Rolul Factorilor Psihologici In Declansarea Neoplasmului Mamar

ROLUL FACTORILOR PSIHOLOGICI ÎN DECLANȘAREA NEOPLASMULUI MAMAR

CUPRINS

1.PARTEA GENERALĂ

Introducere

1.Cancerul mamar

1.1 Definiție

1.2 Factori de risc

1.3 Simptome

1.4 Diagnostic

2. Psiho-oncologia

2.1 Definiție

2.2 Etapele psihologice prin care trece bolnavul de cancer

2.3 Imaginea corporală în cancerul mamar

2.4 Impactul mastectomiei asupra partenerului și vieții de cuplu

3. Tratament

3.1 Tratamentul medical

3.2 Psihoterapia

3.3 Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu cancer

II. PARTEA SPECIALĂ

Premise

Obiective

Lotul investigat

Metode și instrumente utilizate

Interpretarea rezultatelor studiului

Discuții

Concluzii

III. BIBLIOGRAFIE

I. PARTEA GENERALĂ

Introducere

Cancerul mamar constituie o cauză importantă de morbiditate și mortalitate, reprezentând a doua cauză de deces la femei. În conformitate cu Organizația Mondială a Sănătății, mai mult de 1,2 milioane de persoane sunt diagnosticate cu cancer mamar în fiecare an și peste 500.000 decedează datorită acestei afecțiuni. Rata mortalității prin cancer mamar a scăzut începând cu 1990 datorită diagnosticului precoce și îmbunătățirii metodelor de tratament. 

Cancerul de sân este o boală complexă și traumatizantă, considerată sistemică încă din momentul diagnosticării sale. Această afecțiune reprezintă a doua cauză de deces prin tumori, după cancerul pulmonar. Conform datelor acumulate la nivel mondial, cu excepția Asiei, incidența și mortalitatea prin cancer de sân, precum și riscul pentru deces cresc cu vârsta. Incidența la femeile de peste 85 ani este de peste 350/100.000 femei. Se apreciază o incidență de 45% și o rată de deces de 59% prin cancer de sân la femeile în vârstă de 65 ani și peste. Incidența pare să fie mai mare la femeile albe comparativ cu alte rase [1].

În cazul diagnosticării unui cancer de sân tratamentul este cel somatic, însoțit îndeaproape de unul psihologic. Deși problemele medicale somatice ale cancerului de sân sunt studiate în detaliu ca și tratamentul acestuia, simptomele psihologice/psihiatrice asociate nu sunt adesea recunoscute. Cum peste 58% dintre pacientele cu cancer de sân prezintă la un moment dat în cursul evoluției bolii probleme psihologice/psihiatrice, este obligatoriu ca interesul și preocupările legate de ameliorarea sau rezolvarea acestora să capete importanța cuvenită. Aceste motivații au facut ca în unele centre de diagnostic și tratament al cancerului de sân psihiatrii/psihooncologii să fie membri constanți în echipa terapeutică. Aspectele psihologice și psihosociale asociate cancerului de sân s-au bucurat de o atenție mai mare în ultimii 30 ani datorită prevalenței și mortalității înregistrate în această perioadă. Influențele psihologice postchirurgicale sunt de o importanță covârsitoare în relație cu acest organ extrem de bogat în semnificații pentru imaginea de sine, pentru sensul atractivității, feminității, sexualității, a capăcității de reproducere. Alte probleme psihologice derivă din implicarea sânului în alimentația noului-nascut. O preocupare specială este atribuită efectelor psihologice postchimioterapiei [2].

Toți clinicienii cunosc și acceptă astăzi impactul psihologic determinat de cancerul de sân ca stresor semnificativ, reacțiile însă precum și răspunsul emoțional fată de acesta sunt extrem de variate. Oncologii experimentați oscilează cu destulă ușurință pe acele femei ale căror trăiri emoționale asociate cancerului de sân depașesc normalitatea și le orientează către psihiatru.Acesta se ocupa de problemele emoționale ale femeilor deja diagnosticate și care trebuie să opteze pentru o alternativă terapeutică,de cele ale femeilor aflate deja în tratament pentru cancer de sân, precum și de cele ale acelora care prezintă un risc crescut pentru această boală [3].

Pacientele care sunt propuse pentru mastectomie bilaterală și ovarectomie în scop profilactic beneficiază de ajutorul psihiatric în special în perioadă în care trebuie să se decidă pentru acesta procedură chirurgicală radicală. Împreună cu psihiatrul,pacienta analizează opțiunile și implicațiile personale și familiale și estimează răspunsurile sale emoționale pe termen scurt, cât și pe cele posibil persistente. Întervenția psihiatrului este importantă pentru reducerea anxietății pacintei la nivele controlabile precum și pentru întelegerea deplină a recomandărilor medicale. Se reevaluează cu psihiatrul istoricul familial de cancer de sân sau cu alte localizări, istoricul psihiatric și statusul mental actual, istoricul și gradul de satisfacție asociat cu eventuale proceduri plastice chirurgicale ulterioare. Sunt inventariate prezența anxietății,depresiei,a altor tulburari psihiatrice, prezența și calitatea suportului social, semnificația imaginii corporale și a imaginii personale,stima de sine, stilul de luare a deciziilor și stilul de coping.

Femeile recunosc și sunt de acord cu reducerea riscului prin procedeele chirurgicale practicate, dar se gandesc și la aspecte de funcționare emotională, socială, sexuală și maritală, la sincronizarea intervenției chirurgicale cu viitoare sarcină sau cu alte nevoi și obiective familiale importante. Psihiatrul este pentru pacientă o placa de rezonantă, oferă suport și asistă femeia în luarea deciziei celei mai potrivite.Aceasta intervine prin tratarea, dacă este cazul, a depresiei, a anxietății,insomniei,simptome care pot afecta luarea unei decizii adecvate. Tot psihiatrul este cel care încurajează femeia să poarte o discuție cu soțul/partenerul,tocmai cu scopul de-a risipi angoasele acestuia și de-a lămurii eventualele incertitudini în privința evoluției, prognosticului și ale viitorului familiei. Majoritatea femeilor consideră acest aspect ca fiind de cea mai mare importanță pentru ele.

O altăcategorie de femei care necesită sprijin psihiatric este aceea a pacientelor care se simt copleșite dupa informarea lor în legatură cu diagnosticul de cancer de sân și sunt incapabile să ia decizii adecvate, în timp util ori sa se supună recomandărilor medicale.Uneori aceste femei descriu sentimente de constrângere în legătură cu „luarea celei mai importante decizii din viața lor” în condițiile unei opinii medicale contradictorii asociate cu opiniile anxiogene ale membrilor familiei/ale prietenilor, și ele la rândul lor contradictorii [4].

O altă categorie de femei care beneficiază de ajutor psihiatric este aceea a pacientelor recomandate de oncolog datorită faptului că în evoluția lor s-au asociat simptome psihiatrice sau stresori personali copleșitori. Desigur anxietatea și depresia sunt principalele motive de evaluare și tratament psihiatric.Tot psihiatrul este cel care poate monitoriza dispoziția, nivelul de anxietate și cognitiv în cursul unor tratamente cu substanțe care pot avea ca efecte secundare insomnia,iritabilitatea,anxietatea sau depresia.

Multe femei sunt interesate în detaliu asupra stresului ca factor care crește incidența sau progresia bolii. De asemenea ele doresc să învețe tehnici de reducere a acțiunii stresului asupra organismului.

Psihiatrul este o sursă de informații autorizate și poate ajuta pacienta să-și schimbe gândirea pesimistă și să reconsidere viața, sănătatea, familia și cariera.Managementul simptomelor psihiatrice și tratamentul adecvat al acestora precum și al efectelor secundare sunt de un real folos în cresterea complianței față de tratamentul specific al cancerului de sân [5].

Cancerul mamar

1.1. Definiție

Sânul este o masă de acini glandulari și țesut gras situat între piele și peretele toracic. Mai mulți acini formează un lobul, iar mai mulți lobuli formează un lob. Fiecare sân are 15-20 lobi [Figura 1].

Figura 1. Sânul mamar

Acinii sunt conectați unei rețele tubulare prin care se colectează secreția lactată în perioda de lactație, perioadă în care aceștia iși măresc volumul. Sânul mai conține vase de sânge și vase limfatice. Limfa este drenată în nodulii limfatici. Cei mai mulți dintre nodulii limfatici care drenează sanul sunt situați în axilă.

Cancerul de sân este determinat de proliferarea necontrolată a celulelor sânului care produc invadarea țesuturilor din vecinatate sau/și răspândirea noilor celule în organism. Aglomerarea unui număr mare de celule de acest tip constituie o tumoră.Unele tumori sunt beningne, strict localizate și nu amenință viața, iar altele sunt maligne.

1.2 Factori de risc

  Sexul este cel mai important factor de risc pentru apariția cancerului mamar. Proporția cancerelor mamare apărute la femei, față de barbați este de 100:1, deoarece acestea au mai multe celule mamare ce sunt expuse constant efectului promotor de creștere a hormonilor feminini.

         Vârsta. Riscul de a dezvolta un cancer de sân crește paralel cu vârsta pacientei. În România, cancerul mamar are un maxim de frecvență în grupele de vârstă 45-49 de ani (premenopauză) și un al doilea vârf între 60 și 65 de ani (postmenopauză).

Stări precanceroase ale sânului cum ar fi hiperplazia tipica și atipică, metaplazia, displazia, distrofia (boala fibro-chistică) și cancerul lobular în situ sunt leziuni care pot evolua către un cancer invaziv.

Factori hormonali. Cancerul de sân este o boală hormono-dependentă.Menarha precoce și menopauza tardivă după 55 de ani,avortul spontan sau provocat cresc riscul de apariție al cancerului mamar.

Factori de mediu. Iradierea regiunii toracice mai ales înainte de 30 de ani, traumatisme mamare, expunerea sânilor la radiații ultraviolete par a influența semnificativ apariția cancerului mamar. De asemenea, o dietă alimentară bogată în proteine, grăsimi și dulciuri fine , prin apariția obezității, crește riscul de cancer mamar.Stresul, indiferent de natura lui constituie un factor de risc atât pentru apariția cancerului mamar. Alcoolul a fost inclus în ultima vreme în rândul factorilor de risc.

Factori  genetici și familiali:

moștenirea directa a defectelor genetice specifice cum ar fi de exemplu mutații ale genei BRCA 1 care se produc la nivelul cromozomului 17 ( pe brațul lung, poziția 21). Această situație este rară fiind întalnită în 10-12 % din totalitatea cancerelor ale sânului;

sindromul de agregare familiară ce presupune o predispoziție  genetică dependentă  de mediul înconjurător;

antecendente familiare.

Factori psihologici

„Generatoare de suferințe somatice sunt în primul rând emoțiile mari, emoțiile șoc, stresurile emoționale, traumatismele afective mari, zdruncinările emotive și, cu deosebire, emoțiile care nu se descarcă într-o manifestare exterioară, emoțiile reținute, înhibate” [6].

Legătura dintre starile emoționale și cancer a fost sesizată de secole. Cercetătorii de psihosomatică au declanșat o serie de studii privind personalitatea premorbidă a bolnavilor de cancer, consecințele stresului, variabilele și comportamentele implicate în apariția cancerului și adaptarea la boală.

Persoanele predispuse la cancer și cele la care maladia s-a declanșat sunt:

excesiv de supuse;

împăciuitoare și binevoitore față de superiorii ierarhici sau față de persoanele percepute ca fiind mai puternice;

excesiv de timide;

răbdătoare;

interiorizate și înclinate să-și reprime emoțiile negative (mai ales furia) în loc să le exprime [7].

Stresul „este programul de adaptare corporală la o nouă situație, răspunsul său stereotipic și nespecific la stimulii care perturbă echilibrul său personal” [8]. Fiecare dintre noi e dotat cu o anumită cantitate de „energie stres” irecuperabilă prin relaxare, iar aceasta trebuie utilizată cu moderație de-a lungul vieții,cel ce consumă prea mult din această energie este sortit să moară mai devreme, iar bătrânețea ar fi tocmai epuizarea acestei energii. Studiile legate de interacțiunea stres – personalitate aduc dovezi ce confirmă existența legăturii dintre tipul de personalitate și boală. Deci, boala canceroasă se încadrează în sfera patologiilor care derivă din stres, dar, totodata, capabilă să genereze stres. O importanță deosebită prezintă nu atât stresul în sine (intensitatea, dupersonal” [8]. Fiecare dintre noi e dotat cu o anumită cantitate de „energie stres” irecuperabilă prin relaxare, iar aceasta trebuie utilizată cu moderație de-a lungul vieții,cel ce consumă prea mult din această energie este sortit să moară mai devreme, iar bătrânețea ar fi tocmai epuizarea acestei energii. Studiile legate de interacțiunea stres – personalitate aduc dovezi ce confirmă existența legăturii dintre tipul de personalitate și boală. Deci, boala canceroasă se încadrează în sfera patologiilor care derivă din stres, dar, totodata, capabilă să genereze stres. O importanță deosebită prezintă nu atât stresul în sine (intensitatea, durata sa), ci modul în care indivizii reacționează la acesta [9].

„Sancțiunile stresului psihic sunt bolile și nefericirea” [10].

Factori psihiatrici

Sindroamele psihiatrice manifeste clinic survin frecvent (de obicei după inițierea terapiei) la pacienții cu cancer datorită evoluției bolii și a tratamentelor oncologice. Cele mai frecvente tulburări sunt: anxietatea, depresia, delirul, demența, insomnia și fatigabilitatea; un pacient poate prezenta unul sau mai multe dintre aceste sindroame.

1. Anxietatea

Deși anxietatea este o reacție normală la aflarea unui diagnostic cum este cel de cancer, ea poate influența negativ calitatea vieții și capacitatea de a urma tratamentul adecvat. Anxietatea este descrisă de pacient ca teamă, agitație, hipervigilență, insomnie, dispnee, tahicardie, teamă, amorțeală, toropeală sau tensiune musculară. Anxietatea pacientului cu cancer variază în funcție de cauză, severitate și tratamentul aplicat. Punerea unui diagnostic corect necesită o anamneză detaliată asupra debutului, caracteristicilor și perioadei de stres. Se vor menționa simptomele în ordinea apariției, antecedentele personale și familiale, bolile asociate, medicamentele/drogurile utilizate. Diagnosticul diferențial al diverselor tipuri de anxietate se face în funcție de durata simptomelor:

• Tulburările de adaptare, caracterizate prin prezența anxietății pe o durată mai mică de 6 luni, sunt determinate de încercarea pacientului de a-și diagnostica și adapta reacțiile la tratamentul aplicat;

• Anxietatea generalizată este diagnosticul cel mai probabil în cazul persistenței simptomatologiei pe o durată mai mare de 6 luni, indiferent de circumstanțe. Anxietatea generalizată se însoțește de semne de tensiune psihică, focalizare slabă a atenției în timpul conversației sau a activităților zilnice;

• Episoadele scurte și izolate de anxietate pot fi cauzate de:

− Atacuri de panică. Determină episoade de anxietate repetate, cu debut rapid, cu durata între 20 de minute și câteva ore, acompaniate de tahicardie, palpitații, respirații scurte, sacadate, hiperventilație, stare de șoc, transpirații, amețeală, dorința de a fugi (apărute fără o cauză aparentă fizică sau chimică).

− Cauze organice. Hipoxia este sugerată de episoadele repetate de anxietate însoțite de alterarea funcțiilor intelectuale, dezorientare spațio-temporală, atenție redusă, scăderea capacității discriminative, comportament fluctuant cu modificări rapide de dispoziție și tulburări de memorie [11].

Bolile ficatului și alte afecțiuni (tumori cerebrale, feocromocitom, tumori carcinoide, hipertiroidism, hiperparatiroidism, aritmii cardiace, sevraj etanolic sau medicamentos) pot determina anxietate, care necesită reducerea sau stoparea medicației cu efecte.

2. Depresia

Depresia este o condiție comorbidă care poate afecta după unele studii 15-25% dintre pacienții neoplazici. Se întalnește în egală măsură la ambele sexe [12]. Tristețea, supărarea, mâhnirea, îngrijorarea sunt reacții normale într-o asemenea situație.

Principalele simptome depresive prezente la pacienta cu cancer de sân sunt:

a) dispoziție depresivă în cea mai mare parte a zilei relatată de pacientă;

b) scăderea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate activitățiile;

c) scăderea sau creșterea semnificativă în greutate;

d) sentimente de inutilitate;

e) gânduri recurente de moarte,suicid.

În această perioadă este foarte important sprijinul acordat de ceilalți membri ai familiei, de prieteni, acceptarea propriilor sentimente și acordarea unui interval de timp pentru înțelegerea situației și luarea deciziilor.

3. Delirium

Delirul este o perturbare a stării de conștiență și cogniție care se dezvoltă ca o consecință a disfuncției cerebrale globale. Tulburările pot îmbrăca forma unui delir tipic care se dezvoltă într-o perioadă scurtă de timp (ore-zile), până la perturbări profunde cu afectări psihice, toxice sau metabolice ale funcțiilor cerebrale și metabolismului. Delirul este frecvent la pacienții cu boală severă și prevalența sa este mai mare la pacienții cu boală acută sau avansată [13].

Delirul este caracterizat prin fluctuații ale conștienței de sine, nivele scăzute de atenție și concentrare, tulburări ale ciclului somn-veghe, hipervigilență, modificarea rapidă a stărilor mentale și a dispoziției pacientului, incoerență verbală și comportament irațional. Pacientul cu delir poate avea iluzii, halucinații (vizuale, auditive, tactile și uneori olfactive) sau, dimpotrivă, poate prezenta o depresie marcată.

4. Demența

Manifestările demențiale sunt mai bine explicate prin evoluția unei demențe de tip Alzheimer, a unei demențe vasculare, mixte sau de alt tip agravate în situația somatică specială a evoluției unui cancer de sân. Principalul în diagnosticarea unei demențe il reprezintă dezvoltarea unor deficite cognitive multiple care include perturbarea memoriei și cel puțin una dintre afazie, apraxie, agnozie sau perturbare în funcția de execuție.

Deteriorarea memoriei se evidențează prin deterioararea capacității de a învăța informații noi sau de-a evoca informații învățate anterior.

Afazia se manifestă prin dificultăți în pronunțarea numelor de persoane sau obiecte.

Apraxie se manifestă prin deterioarea capacității de a efectua activități motorii (apraxie de îmbrăcare), deși funcția senzorială este intactă.

Agnozia reprezintă incapacitatea de a recunoaște sau a identifica obiectele deși funcția senzorială este intactă [14].

5. Insomnia

Insomnia este cea mai prevalentă tulburare de somn atât în populația generală cât și printre pacienții cu afecțiuni psihiatice. Insomnia în perioada tratamentului pentru cancer de sân e determinată de stresul asociat chimioterapiei și tulburări vaso-motorii. La pacientele cu cancer de sân insomnia poate fi un semn al scăderii nivelului de estrogeni.

Cele mai frecvente tulburări ale somnului care apar la pacientele cu cancer de sân sunt insomnia și tulburările ciclului somn-veghe. Tulburările de somn includ insomnia primară, hipersomnia primară, narcolepsia. Coșmarul constă în apariția repetată de vise terifiante care conduc la trezire, unul din motive fiind tratamentul bolii tumorale însoțită de febră, durere, prurit, probleme cu respirația sau bufeuri.

6. Fatigabilitatea

Oboseala poate fi acută sau cronică. Oboseala acută este starea de extenuare ce debutează brusc și durează o perioadă scurtă de timp, iar oboseală cronică este de durată și persistă sau reapare. Deși pot fi inplicați factori ce țin de medicație sau care depind de boală în sine, cauzalitatea concretă a oboselii din cancer nu este cunoscută. Totuși, oboseală se asociază cu scaderea în greutate și pierderea apetitului, prezența anemiei, distres emoțional și radioterapie și chimioterapie.

Factori socio-economici

Suportul social este definit ca ansamblul relațiilor interpersonale ale unui individ care îi procură acestuia o legătură afectivă pozitivă: suport emoțional (simpatie, prietenie, dragoste, consolare etc.), un ajutor practic (suport material financiar, instrumental), informații și evaluări referitoare la situația amenințătoare: suport informațional. Unii autori includ aici și stima celor din jur (Matlin). Suportul social poate fi acordat de familie, colegi, prieteni, dar și de instituții, precum biserica sau diverse forme de protecție socială.

Suportul socioeconomic influențează calitatea vieții la persoanele cu depresie și anxietate comorbide cancerului, deoarece cei care beneficiază de acest suport pot avea mai ușor acces la tratamentul medical atunci când acesta este necesar (inclusiv la psihoeducația oferită de personalul medical), pot avea o dietă mai sănătoasă și pot efectua exerciții fizice într-un cadru organizat. Suportul social este un sprijin extrem de util și pentru depășirea evenimentelor de viață stresante și poate fi unul din factorii care contribuie la augmentarea stimei de sine.

Factori spirituali

În strânsă legătură cu factorii psihologici sunt cei spirituali, care reflectă căutarea personală a sensului și scopului vieții, căutare a adevărului transcedental, care poate include comuniunea cu ceilalți, cu natura sau cu divinul. Este un concept mai larg decât religia, aceasta fiind doar una dintre fațetele spiritualității. Religia impune o serie de comportamente salutogenetice, constituie o sursă lăuntrică de rezistență față de depresie și anxietate, un factor de creștere a calității vieții la persoanele depresiv-anxioase. Rolul religiei în salutogeneză constă în suport moral în lupta împotriva anxietății și a depresiei, duce la o remisiune mai rapidă, recomandǎrile de viațǎ susținute de comunitǎțile religioase susținând stilul de viață salutogenetic.

1.3 Simptome   

În  general, boala se instalează insidios. Este dominată de nodulul mamar. Acesta este cel mai comun  semn de apel, urmând în ordinea frecvenței scurgerea mamelonară și durerea. Simptomatologia generală: se mai pot înregistra paloarea tegumentelor și mucoaselor, hipovitaminoze, scadere ponderală. În cancerul mamar mai pot apărea hipercoagulabilitate cu tromboflebita migratorie, hipercalcemie, subfebrilitate, prezentă în axila homolaterală a unuia sau mai mulți ganglioni, modificarea conturului sânului prin retracția mamelonului  sau a tegumentului (pielii), aspect de ,,coajă de portocală”.

1.4 Diagnostic

          Autoexaminarea sânilor  este un mijloc eficace de depistare timpurie a tumorilor dacă este efectuată în combinare cu mamografia și cu examenele clinice de rutină. Timpul cel mai favorabil pentru autoexaminare este la 7-10 zile după încheierea ultimului ciclu menstrual.

Anamneza trebuie să cuprindă:  vârsta de apariție a menarhei, existența sau nu a ciclurilor regulate, dacă s-a instalat sau nu menopauza, numărul sarcinilor duse la termen, vârsta la care a fost prima naștere; numărul avorturilor, alăptarea la sân și utilizarea contraceptivelor.

Examenul clinic urmărește inspecția sânilor cu pacienta în poziție ortostatica unde se observă modificările mamelonare și asimetria evidentă. La nivelul tegumentului pot apare: roșeață, edem, circulație venoasă, pensare tegumentară, prezența nodulilor sateliți sau a ulcerației.

          Semnele premonitoare ale cancerului mamar sunt:

formațiune dură, nedureroasă în glanda mamară;

formațiune proeminentă în zona axilară sau creșterea în volum a ganglionilor limfatici;.

modificarea aspectului mamelonului (retracție, ulcerație);

creșterea anormală a volumului și modificarea formei unui sân;

scurgeri patologice mamelonare.

Examinari clinice și paraclinice

  1. Mamografia este primul pas în evaluarea nodulului mamar, oferă date suplimentare de malignitate prin aspectele caracteristice: stelat sau spiculat. Mamografic se pot vizualiza și microcalcifieri, modificări mamelonare și chiar adenopatiile axilare.  Prin mamografie se pot evidenția și unele leziuni nepalpabile, în același sân sau în sânul contralateral.

2. Ecografia mamară este utilizată pentru diferențierea leziunilor solide de cele chistice,  tumorile chistice nu sunt bine vizualizate pe mamografie. Se poate utiliza și pentru efectuarea unei puncții ghidate, în special la leziunile profunde.

3. Puncția aspirativă cu ac subțire este recomandată după efectuarea mamografiei, pentru a nu altera evaluarea imagistică printr-un posibil hematom.  Cu ajutorul puncției se poate face diferențierea între o tumoră solidă  sau chistică și se furnizează material pentru examen citologic. Chisturile mamare benigne conțin lichid sero-citrin sau lactescent, iarcele maligne conțin lichid hemoragic și rămân palpabile și după aspirare, datorită unor vegetații intrachistice, care se pot evidenția prin efectuarea unei chistografii.

Psiho-oncologia

2.1 Definiție

Psiho-oncologia este actualmente o disciplină cu interacțiuni multiple cu alte specialități ca oncologia,psihiatria,psihologia, științele sociale, medicina generală, medicina paleativă [15]. Dimensiunile psiho-oncologiei includ tulburările pe care pacientul le prezintă în stadiile diferite de boală și posibilele efecte ale răspunsurilor psihologice, comportamentale și sociale pe care morbiditatea și mortalitatea induce boala canceroasă.

Psiho-oncologia este definită ca o subspecialitate care se ocupă de două dimensiuni psihologice:

reacțiile psihologice ale pacienților cu cancer și ale familiilor lor în toate stadiile de evoluție ale bolii, precum și stresul asupra personalului de îngrijire;

factorii psihologici, sociali și comportamentali care contribuie la apariția, evoluția cancerului și la supraviețuire[16].

“Cancerul trebuie sa ne confrunte cu o temă ce zace și mai adanc în umbră decât durerea și chiar moartea. Nici un alt tablou patologic nu face legătura dintre trup, suflet, spirit și societate atât de clară precum cancerul” [17].

2.2 Etapele psihologice prin care trece bolnavul de cancer

Boala canceroasă se însoțește de o modificare a dispoziției emoțional-afective sau chiar de reacții secundare de tip nevrotic.

Tabloul stărilor psihice:

Incertitudine;

Frica de boală, de recidivă, de suferință, de moarte;

Nesiguranța;

Prejudecăți cu privire la propria sexualitate;

Afectarea vieții intime;

Confuzie în legatură cu ce va face, ce-i rezervă viitorul;

Se simte devastat, pustiit.

Reacția psihologică la momentul diagnosticului oncologic este descrisă ca un proces stadial, cu următoarele faze (scara Kubler-Ross):

• Refuzul (negarea) – este faza în care pacientul neagă orice evidență privind boala, punând în discuție validitatea părerii sau diagnosticului exprimat de specialiști. Dacă această fază persistă, poate conduce la refuzul diagnosticului, tratamentului și la orientarea pacientului către alți medici.

• Revolta – unii pacienți acceptă cu curaj și încredere diagnosticul clinic. Această atitudine se asociază cu speranța în vindecare și căutarea de a afla noi informații. Alți pacienți mențin fază de negare, pe fondul căreia instalează furia și revolta, boala fiind percepută ca o pedeapsă nemeritată.

• Furia poate fi îndreptată asupra celor din jur (familie, personal medical).

• Resemnarea – când pacientul observă că prin furie și revoltă nu-și poate redobândi sănătatea, intervine adaptarea la boală și dorința de a urma tratamentul.

• Sindromul anxios depresiv – un alt tip de reacție într-o situație similară cu cea de mai sus poate fi aceea caracterizată de o reacție anxios depresivă. Depresia se manifestă ca un dezinteres crescând pentru viață, strict determinat de prognostic; pacientul refuză tratamentul și în general prezintă o atitudine negativă[18].

CEI 6 D

Pacienții cu cancer au temeri comune:

drum spre moarte;

dependență de familie, doctor, personal de îngrijire;

desfigurare, schimbare în imaginea corporală și imaginea de sine; pierderea sau schimbarea în funcția sexuală;

deprecierea capacității de a avea succes în muncă, activități libere;

distrugerea (întreruperea) relațiilor personale;

disconfort sau durere în stadiile terminale ale bolii[19].

2.3 Imaginea corporala in cancerul mamar

Termenul de “imagine corporală” se referă numai parțial la înfățișarea corporală. Implică percepția și evaluarea propriului corp,ca aspect, înfățisare și funcționare[20]. Cancerul de sân, situația “de a fi diferită”pot modifica semnificativ imaginea femeii despre corpul său și despre feminitatea sa, stima sa de sine și modul în care ea se comportă. Oricât de mică ar fi cicatricea de la nivelul sânului, aceasta trebuie să fie integratăîn realitatea corpului ca întreg.

2.4 Impactul mastectomiei asupra partenerului și vieții de cuplu

Conform unui studiu britanic realizat în anii 1980, în jur de jumătate dintre femeile care au suferit o mastectomie s-au confruntat ulterior cu probleme în sfera intimă. O parte dintre acestea au invocat dificultățile de comunicare cu partenerul drept cauză [21].

“Nimeni nu știe cum afectează mastectomia un barbat din punctul de vedere al dorinței sexuale. E o confruntare cu moartea, cu boala și cu îmbătrânirea. Cred ca inhibă impulsul sexual. Barbații nu vor sa recunoască cât de afectați sunt. Se simt îngrozitor și sunt întristați din cauza ei, dar este posibil ca aceasta sa îi înhibe fizic”, explică dr. Kriss în cadrul conferinței dedicate impactului psihosocial al cancerului de sân.

Adesea, soțul își asumă rolul de “protector” punând pe primul plan starea soției și ignorând pe cât posibil propriile sentimente.  “Teama partenerilor de a reîncepe viața sexuală este legată de cele mai multe ori de teama că atingerile lor pot face rău persoanei iubitei. Totuși, cu multă răbdare, apropierea reușește din nou, deși multe paciente recunosc că relația sexuală nu va mai fi niciodată ca înainte”, explică psihoterapeut Cristina Stan. De aceea, specialiștii le recomanda și bărbaților terapie de grup sau orice alt tip de activitate care să încurajeze deschiderea emoțională [22].

În cazul femeilor căsătorite sau aflate într-o relație stabilă pe termen lung, cea mai importantă sursă de suport este partenerul.Problema, cancerul și tratamentul acestuia pot determina apariția unor disfuncționalități în relația sexuală de cuplu. În această situație, pacientele trăiesc schimbări semnificative care influențează negativ sexualitatea și relațiile intime, cum ar fi senzația de uscăciune la nivel vaginal, scăderea libidoului,dispareunie, dificultați de a ajunge la orgasm și mai ales o scădere a dorinței sexuale [23].

Este dificil de revenit la viața sexuală de dinaintea bolii. Pe unele femei le sperie gândul unei recidive cauzată chiar de relațiile sexuale. De aceea, este nevoie de multă rabdare și de timp pentru ca lucrurile să revină la normal sau măcar ca ambii parteneri să se simtă bine împreună. Reluarea vieții sexuale trebuie să se bazeze pe placere, cel mai cunoscut analgezic din toate timpurile. Pentru a se obișnui cu noua formă a corpului, partenerii pot începe prin a atinge cicatricele. Oricum, la început va fi mai usor dacă lumina rămâne stinsă. Unele femei au temeri pe care nu știu cum să le destăinuie partenerului [24]. 

Un sfat psihologic bun ar fi acela ca aceste femei să stabilească mai întai o bună relație cu ele însuși, pentru a ajunge la o legătură de cuplu autentică, în care să se simtă împlinite. Acceptarea de sine, cu toate imperfecțiunile, este un proces anevoios. Este recomandată psihoterapie, care le poate oferi mult sprijin în acest sens. În paralel, pot ajuta micile atenții oferite propriului corp (îngrijire corporală, masaj, băi parfumate, coafor, shopping, sport, dans). Cu ajutorul unei bluze frumoase sau a unei rochii noi, pe care le pot purta datorită protezelor sau sutienelor speciale, se pot vedea din nou frumoase, sănătoase și speciale, gata să se bucure din nou de viață” [25].

Tratament

3.1. Tratamentul medical

Tratamentul cancerului mamar include terapia chirurgicală și radiologică (prin iradiere) numit control local; chimioterapia și terapia hormonală este un control la distanță.

1. Mastectomia radicală (operația Halsted) implică îndepărtarea extensivă a întregului sân împreună cu musculatura peretelui toracic subiacent a sânului, la care se adaugă extirparea nodulilor ganglionari axilari.

 2. Mastectomia radicală modificată (tehnica Patey sau Madden) este procedura chirurgicala în care se îndepărtează întregul sân și unii ganglioni limfatici din zona axilară, dar se păstrează mușchiul pectoral mare (Patey) sau ambii pectorali (Madden) [26].

 3. Chirurgia consevatoare mamară presupune o sectorectomie cu obținerea de margini de rezecție histologic negativ și limfadenectomie axilară.

 4. Chirurgia tumorii primare este un tip de tratament ce poate fi efectuat numai în cazul tumorilor mici de până la 2-5 cm. Chiar și în aceste cazuri rezecându-se 2 cm peritumoral într-un procent însemnat rămân focare neoplazice în glanda mamară. Pentru obținerea unui rezultat estetic mai bun, incizia va fi radiară în cadranele inferioare și arciformă în cele superioare. Dacă tumora este superficială este indicată extirparea tegumentelor supraiacente printr-o incizie eliptică.

  5. Chirurgia ganglionilor axilari. Disecția axilară are dublu scop, curativ și diagnostic.  O tehnică ce promite să revoluționeze chirurgia ganglionilor axilari este identificarea și excizia ganglionului santinelă. Ganglionul santinelă este primul ganglion pe calea de drenaj limfatic spre axilă, deci primul ganglion care poate fi invadat neoplazic.

6.Radioterapia este tratamentul cu radiații de energie înaltă, la nivelul peretelui toracic și a regiunilor de dranaj limfatic, folosită pentru a reduce sau distruge celulele canceroase [27].

7. Chimioterapia se referă la utilizarea medicamentelor pentru distrugerea celulelor maligne. Administrate intravenos sau pe cale orală, aceste medicamente intră în fluxul sanguin și ajung în toate părțile organismului.Chimioterapia poate fi:

– adjuvantă (după intervenția chirurgicala și sau radioterapie);

-neoadjuvantă (în tumorile avansate sau în tumori mici, dar agresive);

– paliativă.

          Medicamentele cele mai eficiente sunt Doxorubicina și analogii săi:Ciclofosfamida, Methotrexatul, Cisplatinul. La acestea se adaugă taxani, Navelbina, Etoposidul și ldarubicina [28].

Hormonoterapia. În cancerul mamar manipularea hormonală ține seama de statusul hormonal, de receptorii pentru estrogeni și progesteron. În premenopauză, pentru tumorile hormonodependente se realizează inhibiție ovariană chirurgicală sau radiologică. Se mai poate încerca o castrare medicală cu agoniști de Zoladex care este însă tranzitorie. Se mai folosesc antiestrogeni care blochează, receptorii hormonali. Este un produs bine tolerat și se recomandă administrarea lui pe o durată de cel putin 2 ani. Antiaromatazele blochează sinteza estrogenilor și corticoizilor de substituție cu Prednison. Progestativele de sinteză sunt utilizate în tratamentul metastazelor osoase [29].

3.2. Psihoterapia

Un psihoterapeut antrenat va pune întrebări adecvate, va stimula și încuraja deciziile cele mai bune,va puncta opțiuni pe care pacienta ar putea să le omită. Pacientele pot beneficia de metodele de psihoterapie individuală cu aplicabilitate generală sau de metode de psihoterapie individuală țintită pe probleme relaționate cu prezența și evoluția unui cancer de sân [30].

Intervenția în criză este o terapie de scurtă durată. Scopul acesteia este acela de-a ajuta pacienta să se adapteze cu prezența cancerului și să-si mobilizeze emoțiile și capacitățiile pentru a rezolva conflicte intrapsihice:

– oferă suport și optimism;

– clarifică sentimente;

– încurajează pacienta spre acțiune și ascultarea opiniilor celor din jur [31].

Psihoterapia interpersonală este o metodă psihoterapeutică pentru pacienții depresivi care se referă la dispoziție și situații de viață [32]. Scopul acesteia este de-a încuraja pacienta în redobândirea controlului asupra dispoziției și funcționării sale. Terapia durează 12-16 săptămâni și este structurată pe trei faze:

– faza de început (1-3 ședințe) în care se realizează un” inventar interpersonal” pentru evaluarea relațiilor actuale: tulburări de somn, alimentative,etc;

– faza medie: în care se utilizează strategii specifice pentru a permite adaptarea la noua situație; terapia încurajează asumarea celor mai potrivite riscuri sociale;

– faza finala: terapeutul ajută pacienta să se simtă mai independentă, precizând ca finalul terapiei este și el un rol în viața reală.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este o metodă de tratare a depresiei care are la bază teoria conform căreia depresia și anxietatea survin din dialogul interior negative denumit ”self-talk” astfel pacienta este încurajată să își controleze gândurile negative și să le înlocuiască cu cele pozitive; pacientele sunt învățate cum să recunoască și să confrunte problemele legate de prezența cancerului.

Psihoterapia familială este o metodă de motivare familială prin nevoia acesteia de comunicare intrafamilială și adaptare în condițiile conviețuirii cu prezența bolii la unul dintre membrii familiei [33].

Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu cancer

       Rolul asistentei în îngrijirea pacientelor cu diagnosticul de cancer de sân constă în o bună informare despre tratamentul actual și competența de a discuta despre acesta cu pacienta. Asistenta trebuie să fie conștientă despre informațiile pe care să le dea pacientei. Informații despre actul chirurgical, despre localizarea și diametrul tumorii, tratamentul postoperator necesitând radioterapie și chimioterapie sunt date personale pe care pacientul are nevoie să-și formeze decizia. 

Asistenta discută cu pacienta medicația, durata tratamentului, gestionarea efectelor secundare ,posibilele reacții după tratament, scopul tratamentului. Metode pentru a compensa schimbarea fizică datorată mastectomiei*(ex. proteze, reconstrucție mamară) sunt de asemenea discutate și planificate [34].

       Deasemenea, asistenta medicală trebuie să se implice în educația pacientului în ceea ce privește boala , tratamentul, tehnici de controlare a durerii, liniște sufletească, printr-o prezență continuă.

            Asistenta trebuie să fie tot timpul la curent cu cele mai noi tehnici care apar în îngrijirea acestor paciente. Asistenta  v-a lucra și v-a colabora cu toți membri echipei de îngrijire, inclusiv cu pacienți pentru o cât mai bună îngrijire psihică.

         Suportul psihologic începe într-o relație strânsă care trebuie să se stabilească între asistentă – pacient și familie, bazată pe adevăr.

              Asistentele trebuie să se apropie de pacient și de familie, de problemele lor într-un mod cât mai natural. Ele  trebuie să se comporte ca un observator fin, să înțeleagă pacientei emoțiile, simtămintele precum și relațiile care există între aceasta și    familie (partener). Astfel, se pot obține informații care le ajută să descopere și să amelioreze problemele pacientului și ale familiei.

II. PARTEA SPECIALĂ

1.Premise

Cancerul mamar reprezintă a doua cauză de deces la femei, după cancerul pulmonar. Cancerul mamar poate fi o problemă moștenită de la părinți, bunici, rude, etc. Vârsta și factorii hormonali pot fi factori influențabili ai cancerului mamar.

Constantin Enăchescu a spus că „orice boală, indiferent de natura sa (somatică, psihică sau psihosomatică), este însoțită de o anumită stare de spirit a bolnavului, care se concretizează în psihologia bolnavului” [35].

Psiho-oncologia include tulburările pe care pacientul le prezintă în stadiile diferite de boală și posibilele efecte ale răspunsurilor psihologice, comportamentale și sociale.

2.Obiective

Prin cercetarea efectuată mi-am propus să urmăresc stabilirea cauzelor psihologice care determină dereglarea sistemului psihic și implicit a celui imunitar, ce contribuie la apariția cancerului mamar, precum și demonstrarea interrelaționării dintre aceste două aspecte.

În acest sens, s-a efectuat un studiu în Clinica de Oncologie a Spitalului Municipal din Timișoara, asupra pacientelor diagnosticate cu neoplasm mamar.

3. Lotul investigat

Studiul a fost prospectiv, s-a studiat pacientele cu neoplasm mamar care s-au prezentat în Clinica de Oncologie a Spitalului Municipal Timișoara în perioada octombrie 2014 – mai 2015. S-a urmărit alcătuirea unui lot de bolnavi ale căror diagnostic să cuprindă fenomenul cancerului mamar, de la apariție la dezvoltare și tratament aplicat, cu toată gama de efecte cauzătoare de discomfort fizic și psihic.

Variabilele luate în considerare sunt mediul social, vârsta, mediul de activitate, factorii de risc, cauze ce determină apariția nefericirii , antecedentele heredocolaterale, vârsta primei sarcini, instalarea menarhei și menopauzei.

Lotul studiat a fost reprezentat de 136 de paciente cu vârste cuprinse între 29 și 82 ani.

4. Metode și instrumente utilizate

Prin anamneza detaliată, precum și prin aplicarea unor baterii de teste(Scala de stres a lui Holmes si Rahe), testul privind evaluarea nefericirii în diferite domenii ale vieții, s-a încercat stabilirea cauzelor psihologice ce pot contribui la apariția cancerului mamar. Totodată, s-a încercat demonstrarea interrelaționării dintre aceste două aspecte (psihic și somatic).

Cu ajutorul anamnezei, s-a încercat descoperirea tuturor informațiilor care s-au luat de la bolnav și însoțitorii acestora pentru a le utiliza în vederea stabilirii diagnosticului și găsirea atitudinilor terapeutice potrivite, fiind prima etapă în cadrul examinării clinice a pacientului.

Anamneza

Nume/prenume:

Vârstă:

Sex:

Domiciliul:

I. Antecedente heredo-colaterale

Tata:(vârsta în prezent sau în momentul decesului – cauza decesului; starea sănătății; ocupația)………………………………………………………………………………………

Mama: (vârsta în prezent sau în momentul decesului – cauza decesului; starea sănătății; ocupația)……………………………………………………………………………

Frați și surori:(vârsta în prezent sau în momentul decesului – cauza decesului; starea sănătății;ocupația)…………………………………………………………………………………..

Poziția socială a familiei:atmosfera în familie, climatul educativ, tip de familie (organizat saudezorganizat)………………………………………………………………….

Afecțiuni medicale importante:………………………………………………………………………….

II. Antecedente personale

Primele faze ale dezvoltării: anomalitati în timpul vieții intrauterine și la naștere, etc.)……………………………………………………………………………………………

Starea sănătății în copilărie:(afecțiuni grave)………………………………………

Probleme psihice în copilărie:(spaime, accese de furie, timiditate, balbism, enurezis, coșmarurifrecvente – evenimentele care au determinat aceste manifestări)……………………

Atmosfera de familie: (cum își percepe acum copilăria; a fost o copilărie fericită)………………………………………………………………………………………………………………….

Școlarizare: ………………………………………………………………………………………………

Ocupație: ………………………………………………………………………………………………….

Activități sociale: ………………………………………………………………………………………

Istoricul menstruației: (vârsta apariției menstruației, dismenoree, alte tulburări, tensiune premenstruală, vârsta menopauzei)………………………………………………………

Istoricul activității sexuale: (atitudinea față de activitatea sexuală; experiențe hetero șihomosexuale; contracepție)…………………………………………………………………. Copii: (vârstă, sex; data fiecărui avort sau copil născut mort; dezvoltarea afectivă, sănătateafizică și psihică a copiilor)…………………………………………………………

III. Starea socială actuală:(locuință, nivel de trai, venituri)…………………………………

IV. Probleme medicale anterioare: (afecțiuni importante, intervenții chirurgicale, accidente)…………………………………………………………………………………………………………………

V. Afecțiuni psihice anterioare: natura și durata afecțiunilor, diagnostice)……………………………………………………………………………………………………….

VI. Problematica actuală : ……………………………………………………………………………………..

Pentru a măsura stresul conform Scalei de stres a lui Holmes și Rahe, se adună numărul de schimbări de viață <<life change units>> care se aplică evenimentelor din ultimul an din viața pacientei și scorul final va da o estimare aproximativă legată de cât de mult afectează stresul sănătatea sa.

Tabelul 1. Scala de stres Holmes și Rahe

Scor peste 300: risc de boală crescut

Scor între 150-299: risc de boală moderat

Scor sub 150: risc ușor de boală

Chestionarul de evaluare al nefericirii vizează următoarele domenii importante ale vieții: decesul unui apropiat, divorț, relația cu soțul și copii, îmbolnăvirii, treburile casnice, situația financiară, șomajul, anxietatea, suferințe afective nerezolvate, viața socială, dezamăgirea, singurătatea, depresia, independența personală, mod de viață viciat și satisfacția vieții.

Fiecare domeniu al vieții este evaluat pe un interval de la 1 la 10, în care:

1 – reprezintă nivel crescut de nefericire

10 – reprezintă nivel scăzut de nefericire/fericire

Tabelul 2. Chestionar de evaluare a nefericirii

Subiecții investigați au fost rugați să răspundă în manieră verbal și scrisă, aplicarea scalelor instrumentelor utilizate desfășurându-se sub forma unui interviu amplu semi-structurat.

Tuturor subiecților li s-a garantat confidențialitatea și caracterul anonim al răspunsurilor, explicându-li-se că nu există răspunsuri corecte sau incorecte.

Selecția participanților s-a realizat prin tehnica randomizării, pe bază de voluntariat, aceștia fiind înștiințați în legătură cu drepturile lor, astfel fiind obținut consensul acestora. Participanților le-au fost comunicate obiectivele studiului.

La începutul sesiunii, participanților le-a fost făcut instructajul, până în momentul în care aceștia au înțeles sarcina, înștiințându-i în același timp că se pot retrage în orice moment și că rezultatele sunt strict confidențiale.

Datele rezultate au fost prelucrate statistic, exprimate procentual, dar și prin grafice, cu ajutorul programul Excel.

Interpretarea rezultatelor studiului

În cadrul acestei lucrări am urmărit existența unei legături între factorii de natură psihologică și declanșarea bolii, neoplasmul mamar.

Datele obținute au fost prelucrate statistic obținându-se următoarele rezultate:

În figura alăturată, am reprezentat grupele pacientelor în funcție de vârstă, astfel 75 de partipante au vârsta cuprinsă între 29- 49 ani (55%), 38 de paciente au vârsta cuprinsă între 50-69 ani (28%), iar restul de 23 de persoane se încadrează în categoria de 70-82 ani (17%) [Figura 2].

Figura 2. Reprezentarea grafică a pacientelor în funcție de vârstă

Dintre subiecții participanți la studiu, un număr 85 de subiecți provin din mediul urban (62.5%), iar 51 de subiecți din mediul rural (37.5%) [Figura 3].

Figura 3. Reprezentarea grafică a pacientelor în funcție de mediul social

Având în vedere mediul de activitate al pacientelor, 78 de paciente lucrează într-un mediu poluat(58%), 44 de paciente trăiesc într-un mediu nepoluat(32%),iar restul de 14 paciente își petrec activitatea într-un mediu toxic(10%) [Figura 4].

Figura 4. Reprezentarea grafică a pacientelor după mediul de activitate

În instalarea cancerului mamar, antecedentele heredocolaterale (ex:moștenirea directa a defectelor genetice specifice,cum ar fi de exemplu mutații ale genei BRCA 1) reprezintă un risc major, astfel 92 dintre pacientele studiate nu prezintă antecedente(67%),dar 44 de paciente au aprobat antecedentele heredecolaterale prezente în familia lor (33%). [Figura 5]

Figura 5. Reprezentarea grafică a pacientelor în funcție de antecedentele heredocolaterale

În ceea ce privește vârsta primei sarcini, 10 pacientesunt nulipare(7%),25 de paciente au avut prima sarcină sub 20 ani(18%),57 de paciente au născut primul făt sub vârsta de 30 ani(42%),36 de paciente au avut prima sarcină la peste 30 ani(27%),iar 8 dintre pacientele participante au avut prima naștere la peste 40 ani (6%). [Figura 6]

Figura 6. Reprezentarea grafică a pacientelor în funcție de vârsta primei sarcini

În figura de mai jos,am studiat cele 136 de paciente în funcție de vârsta instalării menarhei, astfel am obținut următoarele rezultate: 92 de paciente au avut-o după vârsta de 12 ani (68%), alte 26 de paciente au avut-o înainte de 12 ani (19%), iar restul de 18 paciente au avut prima menarhă după vârsta de 16 ani (13%) [Figura 7].

Figura 7. Reprezentarea grafică apacientelor în funcție de instalarea menarhei

În acest studiu efectuat, am mai luat în calcul și variabila în funcție de instalarea menopauzei, astfel apariția cancerului mamar are o pondere mai mare în postmenopauză, reprezentat de un număr de 83 paciente (61%),iar restul de 53 paciente au prezentat neoplasmul în premenopauză (39%) [Figura 8].

Figura 8. Reprezentarea grafică a pacientelor în funcție de instalarea menopauzei

Dintre subiecții investigați, 63 de paciente au avut ca și cauză decesul unei persoane apropiate cu un procent de 46%, alte 28 de paciente au avut ca și cauză dezamăgirea (20%), 20 de paciente au avut ca domeniu declanșator divorțul (15%),iar restul de 25 de persoane au avut ca și cauzădepresia (19%) [Figura 9].

Figura 9. Reprezentarea grafică a pacientelor în funcție de cauzele ce determină apariția nefericirii

În urma evaluării nefericirii pe diferite domenii ale vieții s-au obținut următoarele rezultate:

Lotul pacientelor cu vârste cuprinse între 29-49 ani cuprinde 75 de paciente și a estimat un procent de 53,77%, urmat de lotul pacientelor cu vârste cuprinse între 50-69 ani, având un număr de 38 paciente,care are un procentaj de 28,67%. Cel mai mic procent s-a întalnit la pacientele cu vârste cuprinse între 70-82 ani ce cuprinde un număr de 23 de paciente (17,64%).

Figura 10. Reprezentarea grafică a nefericirii pe intervale de vârstă

Tabelul 3 Relația dintre domeniile nefericirii și vârstă

În ceea ce privește prezența factorilor de risc (vârsta, factorii de mediu, factorii genetici, factorii hormonali) a pacientelor studiate , 64 dintre participante prezintă minim trei factori de risc(47%),iar restul de 72 de persoane prezintă peste trei factori de risc(53%) [Figura 11].

Figura 11. Reprezentarea grafică a pacientelor în funcție de factorii de risc

Pentru a măsura stresul conform Scalei de stres a lui Holmes și Rahe, am adunat numărul de schimbări de viață < life change units> petrecute în ultimul an din viața celor 136 de paciente studiate pe diferite categorii de vârsta.

Lotul pacientelor cu vârste cuprinse între 29-49 ani

Lotul pacientelor cu vârste cuprinse între 50-69 ani

Lotul pacientelor cu vârste cuprinse între 70-82 ani

Astfel, primul lot al pacientelor cu vârste cuprinse între 29-49 ani enumeră un număr de 63 de persoane care au obținut un scor de 335 de puncte, ceea ce înseamnă că prezintă un nivel crescut de stres (46%).

Al doilea lot al pacientelor cu vârste cuprinse între 50-69 ani, înscrie un număr de 45 de persoane care au obținut un scor de 258 de puncte, adică prezintă un nivel al stresului moderat (33%).

Ultimul lot, al pacientelor cu vârste cuprinse între 70-82 ani, cuprinde un număr de 28 de persoane care au obținut un scor de 144 de puncte, adică prezintă un nivel scăzut de stres ( 21%) [Figura 12].

Figura 12. Reprezentarea grafică a nivelului de stres pe intervale de vârstă

În concluzie, rezultatele obținute la Scala Holmes și Rahe, am constatat că stresul reprezintă un risc mai crescut la persoanele cu vârste cuprinse intre 29-49 și 50-69 ani, și scade o data cu vârsta.

Figura 13. Reprezentarea grafică a relației dintre nivelul stresului și vârstă

La pacientele diagnosticate cu cancer mamar, pe intervalul de vârstă cuprins între 29-49 ani, se constată un procent moderat de stres, iar la pacientele cuprinse în intervalul 50-69 ani, nivelul de stres predominant este moderat deasemenea. Pe intervalul de vârstă cuprins între 70-82 ani se constată un nivel înalt de stres.

În concluzie, cu cât persoanele înaintează în vârstă, cu atât nivelul de stres este mai crescut [Figura 13].

7. Discuții

Concluzia, în urma acestei cercetări, este că incidența cancerului mamar este prioritar mai mare la subiecții supuși stresului psihic prelungit care acționează în plan organic;

Stresul, în complexitatea lui, determină apariția unor dezechilibre în plan afectiv, cu consecințe majore în plan organic și fiziologic;

Subiecții proveniți din medii rurale sau sociale cu nivel de trai mai scăzut, au “întâmpinat” boala în mod normal, acceptat ca pe o consecință a vieții înșiși;

O importanță deosebită prezintă nu atât stresul în sine (intensitatea, durata sa), ci modul în care indivizii reacționează la acesta;

Există o legătură între stres și consecințele acestuia în plan fiziologic, respectiv cancer

mamar;

Se certifică prin acest studiu, faptul că emoțiile negative care afectează viața, se manifestă prin boli sau dereglări care conduc iremediabil, înspre scăderea probabilității de existență.

Numărul pacientelor din mediul urban(62.5%) a fost mai mare ca a pacientelor din mediul rural (37.5%).

Numărul de paciente care își au mediul de activitate intr-un domeniu poluat (58%)este mai ridicat față de persoanele care trăiesc într-un mediu nepoluat (32%) sau toxic (10%).

În funcție de vârsta primei sarcini, procentul cel mai ridicat a fost la pacientele cu vârsta sub 30 ani (42%), urmat cu un procent de 27% de pacientele peste 30 ani, cele sub vârsta de 20 ani și cele nulipare având un procent mai scăzut de 18%, respectiv 7%. Nivelul cel mai scăzut s-a aflat la subiecții care au avut prima sarcină peste 40 ani (6%).

S-a constat faptul că cel mai mare procentaj obținut la nivelul instalării menarhei îl au pacientele care au avut prima menarha după 12 ani (68%), iar procentul cel mai scăzut îl au cele care au avut peste de 16 ani (13%).

S-a constatat că la pacientele cu cancer de sân perioada cu pondererea cea mai mare în instalare se află în postmenopauză (61%)

8. Concluzii

Cancerul de sân este cea mai frecventă tumoră malignă întâlnită la femei. Riscul de-a lungul vieții de a dezvolta cancer de sân este de 1 la 8, și riscul de-a lungul vieții de a muri din cauza cancerului de sân este de 1 la 28. În România, sunt prezente anual aproximativ 50000 de cazuri de neoplasm mamar.

Legătura dintre stările emoționale și neoplasmul mamar a fost observată de multă vreme, studiul de față arată această predilecție crescută.

Stresul este un factor de risc major și provoacă declanșarea mai rapidă a cancerului. Acest fapt este demonstrat și de pacientele din lotul studiat, 46% au avut ca și cauză declanșatoare de cancer decesul unui apropiat, 20% dezamăgirea, 15% din paciente divorțul, iar restul de 19% au avut ca și cauză depresia. Numărul pacientelor ce au prezentat minim 3 factori de risc a fost mai mic decât numărul de paciente care au peste 3 factori de risc. Se remarcă faptul că vârsta majoritară a primei sarcini se află între 20 și 30 ani cu o majoritate de 57% dintre subiecții vizați. La 27% dintre paciente vârsta primei sarcini s-a situat în perioada peste 30 ani, iar 18% au născut prima dată înainte de 20 ani.

Studiul efectuat indică faptul că 61% dintre bolnave dezvoltă un cancer mamar în postmenopauză, iar pacientele care au dezvoltat cancer mamar în premenopauză se află în procent de 27 %.

S-a constatat faptul că boala canceroasă se încadrează în sfera patologiilor care derivă din stres, dar totodată, capabilă să genereze stres.

III. BIBLIOGRAFIE

Bălănescu I., Anghel R., Cancerul sânului, Editura Celsius, București, 1997;

Mârșu P., Cum faci față- Tita Chiper de vorbă cu Coralia Mârșu;

Casper R.C., Women’s health: hormones, emotions and behaviour;

Grati S., Cancer mamar. Aspecte anatomo-clinice și terapeutice, București, 2004;

Hegarty J., Psycologists, doctors and cancer patients, 2000;

Iamandescu I.B., Stresul psihic, București, 2002;

Khalid A.M., Aspecte citogenetice, histopatologice și markerii tumorali în cancerul familial de sân, București, 2007;

Ligortău C., Genetica cancerului de sân, București, 2005;

Chiriluta I., Cancerologie generală, Editura Medicală, 1984;

Popa S., Implicațiile unor factori de mediu în etiologia și evoluția cancerului, 2005;

Scott W., Dealing with fear in the body, London, 2000;

Simion O., Profilaxia cancerului glandei mamare, București, 2006;

Tudose F., Abordare modernă a psihologiei medicale, București, 1998;

Anghel G., Cancerul de sân:considerații clinice și terapeutice, București, 2008;

Baba A.I, Giurgea R., Stresul, adaptare și patologie, Editura Academiei Române;

Dragomir G., Tendințe moderne în tratamentul complex al cancerului de sân, 2006;

Iamandescu I.B., Stresul psihic, București, 2002;

Iamandescu I.B., Stresul psihic din perspectiva psihilogică și psihosomatică, București;

Bălănescu I., Anghel R., Cancerul sânului, Editura Celsius, București, 1997;

Iamandescu I.B., Psihologia sănătății, București, 2005;

Ibrahim M., Implicațiile unor factori de mediu în etiologia și evoluția cancerului, București, 2008;

Bolstad R., Resolve: a new model of therapy, Crown house, 2002;

Ilie M., Cancerul mamar avansat. Aspecte clinice, evolutive și terapeutice, București, 2005;

Blidaru A., Voinea S., Bordea C., Cancerul glandei mamare, 2004;

Bordea C.I., Factori de agresivitate în cancerul glandei mamare, 2005;

Anghel G., Cancerul de sân:considerații clinice și terapeutice, București, 2008;

Luban B., Boli psihosomatice în practica medicală, București, 1990;

O’Connor J, The NLP work book, Thornsons, 1995;

Tudose F., Abordare modernă a psihologiei medicale, București, 1998;

Popescu I.Gr., Introducere în semiologia medicală, București;

Trifu S., Metodologia etalonării și validării chestionarelor, Dizertație, 2001;

Pavel M., Factori de risc ai transformării maligne a tumorilor benigne la sân, TD, 2005;

Vasiliu T., Manual de anatomie patologică și clinică, Cluj Napoca, 1939;

Mc Graw Hill, Abnormal Psychology, 1985;

Enăchescu C., Psihosomatic,. Iași, 2008.

III. BIBLIOGRAFIE

Bălănescu I., Anghel R., Cancerul sânului, Editura Celsius, București, 1997;

Mârșu P., Cum faci față- Tita Chiper de vorbă cu Coralia Mârșu;

Casper R.C., Women’s health: hormones, emotions and behaviour;

Grati S., Cancer mamar. Aspecte anatomo-clinice și terapeutice, București, 2004;

Hegarty J., Psycologists, doctors and cancer patients, 2000;

Iamandescu I.B., Stresul psihic, București, 2002;

Khalid A.M., Aspecte citogenetice, histopatologice și markerii tumorali în cancerul familial de sân, București, 2007;

Ligortău C., Genetica cancerului de sân, București, 2005;

Chiriluta I., Cancerologie generală, Editura Medicală, 1984;

Popa S., Implicațiile unor factori de mediu în etiologia și evoluția cancerului, 2005;

Scott W., Dealing with fear in the body, London, 2000;

Simion O., Profilaxia cancerului glandei mamare, București, 2006;

Tudose F., Abordare modernă a psihologiei medicale, București, 1998;

Anghel G., Cancerul de sân:considerații clinice și terapeutice, București, 2008;

Baba A.I, Giurgea R., Stresul, adaptare și patologie, Editura Academiei Române;

Dragomir G., Tendințe moderne în tratamentul complex al cancerului de sân, 2006;

Iamandescu I.B., Stresul psihic, București, 2002;

Iamandescu I.B., Stresul psihic din perspectiva psihilogică și psihosomatică, București;

Bălănescu I., Anghel R., Cancerul sânului, Editura Celsius, București, 1997;

Iamandescu I.B., Psihologia sănătății, București, 2005;

Ibrahim M., Implicațiile unor factori de mediu în etiologia și evoluția cancerului, București, 2008;

Bolstad R., Resolve: a new model of therapy, Crown house, 2002;

Ilie M., Cancerul mamar avansat. Aspecte clinice, evolutive și terapeutice, București, 2005;

Blidaru A., Voinea S., Bordea C., Cancerul glandei mamare, 2004;

Bordea C.I., Factori de agresivitate în cancerul glandei mamare, 2005;

Anghel G., Cancerul de sân:considerații clinice și terapeutice, București, 2008;

Luban B., Boli psihosomatice în practica medicală, București, 1990;

O’Connor J, The NLP work book, Thornsons, 1995;

Tudose F., Abordare modernă a psihologiei medicale, București, 1998;

Popescu I.Gr., Introducere în semiologia medicală, București;

Trifu S., Metodologia etalonării și validării chestionarelor, Dizertație, 2001;

Pavel M., Factori de risc ai transformării maligne a tumorilor benigne la sân, TD, 2005;

Vasiliu T., Manual de anatomie patologică și clinică, Cluj Napoca, 1939;

Mc Graw Hill, Abnormal Psychology, 1985;

Enăchescu C., Psihosomatic,. Iași, 2008.