Rolul Documentatiilor de Amenajare a Teritoriului
Introducere
Am ales această lucrare pentru a valorifica importanța documentațiilor de amenajare a unei teritoriu având în vedere tendința noastră de dezvoltare continuă.
Lucrarea intitulată Rolul documentațiilor de amenajare a teritoriului conține trei capitole, fiecare capitol conținând secțiuni
În primul capitol tratăm aspectele generale privind amenajarea teritoriului, obiectivele principale și principiile amenajării teritoriului și nu în ultimul rând amenajarea teritoriului în context național.
Lucrările de amenajare a teritoriului din intravilanul și extravilanul localităților sunt desfășurate după anumite reguli de care trebuie să țină cont atât autoritățile publice, cât și particularii.
Abordarea acestei problematici reiese din faptul că normele legale care reglementează urbanismul și amenajarea teritoriului sunt condiționate de baza legală. Potrivit acesteia, specificul relațiilor sociale ce au loc în cadrul acestor activități între administrația publică și particulari sunt reglementate de normele urbanistice. În aceste contingențe sociale, activitatea particularilor este coordonată de autoritățile administrației publice.
Planul urbanistic general (PUG) prrezintă un caracter director (specific documentațiilor de amenajare a teritoriului) și unul de reglementare (operațională) (specific documentațiilor de urbanism) ceea ce îi conferă un rol stabilit de intermediar, de preluare directă și transpunere la nivelul celorlalte planuri urbanistice a obiectivelor planurilor de amenajare a teritoriului național, zonal și județean. În condițiile date, putem afirma cu certitudine că Planul urbanistic general este principalul intrument de planificare operațională ce constituie baza legală pentru efectuarea programelor și a acțiunilor referitoare la dezvoltarea urbană.
În cadrul Planului urbanistic general există reglementări pe termen scurt, referitoare la întreaga unitate administrativ – teritorială de bază, cu privire la:
a) prezentarea zonei intravilane și stabilirea ei, în legătură cu teritoriul administrativ al localității;
b) stabilirea modalității de folosire a terenurilor din intravilan;
c) zonificarea funcțională și organizarea rețelei de circulație;
d) amplasarea zonelor afectate de servituți publice;
e) innoirea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;
f) fixarea locațiilor protejate și a monumentele istorice și a siturilor arheologice reperate ce necesită protecție;
f1) zonele care au instituite un regim special de protecție prevăzut în legislația în vigoare;
g) totalitatea formelor de proprietate și prezentarea circulației juridice a terenurilor;
h) elaborarea unor condiții de amplasare și conformare a suprafețelor construite, a suprafețelor amenajate și a spațiilor verzi.
i) stabilirea zonelor ce prezintă risc natural, și prezentarea măsurilor de combatere a acestor riscuri, modalitatea de folosire a acestor terenuri precum și criteriile de construire;
j) stabilirea zonelor cu risc crescut datorate unor depozitări anterioare de deșeuri.
Raportându-ne la lege, aceasta ni-l prezintă drept „instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care supraveghează și asigură dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, cu o complexitate relativ mare sau dinamică urbană crescută". PUZ garantează corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu PUG și reglementează condițiile de amplasare a investițiilor, indiferent de natura lor sau de beneficiar.
El cuprinde reguli stabilite pentru zona respectivă, bazate pe criterii ce stabilesc modalitatea de organizare a rețelei stradale, organizarea arhitectural-urbanistică legate de felul structurii urbane, modalitatea de folosire a terenurilor, creșterea dezvoltării infrastructurii edilitare, modalitatea de protecție a monumentelor istorice și servituți în zonele ce necesită măsuri de protecție.
Capitolul 1. Conceptul de amenajare a teritoriului
1.1 Aspecte generale privind amenajarea teritoriului
Amenajarea teritoriului cuprinde elemente principale ce țin de administrația publică centrală și locală. Această preocupare prezintă o deosebită importanță atât în doctrină cât și în practică având în vedere necesitatea dezvoltării continue a localităților din țara noastră , încă din anul 1990.
Astfel, observăm odată cu trecerea timpului o creștere a numărului cererilor de autorizare a construcțiilor private, dar și a numărului construcțiilor cu caracter public. Cele din urmă construcții pot fi sedii ale autoritățiilor și instituțiilor publice, drumuri, străzi, autostrăzi, căi ferate, porturi, aeroporturi, lucrări de canalizare în localități etc.
Bineînțeles că la baza acestor lucrări de amenajare a teritoriului stă baza legală ce trebuie respectată întocmai .
Recerinta abordării acestei problematici în cadrul dreptului administrativ decurge din faptul că normele legale care reglementează urbanismul și amenajarea teritoriului aparțțin acestei ramuri de drept. Proba în acest sens este reprezentată de specificul relațiilor sociale cuprinse în cadrul acestor activități între administrația publică și particulari.
Activitățile conexe de amenajare a teritoriului și urbanism pornesc de la cercetarea în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, alcătuirea, întreținerea, extinderea și amplificarea bazei de date și documente, avizarea și aprobarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și urbanism, elaborarea de acte cu caracter normative în domeniu. Un alt principiu este cel al planificării participative, în sensul că planificarea urbană și teritorială și proiectarea urbană sunt procese de participație unde sunt implicați profesioniști în domeniu, factori de decizie din administrația publică, cetățeni, organizații neguvernamentale etc.
Altfel spus, metoda de reglementare a acestor relații sociale este una autoritară și ea este specifică dreptului administrativ sau, după unii autori, dreptului urbanismului care este parte componentă a dreptului administrativ.
În concluzie, așa cum am mai arătat, amenajarea teritoriului și urbanismul reprezintă activități de bază ale administrației publice care prezintă o deosebită importanță.
Importanța activităților de amenajare a teritoriului și de urbanism reiese din însăși Legea privind amenajarea teritoriului și urbanismul publicată în Monitorul Oficial, gestionarea spațială a teritoriului țării prezentând un caracter obligatoriu, continuu și de perspectivă, desfășurat în interesul colectivităților care îl folosesc, în concordanță cu valorile și aspirațiile societății și cu cerințele integrării Uniunea Europeană . Această gestionare asigură persoanelor și colectivităților din care fac parte dreptul de folosire corectă și responsabilitatea pentru o utilizare eficientă a teritoriului.
Planul urbanistic general (PUG) prrezintă un caracter director (specific documentațiilor de amenajare a teritoriului) și unul de reglementare (operațională) (specific documentațiilor de urbanism) ceea ce îi conferă un rol stabilit de intermediar, de preluare directă și transpunere la nivelul celorlalte planuri urbanistice a obiectivelor planurilor de amenajare a teritoriului național, zonal și județean. În condițiile date, putem afirma cu certitudine că Planul urbanistic generale este principalul intrument de planificare operațională ce constituie baza legală pentru efectuarea programelor și a acțiunilor referitoare la dezvoltarea urbană.
Legea actuală obligă toate unitatățile administrativ-teritorial să își întocmească și să își aprobe Planul urbanistic general, care se actualizează periodic la cel mult 10 ani. Acest plan cuprinde o serie de reglementări pe termen scurt, mediu și lung la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale de bază.
În prima categorie sunt incluse cele ce precizaează și delimitează teritoriul intravilan în legătură cu teritoriul administrativ al localităților, stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan, zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație, delimitarea zonelor afectate de servituți publice, structurarea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare, stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice și a siturilor arheologice reperate, teritoriile ce au instituite un regim special de protecție, prevăzut de legislația în vigoare, formele de proprietate și circulația juridică a terenurilor, precizarea condițiilor de amplasare și conformare a volumelor construite, amenajate și plantate, zonele de risc natural delimitate și declarate astfel, zone de risc datorate unor depozitări istorice de deșeuri. Pe termen mediu și lung prevederile sale vizează aspecte precum: progresul în perspectivă a localității, direcțiile de dezvoltare funcțională în teritoriu, traseele coridoarelor de circulație și de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean, zonele de risc natural delimitate și declarate, lista principalelor proiecte de dezvoltare și restructurare, stabilirea și delimitarea zonelor de interdicție temporară și definitivă de construire, delimitarea zonelor în care se preconizează operațiuni urbanistice de regenerare urbană.
PUG se elaborează potrivit criteriului strategic de dezvoltare a localității care este în strânsă legătură cu bugetul și programele de investiții publice ale localității, pentru asigurarea aplicării prevederilor obiectivelor de utilitate publică. În cadrul planului propus se stabilesc punctele zonale pentru care se pot institui reglementări ce nu pot fi schimbate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu și de la care nu se pot acorda derogări, dintre care fac parte, în mod obligatoriu, zonele asupra cărora este instituit un regim special de protecție prevăzut înlegislația în vigoare. Aceste reglementări „se formulează cu claritate” în Regulamentul local de urbanism aferent PUG.
Pentru a putea utiliza în mod legal și rațional teritoriului localităților, trebuie să avem în vedere că acele zone ce prezintă coeficienți de utilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 trebuie stabilite numai prin intermediul PUG- ului și regulamentului stabilit pentru localitatea respectivă.
Legea prevede condiții speciale în vederea realizării PUG pentru intravilan; astfel, el se întocmește pe un suport grafic și în format digital., la scări 1/1.000 – 1/5.000, după caz, iar în format analogic, la scara 1/5.000. Planul de ansamblu al unității administrativ-teritoriale este constituit dintr-un suport toporafic la scara 1/25.000, furnizat de oficiile de cadastru și publicitate imobiliară. Stabilirea actuală a suportului se poate realiza de către autoritățile administrației publice locale interesate, dar numai în condițiile unei avizări de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, stabilite în baza măsurătorilor efectuate sau pe baza ortofotoplanurilor.
În cadrul Planului urbanistic general există reglementări pe termen scurt, referitoare la întreaga unitate administrativ – teritorială de bază, cu privire la:
a) prezentarea zonei intravilane și stabilirea ei, în legătură cu teritoriul administrativ al localității;
b) fixarea modalității de folosire a terenurilor din intravilan;
c) zonificarea funcțională și organizarea rețelei de circulație;
d) determinarea zonelor afectate de servituți publice;
e)sistematizarea și progresul infrastructurii tehnico-edilitare;
f) fixarea teritoriilor protejate și de protecție a monumentelor istorice și a siturilor arheologice reperate;
f1) teritoriile care au instituite un regim special de protecție prevăzut în legislația în vigoare;
g) totalitatea formelor de proprietate și prezentarea circulației juridice a terenurilor;
h) elaborarea unor condiții de amplasare și conformare a suprafețelor construite, a suprafețelor amenajate și a spațiilor verzi.
i) stabilirea zonelor ce prezintă risc natural, și prezentarea măsurilor de combatere a acestor riscuri, modalitatea de folosire a acestor terenuri precum și criteriile de construire;
j) stabilirea zonelor cu risc crescut datorate unor depozitări anterioare de deșeuri.
(3) În Planul urbanistic general sunt prezentate o serie de reglementări referitoare la:
a) evoluția localității de-a lungul timpului;
b) măsurile în vederea dezvoltării teritoriului;
c) principalele zone de circulație și de echipare reglementate conform în planului de amenajare a teritoriului național, zonal și județean;
d) punctele ce prezintă risc natural și modalitățile de combatere a acestor riscuri, modalitatea de utilizare a terenurilor și clădirilor în aceste puncte de referință.
e) enumerarea proiectelor de dezvoltare și restructurare;
f) prezentarea zonelor cu interdicție temporară și definitivă de construire;
g) prezentarea zonelor pentru care se au în vedere efectuarea unor operațiuni urbanistice de regenerare urbană.
(4) Planul urbanistic general este emis prin prisma unei strategii de dezvoltare a localității și se corelează cu bugetul și programele de investiții publice ale localității, pentru implementarea prevederilor obiectivelor de utilitate publică.
(5) La nivelul PUG se stabilesc zonele pentru care se pot aplica reglementări ce nu pot fi schimbate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu și de la care nu se pot acorda derogări. Aceste reglementări se elaborează cu exactitate în cadrul Regulamentului local de urbanism ce ține de Planului urbanistic general.
(6) Prevederile alin. (5) se au în vedere cu exactitate asupra zonelor asupra ce necesită măsuri speciale de protecție, măsuri ce sunt prevăzute exprez de legea actuală.
(7) Pentru utilizarea corectă și rațională a teritoriului localităților, zonele ce prezintă coeficienți de utilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 se stabilesc numai prin intermediul Planului urbanistic general și regulamentul local stabilit.
(8) Modalitatea de efectuare a Planului urbanistic general pentru intravilan se este cea în format electronic, pe suport grafic, la scări 1/1.000 – 1/5.000, după caz, iar în format analogic, la scara 1/5.000.
Postamentul topografic al planului de ansamblu al unității administrativ teritoriale este la scara 1/25.000, este realizat de oficiile de către cadastru și publicitate imobiliară.
În strânsă legătură cu atribuțiile funcționale ale sale, prezintă caracter de reglementare specifică detaliată și prevede asigurarea dezvoltării urbanistice complexe bazate pe criteriile stabilite din cadrul PUG a unei zone delimitate din teritoriul localității.
Raportându-ne la lege, aceasta ni-l prezintă drept „instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care supraveghează și asigură dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, cu o complexitate relativ mare sau dinamică urbană crescută" [art. 47(1)]. PUZ susține corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a teritoriului cu PUG și reglementează condițiile de amplasare a investițiilor, indiferent de natura lor sau de beneficiar.
El include reguli stabilite pentru zona respectivă, bazate pe criterii ce stabilesc modalitatea de organizare a rețelei stradale, organizarea arhitectural-urbanistică legate de felul structurii urbane, modalitatea de folosire a terenurilor, creșterea dezvoltării infrastructurii edilitare, modalitatea de protecție a monumentelor istorice și servituți în zonele ce necesită măsuri de protecție.
Prezentarea zonelor ce necesită emiterea de planuri urbanistice zonale obligatorii se face de regulă în PUG. În orice caz, elaborarea PUZ se necesită a fi obligatorie pentru punctele centrale ale localităților, zonele protejate și de protecție a monumentelor, a zonelor de odihnă și agrement, a parcurilor industriale, a parcelărilor.
Așadar, cel puțin implicit, legea distinge între PUZ obligatorii și altele facultative. Ca o reacție împotriva excesului de „urbanism derogatoriu", în urma modificărilor aduse Legii nr. 350/2001 prin O.G. nr 27/2008 (așa cum a fost aprobată prin legea nr. 242/2009) s-a stipulat că planurile de urbanism zonale pentru zonele ce necesită protecție nu pot fi modificate decât în integralitatea lor, excepție făcând modificările realizate în baza prevederilor art. 32 alin. (5) lit. b (modificării aduse PUG prin un PUD) și alin. (6) (modificarea prin PUZ a reglementărilor aprobate prin PUG) și care nu alterează caracterul general al zonei [art. 47 (5)].
Planul urbanistic de detaliu (PUD) este reprezentat de actele prin care se stabilesc condițiile de amplasare și executare într-o anumită zonă a uneia sau mai multor construcții cu destinație stabilită, cu respectarea prevederilor celorlalte reglementări urbanistice și de amenajare a teritoriului. Este acea documentație aferentă PUG și PUZ, ce are în structură modalitatea de elaborare a acestor planuri, sub formă de prescripții și recomandări, ce sunt în strânsă legătură cu regulile stabilite în Certificatul de Urbanism, în vederea urmăririi și aplicării lor.
Prin intermediul PUB sunt stabilite regulile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective, pe una sau mai multe parcele adiacente, în vecinătățile imediate. Este de fapt planul elaborat în vederea stabilirii lui de către Comisia de Urbanism în momentul în care este cerut un Certificat de Urbanism sau o Autorizație de Construire; dacă nu există PUD pe terenul respectiv, Primăria solicită inițial întocmirea lui, pe baza PUG și PUZ.
PUD are numai caracter de reglementare, iar categoriile generale de probleme abordate se referă la:
regimul juridic, economic și tehnic al construcțiilor;
compatibilitatea funcțiunilor și conformarea construcțiilor;
relațiile funcționale și estetice cu vecinătatea;
asigurarea accesabilității și racordarea la rețelele edilitare;
permisivități și constrângeri urbanistice, inclusiv ale volumelor construite și amenajate;
modul de ocupare și utilizare a terenului care se referă la următoarele aspecte:
procentul de ocupare al terenului (POT) reprezintă raportul dintre suprafața constuită (la sol) a tuturor clădirilor din zonă (suprafața totală construită) și suprafața totală a zone;
coeficientul de utilizare a terenului (CUT) reprezintă raportul dintre suprafața constuită desfășurată a locuințelor sau a tuturor clădirilor din zonă și suprafața totală a zonei;
regimul de înălțime (R) reprezintă raportul dintre suprafața construită desfășurată și suprafața construită totală la sol ;
funcțiunea și aspectul arhitectural al construcției (sau construcțiilor) și amenajărilor;
integrarea noilor construcții și corelarea lor cu cele existente învecinate;
intervenția, prin reabilitarea construcțiilor și amenajărilor învecinate, în scopul armonizării cu construcțiile și amenajările noi propuse (dacă este cazul) ;
circulația carosabilă și pietonală, corelate cu traficul (accese pietonale și auto);
parcaje, spații de recreere și de joacă;
echiparea edilitară și impactul asupra rețelelor existente în zonă (necesitatea de dezvoltări-modernizări);
funcționarea diverselor forme de proprietate juridică a terenului, circulația acestora, dacă este cazul.
PUD-ul se elaborează în strânsă legătură cu prevederile din PUG și PUZ, cuprinzând cele mai multe dintre elementele care stau la baza întocmirii documentației pentru obținerea autorizației de construire. După aprobare, PUG, PUZ și PUD, concomitent cu regulamentele locale de urbanism aferente, sunt opozabile în justiție.
Trebuie remarcate următoarele aspecte: atât PUD cât și PUZ (atunci când abordează zone restrânse din cadrul anumitor localități) cuprind elemente de afișare a modalității de ocupare și mobilare (cu construcții) a terenului. Pe baza acestui criteriu, acestea fac parte din sfera designului urban elaborat.
1.2 Obiectivele principale și principiile amenajării teritoriului
Scopul principal al acestei activități îl instituie executarea la nivelul întregului teritoriu al țării a politicilor economice, sociale, ecologice și culturale stabilite la nivel național și local pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a diferitelor zone ale țării, urmărindu-se creșterea coeziunii și eficienței relațiilor economice și sociale dintre acestea. Aceeași lege face referire la urbanism care are drept scop stimularea evoluției complexe a localitățiilor spre deosebire de amenajarea teritoriului care e defășoară pe întreg teritoriul țării, între aceste două activități existând o relație gen-specie, prima activitate incluzându-se în cea de-a doua.
Astfel, obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt dezvoltarea economică și socială echilibrată a regiunilor și zonelor țării, cu respectarea specificului acestora; remedierea calității vieții oamenilor și colectivităților umane; gestionarea responsabilă a resurselor naturale și protecției mediului; utilizarea națională a teritoriului.În continuarea acestora obiectivele urbanismului sunt îmbunătățirea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice și locuințe stabile pentru toți locuitorii.
Principiile pe baza cărora activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism trebuie să se desfășoare sunt:
a) principiul autonomiei locale potrivit căruia autoritățile administrației publice locale au dreptul de a-și stabili, cu respectarea legii, propria strategie de dezvoltare a localităților, fără intervenția organelor administrației publice centrale.
Autoritățile publice locale au propriile competențe în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului care trebuie respectate de către administrația publică centrală. Sunt elocvente, în acest sens, atribuțiile consiliilor locale prevăzute de lege potrivit cărora aceste consilii analizează și aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților, stabilind mijloace materiale și financiare în vederea realizării acestora.
b) principiul parteneriatului prin care se înțelege stabilirea de relații între autoritățile administrației publice de specialitate și persoane fizice și juridice pentru punerea în aplicare a documentațiilor de amenajare a teritoriuului și de urbanism aprobate potrivit legii.
c) principiul participării populației în procesul de luare a deciziilor, potrivit căruia programele de amenajare a teritoriului și de dezvoltare urbanistică a localităților sunt aduse la cunoștința populației care poate să-și exprime opțiunile și opiniile privind prevederile acestor programe, înainte de a fi aprobate de către autoritățile publice competente. În acest scop, se va publica procedura de desfășurare a consultării populației și desfășurarea anchetei publice cu privire la programele propuse de administrația publică.
d) principiul transparenței potrivit căruia elaborarea, aprobarea și punerea în aplicare a programelor de amenajare a teritoriului și de dezvoltare a localităților au loc pe baza unor proceduri publice, iar selectarea de către administrația publică a partenerilor privați se face pe baza unor criterii obiective aduse la cunoștința tuturor celor interesați.
e) principiul descentralizării serviciilor publice, potrivit căruia o parte importantă a atribuțiilor administrației publice centrale în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului a fost transferată agenților publici locali ai acesteia care participă la elaborarea și realizarea în concret a acestor activități.
f) principiul dezvoltării durabile, potrivit căruia deciziile privind amenajarea teritoriului și urbanismul trebuie să asigure dezvoltarea, fără a compromite dreptul generațiilor viitoare la existența și dezvoltarea proprie.
1.3. Amenajarea teritoriului în context național
Acest concept de amenajare a teritoriului în România este strâns legat de documentele europene din acest domeniu, concretizându-se prin proiecte,studii, planuri, proiecte ce armonizează la nivel teritorial politicile economice, ociale, culturale, ecologice, în vederea asigurarii dezvoltarii durabile în profil spațial a diferitelor zone ale țării
Legii privind amenajarea teritoriului si urbanismul, cu modificarile ulterioare, stabileste ca obiective ale amenajării teritoriului: dezvoltarea economica si sociala echilibrata a regiunilor si zonelor, cu respectarea specificului acestora, îmbunatatirea calitatii vietii oamenilor si colectivitatilor umane, responsabilitatea gestionarii resurselor naturale si protectia mediului, utilizarea rationala a teritoriului. Conform aceleiași legi activitatea de amenajare a teritoriului se exercita pe întreg teritoriul Romaniei pe baza principiului ierarhizarii, coeziunii si integrarii spatiale la nivel national, regional, judetean, orasenesc si comunal, creand cadrul adecvat pentru dezvoltarea echilibrata si utilizarea rationala a teritoriului precum si gestionarea responsabila a resurselor naturale si protectia mediului.
Autoritățile publice locale au propriile competențe în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului care trebuie respectate de către administrația publică centrală. Sunt elocvente, în acest sens, atribuțiile consiliilor locale prevăzute de lege potrivit cărora aceste consilii analizează și aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților, stabilind mijloace materiale și financiare în vederea realizării acestora.
Astfel, constituie un principal obiectiv al amenajării teritoriului pe plan național dezvoltarea economică și socială echilibrată a regiunilor și zonelor țării, cu respectarea specificului acestora; optimizarea calității vieții oamenilor și colectivităților umane; gestionarea responsabilă a resurselor naturale și protecției mediului; utilizarea națională a teritoriului. În continuarea acestora obiectivele urbanismului sunt îmbunătățirea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților,; crearea condițiilor pentru satisfacerea cerințelor specifice ale copiilor, vârstnicilor și ale persoanelor cu handicap; permiterea accesului la infrastructuri, servicii publice și locuințe, folosirea corectă a terenurilorpotrivit regulamentelor urbanistice; posibilitatea de mărire a spațiilor construite; protecția și valorificarea patrimoniului cultural fie el construit sau natural; protejarea împotriva hazardelor naturale și antropice.
Capitolul 2. Modalitatea de elaborare, avizare și aprobare a documentațiilor privind amenajarea teritoriului
Potrivit legii, preconizarea redactarii documentațiilor specific amenajării teritoriului și de urbanism aparține colectivităților locale, prin intermediul autorităților publice, Guvernului, precum și persoanelor fizice sau juridice ce prezintă interes în amenajarea teritoriului și în dezvoltarea localităților.
Aceste dispoziții ale legii reglementează competențele administrației publice centrale și locale în domeniul amenajării teritoriului. Astfel, Guvernul îndeplinește funcția de reglementare prin care asigură elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice prevăzute în programul de guvernare. În acest sens Guvernul avizează planul de amenajare a teritoriului național și îl supune spre aprobare Parlamentului care, odată aprobat, devine lege.
La rândul său, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilot și locuinței elaborează Planul de amenajare a teritoriului național, Planul de amenajare a teritoriului regional și Regulamentul general de urbanism. Acest minister poate solicita autorităților administrației publice locale să elaboreze sau să modifice o documentație de urbanism sau de amenajare a teritoriului în vederea adancirii, detalierii sau aplicării unor prevederi cuprinse în programele strategice sectoriale ale Guvernului, precum și pentru respectarea intereselor generale ale statului.
Consiliile locale și județene avizează sau aprobă, după caz, documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, iar primarul ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localității și îl supune spre aprobare consiliului local.
În ce privește participarea cetățenilor la elaborarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, aceasta se realizează în următoarele forme:
a) informarea populației;
b) consultarea populației;
c) alte forme de participare prevăzute de lege.
Informarea populației este activitatea prin care se fac publice.
– obiectivele dezvoltării economico sociale privind amenajarea teritoriului și dezvoltarea urbanistică a localităților;
– intențiile autorităților administrației publice centrale și locale privind elaborarea unor documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism precum și scopul pentru care acestea sunt elaborate;
– conținutul documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism care urmează să fie supuse aprobării, potrivit legii.
Consultarea populației este procesul prin care aceasta își exprimă opiniile și opțiunile privind prevederile programelor de amenajare a teritoriului și de dezvoltare urbanistică a localităților, precum și cele cuprinse în documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, în cadrul procesului de elaborare și aprobare a acestora.
Informarea și consultarea populației reprezintă drepturi recunoscute de lege cetățenilor, care le pot exercita , în mod individual sau prin asociere, iar, corelativ acestor drepturi, autoritățile administrației publice centrale și locale au obligația de a asigura organizarea și desfășurarea procesului de participare a populației la activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Documentațiil se elaborează, avizează și aprobă de anumite autorități publice, potrivit competențelor stabilite de lege după cum urmează.
Planul de amenajare a teritoriului național se elaborează de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, se avizează de către Guvern și se aprobă de către Parlament.
Planul de amenajare a teritoriului național se elaborează de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, se avizează de către același minister și alte organisme centrale și locale interesate și se aprobă de către consiliile județene și locale.
Planul de amenajare a teritoriului județean se elaborează de către președintele consiliului județean, se avizează de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței de alte organisme centrale și locale interesate și se aprobă de către consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz.
Planul urbanistic general al municipiului și regulamentul local aferent acestuia se elaborează de către primarul municipiului, se avizează de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, de alte organisme centrale și locale interesate și se aprobă de către consiliul municipal.
Planul urbanistic general al orașului și al comunei și regulamentul local aferent acestuia se elaborează de către primarul localității respective, se avizează de către consiliul județean, de alte organisme centrale și locale interesate și se aprobă de consiliul local al orașului sau al comunei. Planul urbanistic general al localităților în care există stațiuni balneare sau turistice declarate, potrivit legii, se avizează și de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.
Planurile urbanistice zonale referitoare la zona centrală a municipiului și alte zone funcționale de interes, planurile urbanistice referitoare la zonele protejate ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricție, precum și regulamentele locale aferente acestora se elaborează de către primarul localității din care face parte zona respectivă, se avizează de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, consiliul județean, alte organisme centrale și locale interesate și se aprobă de către consiliul local.
Planul de urbanism al zonei centrale a municipiului București și al altor zone funcționale de interes din acest municipiu, precum și regulamentele locale aferente acestora se elaborează de către primarul municipiului București, se avizează de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, alte organisme centrale și locale interesate și se aprobă de către Consiliul General al Municipiului București.
Planul urbanistic al zonei centrale a orașului, statului și al altor zone funcționale de interes din cadrul acestor localități, precum și regulamentele locale aferente acestora se elaborează de către primarii localităților respective, se avizează de către consiliile locale orășenești sau comunale.
Planul urbanistic de detaliu pentru realizarea investițiilor din competența de aprobare a Guvernului, și a altor organe ale administrației publice centrale, precum și planul urbanistic de detaliu pentru realizarea investițiilor care se amplasează în zone protejate ori de interes deosebit se elaborează de către primarul localității, se avizează de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, consiliul județean, alte organisme centrale și teritoriale interesate și se aprobă de către consiliul local. Planul urbanistic de detaliu pentru realizarea altor investiții decăt cele menționate de avizează numai de către organismele teritoriale interesate.
În fine, Regulamentul general de urbanism se elaborează de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, se avizează de către același minister, alte organisme centrale și teritoriale interesate și se aprobă de către Guvern.
Pentru elaborarea și avizarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, în cadrul aparatului propriu al consiliului județean, municipal sau orășenesc și al Consiliului General al Municipiului București se organizează și funcționează structuri specializate în acest domeniu, conduse de arhitectul șef al județului, al municipiului sau al orașului, respectiv de arhitectul șef al municipiului București.
Comisia tehnică este formată din specialiști în domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului și din reprezentanți ai instituțiilor tehnice, economice, sociale și de protecție a mediului cu care administrația publică locală colaborează pentru desfășurarea activităților de amenajare a teritoriului.
Comisia tehnică avizează documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, precum și studiile de fundamentare sau cercetările prealabile. La ședințele Comisiei tehnice nu pot participa, la luarea deciziilor, membrii care au calitatea de autor al documentațiilor supuse avizării.
Documentațiile de amenajare a teritoriului se semnează de profesioniști calificați în domeniu, având studii postuniversitare de specialitate acreditate conform legii sau prin licență, precum și de alți profesioniști cu drept de semnătură. Dreptul de semnătură pentru documentațiile de amenajare a teritoriului se stabilește pe bază de regulament, elaborat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței în colaborare cu Asociația Profesională a Urbaniștilor din România, precum și cu alte organizații profesionale în acest domeniu.
2.1 Documentațiile de amenajare a teritoriului
Potrivit precizărilor anterioare, Regulamentul general de urbanism stă la baza nu numai a elaborării Regulamentului local de urbanism, ci și a elaborării unor planuuri de amenajare a teritoriului și a planurilor urbanistice, care formează documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism reprezentând bineînțeles însumarea documentelor privitoare la un teritoriu definit, prin care se analizează situația existentă și se stabilesc obiectivele, acțiunile și măsurile de dezvoltare pe o perioadă determinată.
Configurarea acestor documentații de amenajare a teritoriului și urbanism se referă la:
– planurile referitoare la amenajarea teritoriului fixat
– planurile urbanistice;
– regulamentele locale de urbanism.
Privind amenajarea teritoriului și urbanismul conținutul-cadru al documentațiilor de amenajare a teritoriului și urbanism se fac potrivit Legii nr. 350 din 6 iulie 2001. Spațiul necesar pentru procesul de dezvoltare durabilă este contituit de Teritoriul României și este parte a avuției naționale de care beneficiază toți cetățenii.
Evidența teritoriului țării are un character obligatoriu, continuu și cu perspective, desfășurat în interesul persoanelor care îl folosesc, în concordanță cu valorile și aspirațiile societății și cu cerințele integrării în spațiul european.
Această gestionar reprezintă totalitatea activităților care ajută la extinderea spațială echilibrată, la protejarea patrimoniului natural și construit, la valorificarea și creșterea calității condițiilor de viață în localitățile urbane și rurale, precum și la asigurarea concesiunii teritoriale la nivel regional, natural și european.
Principiile de la care pornește activitatea de elaborare a documentațiilor specifice de amenajare a teritoriului și urbanism, prin care se asigură corectitudinea, claritatea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, și respectarea reglementărilor legale în procesul elaborării acestora sunt prezentate în Regulamentul privind dobândirea dreptului de semnătură pentru documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism și a Regulamentului referitor la organizarea și funcționarea Registrului Urbaniștilor din România, aprobate prin Hotărârea Consiliului Superior al Registrului Urbaniștilor din România nr. 101/20101, după cum urmează:
Principiul planificării participative, care pune în prim plan faptul că planificarea urbană și teritorială și proiectarea urbană sunt reprezentate de activități în care sunt implicați atât profesioniști din domeniu, factori de decizie din administrația publică, cetățeni, organizații neguvernamentale, operatori economici cât și alte persoane juridice sau fizice ce sunt interesate de procesul de dezvoltare continuă;
Principiul lucrului în echipă, care merge pe ideea că documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism se efectuează de echipe pluridisciplinare, compuse din economiști, arhitecți, ingineri urbaniști, geografi, sociologi, juriști, biologi, istorici, demografi, statisticieni, peisagiști, ecologi, experți tehnici judiciari și experți tehnici extrajudiciari în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, specialiști în mediere și participarea locuitorilor, în management urban, în administrație publică, în formare academică continuă;
Principiul organizării spațiale. Documentele de urbanism și amenajare a teritoriului reprezintă criterii specializate în vederea planificării unui teritoriu. Astfel spus, capacitatea de a organiza teritoriul reprezintă o abilitate profesională importantă pentru specialiștii care lucrează în echipele ce efectuează aceste documentații, având nevoie de o abordare clară, iar coordonatorul echipei de elaborare a documentațiilor care determină nemijlocit configurarea spațială urbană trebuie să prezinte o formație academică de bază cu privire la organizarea fizică a spațiului;
Principiul specializării și interdisciplinarității. Documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism impun prin caracterul lor perfecționarea în domeniu a profesioniștilor, atât a celor cu formație de bază în domeniu, cât și a celor având altă formație de bază decât cea de urbanist;
Principiul diferențierii documentațiilor. Documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, constituite potrivit reglementărilor legale, prezintă bineînțeles un character diferit – amenajarea teritoriului sau urbanism, mărimea și scara teritoriului care face obiectul documentației, cât și în raport de caracteristicele acestui teritoriu – fizico-funcționale, economice, sociale și spații ale acestuia – și cu scopul, natura și amploarea obiectivelor sau a intervențiilor propuse;
Principiul diferențierii dreptului de semnătură. Dreptul de
semnătură se definește în raport cu tipurile de documentații de ame-
najare a teritoriului și de urbanism, ținându-se seama de diferențele în
ceea ce privește conținutul și gradul de complexitate al documen-
tațiilor; în consecință, la definirea dreptului de semnătură, tipurile de
documentații sunt grupate în raport cu natura conținutului și cu
competențele similare necesare coordonării elaborării;
Principiul diferențierii între coordonarea elaborării întregii
documentații și responsabilitatea privind elaborarea unei părți din
documentație.
Plurivalența și proporția unor documentații duc la necesitatea structurării părților component potrivit legii. Astfel, putem spune că dreptul de semnătură se exercită diferit, în funcție de modalitatea de coordonare a elaborării întregii documentații sau cu responsabilitatea referitoare la elaborarea unei părți din documentație.
Actele referitoare la amenajarea unui spațiu și cele de urbanism ori părți din acestea sunt defapt opere de creație intelectuală (opere științifice) ale unor persoane fizice sau, după caz, persoane juridice, fiind recunoscute și protejate – independent de aducerea lor la cunoștință publică, doar prin faptul că au fost elaborate, și chiar neterminate. Toate actele de amenajare a teritoriului și de urbanism reprezintă realizări colective în care contribuțiile personale ale coautorilor sunt un tot, fără a fi posibil să se atribuie un drept diferit vreunuia dintre coautori asupra realizării lor, în afara structurării proceselor de planificare urbană și teritorială și creației spațiale.
Prin documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism se înțelege planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism și Regulamentul general de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.
Documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism sunt următoarele:
– Planul de amenajare a teritoriului național;
– Planul de amenajare a teritoriului zonal;
– Planul de amenajare a teritoriului județean.
Documentațiile de urbanism sunt următoarele:
– Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia;
– Planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia;
– Planul urbanistic în detaliu.
Documentațiile de amenajare a teritoriului cuprind strategiile și direcțiile principale de evoluție a unui teritoriu la diverse niveluri de complexitate. Propunerile cu caracter director sunt detaliate prin reglementări specifice în limitele teritoriilor administrative ale orașelor și comunelor. Prevederile cu caracter director cuprinse în documentațiile de amenajare a teritoriului aprobate sunt obligatorii pentru toate autoritățile administrației publice, iar cele cu caracter de reglementare sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice.
După aprobarea lor de către autoritățile publice competente, documentațiile de amenajare a teritoriului devin acte administrative de autoritate cu caracter normativ.
Planul de amenajare a teritoriului național reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu și lung pentru întreg teritoriul țării. El este compus din următoarele secțiuni specializate: Căi de comunicație, Ape, Zone protejate, Rețeaua de localități, Zona de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală. Prin lege se pot aproba și alte secțiuni. Planul de amenajare a teritoriului zonal se realizează în vederea soluționării unor probleme specifice ale unor teritorii care pot fi intercomunale sau orășenești compuse din unități administrativ- teritoriale de bază, comune și orașe; interjudețene ce înglobează părți din județe sau județe întregi; regionale ce sunt compuse din mai multe județe.
Planul de amenajare a teritoriului județean reprezintă expresia spațială a programului de dezvoltare economico- socială a județului. Acestea se corelează cu Planul de amenajare a teritoriului național, cu Planul de amenajare a teritoriului zonal, cu programele guvernamentale sectoriale, precum și cu alte programe de dezvoltare.
2.2 Autoritățile administrației publice cu rol coordonator în domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului
Întreaga activitate de amenajare a teritoriului și de urbanism este coordonată la nivel central de către Guvern care stabilește, în raport cu conținutul Programului de guvernare, programe de prioritate, linii directoare și politici sectoriale.
Organul central specializat al Guvernului în acest domeniu este Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței. În afara atribuțiilor de elaborare și avizare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, acest minister mai are și alte atribuții principale precum:
colaborarea cu ministerele, precum și cu alte organe ale administrației publice centrale pentru fundamentarea, din punct de vedere al amenajării teritoriului și al urbanismului, a programelor strategice sectoriale;
avizarea proiectelor de acte normative referitoare la activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism;
colaborarea cu consiliile pentru dezvoltarea regională, precum și urmărirea modului în care se aplică programele guvernamentale și liniile directoare în domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului la nivel regional, județean și local.
Consiliile județene au următoarele atribuții:
a) coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism la nivel județean, conform legii;
b) stabilește orientările generale privind amenajarea teritoriului, organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism.
În acest scop, consiliul județean coordonează activitatea consiliilor locale și le acorda asistență tehnică de specialitate.
c) asigura preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, regional și zonal în cadrul documentațiilor de amenajare a teritoriului național, regional și zonal în cadrul documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităților din județ;
d) asigură elaborarea planului de amenajare a teritoriului județean și a planurilor zonale de amenajare a teritoriului, care sunt de interes județean și le aprobă conform prevederilor legale.
Potrivit legii, consiliul județean poate solicita consiliilor locale să elaboreze sau să actualizeze o documentație de amenajare a teritoriului sau de urbanism, în vederea garantarii aplicării unor prevederi cuprinse în programul de dezvoltare al județului. Solicitarea se poate transmite consiliului local, însoțită de expunerea motivelor care au stat la baza hotărârii consiliului județean și de termenul fixat pentru elaborarea sau modificarea documentației.
Consiliile locale au următoarele atribuții principale:
a) coordonează și răspund de întreaga activitate de urbanism desfășurată pe teritoriul unității administrativ- teritoriale;
b) asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităților componente ale comunei sau orașului;
c) colaboreaza în procesul de întocmire a programului de dezvoltare urbanistică a localităților cu consiliul județean și cu instituții, agenți economici, organisme și organizații neguvernamentale de interes național, județean sau local.
2.3. Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului european
Principiile directoare pentru o dezvoltare durabilă a continentului european sunt adoptate de Conferința Europeană a miniștrilor responsabili cu amenajarea teritoriului în Hanovra 7 și 8 septembrie 2000 și constituie un document politic de referință pentru numeroasele acțiuni și inițiative de amenajare a teritoriului pe continentul european, pentru cooperarea transnațională și internațională. Aceste principii țin cont, în sensul conceptului de dezvoltare durabilă de necesitățile tuturor locuitorilor regiunilor europene fără a compromite drepturile fundamentale și perspectivele privind dezvoltarea generațiilor viitoare. Ele au drept scop punerea în coerență a așteptărilor economice și sociale în raport cu teritoriul cu funcțiunile ecologice și culturale ale acestuia, și în acest mod să contribuie la o dezvoltare echilibrată și la scară mare a teritoriului european.
În acest scop, Consiliul Europei prezintă aceste principii directoare la Întâlnirea Mondială la Vârf a Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă care se ține la Johannesburg între 26 august și 4 septembrie 2002, fiind o contribuție la punerea în aplicare a Programului de Acțiune 21 al Națiunilor Unite adoptat la Rio, și mai ales la concepția integrală a planificării și gestionării terenurilor reprezentând în același timp un început al unui dialog intercontinental.
Principiile directoare pentru o dezvoltare durabilă a continentului european reprezintă un cadru flexibil și orientat către viitor în serviciul cooperării pentru Statele membre ale Consiliului Europei și inclusiv pentru regiunile și localitățile lor.
Principiile directoare pentru o dezvoltare durabilă a continentului european se sprijină pe Carta Europeană a Amenajării Teritoriului, aceasta conținând principii pentru politicile naționale și europene care contribuie la o mai bună organizare teritorială a celor 22 state membre ale Consiliului Europei din acea vreme și la o rezolvare a problemelor teritoriale care depășesc frontierele naționale. Consiliul Europei numără astăzi 41 state membre toate aceste state adunându-se în jurul problematicii protecției drepturilor omului și a democrației.
Principiile directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului european vizează să conducă la o participare activă a tuturor comunităților locale și a regiunilor din Europa la acest proces de integrare și democratizare. Aceste principii resprezintă pentru Statele Membre ale Consiliului Europei un cadru flexibil și orientat către viitor în serviciul cooperării, constituind o viziune sau o concepție directoare pentru dezvoltarea durabilă a continentului nostru și se adresează organelor politice și sociale, care prin activitățile lor cotidiene în interiorul și exteriorul guvernelor și administrațiilor, ne pregătesc viitorul. Aceste principii țin cont în sensul conceptului de dezvoltare durabilă, de nevoile tuturor locuitorilor regiunilor europene fără a compromite în vreun fel drepturile fundamentale ale generațiilor viitoare și vizează în mod special să coreleze așteptările economice și sociale privind teritoriul cu funcțiunile ecologice și culturale ale acestuia și astfel să contribuie la o dezvoltare a teritoriului la scară mare, durabilă și echilibrată.
Integrarea teritorială a continentului european reprezintă un proces permanent ce se realizează cu pași mici și în care cooperarea peste frontiere a Statelor Membre ale Consiliului Europei, cu deosebire a regiunilor și municipalităților europene joacă un rol cheie.
Principiile directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului european constituie, în calitate de viziune a unei Europe integrate, un document politic de referință pentru numeroasele inițiative și acțiuni de amenajare a teritoriului pe continentul european și mai ales pentru cooperarea transnațională și internațională. Activitățile politice de amenajare a teritoriului ale Conferinței Europene a Miniștrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului în cadrul Consiliului Europei reprezintă o condiție importantă pentru urmărirea unei integrări armonioase a continentului european în măsura în care ele atrag atenția asupra dimensiunii teritoriale a politicii de coeziune socială. Aceste principii și luarea lor în considerare în cadrul deciziilor privind amenajarea contribuie net la facilitarea cooperării în ansamblul Europei urmărind să creeze o Europă mai echilibrată din punct de vedere regional și mai durabilă.
Capitolul 3. Autorizarea construcțiilor
3.1. Aspecte generale
Unul din principalele obiective ale activității de urbanism îl constituie asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat din toate localitățile urbane și rurale. Pentru realizarea acestui obiectiv este necesară respectarea unei anumite discipline în domeniul executării construcțiilor. Regulile în materia construcțiilor sunt prevăzute de lege și sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice, precum și pentru autoritățile publice. Punerea în aplicare și respectarea acestor reglementări legale se asigură de către administrația publică prin organele sale competente în acest domeniu.
Mijlocul juridic de bază prin care autoritățile publice acționează pentru respectarea disciplinei în construcții îl reprezintă actul administrativ de autoritate constitutiv de drepturi și obligații pentru anumite persoane, dar și actul administrativ de sancționare, în cazul nerespectării dispozițiilor legale sau administrative în domeniul construcțiilor.
Din prima categorie de acte face parte autorizația de construire, iar din cea de a doua categorie face parte procesul- verbal de sancționare a contravențiilor în domeniul construcțiilor.Activitatea de realizare și desființare a construcțiilor este reglementată de legea în vigoare, care instituie, principiul potrivit căruia construcțiile, indiferent de natura lor, se pot realiza numai pe baza și cu respectarea autorizației de construire și a reglementărilor privind proiectarea și executarea acestora. Aceste reglementări sunt prevăzute în legile speciale, dar și în codul civil care completează dispozițiile acestor legi în privința amplasării construcțiilor ca, de exemplu: regulile privind servitutea de vedere, picătura streșinilor, distanța între construcții etc. Legea nr. 50/1991, republicată, reglementează, în mod expres, atât lucrările de construire care trebuie autorizate în prealabil, cât și lucrările care pot fi executate fără autorizație de construire. Astfel, potrivit art. 3 din această lege, nu pot fi executate fără autorizație de construire următoarele lucrări:
– de construire, reconstruire, consolidare, modificare, mărire,
schimbare de locație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalaților aferente acestora.
Fac excepție lucrările de reparații la instalațiile interioare, la branșamentele și racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcțiilor, în limitele proprietății, precum și montarea aparatelor individuale de climatizare sau de contorizare a consumurilor de utilități, de exemplu apa, energia termică, gaz etc.;
– de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie executate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii;
– de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare cu referire la căi de comunicație, rețele și dotări tehnico-edilitare, noi capacități de producere, de transport, de distribuție a energiei electrice sau termice, precum și de reabilitare și de retehnologizare a celor existente;
– împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcări, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice;
– de foraje și excavări necesare în vederea efectuării studiilor
geotehnice, prospecțiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și alte exploatări;
– lucrări, amenajări și construcții cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării execuției lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;
– organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau rulote;
– lucrări de construcții cu caracter provizoriu, chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firnie și reclame, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate in extravilan.
Dacă lucrările enumerate se execută la construcțiile reprezentând monumente istorice sau la cele din zona lor de protecție este obligatorie emiterea autorizației de construire. Sunt exceptate de la autorizare însă lucrările de investigare, cercetare și expertizare a acestor construcții.
3.2. Procedura autorizării construcțiilor
Legea nr. 50/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește, în art. 1, principiul potrivit căruia executarea lucrărilor de construcții poate avea loc pe baza unei autorizații de construire sau de desființare a construcțiilor.
Autorizația de construire este definită de lege ca fiind actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură intrebuintarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor prevăzute în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 republicată.
Deși legea nu definește decât autorizația de construire, considerăm că și autorizația de desființare a construcțiilor are aceeași activitate juridică, adică reprezintă un act de autoritate al administrației publice locale.
Autorizatia de construire sau de desfiintare a constructiilor se expune la cererea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil teren sau constructii ori a altui act care confera dreptul de construire sau de desfiintare a construcțiilor. Astfel, de exemplu, se poate solicita emiterea unei autorizații de construire de către titularul unui drept de concesiune asupra unui teren.
Autorizațiile de construire sau desfințare se emit de către autoritățile administraiei publice locale. Astfel, președinții consiliilor județene emit autorizații pentru urmãtoarele lucrări de construire sau desființare:
– investițiile care se aprobã de Guvern;
– investițiile care se realizeazã în extravilanul comunelor, inclusiv anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole;
– investițiile care se amplaseazã pe terenuri ce depășesc limita a doua sau mai multor unități administrativ-teritoriale.
Primarii municipiilor și orașelor emit autorizații pentru construcțiile și lucrările de orice fel din extravilanul și intravilanul localităților, cu excepția celor care sunt autorizate de președintele consiliului județean.
Primarul general al municipiului București emite autorizații pentru urmãtoarele lucrări:
a) investițiile care se amplasează pe terenuri ce depășesc limita administrativ- teritorialã a unui sector și cele care se realizeazã în extravilan;
b) lucrări de construcții reprezentând monumente istorice.
Primarii sectoarelor municipiului București emit autorizații pentru toate categoriile de construcții și amenajãri urbanistice din cadrul sectoarelor, cu excepția acelor lucrări a cãror autorizare este datã de lege în competența primarului general.
Primarii comunelor emit autorizații pentru locuințele individuale și anexele gospodãrești ale acestora, precum și pentru alte construcții care se executã în intravilanul localităților, cu excepția celor date prin lege în competența președintelui consiliului județean.
Autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, avizate și aprobate, potrivit legii.
Prin excepție, se pot emite autorizaþii de construire și fãrã documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, pentru lucrări de modificare, reparare, protejare, restaurare și conservare a clădirilor de orice fel, cu condiția menținerii aceleiași funcțiuni, a suprafețelor construite la sol și a volumetriei acestora; lucrări de reparare privind căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare și alte asemenea, fără modificarea traseului și, după caz, a funcționalitãții acestora, lucrãri de reparare privind împrejmuiri, mobilier urban, amenajãri de spații verzi, parcuri și grãdini publice, piețe pietonale și celelalte lucrãri de amenajare spațiilor publice; lucrãri de cercetare și de prospectare a terenurilor (foraje și excavan) sare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatãrilor de cariere, sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări; organizarea de tabere de corturi.
Autorizația de construire se emite pe baza unor formalități procedurale prealabile și anume: avize, acord unic, certificat de urbanism, proiect de execuție etc.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 republicată, președinții consiliilor județene emit autorizații de construire cu avizul primarilor, iar primarul general al municipiului București trebuie să solicite avizul primarilor de sectoare, precum și avizul Ministerului Culturii și Cultelor, în cazul autorizării lucrărilor de construcții reprezentând monumente istorice.
De asemenea, primarii comunelor vor solicita, în prealabil, aprobarea compartimentului de specialitate din cadrul aparatului propriu al consiliului județean pentru autorizarea construcțiilor și lucrărilor din intravilanul localităților, altele decât locuințele individuale și anexele gospodărești ale acestora.
Deși Legea nr. 50/1991 nu precizează natura juridică a acestor avize, ele au un caracter consultativ, așa cum rezultă din prevederile art. 18 și 19 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi. Astfel, potrivit art. 18 alin. (3) și (4) din aceste norme metodologice, primarul înaintează structurii de specialitate a consiliului județean cererea de emitere a avizului împreună cu proiectul de certificat de urbanism sau de autorizație de construire (desființare), în termen de 5 zile de la data înregistrării cererii persoanei fizice sau juridice interesate. Arhitectul șef al județului, în calitate de șef al structurii (compartimentului) de specialitate, emite avizul solicitat, astfel:
a. pentru certificatul de urbanism, în termen de maximum 10 zile de la data primirii solicitării;
b. pentru autorizațiile de construire (desființare) în termen de maximum 15 zile, împreună cu acordul unic.
În conformitate cu aceste reglementări legale, solicitarea avizului de către autoritatea publică emitentă a certificatului de urbanism și a autorizației de construire este obligatorie. Considerăm că, în lipsa unei prevederi legale exprese, acest aviz nu poate fi calificat ca un aviz conform. Dacă s-ar fi dorit contrariul, legiuitorul ar fi precizat, în mod expres, caracterul conform al acestui aviz, mai ales că, în cauză, intră în discuție raporturile dintre autoritățile administrației publice locale sau dintre acestea și autoritățile administrației publice centrale care exclud ideea subordonării ierarhice.
Actul cu valoare de aviz conform emis de Comisia de Acorduri Unice reprezinta acordul unic, din subordinea arhitectului-șef, însumând avizele și acordurile favorabile exprimate prin fișele tehnice, pentru utilitățile urbane, precum și cele privind Revenirea și stingerea incendiilor, apărarea civilă, protecția mediului. Acordul unic facilitează obținerea autorizației de construire, întrucât acesta conține toate avizele necesare emiterii autorizației.
Comisia de Acorduri Unice este constituită în cadrul structurilor (compartimentelor) de specialitate din cadrul consiliilor locale și județene și este compusă din următorii membri:
– specialiști proveniți din structura proprie a aparatului administrației publice locale;
– reprezentanți delegați ai tuturor agenților economici care administrează și (sau) furnizează utilitățile urbane și care au calitatea de a emite avizele necesare;
– reprezentanții împuterniciți ai serviciilor descentralizate ale administrației publice centrale în domeniile prevenirii și stingerii incendiilor, apărării civile, protecției mediului și al protecției sănătății populației, cu drept de a emite avize de specialitate.
Acești membri ai Comisiei de Acord Unic sunt numiți de prefect, cu acordul ministerelor de resort.
Actul cu valoare de aviz se emite de către această comisie în plen, iar obținerea avizelor necesare în vederea emiterii acordului unic și redactarea acestuia constituie obligații ale structurilor de specialitate din cadrul consiliilor locale și județene.
În zonele în care s-a instituit un anumit tip de restricție, potrivit legii, ori dacă natura investiției o impune, autorizarea executării lucrărilor de construcții este precedată de obținerea unor avize și (sau) acorduri ale autorităților publice centrale, după cum urmează;
avizul comun al Ministerului Culturii și Cultelor și Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței în cazul autorizării executării lucrărilor de orice natură la clădirile reprezentând monumente istorice și la cele din zonele lor de protecție, cuprinse în listele aprobate, potrivit legii;
avizele Ministerului Apelor și Protecției Mediului și Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în cazul autorizării lucrărilor în arii naturale protejate;
avizul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în cazul autorizării lucrărilor în zonele de siguranță și de protecție ale infrastructurilor de transport public și în zonele aferente construirii căilor de comunicație;
avizele Ministerului Apărării Naționale – Statul Major General, Ministerului de Interne și Serviciului Român de Informații, în cazul autorizării lucrărilor situate în zona de protecție a obiectivelor cu caracter special;
e. avizul comisiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor pentru autorizarea construirii lăcașurilor de cult și a anexelor acestora;
avizul altor organisme care gestionează un alt tip de restricție a executării lucrărilor de construire.
Inspectoratul de Stat în Construcții, prin inspectoratele teritoriale, emite acordul pentru lucrări de Intervenții la construcțiile existente, potrivit prevederilor legale în vigoare. Obținerea acestor avize și acorduri este în sarcina solicitatului autorizației de construire, iar autoritățile publice competente au obligația să emită avizul sau acordul în termen de maximum 15 zile de la data înregistrării cererii.
Solicitantul va depune documentația necesară la autoritățile publice emitente a avizului sau acordului, în timp util obținerii acestora, anterior datei depunerii cererii de autorizare și a documentației necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții. Avizele sau acordurile obținute vor fi depuse în dosarul de autorizare.
Certificatul de urbanism este o formalitate procedurală prealabilă emiterii autorizației de construire. El este definit de lege ca fiind actul prin care autoritățile administrației publice județene sau locale fac cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare. Certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărei persoane fizice sau juridice, care este interesată în cunoașterea datelor și a reglementărilor cărora le este supus respectivul bun imobil. El se eliberează de către aceleași autorități publice care au competența emiterii autorizației de construire, în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii. în cuprinsul certificatului de urbanism se va menționa scopul emiterii acestuia, precum și avizele necesare în vederea eliberării autorizației de construire. Certificatul de urbanism nu conferă dreptul la executarea lucrărilor de construire, el având natura juridică a unui aviz conform.
Certificatul de urbanism cuprinde următoarele părți:
a) regimul juridic al imobilului în care se menționează:
– dreptul de proprietate asupra imobilului;
– servitutile de utilitate publică;
– situarea terenului în intravilan sau în afara localității;
– aspect privind documentațiile de urbanism care cuprind un regim special în legătură cu imobilul;
b) regimul economic al imobilului care cuprinde următoarele mențiuni:
– întrebuințarea actuală a imobilului;
– obiectivul admis sau neadmis al imobilului stabilit în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă;
reglementări fiscale specifice localității sau zonei;
regimul tehnic al imobilului în care se precizează:
– procentul de ocupare a terenului care exprimă raportul dintre suprafața ocupată la sol de clădiri și suprafața terenului luat în considerare;
– coeficientul de utilizare a terenului, care exprimă raportul dintre suma suprafețelor desfășurate ale tuturor clădirilor și suprafața terenului considerat;
– dimensiunile minime și maxime ale parcelelor;
– echiparea cu utilități tehnico-edilitare: rețea de apă, canalizare etc;
– circulații și accese pietonale și auto.
– parcaje necesare;
– modalitatea de așezare terenului și a construcțiilor față de străzile adiacente terenului;
– înălțimea minimă și maximă admisă a construcțiilor ce pot fi realizate pe terenul respectiv.
Certificatul de urbanism se eliberează pe baza documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate. Durata sa de valabilitate se stabilește de către emitent în funcție de importanța zonei și a investiției. Această durată poate fi cuprinsă între 6-24 de luni, de la data emiterii certificatului.1 Valabilitatea certificatului de urbanism poate fi prelungită o singură dată la solicitarea titularului său, formulată cu cel puțin 15 zile înaintea expirării termenului, pentru o perioadă de maximum 12 luni. După expirarea termenului de 12 luni, certificatul de urbanism își pierde valabilitatea în mod definitiv, fiind necesar un nou certificat.
Certificatul de urbanism se emite, în primul rând, pentru abilitarea executării lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora, dar și în vederea desființării construcțiilor.
Un alt criteriu ce necesită o atenție deosebită este acela că, emiterea certificatului de urbanism este necesară și pentru obținerea concesionării de terenuri, a adjudecării proiectării lucrărilor publice în faza de studiu de fezabilitate, precum și pentru cereri în justiție și acte notariale referitoare la circulația imobiliară.
În situația înstrăinării sau cumpărării de imobile, certificatul de urbanism cuprinde informații referitoare consecințele urbanistice ale operațiunii juridice, însă solicitarea sa este facultativă.
Apreciem că eliberarea certificatului de urbanism este obligatorie pentru emiterea sau încheierea următoarelor acte juridice administrative și, respectiv, civile:
– autorizația de construire sau de desființare a construcțiilor;
– adjudecarea (prin licitație) proiectării lucrărilor publice;
– adjudecarea (prin licitație) executării lucrărilor publice;
– actele juridice de dezmembrare (dezlipire) și de comasare (alipire) a imobilelor, urmate de înstrăinarea acestora;
– concesionarea de terenuri.
În celelalte cazuri, solicitarea certificatului de urbanism este facultativă.
Certificatul de urbanism se autentifică prin semnătură de către președintele consiliului județean, primarul general al municipiului București sau de primarul localității, după caz, de secretarul general, respectiv de secretarul unității administrativteritoriale și arhitectul-șef. în cazul în care nu este instituită funcția de arhitect-Șef, certificatul de urbanism se semnează de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității publice emitente. Lipsa unei semnături atrage nulitatea certificatului de urbanism .
Delegarea de către primar și președintele consiliului județean a competențelor de emitere a certificatului de urbanism este interzisă, dar în absența titularilor acestor competențe, certificatul de urbanism se va semna de către înlocuitorii de drept ai acestora sau de către împuterniciții desemnați, potrivit legii.
Pentru emiterea certificatului de urbanism, solicitantul, care poate fi orice persoană fizică sau juridică interesată, trebuie să depună, la autoritatea publică emitentă, următoarele acte:
– cerere-tip pentru emiterea certificatului de urbanism în care se menționează datele de identificare a solicitantului și a imobilului, precum și scopul solicitării certificatului;
– planul de situație al imobilului, vizat de oficiul județean de cadastru, geodezie și cartografie;
– extrasul de Carte funciară pentru imobilele proprietate privată, dar numai în cazul solicitării certificatului de urbanism pentru înstrăinarea imobilelor.
Actul de autoritate al administrației publice locale reprezintă autorizația de construire pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Autorizația de construire se eliberează potrivit prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, avizate și aprobate după normele legale.
Termenul de eliberare este de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza unei documentații depuse la autoritățile publice competente, care cuprinde următoarele înscrisuri:
– cerere pentru emiterea autorizației de construire (formular tip);
– actul doveditor al titlului asupra imobilului care să îi asigure solicitantului dreptul de execuție a lucrărilor de construcții (copie legalizată);
– certificatul de urbanism (copie);
– proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, inclusiv referatele de verificare întocmite de către verificatorii de proiecte atestați fiind semnate și ștampilate în două exemplare în original;
– avizele și acordurile obținute, altele decât cele din competența de obținere a emitentului, stabilite prin certificatul de urbanism (copie);
– declarația pe proprie răspundere privind inexistența unor litigii asupra imobilului;
– fișele tehnice necesare emiterii acordului unic precum și, după caz, documentațiile tehnice necesare emiterii avizelor și acordurilor care sunt în competența de obținere a emitentului în două exemplare;
– documentul de plată a taxei de emitere a autorizației de construire (copie).
– documentele de plată a taxelor legale pentru avizele și acordurile necesare, comunicate o dată cu certificatul de urbanism (copie).
În cazul în care concomitent cu autorizația de construire se solicită și autorizarea organizării executării lucrărilor, solicitantul va trebui să prezinte și proiectul de organizare a execuției lucrărilor, precum și avizele specifice: aviz circulație, aviz pentru ocuparea temporară a domeniului public, aviz sanitar, contract cu societatea de salubritate etc., în două exemplare.
În cazul în care documentația tehhnică este incompletă ea se restituie solicitantului în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menționarea în scris a deficiențelor și documentelor care lipsesc în vederea completării acesteia, termenul de 30 de zile pentru emiterea autorizației curgând de la data depunerii documentației complete.
Postulantul este obligat să prezinte o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că terenul sau construcția nu alcătuiesc obiectul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești în timpul depunerii cererii de emitere a autorizației de construire,iar în caz contrar, documentația va fi restituită solicitantului, care o va depune, spre autorizare, numai după soluționarea definitivă în instanță a litigiului.
Postulantul autorizației de construire (desființare) poate fi orice persoană fizică sau juridică deținătoare a unui titlu de proprietate asupra imobilului sau a unui contract de concesiune, contract de comodat ori a unui contract de închiriere, dar în aceste cazuri este necesar și acordul expres al proprietarului imobilului.
Autorizația de construire poate fi solicitată fie direct, fie prin intermediul unui împuternicit desemnat în condițiile legii de către deținătorii titlului asupra imobilului sau de investitori, care poate fi consultantul, proiectantul, orice altă persoană fizică sau o persoană juridică autorizată, care are în obiectul de activitate managementul sau proiectarea lucrărilor de construcții.
Autorizația de construire (desființare) este un formular tipizat fiind completat de structura de specialitate din cadrul administrației publice județene, municipale sau orășenești ori, după caz, de persoana cu responsabilitate în domeniile urbanismului, amenajării teritoriului și al autorizării executării lucrărilor de construcții din cadrul primăriilor comunale. În cuprinsul autorizației se vor menționa elementele necesare descrierii concise a lucrărilor de construcții autorizate.
Condițiile care trebuie respectate pe toată perioada executării lucrărilor autorizate sunt clauzele de utilizare a domeniului public, protejarea proprietăților particulare învecinate; protecția sanitară și socială în situația cazării unor muncitori sezonieri precum executarea de baracamente, grupuri sociale, grupuri sanitare, dotări de toate tipurile, în cazul unui număr mai mare de muncitori, plata serviciilor suplimentare prestate de unitățile existente și altele; protecția mediului pe durata executării lucrărilor autorizate și mai ales, în cazul realizării de investiții în zone care nu dispun de utilități, în special măsuri de canalizare, evacuare și depozitare a deșeurilor menajere etc.; prevenirea și stingerea incendiilor.
Autorizația de construire se semnează de către următoarele persoane abilitate de lege:
– președintele consiliului județean, primarul general al municipiului București
sau de primar, după caz;
– secretarul general al județului, respectiv de către secretarul unității admi-
nistrativ-teritoriale;
– arhitectul-șef, respectiv persoana cu responsabilitate în domeniile amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității publice emitente.
Răspunderea pentru emiterea autorizației de construire (desființare) revine semnatarilor acesteia, potrivit atribuțiilor stabilite de lege.
În absența semnatarilor de drept, autorizațiile de construire (desființare) se semnează de către înlocuitorii acestora, împuterniciți în acest scop.
Aceste dispoziții legale reglementează delegarea semnăturii care poate avea loc în favoarea înlocuitorilor de drept ai persoanelor abilitate numai pe baza unei împuterniciri speciale, date în acest scop. Delegarea semnăturii poate avea loc temporar, în situațiile în care titularul de drept al semnăturii lipsește motivat de la serviciu una sau mai multe zile.
În conjunctura în care autorizația de construire (desființare) este emisă de președintele consiliului județean sau de primarul general al municipiului București, o copie de pe aceasta va fi transmisă, spre știință, primarului localității în care se vor realiza lucrările de construire.
În situația în care autorizația de construire (desființare) este emisă de primarul comunei sau orașului ori de primarul de sector al municipiului București, o copie de pe acesta va fi transmisă președintelui consiliului județean, respectiv primarul general al municipiului București .
Această comunicare reciprocă între autoritățile administrației publice este necesară pentru asigurarea unei verificări prompte a respectării prevederilor autorizației de construire (desființare) de către toate autoritățile publice implicate în procesul autorizării lucrărilor de construcții.
Prin autorizația de construire (desființare) emitentul stabilește valabilitatea autorizației și durata de executare a lucrărilor. Perioada de valabilitate a autorizației este de cel mult 12 luni de la data emiterii, perioadă în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările de construire, valabilitatea autorizației fiind extinsă pe toată durata de executare a lucrărilor prevăzute în autorizație, în conformitate cu proiectul tehnic în cazul în care lucrările de construcții nu au fost începute ori nu au fost executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorității emitente prelungirea valabilității autorizației cu cel puțin 15 zile înaintea expirării termenului de valabilitate a acesteia. Termenul de prelungire a valabilității autorizației se poate acorda o singură dată pentru maximum 12 luni. Acordarea prelungirii valabilității autorizației de construire (desființare a construcțiilor) se apreciază de emitentul acesteia, ținând seama de: interesul public, complexitatea lucrărilor autorizate, stadiul executării lucrărilor, cauzele care au dus la nerespectarea termenelor prevăzute în autorizație.
Prelungirea valabilității autorizației de construire (desființare a construcțiilor) se înscrie în originalul autorizației inițial emise, fără a fi necesară prezentarea unei alte documentații. în această situație, emitentul autorizației are obligația de a comunica decizia sa solicitantului, în termen de maximum 15 zile de la depunerea cererii.
Prelungirea autorizației de construire (desființare a construcțiilor) reprezintă ultimul termen pentru executarea integrală a lucrărilor. Potrivit art. 6 alin. (6) din Legea nr. 50/1991, republicată, neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilității autorizației, fiind necesară emiterea unei noi autorizații de construire.
Detaliind aceste prevederi legale, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 prevăd, în art. 53 alin. (1) cazurile în care autorizația de construire (desființare a construcțiilor) își pierde valabilitatea, acestea fiind următoarele:
– neînceperea lucrărilor în termenul de valabilitate stabilit prin autorizația de construire (desființare) a construcțiilor ori nefinalizarea acestora conform duratei de execuție stabilite prin autorizație, dacă n-a fost solicitată prelungirea valabilității autorizației;
– nefinalizarea lucrărilor în termenul acordat ca urmare a prelungirii valabilității autorizației;
– modificarea condițiilor, datelor sau conținutului documentației care a stat la baza emiterii autorizației.
În aceste situații, continuarea lucrărilor rămase de executat se va putea face numai după emiterea, în condițiile legii, a unei noi autorizații, iar taxele de autorizare se vor calcula corespunzător valorii acestor lucrări. Emiterea noii autorizații se va face pe baza aceluiași certificat de urbanism și acelorași avize și acorduri, cu condiția realizării construcției în conformitate cu prevederile autorizației inițiale.
În situația în care se întrerupe execuția lucrărilor pe o perioadă îndelungată (peste limita de valabilitate a autorizației de construire sau de desființare), fără luarea măsurilor de conservare, potrivit legii, continuarea lucrărilor rămase de executat se va putea face numai după emiterea unei noi autorizații de construire (desființare), care va avea la bază o documentație tehnică întocmită în conformitate cu concluziile referatului de expertizare tehnică a lucrărilor executate.
Durata executării lucrărilor este stabilită de către emitentul autorizației de construire (desființare a construcțiilor), pe baza datelor înscrise în cererea de emitere a autorizației, respectiv a prevederilor proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construire sau de desființare a construcțiilor. în funcție de interesul public și de gradul de complexitate a lucrărilor, emitentul autorizației poate reduce durata executării lucrărilor față de cea solicitată prin documentația depusă în acest scop, cu consultarea investitorului (beneficiarului), managerului de proiect, proiectantului sau consultantului.
Autorizațiile de construire sau de desființare a construcțiilor emise cu în-călcarea prevederilor legale pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, la cererea oricăror persoane fizice sau juridice lezate în drepturile sau interesele lor legitime.
Anularea autorizațiilor de construire (desființare) a construcțiilor, poate fi cerută, în condițiile legii, și de către prefect, din oficiu sau la sesizarea organelor de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții.
Autorizația de construire (desființare) se suspendă de drept o dată cu introducerea acțiunii în anulare și, pe cale de consecință, instanța va dispune oprirea executării lucrărilor până la soluționarea în fond a cauzei, dar, apreciem noi, numai în cazul în care acțiunea în anulare a fost promovată de prefect.
3.3. Scoaterea din circuitul agricol și silvic a terenurilor destinate construirii și condițiile în care aceasta poate avea loc
Amplasarea construcțiilor de orice fel se face numai în intravilanul localităților.
Prin excepție de la această regulă, anumite construcții care, prin natura lor, pot genera efecte de poluare factorilor de mediu precum și adăposturile pentru animale vor fi amplasate în extravilan. în acest caz, amplasamentele se vor stabili pe bază de studii ecologice de impact, prealabile, avizate de organele de specialitate privind protecția mediului.
Prin excepție de la excepție, este interzisă amplasarea construcțiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan de clasa I și a ll-a de calitate, pe cele amenajate cu lucrări de îmbunătățiri funciare, precum și pe cele planate cu vii și livezi, parcuri naționale, rezervații, monumente, ansambluri arheologice și istorice.
Prin excepție și de la această excepție, pot fi amplasate pe terenuri de orice fel din extravilan construcțiile care servesc activitățile agricole; construcțiile cu destinație militară, căile ferate; șoselele de importanță deosebită; liniile electrice de înaltă tensiune; forarea și echiparea sondelor; conductele magistrale de transport gaze sau petrol; lucrările de gospodărire a apelor și realizarea de surse de apă.
Intravilanul localităților se stabilește prin planurile generale de urbanism aprobate, potrivit legii. Ulterior aprobării acestor planuri de urbanism pot fi introduse în intravilanul localităților și unele terenuri din extravilan, numai în condiții temeinic fundamentate, pe bază de planuri urbanistice zonale, aprobate în condițiile legii.
Terenurile situate în intravilanul localităților destinate construirii, sunt extrase din circuitul agricol, temporar sau definitiv, prin autorizația de construire. Suprafețele de teren scoase din circuitul agricol se comunică de către președinții consiliilor județene, de primarul general al municipiului București sau de primari, în termen de 10 zile de la eliberarea autorizației de construire, oficiilor teritoriale de cadastru, în vederea stabilirii taxei în conformitate cu categoria de folosință agricolă și cu fertilitatea solului și pentru operarea în evidențele agricole, potrivit legii.
Scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor agricole situate în extravilan, din clasa I și a ll-a de calitate, a celor amenajate cu lucrări de îmbunătățiri funciare, precum și a celor plantate cu vii și livezi pentru extinderea intravilanului localităților se face la propunerea consiliilor locale, prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
În celelalte cazuri, scoaterea definitivă sau temporară a terenurilor din circuitul agricol sau silvic se aprobă, după cum urmează:
– de organele agricole sau silvice județene sau ale municipiului București, pentru terenurile în suprafață de până la 1 ha;
– de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor pentru terenurile în suprafață de până la 100 ha;
de Guvern, pentru terenurile a căror suprafață depășește 100 ha. Scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor destinate construcțiilor se face cu plata de către persoanele fizice sau juridice solicitante a taxelor prevăzute de lege, din care se constituie Fondul de ameliorare a fondului funciar, aflat la dispoziția Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Este scutită de taxă scoaterea definitivă din circuitul agricol și silvic a terenurilor destinate construcțiilor care deservesc activitățile agricole și silvice, lucrărilor de îmbunătățiri funciare, regularizării cursurilor de apă, realizării de surse de apă potabilă și obiective meteorologice.
Pentru scoaterea temporară a terenurilor din circuitul agricol sau silvic, titularul aprobării este obligat să depună o garanție în bani egală cu taxa prevăzută de lege pentru scoaterea definitivă a acestor terenuri din circuitul agricol sau silvic. Această garanție va fi restituită titularului investiției dacă și-a îndeplinit obligațiile cu privire la redarea terenurilor circuitului agricol sau silvic, existând confirmarea, în acest sens, atât a organelor județene agricole sau silvice, cât și a proprietarului terenului. în cazul în care titularul aprobării scoaterii terenurilor din circuitul agricol sau silvic nu execută lucrările de calitate și la termenele prevăzute în actele de aprobare, organul agricol sau silvic va dispune executarea acestor lucrări din garanția depusă
În vederea punerii în valoare sau a ameliorării acestora, titularii obiectivelor de investiții amplasate pe terenuri agricole și forestiere sunt obligați să ia măsuri prealabile executării construcțiilor, de decopertare a stratului de sol fertil de pe suprafețele amplasamentelor aprobate, pe care să-l depoziteze și să-l niveleze pe terenuri neproductive sau slab productive, indicate de organele agricole sau silvice. Depozitarea se poate face numai cu acordul proprietarilor terenurilor, care nu au obligația de plată pentru sporul de valoare astfel obținut și nici nu pot pretinde despăgubiri pentru perioada de nefolosire a terenului.
Titularii lucrărilor de investiții care dețin terenuri pe care nu le mai folosesc precum cele rămase în urma excavării de materii prime de la sondele abandonate și altele asemenea, sunt obligați să ia măsurile necesare de amenajare și de nivelare, dându-le o folosință agricolă, iar dacă aceasta nu este posibilă, o folosință piscicolă sau silvică, în termen de 2 ani de la terminarea investiției. Beneficiarilor acestor lucrări nu li se va mai aproba scoaterea din circuitul agricol sau silvic a altor terenuri, dacă nu și-au respectat aceste obligații. Execuția acestor lucrări se face de unități specializate ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, din fondurile prevăzute de beneficiarii investițiilor, în condițiile legii.
Se vor grupa și amplasa de-a lungul și în imediata apropiere a căilor de comunicații (șosele, căi ferate), a digurilor, canalelor de irigații și de desecări liniile de transport, telecomunicații și distribuire a energiei electrice, conductele de transport pentru alimentare cu apă, canalizare, produse petroliere, gaze, precum și alte instalații similare, în așa fel încât să nu se stânjenească execuția lucrărilor agricole. Ocuparea terenurilor în astfel de cazuri se aprobă de către organele agricole sau silvice județene sau ale municipiului București, indiferent de mărimea suprafeței necesare, pe baza acordului deținătorilor și cu plata despăgubirilor cuvenite.
Ocuparea terenurilor necesare remedierii deranjamentelor în caz de avarii și executarea unor lucrări de întreținere la obiectivele menționate mai sus, care au caracter urgent și care se execută într-o perioadă de până la 30 de zile, se vor face pe baza acordului prealabil al deținătorilor de terenuri sau, în caz de refuz, cu aprobarea prefectului județului sau al municipiului București.
În toate cazurile, deținătorii de terenuri au dreptul la despăgubiri pentru daunele cauzate.
În situațiile în care persoanele fizice sau juridice nu dețin terenuri pentru realizarea de construcții vor avea posibilitatea să concesioneze, în acest scop, terenuri aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale. Astfel, terenurile ce apatin domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale destinate construirii pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitație publică, în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate potrivit legii, în vederea realizării de construcții proprietate privată.
Contractul de concesiune a terenurilor pentru realizarea de construcții este un contract de drept comun, nefiind întrunite condițiile pentru a fi calificat contract administrativ. Acest contract este un veritabil contract de locațiune. Astfel, potrivit art. 1414 C. civ., orice concesiune temporară a unui imobil contra unei prestații anuale reprezintă o locațiune, indiferent sub ce titlu ar fi făcută. Prin acest contract, statul sau o unitate administrativ-teritorială atribuie unei persoane fizice sau juridice pe un timp determinat, folosința unui teren în schimbul plății unei taxe anuale.
Prin urmare, procedura încheierii unui asemenea contract trebuie reglementată detaliat prin normele legale privind autorizarea construcțiilor, ci nu prin Legea concesiunilor care reglementează contractele de concesiune, ca specie a contractelor administrative.
Părțile în contractele de concesiune a terenurilor pentru realizarea construcțiilor poartă denumirea de concedent și concesionar.
Concedentul poate fi statul, reprezentat prin autoritățile publice care au în administrare aceste terenuri sau comuna, orașul și județul, reprezentate prin primarul localității, cu aprobarea prealabilă a consiliului local.
Concesionar poate fi orice persoană fizică sau juridică. în principiu, concesionarul va fi selectat de către autoritățile publice pe bază de licitație.
Publicațiile privind licitația vor cuprinde data și locul desfășurării acesteia, suprafața și destinația terenului stabilite prin documentațiile de urbanism, precum și taxa anuală minimală de redevență.
Candidații, persoane fizice sau juridice, vor depune la sediul primăriei ofertele lor însoțite de un studiu de fezabilitate cuprinzând, în mod obligatoriu, elementele tehnice necesare pentru caracterizarea funcționalității și capacității construcției, a gradului de ocupare a terenului, precum și a celorlalte elemente cuprinse în certificatul de urbanism. Nu vor fi acceptate decât oferte care corespund prevederilor documentațiilor de urbanism, aprobate potrivit legii. Cu alte cuvinte, candidații trebuie să aibă în cunoștință, în prealabil, regimul economic, juridic și tehnic al terenului pentru care participă la licitație și să se conformeze acestor prescripții din certificatul de urbanism. Altfel, ofertele depuse vor fi respinse de către comisiile de licitație, iar titularii lor vor fi excluși de la licitația propriu-zisă.. În prima etapă se realizează o preselecție a ofertelor, prin raportarea lor la prevederile documentațiilor de urbanism, urmărindu-se valorificarea superioară a potențialului terenului, iar în cea de-a doua etapă, la care participă candidații admiși la preselecție, va fi desemnat adjudecatarul, în funcție de prețul oferit pentru terenul ce face obiectul licitației.
Limita maximă a prețului concesiunii se stabilește prin hotărârea consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, astfel încât să se asigure recuperarea în 25 de ani a prețului de vânzare al terenului, în condiții de piață, la care se adaugă costul lucrărilor de infrastructură aferente.
Împotriva licitației, până la momentul adjudecării, se va putea face contestație, de către orice persoană interesată, la judecătoria în a cărei rază teritorială are loc licitația. Contestația suspendă desfășurarea licitației până la soluționarea sa definitivă.
Pe baza procesului-verbal de adjudecare a licitației sau a hotărârii consiliului local (județean), respectiv a Consiliului general al municipiului București, în situațiile prevăzute, în mod expres de lege, se va încheia actul de concesiune, care se va înregistra de către concesionar în evidențele de publicitate imobiliară, în termen de 10 zile de la data adjudecării sau emiterii hotărârii.
Potrivit acestor din urmă dispoziții legale, contractul de concesiune este valabil, deci produce efecte juridice, numai dacă se încheie în formă scrisă, altfel neexistând posibilitatea înscrierii dreptului de concesiune în cartea funciară. Totuși, momentul încheierii contractului de concesiune este acela al primirii de către concesionar a acceptării ofertei sale de către concedent, potrivit sistemului recepțiunii din dreptul civil. Redactarea înscrisului constatator al contractului și semnarea lui reprezintă obligații ale părților contractante, partea în culpă putând fi obligată pe cale judecătorească la îndeplinirea acestor obligații.
Licitația se efectuează de comisiile constituite, în acest scop, prin hotărâre a consiliilor locale și județene, respectiv a Consiliului General al Municipiului București. Comisiile funcționează la sediul consiliilor locale în a căror rază administrativ-teritorială sunt situate terenurile.
Prin excepție, terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitație publică, cu plata taxei de redevență stabilite, potrivit legii, ori pot fi date în folosință pe termen limitat, în următoarele situații:
a) pentru realizarea de obiective de utilitate publică sau de binefacere, cu
caracter social, fără scop lucrativ, altele decât cele care se realizează de către
colectivitățile locale pe terenurile acestora.
Această situație se referă la concesionarea terenurilor din domeniul public de către persoanele juridice de drept public, cărora nu le aparțin aceste terenuri. Astfel, de exemplu, o unitate administrativ-teritorială concesionează un teren proprietate publică a statului sau statul concesionează un teren aparținând domeniului public de interes local pentru realizarea unui obiectiv de utilitate publică: spital, școală etc;
b) pentru realizarea de locuințe de către Agenția Națională pentru Locuințe;
c) pentru realizarea de locuințe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35
de ani;
d) pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre, potrivit legii;
e) pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate, la cererea pro-
prietarului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
– vecinii nu au ori nu își exercită dreptul de preemțiune;
– construcțiile au fost realizate în regim de concesionare,
– terenurile învecinate sunt improprii realizării de construcții noi, independente, datorită suprafeței și dimensiunilor acestora;
f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, cu avizul comun al Ministerului Culturii și Cultelor și Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, atunci când terenul se află în zona de protecție a acestora.
3.4. Actele administrației publice de sancționare în domeniul construcțiilor
În cazul clădirilor cu mai multe apartamente, proprietarii apartamentelor dobândesc și o cotă parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparținând domeniului privat al statului sau al unității administrativ-teritoriale, proporțional cu suprafața construită a apartamentelor.
b) în localitățile rurale, până la 1000 m.p. pentru o locuință.
Durata concesiunii se stabilește de către consiliile locale, consiliile județene, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, în funcție de prevederile documentațiilor de urbanism și de natura construcției. Cu alte cuvinte, prin hotărârea de aprobare a concesionării terenurilor se va stabili, printre condițiile de încheiere a contractului, și durata acestuia, care trebuie respectată de către cel împuternicit să semneze contractul.
Drepturile și obligațiile părților sunt prevăzute în contractul de concesiune. Concedentul are obligația principală de a pune la dispoziția concesionarului terenul concesionat și dreptul de a încasa taxa anuală de concesiune.
Concesionarul este obligat să plătească taxa de concesiune și să folosească terenul potrivit destinației pentru care a fost concesionat. El are dreptul de a primi terenul concesionat în momentul încheierii contractului sau la o dată ulterioară convenită cu concedentul.
Contractul de concesiune încetează în următoarele cazuri:
– prin acordul părților;
– la expirarea termenului pentru care a fost încheiat;
– în cazul desființării sau înstrăinării construcției pentru realizarea căreia a fost concesionat terenul;
-prin moartea concesionarului.
În acest sens, art. 35 din Legea nr. 50/1991, republicată, prevede că dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției pentru a cărei realizare a fost constituit. în aceste cazuri, contractul de concesiune încetează, el urmând a fi încheiat cu noul dobânditor al construcției.
– în cazul nesolicitării emiterii autorizației de construire și neînceperii construcției în termen de cel mult un an de la data obținerii actului de concesionare a terenului.
Aceste condiții sunt cumulative, nefiind posibilă păstrarea dreptului de concesiune, numai ca urmare a îndeplinirii uneia din aceste condiții. Astfel, solicitarea e-miterii autorizației trebuie să fie urmată de începerea lucrărilor de construire, în termenul legal. în caz contrar, va avea loc retragerea concesiunii cu titlu de sancțiune aplicată concesionarului vinovat de neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, republicată, după obținerea autorizației de construire (desființare a construcțiilor), investitorul (beneficiarul) și executantul acestor lucrări vor răspunde de realizarea următoarelor operațiuni:
urmărirea execuției lucrărilor;
întocmirea cărții tehnice a construcției;
c. efectuarea recepției la terminarea lucrărilor precum și a recepției finale,
după expirarea perioadei de garanție;
d. urmărirea comportării în exploatare a construcției.
Urmărirea execuției lucrărilor se asigură printr-un diriginte de șantier și printr-un responsabil tehnic cu execuția, atestat. Dirigintele de șantier este reprezentantul beneficiarului și urmărește ca execuția lucrărilor să se facă în deplină concordanță cu prevederile autorizației de construire, inclusiv cu proiectul tehnic, care stă la baza emiterii acesteia. Responsabilul tehnic cu execuția atestat este reprezentantul executantului (persoană juridică cu profil de activitate în construcții) și răspunde de modul de executare a lucrărilor de construire (desființare a construcției).
Cartea tehnică a construcției reprezintă ansamblul documentelor privind construcția, emise în toate etapele realizării ei, începând cu certificatul de urbanism și sfârșind cu procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor. Cartea tehnică se întocmește și se completează pe parcursul executării construcției, de toți factorii care concură la realizarea lucrărilor, prin grija dirigintelui de șantier. După recepția finală, Cartea tehnică se completează în continuare pe întreaga durată de existență a construcției, cu toate intervențiile asupra acesteia, prin grija beneficiarului, indiferent dacă acesta este investitorul sau un dobânditor ulterior al construcției.
Recepția lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente este actul prin care investitorul declară că acceptă și preia lucrarea, cu sau fără rezerve și că aceasta poate fi dată în folosință. Prin actul de recepție se confirmă faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractuale și ale documentației de execuție. Recepția lucrărilor de construcții de orice categorie și a instalațiilor aferente acestora se efectuează atât la lucrări noi, cât și la intervențiile în timp asupra construcțiilor existente (reparații capitale, consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc).
Recepția construcțiilor se realizează în două etape:
– recepția la terminarea lucrărilor;
– recepția la expirarea perioadei de garanție.
Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie și în situația realizării lucrărilor în regie proprie. La această recepție se examinează respectarea prevederilor autorizației de construire, a documentației de execuție și a prevederilor contractului încheiat între investitor și executant.
La recepția finală se verifică finalizarea lucrărilor stabilite prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și modul de comportare a construcțiilor și instalațiilor aferente pe perioada de garanție, inclusiv viciile aferente și remedierea lor.
Concluzii
Amenajarea teritoriului alcatuieste constituente principale ale activității administrației publice centrale și locale. Activitatea aceasta e minuțios reglementată de către legiuitorul român și suscită un mare interes atât în doctrină cât și în practica administrativă și judecătorească, dată fiind tendința de dezvoltare continuă a localităților din România, începând cu anul 1990.
Necesitatea abordării acestei problematici în cadrul dreptului administrativ reiese din faptul că normele legale care reglementează urbanismul și amenajarea teritoriului aparțțin acestei ramuri de drept. Dovada în acest sens o constituie însuși specificul relațiilor sociale care intervin în cadrul acestor activități între administrația publică și particulari și care sunt reglementate prin norme ale dreptului administrativ. În aceste relații sociale, particularii se află în poziție de subordonare față de autoritățile administrației publice care le ordonează activitatea.
Planul urbanistic general (PUG) prezintă un caracter director (specific documentațiilor de amenajare a teritoriului) și unul de reglementare (operațională) (specific documentațiilor de urbanism) ceea ce îi conferă un rol stabilit de intermediar, de preluare directă și transpunere la nivelul celorlalte planuri urbanistice a obiectivelor planurilor de amenajare a teritoriului național, zonal și județean. În condițiile date, putem afirma cu certitudine că Planul urbanistic generale este principalul intrument de planificare operațională ce constituie baza legală pentru efectuarea programelor și a acțiunilor referitoare la dezvoltarea urbană.
În cadrul Planului urbanistic general există reglementări pe termen scurt, referitoare la întreaga unitate administrativ – teritorială de bază, cu privire la:
a) prezentarea zonei intravilane și stabilirea ei, în legătură cu teritoriul administrativ al localității;
b) fixarea modalității de folosire a terenurilor din intravilan;
c) zonificarea funcțională și organizarea rețelei de circulație;
d) fixarea zonelor afectate de servituți publice;
e) innoirea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;
f) stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice și a siturilor arheologice reperate;
f1) zonele care au instituite un regim special de protecție prevăzut în legislația în vigoare;
g) totalitatea formelor de proprietate și prezentarea circulației juridice a terenurilor;
h) elaborarea unor condiții de amplasare și conformare a suprafețelor construite, a suprafețelor amenajate și a spațiilor verzi.
i) stabilirea zonelor ce prezintă risc natural, și prezentarea măsurilor de combatere a acestor riscuri, modalitatea de folosire a acestor terenuri precum și criteriile de construire;
j) stabilirea zonelor cu risc crescut datorate unor depozitări anterioare de deșeuri.
Raportându-ne la lege, aceasta ni-l prezintă drept „instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care supraveghează și asigură dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, cu o complexitate relativ mare sau dinamică urbană crescută" [art. 47(1)]. PUZ asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu PUG și reglementează condițiile de amplasare a investițiilor, indiferent de natura lor sau de beneficiar.
El cuprinde reguli stabilite pentru zona respectivă, bazate pe criterii ce stabilesc modalitatea de organizare a rețelei stradale, organizarea arhitectural-urbanistică legate de felul structurii urbane, modalitatea de folosire a terenurilor, creșterea dezvoltării infrastructurii edilitare, modalitatea de protecție a monumentelor istorice și servituți în zonele ce necesită măsuri de protecție.
Prezentarea punctelor ce necesită elaborarea de planuri urbanistice zonale obligatorii se face de regulă în PUG; În orice caz, elaborarea PUZ se necesită a fi obligatorie pentru punctele centrale ale localităților, zonele protejate și de protecție a monumentelor, a zonelor de odihnă și agrement, a parcurilor industriale, a parcelărilor.
Planul urbanistic de detaliu (PUD) este reprezentat de actele prin care se stabilesc condițiile de amplasare și executare într-o anumită zonă a uneia sau mai multor construcții cu destinație stabilită, cu respectarea prevederilor celorlalte reglementări urbanistice și de amenajare a teritoriului. Este acea documentație aferentă PUG și PUZ, ce are în structură modalitatea de elaborare a acestor planuri, sub formă de prescripții și recomandări, ce sunt în strânsă legătură cu regulile stabilite în Certificatul de Urbanism, în vederea urmăririi și aplicării lor.
Pe de altă parte, PUG și uneori PUZ (atunci când abordează zone mari din orașe mari, precum zona centrală a unui municipiu sau chiar un sector administrativ al capitalei) au și un caracter director, respectiv definesc direcții și orientări generale de dezvoltare și folosire a teritoriului intravilan sau extravilan.
Caracterul lor și modalitatea de stabilire a unor orientări de perspectivă în dezvoltarea spațială a teritoriului și a asezărilor necesită elaborarea unei strategii și implicit a unui proces de planuficare. Din aces motiv, PUZ-ul se situează în sfera planificării spațiale și teritoriale.
Astfel, obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt dezvoltarea economică și socială echilibrată a regiunilor și zonelor țării, cu respectarea specificului acestora; îmbunătățirea calității vieții oamenilor și colectivităților umane; gestionarea responsabilă a resurselor naturale și protecției mediului; utilizarea națională a teritoriului.În continuarea acestora obiectivele urbanismului sunt îmbunătățirea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii; crearea condițiilor pentru satisfacerea cerințelor specifice ale copiilor, vârstnicilor și ale persoanelor cu handicap; utilizarea eficientă a terenurilor în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural construit și natural; asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat din toate localitățile urbane și rurale; protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale.
Activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism trebuie să se desfășoare pe baza următoarelor principii:
a) principiul autonomiei locale potrivit căruia autoritățile administrației publice locale au dreptul de a-și stabili, cu respectarea legii, propria strategie de dezvoltare a localităților, fără intervenția organelor administrației publice centrale.
Autoritățile publice locale au propriile competențe în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului care trebuie respectate de către administrația publică centrală. Sunt elocvente, în acest sens, atribuțiile consiliilor locale prevăzute de lege potrivit cărora aceste consilii analizează și aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților, stabilind mijloace materiale și financiare în vederea realizării acestora.
b) principiul parteneriatului prin care se înțelege stabilirea de relații între autoritățile administrației publice de specialitate și persoane fizice și juridice pentru punerea în aplicare a documentațiilor de amenajare a teritoriuului și de urbanism aprobate potrivit legii.
c) principiul participării populației în procesul de luare a deciziilor, potrivit căruia programele de amenajare a teritoriului și de dezvoltare urbanistică a localităților sunt aduse la cunoștința populației care poate să-și exprime opțiunile și opiniile privind prevederile acestor programe, înainte de a fi aprobate de către autoritățile publice competente. În acest scop, se va publica procedura de desfășurare a consultării populației și desfășurarea anchetei publice cu privire la programele propuse de administrația publică.
d) principiul transparenței potrivit căruia elaborarea, aprobarea și punerea în aplicare a programelor de amenajare a teritoriului și de dezvoltare a localităților au loc pe baza unor proceduri publice, iar selectarea de către administrația publică a partenerilor privați se face pe baza unor criterii obiective aduse la cunoștința tuturor celor interesați.
e) principiul descentralizării serviciilor publice, potrivit căruia o parte importantă a atribuțiilor administrației publice centrale în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului a fost transferată agenților publici locali ai acesteia care participă la elaborarea și realizarea în concret a acestor activități.
f) principiul dezvoltării durabile, potrivit căruia deciziile privind amenajarea teritoriului și urbanismul trebuie să asigure dezvoltarea, fără a compromite dreptul generațiilor viitoare la existența și dezvoltarea proprie.
Din punctual meu de vedere o dezvoltare economică adecvată reprezintă un real obiectiv pentru amenajarea unui teritoriu care stă la baza eliberării documantaiilor necesare
Altfel spus, documentaiile urbanistice sunt importante în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice și crearea de locuine
Bibliografie
1. M. Duțu, Dreptul urbanismului; Ed. Economică București, 1998, p. 126
2. Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul a fost publicată în M. Of., P. I, nr. 373/10.07.2001.
3. Ionașcu G., Dezvoltarea și reabilitarea așezărilor umane din România, Ed. Tempus, București 2003, p. 61
4. Duțu Mircea, Dreptul urbanismului, Ed. Economică, p. 110
5. Dincă D., “Componentele dezvoltării locale”, Revista “Economie și administrație locală”, mai 2005, p. 127
6. Matei L., Management public, Ed. Economică, București 2001, p. 182
7. Anton Trăilescu, Drept administrativ, Ed. All Beck, București 2002, p. 68
8. Parlagi A., Dicționar de administrație publică, Ed. Economică, București, 2004, p. 71
9. LEGEA nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul publicată în M.Of. nr. 373/10 iul. 2001
10. Duțu Mircea, op. cit. p. 85
11. APOSTOL TOFAN, Dana, Drept administrativ, vol. II, ed.2, Ed. CH Beck, București, 2009, p. 67.
12. Oliviu Puie, Reglementari juridice in materia amenajarii teritoriului si a urbanismului , Editura Universul Juridic, București 2008, p. 127.
13. CRĂCIUN Cerasella (coord.), Culegere de documente legislative în domeniul peisajului natural, antropic si
cultural, in amenajarea teritoriului si in urbanism, ISBN 978-973-1884-83-7, Editura Universitară Ion Mincu,
București, 2013, p. 95.
14. LEGEA nr.50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor republicată în M.Of. nr. 933/13 oct. 2004
15. LEGEA nr.50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor republicată în M.Of. nr. 933/13 oct. 2004
16. VEDINAȘ Verginia, Drept administrativ, ediția a VIII-a revăzută și actualizată, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 97..
17. CRĂCIUN Cerasella (coord.), Culegere de documente legislative în domeniul peisajului natural, antropic si cultural, in amenajarea teritoriului si in urbanism, ISBN 978-973-1884-83-7, Editura Universitară Ion Mincu, București, 2013, p. 138.
18. DUȚU Mircea, Dreptul urbanismului, ed a V-a, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 185.
19. APOSTOL TOFAN, Dana, Drept administrativ, vol. II, ed.2, Ed. CH Beck, București, 2009, p.158.
Bibliografie
1. M. Duțu, Dreptul urbanismului; Ed. Economică București, 1998, p. 126
2. Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul a fost publicată în M. Of., P. I, nr. 373/10.07.2001.
3. Ionașcu G., Dezvoltarea și reabilitarea așezărilor umane din România, Ed. Tempus, București 2003, p. 61
4. Duțu Mircea, Dreptul urbanismului, Ed. Economică, p. 110
5. Dincă D., “Componentele dezvoltării locale”, Revista “Economie și administrație locală”, mai 2005, p. 127
6. Matei L., Management public, Ed. Economică, București 2001, p. 182
7. Anton Trăilescu, Drept administrativ, Ed. All Beck, București 2002, p. 68
8. Parlagi A., Dicționar de administrație publică, Ed. Economică, București, 2004, p. 71
9. LEGEA nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul publicată în M.Of. nr. 373/10 iul. 2001
10. Duțu Mircea, op. cit. p. 85
11. APOSTOL TOFAN, Dana, Drept administrativ, vol. II, ed.2, Ed. CH Beck, București, 2009, p. 67.
12. Oliviu Puie, Reglementari juridice in materia amenajarii teritoriului si a urbanismului , Editura Universul Juridic, București 2008, p. 127.
13. CRĂCIUN Cerasella (coord.), Culegere de documente legislative în domeniul peisajului natural, antropic si
cultural, in amenajarea teritoriului si in urbanism, ISBN 978-973-1884-83-7, Editura Universitară Ion Mincu,
București, 2013, p. 95.
14. LEGEA nr.50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor republicată în M.Of. nr. 933/13 oct. 2004
15. LEGEA nr.50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor republicată în M.Of. nr. 933/13 oct. 2004
16. VEDINAȘ Verginia, Drept administrativ, ediția a VIII-a revăzută și actualizată, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 97..
17. CRĂCIUN Cerasella (coord.), Culegere de documente legislative în domeniul peisajului natural, antropic si cultural, in amenajarea teritoriului si in urbanism, ISBN 978-973-1884-83-7, Editura Universitară Ion Mincu, București, 2013, p. 138.
18. DUȚU Mircea, Dreptul urbanismului, ed a V-a, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 185.
19. APOSTOL TOFAN, Dana, Drept administrativ, vol. II, ed.2, Ed. CH Beck, București, 2009, p.158.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Documentatiilor de Amenajare a Teritoriului (ID: 123666)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.