ROLUL DRENAJULUI LIMFA TIC MANUAL ÎN PREVENIREA COMPLIC AȚIILOR DE DECUBIT ÎN PSEUDOART ROZA DE Ș OLD STUDIU DE CAZ Coordonator știi nțific,… [606894]

UNIVERSITATEA ”VASILE ALECSANDRI” DIN
BACĂU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

Coordonator științific,
Conf.univ.dr.Raveica Gabriela
Absolvent: [anonimizat]
2016

2
UNIVERSITATEA ”VASILE ALECSANDRI” DIN
BACĂU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

ROLUL DRENAJULUI LIMFA TIC MANUAL
ÎN PREVENIREA COMPLIC AȚIILOR DE
DECUBIT ÎN PSEUDOART ROZA DE Ș OLD
STUDIU DE CAZ

Coordonator știi nțific,
Conf.univ.dr.Raveica Gabriela
Absolvent: [anonimizat]
2016

3

CUPRINS
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA
CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …………………. 4
1.1.Actualitatea temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 4
1.1 Motivarea alegerii temei ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A
PROBLEMEI STUDIATE ………………………….. ………………………….. . 7
2.1 Articulția șoldului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
2.2 Mijloacele de unire ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 9
2.3 Mișcările articulare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 10
2.4 Pseudartroza ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 12
2.5 Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 13
2.6 Anatomia și fiziologia sistemului limfatic ………………………….. ………………………….. ….. 15
2.6.1. Noțiuni de anatomie ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 15
2.6.2 Circulația limfatică ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 18
2.6.3 Drenajul limfatic manual ………………………….. ………………………….. ……………………. 21
CAPITOLUL III . ORG ANIZAREA ȘI DESFĂȘUR AREA
CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……………….. 24
3.1 Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 24
3.2. Premisele si ipotezele cercetarii ………………………….. ………………………….. ……………….. 25
Cercetarea de față a pornit de la următoarele ipoteze: ………………………….. ……………………. 25
3.3 Subiecți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 25
3.4 Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 25
3.4.1 Metoda studiului bibliografic ………………………….. ………………………….. …………………. 25
3.4.2 Metoda anchetei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 26
3.4.3Metoda observației ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 26
3.4.4 Metode de măsurare și evaluare ………………………….. ………………………….. ………….. 26
3.4.5 Metoda înregistrării și prelucrării datelor ………………………….. ………………………….. 27
3.4.6 Metoda grafică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 27
3.5.Desfășurarea cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 27
CAPITOLUL IV. REZULTATELE CERCETĂRII ȘI
INTERPRETAREA LOR ………………………….. ………………………….. . 36
4.1 Prezentarea si analia datelor ………………………….. ………………………….. ……………………… 36
4.2 Interpretarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 38
CAPIT OLUL V. CONCLUZII ………………………….. …………………… 43
CAPITOLUL VI. BIBLIO GRAFIE ………………………….. ……………. 44
CAPITOLUL VII. ANEXE ………………………….. ………………………… 45

4
CAPITOLUL 1 . INTR ODUCERE Î N PROBLEMATICA
CERCET ĂRII

1.1.Actualitatea temei
Pseudartroza este mai frecventă la persoanele cu fr acturi la care perfuzia
sangvină la nivelul osului este deficitară ș i la persoanele care au suferit
traum atisme severe osoase, chiar dacă fluxul sangvin este corespunză tor.
Anumite oase, cum ar fi oasele degetelor de la picio are dispun de o
stabilitate bună ș i sunt bine vasculariza te, motiv pentru care este de așteptat că
acestea să se vindece cu un minim tratament.
Unele o ase, cum ar fi partea s uperioară a femurului (capul și colul
femural), scafoidul din articulațiile carpiene ale mâinii sunt slab vasularizat e, iar
fluxul sangvin poate fi întrerupt complet î n cazul unei fracturi a acestor oase.
Alte oase, cum ar fi ti bia, beneficiază de un flux sangvin mediu, dar pielea
și mușchii învecinați pot fi distruși în caz de traumă severă . Trauma poate
distruge fie fluxul sangvin intern în cavitatea medulară a osului, fie fluxul
sangvin exterior din zona pielii și a muș chilor ce acoperă osul.
Exista în să și situații când un os fracturat nu se vindecă, chiar dacă
tratamentul aplicat a fost cel corect – chirurgical sau nechirurgical.
Pacienții cu pseudartroză resimt de regulă durere la locul fracturii după ce
durerea inițială ce însoțește trauma. Această durere poate persis ta luni sau chiar
ani de zile și poate fi constantă sau poate apărea la folosirea braț ului sau a
piciorului afectat.
Imaginea clinic ă sugestiv ă pentru fracturile femurului proximal (î n care
intră și fracturile masivului trohanterian) co nstă în prezen ța unei scurt ări a
membrului, însoț ită de rotaț ie extern ă și adduc ție (membrul inferior apropiat de
axul corpului).
Examenul diagnostic este cel imagistic – se efectueaz ă radiografie simpl ă
de fa ță și profil a șoldului. Î n gen eral nu sunt nec esare investigaț ii suplimentare
decât în cazul unora dintre f racturile pe os patologic ( dacă există de exemplu
suspiciunea prezen ței unei metastaze osoase la acest nivel trebuie c ăutată tumora
primara).
După efectuarea investiga țiilor suplimentare stand ard ( analize de s ânge,
radiografie pulmonar ă și ECG), î mpreun ă cu eventuale investiga ții și consulturi
interdisciplinare impuse de patologia asociat ă a pacientului, pacientul este de
regulă internat în secția de ortopedie î n vederea tratamentului chirurgic al.
Tratamentul conservator se impune numai c ând starea de sănă tate a
pacientului face ca riscul anestezico -chirurgical s ă depășească beneficiile
operației, situație î n care se recomand ă numai repaus la pat pentru circa 14 zile,

5
profilaxia tromboembolismu lui cu anticoagulante și reluarea mersului dup ă
aceast ă perioad ă cu cadru de mers. Pacientul va ram âne cu membrul scurtat și în
rotație extern ă, iar mersul va fi dificil și durerile persistente, chiar dac ă
ameliorate î n timp.
Tratamentul chirurgical neces ită adaptarea tipului de interven ție
chirurgical ă la profilul pacientului și al fracturii. Astfel , sunt două mari grupe
de interven ții care au ca obiectiv conservarea structurilor an atomice proprii
(osteosinteza), respectiv î nlocuirea șoldului (artroplast ia). (Sbenghe T., 1987 )

1.1 Motivarea alegerii temei
Colul femural este acea regiune a femurului care face legătura dintre cap si
diafiză . Fracturile colului femural survin în general la nivelul unei zone "slabe"
(trigonul lui Ward) delimitat de stru cturi mai dense osoase, cu rol în rezistenț a
biomecanica a osului. Fracturile de col femural se produc cel mai frecvent la
vârstnic (preponderent la femei, în relație directă cu gradul de osteoporoză ) prin
cădere accidentală î n timpul unor activit ăți obișnuite.
Când apar la persoane tine re, aceste fracturi se datorează unor traumatisme
de înaltă energie ( căderi de la î nălțime, accidente rutiere, etc). Î n afara acestei
distributii bimodale se mai distin ge și grupu l fracturilor pe os patologic ( la
nivelul unor fo rmațiuni tumorale sau afecț iuni metabolice osoase care
fragilizeaz ă osul la acest nivel) ș i cel al fracturilor de oboseal ă (sau de "stress")
care se produc în urma unor suprasolicit ări repetate.
Osteosinteza în fracturile colului femural presupune reducerea f racturii
(repozi ționarea fragmentelor osoase c ât mai aproape de situa ția normal ă,
obiectivul fiind reducerea anatomic ă) și apoi fixarea lor cu implanturi metalice
speciale ( ș uruburi canelate, DHS, PFN, Gliding Nail, etc.).. Este metoda de
elecție în cazul pacien ților tineri, f ără patologii importante asociate ș i care pot
beneficia de aceast ă interven ție în urgen ță ( până î n 48 de ore de la producerea
fracturii). Aceste limit ări sunt discutabile, osteosinteza put ând fi tentat ă și la
pacientul vârstnic (mai ales atunci când starea de sănă tate nu permite o
interven ție mai mare, cum este artroplastia). În ceea ce priveș te perioada de timp
scurs ă de la producerea fracturii, ideal este ca opera ția să fie făcută în primele 24
de ore datorita vasculariza ției precar e a capului femural, la nivelul c ăruia
ischemia prelungit ă poate duce la necroza.
Dacă nu survin complica ții, pacientul va merge cu cadru de mers f ără
sprijin pe membrul operat p ână la 6 s ăptămâni postoperator, dup ă care îș i va
relua mersul cu sprijin par țial progresiv.
Complica țiile frecvente ale osteosintezei sunt :
– pseudartroza – lipsa consolid ării fracturii, cu etiologie multifactorial ă care
poate implica biologia local ă ( vasculariza ția local ă compromis ă, metabolismul

6
osos general), condi ții mecanice diverse (insuficien ța reducerii sau a fixarii
fracturii, nerespectarea indica țiilor medicale),etc.
– necroza capului femural, prezenta întotdeauna în pseudartroz ă, dar care poate
apare și în condi țiile unei consolid ări corecte a fracturii, care necesit ă tratament
specific . Complica ții mai rare ale acestei interven ții chirurgicale sunt infec ția,
hemoragia și complica țiile legate de r iscul anestezic. La pacienț ii vârstnici se
prefer ă în in general la înlocuirea ș oldului (artroplas tia), data fiind rata
importantă a complica țiilor osteosintezei. Artroplastia poate fi :
– partială (Hemiartroplastia) – înlocuirea numai a por țiunii femurale a articula ției
cu o proteza de tip Austin -Moore (neci mentată) sau Thompson (cimentată ) – se
prefera la pacienti varstnici relativ tâ râti, fără coxartroz ă importantă ( care ar
genera durere la sprijin de la început) – are ca ș i complica ție specific ă cotiloidita
(uzura cartilajului articular de la nivelul acetabulului –suprafa ța de la nivelul
bazinului cu care se articuleaz ă femurul), care impune î n general totalizarea
protezei
– totală ( vezi artroplastia totală a șoldului) – aceea și interven ție care se practic ă
și în coxartroza.
Complicațiile și reabilitarea după artroplastia total ă de șold sunt tratate în
topicul coxartroz ă. Mortalitatea la un an dup ă fracturile colului femural
(operate) este de circa 12 -20%, factori predictori fiind varsta peste 85 de ani,
dependen ța în activităț ile zilnice prezente dinaintea fracturii, complica țiile
intraspitalice ști, istoricul de afec țiuni maligne și riscul anestezic crescut (ASA 3 –
4)(1). Mortalitatea la un an dup ă tratamentul conservator atinge 75% (2).
(Sbenghe, T., 2002 )

7
CAPI TOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A
PROBLEMEI STUDIATE

2.1 Articulția ș oldului
Este o enartroz ă (articulați e sfenoidal ă),situat ă la jonc țiunea dintre trunchi
și membru inferior liber care particip ă și asigur ă efectuarea în condi ții optime,a
doua func ții importante ale aparatului locomotor: ortostatismul, locomoț ia. Ea
realizeaz ă atât trasmiterea greut ății corp ului de la pelvis spre femus în faza
sprijinului mono – sau bipodal, c ât și faza de pendulare a membrului , necesare
deplasă rii (Fig. nr. 1 și 2) .
Suprafeț ele articulare sunt reprezentate de :
1. C avitatea acetabulară a coxalului are forma unei h emisfere cu
diametrul de 60 mm. Ocup ă o pozi ție strategic ă: pe fa ța lateral ă a osului coxal.
Spre deosebire de cavitatea glenoid ă a scapulei, are un compartiment central
nearticular, numit fosa acetabular ă. Compartimentul periferic lateral este
articular,f iind reprezentat de fa ța lunat ă,cu forma unei potcoave sau a unui inel
intrerupt inferior la nivelul inciziunii acetabulare. Marginile incizurii sunt unite
printr -un ligament transvers al acetabulului, care delimitează î n acest fel un
canal, prin care tr ece ligamentul capului femural. Fata lunat ă este prev ăzută cu
un cartilaj hialin mai gros spre periferie unde se continu ă cu baza labrumului
acetabular. Diametrul cercului descris de marginea labrumului este mai mic
decât diametrul maxim al capului femur al. Efectul acestui fapt este realizarea
unui efect de conten ție articular ă a capului femural.
2. Capul femural reprezintă 2/3 dintr -o sfer ă cu diametrul cuprins intre 42 –
56 mm, în general mai mic la femei. Din punct de vedere geometric, este
considerat un sistem ogival, care aproximeaz ă o sfera, explic ând incongruen ța
elastică naturală articulației neîncă rcate.. Pe ea se inse ra ligamentul capului
femural. Î n partea sa inferioar ă și lateral ă, capul se continua cu colul femural.
Limita dintre co l și cap este evidenta sub forma șanțu lui subcapital. El dispare
pe fa ța anterioar ă a colului.
3. Cartilajul hialin acoper ă neuniform capul femural, el este mai gros în
zona centrala(3mm) și se subțiază spre periferie, având consecin ța rezisten ța
diferit ă a capului femural la diferitele for țe considerâ ndu-se că la nivelul
cadranului superior, forța de reac ție articular ă este maxim ă , de aceea aceast ă
zonă numindu -se suprafa ța portant ă.
4. Colul femural este un segment cilindric de 50 mm , turtit antero posterior ,
care leag ă capul de diafiz ă femural ă. Colul nu este în întregime intracapsular: o
porțiune din fa ța sa posterioar ă rămâ ne extracapsulară . Colul are rolul de a
poziționa specific centrul capului femural fa ța de axul diafizei femurale și

8
vârful marelui troh anter, contribuind la aspectul de cros ă răsturnat ă a
extremit ății superioare a femurului . Aceasta form ă specific ă a femurului este
caracterizat ă de doi parametri:
– unghiul cervico -diafizar care se formeaz ă între axul capului și colu lui, pe
de o parte, și axul diafizei femurale, de cealalt ă parte, cu o valoare de 130 grade
în medie la adult . El se mai numeș te și unghi de înclina ție;
– unghiul de anterotersiune a l epifizei proximale se formează între planul
capului ș i colului femural și planul tangent la partea posterioar ă a condililor
femurali, cu valoarea de 12 grade în medie la adult . El se mai nume ște și unghi
de declina ție sau antetorsiune.Varia țiile acestor unghiuri au o mare importan ță
clinic ă deosebit ă: ele influen țează valoa rea presiunilor în articula ție. Un unghi
cervico -diafizar mai mic de 130 de grade se nume ște coxa vara , un unghi mai
mare de 130 grade se nume ște coxa valga, iar un unghi de antetorsiune mai mare
de 12 grade –coxa antetors a.
Datorit ă încărcării excentri ce a extr emității superioare a femurului , în
structura lui apar traiectorii secante corespunzatoare eforturilor de trac țiune și
compresiune dintr -o macara (Raveica G. 2004 ).

Fig. nr.1,2 – Articulația coxofemurală vedere anterio ară (după Raveica, 2005)

9
2.2 Mijloacele de unire
Capsula articular ă are o circumferin ța mai mare spre partea acetabulara
și este mai puternic ă în partea superioar ă și anterioar ă. Spre partea medial ă
(intern ă) capsula se insera pe spr ânceana aceta bular ă. La nivelul incizurii
acetabulare, capsula se prinde de ligamentul femural. Spre partea lateral ă,
capsula se prinde pe linia intertrohanterian ă, anterior, și intern de creasta
intertrohanetrian ă, posterior. V ârful trohanterului mare și fosa trohante rică
rămân extracaspulare, în partea superioar ă. Capsula este tapetată la interior de
membrana sinovial ă.
Ligamente : Articula ția șoldului este prev ăzută cu cele mai puternice
ligamente din organism. Ele fac parte din structura intim ă a capsulei si
determin ă caracterul de articula ție cu conducere ligamentar ă. Se consider ă că
exista cinci ligamente, dintre care 4 sunt caspulare și unul extracapsular, 2
situate pe fa ța anterioar ă, unul pe fa ța posterioar ă (Fig. nr 3) .
Ligamentele anterioare sunt:
– Ligamentul iliofemural este situat în partea superioar ă a feței anterioare
a capsulei. Porne ște de la baza spinei iliace anteroinferioare, împreun ă cu
originea muschiului drept femural și se termin ă pe linia intertrohanterian ă.
Partea superioar ă a ligamentului este paralela cu axul colului și este cea mai
rezistent ă, fața de partea inferioar ă, paralela cu axul corpului, vertical ă deci.
Cele dou ă părți stau c ălare peste capul și colul femural, suger ând aspectul unui
Y inversat (de unde si denumirea de „ ligament in Y” – Bertin – Bigelow ).
Ligamentul limiteaz ă extensi a articula ției, î nfăsurându-se în jurul colului
femural, stabiliz ând astfel articulaț ia în ortostatism ș i economisind travaliul
muscular, consumator de energie. Î n acela și timp, prin spiral are, îmbunat ățește
contactul dintre capul femural și acetabul (pozi ția de congruen ța maximă ).
– Ligamentul pubofemural se întinde de la eminen ța iliopectinee (pubis),
creasta și membrana obturatorie p ână la linia intertrohanterian ă. Limiteaz ă
mișcarea de abduc ție.
Ligamentul posterior este:
– Ligamentul ischiofemural are originea pe spina ischiadica și se termin ă
în regiunea fosei trohanterice , l ângă tendonul mu șchiului obturator extern. El
actioneaz ă ca limitator al mi șcării de rota ție intern ă.
– Zona orbicular ă este un dispozitiv special, capsular, format din
fasciculele profunde ale celor trei ligamente amintite anterior și înconjoar ă ca o
praștie colul femurului. Are o importan ța real ă în sus ținerea colului și capului
femural în cavitatea acetabula ră.
– Ligamentul capului femural reprezint ă unicul ligament intracapsular. El
are forma de band ă triunghiular ă cu v ârful inserat în fovea (foseta) capului
femural ș i baza pe extremit ățile incizurii acetabulare. Se mai nume ște ș i
ligamentul rotund. El are doar rol nut ritiv pentru capul femural, după unii autori,
contin ând vasele epifizare provenite din artera acetabular ă sau circumflex ă

10
femural ă, care asigur ă vasculariza ția a 1/5 medial ă a capului femural. Dup ă altii,
ligamentul s -ar tensiona în pozi ție de semiflexie și adductie a articula ției, juc ând
un rol minim în men ținerea stabilit ății ei (rezist ă doar la o for ță de trac țiune
de 45 kg, î n comparaț ie c u ligamentul iliofemural care rezist ă la
aproximativ 350 kg) . (Raveica G., 2005)

Fig.3 Articulația co xofemurală –vedere laterală – (dupa Raveica,2005)
2.3 Mișcările articulare
– Articula ția coxofemural ă este o articula ție sferoidal ă tipică cu trei axe de
mișcare. La nivelul ei se pot produce urm ătoarele mi șcări : flexie, exensie,
abduc ție, adduc ție, circum ducție și rotaț ie. Datorit ă lungimii colului femural și
unghiului de înclina ție , mi șcările de flexie extensie și cele de abduc ție si adduc –
ție se asociază cu miș cări de rota ție.
Flexie
Este miș carea prin care coapsa se apropie de peretele anterior al
abdomenului; Se execută î n jurul unui ax transversal ce trece prin v ârful
troha nterului mare.

11
-Amplitudinea de mi șcare este determinat ă și de poziț ia genunchiului; dacă
genunchiul este întins flexia coapsei v a fi limitat ă la aproximativ 90 grade , iar
când genunchiul este flectat poate atinge 130 grade .
-Muschii flexori principali sunt: iliopsoas, drept femural
-Muschii flexori secundari sunt: tensor fascia lata, croitor, adductorii (p ână la 90
grade), fesierul mijlociu (peste 90 grade )
Mișcarea este limita tă de mu șchii posteriori ai coapsei (bicepsul femural,
semitendinosul, semimembranosul), partea anterioara a capsulei și ligamentul
iliofemural se relaxeaz ă.
Extensia
Este mi șcarea prin care coapsa se î ndep ărteaz ă de peretele anterior al
abdomenului . Axul este acela și ca la flexie.
Amplitudinea de mi șcare este redus ă. Este posibil ă realizarea unei
hiperextensii, ca în unele mi șcări din gimnastic ă, prin asocierea unei mi șcări de
flexie în șoldul opus cu înclinarea trunchiului î nainte. La acestea se adaug ă
accentuarea lordozei lombare.
-Mușchii extensori principali sunt: fesierul mare (gluteul mare)
-Mușchii extensori secundari sunt: fesier mijlociu, biceps femural, semitendinos,
semimembranos si adductori.
-Mișcarea este limitat ă de ligamentele ilifemurale ș i de capsula anterioar ă;
Abduc ția
Se execută în jurul unui ax sagital ce trece prin centrul capului femural .
Amplitudinea maxim ă de abducț ie când coapsa este extins ă este de 60 grade , iar
cand este flectat ă poate atinge 70 grade .
-Mușchii abductori sunt fesierul mijlociu, piriformul și tensorul fasciei lata.
Adduc ția
Este mișcarea de î ndep ărtare spre interior a coapsei de linia median ă a
corpului î n frontal; aceast ă mișcare este limitat ă la acest nivel de cealalt ă coaps ă
în ortostism ș i de aceea adduc ția se realizeaz ă din diverse grade de flexie sau
extensie ea fiind limitat ă de întâlnirea coapselor, ligamentul pretrohanterian și
ligamentul capului femural
-Mușchii care realizeaz ă mișcarea sunt adductori și gracilisul.
Circumduc ția
Este mi șcarea care rez ultă din combinarea celor patru mi șcări precedente.
La ea participă toate grupele musculare ale ș oldului.
Rotația intern ă și extern ă
Se execut ă în jurul unui ax ce trece vertical prin capul femural;
Amplitudinea este de 35 grade pentru rota ție intern ă și de 15 grade pentru
rotație extern ă. Când coapsa este în flexie amplitudinea rota țiilor poate cre ște la
100 grade .
-Mușchii rotatori interni sunt: fesier mic și mijlociu, semimembranos;
-Mușchii rotatori externi sunt : fesier mijlociu, mare , piriform, p ătratul femural
și gracilis.

12
-Mișcarea de rota ție intern ă este limitat ă de ischiofemural și iliopretrohantinian,
iar rota ția extern ă este limitat ă de ligamentul iliopretrohanterian. (Papilian V.,
1982 )

2.4 Pseudartroza (neconsolidarea fracturilor)
Cu ajutorul metodelor moderne de tratament, majoritatea fracturilor se
vindec ă fară nicio problem ă. În urma unei fracturi, tesut osos nou se formeaz ă
pentru a uni între ele fragmentele osoase fracturate. Imposibilitatea osului
fracturat de a se vindeca poar ta numele de „pseudartroza". O „consolidare
întârziată" apare atunci c ând vindecarea fracturii dureaz ă mai mult dec ât este
normal. Pentru vindecare, osul are nevoie de stabilitate și de o alimentare
adecvata cu s ânge.
 Stabilitate : pentru a ține fragmentel e osoase î n pozi ție fix ă. Medicul
ortoped poate aplica gips sau poate recomanda interven ția chirurgical ă
pentru stabilizarea fracturii cu ajutorul unei pl ăci metalice, a suruburilor
sau tijelor.
 Flux sangvin : Sângele asigur ă osului aportul de componente ne cesare
pentru vindecarea fracturii. Acestea includ: oxigen, celule și substan țe
chimice produse de organism și necesare pentru vindecare (factorii de
creștere). Aport ul sangvin al osului fracturat s e reia de regula de la sine în
perioada de vindecare.
Fact ori de risc/Prevenț ie
Pseudartro za apare ca urmare a faptului că osul este lipsit de stabilitatea
corespunzatoare și/sau de fluxul sangvin necesar. Factorii care pot contribui la
creșterea riscului de neconsolidare includ:
 Fumatul sau utilizarea nicotinei sub orice forma; fumatul, mestecatul
tutunului și utilizarea gumei de mestecat cu nicotina ori a plasturilor anti –
tabac inhib ă in mod semnificativ vindecarea osului și cresc riscul de
pseudartroza;
 Vârsta î naintat ă;
 Anemia sever ă;
 Diabetul;
 Infectiile.
Medicaț ia pe baza de antiinflamatoar e precum aspirina, ibuprofenul ș i
prednisonul; pacientul trebuie s ă consulte permanent doctorul cu privire la
riscurile și beneficiile administr ării acestor medicamente pe parcursul vindec ării
unei fracturi;
Un os fractura t necesit ă totodat ă și o alimenta ție adecvat ă. Pentru
vindecarea oa selor fracturate este imperativă alimentaț ia bazat ă pe proteine,
calciu, vitamina C și vitamina D.
O diet ă echilibrat ă este mijlocul cel mai sigur de a asigura elementele
nutri ționale nece sare, suplimentele nutri ționale administrate cu dep ășirea
cerin țelor zilnice fiind ineficiente. Medicul va discuta cu dvs. principiile

13
nutri ționale și va va face recomand ări cu privire la administrarea de suplimente
nutri ționale, în func ție de necesit ăți.
Simptom e
Pacientii cu pseudartroz ă resimt de regul ă durere la locul fracturii dup ă ce
durerea ini țială ce inso țește trauma dispare. Aceast ă durere poate persista luni
sau chiar ani de zile, și poate fi constant ă sau poate ap ărea la folosirea bra țului
sau a piciorului afectat.
Diagnostic
Pentru diagnosticarea unei pseudartroze doctorul va utiliza examenul
imagistic care, în func ție de osul afectat, poate include radiografia, tomografia
computerizat ă și RMN (rezonanta magnetica). Examenul i magistic permite
medicului s ă vizualizeze osul fracturat și să urmareasc ă modul î n care acesta se
vindec ă. Urmatoarele simptome – singulare sau combinate – pot indica unui
medic ortoped c ă a intervenit o pseudartroza:
 Durerea persistent ă la locul fracturii ;
 Persisten ța unei depresiuni, f ără formare de os nou care s ă uneasc ă
fragmentele, la locul fracturii ;
 Lipsa oric ărui progres în vindecare atunci c ând se compara examenele
imagistice efectuate de -a lungul mai multor luni ;
 Vindecarea incorect ă într-o perioa da de timp care este de regula suficient ă
pentru vindecarea normală.
Analizele de sâ nge pot fi de asemenea utile pentru investigarea cauzelor
pseudartrozei. Ele pot reflecta o infec ție sau alta afec țiune care poate întârzia
vindecarea osului, precum anemia sau diabetul.
Exista 3 tipuri de pseudoartroza
1. Pseudoartroza strans ă – fragmentele fracturare sunt unite printr -o punte
fibroas ă, canal medular închis . Radiografic , se observ ă o imagine clară î ntre
cele 2 capete. Pot fi str ânse – o cortical ă este consolidat ă , cealalt ă nu .
2. Peudoartroza clasic ă – cele 2 frag mente fracturare sunt la distanț a, sunt
efilate, canal medular î nchis. Între ele – mijloc de unire fibroconjuctiv care
mimeaz ă capsul a articular ă și ligamentele.
3. Pseudoartroza flotant ă – distanța între capete e foarte mare , nu exist ă
mijloc de unire între cele 2 capete. (Dimitriu, C. C. , 1964 )
2.5 Tratament
Tratamentul pseudartrozei este prin excelen ța chirurgical. Se pot î ncerca și
metode nechirurgicale de tratament care sunt eficiente mai ales dac ă este vorba
de o întâ rziere î n consolidare. Consulta ți medicul ortoped cu privire la
beneficiile și riscurile tratamentelor disponibil e pentru pseudartroza. Acesta vă
poate recomanda tratamentul optim pentru dumneavostr ă.
Tratament nechirurgical

14
 Tratamentul nechirurgical const ă în aplicarea de drenaj limfatic la nivelul
întreg ului membrul superior
 Tratamentul ortopedic (prin imobilizare ghipsată) poate completa pe cel
chirurgical, dacă după osteosinteză nu s -a obținut o stabilitate suficientă,
sau dacă pacientul este etilic (cu risc de a intra în sevraj), agitat, psihotic
sau oligofren. În caz de pacient vârstnic, t ârât sau care refuză să se
opereze, poate fi indicată (doar pentru pseudartrozele aseptice, strânse)
ortezarea.
Tratament chirurgical
Tratamentul pseudartrozei nu este unul u șor. Este posibil să aveți nevoie de o a
doua interven ție dac ă prima nu are rezultatele scontate. Op țiunile de interven ție
chirurgical ă includ grefa de os sau substituentul de gref ă osoas ă, fixarea intern ă
și/sau fix area extern ă.
Grefa de os (autogrefa) – grefele de os p ot „relansa" adesea procesul de
vindecare atunci c ând consolidarea osoas ă nu progreseaz ă. O grefa de os confer ă
o noua structur ă (un nou „schelet") în jurul c ăreia poate cre ște noul os. Grefele
de os f urnizeaz ă celule osoase proaspete și substan țele chimice produse în mod
natural de corp, necesare pentru procesul de vindecare. Chirurgul va face o
incizie și va „recolta" fragmente de os din diferite zone ale corpului pacientului.
Acestea sunt apoi transp lantate la locul focarului de pseudartroza. Marginea
pelvisului sau „creasta iliaca" este cel mai adesea utilizat ă ca zona de „recoltare"
pentru grefa de os. Deș i recoltarea grefei de os poate fi dureroas ă, cantitatea de
os prelevata nu genereaz ă probleme funcționale, structurale sau cosmetice.
Alogrefa (grefa de la alta persoana) sau grefa osoasa de la cadavru –
alogrefa este utilizat ă pentru a evita reco ltarea de os de la pacient. Ca ș i în cazul
unei grefe obi șnuite, prin aceast ă metoda se creaz ă un med iu favorabil
vindecă rii.
Cu trecerea timpului osul pacien tului înlocuieste osul preled la cadavru.
Substituen ții de os – substitutele de grefă osoas ă sunt produse destinate
comercializ ării. Ca și în cazul alogrefelor, substitutele de grefa osoasa evit ă
prelevarea de os de la pacient. Substitutele de grefa osoas ă furnizeaz ă
„structura" necesar ă noului os pentru a cre ște. Pentru a stimula cr eșterea osoas ă
chirurgul va suplimenta grefa osoas ă cu alte produse care con țin substante
chimice de care organismul uman are nevoie pentru a genera os. În func ție de
tipul de neconsolidare, oricare din materialele de mai sus sau o combina ție a
acestora p ot fi utilizate pentru a vindeca pseudartroza.
Grefele de os (sau substi tutele de grefa de os) prin ele î nsele nu asigur ă
stabilitate zonei fracturate.
Cu excep ția cazului în car e pseudartroza este stabil ă, veți avea nevoie de
proceduri chirurgicale suplimentare (fixare intern ă sau extern ă) pentru
vindecare.

15
 Fixare intern ă – fixarea intern ă stabilizeaz ă focarul de
pseudartroz ă; chirurgul aplic ă pe os o plac ă metalic ă și șuruburi
sau introduce o tija în canalul medular al osului.
 Îndep ărtarea unei tije introduse anterior și introducerea uneia mai
lungi și mai groase contribuie la cre șterea stabilit ății și a fluxului
sangvin spre locul neconsolid ării. Fixarea intern ă poate fi
acompan iată de o grefare osoas ă pentru a stimula vindecarea.
 Fixarea externă – Fixarea extern ă are de asemenea scopul de a crea
o bun ă stabilitate la nivelul zonei de pseudartroză. Chirurgul va
atașa pe exteriorul bra țului sau piciorului afectat un cadru metalic
sau de carbon care va fi fixat ferm de os. Fixarea extern ă poate
facilita vindecarea în cazul pacienț ilor care sufer ă de pierderi
osoase și/sau infec ții cronice.
Cercet ări în domeniu/nout ăți
Pentru a reduce inciden ța pseudartrozelor, s -au dezvoltat tehnici de
stabilizare care afecteaz ă mai pu țin vasculariza ția (alimentarea cu s ânge) osului.
Deasemenea, se iau în considerare substan țele chimice produse în mod natural
de organismul uman și care sunt necesare pentru vindecare. Aceste substan țe
sunt cuno scute sub denumirea de factori de cre ștere. Atunci c ănd apare o
fractura, ele sunt produse în mod normal de corp î ntr-o anumit ă secven ță. Unul
dintre acesti factori, BMP 7 (proteina morfogenica osoasa 7), este disponibil
actualmente sub formă de î nlocuitor de grefa de os. Cercetatorii îsi concentreaz ă
eforturile pe sintetizarea acestor substan țe chimice. Pentru pseudartrozele
septice se va face asanare chirurgicală, cu fistulectomie, sechestrectomie,
extragerea materialelor de osteosinteză și fixare externă . După cicatrizare (cel
mai sigur la nouă luni) se poate completa cu aplicare de grefon cortico -spongios,
dacă nu a survenit încă consolidarea.
Alegerea materialelor de osteosinteză (din cele disponibile), tehnica și
indicația operatorie va fi stabilită de medicul ortoped, după forma, complexitatea
și localizarea pseudartrozei, asocierile lezionale, starea biologică a pacientului,
precum și de obiectivul propus (în funcție de vârstă și tipul activitate desfășurată
de pacient). ( Cristea, C , Lozinc ă, I., 1999)

2.6 Anatomia ș i fiziologia sistemului limfatic
2.6.1. Noț iuni de anatomie
Structura sistemului limfatic se aseamănă într-o oarecare măsură cu cea a
sistemului sanguin: ea cuprinde vase (vasele limfatice) și organe (organele
limfatice).

16
a) Vasele limfatice
Vasele limfatice transportă limfa de la nivelul țesuturilor spre circulația
sanguină, fiind analoge venelor și venulelor. Cel mai mic diametru îl au
capilarele; acestea converg spre vase de calibru mai mare, numite ca nale sau
trunchiur i limfatice. Î n zona de joncțiune a canalelor limfatice se găsesc
ganglionii limfatici (Fig. nr. 3) .
Sistemul limfatic nu este reprezentat la nivelul creierului, dinților, oaselor și
măduvei osoase.
La nivelul intestinului subțire, vasele limfatice poartă numele de chilifere;
aceste vase colectează cea mai mare parte a lipidelor absorbite la nivelul
mucoasei intestinale, din acest proces rezult ând un lichid lăptos, numit chil.
Vasel e limfatice superficiale urmează același itinerar ca venele superficiale, iar
vasele profunde iau calea arterelor profunde . Pe traseul vaselor limfatice se află
un sistem de valvule care se deschid și se închid in funcție de presiunea existentă
în compart imentul interstițial. Aceste valvule impiedică refluarea limfei. Cele
mai mari colectoare limfatice sunt canalul toracic și marea venă limfatică.
Canalul toracic ia naștere în dreptul vertebrei L2, unde se află cisterna
Pequet ; are un traseu ascen dent de -a lungul coloanei vertebrale și traversează
diafragma prin același orificiu cu aorta. La nivelul g âtului se varsă în vena
subclavie stangă. Canalul toracic colectează limfa de la nivelul membrelor
inferioare, abdomenului, hemitoracelui st âng, membr ului superior st âng și
jumătății st ângi a extremității cefalice. Restul corpului (membrul superior drept,
hemitoracele drept, jumătatea dreaptă a extremității cefalice) drenează limfa în
marea venă limfatică dreaptă (denumită de unii autori canalul limfat ic drept),
care se varsă în vena subclavie dreaptă. ( Dimitriu, C. C. , 1964 )

17
Fig.3 Formarea capilarelor limfatice (www.anatomie.ro )
b) Organele limfatice
Se descriu două tipuri de organe limfatice : centrale (pri mare) și periferice
(secundare).
a) Organele limfatice centrale sunt timusul, măduva osoasă și ficatul.
 Timusul reprezintă locul de maturizare a limfocitelor T. El este un organ
care atinge maximul de dezvoltare în perioada pubertății, după care
involuează prin transformarea țesutului limfatic în țesut adipos. Este situat
în mediastinul antero -superior iar în alcătuirea lui intră 2 lobi, formați la
rândul lor din lobuli. Din punct de vedere histologic, la periferie se descrie
cortical ă, alcătuită î n princip al din limfocite (timocite); în zona centrală
(medular ă) predomină celule epiteliale. Se proiectează între cartilajul
costal IV și marginea inferioară a tiroidei.
 Măduva osoasă se găsește în interiorul oaselor, î n special a celor late
(stern, oasele bazinu lui etc). La nivelul măduvei osoase se produce
maturizarea limfocitelor B. Toate celulele sanguine aflate în circulație
(hematii, leucocite, trombocite) provin din diferențierea celulelor s tem,
conținute î n măduva osoasă.
 Ficatul reprezintă locul unde se r ealizează diferențierea și maturarea
limfocitelor B, dar numai în timpul vieții intrauterine.
b) Organele limfatice periferice sunt:
 Ganglionii limfatici -sunt mici aglomerări celulare de formă rotunjită, cu
diametrul de 10 -15mm, localizați de -a lungul vas elor limfatice. Fiecare
ganglion este compartiment at în mai m ulți foliculi limfatici bogați î n
limfocite. Î n organismul uman există între 400 – 700 de ganglioni care
filtrează și purifică limfa; ei sunt repartizați într-o rețea profundă
(ganglionii din reg iunea abdomenului, toracelui, g âtului) și o rețea
superficială (ganglionii î nghinali, occipitali, axilari și cervicali). Î n
periferia ganglionului se află zona corticală (locul de proliferare și
diferențiere a limfocitelor B). Limfocitele T predomină î n zona
paracorticală , numită și zona timodependentă. Î n jurul hilului , pe unde
iese eferentul limfatic, se află zona medulară, alcătuită din limfocite B și
T, vase de singe, limfatice etc.
 Splina este un organ situat î n etajul abdominal superior, mai exact î n
hipocondrul stâ ng. În mod normal, nu este palpabilă, dec ât atunci c ând î și
mărește dimensiunile (splenomegalie) La exterior, prezintă o capsulă
subțire care trimite septuri conjunctive în interiorul organului.
Din punct de vedere structural și funcțional, se descriu două regiuni ale
parenchimului splenic:
– pulpa roșie –conține macrofage care au rolul de distrugere a hematiilor;
– pulpa albă – corespunde foliculilor limfatici, alcătuiți din limfocite B și
T țesuturi limfatice existente l a nivelul mucoasei tubului digestiv (GALT),
respirator (BALT) și la nivelul tegumentului (SALT). La nivelul tubului digestiv

18
se găsesc celule imunita re fie diseminate, fie grupate î n foliculi limfatici, a căror
structură se aseamănă cu cea a ganglionilor ș i a splinei. Foliculi limfatici izolați
se găsesc la nivelul esofagului, colonului, rectului. La nivelul faringe lui, foliculii
sunt organizați î n amigdalele faringiene. Acestea, î mpreună cu amigdalele
palatine, linguale, tubare formează inelul limfatic Wal dayer.
Limfa transportă substanțele nutritive și preia deșeurile celulare.
Compoziția sa se apropie de cea a plasmei, din care a rezultat. Aspectul său
diferă totuși după regiunea în care se găsește. Astfel, în intestine, limfa conține
multe gr ăsimi și are un aspect lăptos. Î n ficat, ea este bogată în proteine. Limfa
are rol important în sistemul imun al organismului; ea transportă pe lângă
deșeuri și toxine și agenți infecțioși bacterieni sau virali care sunt reținuți la
nivelul ganglionilor limfatici, adevărate stații de epurare ale organismului.
Limfa intervine și în transportul lipidelor absorbite la nivelul chiliferelor
intestinului subțire. (Cândea , V. , B ucur, A. I. , 1981 )
2.6.2 Circulaț ia limfatic ă
Circulația limfei se face dinspre țesuturi spre sâ nge, prin intermediul
valvelor și datorită contracției mușchilor netezi ai peretelui vaselor. Limfa este
captată în țesuturi de capilarele limfatice, al căror perete îl străbate, și condusă la
ganglio ni. După ce a fost filtrată, ea este evacuată spre spațiile interstițiale.
Capilarele limfatice o colectează din nou pentru a o direcționa spre inimă.
Limfa străbate vasele limfatice și ajunge apoi în canalul toracic și marea venă
limfatică , ce devers ează li mfa î n sânge la nivelul venelor situate la baza g âtului.
Limfa drenează astfel mediul intern, juc ând rolul de supapă de „preaplin”. Spre
deosebire de circulația venoasă, circulația limfatică funcționează fără a fi
pompată (Fig. nr. 4) . Aceasta e pus ă în mișcare de contracțiile mușchilor
scheletici. Ea se scurge variindu -și debitul în funcție de presiunile provocate de
cavitatea toracică la fiecare inspir. Totuși, sistemul cardio -vascular participă în
mare parte la această circulație, prin extremitate a tecilor conjunctive care
învelesc toate vasele, fie că sunt sanguine, fie limfatice, comunic ând acestora
din urmă vibrațiile primelor. Pulsațiile arterelor contribuie astfel direct la
progresia limfei.
Contracțiile mușchilor netezi, situați în pereții canalelor limfatice,
favorizează revărsarea finală a limfei în circulația venoasă. Din această cauză ea
nu se scurge la fel de ușor și rapid ca s ângele. O activitate fizică nu poate dec ât
să amelioreze circulația sa și, deci, drenajul substanțelor nocive. Stresul
prelungit, sedentarismul, poziția incorectă sau menținerea pentru perioade lungi
de timp a poziției așezat, depunerile celulitice, anumite intervenții chirurgicale
(de exemplu cele de extirpare a s ânului în neoplasme la acest nivel), tulburările
de circulație periferică, afecțiunile cardiace, pulmonare, renale și endocrine sunt
numai cațiva dintre factorii care pot afecta circulația limfei în organism.

19

Fig.4 Limfaticele și ganglionii membrului inferior (www.wikipedia.ro )

20

1. Limfaticele membrului inferior (Fig. nr. 5)
· Colectoarele superficial e satelite ale safenei interne – merg spre colectoarele
inghinale.
· Colectoarele sup erficiale ale safanei externe – merg spre ganglionii limfatici
poplitei.
· Colectoarele regiunii fesiere
· Colectoarele profunde:
a. principale – cele care urmeaz ă vasele:
· care urm ăresc artera nutritiv ă a osului;
· ale membranei interosoase;
· cele care urmeaz ă arterele plantare;
· care insoț esc anastomoza dintre artera pedioas ă și artera plantar ă extern ă;
· care inso țesc artera tibial ă anterioar ă;
· satelitele arterei tibiale posterioare care se vars ă în ganglionul popliteu cel mai
extern.
b. căi accesorii:
· limfaticele satelite ale arterei obturatorii, care se vars ă în grupul intern al
ganglionilor iliaci externi;
· limfaticele satelite ale arterei sciatice, care se vars ă în ganglionii iliaci interni;
· limfaticele satelite ale arterei fesiere, care pot ajunge în ganglionii limfatici și
în cei ai arterei iliace comune.
Limfaticele sunt mai nume roase la picior decat la gamba ș i coapsa. La picior
sunt mai numeroase pe fa ța plantar ă decât pe fața dorsală .

1. Ganglionii limfatici ai membrului inferior

· Ganglionii inghinali – se impart în superficiali ș i profunzi. Cei profunzi sunt
mai pu țin numerosi, respectiv 1-3. Ei sunt lega ți de grupul intern al ganglionilor
iliaci.
· Ganglionii poplitei:
. Ganglionul safen extern – prime ște colectoarele satelite ale venei safene
externe, provenind de la treimea posterioar ă a ma rginii externe a piciorului, de la
partea extern ă a călcâiului și de la faț a posterioar ă a gambei.
· Ganglionul tibial anterior – se găsește la nivelul membranei interosoase, deci
subaponevrotic.

21

Fig.5 Ganglioni limfatici ai membrului inferior ( www.anatomie.ro )

2.6.3 Drenajul limfatic manual
1. Efecte și indicații
Bazele dr enajului limfatic au fost puse în 1892, î n Austria, de către
chirurgul Winiwater, care a și publicat o lucrare despre inflamațiile cronice ale
pielii și țesutului conjunctiv. În aceeași perioadă, î n Franța, doctorul Fege, în
lucrarea despre o nouă metodă de masaj medical numit ≪ masajul precoce
posttraumatic ≫, a luat î n calcul ans amblul sistemelor circula torii î n
interdependența lor.
El a preconizat acest masaj pentru reducerea edemelor posttraumat ice și
evacuarea hematoamelor. Î n 1936, medicul și biologul Emile Vodder a prezentat
în Franța metoda sa de drenaj limfatic manual, bazată pe anatomia și fiziol ogia
sistemului limfatic. Inițial, el a pus la punct un tratament al sinuzitelor cronice,
apoi a extins metoda în aplicații estetice, igienice și terapeutice. Inspirat de
tehnica Vodder, A. Leduc a descris drenajul limfatic manual, cu manevre mai
ușoare și mai puțin numeroase.
Efectele drenajului limfatic sunt următoarele :
· resorbția edemelor, prin accelerarea resorbției lichidelor și
macromoleculelor î n exces din interstițiu prin capilarele limfatice și stimularea
peristaltismului vase lor limfatice;
· stimularea proceselor imunitare prin creșterea la nivelul
zonei corticale a ganglionilor limfatici a producției de limfocite care au atat rol
in sinteza anticorpilor, dar și proprietăți fagocitare;
· favorizarea regenerării tisulare, pe de -o parte prin eliminarea

22
edemului interstițial, care incetinește microcirculația, și pe de altă parte prin
creșterea producției de limfocite.
Indicațiile drenajului limfatic manual sunt :
 edeme posttraumatice și postop eratorii din:
– fracturi
– entorse
– hematoame
– algodistrofie
– limfedemul brațului postmastectomie
 afecțiuni de origine circulatorie
– insuficiență venoasă
– insuficiență limfatică
– varice
– ulcer varicos
– celulită
– edem ciclic idiopatic
– sindrom Men iere
 afecțiuni respiratorii
– astm
– bronșită
– mucoviscidoza
 afecțiuni reumatismale
– cervicalgii
– sindrom dureros lombar
– periartrită scapulohumerală
– coxartroză
– gonartroză
 infecții
– gripă
– sinuzită
– mononucleoză
 afecțiuni ale sistemului nervos
– nevralgii (trigemen, facial, intercostală)
– sechele după accident vascular cerebral
– infirmitate motorie cerebrală
– stres, insomnie
– migrene
2. Metodologia drenajului limfatic manual
Toate deșeurile ce provin din metabolismul celular sunt evacuate prin drenaj
limfatic. În plus, acesta ajută la menținerea echilibrului hidric al spațiilor
interstițiale. Substanțele preluate de capilarele limfatice sunt transportate prin
vasele precolectoare și apoi prin cele colectoare spre circulația sanguină, fiind
astfel evacuate la distanță de zona în care au fost captate. Prin creșterea presiunii

23
locale intratisulare, rețeaua de capilare captează substanțele în capilarele
limfatice.
Manevra de captare sau de resorbție
Această manevră are ca scop crește rea presiunii tisulare și constă în imprimarea
unei p resiuni cu ajutorul degetelor, î ncep ând cu marginea cubitală a degetului V.
La această mișcare participă și pumnul. Este foarte important ca tehnicianul ce
execută drenajul limfatic să cunoască sensul dr enajului fiziologic pentru a
efectua manevrele corect.
Manevra de evacuare sau de apel
Manevra urmărește aspirația și impingerea limfei din vasele colectoare și se
realizează prin derularea degetelor încep ând cu marginea radială a indexului
până la inelar.
Manevre specifice de drenaj
 Cercurile cu degetele (fără police)
Sunt manevre ce se execută tot în sensul drenajului limfatic fiziologic și
constau, prin succesiunea de presiuni și depresiuni ale pielii, executate, așa cum
sunt și denumit e, prin mișcări circulare concentrice efectuate consecutiv de mai
multe ori în același loc. Aceste mișcări circulare se pot executa și cu ajutorul
policelui.
Dacă se asociază cercurile cu degetele cu cele efectuate cu policele va rezulta
o mișcare combina tă, finalizată de mișcările policelui, efectuată în sens opus
primelor mișcări. Pentru ca lichidul interstițial să fie preluat de capilare este bine
să se realizeze o presiune constantă pe zona supusă drenajului limfatic.
 Presiunile în brățară
Se realizeaz ă înconjur ând segmentul de drenat cu ambele m âini, care vor
aplica la acest nivel presiuni intermitente, din aproape în aproape. În regiunea
sănătoasă se poate aplica un drenaj de apel care începe la nivelul releului
ganglionar, aflat în aval de regiunea i nfiltrată. El se realizează cu degetele și cu
marginea cubitală a m âinii. Prin drenajul de apel se realizează golirea zonei
infiltrate iar debitul limfatic devine mai rapid. Într-o regiune infiltrată se
urmărește resorbția sau captarea lichidului interstiț ial.( Dimitriu, C. C. , 1964 )

24
CAPITOLUL III . ORGANIZAREA ȘI DESFĂ ȘURAREA
CERCETĂ RII
3.1 Obiectivele cercetă rii

Având în vedere faptul că numeroase statistici privind pseudortroza ne
determină să reflectăm la repercu rsiunile negative ale acesteia asupra
componenței umane, sarcina acestei cercetări a fost de a populariza importanța
activității fizice și kinetoterapeutice în combaterea imobiliz ărilor la pat în
pseudoartroza și a factorilor favorizanți, cât și în prev enirea complicațiilor
generate de aceasta.
Obiectivele prezentului studiu au constat în:
 informarea din literatura de specialitate și din alte surse informative pentru
documentare în privința cercet ărilor din acest domeniu;
 stabilirea ipotezel or cercetării, precum și modalitatea prin care vor fi
verificate;
 selectarea eșantionului de subiecți în vederea realizării cercetării;
 selectarea metodelor și testelor de evaluare specifice afectiunii și a
complicațiilor ce deriv ă din aceasta;
 structurare a obiectivelor și a conținutului de recuperare prin selectarea și
stabilirea celor mai adecvate metode, procedee și tehnici care să
alcătuiască programele de recuperare în conformitate cu particularitățile
subiecților;
 prezentarea și interpretarea rezultat elor obținute în urma m ǎsurilor de
intervenție kineto -profilactice;
 verificarea ipotezelor elaborate și stabilirea unor concluzii privind
intervenția terapeutică;
 redactarea lucr ǎrii.
Activitatea de cercetare s-a desfășurat în perioada 1 noiembrie 2015 – 18
mai 2016, organizat ă în următoarele etape:
– etapa I -a (noiembrie – decembrie ), a corespuns perioadei de
documentare teoretică. În acest scop am studiat sursele bibliografice în legătură
cu tema aleasă, pentru a determina nivelul la ca re se află cercetarea în domeniu
și pentru a afla alte date care să ofere o imagine de ansamblu a problematicii
abordate;
– etapa a II -a (martie), am format eșantionul de subiecți, am pregătit locul de
desfășurare a cercetării, materialele și instrumentele necesare explorărilor și
evaluărilor funcționale, am întocmit fișele personale cu date necesare fixării
diagnosticului funcțional;
– etapa a III -a (aprilie – mai), în care am aplicat metodele de explorare și
evaluare, aplicarea propriu -zisă a programului de recuperare, cu adaptarea
sistematică a acestuia în funcție de evaluările funcționale determinate periodic;

25
– etapa a IV -a (mai -iunie ), corespunde perioadei în care am efectuat testări
finale, pe baza rezultatelor obținute realizându -se aprecierea evol uției
individuale a subiecților, concretizată în prezentarea grafică și redactarea
lucrării.
3.2. Premisele si ipotezele cercetarii
Cercetarea de față a pornit de la următoarele ipoteze:
– Se presupune ca drenajul limfatic manual este oportun pentru preven irea
complica țiilor de , decubit în pseudoartroza de ș old ;
– Se presupune c ă asocierea tehnicilor ș i mijloacelor kinetoterapeutice poate
contribui la prevenirea complica țiilor la pacien ții imobilizati la pat cu
pseudoartroz ă de șold.
3.3 Subiec ți
Pacienta: D .M
Sex: Feminin
Varsta: 70 ani
Profesie : Pensionară
Locul de desf ășurare al cercet ării a fost la Centrul d e Îngrijire și Asistență
Persoan e Vâ rstnice – Răchitoasa. Programul de rec uperare s -a desf ășurat în
incinta centrului , în mare p arte în sala de kinetoterapie.
Ca baza material ă am avut la dispozi ție un pat de masaj , un rulou din
burete un baston , un postament din lemn . Am folosit destul de pu ține m ateriale
deoarece pacienta era î n imposibilitate de a se men ține în po ziția ortostatism
iar în mare parte programul de recuperare s -a efectuat în pat ș i la marginea
acestuia.
Diagnosticul clinic și Fișa de observație clinică sunt prezentate în Anexele 1 și
2.
3.4 Metode de cercetare
3.4.1 Metoda st udiului bibliografic
Prin această metodă am urmărit culegerea a cât mai multor date
statistice în ceea ce privește pseudoartroza, atât în România, cât și pe plan
internațional. Deasemenea, am studiat și posibilii factori care conduc la
instala rea acesteia, cât și repercursiunile acesteia asupra staticii corporale și
asupra aparatelor și sistemelor, cum pot fi prevenite și corectate tulburările de
statică corporală și complicațiile generate de imobilizarea la pat.

26
3.4.2 Metoda an chetei
Are rol important în obținerea datelor și informațiilor necesare privind
cunoașterea subiecților în dinamica evoluției lor, pentru cunoașterea condițiilor
și cauzelor ce au generat afecțiuni și sechele (tulburări, deficiențe,
complicaț ii/afecțiuni asociate) aferente acesteia. Metoda a stat la baza realizării
datelor anamne zei înscrise în fișa individuală a subiectului. Prin aplicarea
acestei metode am obținut date privind vârsta, istoricul complicației, deficienței,
cauzele și condițiil e favorizante instalării acestora, conduite și deprinderi de
tratament.
3.4.3 Metoda observației
Această metodă a constat în monitorizarea și înregistrarea sistematică a
diferitelor manifestări comportamentale a subiectului. Metoda a stat la b aza
consemnării particularit ǎților dezvolt ǎrii somatice și funcționale, a înregistrării
valorilor, întrep ǎtruzându -se cu metodele de m ǎsurare.
3.4.4 Metode de măsurare și evaluare
Măsurarea face posibilă caracterizarea valorilor în termeni cuantificabili,
permițând evaluarea, sistematizarea și analiza datelor obținute, în scopul
interpretării și comparării lor. Ele au fost utilizate în vederea stabilirii stadiului,
și a gradului în care se afla deficienț a pacientului și progresului care per mite
încadrarea subiectului într -o anumită categorie. Pentru determinarea gradului și
tipului de pseudoartroza, cât și a complicațiilor , am folosit ca și metode de
evaluare și explorare funcțională următoarele: măsurători antropometrice (plici
cutanate prin metoda caliperului), teste pentru evaluarea mobilității membrelor
inferioare (Fig. nr. 6 și 7) .

Fig. Nr. 6 Fig. Nr. 7

27
3.4.5 Metoda înregistrării și prelucrării datelor
Concomitent cu cercetarea propriu -zisǎ s -a desf ǎșurat și înreg istrarea
fenomenelor studiate și consemnarea rezultatelor obținute. Înregistrarea datelor
a stat la ba za elaborării fișei individuale, obiectivelor generale și inițiale, a
măsurătorilor în etapa inițială și finală, a consemnării datelor, oferind
posibilita tea observării dinamicii tratamentului. În paralel cu această metodă s -a
folosit metoda observației fiind utilă în prelucrarea și interpretarea datelor. De la
aprecierea testărilor inițiale din fișe s -a trecut la compararea datelor înscrise la
testările fi nale, de unde s -au extras elementele necesare analizei statistice și
pentru interpretarea grafică, pentru a scoate în evidență nivelul de la care s -a
pornit cu fiecare pacient și evoluția sa ulterioară.
3.4.6 Metoda grafică
Reprezentarea grafi cǎ a datelor obținute din cercetare a constituit o metod ǎ
deosebit de util ǎ, nu numai pentru o înțelegere mai bun ǎ a acestora, dar și ca
mijloc de studiu care ușurează în mare m ǎsurǎ analiza și sinteza rezultatelor. Ea
evidențiază progresele obținute de su biect în ceea ce privește diminuarea
edemelor si cresterea amplitudinii de miș care la memebrele inferioare.
3.5.Desfășurarea cercetării
Cercetarea propriu – zisă s -a desfășurat în perioada martie 2016 – mai 201 6
în cadrul Centrului de Îngrijire și Asistenț ă a Persoanelor Vâ rstnice – Răcăciuni ,
unde am efectuat investigațiile, testările și aplicarea practică a programelor de
gimnastică medicală. Ședințele de kinetoterapie au avut o durată de la 1 ora
până la 1 or ă jumătate , cu o frecvență de 1-2 ședințe pe săptămână
Programul general de tratament a urmărit obiectivele :
 diminuarea edemelor de la nivelul membrelor inferioare ;
 combaterea complica țiilor survenite în urma imobiliză rii la pat ;
 creșterea amplitudinii de mi șcare la nivelul membrel or inferioare ;
 combaterea redorilor articulare ;
Mijloace, metode și procedee folosite au constat în drenaj limfatic manual la
nivelul trunchiului și al membrelor inferioare pentru combaterea edemelor , și
mijloace și tehnici kinetoterapeutice prevenirea redorii articulare la nivelul
întregului membru inferio r.
Masajul de drenaj limfatic manual (metoda Leduc Albert )
Acest tip de masaj se execută în trei etape succesive:
 drenajul ganglionilor limfatici;
 drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici);
 drenajul de resorb ție.
1) Drenajul ganglionilor limfatici

28
Ganglionii pot face acumulă ri de limfa și pot avea m ărimea variind î ntre
cea a unui bob de orez p ână la cea a unei m ăsline. Drenajul se face în scopul
evacuarii limfei lor prin presiuni repetate, lente și de intensitate medie.
Mâna este culcat ă pe nucleele ganglionare, degetele apas ă perpendicular prin
presiuni moderate: 2 -3 mișcări la fiecare 10 secunde; aceast ă manevr ă se repet ă
de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar.
2) Drenajul de apel – se execut ă asupra vaselor colectoare și de evacuare a
limfei, în aval de regiunea tratat ă. Are drept scop golirea colectorilor prin
realizarea unei „aspira ții” la nivelul regiunii pe care dorim s -o drenam.
Rolul vaselor colectoare: – dirijeaza limfa colectat ă din c apilare spre nucleele
ganglionare.
Tehnica de execu ție:
Mișcarea m âinii relaxate urmeaz ă mișcarea de circumducție a umă rului.
Contactul dintre m âna maseurului și corpul pacientului începe î ntotdeauna
proximal și se termina distal. Pozi ția mâinilor: degete le sunt perpendiculare pe
vasele limfatice, în scopul de a le stimula în timpul presiunii. Presiunea are î n
vedere stimularea limfaticelor superficiale hipodermice, astfel ca pr esiunea
degetelor trebuie resimț ită la nivelul subcutanatului, adic ă trebuie s ă rămână
foarte u șoară. Mișcările trebuie s ă se execute foarte lent, în ritm aproximativ de
3 manevre la 10 sec., de 4 -5 ori în acelasi loc și din aproape în aproape.
Stimularea colectorilor începe de la r ădăcina membrelor (dup ă ce stimul ăm mai
întâi nuclee le ganglionare) și mâ inile se deplaseaz ă odată, progresiv, spre
regiunea pe care dorim s -o drenam.
3) Drenajul de resorb ție se realizeaz ă doar dac ă avem edem. Edemul periferic
invadeaz ă țesuturile situate între derma și fascia muscular ă. Lichidul excedenta r
din spa țiul intersti țial este progresiv impins spre capilarele limfatice prin care
limfa va fi condus ă încet spre colectori. Drenajul de resorb ție se realizeaz ă la
nivelul zonelor infiltrate și are rolul de a dirija lichidul intersti țial spre capilare si
apoi spre vasele colectoare.
Tehnica de execuț ie
Mâna relaxat ă urmeaz ă mișcările induse de circumduc ția um ărului;
presiunea exercitat ă în cursul manevrei începe distal și se termin ă proximal,
fiind orientat ă spre colectori. Dac ă avem un edem mare el trebu ie fragmentat în
decursul manevrei de resorbtie, adica el va fi drenat progresiv, din aproape în
aproape. Pozi ția m âinilor: m âinile vor cuprinde în brațară zona edematizat ă
(umflat ă) în totalitatea sa; dac ă acest lucru nu este posibil, trebuie s ă cuprindem
total fragmentul de edem pe care dorim s ă-l drenam. Presiunea este orientat ă
spre colectori. Manevrele trebuie s ă fie lente; faza cea mai important ă a
manevrei este relaxarea presiunii, moment în care capilare le își regăsesc calibrul
inițial; dacă presiunea propulsează limfa din capilare spre colectori, relaxarea
permite capilarelor s ă se umple din nou.
Succesiunea manevrelor: 3 mi șcări la 10 secunde.
Indica ții:

29
Drenaju l limfatic manual este indicat î n:
 faza iniț ială a tratamentului tuturor formelor de e dem de origine venoas ă,
cardiac ă sau limfatic ă, cu excep ția edemului elefantiazic congenital (unde un
avem c ăi limfatice ș i deci nu avem ce stimula);
 tratarea proceselor inflamatorii cu conținut mare de proteine;
 perioada pre – și post -operatorie a inserții lor de grefe cutanate;
 tratarea leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al pielii și al țesuturilor
subcutanate accelerează procesul de regenerare;
 tratarea tulburărilor trofice cauzate de insuficiențe arteriale sau venoase.
Drenajul limfatic are de asemenea un efect relaxant, ritmul lent al manevrei
asociat cu bl ândeț ea execu ției contribuind la relaxarea fizică și psihic ă a
pacientului.
Contraind icații:
 procese infec țioase grave ;
 recidive metastazice.

Structura programului de recuperare
Programul Nr.1
Tehnici, procedee,
metode folosite Durata Num ăr de repetări
Drenaj limfatic manual
(DLM) (Fig. 8,9,10) 30 min
Apel zona axilar ă: 10
Apel flancuri 1/3sup: 10
Apel flancuri 1/3 medie: 10
Apel flancuri 1/3 inf.: 10
Apel ggl. inghinali: 10
Resorbție coaps ă 1/3 sup: 20
Resorbție coaps ă 1/3 medie:
20
Resorbție coaps ă 1/3 inf.: 20
Apel ggl. poplitei: 10
Resorbție gamb ă etc.
Resorbție glezna : 20
Resorbție picior: 20

30
Drenaj limfatic manual
(DLM) (Fig. 8,9,10) 30 min
Apel zona axilar ă: 10
Apel flanc uri 1/3sup: 10
Apel flancuri 1/3 medie: 10
Apel flancuri 1/3 inf.: 10
Apel ggl. inghinali: 10
Resorbție coaps ă 1/3 sup: 20
Resorbție coaps ă 1/3 medie:
20
Resorbție coaps ă 1/3 inf.: 20
Apel ggl. poplitei: 10
Resorbție gamb ă :20
Resorbție glezna : 20
Resorbț ie picior: 20

Mobiliz ări pasive ale
șoldului dr. și stâng
Mobiliză ri pasive ale
genunchiului dr. și stâng
Fig. 11,12,13,14) 5 min

5 min Câte 10 repetări pentru
fiecare segment, foarte lent
Câte 10 repetări pentru
fiecare segment, foarte lent
Izometri e cvadriceps
(drept femural) 10 min 3 serii a câte 5 repet ări pe
fiecare segment
Izometrie adductori
coapsă stg./dr. 5 min 3 serii a câte 5 repet ări
Izometrie abductori
coapsă stg./dr. 5 min 3 serii a câte 5 repet ări

Programul Nr.2
Tehnici, procedee ,
metode folosite Durata Num ăr de repetări
Drenaj limfatic manual
(DLM) (Fig. 8,9,10) 30 min
Apel zona axilar ă: 10
Apel flancuri 1/3sup: 10
Apel flancuri 1/3 medie: 10
Apel flancuri 1/3 inf.: 10
Apel ggl. inghinali: 10
Resorbție coaps ă 1/3 sup: 20
Reso rbție coaps ă 1/3 medie:
20
Resorbție coaps ă 1/3 inf.: 20
Apel ggl. poplitei: 10
Resorbție gamb ă : 20
Resorbție glezna : 20

31
Resorbție picior: 20

Drenaj limfatic manual
(DLM) (Fig. 8,9,10) 30 min
Apel zona axilar ă: 10
Apel flancuri 1/3sup: 10
Apel flan curi 1/3 medie: 10
Apel flancuri 1/3 inf.: 10
Apel ggl. inghinali: 10
Resorbție coaps ă 1/3 sup: 20
Resorbție coaps ă 1/3 medie:
20
Resorbție coaps ă 1/3 inf.: 20
Apel ggl. poplitei: 10
Resorbție gamb ă :20 (Fig. nr.
8, 9,10,11)
Resorbție glezna : 20
Resorbție picior: 20

Tehnici de facilitare
gambă (Fig. 19 -22)
Tehnici de facilitare
picior (Fig.19 -22) 10 min

10 min IL,ILO,IZA,SR(3×5)

IL,ILO,IZA,SR(3×5)
Tracț iuni (Fig. 15) 10 min Membre inferio are
Exerciții Bobath pentru
stabilitatea trunchiului
(Fig. nr . 23, 24) 10 min Câte 3 repetări pentru fiecare
din mișcările trunchiului, la
marginea patului (flexie
laterală, flexie anterioară,
extensie)

Imagini din timpul programului de recuperare

Drenaj limfatic manual al gambei

32

Fig. Nr. 8 – Manevre de resorbție 1/3 medie a
gambei Fig. Nr. 9 – Manevre de resorbție 1/3 medie a gambei

Fig. Nr. 10 – Manevre de resorbție 1/3 inferioară a gambei

Fig. nr. 11 Exerciții de mobilizare pentru membrul
afectat – genunchi
Fig. nr. 12 Exerciții de mobilizare pentru membrul
afectat – genunchi

33

Fig. nr. 13 Exerciții de mobilizare pentru membrul
afectat – genunchi Fig. nr. 14 Exerciții de mobilizare pentru membrul
afectat – genunchi

Tehnici FNP , mobilizări și decoaptă ri articulare

Fig.nr. 15 – Decoapta rea articulației coxofemurale
stângi Fig.nr. 16 – Exerciții de mobilizare a genunchiului
stg.

34

Fig.nr.1 7- Exerciții de mobilizare a membrului dr. Fig. Nr.1 8 Exerciții de mobilizare a genunchiului
stg.

Fig.nr.1 9 – Exerciții de facilitare gleznă stg. (IL-
ILO) Fig. Nr. 20 Exerciții de facilitare gleznă stg. (IL-
ILO)

Fig. Nr. 21 – Exerciții de facilitare picior pentru
mișcările de evrsie/inversie Fig. Nr. 22 Exerciții de facilitare picior pentru
mișcările de evrsie/inversie

35

Fig. Nr . 23 Exerciții din Bobath pentru refacerea
stabilității trunchiului Fig. Nr. 24 Exerciții din Bobath pentru refacerea
stabilității trunchiului

36
CAPITOLUL IV. REZULTATELE CERCET ĂRII ȘI
INTERPRETAREA LOR

Programul de recuperare aplicat a fo st concep ut pe baza datelor personale
al subiectului , luând în calcul vârsta acesteia , caracteristicile de gen , tipul de
deficiență, greutate, precum și în funcție de rezultatele testărilor inițiale.
Pacientei i s -a întocmit fișă de evaluare care a cuprins examenul
somatoscopic, date privind greutatea, mobilitatea articulară , pentru a evidenția
dinamica evoluției lor în urma aplicării programelor de recuperare prin
kinetoterapie.
4.1 Prezentarea si analia datelor
Subiectul R.D., diagnosticat cu pseudartroz ă MI stg. post fractură
pertrohanteriană cu deplasare ,hipoacuzie,tulburare organică de tip psihotic, a
urmat un program d e recuperare în perioada martie 2016 – mai 2016, cu o
frecvență de 1 -2 ședințe/săptămână
Mijloacele kinetoterapeutice folosite au fost r eprezentate de mobiliză ri
pasive și active, tehnici FNP, tehnici de izometrie ș i streechin g, gimnastic ă
medicală . S-a urmărit redresarea posturii și aliniamentului corect a corpului,
corectarea tulburăril or de statică corporală , îmbunătățirea supleții arti culare,
creșterea tonusului muscular, îmbunătățirea funcției respiratorii, îmbunătățirea
activității cordului .
Raportată la obiectivele prezenta te mai sus, evoluția subiectului a fost
bună, așa cum reiese și din reprezentările grafice de mai jos .
În Tabele le nr. 1 și 2 am prezentat valorile înregistrate prin măsurarea cu
centimetrul a circumferințelor segmentelor distale ale ambelor membre
inferioare.

Tabel nr. 1 Evaluarea edemelor MI drept

Evaluare Coapsa dreaptă Gamba dreaptă Picior drept
1/3
sup
coap să
(cm) 1/3 med.
coaps ă
(cm) 1/3
inf.
coaps a
(cm) Ge-
nunchi
(cm) 1/3 sup
gambă
(cm) 1/3 medie
gamb ă
(cm) 1/3 inf
gamb ă
(cm) Zona
maleolar ă
(cm) Zona
subma –
leolar ă
(cm)
Inițial
(3.03.201
6) 88 72 63 48 45 42 38 28 28
Interme –
diar
(3.04.201
6) 88 70.5 63 44 44 42 37 27,5 27

37

Tabel nr. 2 Evaluarea edemelor MI stâng

Evaluare Coapsa stângă Gamba stângă Picior stâng
1/3 sup
coaps ă
(cm) 1/3
med.
coaps ă
(cm) 1/3 inf.
coaps a
(cm) Ge-
nunchi
(cm) 1/3 sup
gambă
(cm) 1/3 medie
gamb ă
(cm) 1/3 inf
gamb ă
(cm) Zona
maleolar ă
(cm) Zona
subma –
leolar ă
(cm)
Inițial
(3.03.201
6) 85 63 62 45 42 43 34 25 26

Interme –
diar
(3.04.201
6) 85 63 62 43 41 42 34 24 26
Final
(18.05.20
16) 82 61 60 41 39 41 32 23 25

În tabelele nr. 3 și 4 am înregistrat rezultatele evaluărilor pentru mobilitatea
articulațiilor șoldului, genunchiului și gleznei la ambele membre inferioare.
Membrul cu pseudartroză (stâng) este afectat pe toate segmentele, prezentând
mobilitate an ormală în zona pertrohanteriană, însoțită de durere, mai accentuată
în ortostatism.
Pacienta poate menține poziția așezat fără durere, din acest motiv, a fost
posibilă efectuarea exercițiilor la marginea patului.

Tabel nr. 3 Evaluarea mobilit ății articul are MI stg.

Tabel nr. 4 Evaluarea mobilit ății articulare MI stg. Final
(18.05.20
16) 85 68 60 43 43 41 35 26 26
Evaluare Articulația coxo -femural ă Genunchi Glezn ă
Flexie Exten
sie Abducție Adduc
ție Flexie Extensi
e Flexie Extensie
Inițial ă(3.03.2016) 25 15 10 10 40 15 15 10
Intermediar ă(3.04.
2016) 27 17 15 15 47 18 19 12
Final ă
(18.05.2016) 35 26 19 17 55 25 23 14
Evaluare Articulația coxo -femural ă Genunchi Glezn ă
Flexie Extensie Abducție Adducție Flexie Extensie Flexie Extensie
Inițial ă(3.03. 40 20 15 13 37 14 10 9

38

4.2 Interpretarea rezultatelor
În Graficul nr.1 am prezentat Evolu ția edemelor la nivelul membrului
inferior drept , la care subliniem rezultate le bune la majoritatea nivelelor
măsurat e. Ca urmare a efectelor tratamentului aplicat am constatat o scădere de
3-5 centimetri de la m ăsură toarea ini țială față de cea finală, la toate segmentele .

0102030405060708090
Treime sup
coapsa(cm)Treime medie
coapsa(cm)Treime inf.
coapsa(cm)Genunchi(cm) Treime sup.
Gamba(cm)Treime medie
gamba(cm)Treime
inf.gamba(cm)Zona Maleolara(cm) Zona
Submaleolara(cm)Evaluarea edemelor
Initial
Intermediar
Final

Graficul Nr.1 Evaluarea edemelor MI drept

2016)
Intermediar ă(
3.04.2016 ) 45 25 19 15 43 18 12 10
Final ă
(18.05.2016) 50 35 25 20 48 23 16 12

39

0102030405060708090
Treime sup
coapsa(cm)Treime inf.
coapsa(cm)Treime sup.
Gamba(cm)Treime
inf.gamba(cm)Zona
Submaleolara(cm)Evaluarea EdemelorInitial
Intermediar
Final

Graficul Nr.2 Evaluarea Edemelor MI st âng

Graficul nr.2 reprezint ă evoluția edemelor de la membrul inferior st âng cu
rezultate la fel de bune ca și la cel drept cu o sc ădere î ntre 2 -4 centimetri fa ță de
măsurarea ini țială. Acest rezultat se datoreaz ă aplic ării drenajului limfatic 1 -2
ședințe pe săptămână. Menționăm că aceste rezultate s -au corelat cu reducerea
stării de disconfort din cauza asocierii pseudartrozei cu edemele.

Evaluare a mobilității Membrul ui Inferior
Stâng
010203040
Flexie Extensie Abductie AdductieArticulatia Coxo-femurala
Initiala
Intermediara
Finala

Graficul Nr.3 Evaluarea mobilit ății articulare MI stg.

40
Graficul nr.3. reprezint ă evaluarea mobilit ății articulare la membrul
inferior st âng coxo -femural având ca rezultat cre șterea cu 7 -12 grade pe anumite
mișcări.

0102030405060
Flexie ExtensieGenunchi
Initial
Intermediar
Finala

Graficul Nr.4 Evaluarea mobilit ății articulare MI st âng

Graficul nr.4. Reprezint ă evaluarea mobilit ății articulare a membrului
inferior st âng la nivelul genunchiului cu un rezultat bun și o crestere de 10 -15
grade fa ță de m ăsurarea ini țială.
0510152025
Flexie ExtensieGlezna
Initiala
Intermediara
Finala

Graficul Nr.5 Evaluarea mobilităț ii articulare MI stg.

Graficul nr.5. Reprezint ă evaluarea mobilit ății articulare a membrului
inferior st âng la nivelul gleznei cu o cre ștere de 4 -8 grade .

41

Evaluare a mobilit ății Membrul ui Inferior Drept

01020304050
Flexie Extensie Abductie AdductieArticulatia Coxo-femurala
Initiala
Intermediara
Finala

Graficul Nr.6 Evaluarea mobilit ății articulare MI dr.

Graficul nr.6 Reprezint ă evaluarea mobilit ății articulare a membrului
inferior drept la nivelul coxo -femular cu o cre ștere de 7 -20 de grade pe a numite
mișcări.

01020304050
Flexie ExtensieGenunchi
Initial
Intermediar
Finala

Graficul Nr.7 Evaluarea mobilităț ii articulare MI drept

Graficul nr.7 Reprezint ă evaluarea mobilit ății articulare a membrului
inferior drept la nivelul genunchiului cu o cre ștere a mobilit ății cu 9 -11 grad e .

42

05101520
Flexie ExtensieGlezna
Initiala
Intermediara
Finala
Graficul Nr.8 Evaluarea mobilităț ii articulare MI dr.
Graficul nr.8 Reprezintă evaluarea mobil ității articulare a membrului
inferior drept la nivelul gleznei cu o cre ștere de 3 -6 grade.
S-au observat creș teri semnifica tive a gradului de mobilitate la
majoritatea articula țiilor membrelor inferioare datorit ă programului de
recuperare kinetoterapeutic î mbinat cu drenajul limfatic manual.

43
CAPITOLUL V. CONCLUZII
În urma cercetării întreprinse, se poate afirma că ipoteze le stabilite inițial s –
au confirmat, dup ă cum urmează:
– Drenajul limfatic manual este oportun pentru prevenirea complica țiilor de,
decubit în pseudoartroza de ș old;
– Asocierea tehnicilor ș i mijloacelor kinetoterapeutice poate contribui la
prevenirea com plica țiilor la pacien ții imobilizati la pat cu pseudoartroz ă de șold.
Comentarii și aplicabilitate practică
Persoanele vârstnice refuză adeseori intervențiile chirurgicale pentru repararea
leziunilor osoase la nivelul șoldului, în mod special dacă pe fond există afecțiuni
psihice, cardiace sau chiar probleme financiare. A fost și cazul pacientei din
cercetare, care a refuzat intervenția chirurgicală și a preferat imobilizarea la pat.
În condițiile centrului, nu a fost însă o imobilizare cu respectarea unor reguli,
conducând la neconsolidândarea fracturii. Cu toate acestea, kinetoterapia poate
avea un rol important în prevenirea apariției unor complicații (inclusiv edemele)
și la diminuarea stării de disconfort).
1. Conștientizând și efectuând constant exercițiu l fizic, se stagnează evoluția
bolii, se previne instalarea disfuncțiilor compensatorii, generate de această
boală;
2. Prin aplicarea din timp a strategiilor kinetoterapeutice, s -au obținut
rezultate favorabile pe termen lung ;
3. Prin lucrarea de față mi -am prop us să demonstrez importanța drenajului
limfatic î n combaterea edemelor survenit e din cauza imobilizării la pat și
a unor afecțiuni existente , însă la fel de importantă este și atitudinea
pacientului după finalizarea programului de recuperare.

44
CAPITOLUL VI . BIBLIOGRAFIE

1. Cândea , V. , B ucur, A. I. , 1981 , Sistemul limfatic în ș oc, Editura Militar ă,
București
2. Cristea, C , Lozinc ă, I., 1999 , Principiii de kinetoterapie recuperatorie la
vârsta a treia , Editura Universit ții din Oradea
3. Dimitri u, C. C. , 1964 , Edemele , Editura Medicală, București
4. Papilian V., 1982 , Anatomia omului, Vol 1 Aparat locomotor , București,
Editura Didactică și Pedagogică
5. Sbenghe, T., 2002 , Kinesiologie, stiința mișcării, Ed. Medical ă, Bucure ști
6. Raveica G., 2004 , Biom ecanică – curs, Bacău
7. Sbenghe T ., 1999 , Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei , București,
Edit. Medicală
8. Sbenghe T., 1987 , Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare ,
București, Edit Medicală
9. Șerbescu, C., 2000 , Kinetoprofilaxie pr imar ă. Biologia condi ției fizice , Ed.
Universit ății din Oradea
10. www.wikipedia.ro

45
CAPITOLUL VI I. ANEXE

Anexa1.
FIȘĂ DE EVALUARE ȘI TRATAMENT
KINETOTERAPEUTIC

I. Date person ale:
 Nume și prenume: R.D.
 Vârst ă: 76
 Sex F.
 Data lu ării în evidență : 10 decembrie 2015

II.Date medicale:
1.Diagnostic clinic:
– Pseudartroz ă MI stg. post fractură pertrohanteriană cu deplasare
– Hipoacuzie
– Tulburare organic ă de tip psihotic
2. Inte rvenție chirurgical ă:
Nu s -a efectuat nici un fel de intervenție chirurgicală întrucât pacienta,
având tulburare psihotică a refuzat intervenția . S-a recomandat imobilizarea la
pat. Pe parcursul imobilizării nu au fost utilizate perne de poziți onare sau alte
echipamente.

III. Diagnostic func țional:
 Anamneza
Pacienta a suferit un traumatism prin c ădere pe șoldul stâng în urmă cu 3
ani. A refuzat intervenția chirurgicală pentru reducerea fracturii și
osteosinteză. A fost imobilizată la pat timp d e 2 luni. În urma
imobilizării prezintă sechele, după cum urmează: mobilitate anor mală la
nivelul șoldului stâng, dureri la mobilizarea articulară la acest nivel, nu
poate mențiune poziția ortostatică cu sprijin pe membrul afectat,
instabilitate a trunchi ului și bazinului preponderent în poziție ortostatică.
Nu a urmat program de recuperare pân ă în prezent.

 Observații clinice:
– poziție Trendelenburg în ortostatism (poziție șoldie) cu imposibilitatea
sprijinulul pe membrul stâng
– mers imposibil
– mem brele inferioare în rotație extern ă fixată

46
– posibil ă menținerea poziției așezat la marginea patului
– își petrece timpul stând în pat și la marginea patului
– membrele superioare cu funcții p ăstrate
 Palpare:
– hipotonie a membrelor inferioare, prepond erent MI stâng
– durere la nivelul șoldului stâng în repaos și în condiții de înc ărcare
articulară
4.Funcția cardio – respiratorie(parametrii cardiovasculari și respiratori):
a. F.C. 78b/min
b. T.A 120/70 min
c. F.R 21/min

 Apecte mio -articulare:
Diagn ostic funcțional inițial:
– deficit de flexie activ ă CF stângă: total
– deficit de extensie activ ă CF stg.: 40
– deficit de adducție:
– deficit abducție CF stg.

etc. dr.
– edeme prezente membrele inferioare pân ă la nivelul coapsei; semnului
godeului prezent

Mersul:
– imposibil

IV. Activit ăți cotidiene:
 Igiena:
Se îmbrac ă și se spală cu ajutor
Servește masa independent la marginea patului
Igiena intim ă este efectuată de personalul din centru

V. Colaborare:
– restricționat ă din cauza tulburărilo r de auz

47
Anexa. 2