Rolul Egiptului In Turismul Mondial Cultural
ROLUL EGIPTULUI ÎN TURISMUL MONDIAL CULTURAL
CUPRINS
Declarația de propria răspundere
INTRODUCERE
Capitolul I. Abordări teoretice privind turismul cultural
1.1 Definirea conceptului de turism și turism cultural
1.2 Rolul Egiptului în cultura internațională
Capitolul II. Evalurea potențialului turistic cultural în Egipt
2.1 Particularități istorice ale Egiptului
2.1 Resursele naturale și antropice ale Egiptului
2.3 Orașele egiptene principalele destinații turistice culturale atractive
2.4 Arta și gastronomia egipteană atracții pentru turiști
Capitolul III. Caracterizarea rolului Egiptului în turismul mondial cultural
3.1 Analiza infrastructurii turistice din Egipt
3.2 Analiza turismului cultural și a circulației turistice din Egipt
3.3 Identificarea ofertelor turistice în Egipt prezente pe piața operatorilor naționali
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Capitolul I. Abordări teoretice privind turismul cultural
1.1 Definirea conceptului de turism și turism cultural
Turismul reprezintă o activitate umană complexă care este cunoscută încă din antichitate. Astfel dorința oamenilor de a călători, de a vizita locuri noi și de a descoperi noi orizonturi geografice, a dirijat persoanele curioase să călătorească. Încă din antichitate un rol important în dezvoltarea turismului au avut-o schimburile comerciale și călătoriile, cu ajutorul cărora se transmitea informații despre locurile frumoase și misterioase, despre cultura altor popoare, despre ocupațiile acestora, despre locurile noi de agrement și de recuperare a sănătății. Întrucît în antichitate oamenii munceau foarte mult, izvoarele minerale și termale, care aveau efecte terapeutice uimitoare, au atras atenția tuturor păturilor sociale. Atît pelerinajele religioase către lăcașele sfinte, de orice religie, a fost un stimulent în răspîndirea fenomenului turistic. Pe măsură ce creșteau marile imperii în Asia, Africa și Orientul Mijlociu, erau construite drumurile terestre și maritime, necesare desfășurării unei călătorii, fiind create primele mijloace de transport. Progresul tehnic ce a fost impus de revoluția industrială (din secolele XVIII – XIX), dezvoltarea mijloacelor de transport și a căilor de comunicații au facilitat la extinderea activităților turistice în general.
Turismul modern reprezintă o îmbinare de accesibilitate, dorință și mobilitate, ceea ce a dus la apariția turismului de masă. Dacă pînă la începutul secolului al XX-lea, turismul era practicat cel mai mult de populația cu venituri ridicate, în ultimele decenii se observă caracterul de masă a turismului. Aceasta a fost datorită creșterii nivelului de viață, a timpului liber, a veniturilor, extinderea și modernizarea bazei tehnico-materiale, introducerea circuitelor turistice a unor noi spații geografice etc.
Turiștii din zilele noastre au devenit mai activi, fizic și intelectual, decît cei din trecut. În prezent sunt numeroase forme individualizate de turism, care se axeaza pe interes ca natura și fauna, siturile istorice, activitățile culturale, economice etc. Un număr mare de persoane sunt în căuterea destinaților și produselor turistice inedite. În prezent mulți turiști au ca scop să-și organizeze mai multe vacanțe pe an, dar sa fie mai scurte, de exemplu de weekend. Astfel trebuie să exista o gamă largă de destinații și oferte turistice, care să atragă vizitatorii în toate sezoanele. Creșterea valorii turismului atrage acțiunile de încurajare a conservării mediului, tradițiilor și a siturilor culturale.
În prezent, domeniul turism, dispune de un organism interguvernamental, Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.), cu sediul la Madrid, din care fac parte 121 state, care au ca scop promovarea și dezvoltarea turismului, pentru a contribui la creșterea economică, la înțelegere internațională, la pace și prosperitate.
Turismul a fost definit în variante din cele mai felurite:
arta de a călători pentru propria plăcere; (M. Peyromarre Debord)
activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau a locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea exprienței și culturii, datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute; (Jan Medecin)
fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului înconjurător; cultivare a sentimentului pentru frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și al perfecționării mijloacelor de transport; (Guy Freuler)
ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor, în afara domiciliului lor etc.
Savantului belgian Ed. Picard, definește turismul drept “ansamblul organismelor și funcțiile acestora privite din punctul de vedere al celui care se deplasează, al călătorului propriu-zis, dar și al celor care profită de pe urma cheltuielilor facute de acesta”. E. Hunzinker a definit turismul ca “ansamblu de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atît timp cît sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativa oarecare”. Dictionnaire Touristique International (1969) definește turismul ca „ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizții, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor”. În viziunea Organizației Mondiale a Turismului, activitatea turistică este o formă a manifestărilor cultural-educative și de recreere ale societății moderne, iar turist este considerat orice persoană în afara locului de reședință pentru o perioada mai mare de 24 ore și mai mică de 12 luni, ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decît exercitarea unor activități remunerate. Dea lungul anilor, noțiunea de turism s-a schimbat și s-a amplificat, datorită evoluării turismului, care în prezent joacă un rol important în economia țărilor și este în strînsă legătură cu celelalte sectoare ale vieții publice.
Activitatea turistică poate fi clasificată după mai multe criterii, iar cele mai importante sunt:
a)după motivele călătoriei.
• loisir, recreere și vacanță (odihnă);
• vizite la rude și prieteni;
• afaceri și motive profesionale;
• tratament medical;
• religie/pelerinaje;
• alte motive.
b)după gradul de mobilitate al turistului distingem:
• turismul de sejur (lung/rezidențial; mediu; scurt).
• turismul itinerant (de circulație);
• turismul de tranzit.
c)în funcție de caracteristicile sociale și economice ale cererii:
• turismul particular;
• turismul social;
• turismul de masă.
d) după modul de angajare al prestațiilor turistice distingem:
• turismul neorganizat
• turismul organizat
• turismul mixt.
e) după vârsta participanților:
• turismul pentru preșcolari;
• turismul pentru elevi;
• turismul pentru tineret (18-31 ani);
• turismul pentru adulți (31-60 ani);
• turismul pentru vârsta a III-a.
f)după tipul mijlocului de transport:
• drumeție;
• turism rutier;
• turism feroviar;
• turism naval;
• turism aerian.
g)după frecvența de manifestare:
• turism continuu (permanent), organizat pe întreaga durată a anului calendaristic de ex: cura balneară, turismul cultural, turismul de afaceri.
• turism sezonier, legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive etc.
h) după volumul de activitate:
•de masa/convențional/standard.
Astfel la nivel internațional și național putem distinge mai multe forme de turism ca: turismul curativ, turismul de recreere, turismul educațional, turismul pentru cumpărături, turismul de agrement, turismul de afaceri, turismul de reuniuni, turismul religios și turismul cultural, care sunt practicate în funcție de sezon, de destinație, de specificul ofertelor etc.
Ca orice activitate economică, turismul este influențat de o serie de factori care pot determina intensificarea sau diminuarea activității.
factori demografici: explozia demografică, durata medie a vieții;
factori economici: veniturile populației și modificările acestora, oferta turistică;
factori sociali: explozia urbanistică, timpul liber;
factori psihologici, educativi și de civilizație: nivelul de cultură, dorința de cunoaștere, caracterul și temperamental individului;
factori tehnici: dezvoltarea mijloacelor de transport, a tehnologiilor în construcții, parametrii tehnici ai instalațiilor și a echipamentelor specifice;
factori politici: instabilitate politică și socială, conflicte armate;
factori organizatorici: formalitățile vamale, regimul vizelor.
Turismul are mai multe funcții care sunt complementare și acționează simultan, astfel încît efectele pozitice și negative prezintă un caracter complex, iar principalele funcții sunt:
funcția economică – accelerarea vitezei de rotație a fondurilor de producție, atragerea investițiilor străine, modernizarea infrastructurii de transport, optimizarea serviciilor publice ale localităților turistice, renovarea fondului imobiliar existent, promovarea imaginii țării, implementarea tehnologiilor noi, sursă pentru venituri suplimentare etc.
funcția socială – ocuparea și regenerarea forței de muncă locală, ridicarea nivelului de cultură și bunăstare, soluționarea problemelor sociale, promovarea profesională a femeilor, promovarea sentimentului de mîndrie a localnicilor și a gradului de toleranță etc.
funcția politică – consolidare relațiilor mutuale și complexe dintre state, valorificarea obiectivelor turistice de către stat, atrag beneficiile lumii dezvoltate etc.
funcția cultural-educativă – faciliteaza schimburile informaționale și culturale, păstrează și dezvoltă patrimoniul cultural, suport financiar pentru restaurarea obiectivelor turistice etc.
funcția recreativ-curativă – realizarea activităților recreative, evadarea de cotidianul urban, îmbogățirea spirituală, terapii pentru refacerea sănătății etc.
funcția ecologică – diminuarea impactului asupra mediului, valorificarea rațională a resurselor, conservarea resurselor, amelioarea calității vieței etc.
În funcție de o țară, conform definițiilor EUROSTAT, se pot distinge trei forme elementare ale turismului:
Turismul intern, cuprinzînd activitățile rezidenților unei țări care călătoresc doar în interiorul acelei țări, dar în afara reședinței lor obișnuite.
Turismul receptor, cuprinzînd activitățile non-rezidenților care călătoresc într-o țară dată, alta decît cea unde își au reședința obișnuită.
Turismul emițător (emitent), cuprinzînd activitățile rezidenților unei țări date, care călătoresc și își petrec sejururile într-o altă țară decît cea în care își au reședința lor obișnuită.
Aceste forme elementare ale turismului pot fi combinate între ele, în mai multe moduri, rezultînd urmatoarele categorii ale turismului:
Turismul interior, format din turismul intern și turismul receptor;
Turismul național, format din turismul intern și turismul emițător (emitent);
Turismul internațional (al unei țări), format din turismul emițător și turismul receptor.
Pe același spațiu geografic putem practica mai multe forme de turism în funcție de resursele de care dispune acest spațiu, în prezent distingem mai multe forme de turism, iar cele mai principale din ele sunt:
Turismul curativ – este considerat cel mai vechi tip de turism, deoarece își are originele din antichitate, cînd oamenii explorau apele termale și minerale în scopul îngrijirii sănătății. Acest tip de turism se poate practica pe toată durată a anului, prin amenajările corespunzătoare, iar principalul scop este tratamentul.
Turismul de recreere – reprezintă turismul de odihnă, care este practicat de toate grupurile de vîrstă, durata este variabilă, poate fi de durată scurtă weekend sau de durată medie, iar scopul principal este relaxarea, odihna și schimbarea peisarmat din turismul emițător și turismul receptor.
Pe același spațiu geografic putem practica mai multe forme de turism în funcție de resursele de care dispune acest spațiu, în prezent distingem mai multe forme de turism, iar cele mai principale din ele sunt:
Turismul curativ – este considerat cel mai vechi tip de turism, deoarece își are originele din antichitate, cînd oamenii explorau apele termale și minerale în scopul îngrijirii sănătății. Acest tip de turism se poate practica pe toată durată a anului, prin amenajările corespunzătoare, iar principalul scop este tratamentul.
Turismul de recreere – reprezintă turismul de odihnă, care este practicat de toate grupurile de vîrstă, durata este variabilă, poate fi de durată scurtă weekend sau de durată medie, iar scopul principal este relaxarea, odihna și schimbarea peisajului.
Turismul educațional – acesta cuprinde toate activitățile turistice organizate în scopuri educative, alegerea universității sau colegiului, schimbul de experientă.
Turismul pentru cumpărături – reprezintă activitățile de shopping în cele mai mari și renumite orașe cu galerii , centre comercial și magazine renumite.
Turismul de afaceri – scopul principal sunt întîlnirele de afaceri între mai mulți membri din diferite țări, care se întrunesc în afara reședinței. Atît aceste întîlniri sunt adesea complimenatate cu vizitarea regiunii.
Turismul cultural – acesta cuprinde persoanele care vizitează obiective turistice culturale, cu scopuri cognitive, iar principalele destinații culturale sunt cele mai mare orașe ale lumii ce sunt recunoscute prin arhitectura, cultura și arta lor.
Astfel putem vedea că turismul poate fi de mai multe forme, datorită preferințelor turiștilor și de potențialul turistic al destinației. Una din principalele forme ale turismul care în prezent se dezvoltă foarte rapid și este solicitat de un număr mare de turiști, reprezintă turismul cultural, deoarece în conformitate cu Organizația Mondială a Turismului, acest tip de deplasări reprezintă aproximativ 37% din toate călătoriile, iar în fiecare numărul deplasărilor culturale crește cu 15%. Aceasta a apărut datorită dorinței oamenilor de a cunoaște culturi noi și de a învăța ceva nou, deoarece turiștii în prezent doresc nu doar să se odihnească și să își trateze sănătatea, dar doresc și să își îmbogățească cunoștințele, atît fiind în lume prezente mii de monumente culturale inedite, a apărut aspirația de a vedea cîte mai multe locuri în această viață.
Turismul cultural are o istorie bogată, deoarece este una din primele forme ale turismului, cînd primii oameni călătoreau special pentru a cunoaște locuri noi. Această formă de turism este reprezentata de cultura unei regiuni și a valorilor acesteia, incluzînd și turismul în regiunile urbane, unde se gasesc cele mai principale obiective culturale și istorice, ca muzeele, teatrele, case memoriale, monumente istorice etc. De asemenea, în circuitele culturale, uneori pot fi incluse și regiunile rurale, datorită festivalurilor care se organizeaza în aer liber sau a caselor memoriale ale scriitorilor sau a altor personalități marcante. Astfel turiștii ce călătoresc spre destinațiile culturale sunt interesați de diferite domenii ca filosofia, istoria, religia, arta, arhitectura etc. Parte a turismului cultural pot fi considerate și călătoriile religioase, în special pelerinajele.
Cele mai frecvente noțiuni ale turismului cultural utilizate în lume sunt: după Organizația Mondială a Turismului “turismul cultural este deplasarea unei persoane din motive esențial culturale cum ar fi: circuitele turistice de studiu, artele prezentabile pe viu (dansul, muzica, teatru etc.), circuite culturale, călătorii la festivaluri sau alte evenimente culturale, vizite în locuri culturale și la monumente.” International Council on Monuments and Sites (ICOMOS), definește turismul cultural ca “orice formă de turism într-un alt loc și care implică experimentarea de către vizitator a tuturor aspectelor culturale ale locului, stilurile de viată contemporană, mîncarea, topografia, ambientul, orașele și satele, cît și siturile istorice și performanțele culturale.” White House Conference on Travel and Tourism in the USA, 1995, au definit turismul cultural “turismul moștenirii culturale, unde călătoriile sunt direcționate înspre experimentarea artelor, moștenirii naționale și a locurilor cu caracteristici unice.” După Lord Cultural Resources Planning & Management Inc. 124 City Tourism & Culture – The European Experience, extras din Brussels, turismul cultural reprezintă “efectuarea de vizite de către persoane din afara comunității-gazdă, persoane motivate total sau parțial de interesul pentru istoria, arta, stilul de viață, potențialul științific, oferta de patrimoniu istoric și cultural oferită de comunitate, regiune, grup, instituție.”
Turismul cultural este prinicipalul instrumentul în dezvoltarea economică a țării, care duce la creșterea economică prin atragerea vizitatorilor din exteriorul comunității gazde și care sunt în mod general motivați de interesuri istorice, artistice, științifice sau care au legătură cu stilul de viață, realitățile, tradițiile și informațiile referitoare la o comunitate, regiune, grup sau instituție. O astfel de călătorie se concentrează pe cunoașterea mediului cultural, aici incluzînd, de asemenea peisajele, artele vizuale și teatrale, stilurile de viață, valorile, tradițiile și evenimentele. Turismul mereu caută moduri pentru a crea „produse turistice comercializabile” precum și un mediu de lucru și de viață. Turismul cultural reprezintă o interdependență între componentele culturale, etnice și istorice ale societății sau ale locului care urmează a fi utilizat ca resursă pentru atragerea turiștilor și dezvoltarea turismului.
Turistul ce practică turismul cultural își îndeplinește anumite obiective, care apar la un anumit stadiu al dezvoltării socio-economice a societății, corespunzător schimbărilor apărute în stilul de viață. Acestea pot fi definite ca fiind un set de cerințe al căror scop este refacerea și îmbunătățirea personalității umane prin călătoria turistului.
Valorile culturale sunt o cerință importantă pentru dezvoltarea turismului cultural. În esență, ele reprezintă un set de obiecte și fenomene ale căror efecte cognitive și emoționale au ca principalul scop, de a satisface nevoile și dorințele turistului. Valorile culturale pot fi grupate în trei categorii:
Monumente culturale și istorice și situri arheologice, monumente și complexe arhitecturale, monumente și muzee etnografice, mânăstiri și biserici și altele;
Lucrări de artă – valori culturale tangibile: colecție de obiecte de artă, obiecte de cult, lucrări de pictură, sculptură, broderii, meșteșug popular, costume, capodopere ale cinematografiei și literaturii etc;
Evenimente periodice și episodice – festivaluri, congrese, spectacole, târguri, aniversări și multe altele.
Influența asupra durabilității pe termen lung a valorilor culturale, are efect asupra mărimii și unicității, capacității de a reține interesul turiștilor, concurenței și altele. Cu toate acestea, prezența doar a valorilor culturale nu constituie un motiv de călătorie. Acestea trebuie să fie implicate într-o afaceri economică, ce reprezintă oferta comercială a turismului cultural ca parte a produsului de turism.
Fluxurile turistice în cadrul turismului cultural se definește prin alcătuirea dintr-o clientela proprie, care poate fi fie specializată într-o anumita tematica, fie este atrasă de tot ce este cultural, fie ocazională, care este de obicei majoritară și se constituie cel mai des din cei care, aflați în concediu sau vacanță, în scopul odihnei și recreerii, vizitează și obiectivele turistice antropice din locul în care se află. O altă caracteristica a fluxurilor care participa la realizarea turismului cultural o reprezintă participanții categoriilor socio-profesionale superioare: elevi, studenți, intelectuali.
În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au variat foarte mult, astfel a apărut turismului gastronomic, care în prezent ia o amploare mare în motivațiile turiștilor. Îmbogățirea ofertei turismului cultural se realizează sub presiunea a doi factori: cererea turiștilor, tot mai curios și exigent și comportamentul comunităților locale care doresc sa obțină cîștigrui de pe urma activităților culturale pe care le sponsorizează.
Turismul cultural este caracterizat ca fiind un produs turistic bine definit sub forma unui pachet de bunuri și servicii materiale oferite unor turiști motivați cultural, contra plată, fiind total format, de la momentul la care ei își părăsesc domiciliul și pînă ce se întorc acasă. El este conceput pentru a îndeplini nevoile turiștilor culturali. Principalele caracteristici ale profilului unui turist aflat în căutarea unui produs turistic cultural sunt: persoane cu vîrsta cuprinsă între 18-60 ani, atît putem include aici elevii, cărora sunt organizate diferite excursii școlare pentru vizitarea unor situri culturale; un nivel de educație superior; capacități financiare medii și mari; sejururi prelungite la o destinație; intenții de a înțelege mai bine cultura, obiceiurile și tradițiile și cel mai prețios lucru reprezintă, timpul, să reușească să viziteze cîte mai multe edificii culturale.
Edificiile culturale fac parte din obiectivele turistice antropice. Iar principalele obiective culturale reprezină muzeele, care în fiecare an stringe mii de vizitatori și care prin funcția lor, aceste instituții se ocupa cu strîngerea, păstrarea și expunerea obiectelor care reprezinta un interes istoric, științific, artistic, în scopul studierii, educării, relaxării vizitatorilor, a oamenilor de știință. Valoarea și marimea muzeului este strîns corelată cu posibilitățile de colectare, sistematizare și conservare ale organizatorilor. Termenul de „muzeu” desemnează, de asemenea, clădirea propriu-zisă în care se găsesc obiectele și artefactele care au o legătură cu civilizația umană. Cele mai populare muzee sun Louvre și D Orsay din Paris, Ermitaj din Sankt Petersburg, Muzeul Van Gogh din Amsterdam, British Museum din Londra, Acropole din Atena, Del Prado din Madrid etc.
Alte atracții culturale sunt casele memoriale, acestea reprezintă casele unor personalități marcante, precum vestiți muzicieni, pictori, scriitori, actori, savanți, care sunt transformate în muzee ce conțin obiectele acestora și turiștii le vizitează deoarece, doresc să cunoască despre viața și personalitatea celuia care a trăit în acestă casă. Foarte vizitate sunt casele memoriale ale lui Van Gogh din amsterdam, Bach, Beethoven, Mozart din orașele germane și austriece, Salvador Dali în Spania, Brîncuși în România etc.
Teatrele și Operele sunt la fel unele din principalele atracții culturale, care strîng în fiecare an mii de vizitatori, fiind cărțile de vizită speciale a majorităților capitale și centre regionale europene. Ele păstrează funcția culturală inițială care, prin ea însași, devine o sursă pentru desfășurarea actului turistic. În unele cazuri, valoarea turistică a acestor obiective se evedențiază prin însușirile arhitecturale. Totodată, vechimea constituie alt element ce a transformat aceste instituții în obiective turistice de maximă atractivitate. De o mare popularitate se bucură Teatru Mare și Teatrul Dramatic pentru Copii din Moscova, Teatrul Național din Brasilia, Teatrul Globe al lui Shakespeare, Clădirea Operei din Paris etc.
Amfiteatrele, care sunt cele mai vechi edificii culturale, ce au apărut în orașele din nordul Greciei, pentru a reda stările emoțioanele ale naturii umane și erau destinate unui număr redus de spectatori, iar mai tîrziu acestea erau folostie pentru găzduirea competițiilor sportive și pentru dezbaterele politice. Cel mai renumit amfiteatru este cel de la Side din Asia Mică.
Edificiile religioase reprezintă imaginea cultelor religioase universale, dar și atrag prin stilul constructiv, redînd stilul gotic, baroc, clasic etc. Cele mai spectaculoase edificii religioase sunt: Bazilica San Marco din Veneția, Catedrala Sf. Petru, Catedrala Sf. Sofia, Westminter Abbey din Londra, Catedrala din Edinburgh, Domul din Milano, Catedrala Santiago de Compostella din Spania etc.
Palatele și castelele sunt întîlnite în multe dintre marile metropole ale lumii. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra, Palatul Regal din Praga, Palatul Regal din Madrid etc.
Cererea și oferta în turismul cultural sunt tot mai mult influențate de o creștere a globalizării și localizării. Îmbunătățirea mijloacelor de comunicare a dus la globalizarea diferitelor forme ale culturii. Tot mai multe instituții culturale capătă o formă individuală și datorită dezvoltării turismului cultural au condus la apariția filialelor. Atît se poate observa și un fenomen de relocalizare a culturii globale prin asocierea diferitor teme culturale cu locuri specifice. Vizitele la locurile culturale și istorice sunt influențate de mulți factori, cum ar fi: caracteristicile intereselor turiștilor; gradul de cultură generală și nivel educațional al acestora; moștenirea sa culturală și istorică; cunoștințe prealabile ale țării; posibilități financiare; obiceiuri și mod de viață; percepții psihologice ale religiilor etc.
Printre ceilalți factori care contribuie la dezvoltarea turismului cultural se numără schimbarea în gîndirea oamenilor, în ceea ce privește conștientizarea importanței moștenirii culturale, în schimbarea venitului și a duratei de vacanță. Această formă de turism este printre cele mai populare în segmentul de călătorii pe termen scurt „evadări din oraș” sau în cazul combinației de vacanță tradițională la mare și munți, cu vizite în timpul zilei a locurilor culturale și istorice interesante.
1.2 Rolul Egiptului în cultura internațională
Egiptul este cea mai veche destinație turistică din lume. Atît egiptul s-a dovedit a fi totodată leagănul artelor, avînd cea mai lungă durată din antichitate. Civilizația Egiptului antic a construit o cultură spirituală uimitoare, pe care o admirau toate civilizațiile și în fața căreia se minunau romanii și grecii care vizitau Egiptul, precum și astăzi mii de turiști se uimesc de măreția templelor, piramidelor sau obeliscurilor înălțate faraonilor și de supușii lor. Lumea Egiptului antic se diferă de cultura celorlalte popoare din Europa și din Orient, întrucît lasă mii de amintiri de neuitat și imagini spectaculoase.
Arhitecții din epoca modernă construiesc zgărie-nori, care majoritatea au peste 100 de etaje, omul a pășit pe Lună, a descoperit multe tehnologii noi, cu ajutorul cărora astăzi putem face rapid orice lucru. Însă realizările egiptenilor antici, templele, piramidele și Marea Sală Hipostilă de la Karnak ne lasă fără glas și ne tulbură, ceea ce nu pot face în prezent zgîrie-nori, calculatoarele și rachetele. Iar cel mai copleșitor este că atunci cînd Herodot în fața piramidelor, pentru el, aceste piramide erau vechi în ochii lui, dar cum sunt ele pentru noi astăzi, nu e de mirare că mulți oameni cred că ele sunt opera extratereștilor.
Simbolurile, formele și misterele Egiptului s-au raspîndit ca un virus transmis prin schițele, jurnalele și artefactele pe care primii călători le-au luat acasa cu ei. Scarabeii și sfincșii au ajuns sa fie sculptați pe clădirile din Paris, New York și Londra. Chiar și motive faraonice erau reprezentate pe porțelanuri și mobila. Verdi a compus Aida, operă inspirată din miraculosul Egipt Antic. Blestemul faraonilor a început să-și ceară primele victime în povestirile lui Edgar Allan Poe și Arthur Conan Doyle.
Romanele istorice a căror acțiune se petrece în Egipt, semnate de Christian Jacq au ajuns pe lista bestselleruri, Willbur Smith a pornit într-o aventură egipteană, Hollywoodul și a dat seama că mumiile sunt ofertante pentru cinema, iar Las Vegas a hotărît că Luxorul e demn să fie reconstruit în Deșertul Nevada, deși în formă de cazinou și complex hotelier. Toate acestea demonstrează că interesul Occidentului pentru Egipt este departe de a se stinge.
Egiptenii erau oameni practici, cărora le plăcea o viață corectă, de aceea ei vorbeau despre convingerile sale religioase, ca o parte deosebită a experienței de viață. Anume din această cauză ei se bazau pe religie în totalitate, deoarece ea obliga un mod de viață descris aproape pe pași și presupunea minimum de improvizare. Datorită la aceasta egiptenii erau un popor măreț și deștept, deoarce ei erau buni matimaticieni, astronomi și medici. Descoperirile lor au influențat mult istoria și cultura modernă, chiar și medicina, căci unele metode sunt folosite și azi, atît savanții au tradus pergamentele egiptene și au aflat despre metodele lor, în vindecarea bolilor.
Egiptenii sunt inventatorii calendarului, aceasta demonstrează descoperirea unei tablete din timpul domniei Regelui Djer din Prima Dinastie (aprox. 3000 î. Hr.) i-a făcut pe primii egiptologi să declare faptul că egiptenii stabiliseră deja în aceea perioadă o legătură între răsăritul heliacal al stelei Sirius și începutul anului. Conform vechiului calendar egiptean, anul avea 365 zile și era împărțit în 12 luni a câte 30 de zile fiecare, plus cinci zile suplimentare (epagomenae) la sfârșitul anului. Lunile erau împărțite în trei săptămâni, iar o săptămână avea 10 zile. Deoarece anul egiptean era aproximativ cu un sfert de zi mai scurt decât anul solar și evenimentele stelare nu se produceau la aceeași dată calendaristică, i se mai spunea și Annus Vagus sau „An Rătăcitor”. Astfel putem constata că această descoperire a jucat un rol primordial în viața oamenilor pe parcursul tuturor anilor, cît și în cultura internațională.
O moștenire lăsată de egipteni, care astăzi are o influență asupra artei și culturii mondiale este istoria Cleopatrei. Cleopatra, chiar și numele ei reprezintă măreție și faimă. Datorită numeroaselor filme și a starurilor ca Elizabeth Taylor, Lili Palmer, Leonor Varela, Cleopatra a devenit una dintre cele mai faimoase personalități ale lumii antice. Viața și moartea Cleopatrei au fost subiecte pentru nenumarate picturi și filme. Scriitorii antici spuneau ca Cleopatra era inteligentă și puternică, însă nu o caracterizau ca fiind frumoasă. Nici o regină a Egiptului nu a cunoscut un sfîrșit mai tragic decat Cleopatra. Aceasta a fost din cauza pierderii războiului de către Marc Antoniu, soțul ei și un general roman. Cînd Cleopatra a aflat ca această înfringere a adaugat Egiptul la imperiul Roman și ea va fi trecută prin Roma ca prizonieră, a comis sinucidere pentru a muri cu o oarecare demnitate. Conform legendei, Cleopatra a ținut un șarpe pe piept și l-a lăsat s-o muște, avînd o moarte foarte rapidă.
Atît putem remarca că un rol important în cultura internațională a jucat Piramida lui Khufu sau Kheops, care face parte din piramidele egiptene, ce sunt cele mai vechi dintre “Cele 7 Minuni ale Lumii” și singurele care au supraviețuit timpului. Deși pe platoul de la Gizeh sunt 10 piramide, cea a lui Kheops (al doilea rege din a patra dinastie) este cea mai mare dintre ele. Ea este cunoscută ca “Marea Piramidă” și a fost construită circa din 2.500.000 de blocuri de piatră, fiecare bloc cîntarind în medie 2 tone însă erau și blocuri imense pînă la 75 tone și a avut înălțimea de 147 de metri, în prezent are 138 de metri și are laturi de 230 de metri. Fiecare colț al piramidei este indreptat cu precizie către fiecare dintre cele 4 puncte cardinale (nord, vest, sud și est). Pe latura dinspre nord se afla intrarea. În piramidă au fost descoperite o serie de coridoare, galerii și găuri de aerisire. Camera mortuară a faraonului se află chiar în “inima” piramidei și este accesibilă numai din “Marea Galerie”. Pereții acestei camere sunt construiți din granit roșu, iar pietrele au fost îmbinate atît de bine, încît nu intră printre ele nici macar o carte de joc. În piramida a mai fost construită și o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atît comoara cît și mumia lui Kheops nu au fost gasite. Se crede ca au căzut pradă jefuitorilor de morminte. Această piramidă era o realizare excepțională, care demonstra forța statului, capacitatea sa de organizare socială și economică și credința profundă a egiptenilor.
Atît putem menționa că Piramida Kheops este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, ca și centrul istoric din Cairo, Teba și necropolele sale, Vestigiile paleocreștine de la Abu Mena, Monumentele de la Abu Simbel și Philae, Mănăstirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai, Wadi Al-Hitan („Valea Balenelor“).
O altă caracteristica a culturii egiptene care a influențat lumea din ziua de azi este planificarea urbană excepțională. Ei complementau matematica și astronomia formînd configurații urbane remarcabile. Dacă populația de azi este deprinsa că orașul evolueaza de la mic la mare, egiptenii în antichitate puteau construi orașe direct, unde principalele elemente erau palatele și templele, precum și căile de acces, dovedind o înaltă viziune urbană, o planificare extraordinară și o mobilizare demnă. Un exemplu bun reprezintă orașul Amarna, construit de la zero, fiind noua capitală în antichitate.
În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, cetățenii europeni și turiștii au adus antichități din Egipt și au scris povești despre călătoriile lor, ceea ce dus la apariția terminului Egiptomania în Europa și America. Colecționarii au procurat multe antichități importante. Deși colonizarea europeană a Egiptului a distrus o parte semnificativă a moștenirii istorice a țării, însă unii străini au promovat interesul pentru studierea istoriei. De exemplu, cultul zeiței Isis a devenit popular în Imperiul Roman, fiind gravată pe obeliscuri și alte relicve ce au fost transportate la Roma. Atît pe cînd în Franța se faceau primii pași spre descifrarea hieroglifelor, guvernul SUA, care-și cîștigase recent independeța, era preocupat să includa simbolistica din Egipt în identitatea lui civică, exemplul cel mai bun fiind piramida neterminată de pe Marele Sigiliu, care este reprezentată acum pe spatele fiecărei bancnote de dolari.
Cultura Egiptului antic se remarcă prin vechime, originalitate, continuitate și superioritate față de civilizațiile vecine, pe care le-a și influențat. Așa se face că, în ciuda cuceririi temporare a regatului faraonilor, făcute de unii vecini, aceștia nu au reușit să schimbe structura egipteană, să deznaționalizeze Egiptul. Asemenea rezistență prin superioritate culturală și putere spirituală doar două alte popoare le-au mai dovedit în decursul timpului: grecii și evreii. Puterea Egiptului a reușit să răzbată pînă la toate țările vecine, influențînd prin extraordinara monumentalitate a edificiilor și prin mesajele transmise de elegantele hieroglife. Am putea spune că secretul puterii culturii egiptene stă în spiritualitatea profundă și originalitatea sa, care a influențat cultura multor altor popoare.
Capitolul II. Evalurea potențialului turistic cultural în Egipt
2.1 Particularități istorice ale Egiptului
Civilizația egipteană veche a existat aproape 3000 ani aparent neschimbată, lăsînd moștenire o mulțime de capodopere arhitecturale, monumentale și comori fabuloase. În Egipt a luat naștere a doua mare cultură a istoriei. A apărut în valea Nilului cu cîteva secole după ce a fost construită civilizația sumeriană, Mesopotamia, aceasta a avut o influență mare asupra dezvoltării civilizației egiptene. Deși Mesopotamia era deschisă ideilor și oamenilor noi, la început în Egipt era prezentă o izolare față de celelalte civilizații. Aceasta datorită deșertului cel înconjura, care îi apăra de tulburările Orientului Apropiat. Cînd s-a constituit civilizația egipteană, ea s-a dovedit a fi destul de conservatoare, stabilă și longevivă.
Istoricii au descoperit multe dovezi că Egiptul a fost locuit încă din paleolitic, înainte de anul 25 000 î.Hr., cînd Africa de Nord era o savană enormă, locuibilă, plină de vegetație și faună. Însă din cauza schimbării dramatice a climei, Egiptul s-a transformat în deșert, iar oamenii au fost nevoiți să plece spre sursele de apă, oaze sau valea Nilului. În oazele vestice de la Siwa, Kharga și Fayoum au fost descoperite așezări umane din neolitic, din perioada 5000 î.Hr. Oamenii făceau rost de hrană practicînd pescuitul și agricultura, cît și ei erau foarte avansați, făcînd oale și țesînd diferite textile. În mileniul al IV-lea î.Hr., au fost constituite doua grupuri după criteriul poziției geografice: Egiptul de Sus, de-a lingul Văii Nilului și Egiptul de Jos, în fertila Deltă a fluviului.
Primele izvoare scrise ale istoriei Egiptului datează din 3000 î.e.n., din vremea cînd Menes, regele Egiptului de Sus, a cucerit Egiptul de Jos și a unit aceste două state. Această uniune, cu excepția unei perioade scurte, a rămas neatins timp de mai multe milenii. În Egipt, pe parcusul mileniilor s-au succedat 30 de dinastii, peste 170 de regi și faraoni. Întemeietorul primei dinastii a fost Menes, iar regina ultimei dinastii a fost Cleopatra, care s-a sinucis aproximativ în 30 î.e.n., din cauza înfringerii în războiul de la Actium. Marc Antoniu, soțul ei, a fost învins de către romani și Egiptul a devenit parte a Imperiului Roman.
Pe timpul Regatului Vechi, aproximativ 2600-2150 î.e.n., Egiptul a fost un stat foarte puternic, care era preocupat exclusiv de problemele interne. Construcțiile de piatră au început imediat, astfel au fost construite cele mai vestite monumente ca mormintele regale și piramidele. Lîngă Memphis, capitala din acea vreme, se ridica piramida Saccara, care a fost construită pentru faraonul Djoser, iar Imhotep a fost unul din arhitecții ce au construit această piramidă. El a fost un înțelept legendar, care mai tirziu devenise zeul medicinei. Cea mai mare piramidă construită este cea a faraonului Kheops din Ghiza. Această construcție reprezintă un adevarat triumf al organizării muncii. Mark Lehner, specialist în piramide, a estimat că circa 20 000 de oameni au trudit la această piramidă timp de 20 de ani. Atît această forță de muncă trebuia organizată, găzduită, hrănită și plătită, atît necesita un sistem administrativ bine dezvoltat. Însă unuficarea Egiptului a dus la apariția unor rivalități între conducătorii locali și aceasta a dus un război civil, care a durat o perioadă, pînă cînd puterea a fost luată în mîinele unor familii princiare din Teba, unde se află Luxorul de azi.
Pe timpul Regatului de Mijloc, capitala Egiptului a fost mutată de la Memphis în Egiptul de Sus la Theba. În această perioadă au fost construite lăcașuri de cult gigantic în Karnac și Luxor. Luptele necontenite din acest interval de timp, au constituit o frînă în calea progresului, atît cele 11 dinastii monarhice ale acestei perioade sunt foarte puțin cunoscute. Regatul de Mijloc a luat sfîrșit atunci cînd Egiptul a fost parțial ocupat de către un popor palestinian. Egiptenii din Teba au impus o nouă tehnologie militară și Ahmosis I se proclamează întemeitorul Regatului Nou.
Așa a început epoca de aur a faraonilor. În următoarele cinci veacuri, Egiptul avea să dobîndească o măreție fără egal, iar conducătorii lui aveai să lase o moștenire alcătuită din temple, morminte și comori înfricoșătoare, care ne aprind imaginația și azi. Numele lor încă ne spun ceva: Tuthmose, Ramses, Akhenaten și cel mai celebru, Tutankhamon.
Primii conducători din epoca Regatului Nou s-au preocupat cel mai mult de consolidarea granițelor țării, ei au impins aceste granițe pînă la valea fertilă a rîului Eufrat. Iar cel ce a facut Egiptul atît de mare, puternic și încrezător a fost faraonul Tothmes al III-lea. El a susținut 17 campanii militare reușite în vestul Asiei. Întemeierea acestui imperiu a pus baza celei mai îmbelșugate și stabile perioade din istoria Egiptului. Bogățiile strînse în timpul expedițiilor în străinătate au fost folosite pentru înfrumuțesarea palatelor și templelor egiptene, inclusiv marele complex de la Karnak. Alți faraoni care au adus prosperitate în Egipt, a fost Amenhotep al III-lea, perioada domniei sale a fost epoca de înflorire a artelor, și Amenhotep al IV-lea, care mai era cunoscut și sbu numele Akhenaten. El a strămutat capitala la Amarna, fiind capitala Egiptului mai puțin de 15 ani și s-a căsătorit cu faimoasa Nefertiti. Următorul faraon care, deși, pentru o perioadă scurtă a domnit, a devenit cel mai renumit din istoria Egiptului Antic. Acesta este tînărul Tutankhamon, care a devenit faraon la vîrsta de 9 ani și s-a stins cînd avea 18 ani, iar faima ii revine datorită descoperii mormîntului lui, care adăpostea o comoară și era intactă.
Unul din cei mai puternici faraoni ai acestei perioade a fost Ramses al II-lea, care era considerat întruchiparea zeului-faraon. Nici un alt faraon nu a construit atît de mult și nu a înălțat atîția coloși, atît nici un alt faraon nu a avut atît de mulți copii, peste 100. Însă în acest timp, Egiptul se afla într-un declin, din cauza cuceririlor civilizațiilor străine, care au dus Egiptul la o decădere, ajungînd falit și neputincios.
Cel ce a înviat Egiptul a fost Alexandru cel Mare, care a învins persienii și a fost întîmpinat de egipteni ca salvator. În cinstea lui, pe coasta mediteraniană a fost construită cetatea Alexandria. Apoi el a plecat în alte campanii în Asia și India și a lăsat Egiptul, prietenului săi de copilarie, Ptolemeu. Astfel a venit începutul dinastiei Ptolemeu, alcătuind o dinastie din 15 conducători eleni, care a durat 275 de ani. În acest timp, Alexandria devenise mai importantă decît Memphis și Teba, iar Ptolemeu s-a străduit să continue epoca faraonilor. Aproape toate templele păstrate cel mai bine din Egipt sunt opera acestei dinastii ca: Edfu, Dendera, Philae și Kom Ombo. În timpul domniei lor, Roma a început sa fie interesați de treburile Egiptului și căutau pretexte pentru invadarea acestei țări, începîndu-se astfel luptele între romani și egipteni. După Ptolemeu al XII-lea, la tron se ridică celebra Cleopatra, fiica lui, cu ajutorul lui Cezar, căruia îi dăruiește un fiu. Însă după asasinarea lui Cezar la Roma, ea încheie o alianță cu Marc Antoniu, datorită faptului că Antoniu dorea bani, iar Cleopatra dorea putere și teritorii, atît ei au devenit amanți și au avut copii împreună. Doar că din această cauză Roma s-a întors împotriva lui Antoniu și i-au declarat război. Astfel în urma bătăliei de la Actium, Antoniu a fost învins și Egipt a fost inclus în Imperiul Roman, iar Cleopatra s-a sinucis, fiind mușcată de un șarpe veninos. Fiul Cleopatrei a fost ucis și Octavian învingătorul s-a autoproclamat faraon și s-a sfîrșit domnia dinastiei Ptolemeu în Egipt. Atît în această perioadă cultura egipteană antică s-a stins treptat, fiind înlocuită de cultura greco-romană. Ultimele hieroglife cunoscute, anul 394, au fost ultimul strigăt al Egiptului Antic.
Romanii timp de șase secole au folosit Egiptul pe post de hambar, de unde ei luau ce vroiau, fără a lăsa ceva în schimb. Iar cea mai importantă moștenire lăsată în timpul romanilor a fost apariția religiei creștine în Egipt, căci egiptenii credeau în zei, aceștea fiind într-un număr mare, care aveau corp de om și capuri de diferite animale.
În anul 641 î.Hr. au invadat arabii, sub religia islamă, care a fost bine venită de mulți egipteni creștini. Ei au supravețuit acestor invazii și islamul a devenit o entitate religioasă puternică. Arabii au făcut un popas vizavi de Memphis, care mai apoi a devenit permanent și au transformat această zonă într-un oraș numit Fustat. Iar în jurul anului 610 d.Hr. a fost întemeiată religia islamică de către Profetul Mahomed.
În urmatorii ani Egiptul a trecut prin mîinele mai multor războinici, a diferitor descendenți ai Mahomedului, atît orașul se dezvolta mai mult spre nord. În anul 969 d.Hr., a venit rîndul Fatimizilor, o dinastie nord-africană, în timpul cărora orașul s-a dezvoltat prin construirea palatelor, moscheilor și a străzilor principale. Iar noului oraș i-au spus Al-Qahira, adică, învingătorul, forma care mai apoi a fost denaturată de limbile europene și a devenit Cairo, care în prezent este capitala Egiptului.
2.2 Resursele naturale și antropice ale Egiptului
Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor naturale și antropice, care, prin interesul turistic și atractivitatea ce le caracterizează, determină orientarea, mărimea, intensitatea, și diversitatea fluxurilor turistice, eficiența economică a fenomenului turistic. Potențialul turistic include elementele cadrului natural și pe cele antropice, care prezintă o serie de posibilități de valorificare prin turism sau o anumită funcționalitate pentru turism. O regiune devine importantă din punct de vedere turistic, atunci cînd resursele naturale și antropice sunt oferite completate cu o echipare tehnică corespunzătoare, cînd sunt valorificate la un nivel înalt și cînd sunt inluse în circuitele turistice.
Deci, resursele turistice reprezintă, materia primă, pentru fenomenul turistic. Astfel, putem deosebi două mari grupe de resurse turistice, acestea sunt:
resursele naturale, care includ elementele formate de natură: clima, relieful, apele, fauna, vegetația, peisajele etc.
resursele antropice, care includ elementele construite de om: situri istorice, edificii religioase, muzee, case memoriale, temple, palate etc., formînd fondul turistic cultural al unei țări.
Resursele turistice naturale reprezintă, atracții turistice pentru vizitarea monumentelor formate de către natură și ca materie primă pentru anumite servicii în activitatea turistică, ca apele termale și minerale, peșterile saline etc. Dorința vizitatorilor de a vizita cadrul natural este motivat de aglomerația urbană. Astfel ei doresc să evadeze într-un mediu silențios, pentru a-și restabili sănătatea psihică și fizică. Atît o mare însemnătate o au peisajele rare și puțin accesibile, care au un aspect inedit și frumos, dar și un interes reprezintă fauna și vegetația domestică a regiunilor turistice.
Resursele turistice antropice reprezintă ansamblul atracțiilor turistice create de om. De obicei, acțiunile de atracție a obiectivelor turistice antropice nu se manifesta singură, dar în strinsă legătura cu resursele turistice naturale. Obiectivele turistice antropice includ două categorii de elemente:
edificii și elemente de atracție turistică.
activități umane cu funcții turistice.
1.Edificii și elemente de atracție turistică cuprind:
edificii cu funcția de apărare (castelele, forturile, cetățile, fortificațiile);
edificii religioase (mănăstirile, bisericile, catedralele, moscheiele, piramidele);
edificii cu funcții rezedențial-administrative și politice (sediile imperiale, regale, prezedențiale, sediile primariilor și prefecturilor, complexele memoriale, arcurile de triumf, obeliscurile); edificii cu funcții economice și rezedențiale (zgîrie-nori, turnurile de televiziune, turnurile de apă, hotelurile grandioase, podurile, centrele comerciale, metrourile, barajele, depozitele vinicole subterane);
edificii culturale (muzeele, galeriile de artă, casele memoriale, teatrele, arenele de circ, sălile de concerte, cinematografele);
complexuri de agrement (cazinourile, parcurile de distracții);
edificii sportive:
2.Activități umane cu funcții turistice, reprezintă potențialul turistic suplimentar oferit printr-un șir de activități umane cum ar fi:
expozițiile;
tîrgurile;
carnavalurile;
festivalurile artistice;
hramurile;
competiții sportive etc.
Resursele antropice reprezintă principala sursă în dezvoltarea turismului cultural, deoarece pentru turiști, ele reprezintă un interes primordial în alegerea destinației, pentru o sejur cultural.
Egiptul, deși, cea mai mare parte reprezintă o întindere de deșert, la fel are multe ținuturi și peisaje originale, care atrag foarte mulți turiști. Egiptul este o întindere goală galbenă, care este strabătut de o venă mare albastră, care se ramifică și se întilnește cu marea la nord. Nilul e cea mai importantă bogație a acestei civilizației pe parcursul tuturor mileniilor, căci toate orașele sunt localizate pe malurile acestui rîu. El străbate 6 650 km înainte de a se vărsa în Marea Mediterană și la nord de Cairo trece prin cele mai mari zone agricole și se lățește aproape cu 19 km.
De asemenea, Egiptul reprezintă o civilizație, care a lăsat o moștenire istorico-culturală variată și bogată, cu o diversitate de resurse antropice, ce se bucură de o largă popularite printre turiștii din întreaga lume. Această țară este numită Țara Faraonilor, Piramidelor, Templelor, Muzeelor, Moscheilor, Nilului și Pustiurilor.
Astfel, putem constata că Egiptul are o diversitate de resurse turistice, iar pentru a putea sistematiza toate aceste resurse, vom delimita principalele resurse naturale și antropice ale Egiptului. Însuși Egiptul, este împărțit în 5 mari zone turistice, în conformitate cu localizarea acesteia pe teritoriul țării. Partea de Vest este numită Deșertul de Vest, centrul țării este împărțit în 3 zone: Egiptul de Jos, Egiptul de Mijloc și Egiptul de Sus, toate aceste zone se află pe malul rîului Nil, și la Est este localizată zona, Deșertul de Est.
Astfel, pentru a vedea aceste zone turistice, vom reprezenta mai jos harta celor 5 zone turistice.
Figura 2.1. Zonele Turistice ale Egiptului
Sursa: http://wikitravel.org/en/Egypt
Aceste expresii sunt folosite de egipteni încă de pe vremea primului rege din Antichitate, Menes. Conceptul este util pentru descrierea unei zone diferite de celelalte regiuni, deoarece, fiecare zonă este distinctă și are diverse resurse turistice.
Deci, vom reprezenta numărul resurselor turistice din Egipt, în tabelul de mai jos, pentru a putea analiza principalele resurse naturale și antropice ale fiecărei zone.
Tabelul 2.1
Resursele naturale și antropice ale Egiptului
Sursa: Elaborarea autorului.
Una de resursele naturale specifice Egiptului, care nu le putem întilni în alte țări, sunt oazele. La suprafață prin mai multe depresiuni iese apa și cu ajutorul vînturilor se formează un șir de oaze. Aceste insule erau foarte înfloritoare pe vremuri și erau popasuri importante pentru drumurile de negoț, iar în prezent aceste oaze sunt atracții pentru turiștii ce fac drumeții cu camilele sau mașinele în pustiu. Guvernul egiptean recent a încercat să dezvolte aceste oaze în cadrul proiectului Valea Nouă, care își propune să fie o zona alternativa la Valea Nilului. Cele mai multe oaze le găsim în Deșertul de Vest, iar aceste sunt:
Oaza Siwa – la această oază se poate ajunge doar prin coasta de nord, de-a lungul Mediteranei pînă la Marsa Matruh, iar după aceasta spre sud, în deșert. Este deschis zilnic, inclusiv vinerea, cel puțin pînă la ora 17:00.
Oaza Bahariyya – este situată cel mai aproape de capitală, în comparație cu celelalte oaze și este atrăgătoare datorită descoperirelor arheologice făcute în această regiune. Este închis între orele 14:00 și 19:00 amiaza și vinerea.
Oaza Dakhla – este cea mai atrăgătoare oază din Deșertul de Vest, datorită pîlcurilor verzi de curmali, măslini și portocali. Este deschis pînă la ora 15:00.
Oaza Farafra – este cunoscută pentru peisajele ei pitorești și lineștea pe care o oferă.
Oaza Fayoum – este cea mai mare oază din Egipt, oamenii sunt atrași de verdeața și lineștea de la Fayoum.
Oaza Kharga – este cea mai mare oază din Deșertul de Vest și se întinde pe 200 km. Aici se regăsește Muzeul de Arheologie și Templul lui Hibis. Deschis pînă la ora 14:00 și închis vinerea.
La sud de orașul Luxor, putem admira cea mai mare acumulare artificială de apă din lume, Lacul Nasser, care are niște dimensiuni fabuloase și este cel mai popular lac din Egipt. Lacul se întinde pe o lungime de 480 km și lățimea lui pe alocuri depășește 35 km și este cea mai frumoasă și cea mai bine conservată regiune din Egipt. Aici turiștii pot explora lacul cu vaporul, întrucît multe agenții oferă croaziere de lux, pentru 3-4 zile, cu vizitarea diverselor situri cu monumente din epoca faraonilor.
În zona sudică a peninsulei Sinai din Deșertului de Est se află cel mai înalt vîrf muntos din Egipt: Muntele Sfintei Ecaterina, care măsoară 2 642 metri și aici se afla Protectoratul Ecaterina, un parc național, pentru conservarea mediului. După anii 1980, turismul a contribuit la crearea unor noi așezăminte omenești de-a lungul coastei sudice și a celei estice din peninsulă. Astfel această zonă a devenit una dintre destinațiile principale pentru turismul de litoral, atît aici se află una din cele mai vestite stațiuni, Sharm al-Sheikh. Atît aici sunt cele mai spectaculoase recife de corali din Marea Roșie, iar turiștii pot face scufundări în Parcul acvatic Național Ras Muhammad, un alt parc național renumit din Egipt, ce au ca scop protejarea viețuitoarelor acvatice.
Din resursele antropice ale Egiptului, cele mai populare sunt piramidele și toate se află în Egiptul de Jos, formînd platoul Gizeh. Ele reprezintă una din cele șapte minuni ale lumii, care s-au păstrat pînă în prezent. Cele mai renumite piramide sunt:
Piramida lui Kheops;
Piramida lui Khafre;
Piramida lui Menkaure;
Piramida în Trepte;
Sfinxul.
Intrarea pe platoul piramidelor costă 60 lire egiptene, însă pentru a vizita interiorul unei piramide este necesară cumpărarea unui bilet spulimentar de 100 de lire egiptene. Într-o zi au voie să intre numai 300 de oameni. Aici se organizează și spectacole de sunet și lumină.
Majoritatea templelor egiptene se regăsesc în Egiptul de Sus, iar turismul reprezintă 85% din economia locală, deoarece turiștii sunt atrași de numărul mare de monumente antice prezente în această zonă. Cele mai importante temple sunt:
Karnak – este un complex alcătuit din mai multe temple: Templul lui Mut, Templul lui Khonsu, Templul lui Ptah, Templul lui Opet, Templul lui Amun, care toate reprezintă un muzeu în aer liber. Seara are loc un spectacol de 90 minute de sunet și lumini.
Templul lui Hatsheput – se numără printre atracțiile de pe Malul Vestic și este un templu ce se înalță prin terase mari cu coloane.
Templul lui Horus – este un templu alcătuit din 2 săli hipostile, cu 12 coloane și cu 2 statui ale lui Horus.
Templul lui Kom Ombo – templul slăvește 2 zei, Sobek și Horus cel Mare, zeul cerurilor. Construit simetric, templul este alcătuit din elemente-pereche, astfel fiecare jumătate îl cinstește pe unul dintre cei doi zei. Aici turiștii mai pot vizita Muzeul Crocodilului, unde sunt expuse 40 de mumii de crocodili uscați, fiecare avînd o lungime de aproximativ 5 m.
Templul lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel – sunt 4 coloși cu o înălțime de 21 m, care reprezentă cele mai mari sculpturi, care au supravețuit din Egiptul Antic. Templul este deschis între orele 6:00 și 17:00.
Templul lui Hathor – templu ridicat pentr Nefertari, soția lui Ramses al II-lea, închinat zeiței Hathor. La fel este deschis între orele 6:00 și 17:00.
Egiptul fiind una dintre cele mai vechi civilizații din lume, a intrat în contact cu multe alte civilizații și a trecut prin multe epoci, ce a influențat mult cultura egipteană. Astfel, cel puțin 40 de muzee pot fi găsite în Egipt, care acoperă în principal, o arie largă a istoriei sale. Cele mai principale muzee din Egipt sunt:
Muzeul Egiptean – are mai mult de 120.000 de articole și este organizat pe criteriul cronologic. Cel mai vizitate exponate sunt Masca de aur a lui Tutankhamon și sălile mumiilor. Ora de deschidere a muzeului este ora 9:00.
Muzeul de Artă Islamică – este un edificiu neo-islamic, cu o colecție peste 10.000 de artefacte, dintre care sunt: covoare iraniene și turcești, miniature, obiecte valoroase din lemn și metal etc. Închis pentru vizitatori în timpul rugăciunii de vineri după amiază.
Muzeul Ismailia – găzduiește obiecte ce datează din vremea faraonilor și din epoca greco-romană, piesa cea mai importantă fiind un mozaic din secolul al IV-lea, înfățișînd personaje din mitologia greacă. Închis după ora 16:00 și vinerea.
Muzeul Greco-Roman – exponatele ilustrează perioada cînd egiptenii propovăduiau zeitățile faraonilor și perioada dominației romanilor în Egipt. Închis vinerea la ora 14:00.
Muzel Luxor – este cel mai bun muzeu din Egipt, datorită unei colecții unice de obiecte funerare și statui funerare. Avînd 16-24 de statui în mărimea naturală, descoperite de către arheologi întîmplător. Cea mai prețioasă statuie este cea lui Amenhotep al III-lea. Deschis între 9 și 21 iarna, iar vara, între 9 și 13 și între 17 și 22.
Marele Muzeu Egiptean – de asemenea, cunoscut sub numele de Muzeul Giza, este un muzeu de artefacte din Egiptul antic. Muzeul este programat să se deschidă în 2015, va fi cel mai mare muzeu arheologic din lume. El va fi amplasat pe 50 de hectare de teren, la aproximativ doi kilometri de Giza Necropolis.
Cea mai mare parte a necropolelor egiptene sunt localizate în Egiptul de Sus, iar cele mai populare sunt:
Valea Reginelor, aici se găsesc mormintele mireselor, prinților, prințeselor și reginelor regale și aici sunt săpate cel puțin 75 morminte, dar numai cîteva sunt deschise vizitatorilor;
Mormintele Nobililor, aici se găsesc mormintele guvernatorilor, primarilor și scribilor, iar doar 14 dintre ele se pot vizita și acestea sunt împărțite în 5 grupe.
Valea Regilor, aici se găsesc 63 de morminte, ale celor mai vestiți faraoni din Egiptului. Biletele pentru toate aceste necropole se pot achiziționa doar de la Casa de Bilete de pe Malul Vestic.
Atît vom evidenția cele mai renumite morminte din aceste necropole, care sunt vizitate de mulți turiști și acestea sunt:
Mormîntul lui Nefertari – este considerat unul de cele mai spectaculoase mormînte din Egipt. Aburul respirației crește gradul de umiditate, ceea ce duce la cristalizarea sării, proces dăunător. De aceea, în mormînt este permis accesul doar pentru 150 de oameni pe zi, accesul fiind permis pe rînd, în grupuri cîte 10 oameni și doar pentru 10 minute. Prețul unei excursii este de 100 lire egiptene.
Mormîntul lui Seti I – este cel mai lung, cel mai adînc și cel mai împodobit mormînt din Valea Regilor, ce se întinde la o adîncime de 120 m, în adîncul dealului, prin mai multe galerii și încăperi.
Mormîntul lui Tutankhamon – este cel mai renumit mormînt din Egipt, deși, toate comorile găsite în acest mormînt se află în Muzeul Egiptean din Cairo și aici a ramas doar sarcofagul din granit, oricum turiștii sunt atrași de istoria descoperii acestui mormînt.
Cele mai vechi mănăstiri din Egipt se află în Deșertul de Est, ele stau ascunse pe dealuri și munți. Cele mai cunoscute mănăstiri sunt:
Mănăstirea Sf. Antonie și Sf. Pavel – sunt considerate cele mai vechi mănăstiri din lume, deși, e greu sa ajungi pînă la aceste mănăstiri, se organizează excursii în grupuri. Aici se găsesc o gamă mare de picturi murale din Egipt și icoane. Închis în timpul Craciunului sărbătorit de Biserica Coptă (6 ian.) și de Paști.
Mănăstirea Sf. Ecaterina – aici se găsesc aproximativ 2 000 de icoane, iar biblioteca adăpostește cele mai importantecolecții de manuscrise de scrieri religioase, după cea de la Vatican. Închisă după amiază, vinerea și duminică.
Există multe festivaluri mari în Egipt, însă cel mai renumit este Festivalul Soarelui de la Abu Simbel, care este unul dintre cele mai deosebite și uimitoare festivaluri din toata lumea. Festivalul are loc în Templul din Abu Simbel de 2 ori pe an pentru a sarbatori un fenomen rar întîlnit. Acest festival marchează aniversarea regelui Ramses al II-lea. Templul a fost construit în așa fel, încăt soarele stralucește direct pe statuile și picturile din Sanctuar în cele 2 zile din an, pe 22 februarie și 22 octombrie, iar în celelalte zile ale anului templul ramîne în întuneric total.
Alte evenimente ce se organizează în Egipt sunt:
Tîrgul de Carte de la Cairo (Ianuarie) – un festival de literatură, care ține două săptămîni, cînd edituri egiptene și străine expun la Complexul Expozițional de la Cairo.
Concursul Internațional de Pescuit (Februarie) – are loc la Hurghada, pe coasta Mării Roșii, eveniment la care participă pescari din toată lumea.
Festivalul de Cămile din sudul Sinaiului (Mai) – curse de camile ale beduinilor, care te țin cu sufletul la gură în Sharm al-Sheikh.
Festivalul Internaționa de Dans Oriental (Iulie) – un festival al dansului din buric, în timpul căruia dansatoae celebre din Egipt, dau spectacole și lecții pentru cursanții străini.
Festivalul de Turism și Cumpărături (August) – promovare a produselor egiptene în toată țara, cînd magazinele participante oferă reduceri.
Festivalul de Teatru Experimental (Septembrie) – zece zile de teatru experimental din mai multe țări, cu spectacole care au loc în mai multe spații din Cairo.
Festivalul Alexandriilor de Pretutindeni (Octombrie) – o sărbătoare de 4 zile, la care participă delegații din toate orașele din lume, care poartă numele de Alexandria.
Raliul faraonilor (Octombrie) – curse de mașini, care se întrec în deșert, pe 4.700 de km, timp de 11 zile.
Festivalul de Muzică Arabă (Noiembrie) – un festival de muzică arabă tradițională, alcătuit din trei zile de concerte susșinute în numeroase locuri din Cairo.
Festivalul Internațional de Film de la Cairo (Decembrie) – un festival de 14 zile, în care au loc proiecții cu pelicule recente, plus invitați celebri.
Egiptul, deși, este o țară de deșert, are o varietate de resurse turistice naturale inedite, care nu pot fi vazute în alte colțuri ale lumii și cultura grandioasă a aceste civilizații a format numeroase resurse antropice, ce copleșesc orice imaginație. Astfel, orice turist avînd o astfel de diversitate de obiective turistice, va fi rămîne satisfacut de călătoria în Egipt.
2.3 Orașele egiptene principalele destinații turistice culturale atractive
Orașele reprezintă principalele destinații turistice culturale pentru turiști, deoarece aici se regăsesc majoritatea monumentelor culturale și istorice a unei țări, atît aici se organizează majoritatea evenimentelor culturale.
Orașul reprezintă o formă complexă de așezare umană, avînd dimensiuni variabile și multiple, dotări edilitare, de obicei, cu funcție politico-administrativă, industrială, comercială și culturală; construcțiile sunt grupate în ansambluri arhitectonice și organizate în zone cu utilizări bine definite (industriale, comerciale, administrative, de locuințe etc.); exercită o mare influență economică și organizatorică asupra zonei înconjurătoare.
Prin organizarea sa funcțională, spațiul urban reprezintă locul de desfășurare pentru o serie de activități turistice. Caracteristicile definitorii pentru deplasările către oraș sunt:
lipsa sezonalității – deplasările urbane se petrec pe toată durată a anului, indiferent de anotimp.
imprevizibilitatea – aceasta se datorează faptului că deciziile sunt luate spontan.
deplasările, de obicei, de scurtă durată sunt realizate de către turiști pe cont propriu și sunt asociate cu unele evenimente, festivaluri, tîrguri etc.
Turismul urban reprezintă petrecerea timpului liber în orașe, avînd la bază, motivații dintre cele mai diverse, de la vizionarea spectacolelor și vizitarea unor obiective culturale, pînă la efectuarea unor cumpărături sau vizite la rude și întîlniri cu prietenii.
În privința motivațiilor de călătorie în orașe, ponderea cea mai mare o deține turismul cultural și agrementul urban (aproximativ 40%), urmat de întîlniri cu familia și prietenii (30%), afaceri și motive profesionale (10-15%), la care se mai adauga vizitele gastronomice, cumparaturile, participarea la evenimente etc.
Atractivitatea unei destinații turistice este legată nu numai de calitatea resurselor naturale și a serviciilor oferite, ci și de ambianța estetică, întelegînd prin aceasta personalizarea atracțiilor turistice prin arhitectura și arta peisagistică.
De asemenea, în cadrul destinațiilor turistice urbane, pot exista și alte elemente precum frumusețea cadrului natural, parcurile și gradinile publice, vechile cartiere ale orașelor, arterele comerciale, etc. care să motiveze deplasarea în spațiul urban dar care, capătă o pondere importantă în circulația turistică, doar în masura în care acestea sunt completate și cu alte atracții de natura celor prezentate anterior.
Principalele orașe egiptene, care sunt destinații culturale atractive pentru turiști sunt: Cairo și Luxor. Aceste orașe reprezintă cel mai bine cultura Egiptului și aici se află cele mai multe monumente culturale și istorice. Cairo este capitala Egiptului și face parte zona Egiptului de Jos, iar Luxor din Egiptul de Sus.
Cairo este cel mai mare oraș din Africa, capitala Egiptului și unul dintre cele mai importante centre culturale, comerciale și politice ale lumii arabe. Cairo face parte din cele mai mari aglomerații urbane, în anul 2011 numărului locuitorilor a ajuns la cifra de 17,5 mln. Orașul este situat la est de deșertul Sahara și la aproximativ 160 km la sud de Marea Mediterană. Cairo are forma unui evantai și este îngust în partea sudică, unde valea Nilului este prinsă între versanți deșertici, dar se lărgește apoi spre nord, unde valea se deschide spre gura deltei Nilului. Orașul se întinde pe o suprafață de aproximativ 450 km2, adică jumatate din suprafața New Yorkului, dar avînd de două ori mai mulți locuitori.
Pe parcursul secolelor, arhitectura orașului Cairo a fost influențată de multe stiluri, de la ce al egiptului antic și cel roman, pînă la cel arab sau turcesc. Iar în anul 1945 au început să apară primii zgîrie-nori moderni și toate aceste componente ale arhitecturii egiptene atrag mulți vizitatori.
Despre turismul în acest oraș puteam vedea că în comparație cu anul 2011, cînd în Cairo a fost instabilitate politică și se întîmplau ciocniri constante, în 2012 numărul ratei de ocupare a hotelelor din Cairo, s-a ridicat de la 10-20% la aproape 50%, astfel a declarat Hisham Zazou, ministrul turismului. Iar un operator de turism din Cairo, Bright Sky Travel, a declarat că numărul tururilor în capitală a crescut de la 150 la 300-400. Astfel în comparație cu anii trecuți, cînd cele mai populare orașe erau doar stațiunele Sharm al-Sheikh și Hurghada, acum, Cairo se plasează în rînd cu aceste orașe, datorită promovării turismului cultural în Cairo.
Centrul orașului Cairo este cel mai aglomerat și cel mai vizitat de turiști, iar principalele obiective turistice sunt:
Piața Tahir – este pentru Cairo ca Times Square pentru New York. Turiștii petrec mult timp în această piață pentru shopping și pentru a vizita Muzeul Egiptean.
Palatul Abdeen – sălile accesibele a acestui palat, găzduiesc pumnale, săbii, pistoale și alte a arme de foc, plus medalii, podoabe, argintărie regală și ceramică. Închis vinerea.
Palatul Manyal – reședință regală, constituită din cinci edificii, realizată în stil islamic, înconjurat de palmieri și arbori de cauciuc, la fel găzduiește o colecție de artă otomană.
Muzel Vînătorii – conține o colecție cu forma capetelor înalțate a 300 de gazele.
În Cairo, o altă zonă populară este zona islamică, care este inclusă în Patrimoniul UNESCO alături de piramide. Reprezintă o zonă istorică ce adăpostește un număr mare de monumnete islamice medievale, vizibele la tot pasul. Cele mai importante obiective turistice sunt:
Piața Khan al-Khalili – este un loc bun pentru turiștii ce doresc sa facă shopping și totodată să admire arhitectura egipteană medievală.
Cafeneaua Fishawy – este cea mai veche și mai îndragită cafenea din Cairo. Această cafenea este deschisă non-stop și este prezentă mîncarea tradițională și muzica națională a Egiptului.
Moscheea Al-Azhar – reprezintă unul din principalele centre de teologie islamică cu o arhitectură tipică epocii islamice. Închis vinerea și în timpul rugăciunii de amiază.
Complexurile Barquq și Qalawun – reprezintă 2 palate regale, toate obiectele din palate sunt expuse în Muzeul de Artă Islamică. Închis pentru vizitatori în timpul rugăciunii de vineri după-amiază.
Orașul Cairo fiind unul dintre cel mai important centru cultural al lumii arabe, vedem că are o varietate de monumente culturale și istorice, care merită remarcate pentru a cunoaște mai bine cultura acestei civilizații și pentru a întelege, de ce este o destinație atractiva pentru turiști. Astfel vom menționa și alte obiective turistice, care nu sunt asociate unei anumite zone a orașului. Deci, alte monumente culturale populare din orașul Cairo sunt:
Citadela – această citadelă este construită din piatra adusă de la piramidele Gizeh, reprezinta în trecut un spațiu militar și pe teritoriul acesteia se afla moschei, muzee și monumente. Aici sunt prezente Muzeul Poliției, Muzeul Național Militar, Muzeul Carriage, Moscheea Muhammad Ali, Moscheea Al-Nasir, Moscheea Suleyman Pașa și acestea au la baza arhitecturii sale, concepte turcești.
Parcul Al-Azhar – este un parc de 30 de hectare, cu livezi și brazde de flori, care s-a deschis în 2005 și oferă turiștilor un spațiu de recreere în timpul excursiilor.
Moscheea Ibn Tulun – este cea mai veche din Egipt și reflectă originea irakiană a lui Ibn Tulun. Aici este prezent Muzeul Gayer-Anderson, care reprezintă casa ofițerului britanic, ce era colecționar pasionat de antichități. Închisă vizitatorilor în timpul rugăciunii de vineri după-amiază.
Muzeul Umm Kolthum – dedicat celei mai mari cîntărețe din lumea arabă din toate timpurile, unde sunt expuse celebrele ei eșarfe și ochelarii ei încrustați cu diamante.
Turnul din Cairo – este un turn de 187 m, pe care turiștii pot vedea Citadela la răsărit și piramidele la apus. Ultima oră la care publicul mai are acces este ora 23:00.
Muzeul Muhammad Mahmoud Khalil – aici este prezentă o colecție de talie internațională, care cuprinde lucrări de artă a artiștilor europeni bine-cunoscuți a ministrului Khalil. Închis lunea.
Piramidele – acestea reprezintă una din cele șapte minuni ale lumii, care s-au păstrat pînă in prezent. Aici sunt prezente 3 piramide principale: Piramida lui Kheops, Piramida lui Khafre și Piramida Mankaura și monumentul Sfinx, care fac parte din platoul Gizeh. Acestea se deosebesc după mărime Kheops fiind cea mai mare și Mankaura cea mai mică. Pe platoul Gizeh nu sunt doar aceste piramide, aici turiștii mai pot vizita Muzeul Arcei Solare, Piramidele Reginei, adăposturile arcelor solare, cimitirul de la răsărit și cimitirul apusean.
Saqqara – reprezintă o necropolă destinată monarhilor și nobililor din vremea Regatului Vechi, care se află la 24 km sud-est de Cairo, iar elementul principal este Piramida în Trepte. Această piramidă este mai mică decît cele de la Gizeh, însă forma neobișnuită a acesteia, în formă de trepte, atrage mulți vizitatori. Pe platoul Saqqara sunt prezente și ale piramide ca: Piramida lui Teti, Piramida lui Unas, Piramida lui Sekhemkert și unele morminte ale monarhilor.
Toate aceste obiective turistice atrag în fiecare mii de turiști și turismul a jucat întodeauna un rol important în viața orașului. Simbolurile istorice ale orașului oglindesc istoria îndelungată a Egiptului, iar marile piramide și Sfinxul din platoul Gizeh și celelalte monumente culturale și istorice s-au dovedit a fi o veșnică atracție pentru turiști.
Un alt oraș, care reprezintă o destinație turistică urbană în Egipt este orașul Luxor. Luxor este un oraș de pe Nil, care are circa 150.000 de locuitori și aici se regăsește una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din perioada Egiptului antic, Complexul Karnak. Orașul s-a extins datorită turismului, care este ramura cea mai importantă a regiunii și constituie 85% din economia locală. Luxor este un oraș mai mic, situat pe malul drept al Nilului, la 650 km de Cairo, cu o suprafață de 416 km2, care în trecut era orașul Teba, capitala Egiptului pentru o perioadă. Luxor este considerat cel mai mare muzeu în aer liber din lume.
Orașul Luxor este cunoscut ca orașul templelor și a mormintelor. Iar cele mai importante obiective turistice sunt:
Muzel Mumificării – acest muzeu este dedicat practicilor funerare, sunt prezente mumia lui Masaharti, mare preot a lui Amun Re, mai este o secțiune de animale mumificate și obiecte ce se folosesc în procesul de mumificare. Închis între orele 13 și 16.
Karnak – este un complex ce se întinde pe 100 de hectare, care este constituit din Templul lui Ramses al II-lea, Templul Festivalului a lui Tuthmosis al III-lea, Templul lui Khonsu, Templul lui Ptah, Templul lui Montu, Templul lui Tuthmosis I, Templul lui Mut, Marele Templu al lui Amun, toate formează un muzeu enorm în aer liber. Biletele se cumpără de afară, seara se organizează spectacol de sunet și lumini.
Templul Medinat Habu – este o cetate împrejmuită de ziduri, cu temple, capele și locuințe pentru preoți și oficiali.
Ramesseum – este un complex de temple, din care în prezent au ramas doar 3 ruine, dar au supravețuit fragmente din templul principal, și vizitatorii pot vedea edificiul așa cum a fost el conceput, atît pot vedea modul de construcție a templului.
Templul lui Seti I – în antichitate acest templu era unul din principalele monumente din vestul Tebei. Aici turiștii pot vizita partea de mijloc a clădiri, inclusiv o galerie alcătuită din opt piloni în formă de papirus și o sala hipostilă.
Coloșii lui Memnon – reprezintă doi coloși, ciopliți fiecare dintr-un singur bloc de piatră, avînd 18 m și cîntăresc 720 de tone fiecare. Aceste statui îl reprezintă pe Amenhotep al III-lea.
Pentru intrarea in fiecare templu este nevoie de a procura bilete la casa de bilete de pe Malul Vestic și aceste bilete sunt valabile doar 24 de ora după procurare. În mediu prețul biletului pentru un obiectiv este de 10 $. Casa de bilete se deschide la 6:00.
Orașul Luxor este orașul templelor și a mormintelor, care atrage turiștii din toata lumea prin unicitatea sa și prin cultura neobișnuită. Luxorul oferă obiective turistice, care nu trebuiesc ratate. Astfel, putem constata că datorita fondului cultural bogat a orașelor Cairo și Luxor, acestea prezintă cele mai importante orașe egiptene, fiind principalele destinații culturale atractive a Egiptului.
2.4 Arta și gastronomia egipteană atracții pentru turiști
Arta egipteană s-a manifestat în mai multe forme, iar cele mai dezvoltate sunt arhitectura, pictura și sculptura, atît acestea erau puternic influențate de ideologiilor politco-religioase. Iar legătura vechilor egipteni cu zeii protectori ai Egiptului este foarte profundă și se afirmă atât pe pământ cît și în viața de dincolo, fiind elementul central al credinței egiptene străvechi, de aceea operele de artă egiptene au elemente comune. Toate fiind reproduse sub aceleași forme artistice și erau utilizate aceleași tehnici și aceleași materiale. Faraonii, aristocrația și preoțimea doreau ca prin construcțiile de proporții uriașe, să exprime ideea trăiniciei civilizației existente și atotputerniciei faraonului.
Arhitectura egipteană își manifestă caracterul impresionant și sacru prin simpla prezență a marilor piramide: Kheops, Abu Sir, Saqqara și ale templelor Hatshepsut, Horus, Amon Ra etc. Aceste construcții grandioase aveau rolul să asigure o legătură puternică dintre egipteni și zeii lor protectori. Se cunosc zeci de piramide în Egipt, iar multe se află într-o stare avansată de degradare, însă altele în schimb s-au păstrat și prezintă principalele atracții turistice. Toate piramidele erau construite din foarte mult blocuri mari de piatră, la baza cărora se aflau încaperi speciale pentru sarcofagele faraonilor și pentru obiectele de inventar funerar. Cel mai renumit mormînt intact de faraon este cel al lui Tutankhamon, care a rămas pînă azi cel mai bogat și grandios mormînt egiptean, avînd încăperi pline de artefacte, atît fiind considerată principala descoperire arheologică a secolului XX.
Lîngă piramide erau prezente templele, care aveau un rol esențial în viața de zi cu zi a egiptenilor. Templele reprezentau construcții enorme, cu ziduri și coloane, în interiorul cărora se aflau curți imense și în centru se afla sanctuarul cu statuia unui zeu, iar în față era prezent altarul pentru ofrande. Coloanele marilor temple erau scrise cu inscripții hieroglifice și pictate cu diferite figuri, la fel și tavanele, pe care se puteau vedea stele și păsări, în timp ce pardoseala imita suprafața unui rîu, ce avea ca decorațiuni plante acvatice și pești.
Un alt atribut unic al arhitecturii egiptene sunt obeliscurile, care reprezintă o columnă paralelipipedica, dintr-un bloc de piatră, ce se termină cu un vîrf piramidal, cu inscripții hieroglifice ce glorificau zeii și faraonii. În prezent putem întilni obeliscuri egiptene și în alte orașe ale lumii ca: Paris, Londra, Washington, New York, Berlin, Viena etc.
Sculptura egipteană se caracterizează atît prin monumente de dimensiuni imense, reprezentări de zei, faraoni și mari demnitari, cît și prin monumente de dimensiuni mici, utilizate uneori ca amulete. Statuile faraonilor sau ale zeilor sunt reprezentate întotdeauna în picioare, cu picioarele strânse sau cu piciorul stîng avansat sau șezînd pe un tron. Monumentele se caracterizează printr-o atitudine fixă, ce redau întotdeauna imaginea unui individ aflat în floarea vîrstei, deci reprezentînd o imagine ideală a omului. Lucrările de excepție care s-au păstrat pînă în vremea noastră sunt Marele Sfinx de la Gizeh, cu o lungime de 73,50 m și o înălțime de 20 m; statuia lui Kefren de la Gizeh, înaltă de 1,68 m; statuia lui Djoser din calcar pictat de la Saqqara; toate fiind păstrate la Muzeul Național din Cairo; celebrul Scrib din calcar cu ochi de cristal policrom, piesă păstrată la Muzeul Luvru din Paris; statuia lui Seth al II-lea șezînd avînd un altar pe genunchi de la Muzeul din Cairo, Coloșii Memnon de la Luxor, reprezentînd pe tatăl lui Akenaton, Amenhotep al III-lea, impresionează prin dimensiuni sale, avînd 18 m și 720 t fiecare, dar și prin tehnica de blocuri suprapuse în care au fost sculptați. Cele două statui străjuiau odinioară intrarea într-un templu la fel de grandios, care acum a dispărut.
Prin înălțimile grandioase ale unora dintre statuile sculptate în piatră, se urmărea impunerea respectului și a dominanței asupra celui ce privește. Statuile zeilor și faraonilor erau obiecte de cult, de adorație și idoli, de aceea nu erau expuse în piețe publice, ci se aflai în temple. Statuile faraonilor predominau în această artă, unele fiind azi răspândite în multe muzee celebre ale lumii.
De asemenea, pe atunci se realizau și o sumedenie de statui de mici dimensiuni, care erau simple „păpuși” ori „idoli”, unele era prezente în locuințe comune, în timp ce altele aveau menirea de a împodobi camera ofrandelor din mormîntul faraonului. Ele reprezentau grupuri de măcelari, soldați, vîslași, măcelari, brutari etc., astăzi acestea forme de statuilor mici sunt folosite pentru suvinerele oferite turiștilor, ca reprezentative ale civilizației egiptene.
Pictura avea un rol important în arta egipteana, deoarece lor le plăcea culoarea și practic totul era pictat. Statuile și basoreliefurile erau pictate în colori vii, elegante și delicate, întîlnite pe foaia de papirus sau pe lemn. Palatele regale, templele, erau acoperite în culorile cele mai vii, care s-au păstrat în decursul secolelor. Cromatica egiptenilor conținea 6 culori fundamentale: negru, alb, roșu, galben, albastru și verde. Picturile umpleau pereții camerelor mortuare, a sarcofagelor, a templelor, toate acestea amintind de tradiția picturii murale din bisericile ortodoxe. Pe aceste picturi erau scene din viața faraonilor, văzuți în cooperare cu zeii sau în ipostaze cotidiene care-i erau specifice, atît picturile conțineau cîteodată animale, plante, păsări, scene de luptă, de vînătoare și chiar planuri de case, grădini, orașe sau reprezentau scene din viața de familie strînsul recoltei, creșterea animalelor etc.
Muzica era socotită de egipteni artă sacră și era nelipsită din actele de cult, ceremonii religioase, fiind însoțită uneori de dans și poezie. În temple, se formau orchestre compuse din preoții specializați și se considera că muzica înveselea pe zei și alungă supărarea oamenilor. Egiptenii cunoșteau cele 7 note și le asociau cu zilele săptămânii și cu cele șapte planete cunoscute atunci.
Literatura egipteană s-a manifestat cel mai mult prin legendele și poveștile despre zei și faraoni. Însă a căpătat o recunoaștere din partea celorlalte țări ale lumii, doar în ultemele decenii. Astfel, legendele și poveștele Egiptului Antic și-au facut loc în inimile oamenilor prin intermediul filmelor precum, Mumia, Cleopatra și Prințul Egiptului, care au îndemnat mulți oameni să descopere cultura acestei țări. Un alt eveniment care a adus un interes față de cultura egipteană, a fost cînd romancierul Naguib Mahfoua, născut la Cairo, în 1988 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. El a fost singurul scriitor care a modelat literatura egipteană din secolul al XX-lea. Cele mai reușite cărți ale sale sunt “Harafish” și „Copiii din vale”. Iar cea mai renumită culegere de povești egiptene medievale este „O mie și una de nopți”, care a avut o influență pozitivă asupra dorinței oamenilor de a călători și a vizita Egiptul.
Arta și cultura Egiptului Antic se distinge prin vechime, originalitate și superioritate față de civilizațiile vecine, pe care le-a și influențat. Cuceririle civilizațiilor străine a regatului faraonilor, nu au reușit să schimbe civilizația egipteană. Egiptul și-a format istoria cu propriile mîini. De asemenea, rezistența prin superioritate culturală și putere spirituală, doar două alte popoare au demonstrat în decursul timpului: grecii și evreii. Însă noua stăpânire, urmată de apariția creștinismului și apoi de năvălirea islamismului au șters complet din memorie orice amintire a vechii și grandioasei civilizații a Egiptului Antic. Puterea acesteia însă a reușit să răzbată pînă la noi, cu ajutorul monumentelor extraordinare și a edificiilor misterioase, prin mesajele transmise de elegantele hieroglife și prin misterele culturii sale. Putem stabili că secretul puterii artei egiptene stă în autenticitatea sa și spiritualitatea profundă din spatele ei. Astfel arta egipteană reprezintă una din principalele atracții turistice, datorită originalitații sale și a tainelor, care motivează oamenii de a descoperi lucruri noi și de a cunoaște aceste lucruri.
Gastronomia egipteană reprezintă o altă atracție turistică culturală, care prin specificul său neobișnuit, atrage mii de turiști în fiecare an. Multe feluri de mîncare consumate în Egipt nu sunt specifice acestei țări, deoarece există și în Orientul Mijlociu și în țările vecine. Atît multe feluri despre care egiptenii susțin că sunt autohtone, de fapt sunt de origine turcă, libaneză sau persană, însă există cîteva specialități care fac parte, într-adevăr, din specificul național.
Deci, bucătăria egipteană este constituită din mîncăruri tradiționale arabe. Egiptenilor li se interzice consumul de carne de porc și de alcool, ca și în toate celelalte țări islamice. Iar ingredientele principale ale mîncărurilor locale sunt orezul, grâul, legumele, carnea de oaie, de capră, de miel și de pasăre (rață, gîscă, poumbel, prepeliță) și, bineînțeles, peștele proaspăt din Nil și din mările Mediterană și Roșie.
Pentru a cunoaște mai bine cultura gastronomică a egiptenilor, putem menționa principalele obiceiuri. La micul dejun egiptenii, de obicei, mănîncă fasole, ouă, legume murate, gemuri și brînzeturi. Masa de prânz în mod tradițional este constituită din diferite ciorbe și carne cu garnitură de orez sau fasole, pe lîngă care se servesc uneori și legume murate sau proaspete, cu pîine nedospită (pita). Cina este constituită, de obicei, din o ciorbă de legume, urmată de un fel din carne condimentată sau pește. La desert se servesc diferite fructe, care se găsesc din belșug în această regiune: portocale, banane, smochine, guava și curmale, fie uscate, fie proaspete. În prezent restaurantele din hotelurile mari oferă și un meniu european.
Astfel vom menționa specialitățile principale ale bucătării egiptene, pentru a vedea ce motivează turiștii să viziteze această țară. Deci, principalele specialități sunt:
Baba Ghanoug – o pastă făcută din vinete cu ulei de măsline, suc de lămîie, chimen și usturoi.
Warak Enab – frunză de viță-de-vie umplută cu carne, orez, roșii tocate, ceapă, mentă și scorțișoară.
Kushari – un bol de macaroane, linte și orez, amestecate cu sos de roșii cu oțet.
Shurbat Ads – o supa din linte galbenă, aromată cu chimen, lămîie și mărar.
Molokhiyya – o supă verde făcută din frunze de molokhiyya, care seamănă puțin cu spanacul, tocate mărunt, uneori cu carne de pui sau de iepure.
Kebab – frigărui din carne, în porții mici, preparată la gril.
Falafel – chifteluțe din năut, prăjite în ulei.
Shawarma – carne de miel friptă la gril vertical, din care se taie bucățele subțiri, care se servesc cu salată și cu pâine arabă nedospită.
Shakshouka – ouă fierte într-un sos de roșii, cu ardei iute, ceapa și condimentate cu chimen.
Macaroni béchamel – o variantă egipteană a Pastitsio grecesc, de obicei, încorporează Geb Rumi (brînză egipteană Sardo sau Pecorino), împreună cu un amestec de macaroane și sos béchamel, și de obicei cu două straturi de carne condimentată cu ceapă.
Deserturile egiptene seamănă cu alte deserturi din estul Mediteranei. Ei sunt dependenți de paste dulci și lipicioase, care sunt preparate în diferite moduri și cu multe condimente. Iar cele mai populare deserturi sunt:
Baklava – foi subțiri, ca de napolitană, umplute cu nucă pisată, fistic și însiropate.
Basbousa – este o mîncare picantă făcută din griș și îmbibată într-un sirop de zahăr, de obicei acoperit cu migdale și se taie în mod tradițional, vertical, în formă de diamant.
Konafa – firișoare de aluat moale, ce se servesc deasupra unui strat de brînză sau smîntînă.
Umm Ali – mîncare națională din Egipt, este un tort de stafide înmuiat în lapte și servește fierbinte.
Muhalabiyya – smîntînă îngroșată cu amidon sau orez măcinat, adesea aromat cu apă de trandafir și curmale tăiate sau avînd nucă de cocos presată deasupra.
Luqmat al-Qadi – gogoși mici, rotunzi care sunt crocanți la exterior și moi și siropoși în interior, iar acestea pot fi servite cu scorțișoară sau cu zahăr pudră.
Din băuturile naționale ale Egiptului putem menționa ceaiul și cafeaua turcească, iar cele mai populare ceaiuri sunt Saiidi și Koshary. Alte băuturi tradiționale, care le putem întilni aici sunt: Sahlab, o băutură lăptoasă ce se îngroașă cu o pulbere dintr-un bulb de orhidee și se asezonează cu nuci pisate și scorțișoară și Karkade, o băutură din frunze de hibiscus fierte, de un roșu aprins, fiind servită cu gheață. Deși, ei nu consumă alcool, aici putem întilni o bere locală, Stella și vinuri roșii și albe locale, de obicei, Omar Khayyam. Astfel, putem constata că, gastronomia Egiptului atrage turiștii prin bucătăria sa occidentală, care ,deși, se aseamană cu cea a țărilor vecine, ea are specificul său.
Capitolul III. Caracterizarea rolului Egiptului în turismul mondial cultural
Analiza infrastructurii turistice din Egipt
Infrastructura turistică include capacitățile de cazare și alimentație, mijloacele de agrement și tratament, căile de acces, iar infrastructura tehnică include serviciile poștale, bancare, medico-sanitare etc. Infrastrucutra influențează direct turismul. Accesibilitatea la fondul turistic, precum și gradul de utilizare a amenajărilor turistice, determină eficiența economica a acestei ramuri. Astfel, pentru dezvoltarea turismului într-o țară este nevoie ca infrastructura turistică să fie prezentă și să corespundă dorințelor turiștilor.
Așa cum rezultă după cele menționate în capitolul anterior, Egiptul, este împărțit în 5 zone turistice, partea de Vest, care este numită Deșertul de Vest, centrul țării ce este împărțit în 3 zone: Egiptul de Jos, Egiptul de Mijloc și Egiptul de Sus, toate sunt localizate pe malul rîului Nil, și la Est este localizată zona, Deșertul de Est. Însă, pentru a analiza infrastructura în Egipt, vom studia regiunea Egiptul de Jos, deoarece această zonă turistică este centrul cultural al Egiptului, aici fiind amplasate principalele monumente culturale. Aici putem găsi: 18 piramide, 2 temple, 30 de muzee, 4 morminte, 6 mănăstiri etc. și în această zonă trebuie să fie prezente toate elementele infrastructurii turistice, pentru o activitate eficientă a turismului.
Principala componentă a infrastructurii turistice este capacitatea de cazare. Iar dezvoltarea și calitatea serviciului de cazare sunt dependente, de existența unei infrastructuri de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, pensiuni, hosteluri, popasuri turistice, vile, etc.) corespunzătoare, cu dotări adecvate, care să ofere turiștilor condiții optime și care să îndeplinească, după caz, și alte funcții. Hotelurile sunt unități care oferă servicii de cazare și alimentație oricărei persoane, care acceptă să plătească tariful pentru serviciile oferite de această unitate. Egiptul le oferă turiștilor o gama variată de posibilități de cazare. În zona Egiptului de Jos putem întilni și lanțuri internaționale mari ca: Sheraton, Marriot și Hilton, care au facilități la fel de bune ca în oricare altă țară. De asemenea, aici putem gasi și hoteluri intermedire și modeste, deci, orice turist își poate găsi un hotel după preferințele sale. Astfel, vom reprezenta în tabelul de mai jos numărul unităților de cazare prezente în Egiptul de Jos. Tabelul 3.1
Numărul hotelelor în Egiptul de Jos
Sursa: Elaborarea autorului.
Astfel, putem vedea că în Egiptul de Jos sunt prezente 484 de hotele, iar majoritatea dintre acestea sunt de 5 stele, ele dețin ponderea de 49,38%, iar cele mai puține sunt hotelele fără stele, acestea reprezintă 1,86%. Aceasta conform datelor Asociației Hotelurilor din Egipt.
În prezent în Egipt se elaborează pentru aprobare, un sistem nou de clasificare a hotelelor. În vechiul sistem de clasificare a acestora, care datează din 1982, hoteluri sunt clasate în cinci categorii (cinci stele) și sunt împărțite în cinci tipuri, compuse din: Cities Hotels, Villages și Off-Shore Leave Hotels, Resorts Hotels, Floating Hotels și Camps. În cadrul noului sistem, sistemul de cinci stele va rămâne, dar clasamentul de stele va fi urmată de NN, care indică faptul că hotelul a fost clasat în cadrul noului sistem. Cu toate acestea, tipurile de hoteluri au fost majorate la șase, iar acum includ: Cities și Resorts Hotels, Floating Hotels, Boutique Hotels (mici și distinctive), Environmental și Ecological Hotels. Rețineți că noul sistem încheie distincția dintre City și Resort Hotels.
Aceste reglementări au fost stabilite de o comisie formată din experți de turism sub conducerea d-lui Fathi Nour, președinte al Asociației Hotelurilor din Egipt și a consultantului al Ministrului Turismului, cu participarea experților din sectorul privat de hotele și domnul Ahmed El Nahas, Președintele Federației Turismului din Egipt, un expert internațional de hotele.
Principalele Organizații ale Turismului în Egipt sunt:
Ministerul Turismului din Egipt – este parte a Cabinetului din Egipt și este responsabil pentru turismul din Egipt. Actualul ministru este Khaled Abbas Rami, numit în 2015.
Asociația Hotelurilor din Egipt – este o organizație non-profit, care reprezintă 1,245 hoteluri membre din Egipt, cu scopul de a deservi industria ospitalitatii și turismul din Egipt.
Federația Turismului din Egipt – este o organizație non-guvernamentală, non-profit, non-politică, cu o responsabilitate principală de a păstra interesele comune ale tuturor întreprinderilor care oferă servicii în turism.
Asociația Agențiilor Turistice din Egipt – este organizația ce are grijă de interesele companiilor de turism și reprezentarea lor în fața autorităților publice, de asemenea, ajută autoritățile și organizațiile în curs de dezvoltare.
Principalele obiective ale Asociației Hotelurilor din Egipt, care reprezintă principala organizație în infrastructura de cazare sunt:
Participarea în studierea și emiterea legislații referitoare la industria hotelieră.
Stabilirea unei politici de prețuri, cu scopul de a asigura o cotă de piață echitabilă pentru toate categoriile de hotele.
Participarea la evaluarea programelor de formare profesională, precum și joacă un rol activ în colaborare cu Federația Turismul din Egipt și Ministerul Turismului, pentru punerea în aplicare a acestor programe.
Rezolvarea problemelor hotelurilor, care necesită soluții urgente.
Asociația Hotelurilor din Egipt a efectuat o analiză a numărului hotelurilor clasificate și neclasificate din Egipt și au întocmit un grafic, iar aceste date le putem vedea în graficul de mai jos.
Figura 3.1. Numărul hotelurilor clasificate și neclasificate din Egipt
Sursa: http://www.egyptianhotels.org/Statistics.aspx
Conform datelor elaborate de Asociația Hotelurilor din Egipt, putem vedeam creșterea numărului de hotele Egipt din anul 1984 pînă în 2014, în graficul de mai jos.
Figura 3.2. Dinamica cantitativă a hotelurilor din Egipt în perioada anilor 1984 – 2014
Sursa: http://www.egyptianhotels.org/cp-statistics.aspx
O altă componentă importantă în infrastructura turistică reprezintă unitățile de alimentație a zonelor turistice. Privită prin prisma calității sale de component al infrastructurii turistice, respectiv a serviciilor de bază, alimentația publică determină calitatea serviciilor turistice și influențează conținutul și atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicații asupra dimensiunilor și orientării fluxurilor turistice. Deci, este important prezența unei tipologii largi de unități de alimentație publică în zonele turistice. Mai ales, ținînd cont de faptul că turistul cheltuiește o parte însemnată din bugetul său, circa 20-25%, în unitățile de alimentație.
Principalele tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de servire a mesei, care sunt, de asemenea, specifice și Egiptului reprezintă:
Restaurant – unitate de alimentație publică, care îmbină activitatea de producere a produselor de alimentație publică cu cea de servire, oferind clienților o gamă diversificată de preparate culinare, produse de patiserie-cofetărie, băuturi alcoolice și nealcoolice. Pot exista 7 tipuri de restaurante: clasic, specializat, cu specific național sau local, cu program artistic, braserie, berărie, terasă de vară.
Restaurant clasic – unitate de alimentație publică cu un larg sortiment de preparate culinare (gustări calde și reci, preparate lichide calde, mîncări, produse de cofetărie, patiserie, înghețată, fructe, băuturi nealcoolice și alcoolice, produse din tutun), iar pentru crearea unei atmosfere distractive poate avea și o formație muzicală. Prestează servicii suplimentare de organizare a banchetelor, recepțiilor etc.
Restaurant specializat – unitate de alimentație publică cu un sortiment specific permanent aflat în meniu, amenajat și dotat adecvat. Pot exista 7 tipuri de restaurante specializate: pescăresc, vînătoresc, dietetic, lacto-vegetarian, rotiserie, zahană, familial sau pensiune.
Restaurant cu specific local sau național – unitate de alimentație publică care oferă sortimente de preparate culinare din obiceiurile gastronomice locale (cramă, colibă) sau naționale (chinezesc, arăbesc, mexican etc.), tradiționale sau specifice unor anumite zone.
Bar – unitate de alimentație publică cu program de zi sau de noapte, în care se servește un sortiment diversificat de băuturi alcoolice și nealcoolice și un sortiment restrîns de produse culinare. Pot exista 5 tipuri de baruri: de noapte, de zi, cafe-bar, disco-bar, bufet-bar.
Cafenea – unitate de alimentație publică care combină activitatea de desfacere a cafelei cu cea recreativă, oferă clienților gustări calde și reci, produse de cofetărie-patiserie, înghețată, cafea, băuturi alcoolice fine și băuturi nealcoolice.
Pizzerie – unitate de alimentație publică specializată în desfacerea sortimentelor de pizza, precum și a gustărilor, salatelor, produselor de patiserie, băuturilor răcoritoare, berii, vinurilor la pahar sau băuturilor slab alcoolizate.
În Egipt ceea ce privește restaurantele, turiștii pot găsi o gamă variată numai în capitală. Deci, în zona Egiptul de Jos, se regăsesc majoritatea restaurantelor. În Cairo se regăsec diverse: cafenele, restaurante cu specific, pizzerii, fast-fooduri, iar în Alexandria sunt remarcate restaurantele unde sunt preparate bucate din fructe de mare. Restaurantele egiptene tradiționale sunt destul de puține, în general pentru că egiptenii nu sunt mari amatori de restaurante.
Analizînd saitul TripAdvisor, unde putem găsi principalele unități de alimentație a unei regiuni, am constatat că în regiunea, Egiptului de Jos, în Cairo sunt aproximativ 486 de restaurante, iar în Alexandria sunt aproximativ 97 de restaurante. Din acestea vom menționa acele restaurante, care se regăsesc într-un număr mai mare și care fac parte din tipologia unităților de alimentație specifice Egiptului și le vom prezenta în tabelul de mai jos.
Tabelul 3.1
Tipurile de unități de alimentație publică populare prezente în Egiptul de Jos
Sursa: Elaborarea autorului.
Majoritatea egiptenilor sunt musulmani și nu consumă alcool, însă în Egipt există multe baruri care se află în afara hotelurilor. În Alexandria, cel mai renumit este Cap d'or, un bar foarte elegant, cu gustaări din fructe de mare. În Cairo cele mai multe distracții de noapte se găsesc în cartierele Zamalek, Mohandeseen și în centrul orașului. Aici se regăsesc multe baruri, iar cele mai populare sunt L'Ambergine, Le Tabasco, un bar/restaruant șic, Cairo Jazz Club, noaptea se cîntă jazz și blues, Bullseye, un bar englezesc, unde se poate juca darts, After Eight, acest loc găzduiește multe concerte, și de obicei, găzduiește o mulțime de tineri egipteni bogați și turiști.
În infrastructura turistică o altă componentă importantă, reprezintă activitățile de agrement în zonelor turistice. Activitățile de agrement se structurează în funcție de locul unde se desfășoară, de nivelul de organizare (unitate de cazare și alimentație publică, stațiune, sau de către terți pentru întreaga activitate turistică), de forma de participare a turiștilor etc. Corespunzător, desfășurarea activității de agrement presupune existența unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de achiziție, terenuri și săli de sport etc.), personal cu pregătire despecialitate (animatori), programe (excursii, concursuri, expoziții, festivaluri, activitate artizanală ș.a.).
Egiptul oferă o gamă largă de activități de agrement: scufundări, croaziere, pescuit, golf, plimbări cu balonul cu aer cald, partide de safari cu mașinele și excursii în deșert. Atît viața culturală a Egiptului de Jos este foarte animată și oferă turiștilor o mulțime de filme, concerte, cluburi de noapte și baruri.
În Luxor există 3 companii: Balloons over Egypt, Hod Hod și Magic Horizon Ballons, care oferă zboruri cu balonul, deasupra monumentelor de pe Malul de Vest. Oferta include un mic dejun cu șampanie și costă în jur de 250 $ de persoană.
Unele agenții locale oferă partide de safari în deșert, care pot fi organizate pe jumate de zi sau pe 3-4 zile, organizate în autovehicule dotate cu corturi, în care te poți adăposti. O agenție locală Badawiya Expedition Travel, organizează expediții cu mașinele sau cămilele la platoul Gilf al-Kebir, la sud de Oaza Siwa, pentru mai multe zile și asigură cu toate cele necesare. Iar prețul este de 210 $ de persoană pe zi. O altă agenție Abanoub Travel, oferă excursii pentru jumate de zi în deșert, care costa 35 $ pe zi, cu mîncarea inclusă, iar expedițiile cu cămile costă cu 10 $ în plus.
Multe hoteluri din Egipt de cinci stele au cazinouri, care sunt deschise doar pentru străini, egiptenii nu au voie. Pașapoartele trebuie să fie prezentat la ușă. Toate jocurile sunt conduse în dolari SUA sau în alte valute străine majore. Codul vestimentar al acestor cazinouri este smart casual. Hoteluri cu cazinouri includ Marriott din Cairo, Semiramis Intercontinental din Cairo și Al Montazah din Alexandria.
Pentru copii în Cairo se regăsește cel mai mare parc de distracție din Egipt, Dreamland, care acoperă o suprafață de aproximativ 2000 de acri și este situat la doar cîțiva kilometri la vest de Piramidele din Gizeh. Atît, foarte populară este Grădina Zologică din Cairo, aici vizitatorilor li se permite să dea mîncare animalelor.
În Egipt este foarte popular dansul din buric. Astfel de concerte se organizează în hotelurle de 5 stele din Cairo și în locuri precum Clubul Haroun el-Rashid, unde se strîng cele mai populare dansatoare, iar prețul unui spectacol costă în jur de 50 $.
Deci, agrementul în Egipt este foarte variat și orice turist își poate găsi distracție pe placul său.
În infrastructura turistică se include și caile de acces a zonelor turistice. Prin urmare, transportul este elementul cheie în industria turismului. Cererea în infrastructurile de transport internațional și chiar național implică un număr foarte mare de oameni, care vrea să se mute într-un mod eficient, rapid și ieftin.
Majoritatea turiștilor care călătoresc cu avionul sosesc la Cairo, dar există și curse internaționale care aterizează pe aeroporturile din Alexandria, Luxor, Hurganda și Sharm al-Sheikh. Aeroportul internațional din Cairo este la 25 km nord-est de centru. În Egipt se găsesc 27 de aeroporturi.
Compania națională de transport Egypt Air, precum și subcompania ei Air Sinai, au o rețea coerentă ce leagă orașele principale de zonele turistice. În prezent există cîte un aeroport național în Alexandria, Asyut, Aswan, Abu Simbel, Al-Arish, Hurganda, Oaza Kharga, St. Ecaterina și Sharm al-Sheikh. Marsa Alam, la Marea Roșie și Taba din Sinai au aeroporturi internaționale, care operează numai cu curse charter din Europa.
Rețeaua feorviară din Egipt are o singură linie principală, care merge paralel cu Nilul, de la Alexandria, de pe coasta din nord, pînă la Aswan, în sud. Pe ruta Cairo-Alexandria sunt 3 tipuri de trenuri: turbini, fransawi și locale. Primele două fac parte din categoria expres, iar cele locale dac multe opriri în orășelele din Delta Nilului.
Pentru excursiile din Cairo, metorul estea mai bună alegere. Biletele se cumpără chiar la stație, iar o călătorie care include pînă la 9 stații, costa 1 liră egipteană. Metroul circulă din jurul orei 5:00 și 23:30.
În Cairo, toate companiile de autobuze, folosesc serviciile unei stații, numită Garajul Turgoman din cartierul Bulaq, care fac curse frecvente spre multe dintre destinații. Majoritatea autobuzelor au condiții moderne și aer condiționat, care este foarte important pentru călătoriile din Egipt.
Analiza turismului cultural și a circulației turistice din Egipt
Istoric vorbind, turismul a fost un ingredient cheie în economia Egiptului, pentru aproximativ ultimii două sute de ani. Cu toate acestea, în ultimii ani, turismul a devenit o componentă esențială a economie. Astfel mai mult 17,7 mil. de turiști au vizitat Egiptul în 2010, oferind venituri de aproape 12.5 miliarde dolari. La momentul de vîrf sectorul a angajat aproximativ 12% din forța de muncă din Egipt, precum și contribuind mai mult cu 11% din PIB și 14,4% din veniturile în valută străină.
Egipt se bucură de diverse domenii de atracție turistică, cel mai importante este turismul cultural, ca unul dintre cele mai vechi tipuri de turism din Egipt, unde punctele de reper ale civilizațiilor antice sunt vizibile cu ochiul liber, o încarnare a națiunilor, care construise aceste civilizații încă de la începuturile istoriei. În ciuda mai multor tipuri de turism, turismul cultural în Egipt rămîne componenta unică și non-competitivă al turismului, mai ales că Egiptul are o treime din monumente cunoscute din lume.
Pînă la creșterea recentă a turismului nu erau efecte negative asupra resurselor patrimoniului cultural din Egipt. Turismul a fost considerat o industrie non-consumabilă și a fost acceptat ca o componentă esențială a strategiei de dezvoltare a țării. De fapt, aceasta a fost considerată esențială pentru succesul economiei Egiptului. Cu retrospectivă, aceasta sa dovedit a nu fi adevărat. Turismul consumă nu doar resursele ale națiunii gazdă, dar și resursele naturale și cele culturale, de asemenea. Resurse culturale sunt limitate și trebuie să fie gestionate ca orice altă resursă limitată. Această nouă realitate este una cu care autoritățile egiptene au acum nevoie să se ocupe. Scopul administrațiilor anterioare sunt patrimoniul arheologic, pentru a maximiza veniturile, printr-o abordare de inaugurarea a mai multor situri pentru vizitatori și promovarea vizitelor prin publicitate. Deci, putem remarca și unele aspecte pozitive și negative a turismului în Egipt.
Aspectele pozitive ale turismului în Egipt sunt:
Dezvoltarea economică.
Dezvoltarea infrastructurii generale și turistice.
Coeziunea socială.
Reabilitarea și conservarea monumentelor naturale și antropice.
Formarea imaginii în întreaga lume etc.
Aspectele negative ale turismului în Egipt sunt:
Degradarea patrimoniului cultural.
Creșterea criminalității.
Reconstrucția în stilul modern.
Distrugerea tradițiilor.
Turismul de masă etc.
Astfel, putem vedea că turismul cultural are un rol important în Egipt, fiind o componenta primordială în dezvoltarea economică și aceasta datorita patrimoniului cultural prezent în această țară, cum menționasem anterior deplasările culturale reprezintă 37% din totalul deplasărilor turiștilor.
Circulația turistică presupune deplasarea vizitatorilor de la reședința acestora la locul ales, altul decît propria reședință, pentru satisfacerea necesităților recreativ-curative sau a altor motivații, altele decît activitate remunerată sau stabilirea domiciliului.
Pentru determina numărul turiștilor, care au vizitat Egiptul în special pentru turismul cultural, vom analiza circulația turistică pentru anul 2012, după scopul vizitei. Datele le vom reprezenta în tabelul de mai jos.
Tabelul 3.2
Circulația turistică după scopul vizitei, anul 2012
Sursa: Central Agency for Public Mobilization & Statistics, CAPMAS, 2013
Astfel, analizînd datele din tabel observăm că ponderea cea mai mare îi revine turismului de recreere, avînd 97,7 %, iar turismului cultural îi revine doar 0,6%. Însă acest procentaj nu demonstrează faptul că turismul cultural nu este dezvoltat în Egipt, deoarece această formă de turism atrage mult mai mulți turiști decit 67,4 de mii. Acest procentaj de 0,6 % reprezintă acei turiști, care au venit sa viziteze doar monumentele culturale ale Egiptului, avînd formate circuite culturale. Însă rapoarte elaborate de către Ministerului Turismului din Egipt, indică faptul că turiștii care vizitează Egiptul, în principal, pentru turismul de recreere, combină sejurul cu vizitarea monumentelor culturale. Deci, putem constata că Egiptul are un rol important în turismul cultural mondial, deoarece datorită monumentelor unice, în fiecare an mii de turiști vizitează această țără.
Valoarea pentru turismul internațional în Egipt a fost, numărul de sosiri din Egipt a fost 9 497 000 începînd din 2011. În tabelul de mai jos putem vedea că, în ultimii 5 ani acest indicator a atins o valoare maximă de 14 051 000 în 2010 și o valoare minimă de 2 871 000 în 1995.
Tabelul 3.3
Numărul de sosiri în Egipt
Sursa: World Tourism Organization, Yearbook of Tourism Statistics, Compendium of Tourism Statistics and data files.
Astfel, putem vedea că numărul turiștilor în anul 2011 a scăzut considerabil în comparație cu anul 2010. Această scădere a fost cauzată de Revoluția egipteană din 2011, din cauza crizei politice, cînd au fost organizate o serie de demonstrații de stradă și în urma acestor demonstrații au fost răniți și uciși oameni. Deci, acest eveniment a dus la distrugerea imaginii țării și turiștii se temeau să călătorească în acastă țară, îndesebi în Cairo.
În 2012 observam o creștere a sosirilor ajungînd la 11 196 000, iar în 2013 numărul acestora scade. Această scadere a fost cauzată de Lovitura de stat din Egipt din 2013. Au fost organizate demonstrații în Cairo, Alexandria, Port Said și Suez pentru deminsionarea președintelui egiptean. Deci, la fel aceste deomonstrații au dus la scaderea sosirilor ca și în anul 2011.
În anul 2014 observam o creștere mică, sosirele ajungînd la 9 815 000, iar în ianuarie 2015 s-a înregistrat 678 000 de sosiri. În 2013, Egiptul a fost clasat pe locul 85, din cele mai bune țări din lume din punct de vedere turistic și de călătorie, în timp ce în 2011, a fost clasat pe locul 75.
Conform datelor elaborate de Organizația Mondială a Turismului, după numărul de sosiri în Orientul Mijlociu, în anul 2013, Egiptul se afla pe locul 3 cu 9 174 000 de sosiri. Pe primul loc era plasată Arabia Saudită cu 13 200 000, iar pe locul 2 Emiratele Arabe Unite cu 9 900 000.
Figura 3.3
Numărul de nopți petrecute de către turiști în Egipt (milioane)
Sursa: Central Agency for Public Mobilization & Statistics CAPMAS,2014
Analizînd graficul cu numărul de nopți petrecute în Egipt observăm aceleași tendințe ca și la numărul de sosiri în Egipt. În anii 2010 și 2012 a fost numărul maximal de 147,4 mil. și 137,8 mil., iar în anii 2011 și 2013 numărul acestora a scazut esențial cu 22,5% și cu 31,5% în comparație cu 2010 și 2012.
Figura 3.4
Veniturile totale din turism (miliarde $)
Sursa: Tourism Satellite Account Unit, Ministry of Tourism,2014
La fel observam că venitul total din turism a fost cel mai mare în anul 2010 și 2012 ajungînd la 12,5 miliarde și 10 miliarde. În anul 2011 venitul a fost de 8,7 miliarde, iar în 2011 acesta a scazut cu 40,3 % în comparație cu anul 2011, ajungînd doar la 5,9 miliarde.
Deci, putem constata că turismul din Egipt în ultimii ani a fost influențat considerabil de instabilitatea politică din țară, care a dus la scaderea numărului de sosiri, nopți și venituri. Însă observam o tendințe de creștere a acestor numere în anul 2014.
La fel, Ministerul Turismului a Egiptului, pentru dezvoltarea turismului a înaintat un proiect, cele 3 de 20, în care republica intenționează ca în anul 2020, să primească 20 de milioane de turiști anual și care vor aduce 20 de miliarde $ anual. Ministrul își propune să atragă turiști cu puteri unor cheltuieli mai mari și de a crește vînzările turistice prin Internet. De asemenea, este în căutarea de a dezvolta și consolida parteneriatele cu companiile și operatorii de turism pentru a acoperi creșterea preconizată a fluxului turistic.
Conform datelor Asociației Agențiilor Turistice din Egipt, aici se regăsesc în jur la 2300 de agenții turistice. Însă, vom menționa 2 agenții turistice naționale: National Travel Service și Kimidar Tours, și 2 agenții turistice internaționale: Travel Choice Egypt și Tez Tour Egypt, care sunt remarcate de către Asociația Agențiilor Turistice din Egipt.
National Travel Service – a fost înființată în 1989, în timpul activității sale, a reușit să graveze numele său ca fiind unul dintre cel mai important tur operator în Egipt. National Travel Service deține și operează o flotă de lux de croaziere pe Nil și un Resort în Sharm al-Sheikh. Cu sediul în Cairo și mai are șapte filiale în Aswan, Luxor, Sharm al-Sheikh, Hurghada, Marsa Alam, Marsa Matrouh și Taba. Pune la dispoziția turiștilor oferte în toate orașele Egiptului și în alte orașe ale lumii și croaziere pe Nil, avînd o flotă compusă din 3 hotele plutitoare de 5 stele.
Kimidar Tours – este un membru al Kimidar Group, care deține, administrează, operează diferite filiale și companii surori care activează în domeniul turismului în Egipt. Biroul principal este în Cairo. În plus sunt alte 8 birouri în Nasr City în Cairo, Alexandria, Hurghada, Luxor, Aswan, Sharm al-Sheikh, Mahala El Kobra și Port Said. Cooperează cu 300 de parteneri din întreaga lume. Oferă circuite tematice: culturale, religioase, clasice etc. și sejururi în orice oraș al Egiptului, cît și circuite în Europa, Asia, Canada, SUA etc.
Travel Choice Egypt – fostă Thomas Cook Egypt (din 1869), este o agenție de turism lideră în Egipt cu cea mai mare rețea de birouri de turism și de schimb valutar din țară. Societatea-mamă a Travel Choice Egypt este Travel Choice Overseas Ltd. – UK, care face parte din Grupul Kanoo YBA (deschis în 1890), care deține cea mai mare companie de turism din regiunea Orientului Mijlociu, cu filiale în Marea Britanie și Franța. Oferă circuite turistice în Egipt și în Europa, Asia, Orientul Mijlociu, SUA etc.
Tez Tour Egypt – este una dintre cele mai importante agenții de turism din Egipt și Orientul Mijlociu. Tez Tour International este clasat ca cel mai mare tur operator din Rusia și CSI. Pune la dispoziția turiștilor oferte turistice în Egipt și în Europa, China, Mexic, Orientul Mijlociu etc.
3.3 Identificarea ofertelor turistice în Egipt prezente pe piața operatorilor naționali
Piața turistică este sfera economică de interferență o ofertei turistice, materializată prin producția turistică și cererea turistică, materializată prin consumul turistic.
Oferta turistică reprezintă ansamblul elementelor patrimoniului turistic și activitățile de valorificare a acestor elemente în scopul satisfacerii cererii turistice.
Producția turistică este formată din serviciile prestate de facto, de către firmele turistice într-o perioadă determinată de timp.
Cererea turistică reprezintă numărul persoanelor ce manifestă intenția și dorința de a călători, iar consumul turistic reprezintă serviciile consumate de către turiști în timpul sejurului turistic. Astfel, cererea turistică se formează în țara de reședință a turistului, pe cînd consumul turistic se realizează la locul amplasării ofertei turistice.
Deci, pentru dezvoltarea turismului este nevoie ca pe piață să fie prezente o gamă variată de oferte turistice, care să acopere cererea turistică. În continuare vom analiza prezența ofertele turistice în Egipt, pe piața operatorilor naționali, întrucît să determinăm rolul acestei țări în turismul emitent al Republicii Moldova.
Conform datelor Agenției Turismului a Republicii Moldova în Republica Moldova sunt înregistrate 400 de agenții turistice, care pune la dispoziție o varietate de oferte turistice. Fiecare avînd ofertele sale și prețurile sale, deci, oricine poate găsi pe placul său oferta turistică dorită.
Pentru a vedea cîte din aceste agenții pun la dispoziția turiștilor oferte în Egipt, am analizat saiturile acestor 400 de agenții turistice. În urma analizei am găsit că 100 de agenții propun oferte turistice în Egipt, deci, 25 % din agenții au oferte turistice în Egipt.
La fel, în urma cercetării ofertei turistice în Egipt, prezentă pe piața națională, am constata că majoritatea agențiilor turistice care propun turiștilor oferte turistice în Egipt, se axează mai multe pe turismul de litoral, la cele mai renumite destinații Hurganda și Sharm al-Sheikh.
Puține din agențiile turistice din Republica Moldova au oferte în orașele Cairo și Luxor, în orașele unde sunt cele mai multe monumente culturale și aici este prezent turimul cultural.
Putem găsi oferte în orașele Cairo și Luxor, la acelea agenții turistice care colaborează cu saituri internaționale și naționale de rezervări ca: booking.com sau avia.md. Astfel, voi prezenta cele 100 de agenții din Republica Moldova, care propun oferte turistice în Egipt, în tabelul de mai jos, în ordine alfabetică.
Tabelul 3.4
Agențiile turistice din RM ce au oferte turistice în Egipt
Sursa: Elaborarea autorului.
Cum menționasem anterior, pe saiturile acestor agenții turistice, ofertele în Egipt sunt axate cel mai mult pe turismul de litoral, căci toate ofertele le găsim la compartimentul destinațiilor de litoral. Însă cei care doresc să viziteze Egiptul pentru turismul cultural și doresc să găseasca oferte în orașele Cairo și Luxor, pot apela la agențiile care colaborează cu saiturile internaționale și naționale de rezervări, de exemplu compania Solei Turism, colaborează cu saitul avia.md. Astfel, putem constata că, deși, majoritatea agențiile au mai multe oferte de litoral, turistul poate găsi și oferte pentru turismul cultural, datorită colaborărilor agențiilor turistice.
La fel pentru a determina cauza principală a prezenței mai mult a ofertelor de litoral, am efectuat un mic sondaj, în urma căruia am interogat 30 de oameni, întrebîndu-i daca au fost în Egipt și care a fost sau ar fi scopul principal pentru a vizita Egiptul, pentru turismul de litoral sau pentru turismul cultural. Astfel, 12 oameni au fost în Egipt și 28 de oameni nu l-au vizitat, iar 24 de oameni au răspuns că pentru turismul de litoral și doar 6 pentru turismul cultural. Însă 13 din cei 24, care au răspuns că scopul principal ar fi turismul de litoral, au adăgat că ar combina acest sejur cu vizitarea unor monumente pe o zi din sejur.
Deci, cauza principală în prezența mai mult a ofertelor de litoral în Egipt reprezintă cererea turistică, deoarece, în Republica Moldova cerere pentru destinația Egipt este reprezentată de motivația turiștilor pentru odihnă și recreere în Egipt, adică turismul de litoral. Iar excursiile la monumentele culturale sunt, de obicei, combinate cu sejurul în stațiunele de litoral.
Pentru a analiza mai bine scopurile cetățenilor RM pentru vizitarea unor țări, vom analiza numărul turiștilor plecați după scop.
Tabelul 3.5
Numărul de plecări în străinătate după scop (mii turiști)
Sursa: Agenția Turismului a Republicii Moldova
Astfel, analizînd datele elaborate de Agenția Turismului a Republicii Moldova observăm că majoritatea călătoresc cu scopuri de agrement și recreere, iar numărul acestora a crescut considerabil. În anul 2010 au plecat 114815 de turiști cu scopuri de agrement și recreere, iar în anul 2014 cifra a crescut ajungînd la 178260 de turiști. Deci, la fel observăm că scopurile principale a turiștilor pentru a călători sunt agrementul și recreerea, ceea ce a dus la situația actuală pe piață, că cererea turistică este axată în principal pe destinațiile de litoral, ceea ce am observat și în cazul Egiptului.
La, fel în continuare vom analiza numărul de plecări a cetățenilor din Republica Moldova, pentru turism în Egipt, în ultimii 5 ani. Vom face această analiză pentru a putea vedea care sunt tendințele de călătorie a turiștilor din RM în Egipt. Datele le vom prezenta în tabelul de mai jos.
Tabelul 3.6
Numărul de plecări în Egipt din Republica Moldova (mii turiști)
Sursa: Agenția Turismului a Republicii Moldova
Deci, putem vedea că în comparație cu 2010 cînd au plecat în Egipt 6 468 de turiști, în ultimii ani numărul acestora a scazut considerabil. Cea mai mica cifră a fost înregistrată în anul 2013, cînd au plecat doar 2 546 de turiști, însă în 2014 această cifră a crescut ajungînd la 3 786 de turiști.
De asemenea, pentru a face o comparație dintre numărul cetățenilor din Republica Moldova, care au plecat în Egipt și în alte țări, pentru turism și pentru a determina rolul acestei țări în turismul emitent al RM, vom analiza tabelul de mai jos.
Tabelul 3.7
Numărul de plecări în alte țări din Republica Moldova (mii turiști)
Sursa: Agenția Turismului din Republicii Moldova
Astfel, putem vedea că cel mai mare număr de plecări îi revin Turciei și Bulgariei, urmate de România, Ucraina și Egipt. Majoritatea din aceste plecări fiind motivate de călătoriile pentru odihnă și recreere la stațiunele de litoral. Cele mai puține plecări sunt în Slovacia, Olanda, Marea Britanie și SUA. Deci, putem constata că Egiptul face parte din primele 5 țări, în care cetățenii Republicii Moldova călătoresc, iar principalele motive ale călătoriilor sunt odihnă, recreere, agrement și cunoașterea culturii. Iar analizînd rolul Egiptului în turismul emitent al RM, putem constata că ocupă o poziție importantă și aceasta vedem prin faptul că Egiptul ocupă locul 5 în turismul emitent al RM.
Cum menționasem în Capitolul I că, doar prezența valorile culturale, nu constituie un motiv de călătorie, ele trebuie să fie implicate într-o afacere economică, ce reprezintă oferta comercială a turismului cultural ca parte a produsului de turism. Astfel, analizînd patrimoniul cultural al Egiptului, tipologia ofertelor turistice și analizînd rolul Egiptului în turismul mondial cultural, voi propune în continuare un program, pentru un circuit individual cultural în Egipt.
Aceast program se axează doar pe vizitarea monumentelor culturale și istorice ale acestei țări și include, doar un eșalon pentru vizitarea acestora, fiind o planificare a călătoriei, pentru cei care nu cunosc aceste zone și doresc să le viziteze.
Durata călătoriei este de 7 zile și această călătorie este destinată turiștilor ce doresc să viziteze siturile culturale și istorice. Întrucît problematica lucrării reprezintă rolul Egiptului în turismul mondial cultural, pentru această călătorie voi include vizitarea orașelor Cairo, Luxor și Aswan, care constituie principalele orașe, pentru turismul cultural și care înfățișează toată cultura Egiptului. Voi reda toate activitățile ce se pot organiza, în ordine, împărțite pe 7 zile, pentru a putea reuși vizitarea celor mai importante monumente culturale.
Ziua 1 – Fiind în Cairo, dimineața se ia un taxi sau se închiriază o mașină, pînă la Piramidele din Gizeh și Sfinx, destinație obligatorie pentru a exploara cultura Egiptului. După vizitarea acestora, se merge cîțiva km la sud de Saqqara, unde se află Piramida în Trepte din Djoser. După vizitarea acestor monumente se ia prînzul și se întoarce înapoi în Cairo și apoi se face o plimbare prin bazarul Khan al Khalili, iar ziua se poate încheia cu o cină la restaurantul Naguib Mahfouz, care se află în centrul acestui bazar.
Ziua 2 – Dimineața se petrece la Muzeul Egiptean din Piața Tahir. După masa de prînz, se ia un taxi sau cu metroul pînă la stația Mar Girgis și se vizitează zona Coptă din Cairo, care include bisericile istorice și Muzeul Civilizației Copte. Iar la sfîrșitul zile se poate lua cina la Cafeneaua Groppi, celebru loc din dinainte de anii 1960 și contemplă trecătorii din Piața Talaat Harb.
Ziua 3 – Se vizitează Citadela, care include palatul și moscheea lui Mehmet Ali, iar mai jos se află Moscheea Sultanului Hasan. Seara se ia trenul-vagon spre Luxor. Durata drumului este de 8 ore, iar distanța 645 km.
Ziua 4 – Dimineața ajungînd în Luxor se cazează într-un hotel ales după dorință și se pornește spre Templul Luxor, care e aproape cu centrul orașului. După prînz se ia un taxi pînă la Karnak, unde se petrece restul după-amezii, deoarece aici este un muzeu enorm în aer liber. Seara se întoarce în oraș și se petrece timpul liber după dorință.
Ziua 5 – Dimineața se încheriază o mașină pentru a vizita Malul de Vest a Luxorului. Aici se poate începe cu vizitarea Templului Hatshepsut, Ramesseum și Medinat Tabu. După prînz, se poate vizita Valea Regilor și Valea Reginelor. Seara se petrece timpul liber după dorință.
Ziua 6 – Dimineața devreme se urcă în trenul care merge la Aswan. Distanța este de 215 km. Se ia o corabie mică spre Insula Elefantina, unde se vizitează ruinele vechiului oraș. După prînz se închiriază o felucă, pentru o plimbare în jurul orașului Aswan și poate se face o plimbare pe Insula Kitchener, pentru a vizita gradina botanică. După cină se poate vizita Muzeul Nubian, care e deschis pînă la ora 21:00.
Ziua 7 – Pentru a încheia această călătorie se ia un avion către Cairo și se petrece restul zile pentru cumpărături și se mai poate vizita Moscheea Al-Azhar, înainte de a porni spre aeroport, pentru reîntoarcerea în țara de reședință.
Deci, acest program organizat pentru un circuit individual va ajuta orice turist, care dorește să viziteze individual monumentele culturale ale Egiptului, dar nu cunoaște principalele situri culturale ale Egiptului și aceste zone turistice.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Egiptului In Turismul Mondial Cultural (ID: 146195)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.