Rolul Educatiei Nonformale In Recuperarea Elevilor cu Ces

=== b5951311589767c24b305340679b45c1e79cacf5_452556_1 ===

ROLUL EDUCAȚIEI NONFORMALE ÎN RECUPERAREA ELEVILOR CU CES

Elevii cu Cerințe Educative Speciale (CES) sunt copii ale căror nevoi speciale sunt de natură educațională și derivă, în principal, din deficiențe mintale, fizice, de limbaj, socio-afective și de comportament, indiferent de severitatea lor. Acestora li se adaugă copiii ocrotiți în anumite instituții rezidențiale, elevi din învățământul obișnuit care prezintă diverse feluri de tulburări de comportament sau dificultăți de învățare și dificultăți de adaptare școlară.

Elevii cu nevoi educative speciale sunt parte integrantă a societății noastre, însă aceștia mai mult decât ceilalți copii, au nevoie de o permanentă colaborare și socializare cu alți copii pentru asigurarea integrării lor sociale. Reducerea comportamentelor nedorite este o activitate extrem de dificilă și complexă. Din cauza posibilităților limitate de adaptare, elevul cu tulburări de conduită resimte o nevoie accentuată de sprijin din punct de vedere afectiv și social.

Cerințele educative speciale exprimă nevoia fundamentală a unor copii de a li se acorda atenție și asistență suplimentară. Această sintagmă desemnează totalitatea problemelor speciale de educație, făcând referire la un spectru larg de tulburări și întinzându-se de la deficiențe profunde la tulburări ușoare de învățare.

Educația specială este forma de educație adoptată și destinată elevilor cu CES care nu reușesc singuri să atingă un nivel de educație corespunzător. Se urmărește însă, integrarea elevilor cu CES în cadrul claselor ”normale” de elevi, educația integrată urmărind de fapt integrarea copiilor cu CES în structurile învățământului de masă care poate oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase a acestor elevi.

Asistența psihopedagogică acordată acestor elevi este foarte importantă. Este recomandat ca ea să se realizeze de către psihopedagogul școlii, de către profesorul de sprijin pentru aceste cazuri, de către consilierul școlar, dar și de către alți profesioniști (inclusiv cadre medicale) sau de echipe multidisciplinare de profesori.

Orice copil are dreptul la educație, în mod special copiii cu CES, care trebuie permanent stimulați pentru a ajunge la un grad cât mai mare de recuperare sau chiar de independență. În aceste condiții, se consideră că activitățile educative desfășurate într-un cadru nonformal motivează elevii cu CES mai mult decât educația formală.

În multe școli, elevii cu CES iau parte la activități educative extracurriculare și extrașcolare, având ca obiectiv implicarea lor și a cadrelor didactice în activități de educație nonformală.

În plus față de metodele clasice de recuperare a copiilor cu CES, educația nonformală ocupă și ea un loc aparte. În recuperarea elevilor cu cerințe educative speciale se urmărește cu precădere valorificarea posibilităților individuale ale fiecărui elev, antrenarea funcțiilor psihice nealterate ale acestora, astfel încât să preia activitatea funcțiilor afectate, în vederea formării unor abilități și comportamente care să permită integrarea optimă a elevului în viața profesională și socială, precum și pregătirea psihologică a elevului în vederea creării unei stări afectiv-emoțională corespunzătoare.

Educația nonformală a fost definită ca fiind orice activitate educațională, intenționată și sistematică, al cărei continut este adaptat nevoilor individului si situațiilor speciale, în scopul maximizării învățării și cunoașterii și al minimizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal.

O caracteristică esențială a educației nonformale se referă la faptul că aceasta se desfășoară într-un cadru instituționalizat, însă de regulă în afara sistemului școlar, cuprinzând activități extradidactice (ansambluri artistice, sportive, concursuri școlare, olimpiade și alte competiții), dar și activități de educație și instruire extrașcolare.

Prin educația nonformală se mărește timpul de captare și retenție a atenției elevilor cu CES, acestora le crește stima de sine și încrederea în forțele proprii, în timp ce își schimbă atitudinea față de învațare și le crește receptivitatea. Totodată prin educația nonformală, elevilor cu CES le este stimulată creativitatea și memoria de lungă durată.

Dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare interpersonală prin educația nonformală, duce la îmbunătățirea performanțelor școlare, la eliminarea problemelor emoționale și de comportament, diminuând dificultățile de adaptare socială a elevilor cu CES.

Educația nonformală este importantă în procesul de recuperare al elevilor cu CES deoarece prezintă numeroase avantaje. Un avantaj major este legat de faptul că educația nonformală este centrată pe elev și procesul de învățare, nu pe procesul de predare. În cadrul activităților educative nonformale, educatorului i se solicită flexibilitate și entuziasm, adaptabilitate și rapiditate în adoptarea stilurilor de conducere a activității educative, în funcție de nevoile și cerintele speciale ale elevilor.

Educația nonformală dispune de curriculum la alegere, foarte flexibil și vast propunându-le elevilor activități atractive, în funcție de interesele, aptitudinile și aspirațiile lor. Totodată educația nonformală creează ocazii perfecte de petrecere organizată a timpului, urmărind destinderea și refacerea echilibrului psiho-fizic al elevilor.

Pe de altă parte educația nonformală este nestresantă, oferind activități plăcute și scutite de evaluări riguroase. Nu în ultimul rând, poate cel mai important rol al educației nonformale al elevilor cu cerințe educative specială constă în faptul că educația nonformală răspunde aproape perfect cerințelor și necesităților educației permanente.

Competențele și atitudinile dezvoltate la elevi pe parcursul învățării nonformale includ atât competențe interpersonale, cum ar fi capacitatea de lucru în echipă, responsabilitatea, coordonarea și organizarea, cât și capacitatea de a rezolva anumite probleme practice. Întrucât cumulul acestor competențe are relevanță sporită în dezvoltarea personală a elevilor, contribuind la participarea activă a acestora în cadrul societății, acestea ar trebui să fie complementare competențelor dobândite prin educația formală.

Un aspect important în stabilirea rolului educației nonformale este legat de faptul că în cazul acesteia accentul este pus pe învățarea prin acțiune, învățarea de la colegi și activitatea voluntară, mai degrabă decât pe învățarea unor cunoștințe din manuale și alte surse scrise.

Educația nonformală are la bază oferirea și prezentarea unor situații de viață reală care nu pot fi adesea reproduse în clasă, astfel că instituțiile de educație formală cooperează cu furnizorii de educație nonformală pentru a dezvolta numeroase tipuri de activități extracurriculare, combinând cunoștințele și metodologiile specifice atât educației formale, cât și celei nonformale, dar respectând principiile educației nonformale.

La elevii cu CES, mecanismele gândirii sunt adeseori blocate de factori de ordin social și afectiv. Factorul de integrare și organizare a structurii cognitiv-operaționale sunt slabi reprezentați, nivelul de aspirație și stima de sine scăzute, neîncrederea în sine, teama de insucces sunt elemente care conduc la o atitudine negativă față de activitățile școlare, cu consecințe în dezvoltarea cognitivă și integrarea școlară.

În cadrul educației nonformale se pune accentul și pe cunoașterea nivelului de dezvoltare a motricității elevilor cu CES, deoarece acesta are o importanță deosebită în multe forme de activitate umană. Precizia articulării sunetelor, perfecționarea mânuirii creionului, a uneltelor, etc. depind de o serie de componente ale motricității, cum sunt: forța, viteza, precizia și coordonarea. Copiii cu cerințe educative speciale prezintă o deficiență a motricității, atunci când sunt comparați cu cei normali de aceeași vârstă.

Educația nonformală are ca finalitate dezvoltarea și consolidarea personalităților elevilor cu cerințe educative speciale printr-o mai bună relaționare cu mediul social încojurător. În același timp educația nonformală contribuie și la o justă responsabilizare a elevilor fără cerințe educaționale speciale față de colegii care au aceste cerințe speciale.