expoziția, gradului de înclinare și adăpostire, dominanța vînturilor, particularitățile calorice ale solului, nivelul apelor freatice, etc.
Cunoașterea și utilizarea rațională a condițiilor climatice în perspectiva extinderii și optimizării culturii viței de vie devin cerințe obiective de mare actualitate, care contribuie la fundamentarea deciziilor de specializare a producției viti-vinicole.
Podgoria Cotesti, din care face parte și suprafața de 8,85ha, se caracterizează printr-un climat temperat, cu influență continentală, relativ domol și liniștit, mai puțin excesiv, similar cu cel din podgoriile sudcarpatice.
Temperatura aeruluiInfluența temperaturii aerului asupra proceselor fiziologice și biochimice ale viței de vie se realizează atît prin nivelul temperaturii (°C) cît și prin suma gradelor de temeperatură.
Temperaturile medii anuale au înregistrat valori cuprinse între 8,8°C și 12,2°C, cu o valoare medie multianuală pe o perioadă de 50 ani de 10,5°C, ceea ce oferă posibilitatea obținerii unor produse viti-viniciole de calitate.
Realizarea pragului biologic inferior de 10°C, delimitează perioada bioactivă a aerului, care este în medie de 191 zile.
Temperatura medie din timpul înfloritului, din decada I și II a lunii iunie, condiționează declanșarea și durata procesului de înflorire la vița de vie. Valoarea multianuală a acestor temperaturi a fost de 19,0°C pentru decada I și de 20,3°C pentru decada a Il-a a lunii iunie, valori superioare în toate cazurile pragului biologic de 15 – 17°C.
Temperatura medie anuală din lima cea mai caldăfiulie') are valoarea multianuală de 22,1°C, ceea ce arată că în podgoria Cotesti simt condiții favorabile pentru obținerea de vinuri de calitate superioară cu denumire de origine (mai mari de 21°C, valoare ce reprezintă limita inferioară).
Media temperaturilor maxime din luna august, pentru podgoria Cotesti pentru o perioadă de 50 ani este de 27,2°C. Această temperatură constituie un factor restrictiv numai atunci cînd depășește valoarea de 34°C.
Numărul zilelor cu temperaturi maxime mai mari de 30°C. constituie un criteriu de apreciere a anilor favorabili, din punct de vedere al calității producției și are valoarea multianuală de 17 zile, iar în perioada 1991-1996 de 27,8 zile.
Temperatura maximă absolută a aerului din luna august, a înregistrat valoarea de 39,2°C(4.08.1954), temperatură ce nu depășește valoarea restrictivă de 42°C.
Temperatura minimă absolută din timpul iernii, a fost înregistrată în lima ianuarie 1963 și a avut valoarea de – 29,6°C.
Temperaturile minime nocive încep să afecteze mugurii de rod de la minimul nociv de 18±3°C, în funcție de particularitățile biologice ale diferitelor soiuri de viță de vie roditoare(Martin T.,1972).
Limitele de rezistență ale viței de vie la acțiunea temperaturilor minime nocive sunt de – 20°C pentru majoritatea soiurilor de masă și de – 22°C pentru majoritatea soiurilor de vin (Oșlobeanu M. și colab.1980).
Temperaturile scăzute, sub pragul de rezistență al soiurilor de viță de vie, ce se înregistrează în podgoria Cotesti au un caracter de accident climatic.
Analizînd influența temperaturilor scăzute, în podgoria Cotesti, pe o perioadă de 50 ani am constatat că frecvența temperaturilor minime nocive de – 22°C este de pînă la 26,2 % , iar a celor de – 20°C este de pînă la 38,1 %. Aceste temperaturi negative se înregistrează în 2,6 ani și respectiv 3,8 ani din 10 ani de producție, fiind astfel necesară aplicarea semiprotejării butucilor de viță de vie.
Evaluarea resurselor termice ale unei podgorii se realizează prin suma gradelor de temperatură globală (bilanț termic global), suma gradelor de temperatură activă(bilanț termic activ) și suma gradelor de temperatură utilă(bilanț termic util).
Bilanțul termic globalii t°g), are valoarea multianuală de 3480°C, fiind asigurate condițiile termice pentru maturarea strugurilor.
Bilanțul termic activfS t°a), are valoarea multianuală de 3372,7°C, în condițiile în care în Romînia acest indicator ecoclimatic are valori cuprinse între 2600 și 3500°C.
Bilanlul termic util sau eficace (2 t°u), are valoarea de 1521,2°C, cu limite de la 1248,7°C pînă la 1867,9°C, ceea ce demonstrează că podgoria Cotesti dispune de resurse termice ridicate.
LuminaInsolatia reală are valoarea medie multianuală de 1526,9 ore.
Umiditatea
In România, cultuara viței de vie este posibilă la o sumă a precipitațiilor cuprinse între 500 și 700 mm, din care cel puțin 250 – 300 mm sunt repartizate uniform în perioada de vegetație a viței de vie, sub formă de ploi utile(Târdea C., Dejeu L.,1995).
Cantitatea medie de precipitații a înregistrat valori medii multianuale de 598,0 mm.
Precipitațiile căzute în perioada de vegetație au o valoare multianuală de 389,2 mm.
6.Condițiile pedologice si agrochimice
Podgoria Cotesti cuprinde o mare diversitate pedogenetică de soluri, determinată de factorii de solificare, iar in cadrul parcelelor pe care se vor infiinta plantatiile viticole se întîlnesc soluri: brune luvice, cernoziomuri argiloiluviale, soluri cenușii.
Solul din parcela supusa reconversiei este preluvosol stagnic, stagnogleizat, baticalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale de panta, erodat moderat prin apa si care prezintă orizontul Ap cu o grosime de 21 cm; orizontul Ao cu o grosime de 20 cm; orizontul ABt cu o grosime de 15 cm; orizontul B/C cu o grosime de 20 cm si orizontul C care apare la 120 cm.
Apa freatică se găsește la adîncimi mai mari de 10 m, neinfluiențînd profilul solului.
In vederea stabilirii gradului de pretabilitate a solului pentru cultura vitei de vie, pentru suprafața de 8,85 ha, s-au recoltat probe de sol, suprafața de teren a fost inpartita in prealabil in 1 loturi.
Din punct de vedere agrochimic gradul de aprovizionare cu elemente nutritive al parcelelelor prezintă urmatoarele valori :
Analizind continutul solului in elemente nutritive se constata faptul ca solul se incadreaza in clasa a IV a de calitate si se preteaza pentru cultura vitei de vie. Se recomanda sa se compleze necesarul de elemente nutritive prin fertilizarea de baza cu îngrășăminte chimice complexe in doza de 350 kg/ha.
7.Caracterizarea hidrografică
Teritoriul este cuprins în bazinul hidrografic al riului Milcov .
Pînza de apă freatică se află la adîncimi mari. Apa din stratul de sol activ este în general suficientă pentru a asigura nevoile biologice ale viței de vie avînd în vedere cantitățile anuale de precipitații și puterea de reținere a apei în timpul iernii. în general lipsa de apă se resimte rar și numai în anii de secetă declarată. Deficitul temporar se resimte de regulă în lunile august, septembrie, către sfirșitul vegetației active.
8.Capacitatea de producție
Suprafața ocupata cu vita de vie este de 8,85 ha, ce va fi cultivata cu soiul Sauvignon blanc (4,70 ha) si Muscat Ottonel ( 4,15 ha ). Plantația de viță de vie se preconizează ca va produce anual o cantitate medie de struguri pentru vin de cca 10-12 t/ha.
Etapele de punere în funcțiune: Conform graficului de eșalonare a realizării investiției, urmează a ca execuția lucrării să se realizeze astfel:
-în toamna anului 2009 se vor efectua urmatoarele lucrări:
proiectarea,defrisarea, cartarea agrochimica si pedologica inițiala, fertilizarea cu îngrășăminte de baza, cartarea agrochimica finala, pregatirea terenului;
-in primavara anului 2010 se vor efectua urmatoarele lucrări:
plantarea, instalarea tutorilor in vederea formarii tulpinii;
se va instala sistemul de susținere, conducere si palisaj.
Începînd cu anul 2013 plantațiile viticole infiintate vor intra pe rod .
9. Concluzii si reconmandari
1.Valorile parametrilor fizico-chimici și agrochimici ai solului din parcela studiată indică faptul că acesta prezintă condiții favorabile pentru dezvoltarea normală a viței de vie.
2.Temperaturile aerului, prin nivelul lor cît și ca bilanț termic, din timpul perioadei de vegetație crează condiții optime pentru desfășurarea proceselor fiziologice și biochimice ale viței de vie.
3.Temperaturile minime nocive mai scăzute de – 22°C ce reperezintă pragul de rezistență pentru majoritatea soiurilor de vin au o frecvență de pînă la 26,2 %, fiind necesară semiproetejarea butucilor de viță de vie.
4.Podgoria Cotesti se caracterizează printr-o lungime a perioadei bioactive de 191 zile, pe parcursul căreia se realizează 1520 ore de insolație reală, un bilanț termic activ de 3373°C și un bilanț termic util de 1521°C. Regimul pluviometric din perioada de vegetație este de 389 mm.
Recomandări Se recomandă ca îngrășămintele cu P și K să fie încorporate în sol odaia cu lucrările adinei ale solului . Se va respecta cu strictețe aplicarea dozelor de îngrășăminte în conformitate cu cartarea agrochimică care recomandă administrarea următoarele doze de îngrășăminte : 350 kg/ha ingrasaminte chimice complexe.
Capitolul II amenajarea interioara a terenului
La organizarea și amenajarea suprafeței s-a ținut cont de panta terenului, suprafețele de teren aflate in vecinatate, orientarea cea mai buna a rindurilor, drumurile de acces existente.
Au rezultat o parcela viticola cu suprafață de 8,85 ha. S-au delimitat doua zone de întoarcere in vederea accesului mașinilor si utilajelor pentru efectuarea lucrărilor mecanice.
Orientarea rindurilor se va face pe direcția N-S.
1. Sitiiatia suprafețelor ocupate cu vita de vie înainte de plantare
2. Situația suprafețelor cu vita de vie după plantare:
a) PARCELE
Au fost păstrate aceleași alei si drumuri de exploatare existente inainte de plantare.
3. Situația suprafețelor după plantare, pe soiuri:
Capitolul III Infiintarea plantatiei viticole
Pentru suprafețe mari, înființarea plantațiilor viticole se realizează pe baza unor proiecte care au la bază studii complexe asupra terenului destinat amplasării plantațiilor viticole (studii topografice, de sol, nivelul apei freatice), asupra aspectelor climatice, asupra structurii sociale și a sortimentului de soiuri și valorificare a producției vitivinicole.
Prin proiect au fost stabilite următoarele:
-sistemul de cultură și tipul de plantație viticolă;
-alegerea terenului pentru amplasarea plantației;
-pregătirea terenului în vederea plantării viței de vie;
-alegerea soiurilor și amplasarea acestora pe teren;
-stabilirea distanțelor de plantare și a direcției rândurilor;
-plantarea viței de vie;
-impactul social (forță de muncă);
-costurile realizării investiției.
Tehnologii preconizate
1.Stabilirea sistemului de cultură si a tipului de plantatie:
Având in vedere condițiile pedoclimatice prezentate anterior se impun urmatoarele:
-utilizarea sistemului de cultură semiprotejat;
-forma de conducere semiinalta
-densitatea butucilor / hectar este de 4545 butuci.
-înființarea de plantatii de vita de vie cu soiuri de calitate pentru producerea de struguri de vin
2.Pregătirea terenului pentru plantare
Lucrările de pregătire a terenului în vederea plantării viței de vie sunt:
-Desfundatul terenului la adâncimea de 80 cm prin sacrificare (2 lucrări , a doua scarificare fiind perpendiculara pe prima) în scopul îmbunătățirii însușirilor solului și a favorizării dezvoltării rădăcinilor. Se recomandă ca această lucrare să fie făcută din toamnă.
– Fertilizarea terenului este o lucrare deosebit de importantă, ținând cont că plantația viticolă are o durată de viață mare (25 ani) Se recomanda sa se compleze necesarul de elemente nutritive prin -îngrășăminte chimice (cu fosfor și potasiu) pentru refacerea rezervei solului în elemente nutritive.
-Aratul la 40 cm;
-Nivelatul terenului dupa desfundat si pregatirea acestuia prin lucrarea cu freza iar a II alucrare cu grapa cu discuri.
3. Alegerea soiurilor și amplasarea acestora pe teren:
Având in vedere obiectivul principal propus de imbunatatire a calitatii produselor viti vinicole in concordanta cu cerințele pieței se propune ca sa se mareasca suprafața de vita de vie existenta in cadrul exploatatiei prin înființarea unei plantarii viticole de 8,85 ha cu soiuri de mare calitate .
-utilizarea unor soiuri cu potential calitativ deosebit;
-soiurile sa fie adaptate la condițiile pedo-climatice specifice din podgoria Cotesti, ca: Sauvignon blanc si Muscat Ottonel.
-soiurile alese sa fie cuprinse în „Lista oficială a soiurilor și hibrizilor recomandate și autorizate la plantare în areale viticole delimitate din România”.
-Avind in vedere cele prezentate mai sus suprafața de 8,85 ha se vor planta cu soiurile Sauvignon blanc si Muscat Ottonel.
4. Stabilirea distanțelor de plantare și a direcției rândurilor
Stabilirea distanțelor de plantare se face ținând cont de tipul plantației viticole și de condițiile pedoclimatice, fertilitatea solului, soiul cultivat si agrotehnica aplicata.
Tinand cont de aceste elemente se propune urmatoarea distanta de plantare:
-distanta de plantare dintre rânduri de 2.20 m
-distanta de plantare dintre butuci pe rand 1,00 mDensitatea la hectar este de 4545 vite/hectar
La stabilirea direcției rândurilor s-a avut in vedere panta si expoziția terenului.
Rândurile de vita de vie au fost amplasate paralel cu curba de nivel.in vederea combaterii eroziunii solurilor.
Plantarea viței de vie
5.Pichetatul terenului
Pichetatul reprezintă lucrarea prin care se marchează locul fiecărei vițe pe teren în vederea plantării, prin folosirea de picheți care reprezintă elementele de susținere a vițelor până la instalarea sistemului de susținere.
6.Plantarea propriu – zisă a viței de vie
Epoca de plantare poate fi primăvara devreme, în lunile martie, aprilie, sau toamna.
Plantatiile de vita de vie se vor infimta in primavara anului 2010 pe o suprafața de 8,85 ha cu soiurile Sauvignon blanc si Muscat Ottonel.
Pregătirea vițelor pentru plantare (materialul săditor)
Pentru plantare se vor folosi numai vițe sănătoase, cu sudura continuă la punctul de sudura, cu mugurii cordițelor viabili și provenite de la producători autorizați.
Vițele pentru plantare sunt fasonate (scurtarea rădăcinilor la 1-2 cm și a cordițelor la 2 ochi) si parafinate in treimea superioara. După fasonare, acestea se mocirlesc într-un amestec constituit din balegă proaspătă de bovine (1/3), pământ argilos (2/3) și apă. în acest amestec se introduc vițele, respectiv rădăcinileîn întregime și 1/3 din lungimea butașului. Prin mocirlire se realizează prevenirea deshidratării rădăcinilor până la plantare, sporirea aderenței solului la rădăcini și stimularea unei bune înrădăcinări.
Pregătirea vițelor pentru plantare se face într-un ritm corespunzător cu plantatul.
Tehnica de plantare
Plantarea vitelor se va face mecanizat cu mașina de plantat cu ghidaj prin GPS
Adâncimea de plantare a vițelor este în funcție de relieful terenului: pe terenul plan vițele se plantează cu punctul de altoire la nivelul solului sau chiar cu 1- 2 cm mai sus, iar pe terenurile în pantă vițele se plantează:
-cu punctul de altoire mai jos decât nivelul solului cu 5-6 cm (în partea din amonte a pantei);
-cu punctul de altoire mai jos decât nivelul solului cu 1- 3 cm (pe partea de mijloc a versantului);
-cu punctul de altoire mai sus decât nivelul solului cu 5-6 cm (la piciorul pantei)
Capitolul IV Lucrari de intretinere a plantatiei tinere
Se consideră a fii vii tinere cele din anul 1,11,III de la plantare, urmând ca în anul IV de cultură, vița de vie să intre pe rod.
Lucrările agrotehnice efectuate în primii ani au ca scop fortificarea și pregătirea vițelor pentru rodire, evitarea apariției de goluri și asigurarea unei durate de exploatare optime.
1.Lucrări agrofitotehnice în anul I de la plantare
Lucrările solului
Afânarea terenului
După plantare, deoarece solul s-a tasat datorită trecerilor repetate, se execută o lucrare de afanare a solului pe o adâncime de 14-15 cm, fără întoarcerea brazdei, pentru a evita pierderea apei prin evaporare. Prin aceasta se distruge și crusta formată la suprafața solului și buruienile apărute în plantația viticolă. întreținerea mușuroiului si spargerea crustei
Mușuroiul nu trebuie să depășească 5 cm grosime. Din această cauză, în scopul ușurării ieșirii lăstarilor din pământ se execută lucrarea de distrugere a crustei pe mușuroi după 30 de zile de la plantare. Această lucrare se face cu multă atenție pentru a nu vătăma lăstarii.
Mobilizarea superficială a solului în timpul vegetației
în cursul perioadei de vegetație se prășește terenul de 3 – 5 ori pentru a se menține curat de buruieni, pentru distrugerea crustei și pentru asigurarea unui regim aero-hidric favorabil.
Mobilizarea adâncă a solului Această lucrare se execută toamna la 16 -18 cm adâncime, cu întoarcerea brazdelor către rândurile de vițe.
2.Copcitul – suprimarea rădăcinilor date din altoi și a lăstarilor dați din portaltoi.
Primul copcit se execută în luna iunie, după care se reface mușuroiul; iar al doilea în perioada 1-15 august, când vițele se lasă dezvelite în scopul favorizării maturării lăstarilor.
3 .Lucrări în verde
-legatul lăstarilor, când au atins lungimea de 30-40 cm , de picheți, în scopul obținerii de lăstari viguroși pentru formarea tulpinii;
-plivitul lăstarilor în cazul formelor de conducere înaltă sau semiînaltă, lăsându-se numai 2-3 lăstari;
-câmitul lăstarilor se execută în luna septembrie (când procesul de creștere a lăstarilor își micșorează ritmul) și constă în suprimarea vârfului lăstarilor pe o lungime de 10 – 15 cm, în scopul maturării lor.
4.Combaterea bolilor și dăunătorilor
Această lucrare constă în efectuarea tratamentelor fitosanitare pentru combaterea bolilor și dăunătorilor. Acestea se aplică la avertizare, iar în perioada cu ploi repetate se execută tratamente de acoperire (7 — 8 zile)
Ultimele două tratamente să se facă cu substanțe pe bază de cupru datorită rolului cuprului în maturarea lăstarilor necesară rezistenței la ger.
Pentru combaterea dăunătorilor se desface mușuroiul in jurul vitelor, se aplica insecticide si apoi mușuroiul se reface.
5. Completarea golurilor
Se execută primăvara devreme cu vițe viguroase.
6. Fertilizarea
Dacă nu s-au aplicat îngrășăminte organice și chimice la plantare, fertilizarea în primul an devine obligatorie și constă fie în aplicarea de îngrășăminte organice la fiecare butuc, toamna, fie de îngrășăminte chimice aplicate concomitent cu lucrările solului. îngrășămintele cu azot asigură stimularea creșterii, iar cele pe bază de fosfor și potasiu stimulează coacerea lemnului.
7.Udarea
în verile secetoase se impune efectuarea lucrării de irigat care se execută până la începutul lunii septembrie ori de câte ori este necesar.
Protejarea vițelor în timpul iernii constă în acoperirea cu pământ a bazei și a cordițelor (5-6 ochi), după căderea frunzelor și după efectuarea arăturii de toamnă.
Instalarea tutorilor . In vederea palisarii lastarilor si apoi a tulpinilor, se vor instala tutori la fiecare vita in parte. Tutorii trebuie sa aiba lungimea de 100-110 cm.
8.Lucrări agrofitotehnice în anul II de Ia plantare
în anul II de la plantare se execută aceleași lucrări ca în anul I, la care se adaugă:
Dezmușuroitul
Această lucrare se execută primăvara, când temperatura aerului nu mai scade sub -8; -9°C, deci a trecut pericolul de îngheț. Se începe de la baza mușuroiului pentru a nu se produce lovirea sau tăierea vițelor.
Tăierea în uscat
Incepând cu anul II se aplică tăierile de formare pentru a fortifica vițele și a forma viitoarea tulpină și elementele de rod. Se execută imediat după dezmușuroiț, înainte de pornirea în vegetație = „plânsul”
Pentru formarea butucilor cu conducere semiînaltă, se lasă o cordiță de 4 – 6 ochi lungime, care se leagă în poziție verticală de pichet
Copcitul
Primul copcit se execută odată cu tăierea, iar al doilea se repetă în luna august.
9.Instalarea sistemului de susținere
In vederea susținerii lastarilor si a expunerii cat mai uniforme la lumina a acestora, si a producției viitoare de pe butuc, se va instala ca sistem de susținere – spalierul.
Se vor utiliza spalieri confecționați din tabla zincata care au durabilitate mare; asigură posibilitatea folosirii unei încărcături mai mari de ochi; asigură repartizarea uniformă a elementelor de rod; permiteușurarea executării lucrărilor agrofitotehnice; economisește forță de muncă și materiale necesare întreținerii spalierului; înlesnește alinierea plantației, coardele și lăstarii se pot răspândi rațional în spațiu; asigură aerisirea și pătrunderea luminii.
Elementele componente ale sistemului de susținere sunt:
-spalieri de capat din tabla galvanizata;
-spalieri intermediari din tabla galvanizata;
-sârmă galvanizată cu diametrul de 2,4 mm si 1,80 mm;
-ancore elicoidala;
-intinzatori pentru sirma;
Lucrare se efectueaza in primăvara anului II, si consta in pichetarea terenului, fixatul spalierilor, a ancorelor si instalarea sârmei.
10.Fertilizarea
Atunci când vițele plantate nu prezintă o creștere normală se recomandă o fertilizare chimică fie cu îngrășăminte solide care se administrează prin împrăștiere și se încorporează la adîncimea de 16-18 cm, toamna, fie cu îngrășăminte foliare.
4.2.6.Protejarea vițelor în timpul iernii
Prin această lucrare agrotehnică se urmărește protejarea viței de vie pe timpul iernii de gerurile și curenții reci (cel puțin 4-6 ochi de la baza cordiței) prin mușuroire.
11. Lucrări agrofitotehnice în anul HI de Ia plantare
In anul al III – lea de la plantare, se vor efectua aceleași lucrări: copcitul, dirijarea și plivitul lăstarilor, fertilizarea și irigarea, completarea golurilor, combaterea bolilor și dăunătorilor, protejarea vițelor în timpul iernii..
La taierea in uscat a vitei de vie se va proiecta tulpina si coardele laterale astfel:
-pentru formarea tulpinii la tăierea Guyot pe tulpină, se alege coarda plasată cel mai sus de pe cordița din anul anterior și se taie la circa 10 cm sub prima sârmă a spalierului. De pe porțiunea rămasă se orbesc ochii cu excepția celor 3-4 din vârf;
-pentru formarea coardelor, în cazul tăierilor cu cordoane uni sau bilaterale, după proiectarea tulpinii, coarda dacă are peste 7-8 mm diametru, este condusă pe sârmă, până la limita grosimii de 7-8 mm sau până la butucul alăturat, de unde se taie. Tulpinile se dirijează și se leagă obligatoriu de picheți în timp ce coardele se leagă de sârmă.
Capitolul V Lucrari de intretinere a plantatiei pe rod
1.Tăierea viței de vie
– Se face in funcție de sistemul de conducere si tipul de taiere ales de către PF Serea Liviu, utilizând încărcăturile de rod pentru fiecare soi in parte.
Conducerea și legatul coardelor
Se face imediat după tăiere, înainte de înmugurit – desmugurit pentru a evita pierderile de ochi viabili.
2.Lucrări de întreținere a solului
Au rolul de a realiza un regim optim de apă, aer și elemente nutritive necesar dezvoltării viței de vie; îmbunătățirea însușirilor fizico – chimice ale solului; distrugerea buruienilor și asigurarea unor condiții optime pentru creșterea și fructificarea viței de vie.
3 .Lucrări anuale
Arătura de toamnă se execută după recoltare, la adâncimea de 16 – 18 cm, cu răsturnarea brazdei spre rândurile de viță.
Arătura de primăvară se execută după încheierea lucrărilor de tăiere, legat și aplicarea îngrășămintelor, la adâncimea de 14-16 cm.
Afânarea adâncă a solului pe rând (sapa mare) se efectuează după arătura de primăvară la adâncimea de 10 – 12 cm.
Lucrări anuale superficiale – prasile se execută în cursul perioadei de vegetație, ori de câte ori este nevoie, numărul lor (4 – 6) stabilindu-se în funcție de natura solului, regimul precipitațiilor, gradul de îmburuienare. Se execută la adâncimea de 8 – 10 cm.
Lucrăriperiodice
Subsolajul se execută odată la 3 – 5 ani, eșalonat pe 2 ani, alternativ din două în două rânduri pentru a nu afecta sistemul radicular al butucilor, la adâncimea de 35 – 45 cm.
4.Combaterea buruienilor
Metoda cea mai eficientă de combatere a buruienilor din cultura de viță de vie este combaterea integrată bazată pe următoarele principii:
-eliminarea substanțelor active, cu riscuri mari de toxicitate, asupra solului, plantei, mediului înconjurător;
-extinderea erbicidării postemergente, și mai ales utilizarea ei pe vetre;
-utilizarea unor doze minime, de efect, în cantități minime de apă în scopul diminuării la maxim a toxicității;
-renunțarea la erbicidare și prașile mecanice începând cu luna august în scopul conservării solului și protecției mediului.
Combaterea directă se face prin lucrările agrotehnice ale solului din perioada de vegetatie cat si prin aplicarea erbicidelor.
5.Fertilizarea plantației viticole
Determinarea cantităților de îngrășăminte necesare se face în funcție de analiza chimică a solului (cartare agrochimică). In funcție de cartarea agrochimica se va stabili doza de ingrasamant si tipul de ingrasamant (chimic sau organic) ce se va utiliza.
6.Lucrări în verde
Se vor efectua urmatoarele lucrări:
-Legarea sau dirijarea lăstarilor (-se execută de 3 ori);
-Plivitul lăstarilor:
-Câmitul:
Desfrunzitul parțial: (in anumiți ani)
7.Completarea golurilor în plantația viticolă
Se execută primăvara devreme cu vițe viguroase din același soi
8.Combaterea bolilor și dăunătorilor
Obținerea de producții mari și de calitate superioară, în viticultură, este legată în mod direct de aplicarea corectă și la timp a tehnologiilor modeme în cadrul cărora, combaterea bolilor și dăunătorilor ocupă un loc deosebit de important.
Se va întocmi un program de tratamente in vederea combaterii bolilor si dăunătorilor la vita de vie pe baza buletinelor de prognoza si avertizare , in care se vor afla specificate pesticidele utilizate , doza si momentul aplicarii.
9.Recoltarea strugurilor
Recoltarea strugurilor se va efectua in funcție de tipul de vin urmărit a se realiza, stabilindu-se astfel momentul optim in funcție de interesele PF Anca Chiria
DEVIZ ANTECALCUL PE CATEGORII DE LUCRĂRI NR. 1 pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea înființării plantației de viță de vie.
Capitolul 1 r Manoperă
Suprafața ha 8,85
Distanta de plantare 2,20 1,00
Butuci/ha-mii 4,545
Capitolul 2 – Lucrări cu tractoare și mașini agricole
Capitolul 3 – Materii prime si materiale
Capitolul 4 – Transporturi de materii și materiale
Total cheltuieli directe
DEVIZ ANTECALCUL PE CATEGORII DE LUCRĂRI NR. 2 pentru executarea lucrărilor de înființare a plantatiei de viță de vie
Distanta de plantare 2,20 1,00 m
Butuci/ha 4,545 mii but.
Capitolul 1 – ManoperăSuprafața ha 8,85
Capitolul 2 – Lucrări cu tractoare și mașini agricole
Capitolul 3 – Materii si materiale
Capitolul 4 – Transporturi de materii și materiale
Total cheltuieli directe
DEVIZ ANTECALCUL PE CATEGORII DE LUCRĂRI NR. 3 pentru executarea lucrărilor de intretinere anul I a plantatiei de viță de vie
Capitolul 1 – Manoperă
Suprafața ha 8,85
Capitolul 2 – Lucrări cu tractoare și mașini agricole
Capitolul 3 – Materii si materiale
Capitolul 4 – Transporturi de materii și materiale
Total cheltuieli directe
DEVIZ ANTECALCUL PE CATEGORII DE LUCRĂRI NR. 4 pentru executarea lucrărilor de intretinere anul II a plantatiei de viță de vie
Capitolul 1 – Manoperă Suprafața ha 8,85
Capitolul 2 – Lucrări cu tractoare și mașini agricole
Capitolul 3 – Materii prime si materiale
Capitolul 4 – Transporturi de materii și materiale
Total cheltuieli directe
DEVIZ ANTECALCUL PE CATEGORII DE LUCRĂRI NR. 5 pentru executarea lucrărilor de intretinere In anul HI ai plantatiei de viță de vie
Capitolul 1 – Manoperă
Suprafața ha 8,85
Capitolul 2 – Lucrări cu tractoare și mașini agricole
Capitolul 3 – Materii si materiale
Capitolul 4 – Transporturi de materii și materiale
Total cheltuieli directe
DEVIZ ANTECALCUL PE CATEGORII DE LUCRĂRI NR. 6
pentru instalarea sistemului de susținere la plantația de viță de vie cu distanțe între spalieri de 2,2 m între rânduri și 6,0 m pe rând
spalieri fruntași 91
mijlocași 727
Capitolul 1 – Manoperă nr rinduri/ha 45
Suprafața ha 8,85
Capitolul 2 – Lucrări cu tractoare și mașini agricole
Capitolul 3 – Materii si materiale
Capitolul 4 – Transporturi de materii și materiale
Total cheltuieli directe
CENTRALIZATORUL COSTURILOR DIRECTE PENTRU INVESTIT!!
DEVIZ GENERAL
PROGRAMUL DE COMBATERE ai bolilor și dăunătorilor, stimulatori de creștere și îngrășăminte foliare ce se aplică odata cu tratamentele fîtosanitare
VALOAREA PRODUCȚIEI MARFA
VALOAREA PRODUCȚIEI GLOBALE
EFICIENTA ECONOMICA a plantației de vita de vie
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Sectorul viticol – singurul care absoarbe toți banii europeni
Un succes în ceea ce privește absorbția fondurilor europene îl înregistrează sectorul vitivinicol. Viticultură autohtonă se află într-un proces de transformare, pachetul financiar acordat de Uniunea Europeană (UE) stând la bază acestui lucru .
“România este singură tară care a absorbit în proporție de 100% banii pe care ni-i oferă UE. Pachetul financiar comunitar depăseste 42 milioane de euro, iar noi folosim, anual, tot bugetul repartizat domeniului vitivinicol”, ne-au declarat reprezentanții Ministerului Agriculturii.
Că urmare a aprobării de către Comisia Europeană a programelor de sprijin, măsurile de care beneficiază viticultorii români sunt restructurarea și reconversia podgoriilor, asigurarea recoltei, utilizarea mustului de struguri concentrat și/sau concentrat rectificat, precum și promovarea vinurilor pe piețele tărilor terțe. Astfel, anual, au fost aprobate circa 150 de proiecte de reconversie, restructurare și modernizare. "Utilizând finanțarea europeană am reușit să absorbim toată cererea de proiecte", ne-au mai spus sursele citate.
Sectorul vitivinicol din România a reușit să performeze în ceea ce privește absorbția fondurilor comunitare, cu cele aproape 660 de milioane de euro investite până în prezent, a declarat, Emil Dumitru, consilier în cadrul Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole (ONIV), la conferința de lansare a Salonului Internațional de Vinuri Vinvest Timișoara.
Sectorul vitivinicol din România a cunoscut o transformare importantă odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Este un sector bine organizat, care a reușit să performeze în absorbția fondurilor comunitare pentru că aproape 660 de milioane de euro au fost deja investite în sector. Avem plantații de mare calitate și de aceea trebuie să credibilizam producția de vin din România, să educăm consumatorul și să îi prezentăm vinuri de calitate, de denumire de origine și cu indicație geografică. Toate acestea nu se pot face fără aportul producătorilor de vin din România care au făcut investiții substanțiale în plantații vitivinicole și în crame. Trebuie însă să ne luptăm să nu rămână vinul românesc doar la un anumit potențial ci să-l valorificăm pentru că nu este cu nimic mai prejos decât vinurile produse în celelalte state cu tradiție în viticultură.
Cramele au învătat cel mai bine limbă fondurilor europene și au luat toți banii alocați . Acesta este unul dintre puținele exemple de domenii în care fondurile europene au ajuns să fie absorbite integral. Beneficiarii au fost atât companiile mari in industrie, cât și firme mai tinere, nou intrate pe piață. Spre exemplu, Murfatlar, cel mai mare jucător după cifra de afaceri, a atras 15,6 mil. euro în intervalul 2007-2011 pentru acest tip de activitate.
La Murfatlar, banii europeni au fost suplimentați de sume pentru creșterea capacitÄtii de îmbuteliere sau diferite subvenții. În total, peste 20 mil. euro.
Prin intermediul APIA (Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură)se desfăsoară programul de reconversie-restructurare, vită-de-vie, început în anul 2007, iar până în acest moment fondurile atrase ridicîndu-se la aproximativ 15,6 mil. euro destinați replantării a 975 ha de vită-de-vie.
Potrivit reprezentantului ONIV, România înregistrează un deficit în comerțul intracomunitar cu vinuri, dar acesta nu este legat de vinurile de calitate. În general, românii sunt consumatori de vinuri autohtone. Există un deficit în comerțul intracomunitar, dar nu pe vinurile de calitate ci pe cele de masă. Până în anul 2007 s-a plantat doar 500-700 hectare pe an, abia din 2007 s-au plantat 4.000 de hectare pe an, iar în anii "90 o mare parte din plantațiile retrocedate au fost abandonate. în viitoarea PAC, României i se va acordă un pachet financiar național destinat sectorului vitivinicol ceea ce ne va ajută că până în 2020 să avem din cele 180.000 de hectare plantate cu vită de vie ofertă de piață de pe 120.000 de hectare cu soiuri premium.
Din datele Ministerului Agriculturii, suprafața totală cultivată cu vită de vie pentru vin în România se ridica la 181.767,7 ha, din care doar 27.716 ha sunt cu soiuri DOC (denumire de origine controlată) și 15.853,25 ha cu soiuri IG (indicație geografică).
În comerțul intracomunitar, România a vândut 7,59 milioane de litri de vin în 2011, dar a cumpărat de 10 ori mai mult, respectiv 79,8 milioane de litri. în țările intracomunitare, exportul de vin al României a fost în 2011 de 2,02 milioane litri, iar importuile de 3,3 milioane litri.
Românii consumă anual doar 26-27 litri de vin pe an pe locuitor, o creștere față de anii trecuți, când statistica arată doar 24 de litri, în timp ce în Europa consumul este dublu, respectiv de 55-56 litri/locuitor/an. Românii preferau în urmă cu câțiva ani vinurile albe și dulci, dar în ultimul timp a crescut ponderea celor roșii, inclusiv a suprafețelor cultivate cu soiuri DOC.
România ocupă locul 5 în Europa din punct de vedere al suprafeței cultivate cu vită de vie, dar se află pe locurile 14-16 din punct de vedere al producției.
B I B L I O G R A F I E
Ailenei Dorel, Constantin Daniela Luminita, JulaDorin, Avantaje competitive sidezvoltareregionala, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2003;
Camelia Muntean , Tehnologii in industria vinicola, Editura Sitech, 2012;
Cornelia Parlog, Daniela Luminita Constantin, Dezvoltare regionala si integrare europeana, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2002;
Dinca Dragos, Servicii publice si dezvoltare locala, Conturarea cadrului general al dezvoltarii locale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2008;
Florin Bonciu, Economie mondiala,Editura Universitara , Bucuresti, 2009;
Gh. Bernaz, Culturavitei de vie. Lucrarile de infiintaresiintretinere, Editura M.A.S.T
Ioan T. Bari, Tratat de economie politica globala, Editura Economica, Bucuresti , 2010;
Liviu C. Andrei, Economie europeană. Ediția a doua, Editura Economica, Bucuresti , 2010;
Liviu Coriolan Dejeu, Viticultura, Editura Ceres, 2011
Marin Dinu, CristianSocol, Marius Marinas, EconomieEuropeana, Prezentaresinoptica, EdituraEconomica, Bucuresti, 2004 ;
Popescu Gheorghe H.,EconomieEuropeana ,EdituraEconomica,Bucuresti,2007;
SocolCristian, Optiunile de politicaagricolasidezvoltaredurabila a agriculturii, EdituraEconomica, Bucuresti, 2008;
Zahiu Letitia, AgriculturaUniuniiEuropene sub impactul politicii agricole comune, Editura Ceres, 2010;
A N E X E
B I B L I O G R A F I E
Ailenei Dorel, Constantin Daniela Luminita, JulaDorin, Avantaje competitive sidezvoltareregionala, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2003;
Camelia Muntean , Tehnologii in industria vinicola, Editura Sitech, 2012;
Cornelia Parlog, Daniela Luminita Constantin, Dezvoltare regionala si integrare europeana, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2002;
Dinca Dragos, Servicii publice si dezvoltare locala, Conturarea cadrului general al dezvoltarii locale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2008;
Florin Bonciu, Economie mondiala,Editura Universitara , Bucuresti, 2009;
Gh. Bernaz, Culturavitei de vie. Lucrarile de infiintaresiintretinere, Editura M.A.S.T
Ioan T. Bari, Tratat de economie politica globala, Editura Economica, Bucuresti , 2010;
Liviu C. Andrei, Economie europeană. Ediția a doua, Editura Economica, Bucuresti , 2010;
Liviu Coriolan Dejeu, Viticultura, Editura Ceres, 2011
Marin Dinu, CristianSocol, Marius Marinas, EconomieEuropeana, Prezentaresinoptica, EdituraEconomica, Bucuresti, 2004 ;
Popescu Gheorghe H.,EconomieEuropeana ,EdituraEconomica,Bucuresti,2007;
SocolCristian, Optiunile de politicaagricolasidezvoltaredurabila a agriculturii, EdituraEconomica, Bucuresti, 2008;
Zahiu Letitia, AgriculturaUniuniiEuropene sub impactul politicii agricole comune, Editura Ceres, 2010;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul F.e.a.d.r. In Finantarea Investitiilor In Viticultura (ID: 146204)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.