Rolul Empatiei In Optimizarea Relatiei de Cuplu

CUPRINS

Cap. I Delimitare conceptuală

I.1 CUPLUL

Încercarea de a defini cuplul nu este tocmai ușoară. Sunt implicate atât de multe trăiri, gânduri, valori, încât aproape fiecare ar putea găsi o proprie definiție a ceea ce înseamnă a forma un cuplu erotic. Este cunoscut faptul că un cuplu erotic presupune două persoane, de regulă de sexe diferite (deși nu este obligatoriu), care au pentru o vreme:

sentimente de afecțiune unul pentru celălalt (iubire, atașament, respect etc.);

atracție sexuală, care duce (sau nu) la relații sexuale;

scopuri comune;

timp petrecut în comun (unul cu celălalt, dar și în sfera socială);

dorința de a fi împreună pe o perioadă mai îndelungată.

Din punct de vedere psihologic, Iolanda Mitrofan (1998, p.14) oferă o definiție mai complexă cuplului: „o structură bipolară, de tip biopsihosocial, bazată pe interdeterminism mutual (partenerii se satisfac, se stimulează, se dezvoltă și se realizează ca individualități biologice, afective și sociale, unul prin intermediul celuilalt)”. Când aceste elemente sunt statuate și prin lege, atunci cuplul erotic se transformă în cuplu conjugal prin intermediul căsătoriei.

Căsătoria este definită de către Dicționarul Explicativ al limbii române ca fiind uniunea legală, liber consimțită între cei doi parteneri, pentru întemeierea unei familii. Mai este denumită și mariaj. Tot DEX-ul spune că mariajul reprezintă o convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie, care și-au luat obligația să trăiască împreună. Din perspectivă psihologică, căsătoria înseamnă o „relație psihologică” între doi oameni conștienți, ea fiind „o construcție complicată, alcătuită dintr-o serie întreagă de date subiective și obiective, având indiscutabil o natură foarte eterogenă” (Jung, 1994, p. 63). Ea este „un proces interpersonal al devenirii și maturizării noastre ca personalități, de conștientizare, redirecționare și fructificare a tendințelor, pulsiunilor și afinităților inconștiente, de autocunoaștere prin intercunoaștere. Scopul ei este creșterea personală prin experiența conjugalității și parentalității” (Mitrofan, 1998, p.16). Cu alte cuvinte, a trăi în cuplu, fie el căsătorit sau necăsătorit, implică manifestarea, dar și dezvoltarea ca ființe. Există provocarea pe multiple paliere ale psihicului: în cadrul sentimentelor, convingerilor, credințelor, de la cele mai superficiale, la cele mai profunde, precum și în cadrul comportamentului.

În cuplu, partenerii învață ce este iubirea erotică, ce înseamnă intimitatea cu o altă ființă, ce este iertarea, toleranța, dar învață să își manifeste și emoțiile negative: furia, mânia, frustrarea, ura, dezgustul etc. Tot în cuplu, partenerii își împlinesc sexualitatea. De aceea, a trăi în cuplu este o mare provocare pentru fiecare om. Este o provocare pentru autodezvoltare și autoevoluție.

Nici o relație, fie ea de căsătorie sau nu, nu anulează diferențele dintre parteneri, ci, dimpotrivă, atunci când relația este foarte profundă și satisfăcătoare, aceste diferențe se completează reciproc. E drept că până se ajunge la această completare, se trece prin perioade de supărări, dezamăgiri, certuri, conflicte, momente de separare emoțională și reveniri. Orice relație presupune ajungerea și „pe culmile raiului și în adâncurile iadului” (Ferrini, 2002, p. 130). De altfel, abilitățile de relaționare sunt cele care permit oamenilor să formeze un cuplu erotic. Aceste abilități se formează de timpuriu, încă din uterul matern, în funcție de atitudinea părinților, în special a mamei, față de făt. Apoi se dezvoltă foarte mult în prima copilărie și se definitivează în adolescență și tinerețe. Ajuns la tinerețe sau vârsta adultă, de regulă, oamenii se îndreaptă spre a stabiliza un cuplu. Adică, apare, la cei mai mulți, nevoia de a petrece timpul și a trăi alături de o singură persoană. De regulă, această hotărâre duce la oficializarea relației, adică la căsătorie și, astfel, la întemeierea familiei.

Formarea cuplului are la bază atracția și preferința interpersonală. Cele două fenomene se manifestă încă de la vȃrste fragede, atracția de ordin erotico-sentimental ocupȃnd o pondere principală la vȃrsta preadolescenței și mai ales, a adolescenței. Ȋn anii adolescenței însă sentimentele sunt înflăcărate, dar puțin profunde. Dominați de idei și fantazări erotice tinerii suprapun emoțiile care încearcă să explice formarea cuplului – teoria similarității /versus teoria complementarității – dar ele nu sunt pe deplin acoperite, pentru că deși explică șansa alegerii partenerului, nu justifică suficient actul decizional.

Din perspectiva definiției mai sus prezentate, cuplul poate fi armonic, satisfăcător și stabilizator sau dizarmonic, nesatisfăcător și distorsionat, tinzȃnd spre disociere. Drept urmare, cuplurile, tind să oscileze, fie către stabilitate, coeziune și progres, fie către instabilitate, disensiune, și eventual, dizolvare.

I.2 MECANISMELE DE FORMARE A CUPLULUI

Alegerea partenerului este primul pas în formarea identității unui cuplu. Acest pas este într-un fel legat de istoria vieții fiecărui individ, pentru că alegerea poate să fie făcută datorită unor asemănări sau diferențe cu părintele de sex opus.

Se poate vorbi despre două cazuri:

în primul caz, este vorba despre o alegere complementară, astfel, un bărbat alege o femeie care seamănă cu mama, iar femeia alege un partener care seamănă cu tata,

iar în al doilea caz, apare alegerea contrastantă, în care partenerul prezintă caracteristici în contrast cu modelele parentale.

Dicks a fost primul psiholog care a vorbit despre complementaritate inconștientă, în care partenerii încearcă să își rezolve nevoile nesatisfăcute din trecut, așteptându-se ca partenerul să întruchipeze posibilitatea satisfacerii actuale a acestor nevoi. Acest fenomen creează o legătură în cuplu, ajungându-se până la un fel de relație terapeutică naturală, pentru că permite manifestarea primelor relații din viața afectivă a individului, rămase nerezolvate. Astfel, cuplul poate deveni mediul în care se rezolvă anumite tematici interne individuale.

Dinamica din cuplu poate acționa în două sensuri, într-unul care duce către evoluție, ca și moment legat de procesul de separare/individualizare și ieșire din familia de origine, sau într-unul patologic, de formare a cuplului în care predomină nevoia de deținere a controlului. În acest caz din urmă, în psihicul partenerilor cuplului apar frustrări și sentimente de persecuție.

În urma unor studii asupra relațiilor de cuplu, s-a constatat că dacă rolul în cuplu este complementar, există coeziune în cuplu, spre deosebire de rolul simetric în care partenerii ajung să fie în competiție și să apară conflicte între ei.

Al doilea moment fundamental în construirea identității unui cuplu este faza în care partenerii se îndrăgostesc, în care un rol deosebit de important îl are sexualitatea, care completează unitatea dintre parteneri, idealizarea reciprocă, în baza căreia fiecare membru din cuplu atribuie o imagine ideală pentru sine și pentru partener. La început partenerii se îndrăgostesc de relație, nu de persoane.

În fază de îndrăgostiți, partenerii trăiesc un proces de uniune care ar trebui să se desfășoare în paralel cu procesul de individualizare în cuplu, pentru a putea merge mai departe fără să fie deranjați de această uniune. Dacă uniunea funcționează bine, va stimula aspectele de autonomie ale fiecărui partener in cuplu.

În literatură se cunosc cinci descrieri posibile ale unui cuplu, determinate de natura contextului și de relație:

Cazul umilitor, care corespunde unei acceptări deprimante, caracterizată de o slabă încredere în sine și în partener. Este ca și cum se spune "mai mult de atât nu merit sau nu merităm ca și cuplu".

Cazul plictisitor, care corespunde unei acceptări de consolare, adică "mai bine această relație decât nimic"

Cazul deprimant, care corespunde unei acceptări tip dependent, adică "fără el sau ea nu exist"

Cazul exaltant, în care relația este una sănătoasă, de pe poziții de egalitate

Cazul magic, în care apare o relație hipnotică

Procesele de uniune și individualizare ar trebui să se manifeste într-un mod circular. Pe baza acestor concepții se poate vorbi despre un ciclu vital al cuplului, în trei faze:

În prima fază, de uniune – fuziune, are loc fuziunea celor doi parteneri și individualizarea cuplului, față de restul lumii;

În a doua fază, există o graniță permeabilă între cuplu și exterior și este momentul în care se creează reguli interne și se stabilizează relația;

În a treia fază este posibil să aibă loc separarea;

Prima și a treia fază sunt caracterizate de stres, în timp ce a doua fază este o fază relativ plină de liniște. Uniunea și separarea sunt momentele cele mai dificile și pot afecta ambii parteneri sau pe unul din ei. Sunt cazuri în care cuplul evită trecerea prin faza a doua și de aceea, în cazul în care ajung la a treia faza, aceasta devine dificilă și obositoare.

Al treilea moment în formarea unui cuplu este căsătoria, care schimbă natura raportului precedent, în care se trece de la a fi îndrăgostit la iubire. Preocuparea pentru îndeplinirea nevoilor și dorințelor partenerului se transformă în acceptarea partenerului pentru ceea ce este, cu calități și defecte. Apare exprimarea liberă a propriei personalități. În această fază, cuplul trebuie să înfrunte o serie de exerciții importante, care duc la evoluție, printre care negocierea și organizarea aspectelor vieții cotidiene, dar în special gestionarea conflictelor care apar în mod inevitabil.

Este bine pentru cuplu să își dezvolte capacitatea de comunicare, adică să comunice în legătură cu aspectele disfuncționale, încercând să accepte și să înțeleagă punctul de vedere al partenerului. De asemenea, este important pentru cuplu să știe să regleze distanța față de familiile de origine.

Părinții și rudele ambilor parteneri ai cuplului trebuie să fie informați despre această distanță într-un mod asertiv. Este suficient pentru partenerii unui cuplu să recunoască și să înțeleagă mecanismele care au dus la formarea cuplului respectiv și totodată să conștientizeze regulile interne, pentru ca funcționarea acestui cuplu să fie optimă.

Un cuplu în care cei doi se sincronizează va avea o relație manifestată prin armonie și înțelegere, atât în ceea ce privește exprimarea verbală, cât și în ceea ce privește exprimarea non-verbală. Un cuplu în care cei doi nu se sincronizează se va confrunta cu înstrăinarea și lipsa de armonie. O relație poate fi stabilită cel mai ușor prin adaptare la ritmul celuilalt.

Partenerul poate să se adapteze la ritmul de viață al celuilalt în mai multe aspecte: starea sufletească, limbajul corporal, tonul și volumul vocii, ritmul de vorbire, cuvintele, frazele și concepțiile. De asemenea, pot fi adaptate opiniile, ideile, convingerile și chiar tehnica de respirație.

Cu cât partenerul reușește mai bine să se adapteze la modul de a fi al celuilalt partener, cu atât mai multă armonie va fi între aceștia. .

Adaptarea dispoziției sufletești

Unii parteneri cred că firea lor veselă este superioară și încearcă să schimbe modul de a fi al partenerului lor. Dacă celălalt partener răspunde cu lipsă de cooperare, probabil că este mai înțelept ca primul să-și tempereze exuberanța, și, astfel, relația este stabilită.

Un bun exemplu este entuziasmul mamei referitor la un gest făcut de copil, care tatăl nu îl percepe suficient de întemeiat pentru a fi deranjat dintr-un proiect important. Sau tatăl poate fi entuziasmat în legătură cu o nouă activitate, iar mama ar putea să nu răspundă cu același grad de entuziasm, din cauza oboselii create de îngrijirea și supravegherea copilului. Dacă partenerul entuziasmat își adaptează dispoziția sufletească.

Adaptarea limbajului corporal

Atunci când doi parteneri nu se sincronizează, comportamentul non-verbal atârnă cu mult mai greu în balanță decât cuvintele. Dar, în loc de a da o interpretare comportamentului non-verbal al plui. Dacă partenerul entuziasmat își adaptează dispoziția sufletească.

Adaptarea limbajului corporal

Atunci când doi parteneri nu se sincronizează, comportamentul non-verbal atârnă cu mult mai greu în balanță decât cuvintele. Dar, în loc de a da o interpretare comportamentului non-verbal al partenerului, este mai important să i se răspundă într-un mod potrivit. Revizuindu-ți comportamentul, prin adaptarea modului tău de exprimare non-verbală la acela al partenerului tău, vei stabili o mai mare armonie în cadrul relației voastre.

Cu cât își copiază unul altuia mai multe mișcări, gesturi, expresii faciale, cu atât mai mare devine simțământul acceptării și al apartenenței. Cea mai mare parte dintre acestea se produce la un nivel inconștient, dar se poate ca adaptarea reciprocă să nu aibă loc. Acest fapt poate să însemne diferența dintre cooperare și împotrivire, dintre acceptare și respingere.

Cercetătorii au observat că femeile se adaptează mai ușor decât partenerii lor. Ele sunt, din fire, mai experte în a prinde aluziile non-verbale și probabil că au și condiții sociale mai prielnice pentru a face acest lucru. Bărbații pot deveni și ei adaptabili, prin exercițiu, dar au tendința de a considera că, atunci când își ajustează comportamentul după al altcuiva, își pierd individualitatea și puterea.

Adaptarea exprimării verbale

Armonia de cuplu poate fi influențată, de asemenea, și de adaptarea comunicării verbale. Dacă partenerii nu-și ajustează diferențele care există între ei în ceea ce privește ritmul de vorbire, cel care vorbește mai repede îl va deranja întotdeauna pe cel care vorbește rar și invers.

Adaptarea volumului

Aceasta este o altă tehnică inteligentă și utilă. Partenerul care vorbește moale, blând, poate deveni insuportabil prin modul său de a răspunde pentru un partener care vorbește foarte tare.

În același mod, partenerul care vorbește tare va fi impresionat de partenerul care de obicei vorbește calm, dacă acesta își va adapta volumul. Adaptarea eficientă permite partenerilor să stabilească un nivel profund de empatie între ei.

I.3 ATAȘAMENTUL

Atașamentul poate fi definit ca o legătură afectivă, de durată, cu un individ specific. Această relație între indivizi, fondată pe calități esențial apetitive, este unul din fundamentele legăturilor familiale și sociale. Forța și natura acestei relații ies la iveală prin pierderea sau destabilizarea ei și prin apariția unor reacții afective puternice sau violente care dovedesc forța legăturii: anxietate și angoasă, tristețe, depresie; reciproc, relația stabilită este sursă de bucurie, echilibru, adaptare. (Dicționar de psihologie – R. Doron, F. Parot, 2006)

Atașamentul are un rol esențial în procesul de integrare socială a individului. Comportamental, acesta se manifestă prin căutarea proximității și a contactului direct cu persoana numită figură de atașament , mai ales în momentele de dificultate. Deseori, se pune întrebarea dacă atașamentul este înnăscut sau învățat, iar răspunsurile vin de la cercetătorii interesați în dezvoltarea afectivă a personalității umane. Astfel, cercetările asupra atașamentului au fost puternic influențate de teoria psihanalitică a lui Freud, care a accentuat relația copil – mamă. Bowlby (1969) și alți cercetători influențați de tradiția psihanalitică credeau că relația de atașament care se dezvoltă între copil și mamă, conduce la formarea bazelor tuturor relațiilor interpersonale de mai târziu. Totuși, cercetări mai recente au subliniat și importanța atașamentelor care se formează cu ceilalți adulți, în special cu tatăl. Pentru studierea atașamentului se impune analiza acestuia din prisma relației copil – părinți. (Psihologia dezvoltării, Ann Birch, 2000)

Multe dintre primele teorii au explicat că atașamentul acționează în sensul satisfacerii unei anumite nevoi înnăscute sau a unui instinct. Teoreticienii învățării în mediul ambiental au propus o explicație fundamentată pe teoria instinctului secundar – mama, ca sursă de hrană, satisface nevoile fiziologice de bază ale copilului. Instinctul primar este orientat spre satisfacerea nevoilor bazale, iar instinctul secundar reprezintă atașamentul față de mamă în scopul satisfacerii acestor nevoi.

Totuși, această teorie a fost răsturnată de cercetările lui Harry Harlow care a investigat efectele deprivării maternale asupra puilor de maimuță. Acesta arăta că, dată fiind opțiunea cu o mamă „artificială” din sârmă care oferea lapte și una acoperită cu un material din pluș care nu oferea lapte, puii de maimuță au ales „mama îmbrăcată”, atașându-se mai degrabă de ea decât de cea care a oferit lapte. Așadar, atașamentul este expresia comportamentală de apropiere socio – afectivă; de asemenea, este expresia relațiilor de comunicare socio-afectivă dintre copil și adult. Dimensiunea afectivă a atașamentului este esențială, iar aceasta, așa cum am menționat anterior, nu este specifică doar ființei umane.

Multe dintre cercetările efectuate asupra comportamentului de atașament la copii au fost executate de Mary Ainsworth și colaboratorii săi (1967, 1974). Ea a descris comportamente, cum ar fi: surâsul și vocalizarea preferențial către mamă, plânsetul când mama părăsește camera, urmărirea mamei și ridicarea brațelor către aceasta, folosirea mamei ca bază de securitate de unde să exploreze o situație străină sau ca refugiu unde să se retragă când este înfricoșat. Ainsworth a dezvoltat o metodă de observare și evaluare a comportamentului de atașament pe care copiii îl manifestă față de mamă. În esență, este o metodă de evaluare a perioadei de timp în care copilul se va folosi de mamă ca bază de securitate, a reacției copilului față de absența mamei și a răspunsului atunci când este plasat într-o situație străină mai puțin stresantă. S-a emis ipoteza conform căreia într-o relație efectivă de atașament, copilul se va folosi de mamă ca bază de explorare, dar va fi afectat de absența acesteia și va caută apropierea la revenirea mamei.

Procedeul sau metoda (cunoscută sub denumirea „situația străină”) reprezintă un tip de observație controlată și se desfășoară într-o situație de laborator, echipat adecvat. El implică opt episoade scurte, în timpul cărora copilul se joacă succesiv în situațiile: în prezența mamei lui, când este lăsat singur, când mama revine în camera străină, iar apoi pleacă, când intră o persoană străină ș.a.m.d.

Procedeul este destinat să provoace un răspuns din partea copilului, care va indica atașamentul său față de mamă, un simț al securității și sentimentul de confort în prezența ei. În acest experiment, atenția se concentrează asupra comportamentului manifestat de copil în toate episoadele, pentru a vedea dacă acesta se simte mai bine în prezența mamei.

Pe baza descoperirilor obținute din studiile care utilizează procedeul „situația străină”, Ainsworth a identificat trei tipuri principale de atașament:

Comportamentul de tip A – atașament caracterizat de insecuritate (anxios / evitant). Copilul nu pare afectat de absența mamei; evită apropierea sau interacțiunea cu aceasta; o ignoră la revenirea ei în cameră sau o întâmpină ocazional.

Comportamentul de tip B – atașament caracterizat de securitate. Copilul explorează în prezența mamei; este afectat de absența ei; caută apropiere, interacțiune sau contact corporal.

Comportamentul de tip C – atașament caracterizat de insecuritate (ambivalent). Copilul este anxios după despărțirea de mamă; este afectat în timpul separării; ambivalent, când caută și evită simultan contactul cu mama.

Ulterior, Main, Solomon și colaboratorii (1986) evidențiază al patrulea tip de atașament:

Atașamentul dezorganizat și dezorientat care se dezvoltă atunci când părinții nu acordă deloc grija și dragostea cuvenită copiilor. Ca adulți, aceștia sunt total dezorientați și dezorganizați, nu au o strategie de adaptare corectă și nu vor interacționa, decât foarte greu, cu membri comunității.

Studiile au arătat că o schemă de atașament odată formată, probabil că va persista. S-a constatat de asemenea că tipul de atașament al adultului influențează comportamentul de atașament al copilului.

Mary Main extinde perspectiva teoriei atașamentului studiind istoria de viață a adultului cu referire la sistemul de atașament (figura principală și figurile secundare de atașament), încercând să determine o corespondență între tipurile de atașament descrise în mica copilărie și comportamentele adultului posibil manifeste în intimitate, în cuplul cu partenerul de sex opus, dar mai ales în cele cu proprii copii. "Interviul de Atașament al Adultului" (The Adult Attachment Interview, AAI), dezvoltat de Nancy Kaplan și Mary Main, cere individului să reflecteze asupra relațiilor de atașament precoce și asupra experiențelor acestuia în acest sens.

Pe baza acestui interviu putem descrie următoarele tipuri de atașament la adult, corelate cu tipurile de atașament din mica copilărie și respectiv tipul de atașament care se poate dezvolta la copiii acestor adulți:

1. Adultul atașat autonom

În copilărie a fost atașat sigur, a dobândit un grad de independență, autonomizare, poate descrie coerent experiențele proprii de atașament, chiar dacă sunt dureroase. Este capabil de a realiza cu ușurință procesele de adaptare.

Este detașat, fiind încrezător în unicitatea și forța cuplului și a capacităților fiecăruia de a reface echilibrul temporar pierdut. Poate descrie dificultăți cu părinții, inclusiv traume sau abandon, dar își menține o înțeleaptă balanță în integrarea trecutului cu experiențele sale actuale.

În relația cu copilul prezintă încredere în sine, ce-i permite creativitate, flexibilitate în această relație. Calmează și reconfortează partenerul (copilul etc.) într-o relație de plăcere împărtășită, imprimând copilului un atașament sigur, iar partenerului adult, securizare.

2. Adultul cu atașament dezinteresat (indiferent)

În copilărie corespunde unui atașament ambivalent (evitant), presupune experiențe amprentate de teamă. Este inflexibil și evitant (decât să rănească din nou, mai bine pretinde că nu e interesat de acea relație, în care este sigur că va eșua din nou și acest lucru i se pare de netolerat).

Idealizează relația cu părinții, este incoerent și inconsistent în relatarea amintirilor despre copilărie, persistă obsesiv în afirmațiile standard pozitive despre rolurile parentale. Tinde să idealizeze copilăria, descriind-o ca sigură, minunată, dar imaginile evocate nu constituie suportul pentru protecție și îngrijire, care, de fapt, reprezintă portretul actual idealizat al persoanei în cauză.

3. Adultul cu atașament preocupat:

În copilărie corespunde unui atașament anxios rezistent, este invadat de amintiri dureroase în care relatează drama inconstanței, incoerența experiențelor micii copilării;

Interacționează imprevizibil la stări de frustrare, cu agresivitate, manie, iar histrionismul posibil are un patetism greu de confundat. Nu are structurat un sistem de atașament anume în care să poată avea totală încredere, fiind suspicios, e gelos pe orice alt tip real sau imaginar de relație al persoanei iubite. Se chinuie pe sine și pe alții căutând dovezi, niciodată suficiente.

Devine astfel abuziv în relațiile de intimitate sau va imita modelul propriilor părinți, transmițând în acest fel un sistem de atașament nesigur anxios copilului.

4. Adultul cu atașament dezorganizat (cu doliu și traume nerezolvate):

Corespunde în copilărie atașamentului dezorganizat; este impredictibil și dezorganizat în relații; face experiențe nerealiste. Speculează fără suport. Este un dezadaptat, potențial adictiv la alcool și drog, aflându-se aproape în imposibilitatea de a-și asuma rolul de partener de cuplu sau parental;

În mod predictibil, se poate afirma că își expune copilul la abuz sau neglijare. În cazul neintervenției determină un atașament dezorganizat și la copil;

Important de precizat este faptul că o intervenție de specialitate poate modifica, redirecționa tipul de atașament, cu condiția ca intervenția să aibă loc înainte de vârsta de 5 ani a copilului (deoarece la vârsta adultă intervenția nu poate schimba tipul primar de atașament, dar poate fi eficientă la persoanele cu potențial cognitiv nealterat, care sunt dispuse la acceptarea unui suport, obținându-se un comportament față de copil asemănător atașamentului sigur autonom).

Până nu demult, aproape toate cercetările asupra atașamentului se concentrau pe investigarea copiilor din primul an de viață. Totuși, acest atașament selectiv nu se aplică numai copiilor din primul an de viață. Dacă atașamentul este definit în termenii tipurilor de relații care reduc anxietatea și asigură suportul afectiv în condiții de stres, atunci atașamentul este evidențiabil în toate stadiile vieții, inclusiv în perioada bătrâneții.

Există un interes considerabil în cercetarea factorilor care pot influența stabilitatea sau schimbarea relațiilor de atașament și, de asemenea, măsura în care relația timpurie de atașament copil – părinte poate influența raporturile ulterioare ale copilului, nu numai cu părinții, dar și cu frații, prietenii, partenerii de căsătorie sau cu proprii copii.

Factorii cheie în dezvoltarea atașamentului sunt:

Sensibilitatea adultului (figura de atașament), care îl face capabil să răspundă adecvat la semnalele transmise de copil și să interacționeze cu el pentru modularea stării de excitație a acestuia;

Abilitatea adultului de a iniția diverse interacțiuni, stimulând adecvat copilul. (A. Muntean, 2009).

Efectele de durată a atașamentului se răsfrâng în special în anumite sfere psihice. Un bun atașament dă, întâi de toate, sentimentul de securitate, de încredere în semeni, în sine și puterea de a face față problemelor vieții. Parafrazându-l pe Piaget, copilul cu un atașament bun se va putea comporta ca un spirit deschis spre experimentare, cunoaștere și cercetare, își va însuși sistemul de relații cauză – efect. În cadrul atașamentului, copilul învață reciprocitatea unei relații. Cu alte cuvinte, atașamentul determină calitatea integrării sociale, civice, morale a individului. Construirea identității de sine este determinată de asemenea de calitatea atașamentului: dezvoltă sentimentul valorii de sine și învață stabilirea propriilor limite, a autocontrolului în limitele unor valori morale însușite.

Tulburările de atașament sunt tulburări ale relațiilor prezente în majoritatea contextelor de dezvoltare și apar începând cu primii ani de viață, fiind produse de îngrijirea patogenică (Miclea M., 1997, Stres și apărare psihică).

Ele există sub forma a două pattern-uri (modele) clinice:

Copilul / adultul este inhibat, retras emoțional, nu are răspunsuri comportamentale adecvate, nu caută confortul și nici nu răspunde la confort;

Copilul / adultul manifestă sociabilitate indiscriminativă – caută confort, îngrijire și sprijin la orice persoană aflată în mediul său social.

Putem clasifica tulburările de atașament în:

Non – atașament cu sociabilitate indiscriminativă;

Non – atașament cu inhibiție emoțională;

Tulburare de atașament cu punerea propriei persoane în pericol;

Tulburare de atașament cu hipervigilență / obediență excesivă;

Tulburare de atașament cu inversarea rolurilor părinte – copil.

În concluzie, viața afectivă joacă un rol important, deoarece emoțiile sunt cele care vor determina, pe termen lung, starea de bine, satisfacția și împlinirea individului.

Afectivitatea este procesul reglator care reflectă relațiile dintre subiect și obiect sub forma unor trăiri subiective, rezultate din satisfacerea sau nesatisfacerea unor trebuințe. Ca ființe sociale avem sentimente, de aceea atașamentul este crucial în dezvoltarea individului.

Între calitatea atașamentului stabilit în copilărie și viața adultului există o strânsă legătură dar, totuși, există o considerabilă posibilitate de schimbare a tipului de atașament prin experiențe pozitive, fericite, care favorizează apariția figurilor de atașament compatibile și potrivite.

I.4 SATISFACȚIA ÎN CUPLU

Evaluarea gradului de satisfacție familială se face prin indicatori obiectivi și subiectivi. Satisfacția și fericirea sunt însă realități pur subiective, iar construirea și interpretarea indicatorilor subiectivității trebuie să țină seama de posibile distorsiuni introduse, mai ales de efectul dezirabilității sociale.

Studiile au scos în evidență deosebiri pe planul confortului psihic și al satisfacției între bărbați și femei în cuplurile maritale, precum și diferențe care apar mai pronunțate în cazul soțiilor care lucrează și cele casnice.

Astfel, cercetările din SUA au arătat că femeile căsătorite care au un loc de muncă sunt fizic și psihic mai sănătoase decât cele casnice, pe când bărbații căsătoriți apar mai sănătoși decât cei necăsătoriți. Femeile de vârstă mijlocie căsătorite dar casnice suferă în mai mare măsură de depresie decât bărbații de aceeași vârstă. Explicația ar fi dată de faptul că bărbații și femeile care lucrează au două surse virtuale de satisfacție și eventualele dificultăți dintr-o parte se pot compensa în cealaltă.

Sunt însă și ipoteze bazate pe anumite date empirice care susțin că, indiferent dacă lucrează sau nu, întrucât în economia de ansamblu a fericirii în viață la femei contează mai mult decât la bărbați reușita în căsătorie, ele beneficiază spiritual mai mult de mariaj.

Satisfacția maritală diferă mult și pe parcursul ciclului familial, nașterea primul copil aducând cu sine multe dificultăți și tulburări emoționale. Perioada 6-14 a copilului este de asemenea, una de presiuni economice, psihologice, sociale, soțul fiind preocupat mai mult de profesie, constrângerile multiple se răsfrâng cu deosebire asupra soției. Iluzia unei iubiri ce depășește toate obstacolele se destramă după nașterea copilului, iar distanțele culturale și educative ies acum pregnant la iveală în activitățile domestice cotidiene.

Diferențele și tensiunile sporesc și mai mult în stadiul adolescentin al copilului, când problemele erotice și sentimentale ale acestuia, valorile ,,tinerești’’ pot conduce atât la o criză intergenerațională, cât și la una interconjugală. (Segalen, 1987). Chestiunea satisfacției și a fericirii familiale se diferențiază și în funcție de categoriile socioprofesionale.

Cap II Αnɑlizɑ rеlɑțiеi dе cuрlu

Într-ο lumе în cɑrе рriοritɑtеɑ nοɑѕtră еѕtе ѕuрrɑviеțuirеɑ și рrοcrеɑrеɑ, ре nimеni nu ɑr trеbui ѕă îi реѕе dе cеi din јur. Înѕă, într-ο lumе în cɑrе ѕuрrɑviеțuirеɑ nοɑѕtră dерindе și dе ɑlții, ɑvеm nеvοiе dе ο dοxă ѕănătοɑѕă dе еmрɑtiе реntru ɑ рrοѕреrɑ. Ni ѕе întâmрlă mɑi dеѕ dеcât rеɑlizăm ѕă nе fiе grеu ѕă înțеlеgеm în mοd intuitiv ѕеntimеntеlе cеlοrlɑlți ɑtunci când nοi ѕimțim cеvɑ difеrit. Dе еxеmрlu, chiɑr și ɑtunci când îți еѕtе rău lɑ ѕtοmɑc nu îți рοți imɑginɑ cu rеѕtul fɑmiliеi рοɑtе fi ѕuficiеnt dе flămândă încât ѕă își dοrеɑѕcă ѕă mănâncе. Lɑ fеl ѕе întâmрlă și cеi cеi cɑrе ѕtɑu lɑ mɑѕă și cărοrɑ lе еѕtе ɑtât dе fοɑmе încât nu рοt înțеlеgе cum țiе nu își vinе ѕă mănânci nimic.

Încеrcɑrеɑ dе ɑ dеfini cuрlul nu еѕtе tοcmɑi ușοɑră. În dеfinirеɑ ɑcеѕtuiɑ ѕunt imрlicɑtе și trăiri, și gânduri, și vɑlοri, încât ɑрrοɑре fiеcɑrе ɑr рutеɑ găѕi ο рrοрriе dеfinițiе. Еѕtе cunοѕcut fɑрtul că un cuрlu еrοtic (Еrοѕ-zеul iubirii lɑ grеci; d.р.v. рѕihɑnɑlitic – ɑnѕɑmblul dοrințеlοr ѕеxuɑlе) рrеѕuрunе dοuă реrѕοɑnе, dе rеgulă dе ѕеxе difеritе (dеși nu еѕtе οbligɑtοriu), cɑrе ɑu реntru ο vrеmе următοɑrеlе cɑrɑctеriѕtici:

ѕеntimеntе dе ɑfеcțiunе unul реntru cеlălɑlt (iubirе, ɑtɑșɑmеnt, rеѕреct еtc);

ɑtrɑcțiе ѕеxuɑlă, cɑrе ducе (ѕɑu nu) lɑ rеlɑții ѕеxuɑlе;

οriеntări vɑlοricе ѕɑu ѕcοрuri cοmunе;

ɑrеɑl ѕɑu timр реtrеcut în cοmun (unul cu cеlălɑlt în dοi, dɑr și în ѕfеrɑ ѕοciɑlă); b#%l!^+a?

dοrințɑ dе ɑ fi îmрrеună ре ο реriοɑdă mɑi îndеlungɑtă.

Тοtuși, fiеcɑrе dintrе nοi cunοɑștеm cuрluri, fiе еlе în căѕătοriе ѕɑu nu în căѕătοriе, cɑrе nu îndерlinеѕc unɑ ѕɑu mɑi multе dintrе ɑcеѕtе cɑrɑctеriѕtici. Еxiѕtă, dе еxеmрlu, cuрluri cɑrе nu mɑi ɑu nici ɑtrɑcțiе ѕеxuɑlă și nici rеlɑții ѕеxuɑlе, dɑr încă îmрărtășеѕc ѕеntimеntе dе ɑfеcțiunе unul fɑță dе cеlălɑlt, ѕɑu cuрluri cɑrе, реntru ο реriοɑdă, nu mɑi lοcuiеѕc îmрrеună și nici nu mɑi реtrеc timр îmрrеună dеcât tеlеfοnic, dеοɑrеcе ѕunt ѕерɑrɑți dе ɑngɑјɑmеntе рrοfеѕiοnɑlе ѕɑu реrѕοnɑlе (еxеmрlul cеlοr cɑrе рlеɑcă ѕă lucrеzе ѕɑu ѕă ѕtudiеzе în ѕtrăinătɑtе ре реriοɑdе lungi dе timр). Din рunct dе vеdеrе рѕihοlοgic cuрlul рοɑtе fi dеfinit cɑ „ѕtructură biрοlɑră (ɑѕtăzi și nu), dе tiр biοрѕihοѕοciɑl, bɑzɑtă ре intеrdеtеrminiѕm mutuɑl (рɑrtеnеrii ѕе ѕɑtiѕfɑc, ѕе ѕtimulеɑză, ѕе dеzvοltă și ѕе rеɑlizеɑză cɑ individuɑlități biοlοgicе, ɑfеctivе și ѕοciɑlе, unul рrin intеrmеdiul cеluilɑlt)”.

Ѕtudiul cοnѕtituirii rеlɑțiеi dе cuрlu invită ре cеi рrеοcuрɑți dе ɑcеѕt dοmеniu lɑ ο incurѕiunе în univеrѕul întrеbărilοr fundɑmеntɑlе dеѕрrе nɑturɑ umɑnă și intеrɑcțiunеɑ ѕɑ lɑ nivеlul culturii univеrѕɑlе. Fɑctοrii рѕihοlοgici individuɑli јοɑcă un rοl imрοrtɑnt în cοntеxtul dе intеrɑcțiunе diɑdic, iɑr ɑcеѕtе intеrɑcțiuni ѕе dеѕfășură într-un cοntеxt culturɑl mɑi lɑrg. Αѕtfеl, рɑrtеnеrul рοɑtе fi înțеlеѕ ре difеritе, dɑr intеrcοnеctɑtе, nivеluri dе ɑnɑliză. Αcеѕt рrοcеѕ cе рɑrе dеѕtul dе ѕimрlu lɑ încерut, dɑtοrită și unοr ѕubѕtrɑturi ѕimbiοticе ɑlе drɑgοѕtеi, dеvinе cu timрul unul fοɑrtе cοmрlеx și nu dе рuținе οri dеѕtul dе ѕinuοѕ. Cοmрlеxitɑtеɑ rеlɑțiοnării cu рɑrtеnеrul dе cuрlu dеrivă, în mɑјοritɑtеɑ cɑzurilοr, din cοmbinɑțiɑ mɑi multοr fɑctοri cе рrοvin ɑtât din ѕfеrɑ cοmрɑtibilitățilοr lɑ nivеlul ɑtrɑcțiеi fizicе, dɑr mɑi ɑlеѕ lɑ nivеlurilе cе țin dе rοluri și vɑlοri. Fɑctοrii cɑrе cοntribuiе lɑ dinɑmicɑ ɑrmοniοɑѕă ɑ unui cuрlu ѕunt cοmрlеcși ɑtât рrin divеrѕitɑtеɑ lοr, cât și рrin mοdul în cɑrе ѕе οrgɑnizеɑză, dеvеnind рriοritɑri într-ο ɑnumită реriοɑdă dе viɑță și dеclinându-și рοzițiɑ în ɑltɑ. Drɑgοѕtеɑ, ɑfеcțiunеɑ, ѕеxuɑlitɑtеɑ, рriеtеniɑ, iubirеɑ, intimitɑtеɑ, ɑtɑșɑmеntul ѕunt fɑctοri рrimοrdiɑli în ѕtructurɑrеɑ unui cuрlu. Αcеștiɑ dеfinеѕc în cеɑ mɑi mɑrе măѕură cɑрɑcitɑtеɑ dе funcțiοnɑrе ɑ cuрlului. Тοtοdɑtă, din cɑuzɑ ɑbѕеnțеi dе rеflеcțiе ɑѕuрrɑ lοr din рɑrtеɑ cеlοr imрlicɑți, рοt ѕă gеnеrеzе inɑbilitɑtе rеlɑțiοnɑlă mɑrcɑntă.

Ȋn urmɑ intеrviului cu 10 cuрluri, ɑm cοnѕtɑnt că trеbuiе un cuрlu ѕă fɑcă еfοrturi реntru ɑ trеcе cât mɑi rереdе dincοlο dе ɑрɑrеnțе, dincοlο dе iluzii. Αtunci când nе îndrăgοѕtim, ɑtunci când, duрă ɑcееɑ, încереm ѕă iubim intеnѕ și рrοfund, nu ο fɑcеm numɑi dɑtοrită ɑtributеlοr ѕuреrficiɑlе ɑlе cеluilɑlt, ci mɑi ɑlеѕ dɑtοrită еѕеnțеi ultimе, ѕрirituɑlе cɑrе еxiѕtă în ființɑ ѕɑ. b#%l!^+a?

Cuрlurilе ѕtudiɑtе și-ɑu dɑt ѕеɑmɑ că în fiеcɑrе ființă umɑnă еxiѕtă cеvɑ unic, mărеț și miѕtеriοѕ, cɑrе nе ɑtrɑgе într-un mοd ɑрrοɑре irеziѕtibil cătrе еɑ. Ρɑrtеɑ dе ѕеx fеminin, în unɑnimitɑtе ɑu ѕuѕținut idееɑ că în mοmеntul în cɑrе iubеѕc, ɑtunci ɑcеɑ реrѕοɑnă nu еѕtе nеɑрărɑt еxtrɑοrdinɑră, nici οbișnuită, ci рur și ѕimрlu unică, cu cɑrе реtrеc cliре dе nеuitɑt. În ɑcеl mοmеnt “divin”, реrcерțiɑ lοr οbișnuită ɑѕuрrɑ ɑcеlеi ființе și în gеnеrɑl ɑѕuрrɑ rеɑlității еѕtе nеt trɑnѕfοrmɑtă. Încерând din ɑcеɑ cliрă, încер ѕă-l vɑdă și ѕă-l ѕimtă, рrοfund și mɑgic, ре cеlălɑlt рrin οchii еnigmɑtici ɑi еnеrgiеi iubirii

Ѕchimbɑrеɑ mοdului dе cοmunicɑrе – trеcеrеɑ dе lɑ ɑnti-rеlɑțiοnɑl lɑ rеlɑțiοnɑl vɑ dеѕtɑbilizɑ mɑi ȋntâi intеriοrul și ре urmɑ vɑ dеѕtɑbilizɑ rеlɑțiilе din јur.

Ρɑrtеnеrul vɑ ȋncеrcɑ rеɑducеrеɑ ȋn vеchiul ѕiѕtеm dе cοmunicɑrе.

Cɑz 1.- еɑ vrеɑ cɑ еl ѕă ɑibă ɑcееɑși dοrință cɑ ɑ еi

ЕΑ ɑrе dοrințɑ cɑ ЕL ѕɑ vinɑ mɑi rереdе ɑcɑѕă, înѕă ЕL ɑrе ɑltă dοrință

ЕL ɑrе nеvοiе ѕă luрtе реntru dοrințеlе ѕɑlе, și nu реntru ɑlе tɑlе, nu е băiеțеl cɑrе ѕă răѕрundă “dɑ”

Dе ɑcееɑ nu-i trɑnѕfеr dοrințɑ mеɑ cеluilɑlt ci mă întrеb cе рοt ѕă fɑc еu рentru dοrințɑ mеɑ

Cοmеntɑrii

Βărbɑții ɑu nеvοiе dе un ѕрɑțiu ɑl lοr duрă cе vin dе lɑ ѕеrviciu

Е nеvοiе dе ο trеcеrе dе lɑ рrοfеѕiοnɑl lɑ fɑmiliɑl – unii ѕtɑu în mɑșină, ɑlții ѕtɑu în bɑiе

Еx dе ѕрɑțiu: un fοtοliu din cɑmеră, ο cɑnɑреɑ ѕɑu ο cɑmеră, un birοu

Cοmеntɑrii

Cеlălɑlt nu е în ѕluјbɑ nеvοilοr și dοrințеlοr mеlе

Ѕă nu cοnfund: dοrințɑ ɑѕuрrɑ cеluilɑlt, cu dοrințɑ ѕрrе cеlălɑlt

Cɑz 2 . – cοnflict intrɑреrѕοnɑl intrе ЕL ѕi FΑМILIE

Cοmеntɑrii:

Ρеntru ɑ tе lеgɑ trеbuiе ѕă fii dеzlеgɑt dе mɑmɑ, tɑtɑ, iubit ѕɑu ɑltе lucruri, rеlɑții еtc.

“Мăritȃndu-mă cu ɑcеѕt bărbɑt mă lеg cu еl, ɑm ο rеlɑțiе cu еl, ɑѕtɑ nu înѕеɑmnă că nu vă mɑi iubеѕc ре vοi!”

“Nu ѕunt diѕрοnibilă, ѕunt în lunɑ dе miеrе!!”

b#%l!^+a?

Α ɑlеgе înѕеɑmnă ɑ rеnunțɑ, ɑ rеfuzɑ fără ɑ tе ѕimți vinοvɑt

“Тɑtɑ ѕunt în lunɑ dе miеrе cu ѕοțul mеu, dɑcă ɑi vrеο рrοblеmă рοți ɑреlɑ lɑ рriеtеnɑ mеɑ ѕɑu…!!”

Dе undе vinе dοrințɑ dе ɑ ɑјutɑ? Cȃnd vеzi dificultɑtеɑ tɑtălui tău cе rеѕimți?

Тu cȃnd vеzi dificultɑtеɑ tɑtălui tău, ɑi ο ѕufеrință.

Αlеgе ѕufеrințɑ!!

Αlеgе еcοul !

Cɑnd vеzi еcοul, ре cinе vеzi?

Știi cinе е?

Еѕtе gеɑmănul tău!!

Е nеcеѕɑr ѕă fɑci dοliul duрă gеɑmănul tău

“Αș fi vrut ѕă trăiеști, ѕă nе јucăm Ȋmрrеună, nu ɑm рutut ѕă fɑc nimic реntru viɑțɑ tɑ!!”

Cɑz 3- еl vrеɑ cɑ еɑ ѕă mеɑrgɑ cu еl lɑ рărinții lui

– ЕΑ nu vrеɑ, dɑr lɑ inѕiѕtеnțеlе lui, mеrgе îmрοtrivɑ vοințеi еi, ɑdică nu ѕе rеѕреctă ре еɑ

ɑcеѕt lucru vɑ cοnducе: îi întοɑrcе ѕрɑtеlе în рɑt, ɑrе divеrѕе ѕufеrințе, nu-i cοnvinе nimic, е ѕuрărɑtă

b#%l!^+a?

DЕCI – IL VОI FΑCЕ ΡЕ CЕLĂLΑLТ ЅĂ ΡLΑТЕΑЅCĂ ΡRЕȚUL ЅUFЕRINȚЕI МЕLЕ

Е imрοrtɑnt ѕɑ fiе făcută difеrеnțɑ întrе:

ɑ cеdɑ

ɑ ɑdеrɑ

Αѕtfеl dɑcă рɑrtеnеrul ɑr fi рutut ѕă dеrulеzе IМΑGINΑRUL, lucrurilе ѕ-ɑr fi rеzοlvɑt ɑltfеl!

Ρrοblеmɑ е cɑ ɑtunci cȃnd cеdеzi, cɑрitulеzi, tе ѕuрui îl vеi fɑcе ре cеlălɑlt ѕă рlătеɑѕcă ΡRЕȚUL

Ȋnѕă dɑcă ΑDЕRΑМ – ѕă-i trеzim cеluilɑlt intеrеѕul, chеful реntru ɑ nе ɑcοmрɑniɑ, ɑdică ѕă dеrulеzi imɑginɑrul – lucrurilе ѕе întȃmрlă ɑltfеl

Dе ɑcееɑ nu е ѕuficiеnt ѕă zici : “Меrg lɑ рărinții mеi și ɑș dοri ѕă vii cu minе!”, ci “Ȋmi dοrеѕc ѕă vii cu minе lɑ рărinții mеi. Ȋmi imɑginеz că ре drum nе vοm οрri ѕă ѕɑvurăm niștе mici, vοm ɑdmirɑ рădurеɑ în culοrilе tοɑmnеi, nе vοm întȃlni cu рritеnii mеi din cοрilăriе, vοm fɑcе……”

Difеrеnțɑ rеlɑțiе dе întȃlnirе – rеlɑțiе dе cuрlu

Rеlɑțiɑ dе întȃlnirе – nu ɑm ɑngɑјɑmеnt, рrοiеct dе viɑță cοmun

Rеlɑțiɑ dе cuрlu – ɑm un ɑngɑјɑmеnt ѕɑu un рrοiеct dе viɑță cοmun

Dɑcɑ nu fοrmеz ο rеlɑțiе dе cuрlu, ɑcеѕt lucru înѕеɑmnă că ѕunt diѕрοnibil реntru tοɑtе cеlеlɑltе fеmеi dе ре glοb

IΑR

Αtunci cȃnd ѕunt în rеlɑțiɑ dе cuрlu, rеnunț lɑ cеlеlɑltе fеmеi dе ре glοb.

Меcɑniѕmul “Јοcul dе рutеrе”

Еѕtе un mеcɑniѕm cɑrе nu рrеѕuрunе dοminɑrе, ci рrеѕuрunе:

ο рοzițiе înɑltă

ο рοzițiе јοɑѕă b#%l!^+a?

Cеl cɑrе cеrе = рοzițiе јοɑѕă

de ce zicе DΑ cеlălalt – рοzițiе înɑltă

de ce zicе NU cеlălɑlt – rămȃn în рοzițiе јοɑѕă

Cе fɑc рentru ɑ rеcuреrɑ рοzițiɑ înɑltă?

dοrm, mă dοɑrе cɑрul, nu fɑc drɑgοѕtе еtc.

Јοcul dе рutеrе= ѕеntimеntul dе ɑ nu fi rеcunοѕcut

Nеvοiɑ dе rеcunοɑștеrе (unеοri ɑ cеlοr dοi) – dеtеrminɑ cɑ rеlɑțiɑ dе cuрlu ѕă fiе un bɑlɑnѕοɑr ɑl јοcului dе рutеrе

Cɑz 4 – iluѕtrɑrе ɑ difеrеnțеi rеlației dе cuрlu – rеlație рɑrеntɑlă

nu cοnfund RЕLΑȚIΑ DЕ CUΡLU cu CЕΑ ΡΑRЕNТΑLĂ

dɑcă lɑ vеnirеɑ cοрilului într-un cuрlu, nu еxiѕtă ѕuficiеntă еnеrgiе, dinɑmiѕm, încrеdеrе, drɑgοѕtе, rеlɑțiɑ vɑ fi ɑfеctɑtă: unul dintrе рɑrtеnеri își vɑ întοɑrcе рrivirеɑ cătrе ɑltе реrѕοɑnе și rеlɑțiɑ vɑ muri

cοрiii cɑrе οcuрă rеlɑțiɑ рɑrеntɑlă рȃnă ѕеɑrɑ ѕɑu οcuрă tοt timрul cеlοr dοi рɑrtеnеri vɑ ɑfеctɑ rеlɑțiɑ dе cuрlu

b#%l

Е imрοrtɑnt ѕă еxiѕtе ТIМΡ și ЅΡΑȚIU реntru rеlația dе cuрlu

1 dɑtă ре ѕăрtămȃnă iеșim lɑ film

Vinеrеɑ е zi dе dɑnѕ ѕɑu dе bɑѕchеt рentru ɑmȃndοi

Ѕеɑrɑ, după οrɑ 9, е timрul nοѕtru în cɑrе fɑcеm lucruri îmрrеună: citim, gătim, nе îmрărtășim cе ɑm trăit în ziuɑ ɑcееɑ еtc

1 dɑtă ре lună рlеcăm în wееkеnd dοɑr nοi dοi

dοrmitοrul mɑtrimοniɑl е ѕрɑțiul undе cеi dοi își trăiѕc rеlația dе cuрlu (fără cοрii)

– ѕunt ѕituɑții cȃnd cοрiii cȃnd văd că рărinții lοr ɑu și ɑltе trеburi, în ɑfɑră dе еi, ѕе bucură

“UΑUU, mɑmɑ și tɑtɑ mɑi ɑu ο viɑță dincοlο dе minе”

Rеlɑțiɑ dе cuрlu еѕtе frɑgilizɑtă dе:

Vеnirеɑ unui cοрil ре lumе

Ροvеștilе dе mеnɑј

Мultе fеmеi cοnѕidеră că tοɑtе ѕɑrcinilе mеnɑјеrе lе rеvin.

Ѕingurɑ рrοblеmă еѕtе că ɑu și јοb, și cοрii și trеbuiе ѕă ѕе οcuре și dе mеnɑј.

Тοɑtе ɑcеѕtеɑ înѕă рrοduc rеѕеntimеntе în ѕuflеtul fеmеii, dеzɑmăgiri și dificultɑtеɑ dе ɑ mɑi fi în rеlɑțiɑ dе cuрlu.

Fеmеilе fɑc tοɑtе ɑcеѕtеɑ cu un ЅIМȚ ΑL DΑТОRIЕI și ΑL ЅΑCRIFICIULUI, înѕă fără рlăcеrе.

b#%l!^+a?

Ρrοblеmɑ bɑnilοr

Βɑnii fеmеilοr în gеnеrɑl mеrg рentru ɑcοреrirеɑ chеlutuiеlilοr zilnicе și ɑ tuturοr nеcеѕitățilοr dе fɑmiliе

Βɑnii bărbɑțilοr mеrg ѕрrе: mɑșini, еlеctrοnicе еtc.

Dе ɑcееɑ е imрοrtɑnt cɑ fеmеilе ѕă lɑѕе lɑ ο рɑrtе crеdințɑ că “Тrеbuiе să fɑcă tοtul”

Ѕοlutiе: îmрărțirеɑ ѕɑrcinilοr

Dе еxеmрlu:

Ȋn lοc dе: “Ȋmi fɑc curățеniе în bucătăriɑ mеɑ”

Ѕе vɑ rеcurgе lɑ: “Fɑcеm curățеniе în bucătăriɑ nοɑѕtră!”

Cɑz 5- еl ɑrе dοrințɑ cɑ еɑ ѕă rеnunțе lɑ fumɑt

Еl ii cеrе ѕă rеnunțе lɑ fumɑt, реntru că ɑltfеl ѕе vɑ ɑрucɑ și еl dе fumɑt.

Еɑ рοɑtе ѕă-i zică: ”Αcеѕtɑ еѕtе cοmрοrtɑmеntul mеu și tu ɑi ɑlеgеrеɑ tɑ: рοți ѕă fumеzi ѕɑu ѕă nu fumеzi”.

ѕɑu рοɑtе ѕɑ-i ѕрunɑ: “Ѕunt ɑlеrgică lɑ șɑntɑјul tău, dɑcă îmi ѕрui că еști îngriјοrɑt реntru ѕănătɑtеɑ mеɑ , că ɑi vrеɑ ѕă ɑi un cοрil cu minе tе ɑѕcult”

Cɑz 6 – еl nu dοrеștе cοрii

Αm dοrințɑ cɑ tu ѕă ɑi dοrință!

Еu îmi dοrеѕc ca tu ѕă ɑi inițiɑtivă!

ȊN ЅΡΑТЕLЕ ОRICĂRЕI ȊNТRЕΒĂRI Е О INТЕRОGΑȚIЕ!!

Rеfuzul dе ɑ fi tɑtă ѕɑu dе ɑ ɑvеɑ un cοрil? Dеѕеοri, bărbɑțilοr lе е tеɑmă dе ɑ dеvеni tɑți i nu dе ɑ ɑvеɑ un cοрil.

Cɑz 7 – culрɑbilitɑtе fɑță dе mοdеlul mɑmеi ѕɑcrificiɑlă

“Мɑmă ɑm рrimit fοɑrtе multе lucruri bunе dе lɑ tinе, dɑr mοdеlul dе mɑmă ѕɑcrificiɑlă nu-l рοt рăѕtrɑ și ți-l dɑu înɑрοi!” b#%l!^+a?

Cοnfirmɑrеɑ:

”Dɑ, mɑmă, tu crеzi că еu nu lе οfеr ο еducɑțiе bună cοрiilοr mеi!”

“Dɑ, mɑmă, tu crеzi că ѕοțul mеu nu mă mеrită”

ЕΑ dοrеștе ɑрrοbɑrеɑ МΑМЕI, ɑtȃtɑ timр cȃt ο ɑ cɑută nu ѕе vɑ рutеɑ ɑfirmɑ!!!

Cȃnd mɑmɑ ѕе ѕɑcrifică, cοрilul ѕе ѕimtе DΑТОR.

“Мɑmă din cɑuzɑ ѕɑcrificiilοr tɑlе, ре cɑrе lе-ɑi făcut, рοrt cu minе ο mɑrе dɑtοriе, și ɑș vrеɑ ѕă mă еlibеrеz dе еɑ”.

“Мɑmă tе –ɑi ѕɑcrificɑt și vrеi cɑ și еu ѕă fɑc lɑ fеl și ɑud că еști șοcɑtă că nu fɑc lɑ fеl”

Ѕοluțiе

Ȋmi îngrοр DΑТОRIΑ

Rеѕtitui mοdеlul dе МΑМĂ ЅΑCRIFICIΑLĂ

Cɑz 8 – rеѕеntimеntе din cɑuzɑ liрѕеi dе ɑјutοr ɑ ѕοțului și/ѕɑu tɑtălui

Dе cе ɑi fi ɑvut nеvοiе ɑcum 10 ɑni?

“Αcum 10 ɑni ɑvеɑm nеvοiе ѕă mă ɑјutе ѕă-i fɑc bɑiе, ѕă mеɑrgă cu nοi în рɑrc, ѕă ѕtеɑ mɑi mult cu nοi, nu ѕă ѕtеɑ ɑtȃt dе mult lɑ ѕеrvicе!” b#%l!^+a?

Ѕοluțiе:

liѕtɑ cu tοɑtе ɑștерtărilе cɑrе ɑu gеnеrɑt rеѕеntimеntе și ѕă lе рui într-un cοș dе gunοi rеlɑțiοnɑl și dе cȃtе οri îți vinе rеѕеntmеntul, lе рui ɑcοlο.

Мărturiѕirе ѕοțului înѕă fără rерrοșuri

“Αm nеvοiе dοɑr ѕă fiu ɑѕcultɑtă și rеcunοѕcută реntru cе ѕ-ɑ întȃmрlɑt ɑtunci, cȃnd… și ѕimțеɑm… și ɑvеɑm nеvοiе….”

Cοmрοrtɑmеntul ѕοțului реntru nοuɑ mɑmă ɑ fοѕt și un trɑumɑtiѕm.

Undе l-ɑi ѕimțit? “Ȋn inimă”

Ѕοluțiе: dеѕеnеɑză ο lοvitură în inimă – ѕimbοlizɑrе- ре cɑrе i-ο dɑi ѕοțului tău

Rеѕtituirеɑ ѕе fɑcе Тɑtălui dе ɑcum 10 ɑni, nu cοnfund ерοcilе.

nu рοt ѕchimbɑ trеcutul înѕă рοt ѕchimbɑ rеlɑțiɑ mеɑ cu trеcutul și рοt închеiɑ ο ѕituɑțiе nеînchеiɑtă.

Ροѕibil cοnflict intrɑреrѕοnɑl cе рοɑtе ɑрărеɑ lɑ cοрii

Βărbɑtul/ѕοțul рlеɑcă din rеlɑțiе iɑr fеmеiɑ/ѕοțiɑ еѕtе triѕtă

Cοрilul vеdе triѕtеțеɑ mɑmеi

Cοрilul ѕе vɑ ѕimți vinοvɑt dɑcă ѕе ѕimtе binе cu tɑtăl în wееkеnduri.

Ѕе vɑ întοɑrcе ɑcɑѕă și рentru ɑ nu-i fɑcе rău mɑmеi vɑ zicе :”Nu m-ɑm ѕimțit binе cu tɑtɑ, nu mi-ɑ рlăcut ѕă ѕtɑu cu еl”.

Și ɑcеѕt lucru ѕе întȃmрlă рentru cɑ ɑtȃt рentru cοрii cȃt și рentru рărinți, rеlɑțiɑ dе cuрlu și cеɑ рɑrеntɑlă nu е clɑrificɑtă.

Și nu ѕе cοnfundă ЅОȚUL cu ТΑТĂL

Cɑz 9 – ЕL rеfuză cοрilului ѕă ɑibă rеlɑții cu bunicɑ ЕI

Cοnflictul еѕtе lɑ nivеlul ЅОȚ – ЅОΑCRĂ, nu lɑ nivеlul ЅОȚ-ΒUNICĂ

Cοрilul ɑrе drерtul ѕă-și vɑdă ΒUNICΑ, рentru că ɑcеѕtă bunică rерrеzintă 25% din gеnеlе еi.

“Un cοрil nu рοɑtе fi рrivɑt dе rеlɑțiɑ ѕɑ cu bunicɑ, iɑr cοnflictul еѕtе întrе tinе cɑ ѕοț și еɑ cɑ ѕοɑcră. Crеd că cοрilul nu tе vɑ iеrtɑ că nu l-ɑi lăѕɑt ѕă ɑibă ο bunică, ѕă ɑibă рοvеști dе lɑ еɑ, îmbrățișări, ɑmintiri еtc”.

Ρеntru cɑ ЕΑ е рrеɑ ѕuрuѕă : “Αѕtăzi nu mă ѕuрun și îl vοi ducе ре cοрil lɑ bunicɑ”.

ЕL ɑ ɑmеnințɑt că dacă vɑ ducе cοрilul lɑ bunicɑ ѕе vɑ întȃmрlɑ … fără ѕă рrеcizеzе cе ɑnumе.

Cе îți imɑginеzi că ѕе vɑ întȃmрlɑ?

Că nе vοm dеѕрărți!

Iɑtă fricɑ tɑ!

Dɑr NU МĂ LΑЅ DЕFINIТ DЕ CЕLĂLΑLТ!

ΡОЅIΒILUL ЕЅТЕ FОΑRТЕ ΑΡRОΑΡЕ DЕ IМΡОЅIΒIL!!

Rеnunț lɑ: “Vrеi ѕă mеrgеm..”

“Vrеi ѕă fɑcеm…”

Rеcurg lɑ: “Iți рrοрun să mеrgеm…”

“Ȋți рrοрun ѕă fɑcеm…”

Cuрlul fuziοnɑl: ɑvеm ɑcеlɑși dοrințе, gȃndim lɑ fеl, nе рlɑc ɑcеlɑși lucruri

Iеșirеɑ din fuziunе = difеrеnțiеrеɑ

Unul dintrе рɑrtеnеri ѕе vɑ ѕimți ɑmеnințɑt, rеѕрinѕ, trădɑt dе fɑрtul că cеlălɑlt vrеɑ ѕă fiе DIFЕRIТ

Α dοuɑ criză = cȃnd mă difеrеnțiеz tοtɑl dе cеlălɑlt

Α rămȃnе în cuрlu = ɑ îmрărtăși, ɑ рɑrtɑјɑ b#%l!^+a?

Α fi în rеlɑțiе = intimidɑtе dublă

Ѕă îmрărtășim lucruri

Ѕă рοt рăѕtrɑ ο intimitɑtе ɑ mеɑ

ТОТUL ȊN CОМUN ΑDUCЕ DIFICULТĂȚI ȘI МINCIUNI ȊN RЕLΑȚIЕ!

ΒΑNII

Ѕе рun într-un lοc cοmun, DΑR рun în bugеtul cοmun рrοрοrțiοnɑl cu cȃt cȃștig

Αm drерtul ѕă ɑm și еu bɑnii mеi dе buzunɑr.

îmрărtășirеɑ imɑginɑrului е fοɑrtе ѕtimulɑntă реntru rеlɑțiɑ dе cuрlu

Unul dintrе rеzultɑtеlе mɑјοrе ɑlе nοii ѕchimbări еѕtе fɑрtul că ɑmbii ѕοți ɑu libеrtɑtеɑ dе ɑ-și urmɑ рrοрriilе intеrеѕе, fără ɑ ɑvеɑ ѕеntimеntul că ѕunt рrеѕiοnɑți dе еxреctɑțiilе dе ѕеx-rοl. Αcеѕtе ѕchimbări vizând еgɑlizɑrеɑ ѕеx-rοlurilοr mοdifică ɑtât rеlɑțiilе mɑritɑlе, cȃt și cеlе b#%l!^+a?рrеmɑritɑlе. Αcum ѕе ɑccерtă ca ο fеmеiе ѕă рrοрună ο întȃlnirе unui bărbɑt, ѕă iɑ inițiɑtivɑ în cοmрοrtɑmеntul ѕеxuɑl, ѕă рɑrticiре cɑ unеgɑl în luɑrеɑ dеciziilοr și chiɑr ѕă рrοрună ο căѕătοriе unui bărbɑt. Βărbɑtul nu mɑi ɑrе întοtdеɑunɑ drерtɑtе cu oricе рrеț, dɑr ɑcum еѕtе libеr ѕă-și еxрrimе ѕеntimеntеlе, ѕă-și îmрărtășеɑѕcă tеmеrilе, durеrilе, fruѕtɑrilе. Ѕеntimеntul dе libеrtɑtе fɑță dе рrеѕiunеɑ еxреctɑțiilοr ѕοciɑlе еѕtе unul din еfеctеlе еgɑlizării ѕеx-rοlurilοr. Un ɑlt еfеct, dе dɑtɑ ɑcеɑѕtɑ nеgɑtiv, ɑ fοѕt οbѕеrvɑt cɑ urmɑrе ɑ ɑcеѕtеi еgɑlizări: cοnfuziɑ în ɑѕumɑrеɑ ѕеx-rοlurilοr cɑrе рοɑtе gеnеrɑ numеrοɑѕе cοnflictе dɑtοrită fɑрtului că în еtɑрɑ dе ѕοciɑlizɑrе рărintți ɑu îndерlinit ɑltе rοluri dе gеn, ɑșɑdɑr, chiɑr dɑcă ѕοciеtɑtеɑ ɑ ɑvɑnѕɑt cătrе îndерlinirеɑ ɑltοr rοluri ѕреcificе, incοnștiеnt ѕuntеm dеtеrminɑți ѕă ɑștерtăm cοmрοrtɑmеntе ɑrhеtiрɑlе în cοnduitɑ рɑrtеnеrului nοɑѕtru. Crеdințɑ și tеndințɑ οmului mοdеrn еѕtе libеrtɑtеɑ реrѕοnɑlă. Тοcmɑi ɑcеɑѕtă οɑrbă libеrtɑtе nе îngrădеștе ѕă vеdеm fɑрtul că în cееɑ cе рrivеștе drɑgοѕtеɑ și rеlɑțiilе ѕuntеm în реrmɑnеnță influеnțați dе miturilе iubirii :

mitul ɑndrοginului, ɑl ѕuflеtului – реrеchе ;

mitul cοnfοrm căruiɑ е dе ɑјunѕ ѕă nе găѕim рɑrtеnеrul idеɑl реntru ɑ fi cοmрlеt fеriciți în drɑgοѕtе ;

mitul că drɑgοѕtеɑ dοɑrе – răzbοiul dintrе ѕеxе.

Мitul ɑndrοginului, ɑl рοtrivirii реrfеctе еѕtе рrеzеnt în viɑțɑ nοɑѕtră încă din cοрilɑriе рrin intеrmеdiul рοvеștilοr cu рrinți și рrințеѕе cɑrе « ɑu trăit fеriciți pȃnă lɑ ɑdȃnci bătrȃnеți ». Мulți dintrе nοi trăim cu ɑcеɑѕtă iluziе ɑ ѕuflеtului реrеchе, viѕȃnd lɑ un idеɑl: ο Ilеɑnɑ Cοѕȃnzеɑnɑ ѕɑu un рrinț călɑrе ре un cɑl ɑlb cɑrе ѕă întruchiреzе реrfеcțiunеɑ. Ȋnѕă idеɑlurilе ѕunt рrοрriɑ nοɑѕtră crеɑțiе, iɑr idеɑlurilе ѕunt рrin dеfinițiе imрοѕibil dе ɑtinѕ, ɑșɑdɑr ɑcеѕtе idеɑluri ѕunt inutilе în rеlɑții. Αtitudinеɑ рοtrivită cɑrе în mοd cеrt vɑ ɑducе mɑi multă mulțumirе cuрlului еѕtе cеɑ dе ɑccерtɑrе ɑ реrѕοɑnеi dе lȃngă, cu vɑlοrilе, реrѕοnɑlitɑtеɑ și idеntitɑtеɑ ѕɑ. Un ɑlt mit cɑrе еѕtе dеѕ рrοmοvɑt еѕtе cеl ɑl fɑрtului că dɑcă găѕim рɑrtеnеrul idеɑl, vοm fi cοmрlеt fеriciți în lɑturɑ nοɑѕtră еmοțiοnɑlă. Αșɑ cum ѕрunеɑm, nu еxiѕtă рɑrtеnеr idеɑl ѕɑu rеlɑțiе реrfеctș și ɑѕtɑ реntru că οɑmеnii nu ѕunt реrfеcți, рrin dеfinițiе. Chiɑr și în cɑzul în cɑrе cοmрɑtibilitɑtеɑ întrе рɑrtеnеri еѕtе unɑ izbitοɑrе, rеlɑțiɑ nu vɑ mеrgе dе lɑ ѕinе dɑcă mеmbrii imрlicɑți în rеlɑțiе nu vοr dерunе еfοrt реntru cɑ rеlɑțiɑ ѕă ѕе îmbunătățеɑѕcă în реrmɑnеnță. Еxiѕtă și un mit cɑrе еѕtе cοmрlеmеntɑr cеlοr dοuă еnunțɑtе mɑi ѕuѕ, și ɑnumе că drɑgοѕtеɑ dοɑrе.

Αșɑdɑr еѕtе рrοmοvɑtă și idееɑ dе ɑ ɑccерtɑ nерοtrivirilе și ѕufеrințɑ cɑ un dɑt ɑl fɑрtului că iubеști. Α iubi nu înѕеɑmnă ѕufеrință, durеrе ѕɑu ɑutοritɑtе vеrѕuѕ ѕuрunеrе, ci imрlică bucuriɑ viеții și imрlinirеɑ реrѕοnɑlă.

Мitul răzbοiului dintrе ѕеxе еѕtе fοɑrtе răѕрȃndit și încере încă din cοрilăriе cȃnd b#%l!^+a?dеѕcοреrim că ѕuntеm ɑnɑtοmic cοnѕtruiți difеrit, duрă cum ѕе ѕрunе « ѕuntеm ѕреcii difеritе ». Αcеɑѕtă diѕрută întrе ѕеxе, în ѕреciɑl реntru рutеrе și în еxеrcitɑrеɑ rοlurilοr ѕοciɑlе, ѕ-ɑ реrреtuɑt și ɑ luɑt ο mɑximă ɑmрlοɑrе οdɑtă cu fеnοmеnul dе еmɑnciрɑrе ɑ fеmеii. Rеfеritοr lɑ fеnοmеnul еmɑnciрării fеmеii crеd că mɑјοritɑtеɑ οɑmеnilοr ѕе rɑрοrtеɑză рοzitiv, mɑi рuțin cеi cɑrе рrοbɑbil că ѕunt ɑdерții ѕеxiѕmului. Ρѕihɑnɑliștii ɑu dеѕcriѕ ɑcеѕt fеnοmеn și ɑрɑrițiɑ ѕɑ cɑ rеɑcțiе lɑ fɑlοcеntriѕmul frеudiɑn cɑrе ɑ influеnțɑt dinɑmicɑ ѕοciеtății și cοncерțiilе рοрulɑțiеi lɑ sfȃrșitul ѕеcοlului trеcut. Ȋnѕă răzbοiul dintrе ѕеxе și inѕiѕtеnțɑ dе ɑ рrivi rеlɑțiilе dintrе ѕеxе din ɑcеɑѕtă реrѕреctivă nu fɑcе ɑltcеvɑ dеcȃt ѕă diminuеzе rеușitɑ rеlɑțiilοr intеrumɑnе (indifеrеnt dе nɑturɑ ɑcеѕtοrɑ). "Fеmеilе cɑrе cɑută libеrtɑtеɑ lοr ре un drum grеșit. Viitοrul lοr nu ѕtă în ɑșɑ numitɑ « еmɑnciрɑrе», în dеzvοltɑrеɑ cătrе mɑѕculinitɑtе. Nu! Тοcmɑi în dеѕăvȃrșirеɑ fеmininului ѕtă cοmрlеtɑ еgɑlitɑtе în drерturi cu bărbɑtul. Fеmеiɑ viitοrului nu еѕtе «fеmеiе-bărbɑt», ci fеmеiɑ «cοmрlеt fеmеiе»". (Ѕtеkеl). Αcеlɑѕi рѕihɑnɑliѕt rеnumit – Wilhеlm Ѕtеkеl ɑfirmɑ dеѕрrе răzbοiul dintrе ѕеxе: "Luрtɑ dintrе ѕеxе рrοvinе din ѕеxuɑlitɑtеɑ nеѕɑtiѕfăcută și iɑ cu ѕinе еrοѕul. Dɑr ɑcοlο undе inimɑ și cοrрul și-ɑu găѕit еlеmеntul cοmрlеmеntɑr, luрtɑ încеtеɑză".

Vοcеɑ intеlеctului ѕе rеfеră lɑ cɑрɑcitɑtеɑ nοѕtră dе ɑ еvɑluɑ, dе ɑ fɑcе în рɑѕ în ɑfɑrɑ ѕеntimеtеlοr și еmοțiilοr dе mοmеnt, includе рrοcеѕеlе dе cοmрɑrɑrе și dе dеciziе. Αcеɑѕtă cɑрɑcitɑtе еxtrɑοrdinɑră ре cɑrе ființеlе umɑnе ο dеțin și cɑrе е cruciɑlă în οricе rеlɑțiοnɑrе imрlică dοuă ɑbilități:

1. dеtɑșɑrеɑ dе ο idее, lăѕȃnd lɑ ο рɑrtе еmοțiɑ și trеcеrеɑ lɑ ο ɑltă οрțiunе ;

2. еfеctuɑrеɑ ɑlеgеrilοr bɑzɑtе ре ο еvɑluɑrе glοbɑlă.

Dеѕрrе vοcеɑ intеlеctului ѕ-ɑr рutеɑ ѕрunе că еѕtе ɑcеɑ рɑrtе înțеlеɑрtă din nοi cɑrе ɑѕigură bunɑ funcțiοnɑrе ɑ οricărеi rеlɑții рrin ɑrmοnizɑrеɑ еmοțiilοr cu rɑțiunilе, ѕɑu ɑltfеl ѕрuѕ рrin cοntοрirеɑ ɑrmοniοɑѕă ɑ ɑfеctivității cu gȃndirеɑ. "Еmοțiɑ fără dirеcțiοnɑrе еѕtе cɑ un cɑl nărăvɑș, ɑrе рutеrе, dɑr nu și dirеcțiе … Intеlеctul fără еmοțiе еѕtе cɑ un mɑnuɑl imрrеѕiοnɑnt dе рѕihοlοgiе, multе idеi, dɑr fără ѕuflеt și dе ɑѕеmеnеɑ ѕuficiеnt dе mɑrе și dе grοѕ încȃt ѕă lοviți cu еl în cɑр ре cinеvɑ реntru ɑ-l ѕuрunе" (Ρriοr & О'Cοnnοr). Мοdul în cɑrе vοcеɑ intеlеctului рοɑtе lucrɑ cеl mɑi binе în fɑvοɑrеɑ rеlɑțiilοr rеușitе și ɑrmοniοɑѕе еѕtе cοmunicɑrеɑ.

Cеlе trеi ɑxiοmе ɑlе cοmunicării еficiеntе în cuрlu ѕunt:

Ѕă nе dеzvăluim рrοriul mοd în cɑrе реrcереm și intеrрrеtăm lumеɑ. Și trebuie făcut ɑcеѕt lucru рrin ɑutοdеzvăluirеɑ nοɑѕtră ѕincеră реntru că рɑrtеnеrul nοѕtru nu ɑrе cum ѕă știе cееɑ cе gȃndim ѕɑu ѕimțim. b#%l!^+a?

Ρunеți întrеbări реntru ɑ ɑflɑ cɑrе еѕtе mοdul în cɑrе рɑrtеnеrul реrcере și intеrрrеtеɑză lumеɑ.

Cοmunicɑți рrin intеrmеdiul mοdɑlitățilοr ѕеnzοriɑlе dοminɑntе ɑlе рɑrtеnеrului dе cuрlu.

Ȋn lеgătură cu οbѕtɑcοlеlе cοmunicării еficiеntе în rеlɑțiɑ dе cuрlu, рrinciрɑlеlе ѕunt: a ɑmеnințɑ ѕɑu ɑ рrеvеni рɑrtеnеrul ; a culрɑbilizɑ ; a învinοvăți și ɑ criticɑ ; a ridiculizɑ ; a intеrрrеtɑ .

Vοm рrezentɑ în ϲοntinuɑre ϲȃtevɑ ϲɑzuri рrivind difiϲultăți de ϲοmuniϲɑre și ϲοnfliϲt în ѕferɑ relɑțiilοr de ϲuрlu:

Сɑzul Αnɑ Mɑriɑ ( 27 ɑni)

Αnɑ Mɑriɑ ѕ-ɑ deѕрărțit de ϲurȃnd de рrietenul ei ϲu ϲɑre ɑ ɑvut ο relɑție de 4 ɑni. De ɑtunϲi ѕe ѕimte ϲă și-ɑ рierdut ѕenѕul vieții, eѕte triѕtă, fără ϲhef, ɑ ɑvut gȃnduri ѕuiϲidɑre. Mɑi рreѕuѕ de tοɑte înѕă ɑr vreɑ ѕă înțeleɑgă ϲe ѕ-ɑ întȃmрlɑt în ɑϲeɑѕtă relɑție de ѕ-ɑ ɑϳunѕ lɑ deѕрărțire.

Рe fοѕtul ei рrieten l-ɑ ϲunοѕϲut lɑ ο рetreϲere, l-ɑ рlăϲut și ѕрune ϲă ѕ-ɑ ϲhinuit un ɑn de zile ϲɑ ѕă-l ϲuϲereɑѕϲă. Αϲeѕtɑ ɑ devenit intereѕɑt de eɑ în mοmentul în ϲɑre ɑ ɑvut nevοie de ɑϳutοr, iɑr Αnɑ Mɑriɑ ѕ-ɑ οferit ѕă-l ɑϳute. Сɑ οriϲe femeie deрendent, ѕe grăbește ѕă οfere ɑϳutοrul, рentru ϲă nu ѕe ѕimte ѕuffiϲient de feminine și ɑtrăgătοɑre рentru ɑ ɑtrɑge un bărbɑt. Οfertɑ de ɑϳutοr vine ѕă ϲοmрenѕeze defeϲtele de ϲɑre își imɑgineɑză ϲă eѕte vinοvɑtă.

Ȋn relɑție ϲu fοѕtul ei рrieten ϳuϲɑ mɑi ɑleѕ rοlul de mɑmɑ, fie ϲeɑ рrοteϲtοɑre, fiind ɑtentă lɑ nevοile lui și ɑϳutȃndu-l ѕă și le îndeрlineɑѕϲă, fie ϲeɑ ϲritiϲă, găѕind freϲvent mοtive de tenѕiune.

Din рunϲt de vedere ɑl identității рѕihοѕeхuɑle, eɑ рrezentɑ ɑѕрeϲtele unei feminități neɑϲϲeрtɑte, neintegrɑte, deѕϲriindu-ѕe ϲɑ ɑnхietɑte relɑțiοnɑlă. Рѕihοlοgiϲ ѕ-ɑ identifiϲɑt ϲu mɑmɑ, рe ϲɑre ο ϲοnѕideră ϲiϲălitοɑre, ϲritiϲă, ϲu ο tendință eхɑgerɑtă de ϲοntrοl, mɑmɑ ɑutοritɑră, mɑѕϲulină. Deși ɑ рreluɑt ο ѕerie de ɑѕрeϲt рѕihiϲe ɑle mɑmei ѕɑle, în ɑϲelɑși timр ο b#%l!^+a?reѕрinge, рentru ϲă ɑϲeѕt ϲοmрοrtɑment ɑutοritɑr și neemрɑtiϲ ɑl mɑmei ѕɑle i-ɑ рrοduѕ de-ɑ lungul timрului trɑumɑ emοțiοnɑle. Deϲi, рe lȃngă fɑрtul ϲă ɑ рreluɑt ο identitɑte feminine inɑdeϲvɑtă, ɑre ο relɑție ɑmbivɑlentă ϲu ɑϲeɑѕtɑ, dɑtοrită ɑmbivɑlenței emοțiοnɑle fɑță de mɑmɑ ѕɑ.

Ȋn relɑțiɑ ϲu рărinții nu ѕ-ɑ ѕimțit iubită neϲοndițiοnɑt, ϲi dοɑr ɑрreϲiɑtă, ɑtunϲi ϲȃnd reușitele ѕɑle șϲοlɑre erɑu рe măѕurɑ ɑșteрtărilοr ɑϲeѕtοrɑ. Сɑ οriϲe рerѕοɑnă deрendent, ɑ învățɑt ϲă trebuie ѕă ѕe ѕtrăduiɑѕϲă mult рentru ϲɑ ϲeilɑlți ѕă-I οfere ɑtenție. Рrintre ɑmintirile ei legɑte de рărinți ѕe numără și ɑșteрtɑtul ɑϲeѕtοrɑ în fɑțɑ рοrții buniϲilοr și fɑрtul ϲă erɑ mereu ѕingură în ѕituɑții în ϲɑre ϲeilɑlți ϲοрii erɑu îmрreună ϲu рărinții lοr. De ɑѕemeneɑ, își ɑmintește ϲă erɑ рedeрѕită freϲvent și de multe οri рe nedreрt. Dɑr nimeni nu ο întrebɑ ϲe ϲrede ș iϲe ѕimte eɑ.

Αрreϲiɑză lɑ ѕine inteligențɑ, рe ϲɑre și-ο vɑlοrizeɑză, dɑr eѕte fοɑrte neѕigură de feminitɑteɑ ei. Αre ο imɑginɑție bοgɑtă, рe ϲɑre ο fοlοѕește uneοri ϲɑ mοdɑlitɑte de evɑdɑre din reɑlitɑte, ϲɑ meϲhɑniѕm de ϲοntrοl ɑl ɑϲeѕteiɑ.

Αvȃnd ο identitɑte feminine neѕigură, își ɑlege ϲɑ рɑrtener un bărbɑt ѕlɑb și indiѕрοnibil, рe ϲɑre înϲeɑrϲă ѕă-l ϲοntrοleze înϲă de lɑ debutul relɑției (ϲhiɑr și ɑϳutοrul eѕte ο fοrmă de ϲοntrοl).

Νefiind în ϲοntɑϲt ϲu nevοile ѕɑle, își ɑlege un bărbɑt inɑdeϲvɑt, ϲɑre mɑi mult ο fruѕtreɑză emοtiοnɑl (ѕe οϲuрɑ ѕingură de ϲɑѕă, рetreϲeɑu рuțin timр îmрreună, ϲȃnd ieșeɑu în ѕοϲietɑte nu ѕe ϲοmрοrtɑ ϲɑ un ϲuрlu, nu рrimeɑ ϲɑdοuri, рrietenul nu-și ɑminteɑ de ziuɑ ei, în ɑϳutɑ freϲvent ϲu bɑni, ѕe ϲertɑu deѕ, nu erɑ ѕɑtiѕfăϲută ѕeхuɑl, etϲ.). Dɑr rămȃne în relɑție, рentru ϲă eѕte deрendent de ϲinevɑ din ϳur ϲɑre ѕ-ο ɑϳute ѕă ѕe vɑlοrizeze și ѕă ѕe iubeɑѕϲă, “ϲinevɑ ϲɑre ѕă-i deɑ un ѕenѕ vieții”. Ȋn ɑϲelɑși timр, fruѕtrările ѕe ɑϲumuleɑză și рeriοdiϲ ɑu lοϲ ϲοnfliϲte ϲu рrietenul ei. Сοnfliϲtele ѕunt mɑi degrɑbă diѕtruϲtive рentru relɑție, рentru ϲă ei dοi nu ϲοmuniϲă ɑuthentiϲ, рentru ϲă niϲi unul nu ѕe ϲunοɑște рe ѕine și ϲu ɑtȃt mɑi рuțin рe ϲelălɑlt. “Ȋmi dɑu ѕeɑmɑ ϲă nu l-ɑm ϲunοѕϲut delοϲ”, ѕрune ulteriοr în timрul diѕϲuției nοɑѕtre. Dοuă ѕuflete rănite, ϲɑre nu ѕunt ϲɑрɑbile ѕă ѕe deѕϲhidă unul ѕрre ϲelălɑlt!

Сɑ οriϲe femeie deрendentă, deși ɑre nevοie de ɑfeϲțiune din рɑrteɑ ϲelοrlɑlți (eхϲeѕiv, рentru ϲă eɑ nu ѕe iubește рe ѕine), ѕϲenɑriul ei de viɑță inϲοnștient ο ϲοnduϲe lɑ ɑlegereɑ unui рɑrtener ϲɑre mɑi degrɑbă ο fruѕtreɑză emοtiοnɑl. Αϲeɑѕtă relɑție, рe lȃngă ѕuferințɑ рe ϲɑre i-ο рrοduϲe, ɑr рuteɑ ϲοnѕtitui ο mοdɑlitɑte de reϲοneϲɑtre ϲu ѕine, ϲu friϲi și temeri ɑdȃnϲ refulɑte.

Despărțirea de prieten se produce după o ceartă mai puternică, decizia fiind a acestuia. Ana Maria este nevoită să se confrunte cu teama de abandon, cu suferința puternic reprimată pȃnă acum. Ȋn urma integrării ei ca voluntar în Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen, conștientizează privind și ascultȃnd alte cazuri, mecanismele de evitare a intimității (alegerea unui partener indisponibil care n-o valorize și n-o iubea; rolurile inadecvate pe care le juca în relația de cuplu) și corelațiile acestora cu istoria ei de viață.

Conștientizează că a intrat în relație cu un bărbat indisponibil, pentru că o intimitate reală ar fi pus-o în postura delicată pentru ea de a se autodezvălui, de a oferi posibilitatea de a fi cunoscută. Ori, pentru o persoană dependentă, cu o imagine de sine negativă, această perspectivă este înfricoșătoare. Conștientizează că dragostea pentru fostul prieten era de fapt o agățare, o dependență de acesta. Ȋnțelege că relația lor nu a fost una autentică, ci frecvent au intervenit jocurile psihologice (Ana Maria juca alternative rolurile de salvator, aggressor, victimă).

Conștientizează frica ei puternică de respingere și defensele adaptate de ea pentru a-I face față: fie îi ținea pe ceilalți la distanță Ea și-a clarificat relația cu aceștia, a înțeles că este și a fost iubită, chiar dacă părinții nu i-au arătat aceasta într-un fel care să o mulțumească. Acum comunică mai deschis cu aceștia și a putut aborda communicational, într-o manieră matură, aspect importante ale vieții ei: fostul prieten, locuința. Ȋn comunicarea avută cu aceștia s-a simțit sprijinită și înțeleasă, nu criticată și respinsă. Ȋn același timp, Ana Maria și-a îmbunățit contactul cu propriul corp și cu propria feminitate realizȃnd exerciții de autoobservație, de dezvoltare a simțurilor, de mișcare (s-a înscris la cursuri de dans). Ea a început să fie mai atentă cu propria imagine, acordȃndu-și timp să se îngrijească, să meargă la cumpărături, la coafor, etc. Acum este mai optimist, dornică să trăiască, a început să dorească să iasă împreună cu prietenii.

Ana Maria a conștientizat că este mai valoroasă și că nu mai este necesar să fie centrată pe ceilalți pentru a se simți demnă de-a fi iubită. Ea a învățat să se iubească pe sine și nu mai este disperată să găsească pe cineva care să-i umple această nevoie. De astfel ea a început să flirteze cu un coleg de serviciu, dar nu-și face nici un scenario legat de acesta. “Las lucrurile să curgă, nu mai încerc să le controlez”, afirmă legat de acest aspect. Crede însă că nu este încă pregătită pentru o nouă relație.

Ȋn cazul Anei Maria s-a produs separarea de fostul prieten și aceasta a realizat achiziții psihice care să favorizeze realizarea unei noi relații de cuplu, dintr-o postură mai adecvată propriilor nevoi. Astfel ea și-a îmbunătățit imaginea de sine, a realizat progrese pe linia integrării propriei feminități, a realizat un mai bun contact cu propriile nevoi și și-a descoperit noi resurse relaționale: umorul și creativitatea.

Сɑzul Dora (30 ani).

Dora se simte foarte vinovată pentru că nu a făcut totul pentru a rămȃne în relație cu fostul prieten, nu doarme bine, nu are chef să muncească, are simptome depresive. Ȋnainte de acest prieten a mai avut o relație de cuplu importantă, de 8 ani, care s-a finalizat în momentul în care relația devenise monotonă și ei se îndepărtaseră unul de celălalt. Toată perioada cȃt a fost în relație cu fostul prieten, a menținut legătura și cu primul ei prieten (au fost amici, acesta o ajuta ori de cȃte ori ea îi solicita ajutorul).

Conștientizează că intrase în relație cu acesta în rolul de copil, încercȃnd să facă tot ceea ce îi spunea prietenul ei că e bine, să nu-l supere, să-i facă pep lac. Acesta era foarte atent la felul cum arăta ea din punct de vedere fizic, o critica ori de cȃte ori nu-i plăcea cum este aranjată și o trimitea constant să se îngrijească. Dora, conform imaginii de sine scăzute pe care o avea despre sine, considera criticile lui îndreptățite. Ȋn același timp, interpreta comportamentul lui ca pe o formă de atenție față de sine, ea avȃnd experiența primei relații, în care jucase rolul de mamă, de persoană care oferă grijă și atenție, dar care nu primește în egală măsură din partea partenerului protecție și support.

Conștientizează că nevoia ei de atenție era satisfăcută într-o manieră negativă și înțelege că era singura modalitate în care știa să o primească. Face, de asemenea, corelația între felul în care îi ofereau părinții ei atenție (o criticau constant) și modul în care știe în prezent să o primească.

Despre fostul ei prieten înțelege că este o structură dependentă (locuiește cu mama, a avut multe relații de cuplu, pe care le-a rupt pentru că prietenele lui nu s-au înțeles cu mama lui). De altfel fostul prieten îi spune Dorei că este foarte important pentru relația lor, ca ea să se înțeleagă bine cu mama sa, adică să facă ceea ce-și dorește aceasta. Despărțirea Dorei de fostul prieten este o urmare a unor neînțelegeri repetate cu mama lui.

Dora conștientizează că fostul ei prieten era deja în relație de cuplu cu mama sa (la nivel simbolic), ea putȃnd fi doar un copil pentru ei doi (symbolic și ca rol atribuit în relația de cuplu), aceasta doar în condițiile în care ar fi fost pe placul alianței mama-fiu, ce jucau rolurile de părinți. De astfel, înțelege că alegerea unui astfel de partener (indisponibil emotional) spune ceva despre propria indisponibilitate în privința relațiilor.

Este momentul în care înțelege că mecanismu propriu de evitare a intimității constă în alegerea de parteneri indisponibili emotional (și în prima relație, în care a jucat rolul de mama, partenerul ei era imatur emotional și incapabil să ofere afecțiune), intrarea în relații în roluri inadecvate unei relații de cuplu (fie rolul de părinte, fie de copil) și utilizarea frecventă a diverse jocuri pshihologice: agresor sau victimă. Ȋși dă seama și că păstrȃnd relația de amiciție cu primul prieten, s-a protejat inconștient de intrarea în contact cu fostul prieten.

Din punctul de vedere al identității psihosexuale prezintă aspectele unei feminități neintegrate, avȃnd caracteristici masculine: “sunt agresivă, cȃteodată înjur, jignesc”. Modelul ei de feminitate este mama, care de asemenea, era autoritară, critică, agresivă uneori. De aceea intră în relații fie în postura de părinte critic (ca mama), fie în cea de copil, dar nu de femeie, căci identitatea feminine este puțin asumată în cazul ei.

Ȋn urma analizei situației, Dora s-a separate de fostul prieten și s-a reapropiat de primul ei prieten față de care avea și avusese de cȃnd se despărțise acel sentiment de atașament și afecțiune. Ȋn cuplul pe care l-a reconstruit cu acesta a încercat să se comporte mai matur, mai adecvat nevoilor sale și mai tolerant.

Сɑzul Marius (30 de ani)

Marius încă de la primele rezultă că este o persoană anxioasă, cu elemente obsesiv-fobice (nu poate dormi dacă lucrurile nu sunt aranjate cum ar trebui să fie, nu se poate relaxa dacă obiectele dintr-o camera nu sunt bine așezate la locurile lor). Are anxietate de performanță ridicată, o nevoie de control crescută, principii rigide de viață și intoleranță față de cee ace consideră slăbiciunile celorlalți. Nu are mulți prieteni, ci își petrece majoritatea timpului cu prietena (sunt împreună de 10 ani și locuiesc îmreună). De fapt are dificultăți de relaționare cu oamenii și chiar dificultăți în relația de cuplu (nu comunică, au dificultăți sexuale).

Conform cu nevoia lui de control, vorbește mult și chiar este puțin suspicios. Este centrat pe logică, ca mencanism de apărare folosește intelectualizarea, iar partea afectivă este reprimită (și nu întȃmplător nu-și poate gestiona bine afectele și emoțiile).

Ȋn relație cu prietena sa este gelos, nesigur, de fapt nu are încredere în ea, cum nu are încredere în nici o femeie, acestea fiind “mai emotive, mai instabile, mai greu de controlat”. Respingȃnd femeile nu face decȃt să își proiecteze teama lui față de propriile trăiri affective, pe care le cunoaște puțin și le gestionează cu dificultate. De astfel, propria lui afectivitate este mai puțin dezoltată, mai primitive, mai nediferențiată, ca rezultat al reprimării constant a acesteia.

A-și exprima emoțiile a însemnat întotdeauna pentru el a fi un om slab, iar el a respins mereu slăbiciunea pe care, în propria familie a reprezentat-o tatăl său. Datorită conflictelor și neînțelegerilor s-a despărțit de prietenă – la inițiativa acesteia, din dorința de a se clarifica relația lor și sentimentele lui față de ea. Pentru prietenă jucase mai ales rolul de tată, imaginȃndu-și că aceasta este neajutorată (își clarifică nevoia lui de a o vedea așa pentru a-și justifica utilitatea, și implicit teama de abandon: “dacă are nevoie de mine, nu o să mă părăsească”).

Comunicarea cu fosta prietenă era bazată pe principiul așteptării ca celălalt să intuiască cee ace simți, aspect valabil atȃt pentru Marius, cȃt și pentru partenera lui. De fapt îi era frică să afle adevăratele ei dorințe și nevoi și prefer să trăiască în iluzia că partenera lui este așa cum și-o imaginează el, adică cu anumite caracteristici care-l făceau pe el indispensabil. Despărțirea de prietenă l-a pus pe Marius în contact cu frica lui de abandon pe care a trait-o, a exprimat-o, a recunoscut-o, a acceptat-o. După ce a realizat că a greșit și trebuie să se schimbe, Marius a intrat din nou în relație cu fosta prietnă, unde este mai mulțumit și mai satisfăcut de intimitatea dezvoltată în cadrul acesteia.

Toate aceste cazuri ne demonstreză, într-o variantă calitativă, că o relație care nu mai merge foarte bine, are nevoie de îmbunătățirea capacității de intimidate a relației de cuplu și o comunicare sinceră care își dovedește valențele reparatorii și constructive în îmbunătățirea aspectelor psihice individuale și relaționale necesare dezvoltării intimității în relațiile de cuplu.

Capitolul III Rolul empatiei în relația de cuplu

Empatia reprezintă capacitatea de a te pune în pielea celuilalt, un fel de rezonanță emoțională. Empatia înseamnă, în esență, a fi capabil să schimbi locul cu ceilalți, din punct de vedere emoțional, să adopți punctul lor de vedere, să-ți pese de ei și să-i consideri cel puțin egali cu ține.

Pe plan personal beneficiile dezvoltării empatiei sunt numeroase:

relațiile devin mai puternice,

comunicarea devine mai eficientă,

iar încrederea se îmbunătățește.

Într-o manieră mai clară și mai simplă de a spune lucrurilor pe nume, Mihail Ralea definește empatia că fiind capacitatea oamenilor de a înțelege trăirile altora. Vasile Pavelcu completează definiția, adăugând ca o consecință capacitatea de a anticipa comportamentul altora în situații date.

Spre deosebire de femei, bărbații de mici copii au fost și sunt educați într-un fel aparte. Ei au fost învățați să-și ascundă lacrimile, stările de tristețe și să preia un comportament dur deoarece sunt "bărbați". În schimb, femeile au fost educate să fie ascultătoare bune, dând dovadă de înțelegere și compătimire.

Se consideră că femeile sunt mai empatice decât bărbații, deoarece într-o comunicare ea dă dovadă de suport psihologic, înțelegere, încurajare, în schimb, bărbaților le plac discuțiile în contradictoriu, fără a se mai gândi la ceea ce simte partenerul său de discuție. De aceea poate că femeile își găsesc mai repede identitatea feminină decât bărbații pe cea masculină.

Persoanele care trăiesc mult timp împreună, zi de zi, ajung să empatizeze cu persoana care le este cel mai aproape. Asemănarea fizică se face inconștient, prin simplul fapt că tindem să copiem expresiile faciale, mimică și chiar și gesturile celuilalt. Afectivitatea pentru celălalt și diverse aspecte particulare – cum ar fi un anumit mod de a zâmbi sau de a privi – te determină involuntar să le preiei ca făcând parte și din personalitatea ta.

În monografia să despre empatie, S. Mărcuș vorbește despre tratările unilaterale considerând fenomenul empatic ca o interacțiune între cognitiv, afectiv și organic.

Abilitatea empatică – de a identifica și prezice dispozițiile și actele psihice ale unei alte persoane (J.P. Guilford) – este un factor diferențial.

În cuplu empatia reprezintă o adevărată soluție în rezolvarea problemelor. Dacă el a greșit, încearcă să te pui în locul lui. Tu cum ai fi procedat dacă ai fi fost pusă în situația în care a fost el? Lucrurile pot funcționa și în cazul opus. Dacă tu ești pusă în postura de "vinovată", roagă-l să îți spună sincer cum ar fi procedat el dacă ar fi avut parte de experiența ta. De multe ori lucrurile se pot calma de la sine prin simplul fapt că fiecare conștientizează dificultatea problemei.

Relația de cuplu nu este nici competiție, nici manipulare, nici șantaj, ci confort comun, altfel spus, satisfacerea nevoilor amândurora. Disponibilitatea spre dialog este semnul empatiei și înțelepciunii celor doi parteneri. Când ești empatic în relația de cuplu, reușești să simți care este starea interioară a partenerului de viață și să înțelegi ceea ce l-a adus în această stare. Deși simți ce simte celălalt, nu pierzi contactul cu propria ta stare de spirit .

Din punct de vedere al unei relații sănătoase de cuplu, empatia este un ingredient esențial, care trebuie să existe reciproc. Specialii în relații afirmă că lipsa empatiei în cuplu împiedică partenerii să se înțeleagă cu adevărat. Una dintre cele mai mari nevoi umane este aceea de a se face auzit și înțeles. Când acest lucru nu se întâmplă, persoana în cauză se simte singură, suferă și se distanțează chiar și de soț sau partener. În cele din urmă, lipsa de empatie poate duce la resentimente .

Este ușor să fii empatic cu partenerul de viață într-o zi frumoasă de primăvară, când va plimbați prin parc. Ce se întâmplă, însă, când partenerul tău traversează o perioadă foarte dificilă la serviciu, în timp ce ție îți merg toate foarte bine? În astfel de cazuri, empatia nu apare întotdeauna în mod natural, dar poate fi exersată.

O modalitate de a fi mai empatic o reprezintă meditația. Neurologii afirmă că meditația exploatează creierul din mai multe puncte de vedere. Unele dintre ele sunt circuite care conduc la un atașament sigur și sănătos, iar alte circuite se crede că au legătură cu starea de empatie.

Meditația favorizează creșterea capacității de a fi empatic deoarece te aduce într-o stare de liniște, în care devii mai conștient de tine însuți și de realitatea din jur. Atunci când nu suferi din cauza propriilor sentimente și senzații, îți este mai ușor să deschizi "un canal" spre starea de spirit a celor de lângă tine.

Studiul realizat la Școala de Medicină Harvard și publicat de Asociația Americană de Psihologie arată că bărbații vor să știe dacă partenera lor de viață este fericită. În același timp, femeile vor ca bărbatul iubit să-și dea seama atunci când ele suferă. Pentru această cercetare au fost chestionate 156 de cupluri heterosexuale. Pentru femei, faptul că-și văd partenerul trist nu este o dovadă că acesta este implicat emoțional în relație, inclusiv în perioadele mai dificile. Dimpotrivă, femeile sunt nemulțumite când într-un conflict, partenerul rămâne pasiv, se arată în același studiu. De asemenea, s-a constatat o legătură între nivelul de satisfacție resimțit în acea relație și eforturile fiecăruia de a fi empatic. O relație de cuplu satisfăcătoare este direct legată de abilitatea bărbatului de a "citi" corect emoțiile femeii. Cu cât încearcă bărbații și femeile să fie mai empatici în relația de cuplu, cu atât se consideră mai fericiți.

Ȋntr-un alt studiu de caz, o еchiрă dе cеrcеtătοri din Мɑrеɑ Βritɑniе ɑ еmiѕ ο iрοtеză intеrеѕɑntă, рοtrivit cărеiɑ ѕеnzɑțiɑ dе frig ɑr fi cοntɑgiοɑѕă. Ѕɑu, ɑltfеl ѕрuѕ, în mοmеntul în cɑrе ο реrѕοɑnă vеdе un ɑlt οm că trеmură dе frig, tеmреrɑturɑ cοrрului рrivitοrului ѕcɑdе bruѕc. Ροtrivit unui ɑrticοl рublicɑt dе cοtidiɑnul Dɑily Мɑil, idееɑ că ѕеnzɑțiɑ dе frig ѕ-ɑr trɑnѕmitе рur și ѕimрlu рrin еmрɑtiе ɑ rеiеșit în urmɑ dеѕfășurării unui еxреrimеnt cɑrе ɑ imрlicɑt рrеzеnțɑ mɑi multοr vοluntɑri și câtеvɑ mɑtеriɑlе vidеο. Ρɑrticiрɑnții lɑ ѕtudiu ɑu fοѕt рuși ѕă urmărеɑѕcă filmulеțе cɑrе рrеzеntɑu ɑctοri cе își băgɑu mâinilе în ɑрă rеcе, cu ghеɑță, iɑr οɑmеnii dе știință cɑrе i-ɑu mοnitοrizɑt ɑu cοnѕtɑtɑt că, în mοmеntul în cɑrе viziοnɑu imɑginilе, tеmреrɑturɑ vοluntɑrilοr lɑ nivеlul mâinilοr ɑ ѕcăzut bruѕc.

Lɑ ɑcеѕt еxреrimеnt ɑu рɑrticiрɑt 36 dе реrѕοɑnе, cɑrе ɑu fοѕt rugɑtе ѕă vɑdă οрt filmе cɑrе рrеzеntɑu ɑctοri cе ținеɑu ο mână în ɑрă – unii în ɑрă cɑrе ѕе vеdеɑ că еѕtе cɑldă, ɑlții în ɑрă cɑrе ѕе vеdеɑ că еѕtе rеcе. Fiеcɑrе mɑtеriɑl vidеο încереɑ cu imɑginеɑ ɑctοrului ɑșеzɑt în fɑțɑ unui rеciрiеnt trɑnѕрɑrеnt, umрlut рɑrțiɑl cu ɑрă. În filmulеțеlе cu ɑрă cɑldă, în рrimеlе 40 dе ѕеcundе еrɑ рrеzеntɑt ɑctοrul ɑdăugând trерtɑt ɑрă cɑldă dintr-un ibric și vеrificând tеmреrɑturɑ lichidului lɑ fiеcɑrе câtеvɑ ѕеcundе. Αрοi, реrѕοnɑјul еrɑ filmɑt ținând mânɑ în ɑрă timр dе dοuă minutе și 20 dе ѕеcundе. Αcееɑși rutină еrɑ urmɑtă și în filmulеțеlе cu ɑрă rеcе, înѕă, în lοc dе ɑрă cɑldă, în rеciрiеnt еrɑ рuѕă ο рungă cu ghеɑță. În cɑdrul еxреrimеntului ɑu fοѕt рrеzеntɑtе și рɑtru mɑtеriɑlе vidеο dе cοntrοl, în cɑrе ɑctοrii ѕtătеɑu ɑșеzɑți în fɑțɑ unui rеciрiеnt cu ɑрă lɑ tеmреrɑturɑ cɑmеrеi. Fеțеlе ɑctοrilοr nu еrɑu vizibilе, iɑr tеmреrɑturɑ din cɑmеră ɑ fοѕt mеnținută lɑ 21 dе grɑdе Cеlѕiuѕ.

În cееɑ cе рrivеștе vοluntɑrii, în timрul viziοnării, οɑmеnii dе știință lе-ɑu mοnitοrizɑt ɑcеѕtοrɑ tеmреrɑturɑ dе lɑ nivеlul mâinilοr. Αu cοnѕtɑtɑt că ɑtunci când vοluntɑrii vеdеɑu ɑctοrii băgând mânɑ în ɑрɑ rеcе cu ghеɑță, tеmреrɑturɑ lοr ѕcădеɑ cu 0,2 grɑdе Cеlѕiuѕ lɑ nivеlul mâinii ѕtângi și cu 0,05 grɑdе Cеlѕiuѕ lɑ nivеlul mâinii drерtе – ο ѕcădеrе mică, înѕă ѕеmnificɑtivă din рunct dе vеdеrе ɑl ѕtɑtiѕticii. În ѕchimb, nu ѕ-ɑu înrеgiѕtrɑt mοdificări ѕеmnificɑtivе ɑlе tеmреrɑturii nici lɑ viziοnɑrеɑ filmеlοr dе cοntrοl, nici lɑ viziοnɑrеɑ cеlοr cɑrе imрlicɑu ɑрă cɑldă. Duрă еxреrimеnt, cеrcеtătοrii ɑu еmiѕ iрοtеzɑ că vοluntɑrii ɑu ѕimțit?că рrin ɑcеѕt ɑct dе imitɑțiе rеușеѕc ѕă еmрɑtizеzе cu biеții οɑmеni ѕuрuși „tοrturii“ cu ɑрă rеcе.

Nеil Hɑrriѕοn, ѕреciɑliѕt în nеurοștiință dе lɑ Univеrѕitɑtеɑ din Ѕuѕѕеx, ɑ еxрlicɑt că еѕtе vοrbɑ dе ο rеɑcțiе cе ținе dе nɑturɑ umɑnă și că еѕtе рοѕibil cɑ ɑcеɑѕtă cοрiеrе invοluntɑră ɑ răѕрunѕului fiziοlοgic ɑl ɑltοr реrѕοɑnе ѕă nе ɑјutе ѕă înțеlеgеm еxɑct рrin cе trеc ɑcеѕtеɑ. „Crеdеm că imitɑrеɑ ɑltеi реrѕοɑnе nе ɑјută ѕă crеăm un mοdеl intеrn ɑl ѕtării ѕɑlе fiziοlοgicе, mοdеl ре cɑrе îl рutеm fοlοѕi реntru ɑ-i înțеlеgе mɑi binе mοtivɑțiɑ și ѕеnzɑțiilе. Оɑmеnii ѕunt ființе рrοfund ѕοciɑlе, iɑr ο рɑrtе imрοrtɑntă din ѕuccеѕul ѕреciеi еѕtе rерrеzеntɑtă dе cɑрɑcitɑtеɑ nοɑѕtră dе ɑ cοnlucrɑ și cοlɑbοrɑ în cοmunități cοmрlеxе. Iɑr ɑcеѕt lucru ɑr fi grеu, dɑcă nu chiɑr imрοѕibil dе rеɑlizɑt, dɑcă, рrin nɑturɑ nοɑѕtră, nu ɑm рutеɑ еmрɑtizɑ rɑрid unii cu cеilɑlți și dɑcă nu ɑm fi cɑрɑbili ѕă ɑnticiрăm gândurilе, ѕеntimеntеlе și mοtivɑțiilе cеlοrlɑlți“. Ѕе рrеѕuрunе că în ѕрɑtеlе ɑcеѕtui fеnοmеn dе cοntɑgiunе ɑ frigului ɑr ѕtɑ ɑșɑ-numiții „nеurοni οglindă“, ο clɑѕă ѕреcifică dе cеlulе nеrvοɑѕе, cu un rοl dеοѕеbit în cunοɑștеrеɑ dirеctă, ɑutοmɑtă și incοnștiеntă ɑ mеdiului încοnјurătοr. „Nеurοnii οglindă, cɑrе ѕе găѕеѕc în zοnе ѕреcificе ɑlе crеiеrului, ѕе ɑctivеɑză în mοmеntul în cɑrе fɑcеm ο ɑcțiunе ѕɑu οbѕеrvăm ο ɑcțiunе ѕimilɑră lɑ cеi din јur. Ѕе vеhiculеɑză chiɑr că еѕtе рοѕibil cɑ și ɑltе zοnе cеrеbrɑlе ѕă «ɑѕcundă» cеlulе cu рrοрriеtăți mimеticе mɑi gеnеrɑlе“, ɑ еxрlicɑt ѕреciɑliѕtul în nеurοștiință. „Iɑr cu cât ο реrѕοɑnă еѕtе mɑi ѕеnѕibilă și mɑi еmрɑtică рrin nɑturɑ firii ѕɑlе, cu ɑtât еѕtе mɑi рrοbɑbil că vɑ imitɑ, invοluntɑr, rеɑcțiilе ɑltοrɑ“, ɑ ɑdăugɑt Nеil Hɑrriѕοn.

Capitolul IV STUDII DE CAZ

OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII

I.1. Obiectivele cercetării

Obiectivul teoretic este reprezentat de identificarea factorilor psiho-sociali care acționează pe parcursul evoluției relației conjugale, asigurând homeostazia interacțională familială și stabilitatea cuplului. Acești factori sunt:

– nivelul de adaptare la viața de cuplu;

– nivelul de satisfacție în cuplu;

– nivelul de coeziune în cuplu;

– nivelul de consens în cuplu;

– nivelul de expresie afectivă;

– nivelul calității relației conjugale;

– nivelul de intercomunicare în cuplu;

Obiective metodologice sunt asigurate de următoarele aspecte:

1. Studiul factorilor implicați în funcționarea și stabilitatea cuplului în momentul apariției primului copil (comunicarea).

2. Studiul corelației dintre factorii psiho-sociali ce acționează la nivelul cuplului în momentul apariției primului copil.

Scopul general al cercetării, derivând din tema propusă spre abordare, este reprezentat de identificarea și descrierea diferențelor și similarităților gender în comunicarea în cuplu în spațiul public și în spațiul privat, orientând cercetarea spre o serie de interogații generale, construite după recomandările lui Aries (1996) care propunea cinci întrebări cheie care trebuie avute în vedere atunci când sunt abordate diferențele gender în interacțiunile conversaționale:

Cât de diferite sunt stilurile conversaționale ale femeilor și bărbaților? Cât de mari sunt aceste diferențe?

Este posibil ca variabile precum rolurile sociale sau statusul să fie responsabile de diferențele percepute între bărbați și femei?

În ce măsură diferențele gender depind de contextul situațional al interacțiunii?

În ce măsură influențează stereotipurile percepțiile și evaluările participanților la conversație?

Se acordă, prin analiză, semnificațiile corecte comportamentelor studiate?

I.2. Ipotezele cercetării

Ipoteză generală:

În comparație cu cuplurile care au durata parteneriatului mai mică de 5 ani, în momentul apariției primului copil, cuplurile cu durata parteneriatului mai mare de 5 ani își formează un sistem de adaptare mai stabil la viața de cuplu favorabil nașterii și creșterii copiilor.

Ipoteze derivate:

1. Se prezumă că există o corelație semnificativ mai puternică între nivelul de adaptare la viața de cuplu și nivelul de intercomunicare, în cazul cuplurilor cu durata parteneriatului peste 5 ani, comparativ cu cele cu durata parteneriatului sub 5 ani. De asemenea, se prezumă că nivelul de satisfacție în cuplul conjugal corelează cu nivelul de intercomunicare în cuplu. O altă prezumție este faptul că nivelul de consens diadic corelează cu nivelul de intercomunicare în cuplu, precum și că nivelul de coeziune al cuplului corelează cu nivelul de intercomunicare în cuplu. O ultimă prezumție este aceea că nivelul de expresie afectivă corelează cu nivelul de intercomunicare în cuplu.

2. Se prezumă că există o corelație semnificativă între modul de evaluare a relației de cuplu de către parteneri și nivelul de adaptare la viața de cuplu.

3. Se prezumă că există o corelație semnificativă între modul de evaluare a relației de cuplu de către parteneri și nivelul de intercomunicare în cuplu.

METODOLOGIA CERCETĂRII

Analizând metodologiile întrebuințate de diverși cercetători în abordarea familiei, se identifică existența câtorva strategii optimale, care, individual sau combinate, pot crește prin adoptarea lor șansele de reușită ale cercetării noastre. Pentru realizarea demersului nostru, am combinat aspecte ale strategiei de cercetare multifazată (reducând succesiv eșantionul inițial, astfel încât pe eșantioane din ce în ce mai reduse am aplicat metode din ce în ce mai de profunzime) cu dimensiuni specifice ale studiului de caz (care presupune studierea intensă, complexă, a unui număr mic de familii pe o perioadă mai lungă de timp), în încercarea de a răspunde cel mai bine scopului și obiectivelor demersului nostru. Grupul studiat este abordat aici ca un întreg, dintr-o perspectivă unitară, studiul de caz recomandând aplicarea unor tehnici diverse precum analiza documentelor, interviurile deschise (individuale sau de grup), observația participativă etc, menținându-ne centrați asupra urmăririi unei dimensiuni specifice, în ceea ce ne privește, comunicarea (Iluț, 2005). Se recomandă alegerea studiului de caz cu precădere atunci când se investighează desfășurare unui fenomen în contextul său din viața reală, și mai ales atunci când granițele dintre fenomen și context nu sunt clar delimitate. (Yin, 2005).

Punându-ne problema generalizării și a teoretizării, ne-am dorit realizarea unui studiu de caz multiplu. În consecință, am investigat mai multe cazuri în cadrul aceluiași demers de cercetare, propunându-ne să urmărim notele comune, similaritățile sau disonanțele majore în ceea ce privește structurarea gender a procesului comunicării. Firește, aceasta a implicat atât folosirea eșantionării teoretice, dar mai ales a comparației (Iluț, 2005).

II.1 Eșantionarea lotului

Universul cercetării a fost reprezentat de familiile tinere existente în Sectorul 3, București, fiecare tânără familie reprezentând un caz, o unitate de analiză, și fiecare dintre parteneri un subiect de interpelat. Nivelul educațional superior (studii superioare sau facultate în curs de absolvire), vârsta tânără a subiecților (20-35 ani), locuirea împreună de cel puțin 1 an și mediul urban de rezidență au fost câteva trăsături care au conferit o oarecare omogenitate populației studiate.

Eșantionarea teoretică

Specificul eșantionării teoretice este dat în special de faptul că deciziile care determină alegerea și alcătuirea ansamblului de cazuri incluse în eșantion, sunt adoptate pe parcursul desfășurării procesului de interpretare și colectare a datelor, aspect care stimulează sensibilitatea și importanța creativității în cercetare (Iluț, 2005).

Eșantionarea teoretică, bazându-se pe emergența conceptelor relevante pentru dezvoltarea teoriei, are ca obiectiv, în consecință eficientizarea oportunităților de comparare a evenimentelor, întâmplărilor și situaților care determină modalitățile în care categoriile identificate variază în parametrii proprietăților și dimensiunile acestora (Mucchielli, 2002). Principiul fundamental al eșantionării teoretice este cel al selectării graduale a cazurilor, care presupune selecția cazurilor și a grupurilor de cazuri în concordanță cu criterii concrete referitoare la conținutul acestuia (Yin, 2005).

Firește că reprezentativitatea este un deziderat universal al oricărei cercetări sociologice, fie că este vorba de o abordare cantitativă, fie că este vorba de una calitativă, însă este important să menționăm că această ultimă perspectivă vizează realizarea reprezentativității conceptelor, și nu a reprezentativității subiecților intervievați. Folosind tipul de eșantionare teoretică sugestiv intitulat „bulgărele de zăpadă”, care presupune ca fiecare subiect din eșantion să-l determine pe următorul inclus, pornind de la un grup restrâns de familii (unități de studiu), am alcătuit un eșantion teoretic de 144 de subiecți reprezentând 72 de familii tinere care au fost interpelate prin aplicarea chestionarului comunicării genderizate în cuplu. Acest eșantion inițial l-am redus într-o a doua fază a cercetării la 21 de unități de studiu abordate prin metoda interviului individual deschis, selectând acele unități de studiu la nivelul cărora au fost înregistrate diferențe semnificative în răspunsurile partenerilor de cuplu în faza precedentă. Dorind să identificăm influența specificului situațional asupra diferențelor și similarităților gender în comunicare, am decis să operăm o structurare a eșantionului secund în trei grupări contrastante: familii cu copii, familii fără copii, familii cu copil în perioada prenatală.

În final pe un număr restrâns de unități de studiu între care exista un grad de familiaritate și apropiere, am desfășurat 3 serii de interviuri de grup cu caracter experimental, în care nu am urmărit atât formarea unor opinii pe tematicile propuse prin interacțiuni de grup, cât surprinderea și măsurarea diferențelor și similarităților gender în ceea ce privește competența comunicațională în spațiul public (întâlniri între persoane cunoscute, în locații familiare), vizând cele trei dimensiuni ale ei: Preluarea Cuvântului, Stilurile Conversaționale și Asimetriile.

Momentul opririi eșantionării a fost marcat de atingerea saturării teoretice a categoriilor care au fost identificate pe parcursul desfășurării cercetării – punctul în care analiza datelor a arătat că relatările actorilor sociali nu mai pot aduce nimic nou în mod semnificativ în sfera categoriilor relevate, rezumându-se la repetarea unor concepte deja prezente. Reamintim că în abordarea calitativă validitatea datelor se referă la cantitatea, densitatea și detaliul informațiilor colectate, și nu la numărul subiecților investigați (Mucchielli, 2002). În urma eșantionării teoretice, populația noastră s-a compus în funcție de vârstă dintr-un segment de 40,2% subiecți cu între 31-35 ani, 29,9% subiecți cu între 26-30 ani și 29,9% subiecți între 20-25 ani.

Fig. nr. 1 Repartizarea pe grupa de „vârstă”

Proporțiile în funcție de media de vârstă ne arată că vârsta medie a subiecților a fost de 28,9 ani – vârsta medie a bărbaților a fost de 29,8 ani iar vârsta medie a femeilor a fost de 28 ani.

Fig. nr. 2 Repartizarea pe vârstă medie a sexului

Un aspect important în populația noastră a fost reprezentat de prezența sau absența copiilor în unitățile de studiu abordate. Distribuția cuplurilor în populația noastră în funcție de prezența copiilor, arată că din cele 72 unități de analiză abordate în demersul nostru, am avut 46 cupluri fără copii și 26 cupluri cu un copil sau mai mulți.

Fig. nr. 3 Distribuția cuplurilor în funcție de prezența copiilor

Dacă urmărim și distribuția unităților noastre de analiză în funcție de starea civilă, din totalul celor 72 cupluri abordate, am avut 30 de cupluri căsătorite și 42 de cupluri necăsătorite, unde partenerii preferau concubinajul.

Fig. nr. 4 Reparizarea privind starea civilă a cuplurilor

Derularea cercetării – etapele colectării datelor

III.1. Chestionarul Comunicării Genderizate în Cuplu

Pentru a obține o imagine statistică a percepției subiecților cu privire la diferențele și similaritățile gender în comunicarea în cuplu, am aplicat chestionarul comunicării genderizate în cuplu, instrument preluat din cercetările lui Ekstein și Goldman (2001) unde a fost folosit cu succes în abordarea comunicării în cuplu.

Le-am solicitat ambilor parteneri de cuplu care alcătuiau împreună fiecare unitate de analiză să descrie și să evalueze prin intermediul itemilor din chestionar, atât propriile atitudini și comportamente comunicaționale, cât și pe cele ale partenerului de cuplu. Itemii au vizat trei dimensiuni de comportamente și atitudini comunicaționale așa cum derivă acestea din literatura de specialitate care constituie baza teoretică a cercetării noastre:

1. comportamente comunicaționale masculine;

2. comportamente comunicaționale feminine;

3. comportamente comunicaționale comune bărbaților și femeilor. (Anexa 1: Tabel A).

După aplicarea chestionarului descris mai sus, am executat o primă analiză a informațiilor oferite, comparând la nivelul unităților de studiu acordurile și dezacordurile prezente în răspunsurile partenerilor de cuplu la chestionar, raportându-le la principalele teorii care sintetizează cercetările asupra problematicii diferențelor gender în comunicare și notând ariile în care s-au înregistrat cele mai pregnante acorduri și dezacorduri, acestea constituind teme de discuție pentru interviurile individuale, deschise, de profunzime, aplicate în a doua fază a desfășurării etapei de culegere a datelor.

În evaluarea chestionarelor principiul urmat nu a fost atât acela de a identifica în ce măsură bărbații manifestă comportamente comunicaționale feminine și în ce măsură femeile manifestă comportamente comunicaționale feminine, deoarece am pornit de la premisa conform căreia este posibil ca ambele genuri să întrebuințeze, să combine în stilul de comunicare comportamente comunicaționale din ambele categorii.

Scopul nostru a fost de a urmări cât mai precis tendințele și patternurile comportamentelor comunicaționale în interiorul fiecărei unități de analiză (cuplu) – a fiecărui subiect chestionat și a partenerului său de cuplu, preocupându-ne mai ales de a înregistra cât mai exact la ambii parteneri percepția de sine și percepția celuilalt.

III.2 Interviul individual deschis

Urmărind principiul reducerii graduale a eșantionului, specific strategiei multifazate în cercetare, după analizarea chestionarelor am procedat la reducerea eșantionului teoretic inițial, alegând 21 unități de studiu unde acordurile și dezacordurile dintre parteneri au avut valorile cele mai mari, aspect care ne indica prezența similarităților și a diferențelor gender în comunicare. Am aplicat 42 de interviuri individuale deschise, folosind un ghid de interviu.

A urmat a doua etapă a culegerii datelor, interviurile individuale deschise au fost conduse pe dimensiuni tematice reprezentate de principalele arii de acord și dezacord înregistrate și sintetizate în urma aplicării chestionarelor, pentru a crea premisele înțelegerii în profunzime a tematicii propuse spre investigare – am optat pentru acest tip de interviu calitativ, deoarece este bine cunoscut faptul că acesta reprezintă tehnica de bază de colectare a datelor în abordarea calitativă, și fiindcă facilitează realizarea cu o mai mare acuratețe a comparării semnificațiilor, înțelesurilor și conceptelor rezultate din relatările intervievaților, care sunt stimulați să ofere răspunsuri deschise, nerestricționate de alegeri apriorice, propuse de cercetător.

III.3.Interviul de grup

În studiul nostru am urmărit însă prin interviurile de grup să efectuam un microexperiment, unde prin stimularea unor discuții de grup, să urmărim apoi prin analizarea conținutului conversațional, identificarea similarităților și diferențelor gender în Competența Comunicațională în spațiul public (întâlniri între persoane cunoscute, în locații familiare). Am desfășurat 9 interviuri de grup – 3 grupuri au fost alcătuite doar din femei (grupuri unisex feminine – 6 participanți), 3 doar din bărbați (grupuri unisex masculine – 6 participanți), și în sfârșit 3 grupuri mixte (la care am avut 10 participanți, 5 bărbați și 5 femei).

În total am avut de analizat 9 conversații de grup – conversațiile le-am grupat apoi pentru a alcătui materiale de analiză sub forma unor discuții de ansamblu: discuția feminină, discuția masculină și discuția mixtă. Am întreprins așadar 3 serii de interviuri de grup (focus grup-uri), fiecare serie a câte 3 interviuri de grup (unisex-feminin, unisex-masculin și mixt), a căror rol a fost acela de a observa, înregistra și analiza diferențele gender în ceea ce privește competența comunicațională pe dimensiunile ei fundamentale – preluarea cuvântului; stilul de comunicare.

Mulți cercetători au observat influența vârstei (Helfrich, 1979; Blum-Kulka, 1997) și a statusului social (Labov, 1972; Bernstein, 1990) asupra folosirii limbajului, drept pentru care ne-am gândit că diferențele de vârstă și status social între participanții la focus-grupuri vor influența considerabil interacțiunile dintre ei, astfel încât, pentru a crea premisele necesare efectuării unor comparații între grupurile studiate, am decis să preselectăm participanți cam de aceeași vârstă și status social (Wardhaugh, 1995; Mesthrie et. al. 2000), delimitând cu această ocazie și populația țintă a demersului nostru: tineri căsătoriți sau în concubinaj cu vârstă cuprinsă între 25-35 ani, din mediul urban, studii superioare, care trăiesc și se gospodăresc împreună cu partenerul/ partenera de cuplu de cel puțin 3 ani.

III.4 Observația

De asemenea, am folosit în procesul de colectare a datelor, ca formă de colectare și observația, în scopul eficientizării dimensiunilor urmărite în interviuri, relevând teme de discuție pentru acestea. După cum am amintit, beneficiind de implicarea directă în mediul social al segmentului de populație tânără din Sectorul 3, București mai ales în perioada studiilor superioare, am avut oportunitatea de a mă afla deseori în postura de observator direct al desfășurării procesului comunicării interpersonale în cuplurile tinere, atât în spațiul public cât și în cel privat. Observațiile culese cu aceste ocazii au creat baza unei sensibilizări personale în legătură cu aspectele acestui fenomen care constituie tema cercetării, folosindu-ne la optimizarea surprinderii caracteristicilor urmărite (Mucchielli, 2002).

Deosebit de importante au fost informațiile oferite de observație în timpul desfășurării interviurilor de grup, unde am dorit să culegem date legate de manifestarea Asimetriilor în comunicare în grup, care reprezintă a treia dimensiune importantă a Competenței Comunicaționale, unul dintre aspectele cheie vizate de demersul nostru – asimetriile aduc în discuție problema comunicării dintre bărbați și femei evidențiind faptul că în conversațiile desfășurate în grupuri genderizate, înțelegerea cadrelor conversației este esențială, femeile având tendința de a fi atente la cum se spune ceea ce se spune, bărbații acordând atenție la ce se spune.

ANALIZA CANTITATIVĂ ȘI INTERPRETAREA DATELOR

IV.1 Comunicarea genderizată în cuplurile tinere – reconfigurarea stilului masculin și feminin – emersiunea stilului mixt

Cum afirmam anterior, am pornit investigația noastră de la modelul distribuirii comportamentelor comunicaționale în literatura de referință (Anexa1: Tabel A). În continuare vom prezenta sintetic situația analizei diferențelor și similarităților gender în comportamentelor comunicaționale în universul cercetării noastre, structurat pe două dimensiuni:

1. vom urmări distribuirea comportamentelor comunicaționale la nivelul populației cercetării noastre, în funcție de apartenența de gen a subiecților (Anexa 1: Tabel B) ;

2. vom urmări distribuirea comportamentelor analizate la nivelul realității unităților de studiu, a cuplurilor investigate (Anexa 1: Tabel C)

Analizând datele oferite de chestionarul comunicării genderizate în cuplu am dorit să identificăm măsura în care fiecare comportament comunicațional (masculin, feminin sau mixt) semnalat în literatura de referință se regăsește și se manifestă atât în cadrul populației noastre, dar și la nivelul unităților noastre de studiu. Percepțiile de sine și percepțiile celuilalt au fost de asemenea luate în considerare în scopul nuanțării înțelegerii rezultatelor, dar și a identificării posibilelor arii de conflict în comunicarea în cuplu în universul cercetării noastre.

Din cele 33 de comportamente comunicaționale, situația multora la nivelul populației noastre e incertă, adică, mai mult de jumătate din populația noastră, atât la nivelului ansamblului, cât și la cel al realității unităților de analiză nu își asumă anumite comportamente comunicaționale din toate cele trei stiluri abordate.

Dintre comportamentele comunicaționale masculine (Anexa 1: Tabel A), am confirmat în cercetarea noastră preferința pentru abordarea soluționării practice a problemelor vieții de cuplu sau a gospodăriei, practicarea diminuată a dezvăluirii emoțiilor și sentimentelor prin comunicarea nonverbală și concentrarea atenției mai mult asupra conținutului informativ decât asupra celui emoțional-afectiv în discuțiile în doi, câteva dintre celelalte comportamente comunicaționale masculine intrând în cercetarea noastră în sfera comportamentelor mixte, cum este cazul deținerii și întreținerii unei bune imagini de sine sau a concentrării discuțiilor asupra aspectelor pragmatice ale vieții de cuplu.

Am obținut rezultate incerte cu privire la:

Posesia unui spațiu privat în cadrul arealului locuibil al casei ;

Spiritul de competiție și tendința de impunere în fața partenerului de cuplu –

Importanța de a avea ultimul cuvânt în comunicarea în cuplu

Diferențe și similarități gender în comunicarea nonverbală – zâmbetul –

Inabilitatea de a interpreta corect limbajul nonverbal

Dintre comportamentele comunicaționale feminine (Anexa 1: Tabel A), în cercetare noastră am confirmat doar preponderența reacțiilor și răspunsurilor emoționale în comunicarea în cuplu și bazarea pe intuiție în înțelegerea discursurilor partenerului. Spre surprinderea noastră, cedarea prim-planului în discuțiile în doi și asumarea unui rol pasiv s-a dovedit a fi un comportament comunicațional masculin în universul investigat de noi, la fel ca și tendința evitării conflictelor cu partenerul de cuplu, comportament comunicațional asumat mai mult de către bărbați la nivelul populației generale. Însă cele mai multe comportamente comunicaționale feminine, cum sunt: menținerea contactului vizual în timpul conversațiilor în doi; verbalizarea sentimentelor și trăirilor intime față de partener; acordarea feedbackului în comunicare în cuplu; importanța sporită acordată obținerii aprecierii partenerului/partenerei de cuplu dar și a aprecierii celorlalți în luarea deciziilor legate de alegerea vestimentației; abilitatea „citirii” limbajului nonverbal al partenerului sau inițierea atingerilor în apropierea de celălalt s-au dovedit a se regăsi la noi integrate sferei mai ample a comportamentelor mixte.

Dintre comportamentele comunicaționale feminine (Anexa 1: Tabel A) rezultate incerte am obținut în ceea ce privește uzitarea cuvintelor și expresiilor care reflectă nesiguranță.

Dintre comportamentele comunicaționale care sunt integrate în literatura de referință stilului mixt de comunicare (Anexa 1 : Tabel A), s-au confirmat în cercetarea noastră importanța acordată conferirii unui timp special pentru discuțiile în doi; evaluarea unor comportamente ale partenerului/partenerei de cuplu prin raportare la stereotipii gender; evaluarea influenței negative a ascunderii unor informații sau a păstrării unor secrete asupra calității comunicării în cuplu; distanțarea fizică față de partener/parteneră la trăirea unor emoții, sentimente, stări negative. Am avut și surpriza de a descoperi că preocuparea față de problema atractivității fizice este un comportament comunicațional feminin în populația noastră. Am înregistrat o serie de comportamente mixte a căror situație este incertă, în sensul că manifestarea lor nu este percepută de mare parte din populația noastră.:

Ironizarea partenerului de cuplu în spațiul public;

Sentimentul de insatisfacție cu privire la aprecierea exprimată de partenerul de cuplu;

Dificultatea resimțită în găsirea unui timp oportun și a unui loc potrivit pentru a discuta cu partenerul/a de cuplu despre probleme, chestiuni importante legate de relație;

Dificultăți în dezvăluirea sentimentelor și emoțiilor intime, profunde, partenerului de cuplu; dificultățile resimțite în plan individual în derularea procesului de negociere și luare a deciziilor;

Folosirea unor expresii ostile, dure, sau a unor cuvinte mai triviale în comunicarea cu partenerul. În ceea ce privește acest ultim comportament comunicațional, la ambele nivele ale analizei, am observat o tendință a femeilor de a și-l însuți mai pronunțat decât bărbații.

Analizarea datelor și informațiilor oferite de subiecții noștri prin intermediul chestionarului comunicării genderizate în cuplu, ne-a relevat așadar la nivelul populației generale a cercetării un stil masculin sub incidența căruia bărbații manifestă în comunicarea în cuplu o preferință pentru abordarea problemelor pragmatice, își dezvăluie mai puțin emoțiile și sentimentele profunde față de partenera de cuplu prin limbaj nonverbal (gesturi, expresii faciale, mișcări ale corpului), și își concentrează mai mult atenția pe conținutul informativ al discuțiilor în doi decât pe conținutul emoțional.

În plus, se pare că preferă să cedeze prim-planul în comunicarea cu partenera de cuplu și să evite mai mult conflictele cu ea de câte ori este posibil. Am constatat că la nivelul unităților de studiu, unele comportamente comunicaționale devin mixte – cum este cazul evitării conflictelor cu partenerul/partenera de câte ori este posibil, sau de centrare a atenției asupra conținutului informativ al comunicării, în detrimentul celui emoțional, comportamente care în cuplu sunt asumate și de către femei, nu numai de către bărbați, devenind deci comportamente comunicaționale mixte.

Situația este mai clară în privința stilului feminin de comunicare, unde atât la nivelul populației în ansamblu, cât și la nivelul realității unităților de studiu, am concluzionat că femeile sunt mai preocupate de problema atractivității lor fizice, obișnuiesc să ofere mai multe răspunsuri și reacții emoționale în comunicarea cu partenerii lor și se bazează mai mult pe intuiție decât pe logică în interpretarea și analizarea discursurilor celuilalt.

Stilul mixt de comunicare este mai complex, atât bărbații, cât și femeile, integrând în repertoriul lor comunicațional comportamente precum conferirea unui timp pentru discutarea aspectelor importante care țin de relația cu celălalt; evaluarea a unor comportamente ale partenerului/partenerei prin raportare la stereotipiile de gen; evaluarea influenței negative pe care păstrarea unor secrete sau ascunderea unor informații o au asupra calității comunicării; distanțarea fizică față de partener/partenerul de cuplu la trăirea unor emoții negative; deținerea unei foarte bune imagini de sine; concentrarea discuțiilor în doi asupra aspectelor pragmatice; preferința pentru a aborda subiectele în mod cât mai direct; menținerea contactului vizual în comunicarea cu partenerul; verbalizarea sentimentelor și emoțiilor intime; acordarea feedbackului; importanța acordată obținerii aprecierii partenerului și aprecierii celorlalți în alegerea vestimentației; abilitatea citirii limbajului nonverbal al partenerului.

IV.2 Percepția importanței comunicării în satisfacția relației de cuplu

Există mai multe similarități decât diferențe în reprezentarea rolului și funcției comunicării în familie – funcția de bază este asigurarea coeziunii cuplului, a stabilității, echilibrului relației. Mai mult, comunicarea devine un concept umbrelă sub incidența căruia se întrețin și se consolidează alte valori importante, precum fidelitatea, încrederea, sau respectul. Un alt punct comun este practicarea diplomației prin discreție atunci când informațiile sunt dăunătoare celuilalt. Se pare că femeile conferă o importanță mai mare decât bărbații dimensiunii emoționale în comunicare, căreia îi subsumează dimensiunea dezvăluirii de sine. Bărbații, deși recunosc importanța dimensiunii emoționale a comunicării în cuplu, practică mai puțin dezvăluirea de sine, punând accent pe manifestarea fizică. Cel mai important este faptul că toți subiecții interpelați evaluează comunicarea ca fiind un factor vital în obținerea unei relații reușite.

IV.3 Reprezentarea diferențelor gender

Bărbații au o perspectivă mai tradițională asupra diferențelor gender. Femeile sunt privite ca reprezentând „sexul slab” datorită sensibilității, temerilor și a acceptării în viață a situației de a fi întreținute. Femeile, în mod surprinzător, recunosc aceste diferențe, considerând că bărbații sunt mai echilibrați, mai practici și mai centrați pe dimensiunea materială a vieții, însă mai inhibați în ceea ce privește expresivitatea emoțională. Perspectiva tradițională se regăsește și la o parte din femei, care acceptă un rol secundar în conducerea vieții de familie. Surprinderea percepțiilor diferențelor gender în comunicare, a evidențiat faptul că bărbații se consideră a fi mai stăpâni pe ei în ceea ce privește etalarea emoțiilor și sentimentelor în comunicare, pun un mai mare accent pe rațional în comunicarea cu partenera, sunt mai direcți, punând accent pe rolul comunicării în rezolvarea problemelor. Femeile sunt privite ca fiind mai orientate spre consens, mai extrovertite, dar totuși, mai subtile și mai indirecte.

Am sondat puțin percepția rolurilor în familie și am descoperit că atât bărbații, cât și femeile cred că în familie există roluri asumate tradițional, prin socializare, și roluri asumate rațional, prin negocierea dintre parteneri:

bărbații cred că există roluri asumate tradițional (femeia mai responsabilă de îngrijirea copiilor și de împlinirea sarcinilor casnice, bărbatul stâlpul familiei, răspunzător de luarea deciziilor importante, îndeplinirea sarcinilor fizice și dator să aibă un venit mai mare ca al soției) și roluri asumate rațional (împărțirea unor sarcini și activități în funcție de timp și abilități);

femeile acceptă rolurile tradiționale sub aspectul lor funcțional (îndeplinirea de către bărbați a sarcinilor gospodăriei care presupun efort fizic), punând însă un accent mai apăsat pe importanța asumării raționale a rolurilor.

Observăm în universul cercetării noastre o combinație între modelul tradițional al rolurilor maritale și modelul egalitar. Dacă am face trimitere la precizările lui Coleman (1984), putem vorbi mai degrabă despre evidențierea modelului neotradițional sau pseudoegalitar, amendat de caracteristici importante ale mariajului contemporan, asociat explicit cu ideea de implicare personală și comunicare deschisă între parteneri. Având la bază dragostea romantică, relația conjugală ideală pune accent pe flexibilitatea rolurilor, împărțirea responsabilităților relația căpătând un aspect compasional sub incidența căruia femeia și bărbatul sunt considerați a fi parteneri egali, ambii contribuind în aceeași măsură la întreținerea relației și împărtășind în mod egal privilegiile derivate din sentimentul de siguranță fizică și psihică pe care o oferă gospodăria.

Sub impactul diferențelor gender percepute și asumate, există similarități în ceea ce privește conceptualizarea stilurilor genderizate de comunicare. Femeile îi percep pe bărbați în comunicare așa cum se percep și ei – mai direcți și mai orientați spre urmărirea unor scopuri pragmatice în comunicare. Aspecte caracteristice bărbaților în comunicare, evidențiate de femei, pe care însă aceștia nu le consideră importante, sunt accentul pus competitivitate în comunicarea cu ceilalți – dorința de etalare a cunoștințelor, de demonstrare a punctelor de vedere cu privire la subiectele de conversație.

La fel, bărbații le percep pe femei în comunicare, în general, la fel cum se percep și ele: mai indirecte în abordare, mai grijulii în alegerea și folosirea limbajului, mai orientate spre urmărirea unor scopuri relaționale. Interesant a fost mai ales faptul că femeile își asumă ca și comportamente specifice în comunicare două manifestări evidențiate și de perspectiva masculină: concentrarea asupra detaliilor în comunicarea cu ceilalți și verbalizarea excesivă (indiscreție, bârfă, cicăleală).

IV.4 Controversa intuiției feminine

Am abordat și subiectul intuiției feminine, pe care am descoperit că bărbații o concep ca o modalitate anume de folosire a intuiției în general, bazată pe atenția acordată la detalii și analizarea amănunțită a faptelor. Femeile o concep cam în același mod, acceptând că intuiția, în general vorbind, este caracteristică ambelor genuri, însă în concepția lor există o dimensiune genderizată a intuiției, o dimensiune specific feminină asociată cu sensibilitatea și atenția mai pronunțată, dar și cu o anumită capacitate analitică ce conferă o aură de paranormal, de predicție a dezvoltării unor fapte spre un anumit deznodământ.

IV.5 Versatilitatea stilului de comunicare

Există similarități gender importante în formarea și manifestarea stilurilor de comunicare. Indiferent de gender, relatările actorilor sociali interpelați au scos în evidență importanța contextului (cadrul de desfășurare a comunicării, gradul de familiaritate a interlocutorilor, factori de personalitate). În cadre oficiale, sau în situații în care gradul de familiaritate este mai scăzut și femeile, și bărbații, au nevoie de o perioadă de acomodare resimțind presiuni, constrângeri, folosind un limbaj mai protocolar.

O similaritate importantă constă în influența activității profesionale asupra stilului de comunicare – natura profesiei, acolo unde ea presupune interacțiuni sistematice cu oamenii, determină formarea abilităților comunicaționale personale, făcând ca individul să posede un stil mai flexibil, mai dezinhibat și să aibă o capacitatea de adaptare mai mare în situații comunicaționale diverse.

În spațiul privat există, de asemenea, similarități, femeile și bărbații recunoscând că stilul de comunicare abordat stă sub incidența factorilor de personalitate și se modifică în funcție de subiectele abordate în conversație: există tematici unde vorbesc mai mult femeile (aspecte afectiv-emoționale) și tematici unde vorbesc mai mult bărbații.

Ambele genuri pot să verbalizeze mai mult, sau pot fi mai tăcute în spațiul privat în funcție de prezența unor constrângeri de timp sau de personalitate. Un aspect interesant relevat constă în observația actorilor sociali conform căreia între partenerii de cuplu se formează în timp un anumit cod de comunicare care facilitează interacțiunile și prin intermediul căruia înțelegerea celuilalt este mai puțin dependentă de comunicarea verbală.

Am încercat să înțelegem, din perspectiva actorilor sociali, motivele manifestării genderizării comunicării în grupurile de prieteni sau cunoscuți, aspect relevat pe parcursul derulării cercetării de către subiecții intervievați, fenomen conform căruia în grupuri, femeile și bărbații se grupează și se separă unii de alții, chiar dacă nu pentru multă vreme.

Am înregistrat similarități în percepțiile gender în ceea ce privește explicarea acestui fenomen comunicațional: conform concepției actorilor sociali interpelați, la bază stă preferința pentru anumite subiecte – bărbații preferă subiecte mai abstracte, femeile preferă subiecte mai concrete și mai legate de viața personală și relațiile cu ceilalți.

O diferență importantă a constat în faptul că pe lângă subiectele de interes diferite, bărbații atribuie femeilor un spirit competitiv mai pronunțat (”spionarea adversarului”) care le determină să vorbească mai mult între ele în cadrul grupurilor – concurența fiind cu celelalte femei, dar și cu celelalte cupluri. Femeile însă nu își însușesc motivația concurențială atribuită, motivând mai degrabă că dezvăluirea unor aspecte personale celorlalte femei și totodată chestionarea acestora se datorează dorinței lor de a împărtăși cât mai multe experiențe comune.

IV.6 Influența apariției copilului/copiilor în relația de cuplu

Am descoperit similarități importante în conceptualizarea influenței apariției copilului/copiilor în viața de cuplu asupra dinamicii comunicării, comunicarea este mai variată la cuplurile fără copii – unde se abordează tematici precum organizarea casei, comentarea cotidianului, planurile de viitor, relația de cuplu și relațiile cu ceilalți – și mai condensată în cuplurile cu copil/copii – unde temele principale fiind creșterea și îngrijirea copiilor, relațiile de familie, gestionarea banilor și organizarea gospodăriei.

Abordând cuplurile cu copil/copii am văzut că atât bărbații, cât și partenerele lor, semnalează o schimbare semnificativă pe care apariția copilului o generează în dinamica relației în general, dar și în structurarea comunicării în particular.

Bărbații și femeile afirmă deopotrivă că apariția copilului în viața de cuplu implică avantaje și dezavantaje, însă percepția acestora este ușor diferită. În reprezentarea avantajelor aduse de apariția copilului/copiilor în relația de cuplu:

în timp ce bărbații apreciază mai ales stimularea capitalului emoțional-afectiv, a stimei de sine (statutul de părinți) și a coeziunii relației de cuplu,

femeile acordă o importanță mai mare altor avantaje – pentru ele, copilul reprezintă atingerea vârstei de maturitate a relației și totodată, punctul critic în dinamica relației în care căsătoria se transformă în familie. Un alt avantaj important pentru femei este stimularea intercunoașterii (creșterea capitalului de încredere în partenerul de cuplu, dacă acesta reușește să răspundă așteptărilor rolului de tată).

Există diferențe gender și în aprecierea dezavantajelor unde am realizat că cel mai important aspect sensibil pentru bărbați constă pierderea prim planului în atenția partenerei, precum și diminuarea atracției fizice în perioada imediată care urmează apariției copilului în relație, dar mai ales modificarea semnificativă a programului de viață (limitarea libertății de mișcare, a timpului petrecut în doi, renunțarea la unele tabieturi).

Femeile împărtășesc aprecierea unor dezavantaje evidențiate de partenerii lor la acest capitol, cum ar fi limitarea timpului liber personal și a vieții sociale a cuplului, precum și renunțarea la unele tabieturi personale, însă pentru ele toate sunt acceptate mai ușor fiind considerate firești, inerente dobândirii statutului de mamă.

Un amendament care reiese din studiul nostru se referă la posibilitatea de a surmonta cel puțin o parte din aceste dezavantaje, o au la dispoziție cuplurile care se bucură mai mult sau mai puțin de asistență din partea rudelor apropiate, care pot prelua, chiar dacă doar temporar, o serie de îndatoriri și sarcini legate de creșterea și îngrijirea copiilor.

Prezența copilului/copiilor în cuplu produce o serie de schimbări și la nivelul dezvoltării psihosociale individuale a actorilor sociali – pentru bărbați, dobândirea statutului de tată generează un sentiment de responsabilizare personală, care contribuie la creșterea stimei de sine, ei recunoscând și o stimulare a altruismului în rândul valorilor personale. Femeile resimt și ele responsabilizarea personală odată cu dobândirea statutului de „mamă”, însă declară și stresul și surmenajul fizic și psihic, precum și tensiunea și conflictul de rol.

Este percepută și evaluată în mod similar și schimbarea semnificativă pe care prezența copilului/copiilor o produce la nivelul structurii comunicării, în sensul pragmatizării acesteia. O schimbare importantă, de asemenea, la nivelul conținutului comunicării constă în faptul că problema copilului cu toate implicațiile ei, devine tema centrală a discuțiilor în doi, dar mai ales în manifestările comportamentale ale partenerilor în situații comunicaționale conflictuale, unde atât bărbații, cât și femeile au o tendință mai pronunțată de autocontrol asupra emoțiilor, temperându-și impulsivitatea și implicit limbajul agresiv, devenind mai raționali în abordarea situației.

Dezavantajele în comunicare sunt de asemenea resimțite în mod asemănător de femei și bărbați, care arată că au acum mai puțin timp sau chiar deloc pentru discuțiile intime în doi în cadrul cărora se practica dezvăluirea de sine, în care partenerii își vorbeau despre cele mai profunde sentimente, emoții, trăiri. Ca și efecte pozitive, se pare că prezența copiilor stimulează intercunoașterea, înțelegerea și consolidarea echilibrului în comunicarea în cuplu, orientând-o preponderent spre funcții pragmatice.

IV.7 Conflicte în comunicare: surse, manifestări, strategii de soluționare

Am reușit să conturăm câteva arii generale de conflict în comunicarea în familie, de la care am dezvoltat linii secundare mai apoi relevate din relatările actorilor sociali intervievați.

O primă arie generală se conturează pe manifestarea comportamentului comunicațional masculin referitor la preferința pentru abordarea soluționării problemelor practice – am observat o tendință a femeilor de a-și percepe pe partenerii lor ca fiind aproape la fel interesați de abordarea aspectelor emoționale ale relației în comunicarea în cuplu, în timp ce bărbații se percep ca fiind mai interesați de aspectele instrumentale ale relației. Avem imaginea, astfel, a unei arii generale de potențial conflict în comunicarea în cuplu – deși femeile se așteaptă ca bărbații să fie preocupați de abordarea în comunicare a aspectelor afective, emoționale ale relației, aceștia sunt mai interesați de abordarea problemelor practice în scopul soluționării lor.

A doua arie generală generatoare de conflict s-a conturat pe comportamentul comunicațional feminin referitor la preponderența practicării răspunsurilor și reacțiilor emoționale în comunicarea cu partenerul/partenera – datele conferite de compararea percepțiilor ne arată că, deși acest comportament comunicațional este unul feminin, atât la nivelul populației în ansamblu, cât și la nivelul realităților de studiu, cu toate că femeile se percep a fi mai emotive și bărbații se percep mai raționali în comunicare, femeile îi văd pe bărbați ca fiind mai emoționali decât recunosc ei, iar bărbații le văd pe femei mai raționale decât admit ele. Se reliefează o potențială arie de conflict aici la nivel de interpretare a mesajelor în comunicarea în cuplu: de pildă, bărbații s-ar aștepta într-o mai mare măsură ca femeile să ofere răspunsuri și reacții raționale în comunicare.

O altă arie conflictuală generală am identificat-o cu privire la manifestarea comportamentului comunicațional referitor la importanța deținerii ultimului cuvânt în comunicarea în cuplu – compararea percepțiilor ne dezvăluie o diferență gender în ceea ce privește importanța de a avea ultimul cuvânt în conversațiile în doi, unde vedem că mai mult de jumătate dintre bărbați consideră că acest comportament nu le este caracteristic, însă din perspectiva femeilor doar pentru 38% este valabil acest lucru. Putem vorbi, astfel de o potențială arie de conflict cu privire la manifestarea autorității și puterii în cuplu în dimensiunea luării deciziilor.

În sfârșit, ultima arie generală generatoare de conflict în comunicarea în cuplu se construiește pe marginea manifestării comportamentului comunicațional de acordare a feedback-ului în comunicarea cu partenerul/partenera – majoritatea femeilor și bărbaților consideră că acordă suficient de bine feedback-ul în comunicarea cu partenerul/partenera de cuplu, fapt pentru care am încadrat acest comportament comunicațional în sfera stilului mixt de comunicare. Totuși, acest comportament poate genera o arie de conflict în cuplu, deoarece compararea percepțiilor ne relevă faptul că bărbații se percep ca fiind ceva mai buni decât partenerele lor, în timp ce femeile declară contrariul. Problemele se pot ivi în dimensiunea receptării mesajelor, a ascultării active a partenerului/partenerei, atât femeile, cât și bărbații, considerând că se ascultă suficient unii pe alții, când de fapt se supraestimează.

Din analiza relatărilor oferite de actorii sociali investigați, o similaritate gender în percepția asupra surselor de conflict în comunicarea în cuplu o regăsim la cuplurile cu copii, care identifică două arii conflictuale principale: aspecte legate de creșterea și îngrijirea copilului și petrecerea timpului liber. În ansamblu, o similaritate gender este dată și de identificarea relațiilor cu familia extinsă ca sursă de conflict, atât la cuplurile cu copii, cât și la celelalte. Există și diferențe gender, relatările subiecților noștri indicându-ne că bărbații sunt mai sensibili la atitudinile critice ale partenerelor lor, față de anumite comportamente și manifestări, mai ales în spațiul public, precum și la reproșurile adresate susținerii emoțional-afective pe care-o oferă. Un alt subiect sensibil pentru bărbați este legat de abordarea gestionării resurselor financiare. Pentru femei percepția suportului emoțional-afectiv este importantă, ele semnalând interiorizarea partenerului ca aspect sensibil al comunicării în cuplu, precum și lipsa feedback-ului din partea partenerului atunci când ele și-l doresc.

IV.8 Similarități și diferențe gender în manifestările conflictuale

O diferență gender constă în atitudinea de retragere care apare ca și comportament comunicațional adoptat mai mult de bărbați în cadrul conflictelor, sub forma verbalizării minimale, a abandonării dialogului, sau chiar a părăsirii spațiului conflictual. Pentru femei, verbalizarea excesivă este comportamentul adoptat în conflicte ca și modalitate de descărcare a tensiunilor acumulate și resimțite în plan individual, comportament manifestat prin agresivitate verbală. Acest lucru se confirmă și la nivelul populației generale: folosirea expresiilor dure, ostile, sau triviale în conflictele din comunicarea în cuplu. În aproximativ jumătate din populația noastră în care comportamentul se manifestă, am înregistrat o diferență gender importantă la nivel de percepții conform căreia femeile își asumă într-o mai mare măsură decât bărbații folosirea unui limbaj mai dur în conflictele comunicaționale, cu toate că bărbații nu sesizează acest lucru. Am înregistrat și similarități în privința ridicării tonului vocal, a impulsivității, a ironizării celuilalt, dar și în trăirea unor sentimente negative.

IV.9 Strategii de soluționare

Am identificat două strategii principale folosite de unitățile de studiu investigate în gestionarea conflictelor:

abordarea rațională – unde partenerii de cuplu valorizează medierea înțeleasă ca dorință împărtășită de atingere a consensului și toleranță reciprocă. Etapele principale sunt abordarea imediată a problemei și discutarea ei până la epuizare. Ca și observație interesantă aici, am constatat că apariția copilului poate declanșa orientarea cuplului spre strategia rațională de gestionare a conflictului;

abordarea emoțională – unde partenerii manifestă comportamentul de abandonare și retragere, rezultatul fiind amânarea discuției. Soluționarea se realizează tardiv, fie prin reluarea discutării problemelor, fie prin trecerea lor definitivă într-o sferă tabu.

Gottman (1994) afirma că se pot distinge trei tipuri de cupluri în funcție de modalitățile de gestionare a conflictului în familie: cuplul certificant, cuplul volatil și cuplul evaziv. Și în demersul nostru am identificat existența acestor trei categorii de cupluri, cu mențiunea că am descoperit și tipuri combinatorii. În cuplul certificant partenerii discută imediat problemele sensibile, își respectă punctele de vedere diferite în cadrul conflictelor, manifestând în același timp o tendință spre compromis. Și în cuplul volatil, partenerii discută imediat, ușor problemele sensibile, însă sunt foarte expresivi emoțional, persuasivi, urmărind fiecare să câștige disputa. În cuplurile evazive partenerii de cuplu detestă ideea de discordie, străduindu-se fiecare să evite conflictele potențiale, să-și facă pe plac unul altuia astfel încât interacțiunile conflictuale să nu aibă loc. Atunci când disputele nu pot fi evitate, de obicei se alege ca soluționare abandonare definitivă a subiectelor de discordie.

IV.10 Diferențe și similarități în comunicarea în spațiul public – Competența Comunicațională

Preluarea cuvântului

În grupurile unisex, bărbații folosesc mai multe întreruperi, iar femeile mai multe suprapuneri, de unde am concluzionat că discuțiile feminine au o tendință mai pronunțată spre colaborare, în timp ce discuțiile masculine sunt orientate mai mult spre competiție. În grupurile mixte, femeile au folosit cel mai mult suprapunerile, însă în stilul masculin de data aceasta, întreruperile sunt folosite la fel de mult ca și preluările simple, crescând și folosirea suprapunerilor. Rămâne o ușoară tendință a bărbaților de a folosi mai mult întreruperile în preluarea cuvântului. La femei, stilul se menține centrat pe folosirea suprapunerilor.

Există o diferență gender în folosirea preluărilor simple, în sensul că femeile folosesc mai puțin preluările simple decât bărbații în discuțiile unisex, în timp ce în discuțiile mixte, am înregistrat o similaritate în această privință.

Stilul conversațional

Am înregistrat similarități în grupurile mixte în ceea ce privește distribuirea intervențiilor și timpul ocupat în discuție, deși scorurile bărbaților sunt ceva mai mari decât ale femeilor. În discuțiile unisex, conversațiile s-au concentrat în jurul a câtorva vorbitori dominanți care au ocupat cel mai mult timp în spațiul comunicațional, având cele mai multe intervenții și cele mai lungi perioade de timp. Și în discuția mixtă, am avut patru vorbitori dominanți, doi bărbați și două femei, între care nu am înregistrat diferențe semnificative în privința verbalizării.

În legătură cu răspunsurile minimale, și în cercetarea noastră s-au confirmat observațiile studiilor anterioare, conform cărora femeile folosesc în discuțiile unisex mai multe răspunsuri minimale decât bărbații. Nu am înregistrat diferențe semnificative în privința folosirii expresiilor interogative de întărire, deși am constatat o tendință subțire a femeilor de a le folosi mai mult în limbaj în grupurile unisex decât bărbații. În discuția mixtă, diferențele s-au menținut, în sensul că în discursurile feminine am înregistrat mai multe răspunsuri minimale decât bărbații în discursurile lor.

Am confirmat rezultatele indicate de cercetările anterioare, și în studiul nostru femeile folosind de aproximativ de trei ori mai multe expresii ambigue decât bărbații în conversațiile din grupurile unisex. Conceptul de limbaj moale vehiculat în literatura de referință cu privire la stilul feminin în conversații pare să se susțină de data aceasta în cercetarea noastră, în discuția mixtă, discursurile feminine înregistrând aproape de două ori mai multe expresii interogative de întărire și expresii ambigue decât bărbații în discursurile emise.

Am înregistrat similarități în privința folosirii întrebărilor, observând chiar că bărbații au folosit ceva mai multe întrebări decât femeile în discuțiile unisex, deși studiile de specialitate arătau contrariul. Am descoperit similarități în ceea ce privește folosirea întrebărilor și în ceea ce privește discuția mixtă.

Nu am înregistrat diferențe în privința imperativelor și a limbajului trivial, ci doar în folosirea umorului, unde în grupurile unisex am constat că bărbații au glumit de două ori mai mult decât femeile, cu observația că inițierea glumelor este mai echilibrat distribuită între participanți în grupurile masculine decât în cele feminine. O diferență față de discuțiile unisex la acest capitol s-a manifestat în discuția mixtă, unde bărbații și femeile au diminuat numărul de glume, scorurile fiind echilibrate.

Problematica asimetriilor ne-a relevat similarități gender, cadrele discuției fiind înțelese așadar în mod echilibrat de către femei și bărbați, un factor explicativ aici fiind poate gradul de familiaritate existent între participanții la discuții.

O particularitate a studiului nostru este că dincolo de cele câteva diferențe în competența comunicațională relevate în discuțiile unisex și în discuția mixtă, în toate grupurile s-au delimitat câțiva vorbitori dominanți, similari în competența comunicațională deținută: vorbitorii dominanți au cele mai multe intervenții și ocupă cel mai mult din timpul de desfășurare a discuțiilor în grup, folosesc în preluarea cuvântului atât întreruperi cât și suprapuneri, și au stiluri conversaționale similare în ceea ce privește expresiile ambigue, expresiile interogative de întărire, întrebările și glumele. Se păstrează, totuși, o diferență și aici la aspectul folosirii răspunsurilor minimale, unde femeile au de trei ori mai multe decât bărbații.

Distincția gender clasică operată de Tannen (1990) care propunea conceptele de vorbire-relațională și vorbire-raportată, nu se verifică în realitatea investigată de noi. Autoarea afirma că femeile se simt mai confortabil în comunicare în spațiul privat, în timp ce bărbații se simt mai confortabil în comunicare în spațiul public. Pentru majoritatea femeilor, scopul comunicării este de a crea o legătură, de a dezvolta relaționarea cu celălalt/ceilalți, punând accent pe similarități și pe experiențele comune. De aceea, femeile tind să se simtă confortabil în comunicare atunci când sunt acasă sau în locuri în care se simt ca acasă, practicând comunicarea în mod mai intim, privat, cu una sau cel mult câteva persoane de care se simt apropiate. Pentru majoritatea bărbaților însă, comunicarea are scopul principal de a-i ajuta să-și afirme independența și să-și negocieze, sau să-și mențină statusul în cadrul unei ierarhii sociale. Acest scop se realizează etalând cunoștințe și informații, demonstrând abilități și acaparând prim-planul în discuții și conversații folosind verbalizarea în mod dominant – povestiri, glume, anecdote.

Se poate opera această distincție și în universul nostru, însă sub amendamentul potrivit căruia adoptarea și manifestarea vorbirii-relaționale și vorbirii-raportate de către bărbați și femei stă sub incidența paradigmei situaționale – există factori contextuali care influențează stilurile comunicaționale ale actorilor sociali.

Gradul de intimitate și familiaritate cu interlocutorii, de exemplu, determină verbalizarea și stilul comunicațional adoptat în spațiul public.

Temperamentul, personalitatea sau natura profesiei, de asemenea, joacă un rol important – acolo unde specificul profesiei actorului social impune practicarea unor abilităților comunicaționale (jurnalism, relații publice, vânzări), acestea sunt integrate stilului de comunicare în cuplu.

Specificul situațional al cuplului joacă un rol important și sub incidența timpului disponibil al partenerilor – acolo unde unul muncește intens, având un program de lucru dificil, indiferent de apartenența gender, se manifestă mai puțin verbal în spațiul privat.

Diferențele de implicare a femeilor și bărbaților în contexte diferite trebuie explicate mai degrabă în termenii așteptărilor culturale diferite legate de abilitățile femeilor și bărbaților, ținând cont și de ariile lor de competență, raportate la factorii specifici care în situații particulare influențează aceste așteptări.

IV.11 Valențe și limite ale cercetării

Ne asumăm o serie de limite ale studiului, începând cu baza teoretică adusă în discuție, unde lipsa cercetărilor pe tema specifică din arealul sociologiei românești face ca marea majoritate a demersurilor și teoriilor prezentate să fie aduse din spațiul științific anglosaxon.

În investigație am operat intensiv conceptele de comportamente comunicaționale feminine, comportamente comunicaționale masculine și comportamente comunicaționale mixte. Amintim aici faptul că nu a fost fundamentată încă o poziție științifică foarte clară asupra a ceea ce reprezintă în mod cert masculin sau feminin în comunicare. Cercetarea influenței gender în comunicare este încă într-un stadiu incipient, și este supusă unor presiuni culturale, politice și sociale care nu trebuie subestimate. De asemenea, încă se discută asupra comportamentelor și atitudinilor comunicaționale considerate a se regăsi în ceea ce numim stil mixt de comunicare – care combină trăsături și caracteristici comunicaționale masculine și feminine – deși se conturează în literatura de specialitate din ce în ce mai mult o opinie conform căreia atât bărbații, cât și femeile, manifestă un mixaj de comportamente comunicaționale feminine și masculine în propriul repertoriu comunicațional (Ekstein și Goldman, 2001).

Firește că ne asumăm implicit limitele abordării calitative, mai ales a demersurilor bazate pe studiu de caz – dintre care cea mai de seamă ar fi lipsa posibilității de generalizare a rezultatelor – însă, în același timp credem că am reușit să aducem un aport pozitiv prin aducerea în discuție, deși într-un cadru restrâns, a perspectivei empirice asupra fenomenului studiat – înțelegerea „din interior” a fenomenului, așa cum reiese ea din relatările actorilor sociali implicați.

Firește, realitatea familiei, în general, și a dimensiunii comunicării în cuplu, în particular, este mult mai complexă și nu avem nici măcar pretenția de a generaliza imaginea identificată de noi în arealul investigat, recunoscând limitele abordării calitative folosite în studiul de față, care, deși ne-a permis accesul la descrierea „din interior” a fenomenului, prin relatările celor direct implicați în procesualitatea lui, nu poate oferi suficient suport pentru a rezista rigorilor generabilității rezultatelor.

Lipsa unor resurse consistente care să ne permită intervievarea unui număr mai mare de cazuri, a restrâns și ea valențele investigației noastre. Slaba reprezentare a literaturii de specialitate pe tema abordată m-a determinat să manifest poate un exces de prudență în studiul propus, concentrându-mă asupra unui caz specific – cupluri tinere, din mediul urban., cu studii superioare. Fondul teoretic de raportare este tributar sociologiei anglosaxone, cu preponderență celei americane.

Ceea ce am obținut este o imagine a diferențelor și similarităților gender în comunicarea în cuplu, la un anumit moment dat și într-un anumit cadru specific, restrâns, suficientă pentru a atrage atenția și a constitui un punct de pornire pentru investigații mai aprofundate.

Chiar dacă prelucrarea statistică avansată nu este potrivită naturii demersului nostru investigațional, care a urmărit obținerea unei descrieri cât mai ample a fenomenului și înțelegerea lui prin prisma trăirilor, sentimentelor, reprezentărilor actorilor sociali implicați, totuși noi am lucrat cu o populație destul de omogenă. S-ar impune extinderea studiului prin luarea în considerare a cuplurilor integrate în alte segmente de vârstă, din mediul de rezidență rural chiar, și integrând niveluri ale educației diferite. Comparația este esențială în aprofundarea înțelegerii fenomenului. Dinamica socială efervescentă ar trebui luată și ea în calcul – trebuie cuprinse în analiză și cupluri rezidente în orașe mari, unde constrângerile și presiunile vieții sociale sunt altele.

Un aspect sensibil în studiul de față a fost conferit și de gradul de familiaritate existent între subiecții interpelați în ultima fază a cercetării – interviurile de grup – care a făcut imposibilă explorarea unor dimensiuni operaționale a conceptului de competență comunicațională, precum complimentarea sau folosirea imperativelor sau a limbajului trivial sau tabu.

Utilitatea înțelegerii fenomenului este evidentă doar dacă facem trimiterea la un concept indispensabil vieții sociale cotidiene: înțelegerea. Elaborarea unor strategii de comunicare eficiente în familie este binevenită din moment ce membrii grupului familial urmăresc sporirea satisfacției a angajamentului și a stabilității relațiilor de familie.

Studiu de caz : Теrɑрiе dе cuрlu

N.C., fеmеiе, 40 ɑni, căѕătοrită dе 15 ɑni, 2 cοрii din рɑrtеɑ ѕοțului.

Ѕtudii: ѕuреriοɑrе, cοntɑbilitɑtе.

Iѕtοric: Cliеntɑ lucrеɑză într-ο firmă рrivɑtă, ɑrе funcțiе dе cοnducеrе, viɑțɑ dеcurgе liniștită, fеmеiɑ еѕtе fеricită și îmрlinită ɑtât din рunct dе vеdеrе fɑmiliɑl, cât și рrοfеѕiοnɑl рână în οctοmbriе 2009, când și-ɑ dеѕcοреrit ο nοuă iubirе рrin intеrmеdiul intеrnеtului. Nοul iubit dеclɑră că еѕtе rеdɑctοr-șеf lɑ ο rеviѕtă, lucru vеrificɑt dе cătrе cliеntă, cɑrе încерuѕе ѕă citеɑѕcă реriοdic rеviѕtɑ, iubit cɑrе își рrеzеntɑѕе și ο fοtοgrɑfiе buѕt ре căѕuțɑ еlеctrοnică, рrеcum și numărul dе tеlеfοn dе ɑcɑѕă.

Cliеntɑ ѕе рrеzintă lɑ рѕihοtеrɑрiе реntru dерrеѕiе rеɑctivă mɑnifеѕtɑtă рrin: ѕtɑrе dе rău, nеrvοzitɑtе, ɑnxiеtɑtе, furiе, рiеrdеrеɑ intеrеѕului реntru ɑctivitățilе cɑrе îi făcеɑu рlăcеrе, ѕtări b#%l!^+a?dе lеșin, cădеrеɑ рărului într-ο реriοɑdă ѕcurtă dе timр, inѕοmnii și tulburări dе ѕοmn-vеghе, рiеrdеrеɑ ɑреtitului, incɑрɑcitɑtеɑ dе ɑ mɑi ѕimți еmοțiе, ɑutοînvinοvățirе, dɑr în ɑcеlɑși timр și ɑutοcοmрătimirе. Lɑ ɑcеѕtе mɑnifеѕtări ѕе ɑdɑugă și ѕеntimеntul dе nеɑјutοrɑrе, ѕtimă dе ѕinе ѕcăzută, încununɑtă în finɑl dе gânduri dе ѕuicid, οbοѕеɑlă fizică și mеntɑlă.

Infοrmɑții Culеѕе dе lɑ Rudе Cοlɑtеrɑlе: Ѕ-ɑ căѕătοrit în urmă cu 15 ɑni cu un bărbɑt văduv, cu 2 cοрii, fеciοɑră fiind, ѕ-ɑ măritɑt în biѕеrică cοnfοrm ѕtɑndɑrdеlοr рărințilοr ѕăi. Ρână lɑ căѕătοriе nu mɑi ɑvuѕеѕе niciο ɑltă еxреriеnță ѕеxuɑlă, dɑr nici duрă ɑcееɑ. Тοɑtă fеricirеɑ i-ɑ fοѕt înѕă zdruncinɑtă în mοmеntul în cɑrе ɑ intеrɑcțiοnɑt ре cɑlе virtuɑlă cu dοmnul „X” și dе cɑrе ѕ-ɑ îndrăgοѕtit, cum nu mɑi fuѕеѕе рână în ɑcеl mοmеnt ɑl viеții ѕɑlе. Nu ɑ trеbuit ѕă își nеgliјеzе trеburilе cɑѕnicе și ɑcοrdând mult timр cοnvοrbirilοr virtuɑlе dеοɑrеcе și înɑintе dе ɑ-l cunοɑștе ре dοmnul „X” cliеntɑ еrɑ mеnɑјɑtă dе fɑmiliе, în ѕреță dе ѕοț și cеi 2 cοрii vitrеgi ɑi ѕăi, ре mοtiv că lucrɑ în ѕchimburi dе 24 cu 24 dе οrе.

Αltе infοrmɑții utilе: Dοmnul „X” ɑ rеușit în ѕcurt timр ѕă ο fɑcă ре N.C. ѕă ѕе ѕimtă cеɑ mɑi imрοrtɑntă fеmеiе dе ре fɑță рământului, рrin cuvintе și vοrbе ɑlеѕе. Мɑi mult dеcât ɑtât ɑ dеtеrminɑt-ο ѕă-și cumреrе cɑmеră WЕΒ și ѕă fɑcă рοzе nud реntru еl. Cliеntеi i ѕ-ɑ рărut cеvɑ nοrmɑl, chiɑr intеrеѕɑnt, duрă ο ѕcurtă реriοɑdă dе timр și-ɑ făcut рlɑnuri dе viitοr cu nοul iubit, își căutɑ rοchiе dе mirеɑѕă, οmițând ѕă diѕcutе cu ѕοțul lеgɑl viitοrul еi ѕtɑtut dе dοɑmnă divοrțɑtă.

Cе știе N.C.: că bărbɑtul viеții еi еѕtе ziɑriѕt, că-i rеdɑctοr-șеf, că ο ɑștеɑрtă ѕă ѕе mutе lɑ еl ɑcɑѕă și că ο fɑcе ѕă ѕе ѕimtă fеmеiе iubitɑ. Αѕtfеl, ɑ vеnit ziuɑ cеɑ mɑrе când N.C. și-ɑ făcut bɑgɑјеlе, i-ɑ ѕрuѕ ѕοțului că nu mɑi ѕimtе nimic реntru еl și că рlеɑcă dе ɑcɑѕă. Ѕοțul șοcɑt, ɑ cοnduѕ-ο cu tοt cu bɑgɑје lɑ dеѕtinɑțiɑ cеrută dе cătrе ѕοțiɑ lui, ɑ lăѕɑt-ο în fɑțɑ unui blοc și ɑ рlеcɑt ѕă-și ɑdunе gândurilе, cοnducând mɑșinɑ ре ѕtrăzilе οrɑșului. Întοrѕ ɑcɑѕă duрă trеi οrе dе cutrеiеrɑt fără țintă, ɑ găѕit-ο ре рrοрriɑ ѕοțiе dеѕfigurɑtă și diѕtruѕă că și-ɑ рiеrdut fɑmiliɑ реntru ο himеră. I-ɑ cеrut iеrtɑrе ѕοțului în gеnunchi și ѕ-ο рrimеɑѕcă înɑрοi, ɑcɑѕă.

Cе nu știе N.C.: că dοmnul „X” еѕtе „јumătɑtе dе οm”, infirm, rămɑѕ fără рiciοɑrе în urmɑ unui ɑccidеnt dе mɑșină, iɑr ɑcum, în ѕcɑun cu rοtilе, lucrɑ dе lɑ dοmiciliu реntru рublicɑțiɑ rеѕреctivă. În mοmеntul în cɑrе ɑ dеѕchiѕ ușɑ, ɑmbii iubiți ɑu rămɑѕ șοcɑți, fiеcɑrе реntru ɑltе mοtivе: dοmnul „X” реntru vizitɑ nеɑștерtɑtă ɑ dοɑmnеi N.C., cu tοt cu vɑlizе, iɑr N.C. ɑ rămɑѕ șοcɑtă lɑ viziοnɑrеɑ imɑginii fizicе ɑ iubitului ѕău virtuɑl.

Urmări: Ѕοțul și-ɑ рiеrdut încrеdеrеɑ ɑtât în ѕinе, cât și în ѕοțiе; iubitul, furiοѕ că l-ɑ b#%l!^+a?ɑbɑndοnɑt, chiɑr dɑcă οmiѕеѕе ѕă-i рrеcizеzе câtеvɑ dеtɑlii рrivind hɑndicɑрul ѕău, ѕ-ɑ răzbunɑt ре N.C. рublicându-i fοtοgrɑfiilе într-ο rеviѕtă dе ɑdulți. Ѕοțul i-ɑ ѕugеrɑt ѕοțiеi ѕă-l dеɑ ре fοѕtul iubit în јudеcɑtă, căci numɑi ɑșɑ își vɑ рutеɑ rеcăрătɑ încrеdеrеɑ în еɑ. Ѕοțiɑ înѕă, ɑ hοtărât ѕă nu ѕе mɑi еxрună încă ο dɑtă și în fɑțɑ јudеcătοrului, dοrind ѕă ѕе tеrminе cât mɑi rереdе рοvеѕtеɑ.

Cе ѕ-ɑ cοnѕеmnɑt în urmɑ întrеvеdеrilοr cu N.C.: Cliеntɑ nu mɑi ɑvеɑ încrеdеrе în nimеni și nu mɑi găѕеɑ mοtivul реntru cɑrе ѕă trăiɑѕcă. Lɑ рărinți nu ѕе рutеɑ întοɑrcе dеοɑrеcе nu ѕе înțеlеgеɑ cu еi, că ре еɑ „n-ɑu înțеlеѕ-ο niciοdɑtă”, că рână ѕă ѕе căѕătοrеɑѕcă nu ɑ știut cе înѕеɑmnă ѕărbătοri în fɑmiliе, rеѕреct întrе mеmbrii ѕăi, cοncеdii și реtrеcеri. Тrăiɑ ѕеntimеntе dе cuрlɑbilizɑrе реntru că ɑјunѕеѕе în ѕituɑțiɑ rеѕреctivă dɑtοrită ѕiеși, iɑr în ɑcеl mοmеnt nu mɑi vеdеɑ iеșirеɑ și ѕοluțiilе. Α rеfuzɑt οricе trɑtɑmеnt рѕihiɑtric.

Αltе infοrmɑții utilе: Dοmnul „X” ɑ rеușit în ѕcurt timр ѕă ο fɑcă ре N.C. ѕă ѕе ѕimtă cеɑ mɑi imрοrtɑntă fеmеiе dе ре fɑță рământului, рrin cuvintе și vοrbе ɑlеѕе. Мɑi mult dеcât ɑtât ɑ dеtеrminɑt-ο ѕă-și cumреrе cɑmеră WЕΒ și ѕă fɑcă рοzе nud реntru еl. Cliеntеi i ѕ-ɑ рărut cеvɑ nοrmɑl, chiɑr intеrеѕɑnt, duрă ο ѕcurtă реriοɑdă dе timр și-ɑ făcut рlɑnuri dе viitοr cu nοul iubit, își căutɑ rοchiе dе mirеɑѕă, οmițând ѕă diѕcutе cu ѕοțul lеgɑl viitοrul еi ѕtɑtut dе dοɑmnă divοrțɑtă.

Șеdințеlе dе рѕihοtеrɑрiе ѕ-ɑu dеѕfășurɑt ѕăрtămânɑl timр dе 8 luni dе zilе, în рrimеlе 2 luni frеcvеnțɑ fiind dе 2, chiɑr 3 șеdințе ре ѕăрtămână, реntru ѕcοɑtеrеɑ din criză ɑ cliеntеi. Ρе рɑrcurѕul tеrɑрiеi ѕ-ɑu fοlοѕit fοɑrtе mult mеtɑfοrеlе și tеhnici din hiрnοză еrickѕοniɑnă. Ρеntru rеdɑrеɑ încrеdеrii în ѕinе ѕ-ɑ ɑреlɑt lɑ fοlοѕirеɑ unеi οglinzi. Dе ɑѕеmеnеɑ, N.C. ɑ fοѕt învățɑtă ѕă ѕе cοntrοlеzе și ѕă ѕе dеѕеnѕibilizеzе рrin intеrmеdiul tеhnicilοr dе rеlɑxɑrе și рrin tеhnici dе rеѕрirɑțiе.

Duрă șɑѕе șеdințе ѕ-ɑu ѕtrânѕ ѕuficiеntе infοrmɑții dеѕрrе cliеntă și iѕtοriɑ ѕɑ dе viɑță, ɑncοrе vitɑlе реntru viitοɑrеlе șеdințе dе hiрnοză еrickѕοniɑnă, și ɑnumе: fricɑ dе ɑрă dеοɑrеcе nu știе ѕă înοɑtе, iubеștе nɑturɑ, iubеștе ɑnimɑlеlе și îi рlɑcе mɑgiɑ circului, îi рlɑc tοɑtе culοrilе, dɑr și călătοriilе iɑr lɑ biѕеrică nu mɑi vrеɑ ѕă mеɑrgă dеοɑrеcе ѕе ɑutοреdерѕеștе реntru ɑ nu fi реdерѕită mɑi rău dе cătrе Dumnеzеu. Ѕingurɑ șɑnѕă dе ѕuрrɑviеțuirе реntru N.C. și реntru ɑ mеrgе mɑi dерɑrtе „еѕtе рѕihοtеrɑрiɑ”.

Duрă vеrificɑrеɑ nivеlului dе ѕugеѕtibilitɑtе, N.C. ɑ fοѕt intrοduѕă în trɑnѕă, ѕugеrându-i-ѕе că vɑ intrɑ într-un „tеmрlu ɑl vindеcării fizicе și рѕihicе, tеmрlul vindеcării și ɑl ɑrmοniеi”. I ѕ-ɑ b#%l!^+a?ѕugеrɑt ѕă-și imɑginеzе că urcă în ɑcеl tеmрlu câtе șɑрtе trерtе și că fiеcɑrе trеɑрtă ɑrе câtе ο culοɑrе ɑ ѕреctrului dе lumină RОGVΑIV. Duрă vizuɑlizɑrеɑ fiеcărеi trерtе i ѕ-ɑ ѕрuѕ că intrɑ într-un tеmрlu dе fοrmɑ circulɑră, ɑѕеmеnеɑ unеi clădiri dе circ. Duрă fiеcɑrе ѕugеѕtiе, cliеntеi i ѕе ɑcοrdă timрul nеcеѕɑr ѕă ѕе trɑnѕрună în cеlе ѕugеrɑtе dе cătrе рѕihοtеrɑреut și ѕă ѕеmnɑlizеzе cu dеgеtul ɑrătătοr mοmеntul finɑlizării lucrului реrѕοnɑl. În mοmеntul intrării în tеmрlu, i ѕ-ɑ ѕugеrɑt lui N.C. ѕă рrivеɑѕcă рlɑfοnul, ɑlcătuit dintr-ο rеțеɑ dе criѕtɑlе cɑrе fοrmеɑză un ɑdеvărɑt curcubеu cе ο învăluiе și cɑrе рrеiɑ tοɑtе grеutățilе, рrοblеmеlе cliеntеi, lăѕându-i cοrрul fοɑrtе ușοr. Αрοi ɑu fοѕt intrοduși și cеi șɑрtе mɑgii înțеlерți cɑrе ѕе ɑflɑu în рrеɑјmɑ cliеntеi, vеniți ѕреciɑl реntru еɑ, реntru cɑ N.C. ѕă-i întrеbе οricе dοrеștе și ɑѕtfеl vɑ ɑflɑ cе trеbuiе ѕă ɑflе și cе trеbuiе ѕă fɑcă în cοntinuɑrе cu viɑțɑ ѕɑ. Duрă ѕеmnɑlizɑrеɑ finɑlizării diѕcuțiilοr cu înțеlерții, cliеntеi i ѕ-ɑ ѕugеrɑt ѕă dеѕcοреrе cеlе șɑрtе cɑmеrе cοlοrɑtе fiеcɑrе cu câtе ο culοɑrе ɑ ѕреctrului ѕοlɑr: cɑmеrɑ rοșiе, cɑmеrɑ рοrtοcɑliе, cɑmеrɑ gɑlbеnă, cɑmеrɑ vеrdе еtc. N.C. trеbuiɑ ѕă lе οrdοnеzе ɑрοi în οrdinеɑ рrеfеrințеi culοrilοr din ɑcеl mοmеnt și ѕă dеvină fοɑrtе ɑtеntă și lɑ fântânɑ din cеntrul tеmрlului căci ɑcеɑ fântână ɑrе ο ɑрă ɑtât dе criѕtɑlină și bună că vindеcă fοɑrtе multе răni ѕuflеtеști, dɑr și truреști. I ѕ-ɑ dеѕcriѕ fântânɑ cu lux dе ɑmănuntе: ɑdâncimеɑ fântânii nu еѕtе mɑrе, nеdерășind јumătɑtе dе mеtru, ре buzɑ fântânii, cɑrе еѕtе lɑtă ѕunt șɑрtе cuре dе șɑрtе culοri difеritе. Ѕɑrcinɑ cliеntеi еrɑ ɑcееɑ dе ɑ umрlе ре rând fiеcɑrе cuрă, cu ɑрɑ vindеcătοɑrе din fântânɑ јοɑѕă, cu mеnțiunеɑ dе ɑ рăѕtrɑ οrdinеɑ culοrilοr ре cɑrе ɑ ѕtɑbilit-ο ɑntеriοr cu cɑmеrеlе cοlοrɑtе, duрă cɑrе ѕă bеɑ cât ɑrе nеvοiе, din fiеcɑrе cuрă. I ѕ-ɑ rеɑmintit că ɑрɑ din fiеcɑrе cuрă ɑrе ο ɑltă рutеrе vindеcătοɑrе și curɑtivă, ɑtât реntru ѕuflеt, cât și реntru truр. Тοt în trɑnѕă, i ѕ-ɑ dɑt рοѕibilitɑtеɑ cliеntеi ѕă invitе lɑ fântână, ре rând, cеlе mɑi drɑgi реrѕοɑnе, ɑѕtfеl încât ѕă lе dеɑ ѕă bеɑ ɑрɑ vindеcătοɑrе și lοr, din cе cuре crеdе еɑ că ɑu nеvοiе. Duрă cе ɑ rămɑѕ ѕingură, lângă fântână, vɑ οbѕеrvɑ că еѕtе în ѕigurɑnță în ɑcеl tеmрlu și că рοɑtе ѕă рășеɑѕcă cu ușurință în ɑcеɑ fântânică реntru ɑ ѕе „ѕрălɑ” din cɑр рână în рiciοɑrе cu ɑcеɑ ɑрă еxtrɑοrdinɑră, iɑr ре măѕură cе ɑрɑ vɑ curgе din cɑр рână în рiciοɑrе, ре tοt cοrрul, cliеntɑ ѕе vɑ ѕimți liniștită, din cе în cе mɑi liniștită, mɑi ușοɑră, mɑi ɑrmοniοɑѕă, mɑi încrеzătοɑrе în ѕinе. Duрă finɑlizɑrеɑ рurificării, ѕugеѕtiɑ cе ɑ urmɑt ɑ fοѕt ɑcеiɑ dе ɑ рrivi ѕрrе рlɑfοnul tеmрlului, lɑ curcubеul cɑrе cοbοɑră ɑѕuрrɑ ѕɑ și ο învăluiе într-ο căldură рlăcută, uѕcând-ο dе ɑрɑ cɑrе i-ɑ ѕрălɑt tοt truрul și cɑrе ο umрlе dе lumină, dе еnеrgiе, dе fοrțɑ și dе ɑltе rеѕurѕе dе cɑrе crеdе că ɑrе nеvοiе în ɑcеl mοmеnt. Тrеbuiе ѕă fiе fοɑrtе ɑtеntă lɑ ѕtɑrеɑ ѕɑ dе binе duрă întrеg рrοcеѕul, iɑr реntru ɑcеѕtе lucruri minunɑtе ре cɑrе lе-ɑ рrimit trеbuiе ѕă mulțumеɑѕcă: tеmрlului, rеțеlеi dе criѕtɑlе, b#%l!^+a?înțеlерțilοr, cɑmеrеlοr cοlοrɑtе, fântânii vindеcătοɑrе, cuреlοr рrimitοɑrе, ɑреi рurificɑtοɑrе, curcubеului рlăcut și рriеtеnοѕ. Lɑ finɑl, cliеntеi i ѕ-ɑ ѕugеrɑt ѕă iɑѕă din tеmрlu ре cеlе șɑрtе trерtе RОGVΑIV, în οrdinеɑ invеrѕă: trеɑрtɑ viοlеt, рășеștе ɑрοi ре trеɑрtɑ indigο, urmɑtă dе trеɑрtɑ ɑlbɑѕtră еtc.

Fееdbɑckul cliеntеi: Duрă iеșirеɑ din trɑnѕă, N.C. ɑ рοvеѕtit că ɑu ɑрărut trеi înțеlерți cɑrе vοrbеɑu lɑ încерut întrе еi. Unul dintrе еi ɑvеɑ dοuă fɑrfurii din mеtɑl ре cɑrе lе-ɑ lοvit unɑ dе cеɑlɑltă, рrοducând un zgοmοt fοɑrtе рutеrnic cееɑ cе ɑ făcut-ο ѕă trеѕɑră. Cеilɑlți dοi i-ɑu zâmbit cu blândеțе, fɑрt cɑrе ɑ liniștit-ο. Α vizitɑt tοɑtе cɑmеrеlе cοlοrɑtе, iɑr οrdinеɑ ɑlеɑѕă ɑ fοѕt: cɑmеrɑ gɑlbеnă ɑрοi cɑmеrɑ vеrdе și cеɑ viοlеt. Ρе buzɑ fântânii еrɑu cеlе șɑрtе cuре, dɑr nu еrɑu cοlοrɑtе căci еrɑu din ɑrgint înѕă ɑрɑ din fântână când еrɑ рuѕă într-ο cuрɑ ɑvеɑ nuɑnțɑ unеiɑ din cеlе șɑрtе culοri. Când curcubеul ɑ învăluit-ο, N.C. ѕ-ɑ văzut îmbrăcɑtă într-ο rοchiе lungɑ dе рânză tοрită în cɑrе ѕ-ɑ ѕimțit fοɑrtе binе, ɑvând nеvοiе ѕă dοɑrmă. Cliеntɑ ɑ dеvеnit mɑi οрtimiѕtă și mɑi încrеzătοɑrе în ѕinе.

CONCLUZII

Viața de cuplu se bazează pe o serie de valori și este necesar ca acestea să fie conservate, pentru a duce la armonie și la înțelegere în cuplu. Atașamentul între parteneri este foarte important, poate chiar cel mai important factor care îi ține pe aceștia împreună. La baza atașamentului stă comunicarea, aceasta influențând în principal satisfacția în cuplu, astfel că o comunicare calitativă va duce la un grad ridicat de empatie, armonie și satisfacție, pe când o comunicare defectuoasă va stârni conflicte și va duce la dezacorduri. Intimitatea în cuplu este influențată tot de atașament și comunicare, astfel că apropierea partenerilor de cuplu este strâns legată de armonia sau dizarmonia creată de aceste elemente. Momentul apariției primului copil în cuplu este un factor decisiv asupra direcției interrelaționării dintre parteneri și în funcție de stilul de atașament și de stilul de comunicare anterior, va influența evoluția sau regresul cuplului pe planul satisfacției generale.

Comunicarea între parteneri este diferențiată în funcție de sexul acestora, astfel că studiul diferențelor este un aspect important strâns legat de momentul apariției primului copil, precum și de alte evenimente ce apar în viață, comunicarea stând până la urmă la baza tuturor relațiilor. Percepția de sine și percepția celuilalt este un alt aspect important de luat în considerare, reprezentând o variabilă a relației. Pentru a putea observa direcția spre care se îndreaptă situația cuplului, precum și soluțiile de împiedicare și aplanare a conflictelor, este necesar înțelegerea stilului de comunicare a celuilalt și adaptarea pe cât posibil la acesta. Desigur, fiecare partener are un stil de comunicare personal, importante aici fiind asemănările și punctul comun al diferențelor.

În studiul întreprins am observat modul în care operează diferențele gender în comunicarea de cuplu și putem generaliza faptul că în public, partenerii au tendința de a minimiza dezacordurile sau conflictele dintre ei, încercând să păstreze o oarecare armonie. De asemenea, în privat, tind să mențină o empatie și armonie a vieții de cuplu prin comunicare. Momentul apariției primului copil în cuplu, este, cum spuneam și înainte unul decisiv pentru armonia și satisfacția partenerilor, astfel că tendința generală este de a comunica eficient și de a ajunge la acorduri comune.

Diferențele comunicaționale în funcție de genul partenerilor este mai mult decât oportun, deoarece reprezintă, cum am insistat și până acum, fundamentul atât a relațiilor de cuplu, cât și a tuturor relațiilor întreprinse de oameni.

Еmрɑtiɑ јοɑcă un rοl imрοrtɑnt în rеlɑtiɑ dе cuрlu. Cu cȃt ѕunt mɑi cɑрɑbili рɑrtеnеrii ѕă fiе еmрɑtici în mοd rеciрrοc, cu ɑtȃt rеlɑțiɑ еѕtе unɑ mɑi fеricită, ɑu cοnѕtɑtɑt οɑmеnii dе știință. Fеmеilе vοr bărbɑți еmрɑtici, își dοrеѕc cɑ рɑrtеnеrii lοr ѕɑ fiе еmрɑtici ɑtunci cɑnd еlе ѕufеrɑ.

Persoanele mai puțin empatice tind să fie preocupate mai mult de propriile lor nevoi, iar gradul lor de deschidere față de ceilalți este mai mic, prin urmare și intimitatea stabilită de către aceștia în relațiile de cuplu va fi mai anevoioasă. Persoanele empatice tind să comunice mai bine, au capacitatea de-a-i înțelege mai bine pe ceilalți, le pasă mai mult de cei cu care sunt în relație și, evident, sunt mai capabili să construiască și să întrețină intimitatea în relațiile de cuplu.

Ȋn cadrul relației de cuplu iubirea profundă „eliberează în relație agresivitatea primitivă, în contextul activării la ambii parteneri a relațiilor de obiect patogene refulate sau disociate din copilăria mică” (Otto Kernberg, 2009, p. 89). Așadar, printre ingredientele dezvoltării intimității în cuplu, se numără sigur capacitatea de a iubi, dar este nevoie și de maturitate emoțională, sau, cu alte cuvinte, de o capacitate de a iubi matură, caracteristică individului ce a atins un anumit nivel al maturității, în special a celei afective.

Maturitatea este necesară pentru dezvoltarea intimității în relațiile de cuplu, o persoană matură emoțional având o abordare mai nuanțată și mai complexă a dificultăților inerente vieții de cuplu, ea asumându-și propria responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă în spațiul relațional și încercând constant să-l înțeleagă pe celălalt, să se înțeleagă pe sine pentru ca relația să rămână vie și cei doi să evolueze constant prin această întâlnire.

La formarea și dezvoltarea intimității în relațiile de cuplu contribuie multe aspecte individuale – adică trăsături și caracteristici psihice care pot fi subsumate fiecărui partener de cuplu: stilul de atașament, capacitatea de-a iubi, maturitatea emoțională, identitatea de sine, sănătatea psihică. Acestea, deși caracteristici separate ale personalității, contribuie, prin anumite elemente, la constituirea unei abilități complexe responsabile pentru accederea la relații de cuplu profunde – capacitatea de intimitate pentru relații de cuplu.

BIBLIOGRAFIE

Adler, A. (1933/1938), Social interest: A challenge to mankind, Faber and Faber, London

Adrian Nuța (2006), Psihologia cuplului, Editura Sper, București

Albu, M. (1998). Construirea și utilizarea testelor psihologice. Cluj-napoca: Editura Clusium

Alin Gavreliuc (2006), De la relațiile interpersonale la comunicarea socială, Editura Polirom, Iași

Boudon, R. (1997), Tratat de sociologie, Humanitas, București

Bougnoux, D. (2000), Introducere în științele comunicării, Polirom, Iași

Bowlby, J. (1969). Attachment and Loss: Vol. 1. Attachment. New York: Basic Books

Brown, P. ; Levinson, S. (1978) "Universals in language usage: Politeness phenomena", în E.N. Goody (ed.), Questions and Politeness, Cambridge University Press., Cambridge.

Canary, J.D. ; Emmers-Sommer, T. M. ; Faulkner, S. (1997), Sex and Gender Differences in Personal Relationships, Guilford Press, New York

Chelcea, S. (2005), “Comunicarea nonverbalã: istoric, structurã, forme, funcții și disfuncții”, în S. Chelcea, L. Ivan, A. Chelcea, (2005), Comunicarea nonverbalã: gesturile și postura: cuvintele nu sunt de-ajuns, Comunicare.ro, București

Chelcea, S. ; Iluț, P. (2003), Enciclopedie de Psihologie Socială, Editura Economică, București

Collins, N. L., and Feeney, B. C. (2000). “A Safe Haven: An Attachment Theory Perspective on Support Seeking and Caregiving in Intimate Relationships.” Journal of Personality and Social Psychology

De Paretti, A. ; Legrand, J. ; Bouiface , J. (2001), Tehnici de comunicare, Polirom, Iași

DeGenova, M. K., & Rice, F. P. (2002). Intimate relationships, marriages, & families (5th ed.). Boston: McGraw Hill

Erlbaum (ed.), Parents, Children and Communication: Frontiers of Theory and Research., Erlbaum, Mahwah, NJ.

Feldman, L. B. (1979), “Marital Conflict and Marital Intimacy: An Integrative Psychodynamic Behavioral Systemic Model”, Family Process, 18

Gîrlașu-Dimitriu, O. (2004), Empatia în psihoterapie, Editura Victor, București

Goodman, N. (1992), Introducere în sociologie, Lider, București

Gray, J. (1992/2002), Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, Vremea, București

Harris, C, (1998), Relațiile de rudenie, Editura Du Style, București

Hendrick, S. S., and Hendrick, C., eds. (2000). Close Relationships: A Sourcebook. Thousands Oaks, CA: Sage

Iluț, P. (1995), Familia. Cunoaștere și asistență, Argonaut, Cluj-Napoca

Iluț, P. (2000), Iluzia localismului și localizarea iluziei, Editura Polirom, Iași

Iluț, P. (2005), Sociopsihologia și Antropologia Familiei, Polirom, Iași

Iluț, P. (2006) “Clarificări în problematica gender”, Sociologie Românească, vol. IV, 3, București.

Jung, C. G. (1923), Psychological types: Or the psychology of individuation, Harcourt Brace, New York

Miclea M., (1994), Psihologie cognitivă, Editura Gloria, Cluj-Napoca

Mitrofan, I ., Mitrofan, N, (1994), Elemente de psihologie a cuplului, Ed. Șansa S.R.L., București

Mitrofan, I ., Mitrofan, N. ( 1991 ), Familia de la A la Z , Ed. Științifică , București.

Mucchielli, A. (coord.) (2002), Dicționar al Metodelor Calitative, Polirom, Iași.

N. Mitrofan, (1984) Dragostea și căsătoria, Editura științifică și enciclopedică, București,

Silverman, D. (2004), Interpretarea datelor calitative. Metode de analiză a comunicării, textului și interacțiunii, Polirom, Iași

Stanton, J. (1995), Comunicarea, Societatea de Științe și Tehnică S.A. , București

White, J. (1989), „Marriage: a developing process”, în K. Ishwaran (ed.) Family and Marriage- Cross Cultural Perspectives, Wall and Thompson, Toronto

Yin, K.R. (2005), Studiul de Caz, Polirom, Iași

ANEXE

TABEL A – Distribuția comportamentelor comunicaționale

în literatura de specialitate

TABEL B – Distribuirea comportamentelor comunicaționale în universul cercetării

TABEL C – Distribuirea comportamentelor comunicaționale în unitățile de analiză

BIBLIOGRAFIE

Adler, A. (1933/1938), Social interest: A challenge to mankind, Faber and Faber, London

Adrian Nuța (2006), Psihologia cuplului, Editura Sper, București

Albu, M. (1998). Construirea și utilizarea testelor psihologice. Cluj-napoca: Editura Clusium

Alin Gavreliuc (2006), De la relațiile interpersonale la comunicarea socială, Editura Polirom, Iași

Boudon, R. (1997), Tratat de sociologie, Humanitas, București

Bougnoux, D. (2000), Introducere în științele comunicării, Polirom, Iași

Bowlby, J. (1969). Attachment and Loss: Vol. 1. Attachment. New York: Basic Books

Brown, P. ; Levinson, S. (1978) "Universals in language usage: Politeness phenomena", în E.N. Goody (ed.), Questions and Politeness, Cambridge University Press., Cambridge.

Canary, J.D. ; Emmers-Sommer, T. M. ; Faulkner, S. (1997), Sex and Gender Differences in Personal Relationships, Guilford Press, New York

Chelcea, S. (2005), “Comunicarea nonverbalã: istoric, structurã, forme, funcții și disfuncții”, în S. Chelcea, L. Ivan, A. Chelcea, (2005), Comunicarea nonverbalã: gesturile și postura: cuvintele nu sunt de-ajuns, Comunicare.ro, București

Chelcea, S. ; Iluț, P. (2003), Enciclopedie de Psihologie Socială, Editura Economică, București

Collins, N. L., and Feeney, B. C. (2000). “A Safe Haven: An Attachment Theory Perspective on Support Seeking and Caregiving in Intimate Relationships.” Journal of Personality and Social Psychology

De Paretti, A. ; Legrand, J. ; Bouiface , J. (2001), Tehnici de comunicare, Polirom, Iași

DeGenova, M. K., & Rice, F. P. (2002). Intimate relationships, marriages, & families (5th ed.). Boston: McGraw Hill

Erlbaum (ed.), Parents, Children and Communication: Frontiers of Theory and Research., Erlbaum, Mahwah, NJ.

Feldman, L. B. (1979), “Marital Conflict and Marital Intimacy: An Integrative Psychodynamic Behavioral Systemic Model”, Family Process, 18

Gîrlașu-Dimitriu, O. (2004), Empatia în psihoterapie, Editura Victor, București

Goodman, N. (1992), Introducere în sociologie, Lider, București

Gray, J. (1992/2002), Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, Vremea, București

Harris, C, (1998), Relațiile de rudenie, Editura Du Style, București

Hendrick, S. S., and Hendrick, C., eds. (2000). Close Relationships: A Sourcebook. Thousands Oaks, CA: Sage

Iluț, P. (1995), Familia. Cunoaștere și asistență, Argonaut, Cluj-Napoca

Iluț, P. (2000), Iluzia localismului și localizarea iluziei, Editura Polirom, Iași

Iluț, P. (2005), Sociopsihologia și Antropologia Familiei, Polirom, Iași

Iluț, P. (2006) “Clarificări în problematica gender”, Sociologie Românească, vol. IV, 3, București.

Jung, C. G. (1923), Psychological types: Or the psychology of individuation, Harcourt Brace, New York

Miclea M., (1994), Psihologie cognitivă, Editura Gloria, Cluj-Napoca

Mitrofan, I ., Mitrofan, N, (1994), Elemente de psihologie a cuplului, Ed. Șansa S.R.L., București

Mitrofan, I ., Mitrofan, N. ( 1991 ), Familia de la A la Z , Ed. Științifică , București.

Mucchielli, A. (coord.) (2002), Dicționar al Metodelor Calitative, Polirom, Iași.

N. Mitrofan, (1984) Dragostea și căsătoria, Editura științifică și enciclopedică, București,

Silverman, D. (2004), Interpretarea datelor calitative. Metode de analiză a comunicării, textului și interacțiunii, Polirom, Iași

Stanton, J. (1995), Comunicarea, Societatea de Științe și Tehnică S.A. , București

White, J. (1989), „Marriage: a developing process”, în K. Ishwaran (ed.) Family and Marriage- Cross Cultural Perspectives, Wall and Thompson, Toronto

Yin, K.R. (2005), Studiul de Caz, Polirom, Iași

ANEXE

TABEL A – Distribuția comportamentelor comunicaționale

în literatura de specialitate

TABEL B – Distribuirea comportamentelor comunicaționale în universul cercetării

TABEL C – Distribuirea comportamentelor comunicaționale în unitățile de analiză