Rolul Familiei Si al Scolii In Instruirea Si Integrarea

Familia și copilul cu cerințe educaționale speciale. Delimitări conceptuale

Mecanisme legislative naționale ale politicii incluzive

Realitatea și dinamica vieții sociale, economice, culturale, precum și noile provocări ale lumii contemporane au impus ample schimbări în proiectarea și implementarea politicilor și strategiilor educaționale din majoritatea statelor lumii. Pe fondul acestor schimbări problematica incluziunii școlare a copiilor cu cerințe educaționale speciale sau a copiilor aflați în situație de risc a devenit un domeniu prioritar de acțiune pentru specialiștii din domeniul învățămîntului, în contextul promovării principiilor educației pentru toți și a valorizării persoanelor cu nevoi speciale din Republica Moldova.

În ultima parte a sec. XX, printre prioritățile politicilor educaționale promovate pe plan internațional de unele țări cu sisteme sociale democratice s-a aflat și asigurarea accesului educație pentru toți, în conformitate cu Declarația Drepturilor Copilului și cu principiul egalizării șanselor tuturor categoriilor de beneficiari ai serviciilor educaționale din sistemul public și din sistemele de alternativă de educație existente într-o comunitate (12) p.87.

Principalele documente legislative care stau la baza incluziunii școlare în Republica Moldova sînt:

Constituția Republicii Moldova, care prin articolul 35 prevede asigurarea dreptului la învățătură prin învățămînt general obligatoriu, învățămînt liceal, profesional, învățămînt superior, precum și prin alte forme de instruire. De asemenea, stipulează că dreptul prioritar de a alege tipul și forma de instruire a copiilor revine părinților.

Legea Învățămîntului reflectă principiile educaționale care stau la baza reformelor democratice a sistemului de învățămînt, prevede formele de organizare instituțională a sistemului de educație națională, precum și abordarea subiecților educației în funcție de vîrstă și capacități intelectuale și fizice etc.

Legea privind drepturile copilului conține, prevederi generale cu referire la asigurarea respectării drepturilor copilului, iar în articolele 22, 23, 24, prevederi expres privitor la copii aflați în diferite situații de dificultate.

Legea ocrotirii sănătății, în articolul 17 prevede „dreptul la asigurarea sănătății, fără deosebire de naționalitate, rasă, sex, apartenență socială și religie”, iar în articolele

46-51, sînt reflectate serviciile de sănătate suplimentare acordate copilului în instituțiile de învățămînt.

Legea cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA prevede „excluderea discriminării persoanelor afectate de infecția HIV/SIDA prin garantarea drepturilor omului și respectarea demnității umane, elaborarea și perfecționarea programelor cu privire la ocrotirea copiilor prin realizarea unui sistem de educație diferențiată, prin promovarea unui mod de viață sănătos, inclusiv a măsurilor de prevenire a consumului de droguri, de profilaxie a infecției HIV/SIDA”.

Legea asistenței sociale, cu modificările ulterioare, conține, prevederi cu referire la „depășirea stării de dependență socială sau în înlăturarea stării de dificultate a persoanelor sau a familiilor și în asigurarea integrării lor sociale, cu respectarea principiului autonomiei” și „de reintegrarea socială a persoanei sau a familiei cu statut social lezat este orientată spre restabilirea și îmbunătățirea relațiilor acestora în societate”.

Codul familiei al Republicii Moldova „reglementează relațiile personale nepatrimoniale și patrimoniale născute din căsătorie, rudenie și adopție, condițiile, modalitatea, formele și efectele protecției juridice a copiilor orfani și a celor rămași fără ocrotire părintească sau aflați în alte situații vulnerabile, precum și alte relații sociale similare celor familiale”; în articolul 60 determină drepturile și obligațiile părinților privind educația și instruirea copiilor; în articolul 62 exercitarea drepturilor părinților.

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, Republica Moldova, pînă  în 2015 determină  prin obiectivul 2 „asigurarea accesului universal la învățămîntul gimnazial”, atingerea acestuia va fi măsurat prin indicatorii-asigurarea posibilităților pentru toți copiii de a frecventa gimnaziul, majorarea cotei de înmatriculare în învățămîntul gimnazial de la 88% în 2002 pînă la 88,9% în 2006, pînă la 93,8% în 2010 și pînă la 100% în 2015.

Promovarea educației incluzive și a incluziunii sociale a copiilor și tinerilor este reflectată și într-un șir de documente strategice, precum:

Convenția ONU privind drepturile PD ratificată conform prevederilor legii Nr. 166 din 09.07.2010. Articolul 24 Educația.

1. Statele Participante recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la educație. În scopul realizării acestui drept fără discriminare și în baza posibilităților egale, Statele Participante asigură un sistem de învățămînt incluziv, la toate nivelele de instruire continuă.

2. Pentru realizarea acestui drept, Statele Participante vor asigura că:

Persoanele cu dizabilități nu sînt excluse din sistemul general de învățămînt, iar copiii cu dizabilități nu sînt excluși din sistemul gratuit de învățămînt primar obligatoriu sau din sistemul de învățămînt secundar, în temeiul dizabilității.

Persoanele cu dizabilități au acces la învățămînt gratuit general, primar și secundar calitativ, avînd posibilități egale cu alți membri ai comunității în care locuiesc.

Adaptare rezonabilă, ținîndu-se cont de necesitățile individuale.

Persoanele cu dizabilități primesc susținerea necesară, în cadrul sistemului de învățămînt general, pentru facilitarea procesului de educație eficientă.

Strategia privind Incluziunea Socială a PD (2010-2013), aprobată prin legea Nr.169 din 09.07.2010 prevede:

24. În domeniul educației și instruirii.

Asigurarea dreptului la educație fără discriminare se realizează prin:

24.1. asigurarea unui mediu informațional și a infrastructurii sociale adecvate pentru învățămîntul incluziv.

24.2. organizarea procesului educațional în baza principiilor educației și instruirii incluzive prin adaptarea curriculară (program modificat, adaptat, special sau individual)

24.3. individualizarea formelor și metodelor de instruire în funcție de abilitățile și necesitățile individuale ale copiilor cu dizabilități.

24.4. reglementarea în actele legislative și normative cu privire la educație și instruire a obligativității satisfacerii necesităților speciale.

24.5. asigurarea instituțiilor ce dezvoltă practic incluzive cu specialiști calificați: psihologi, logopezi, pedagogi sociali, lucrători sociali, cadre didactice de sprijin, traducători mimico-gestuali și alți specialiști care oferă sprijin procesului instructiv-educativ.

24.6. formarea continuă a specialiștilor antrenați în lucrul cu copiii cu dizabilități pentru asigurarea calității serviciilor educaționale.

24.7. înființarea serviciilor sociale în cadrul centrelor de zi pentru copii cu dificultăți severe de învățare (ciclul preșcolar și școlar) și a cerințelor de terapie vocațională, orientate spre un complex de măsuri educaționale, sociale și medicale, care au drept scop prevenirea sau limitarea excluziunii educaționale.

Strategia consolidată de dezvoltare a învățămîntului pentru anii 2011-2015

(ord. ME nr.849 din 29.11.2010)

Capitolul 6.4. Educația și susținerea copiilor aflați în dificultate cu Obiectivul general: Oferirea de șanse egale copiilor aflați în situații deosebit de dificile.

Art.158.2. Sporirea numărului copiilor cu cerințe educaționale speciale integrați în școlile de cultură generală;

Art.158.3. Sporirea capacităților corpului didactic al instituțiilor de învățămînt de tip general (școală primară, gimnaziu, liceu), în vederea acceptării și creării unui mediu favorabil pentru incluziunea copiilor cu cerințe educaționale speciale, cu dizabilități și a copiilor dezinstituționalizați.

Art.159.1. Elaborarea și aprobarea mecanismelor și instrumentelor educaționale pentru punerea în aplicare a politicilor incluzive;

Art.159.2. Crearea serviciilor de asistență și suport pentru copiii cu cerințe educaționale speciale în cadrul instituțiilor de învățămînt general;

Art.159.3. Fortificarea serviciului de evaluare și diagnosticare a dezvoltării copiilor din cele mai timpurii perioade ale dezvoltării, care va avea ca sarcină primordială elaborarea recomandărilor privind Planul Educațional Individualizat și orientarea copiilor cu cerințe educaționale speciale sau dizabilități spre școlile de cultură generală;

Art.159.4. Programul de dezvoltare a EI în RM 2011-2020 aprobat prin HG 523 din 11.07. 2011 și constituirea grupului de lucru pentru elaborarea Planului de acțiuni (ord. ME nr.734 din 15.08.2011). Educația incluzivă, în sensul prezentului Program, prevede schimbarea și adaptarea continuă a sistemului educațional pentru a răspunde diversității copiilor și nevoilor ce decurg din aceasta, pentru a oferi educație de calitate tuturor în contexte integrate și medii de învățare comună.

Concepția educației incluzive, ca parte integrantă a paradigmei “Educație pentru Toți”, are menirea de a fundamenta procesele de asigurare a condițiilor adecvate necesităților educaționale și de valorificare a diferențelor individuale ale tuturor copiilor, tinerilor și adulților pe parcursul întregii vieți. Aceste obiective urmează a fi realizate prin dezvoltarea unor parteneriate socio-educaționale, cu implicarea tuturor actorilor relevanți într-un cadru unic de educație, prin armonizarea relațiilor interculturale și focalizarea atenției educaționale pe grupurile marginalizate/excluse. Promovarea educației incluzive, iar în consecință a unei atitudini și culturi incluzive, va determina instituirea unei noi forme de solidaritate umană într-o societate incluzivă.

Metodologia de implementare a EI (ordinul ME nr.735 din 15.08.2011)

Un sistem de acțiuni, structurate pe etape care stabilesc modul de organizare a pilotării Modelului de educație incluzivă. Perioada minimă de pilotare-4 ani.

Regulamentul Serviciului de Asistență Psihopedagogică (proiect), plasat pe site-ul ME pentru discuții publice. Obiectivele de bază ale Serviciului sînt:

evaluarea complexă și multidisciplinară a dezvoltării copiilor și identificarea timpurie a necesităților specifice ale copiilor;

acordarea asistenței psihopedagogice copilului aflat în dificultate;

elaborarea recomandărilor privind traseul educațional și serviciile de suport pentru copii;

organizarea și acordarea asistenței metodologice în abordarea copiilor cu cerințe educaționale speciale. etc .