ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA [615388]

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

1

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………2

CAPITOLUL I ROLUL DOCUMENTĂRII ÎN ACTIVITATEA DE AUDIT

1.1. Documentația de audit, planul și programele de audit …………… …..……………..3

1.2. Rolul documentării probelor de audit ……………………………………… …..…17

1.3. Conț inutul si forma documentelor de lucru utilizate în activitatea de
audit ……………………………………………………………………………… ……………………. ……19

CAPITOLUL II PROBELE DE AUDIT ȘI NECESITATEA ACESTORA
PENT RU FUNDAMENTAREA OPI NIEI AUDITORULUI

2.1. Tehnici de obținere a probelor de audit ………. ……….. ……………. …………………………25

2.2 Calitatea probe lor de audit ………….. ……………………………….. ……………….. ……………28

2.3. Utilizarea probelor de audit pentru fundamentarea opiniei auditorului intern ………32

CONCLUZII …………………………………………………… …………………… 35

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………… ………………..37

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

2

INTRODUCERE

Audit vine de la cuvâ ntul italian ,,audire  , a asculta; cuvânt de origine latină,
transformat în timp de practica anglosaxona, semnifică azi, în sens strict, revizia conturilor
realizată de experți independenți în vederea exprimării unei opinii asupra regularității și
sincerității acestora.
Prin audit, în general, se înțelege examinarea profesională a unei informații în vederea
exprimării unei opinii responsabile și independente prin raportarea la un criteriu standard de
calitate.
Auditul intern este o activitate independentă de asigurare obiectiv ă și de consiliere,
destinată să adauge valoare și să îmbunătățească operațiunile unei organizații. Ajută o
organizație în îndeplinirea obiectivelor sale printr -o abordare sistematică și metodică care
evaluează și îmbunătățește eficacitatea proceselor de m anagement al riscului, control și
guvernanță.
Auditul public intern asigură evaluarea independentă și obiectivă a sistemului de control
intern al entității publice;
Auditorul intern finalizează acțiunile sale prin rapoarte de audit, în care enunță punctel e
slabe identificate în sistem și formulează recomandări pentru eliminarea acestora;
Documentarea reprezintă studierea informațiilor obținute. Este o activitate care se
desfășoară cu un scop precis.
Probele de audit reprezintă informații competente, releva nte și rezonabile privind
entitatea auditată, care susțin concluzii și credibilitatea opiniei și raportului de audit.
Probele de audit confirmă și susțin opiniile și recomandările din rapoartele de audit,
furnizează răspunsuri la solicitările entității aud itate și a utilizatorilor rapoartelor de audit,
dovedesc faptul că auditorii au aplicat și respectat standardele de audit. În același timp creează
condițiile pentru exercitarea unui audit eficient și eficace.
Tema aleasă pentru lucrare de disertație este , ,Rolul documentării și utilizarea probelor
de audit pentru fundamentarea opiniei auditorului intern .
Lucrarea de față, își propune să analizeze rolul documentării în activitatea de au dit și a
stabili reguli asupra a cea ce constituie probele de audit, asu pra calității și cantității probelor de
audit care trebuie obținute și asupra procedurilor de audit utilizate de auditori pentru obținerea
probelor de audit.
Auditorul trebuie să obțină suficiente probe adecvate pentru a fi capabil să emită
concluzii rezon abile pe care să se bazeze opinia de audit. Este esențial ca o probă să fie corect
documentată pentru a ușura tragerea unor concluzii logice care să constituie baza opiniilor de
audit. În documentarea rezultatelor auditorul trebuie să fie foarte atent ca probele de audit să
fie credibile, suficiente cantitativ și corespunzătoare calitativ.
Lucrarea este structurată în două capitole.
Primul capitol prezintă rolul documentării în activitatea de audit: documentația de audit,
planul și programele de audit, rolu l documentării probelor de audit, conținutul și forma
documentelor de lucru utilizate.
Capitolul II prezintă probele de audit și necesitatea acestora pentru fundamentarea
opiniei auditorului: tehnici de obținere a probelor de audit, calitatea probelor de a udit, utilizarea
probelor de audit pentru fundamentarea opiniei auditorului intern.
Lucrarea se încheie cu câteva concluzii cu privire la rolul documentării și utilizarea
probelor de audit pentru fundamentarea opiniei auditorului.
Am ales această temă deo arece am considerat -o de o deosebită importanță, deoarece
documentarea și probele de audit sunt importante pentru întocmirea unui raport de audit.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

3

CAPITOLUL I

ROLUL DOCUMENTĂRII ÎN ACTIVITATEA DE AUDIT

1.1. Documentația de audit, planul și programele de audit

În documentația de audit trebuie să se regăsească probele colectate și procedurile
aplicate de auditorii financiari, urmând să le servească acestora la fundamentarea rapoartelor și
să le susțină opiniile.
Documentația de audit respectiv documentarea rapoartelor de audit este reprezentată de
materialele întocmite de auditor sau obținute de către acesta pe parcursul efectuării misiunii
sale, grupate în dosarele sale de lucru în conformitate cu cerințele standardelor profesionale
aplicabile.
Documentați a de audit furnizează dovezi cu privire la faptul că auditul este conform
ISA. Totuși, nu este nici necesar, nici posibil, ca auditorul să documenteze fiecare aspect
analizat sau raționament profesional formulat într -un audit. Mai mult, este necesar ca aud itorul
să documenteze separat conformitatea cu aspecte care conformitatea a fost demonstrată implicit
prin documente incluse în dosarul de audit.
Documentarea include următoarele etape și anume:
– informarea asupra surselor;
– culegerea surselor;
– studierea sur selor;
– utilizarea surselor.
Documentația de audit are în principal următoarele scopuri și obiective:
– să servească la planificarea, efectuarea, supravegherea și revizuirea activității de audit.
Planificarea auditului precum și descrierea activităților speci fice cum ar fi operațiuni,
programe, proceduri etc. trebuie să se regăsească în documentele de lucru astfel cu ajutorul
acestora, managerii din echipa auditorului să poată verifica munca subalternilor și să efectueze
controale de calitate privind activitat ea desfășurată.
Modul de întocmire a documentelor de lucru trebuie să confirme respectarea
standardelor de audit aplicabile și a regulilor proprii stabilite la nivelul societății auditoare.
– să clasifice probele de audit colectate pe parcursul misiunii potr ivit cerințelor
standardelor profesionale, inclusiv a celor de calitate.
– să susțină și să argumenteze opinia de audit.
Pe baza documentației întocmite, a probelor colectate și a concluziilor înscrise în
documentele de lucru, auditorul va lua decizia cu pr ivire la tipul de raport pe care îl va întocmi
și respectiv cu privire la opinia ce o va exprima.
,,Obiectivul auditorului este de a întocmi documentația care oferă: 1
a) o evidență suficientă și adecvată a modului în care este fundamentat raportul
auditorulu i;
b) dovada faptului că auditul a fost planificat și efectuat.
Documentarea auditului întrucât oferă principala bază pentru conținutul raportului și
felul opiniei de audit, mai trebuie să:
– demonstreze modul în care auditorul a respectat standardele de audit și practicile
profesionale agregate;

1 ISA 230 – ,,Documentația de audit , punc tul 5.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

4
– oferă o bază pentru concluziile auditorului cu privire la fiecare din afirmațiile efectuate
de conducerea entității la întocmirea situațiilor financiare;
– demonstreze faptul că înregistrările din contabilitate sunt înr egistrate corect în raport
cu cadrul de reglementare aplicabil.
Documentația de audit trebuie întocmită astfel încât să permită oricărui utilizator capabil
să înțeleagă problemele specifice și să testeze riscurile existente, declarațiile conducerii,
utiliz area procedurilor specifice de audit pentru colectarea probelor, constatările făcute și
concluziile la care a ajuns auditorul.
Cu alte cuvinte documentația de audit trebuie să reflecte întreaga activitate întreprinsă
de auditor pentru atingerea obiectivelo r în cadrul unui angajament de audit.
Auditorii trebuie să documenteze în mod adecvat probele de audit, inclusiv baza și
amploarea planificării, realizării și a constatării auditului.
Auditorul trebuie să țină cont de faptul că sistematizarea și conținutul documentelor de
lucru reflectă nivelul său de competență, experiență și cunoaștere. Documentele de lucru trebuie
să fie suficient de complet e și detaliate pentru a permite unui auditor experimentat, care anterior
nu a avut legătură cu acest audit, să dete rmine prin intermediul lor activitatea realizată în scopul
justificării concluziilor auditului.
Auditorul întocmește la timp documentația de audit.
,,Auditorul va întocmi o documentație de audit suficientă pentru ca un auditor cu
experiență, fără nici o le gătură anterioară cu auditul, să înțeleagă: 2
a) natura, plasarea în timp și amploarea procedurilor de audit efectuate;
b) rezultatele procedurilor de audit efectuate și probele de audit obținute;
c) aspecte semnificative apărute în timpul auditului, concluziile pr ivind acestea și
raționamentele profesionale semnificative aplicate pentru a se ajunge la acele concluzii.
La documentarea naturii, plasării în timp și amplorii procedurilor de audit efectuate,
auditorul va înregistra:
– caracteristicile de identificare a el ementelor sau problemelor specifice testate;
– persoana care a efectuat activitatea de audit și data la care acea activitate a fost
finalizată;
– persoana care a verificat activitatea de audit efectuată, pre cum și data și amploarea
verifică rii.
Auditorul va do cumenta discuțiile asupra efectelor semnificative, purtate cu conducerea,
cu persoanele însărcinate cu guvernanță și cu alții, incluzând natura aspectelor semnificative
discutate, momentul și persoana cu care au fost purtate discuțiile.
Dacă auditorul a identificat informații nepotrivi te față de concluziile finale cu privire la
un aspect semnificativ, el trebuie să demonstre ze cum a tratat această nepotrivire .
Dacă, în condiții excepționale, auditorul consideră că este necesar să se abată de la
dispoziție r elevantă, auditorul trebuie să documenteze modul în care procedurile alternative de
audit efectuate conduc la atingerea scopului acelei dispoziții , precum și motivele pentru abatere.
Dacă, în condiții excepționale, auditorul îndeplinește procedurile de aud it noi sau
adiționale, sau formulează concluzii noi ulterior datei raportului auditorului, auditorul trebuie
să documenteze:
– circumstanțele întâlnite;
– procedurile noi sau adiționale îndeplinite, probele de audit obținute și concluziile la
care a ajuns, pre cum și efectul acestora asupra raportului auditorului;
– în ce moment și de către cine au fost efectuate și verificate modificările la documentația
de audit.

2 ISA 230 – ,,Documentația de audit , punctul 5.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

5
Auditorul trebuie să adune documentația de audit într -un dosar de audit și să finalizeze
procesul ad ministrativ de alcătuire a dosarului final de audit la timp, ulterior datei raportului
auditorului.
După finalizarea alcătuirii dosarului final de audit, auditorul nu trebuie să elimine și nici
să înlăture documentația de audit de orice natură, înainte de sfârșitul perioadei de păstrare.
În alte condiții decât cele menționate în care auditorul consideră necesar să modifice
documentația de audit existentă sau să adauge documentație de audit ulterior alcătuirii dosarului
final de audit, auditorul indiferent de natura modificărilor sau adăugirilor, trebuie să
documenteze: motivele specifice pentru care au fost efectuate și data și persoana care le -a
efectuat și verificat.
Auditorul va include în documentația de audit comunicările cu conducerea, persoanele
însărcinate cu guvernanță referitor la fraudă.
Întocmirea la timp a documentației de audit suficiente contribuie la creșterea calități i
auditului și ajută la verificarea și evaluarea eficace a probelor de audit obținute și a concluziilor
la care s -a ajuns ante rior finalizării raportului de audit.

Exemple:
 existența unui program de audit documentat în mod adecvat demonstrează că
auditorul a planificat misiunea de audit;
 raportul unui auditor ce conține o opinie cu rezerve adecvată asupra situațiilor
financiare demonstrează faptul că auditorul a respectat dispoziția de a exprima o
opinie cu rezerve în circumstanțele specifice;
 aplicarea în cadrul auditului a unor proceduri specifice pentru confirmarea
răspunsurilor conducerii la intervievările auditorului poate o feri dovezi privind
îndoiala auditorului.
Documentarea raționamentelor profesionale efectuate, atunci când sunt semnificative,
ajută la explicarea concluziilor auditorului și la fundamentarea calității raționamentului. Aceste
aspecte prezintă int eres special pentru responsabilii de verificarea documentației de audit,
inclusiv pentru cei care vor efectua audit ulterior. De exemplu:
 argumentarea concluziilor auditorului atunci când trebuie luate în considerație
anumite informații sau fac tori, iar a cea considerare este semnificativă în contextul
misiunii respective;
 este utilă întocmirea și păstrarea, ca parte a documentației de audit, a unui rezumat,
în care sunt expuse aspecte semnificative identificate în timpul auditului și modul
în care au fost tratate. Un astfel de rezumat ar facilita efectuarea unor examinări și
revizuiri eficace și eficiente a documentației de audit .
Înregistrarea caracteristicilor de identificare permite ca echipa să fie responsabilă de
activitatea sa și facilitează examinarea excepțiilor și instabilităților.
Caracteristicile de identificare variază în funcție de natura procedurilor de audit și de
elementul sau aspectul testat. Spre exemplu:
 pentru un test de detaliu al ordinelor de plată auditorul poate ide ntifica documentele
selectate pentru testare după data și numerele unice ale ordinelor;
 pentru o procedură de observare, auditorul poate înregistra procesul sau aspectele
observate, persoanele relevante și responsabilitățile lor, precum și locul și
momentu l în care s -a desfășurat observarea.
Înainte de a prezenta proiectul raportului, documentația de audit trebuie corectată de
către persoanele care au verificat, pentru a se asigura că au fost obținute suficiente probe de
audit adecvate pentru a sus ține concluziile.
Documentarea discuțiilor cu conducerea sau cu alte persoana însărcinate cu guvernanța
nu se limitează la înregistrările efectuate de auditor, ea poate include și înregistrările discuțiilor

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

6
purtate privind aspectele semnificativ e cu alte persoane, atât în cadrul entității, cât și în afara
ei.
Documentația de audit trebuie să conțină un plan și programe de audit cu privire la
angajament, astfel:
a) planul de audit conține strategia ce trebuie urmată în desfășurarea misiunii, bazându –
se în primul rând pe înțelegerea de către auditor a caracteristicilor activităților
clientului și a riscurilor potențiale de audit ce decurg din aceasta;
b) planul de audit reprezintă de asemenea cadrul pe baza căreia resursele misiunii de
audit sunt alocate diferitelor părți ale angajamentului;
c) programele de audit stabilesc procedurile ce vor fi aplicate de către membrii echipei;
d) în general, pentru fiecare tip de activitate și fiecare sold al unui cont trebuie efectuat
un program separat de audit;
e) în cadrul p rogramelor de audit vor fi stabilite procedurile ce urmează a fi aplicate,
precum și testele, analizele, verificările ce vor fi efectuate.
Trăsături le planului de audit sunt următoarele :
a) planul de audit intern se întocmește anual de către Departamentul de Audit Intern;
b) proiectul planului de audit intern se elaborează până la sfârșitul lunii noiembrie a
anului precedent celui pentru care se elaborează;
c) planul de audit intern se stabilește pe baza:
 evaluării riscurilor asociate diferitelor structuri organizat orice, funcțiuni,
activități și operațiuni;
 deficiente constatate de misiunile de audit intern anterioare sau de inspecții
efectuate de organisme externe bănc i;
 solicitări ale conducerii bănci ;
 numărul entităților subordonate;
 respectarea periodicității mi siunilor de audit.
d) proiectul planului de audit intern este însoțit de un referat care prezinta criteriile în
funcție de care s -au selectat obiectivele cuprinse în plan;
e) planul de audit este prezentat Comitetului de Audit pentru analiza si aprobare;
f) Consili ul de Administrație analizează și aproba planul de audit intern după
aprobarea acestuia de către Comitetul de Audit;
g) planul anual de audit intern poate fi modificat la propunerea șefului Departamentului
de Audit Intern sau la inițiativa Președintelui bănc i ori de câte ori apar indicii sau
circumstanțe privitoare la apariția unor riscuri interne sau de sistem, modificarea
profilului de risc sau alte indicii care impun realocarea fondului de timp pe
obiectivele planului de audit intern;
h) pentru activitățile p rivitoare la certificarea bilanțului contabil și a contului de profit
și pierdere, obiectivele cuprinse în planul de audit vor fi defalcate pe trimestre sau
luni, după caz;
i) planurile de audit intern se păstrează în arhiva Departamentului de Audit Intern
împreuna cu dosarele misiunilor de audit;
j) planul de audit intern trebuie să cuprindă următoarele elemente: teme ș i obiectivele
misiunii, perioada supusa auditării , unitatea auditată , perioada planificata pentru
desfășurarea misiunii.
Referatul de justificar e, care însoțește propunerea plan ului de audit intern, trebuie să
cuprindă pentru fiecare misiune de audit intern, rezultatele analizei riscuril or asociate, criteriile
semnal ș i alte elemente de fundamentare, care au fost avute în vedere la selectarea misi unii
respective.
Principii le întocmirii planului de audit sunt:

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

7
– principiul completitudinii – în aria de acțiune a auditului intern se cuprind toate
activitățile desfășurate în cadrul bănci , precum și normele ș i procedurile interne pe baza
cărora acestea se desfășoară.
– principiul procentualității – periodicitatea acțiunilor de audit pentru fiecare entitate,
funcție , activitate se stabilește în funcție de riscurile asociate acestora dar, în limita
posibilităților , se recomanda să nu fie mai mare de un an.
– principiul permanenț ei – obiectivele planului de audit intern privind entități , funcții ,
activități vor fi audi tate pe întreaga perioada scursă de la ultima misiune desfășurata .
– principiul oportunității – obiectivele planului de audit intern vor fi stabilite în urma
evaluării gradului de risc asociat.
Pentru elaborarea planului de audit este necesar să stabilim resursele de audit procedând
la stabilirea pentru fiecare misiune a perioadei auditate, a fondului de timp necesar pentru
realizarea misiunilor și a nu mărului auditorilor interni implicați.
Planul de audit, întocmit pa baza analizei riscurilor, se supune aprobării conducerii
entității și, ulterior, în funcție de necesități, poate fi actualizat pe baza referatului de notificare,
tot printr -o analiză a ris curilor și cu aprobarea conducerii entității, dar înainte de sfârșitul anului
curent.
Elaborarea P lanurilor de audit intern se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:
– identificarea proceselor, activităților, structurilor, programelor;
– stabilirea c riteriilor de analiză a riscurilor;
– determinarea punctajului total al riscului pe fiecare proces, activitate, structură,
program și ierarhizarea acestora;
– stabilirea modului de cuprindere, repartizare a misiunilor de audit intern în întocmirea
referatului d e justificare;
– întocmirea proiectelor planurilor de audit intern.
Elaborarea Planurilor de audit intern se va efectua pe o perioadă de trei ani pe baza
metodologiei comune aplicată pentru întocmirea Planului de audit intern.
Planurile de audit intern pot s uferi în timpul derulării lor modificări de misiuni, respectiv
de termene de realizat.
Actualizarea Planului de audit intern poate fi determinată de:
– modificările legislative sau organizatorice, care schimbă gradul de semnificație al
auditării anumitor ope rațiuni, activități sau acțiuni ale sistemului;
– recomandările structurii de audit ierarhic superior de a introduce, înlocui sau elimina
unele misiuni din planului de audit;
– dispozițiile conducerii entității publice privind efectuarea de misiunii de audit;
– alte elemente fundamentale.
Actualizarea Planului de audit intern se realizează prin întocmirea unui referat de
modificare a planului de audit intern aprobat de conducătorul entității subordonate pentru
compartimentele de audit organizate în cadrul structu rilor descentralizate.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

8

Ministerul Finanțelor publice Se aprobă,
DGFP a Județului Mehedinți Director executiv
Serviciu de Audit Intern
Nr. …….din……………… ..

Planul de audit intern

Nr.
crt. Scopul
acțiunii Obiectiv Identificare activității Ident ificarea
unității Perioada
auditată Durata
auditului Nr.
auditori
1 Evidența
obligațiilor
fiscale -înregistrarea fiscală
și evidența plătitoril or
de impozite și taxe

-întocmirea
înștiințărilor de plată

-urmărirea colectării – primirea declarațiilor de înregistrare fiscală și a celor
de mențiuni;
– atribuirea codului de înregistrare fiscală;
– emiterea certificatului de înregistrare fiscală;
– constituire bazelor de date;
– deschiderea dosarelor fiscale și transmiterea lor în
teritoriu;
– modul de întocmire a înștiințărilor de plată pentru
diferențele de debite, ma jorări de întârziere și
penalități aferente;
-transmiterea acestora spre executare silită în cazul
neplății;
-modul de evidență al debitorilor restanți;
-urmărirea și încasarea veniturilor fiscale și nefiscale
în cazul nerespectării termenelor de plată;
-calculul majorărilor de întârziere și penalităților ;
-întocmirea programelor de acti vitate;
-întocmirea avizelor de verificare ;
-selectarea în control a contribuabililor ;
-respectarea t ermenelor de verificare cuprinse în 01.01 – 31.12
2015

06.01 – 28.02
2016

3

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

9
obligațiilor bugetare
restante

-întocmirea actelor de
control fiscal avizele de verificare ;
-menționarea datelor generale despre contribuabili ;
-cuprinderea în verificare a impozitelor ;
-întocmirea de anexe pentru calculul dobânzilor și
penalităților;
-determinarea impozitelor și taxelor stabilite la plată;
-întocmirea fișei rezultatelor și borderourilor de
debitare /scădere;
-avizarea actelor de control.

01.04 – 15.05
2015

30.05 – 15.07
2008

2
2 Executarea
silită -recuperarea
obligațiilor bugetare
restante prin aplicarea
modalităților de
executare silită -întocmirea dosarelor de executare silită;
-parcurgerea procedeelor și etapelor de executare
silită;
-modul de întocmire și comunicare a documentelor de
executare silită;
-existența titlului de creanță și a înștiințării de plată;
-modul de întocmire și comunicare a somațiilor și
înștiințarea popririlor;
-modul de înființare a sechestrelor și identificare a
bunurilor imobili;
-modul de aplicare a măsurilor asiguratorii;
-organizarea publicității , a licitațiilor și distribuirea
sumelor încasate. 01.01 – 31.12
2015 06.01 – 28.02
2016 3
3 Achiziții
publice ……………… ……………… ……………….
…. ….…. ……………… ……………… ……………….
7 Organiza –
rea și
conducerea
contabili –
tații

-calculul și plata
Salariilor

-dacă toate intrările în contabilitate au fost operate;
-dacă cheltuielile plătite au fost angajate, lichidate și
ordonanțate;
-întocmirea core ctă a documentelor de plăți;
-existența creditelor bugetare deschise/repartizate și a
disponibilităților în conturi;
-existența documentelor justificative pentru plată;
-întocmirea corectă a documentelor de plăți;
-dacă suma datorată este cea corectă;

01.01.2015 –
31.03.2016 01.04 – 15.05
2016 2

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

10

….….

-plata facturilor către
furnizorii și prestatorii
de servicii
-inventarierea
patrimoniului; -eficacitatea controalelor interne privind plățile;
-dacă plățile sunt înregistrate corect în contabilitate;
……………… ……………….

.
………………………………
……………
31 Activitatea
de evidență
și control
case de
marcat -activitatea comisiei cu
atribuții în domeniul
caselor de marcat -modul de evidență la agenții economici;
-modul de întocmire a actelor de control;
-modul de valorificare a actelor de control; 2
32 Activitatea
Serviciului
juridic -întocmirea
documentelo r și
repartizarea la
instanțele judecătorești -repartizarea DGFP județene și a MFP în instanțele
judecătorești;
-conducerea evidențelor cauzelor la care statul,
reprezentat prin MFP, este parte civilă;
-realitatea și corectitudinea lucrărilor de sinteză și a
rapoartelor privind activitatea proprie;
-analiza cauzelor ce au determinat anularea în
instanțele judecătorești a deciziilor MFP privind
soluționarea căilor administrative de atac.
01.06.2015 –
30.09.2016 20.10 – 24.12
2016 2

,,Modelul doc umentului Planul de audit intern 3

3 Marcel, Ghiță – Auditul intern, Ediția a doua, Editur a Economică, București, 2009.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

11
Programul de audit reprezintă un ansamblu de unul sau mai multe acțiuni de audit
planificate pe un anumit interval de timp și orientate spre un scop anume.
Programul de audit cuprinde o listă detaliată a procedurilor de audit stabilită pe cicluri
contabile și pe pașii de urmat de către auditori pentru colectarea probelor de audit necesare în
vederea obținerii unui grad de certitudine rezonabil asupra conformității sau neconformității
situațiilor financiare cu criteriile p restabilite.
,,Programul de audit este un document intern de lucru al compartimentului de audit
intern, care se întocmește pe baza Tematicii în detaliu a misiunii de audit prin care se realizează
ordinea de parcurgere a procedurilor misiunii de audit pe ti mpul derulării acesteia. 4
Cu ocazia elaborării programului de audit și pe parcursul îndeplinirii misiunii sale,
auditorul trebuie să stabilească care sunt riscurile de denaturare semnificativă a situațiilor
financiare și în funcție de acestea decide asupr a naturii, momentului și întinderii procedurilor
de audit.
Scopul elaborării programului de audit este acela de a oferi, atât șefului
compartimentului de audit intern, asigurarea că au fost luate în considerare toate aspectele
referitoare la obiectivele mi siunii de audit intern, cât ș i supervizorului misiunii, asigurarea
repartizării sarcinilor și planificării activităților pe auditori interni.
Programul de audit presupune un plan detaliat al activității ce trebuie realizat în etapa
de Intervenție la fața l ocului și care trebuie să cuprindă procedurile necesare atingerii
obiectivelor misiunii de audit.
Programul de audit este finalizat înainte de intervenția la fața locului și este aprobat de
șeful compartimentului de audit intern.
Procedura privind elaborar ea Programului de audit se prezintă astfel:

Auditorii Pregătesc Programul de audit intern, incluzând următoarele elemente:
– obiectivele auditului;
– testările care se vor efectua;
– alte procedu ri de audit și teste, după caz.
Pregătesc o Notă cu următoarele an exe:
– colectarea și prelucrarea datelor;
– tabelul punte tari și puncte slabe;
– programul preliminar al intervenției la fața locului.
Șeful
compartimentului
de audit intern Organizează ședința de analiză.
Verifică Nota și anexele acesteia.
Analizează și modi fică după caz documentele prezentate.
Aprobă nota și anexele.
Auditorii Îndosariază Programul de audit.
Utilizează Programul de audit în efectuarea misiunii.

Pentru a îmbunătăți eficiența activității misiunii, auditorul poate utiliza tabele, analize
și alte informații întocmite de entitate, însă în astfel de situații, acesta trebuie să se convingă și
prin metode alternative de faptul că acele documente au fost întocmite corespunzător și sunt
credibile.
Documentele de lucru sunt prioritatea auditorului, a cestea incluzând nu numai pe cele
întocmite de auditor, ci și cele puse la dispoziția sa de către client.
Deși anumite părți sau extrase din documentele de lucru pot fi lăsate și la dispoziția
entității auditate, cu acordul auditorului, astfel de documente nu înlocuiesc și nu pot reprezenta
componente ale evidențelor financiar -contabile ale acesteia.

4 Marcel, Ghiță – Auditul intern, Ediția a doua, Edi tura Economică, București, 2009.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

12
Deși auditorul deține dreptul de proprietate asupra documentelor de audit, acestea nu
pot fi prezentat, decât cu unele explicații impuse de lege, nici unei alt e persoane fără
consimțământul clientului.
Practic, programul de audit cuprinde atât procedurile care au fost deja finalizate, dar și
alte proceduri care urmează a fi realizate de auditorii interni și pentru care se alocă timpul
aferent.
Pe parcursul desfă șurării misiunii de audit, Programul de audit se poate modifica, pe
principiul compensării, în condițiile în care pentru anumite operații timpul de intervenție la fața
locului nu s -a putut aprecia corect, însă cu încadrarea în programul stabilit inițial.

Programul de audit intern

Misiunea de audit: Activitatea de conducere
Perioada auditată: 01.01.2014 – 30.06.2015
Întocmit: Ionescu Adrian/ Popescu Mircea Data: 21.07.2015
Avizat: Florescu Cristia n Data: 21.07.2015

Etapele
misiunii
Domeniul Activități Durata
(h) Persoanele
implicate Locul
desfășurării
Tema generală: Activitatea de conducere 544
I.Pregătirea
misiunii de
audit

130

1. Tipărirea și
procesarea Ordinului
de serviciu
2 Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Șeful serviciului
audit
Serviciul
Audit
2.Tipărirea și
procesarea Declarației
de independență
2 Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Serviciul
Audit
3.Pregătirea și
transmiterea Notificării
privind declanșarea
misiunii de audit intern
către părțile interesate
2 Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Șeful serviciului
audit
Serviciul
Audit
4.Colectarea și
prelucrarea informațiilor
40 Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Serviciul
Audit
5.Întocmirea
chestionarului de
control intern
8

Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Auditat

Serviciul
Audit
6.Întocmirea Listelor
centralizatoare a
obiectelor auditabile
40
Ionescu Adrian
Popescu M ircea

Serviciul
Audit

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

13
7.Elaborarea Tabelului
puncte tari și puncte
slabe
16 Ionescu Adrian
Popescu Mircea Serviciul
Audit
8.Întocmirea
programului de audit
Intern

9.Întocmirea Notei și a
Programului preliminar
al intervenției la fața
locului

4

4 Ionescu Adrian
Popescu Mircea

Ionescu Ad rian
Popescu Mircea
Serviciul
Audit

Serviciul
Audit
10.Obținerea aprobării
notei și a anexelor
acesteia: Colectarea și
prelucrarea datelor,
Tabelul puncte tari și
puncte slabe și
Programul intervenției
la fața locului

4

Șeful serviciul ui
audit

Serviciul
Audit
11.Planificarea și
organizarea Ședinței de
deschidere
4 Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Sediul
Audit at
12.Redactarea Minutei
ședinței de deschidere.
Obținerea numelui
persoanelor de contact
și stabilirea unui loc
pentru desfășurarea
activității de audit

4

Ionescu Adrian
Popescu Mircea

Sediul
Audit at
II.Intervenția
la fața
locului

326
Funcția de
planificare
a activității
de conducere

1.1. Efectuarea testărilor
detaliate prin
Programul intervenției
la fața locului
16

Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Șeful serviciului
audit

Serviciul
Audit

Sediul
Audit at 1.2. Discutarea
constatărilor cu șeful de
serviciu
2
1.3. Elaborarea
FIAP -urilor 8
1.4. Colectarea dovezilor 8
1.5. Revizuirea
documentelor de lucru
din punct de vedere al
conținutului și al formei
și întocmirea Notei
centralizatoare a
documentelor de lucru

8

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

14

Funcția de
organizare a
activității de
conducere

2.1. Efectuarea testărilor
detaliate prin
Programul intervenției
la fața locului

16

Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Șeful serviciului
audit

Serviciul
Audit

Sediul
Audit at 2.2. Discutarea
constatărilor cu șeful de
serviciu
1
2.3. Elaborarea
FIAP -urilor 4
2.4. Colectarea dovezilor 2
2.5. Revizuirea
documentelor de lucru
din punct de vedere al
1
conținutului și al formei
și întocmirea Notei
centralizatoa re a
documentelor de lucru
Funcția de
coordonare a
activităților

3.1. Efectuarea testărilor
detaliate prin
Programul intervenției
la fața locului
10

Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Șeful serviciului
audit

Serviciul
Audit

Sediul
Audit at 3.2. Discutarea
constatărilor cu șeful de
serviciu
2
3.3. Efectuarea testărilor
detaliate prin
Programul intervenției
la fața locului
Elaborarea
FIAP -urilor 4
3.4. Colectarea dovezilor 4
3.5. Revizuirea
documentelor de luc ru
din punct de vedere al
conținutului și al formei
și întocmirea Notei
centralizatoare a
documentelor de lucru

2
Funcția de
antrenare și
motivare a
personalului

4.1. Efectuarea testărilor
detaliate prin
Programul intervenției
la fața locului
8

Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Șeful serviciului
audit

Serviciul
Audit

Sediul
Audit at 4.2. Discutarea
constatărilor cu șeful de
serviciu
2
4.3. Elaborarea
FIAP -urilor 4
4.4. Colectarea dovezilor 4

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

15

4.5. Revi zuirea
documentelor de lucru
din punct de vedere al
conținutului și al formei
și întocmirea Notei
centralizatoare a
documentelor de lucru

8
Controlul
sistemelor
informațio –
nale de
management

5.1. Efectuarea testărilor
detaliate prin
Programul intervenției
la fața locului
8

Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Șeful serviciului
audit

Serviciul
Audit

Sediul
Audit at 5.2. Discutarea
constatărilor cu șeful de
serviciu
2
5.3. Elaborarea
FIAP -urilor 8
5.4. Colectarea dov ezilor 16
5.5. Revizuirea
documentelor de lucru
din punct de vedere al
conținutului și al formei
și întocmirea Notei
centralizatoare a
documentelor de lucru

8
Realizarea
contractului
de
management

6.1. Efectuarea testărilor
detaliate prin
Programul intervenției
la fața locului
4

Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Șeful serviciului
audit

Serviciul
Audit

Sediul
Audit at 6.2. Discutarea
constatărilor cu șeful de
serviciu
1
6.3. Elaborarea
FIAP -urilor 4
6.4. Colectarea dovezilor
4
6.5. Revizuirea
documentelor de lucru
din punct de vedere al
conținutului și al formei
și întocmirea Notei
centralizatoare a
documentelor de lucru

4
Calitatea
activității de
conducere
7.1. Efectuarea testăril or
detaliate prin
Programul intervenției
la fața locului
4

7.2. Discutarea
constatărilor cu șeful de
serviciu
1

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

16

7.3. Elaborarea
FIAP -urilor 4 Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Șeful serviciului
audit Serviciul
Audit

Sediul
Audit at 7.4. Colectarea dovezilor
4
7.5. Revizuirea
documentelor de lucru
din punct de vedere al
conținutului și al formei
și întocmirea Notei
centralizatoare a
documentelor de lucru

4
13. Planificarea și
organizarea Ședinței de
închidere
16 Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Sediul
Audit at
14. Discutarea
constatărilor cu
structura auditată

8

Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Auditat

Sediul
Audit at

15. Concluzii
8 Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Șef serviciului
audit
Serviciul
Audit
III. Raportul de audit 84
16. Redactarea
proiectului de Raport de
audit intern
32 Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Serviciul
Audit
17. Revizuirea
proiectului de Raport de
audit intern
8 Șef serviciului
audit Serviciul
Audit
18. Obținerea aprob ării
proiectului de Raport de
audit intern de
conducerea Serviciului
Audit Public Intern
8
Șef serviciului
audit
Serviciul
Audit
19. Transmiterea
proiectului de Raport de
audit intern la auditat și
solicitarea răspunsului
asupra conținutului în 15
zile

2

Ionescu Adrian
Popescu Mircea

Sediul
Audit at

20. Planificarea și
organizarea Reuniunii de
conciliere, dacă este
cazul
8
Ionescu Adrian
Popescu Mircea

Sediul
Audit at

21. Includerea în
Raportul de audit intern
a aspectelor reți nute din
punctul de vedere al
auditatului

8
Ionescu Adrian
Popescu Mircea

Serviciul
Audit
22. Finalizarea
Raportului de audit
intern
8 Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Serviciul
Audit

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

17
23. Obținerea Raportului
de audit
intern aprobat de
conduc erea instituției
8
Șef serviciului
audit
Serviciul
Audit
24. Transmiterea
recomandărilor aprobate
către auditat
2
Ionescu Adrian
Popescu Mircea
Sediul
Audit at
IV. Urmărirea recomandărilor 4
25. Inițierea procesului
de urmărire 4 Ionescu Adri an
Popescu Mircea Serviciul
Audit

,,Modelul documentului Programul de audit 5

1.2. Rolul documentării probelor de audit

Obiectul documentării îl constituie informația.
Documentarea este un concept cu conținut complex, incluzând trei forme:
– documentarea bibliografică este culegerea informațiilor din diferite publicații;
– documentarea directă culege informațiile direct din practică;
– consultarea specialiștilor. Promovarea consultării specialiștilor este garanția alegerii
celor mai bune teme și trasee de anal iză și studiu, a integrării în analiză și studiu a
experienței practice, a economisirii timpului și încadrării în termenul de predarea
lucrării de cercetare, precum și o garanție sporită a realizării unei cercetări de calitate.
Consultarea specialiștilor s e poate efectua pe întregul traseu al cercetării.
În mod corespunzător fiecare dintre aceste forme îndeplinește o funcție specifică,
distinctă.
Rolul documentării în cadrul procesului de cercetare presupune:
– documentarea nu este un scop în sine și se subor donează soluționării unor probleme;
– cele patru etape interne ale documentării sunt diferențiate în funcție de domeniul, de
temă, de cercetător etc. Discernământul cercetătorului este decisiv pentru asigurarea
unei documentări eficiente;
– documentarea începe chiar din procesul alegerii temei și se continua susținut în
procesul precizării obiectivelor cercetării;
– în procesul de documentare apar idei noi, ipoteze ce urmează să fie verificate ulterior
și chiar anticipații ale unor concluzii finale;
cu toate cara cteristicile menționate, documentarea nu coincide, nu se suprapune și nu poate fi
confundată, în nici un fel, cu cercetarea.
,,Întocmirea documentelor care confirmă și justifică activitatea unui auditor precum și
concluziile acestuia, are multiple roluri, dintre care amintim faptul că aceste documente
reprezintă: 6
a) probe asupra faptului că angajamentul de audit a fost planificat în concordanță cu
standardele de audit și în funcție de riscurile de audit identificate. În același timp,
documentele întocmite în exercițiile precedente influențează natura, momentul și

5 Marcel, Ghiță – Audit inte rn, Ediția a doua, Editura Economică, București, 2009.
6 Ioan, Oprean – Auditarea situațiilor financiare, suport de curs pentru masterand, Cluj -Napoca, 2010.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

18
întinderea procedurilor care se planifică a fi aplicate în exercițiile următoare, în cazul misiunilor
recurente.
Planificarea angajamentelor de audit recurente se face în funcție de informațiil e obținute
în perioadele anterioare despre entitate -client. Astfel de informații se referă: la descrierea și
evaluarea eficacității operaționale a controlului intern; la estimarea riscului de audit acceptabil,
precum și a riscurilor inerente și a riscurilo r de control; la nivelul pragului de semnificație și a
toleranțelor acceptabile etc. De as emenea, programele de audit întocmite cu ocazia misiunilor
de audit precedente și concluziile la care a ajuns auditorul cu ocazia misiunilor precedente,
influențează planificarea misiunilor de audit pentru perioadele următoare;
Programele de audit întocmite cu ocazia misiunilor de audit precedente și concluziile la
care a ajuns auditorul cu ocazia misiunilor precedente, influențează planificarea misiunilor de
audit pe ntru perioadele următoare.
b) probe asupra faptului că angajamentul de audit a fost realizat conform Standardelor
de Audit. Documentele întocmite de către auditor, precum și celelalte informații
colectate de către acesta, reprezintă dovezi asupra realizării s au nerealizării unui
angajament de audit corespunzător. Pe baza acestor documente auditorul
demonstrează în fața organelor de stat, a instanțelor judecătorești și a organismelor
abilitate să efectueze controlul public asupra auditorilor faptul că natura, m omentul
și întinderea procedurilor aplicate a asigurat colectarea probelor de audit suficiente
și adecvate.
c) probele de audit sunt necesare și pentru alegerea tipului de raport care se va întocmi
și pentru susținerea opiniei exprimate prin acest raport.
d) un suport de informații pe baza cărora se întocmesc diferite informări către
conducerea entității auditate sau către alte organe abilitate. Documentele de lucru
contribuie la întocmirea corectă a declarațiilor fiscale, la ameliorarea procedurilor
controlului intern și a auditului intern.
e) un mijloc important pe baza căruia se exercită controlul calității auditului efectuat și
o dovadă asupra faptului că societatea de audit exercită acest control asupra
echipelor de auditori.
f) un mijloc pentru perfecționarea prof esională a auditorilor asistenți și stagiari.
Pentru a -și putea îndeplini aceste roluri documentele elaborate sau obținute de auditor
trebuie să îndeplinească anumite cerințe, cum sunt:
– să fie suficient de detaliate, complete, inteligente și corelate între ele. Foile de lucru
trebuie astfel întocmite încât un alt auditor experimentat, care nu a avut legături
anterioare cu respectivul angajament de audit, să poată înțelege activitatea desfășurată
și temeinicia opiniei exprimate;
– să permită identificarea cu ușurință cel puțin a următoarelor elemente: clientul auditat,
perioada auditată, data întocmirii documentului, numele și prenumele auditorului,
conținutul activității sau domeniul auditat precizat printr -un titlu adecvat, cadrul de
referință necesar pentru trimiterile de la un document la altul, pentru arhivarea ordonată
a acestor documente, pentru stabilirea cu ușurință a legăturilor sau corelațiilor dintre
documente.
– să indice numele și prenumele ale unui alt auditor investit cu competența de a exercita
controlul de calitate asupra acestor documente. Persoanele din cadrul firmelor de audit
investite cu competenta de a verifica dacă lucrările auditorilor sunt corespunzătoare
trebuie să înscrie pe foile de lucru anumite adnotări prin care confirmă faptul că aceste
documente sunt corecte și complete. Aceste adnotări înscrise de către cel care verifică
foile de lucru se pot face cu ajutorul unor „simboluri de verificare” însoțite de explicarea
procedurilor de audit aplicate sau de obiectivele auditului realiza te precum și de o
concluzie.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

19
– să sintetizeze discuțiile purtate cu conducerea entității sau cu alte părți referitoare la
aspectele apărute.
Documentarea corespunzătoare pentru activitatea de audit este necesară:
– pentru a confirma și sprijini opinia control orului și rapoartele lui;
– în vederea ridicării eficienței și eficacității auditului;
– pentru a constitui o sursă temeinică de informații la perfectarea rapoartelor;
– pentru a servi drept probe de audit în conformitate cu standardele de audit;
– să faciliteze p lanificarea și exercitarea auditului;
– să contribuie la pregătirea profesională a auditului;
– să verifice permanent dacă activitatea planificată a fost efectuată în mod corespunzător;
– să furnizeze probe de audit care să constituie materiale documentare pentr u activitățile
ulterioare.
Controlorul trebuie să documenteze probele de audit, stabilind domeniile de audit
potrivit competențelor legale, aria de aplicabilitate a auditului, activitatea ce trebuie efectuată
și concluziile auditului.

1.3.Conținutul ș i forma documentelor de lucru utilizate în activitatea de audit

Conținutul, întocmirea și prezentarea documentelor de lucru trebuie să corespundă
următoarelor cerințe:
a) să fie complete și perfectate cu acuratețe pentru a prezenta o fundamentare
corespunzătoare a constatărilor și recomandărilor;
b) să fie clare, logice, fără să mai necesite explicații suplimentare;
c) să fie citețe fără ștersături și completări ulterioare.
Documentele de lucru, de regulă, includ:
– informații privind forma organizatorica -judiciară și stru ctura organizatorică a entității:
– extrase sau copii ale documentelor de constituire a entității, alte documente juridice,
acorduri, contracte, procese -verbale etc.;
– informații privind domeniul, mediul economic și juridic în care activează entitatea;
– inform ații privind procesul de planificare, indicatorii economici;
– probe privind studierea și aplicarea sistemelor contabile și de control intern (descrieri,
chestionar, scheme de circuit al documentelor etc.);
– informații referitoare la evaluarea riscului ineren t și riscului legat de control, precum și
modificările ulterioare ale acestora;
– informații ce confirmă faptul examinării de către controlor a activității serviciului de
audit intern și concluziile formulate;
– analiza operațiunilor economice și a soldurilor conturilor contabile;
– analiza indicatorilor și tendințelor semnificative ale activității entității (proceduri
analitice);
– copii ale demersurilor către experți și alte persoane terțe;
– demersuri, note, alte declarații în scris, primite de la conducerea entit ății;
– concluzii ale controlorului privind aspectele importante ale auditului;
– copii ale rapoartelor financiare și raportul controlorului.
Controlorul trebuie să conștientizeze faptul că prezentarea și conținutul documentelor
de lucru reflectă gradul lui de competență, experiență și cunoaștere. Controlorul trebuie să
pregătească documentele de lucru în așa mod, ca acestea să fie suficient de detaliate și complete
pentru a asigura înțelegerea generală a lucrărilor executate de controlor.
Documentele de lucru trebuie să conțină referință la sursa informațiilor incluse în ele și
un număr de identificare.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

20
Fiecare societate de audit trebuie să își definea scă propria metodă de întocmire ,
codificare și arhivare a documentelor de lucru. Această metodologie este obli gatorie de
respectat de către toate echipele de auditori.
Codificarea foilor de lucru se face după un sistem zecimal sau după un sistem mixt:
alfabetic și numeric. Astfel tabelele de bază care se referă la elementele din bilanț codificate
sau cifre romane si sunt prezentate după cum urmează:
A  imobilizări necorporale;
B  imobilizări corporale;
C  imobilizări financiare;
D  stocuri;
E  creanțe etc.
Tabelele atașate la tabelele de bază se pot codifica în continuare prin adăugarea la codul
alfabetic a un or referințe cifrice. Astfel, tabelele pentru creanțe se modifică în continuare după
cum urmează:
E1 – creanțe comerciale;
E2  sume de încasat de la entitățile afiliate etc.
Celelalte documente de lucru se codifică în continuare în funcție de tabelul de b ază, la
care se referă.
În continuare prezentăm una din aceste modalități de întocmire și codificare a
documentelor de lucru:
1. pentru fiecare post de bilanț se întocmește pe baza datelor din balanța de verificare a
conturilor sintetice, un tabel de bază car e cuprinde solduri inițiale și finale pentru toate
conturile incluse în postul de bilanț.
Astfel, pentru postul creanțe comerci ale tabelul se prezintă astfel:

Entitatea auditată: S.C. ARIEȘUL S.A. Referința foii de lucru: E1
Domeniul auditat: CREANȚE COMERCIALE Inițialele auditorului: M.L.
Data bilanțului: 31.12.2015
Data întocmirii: 10.01.2016

Creanțe comerciale – tabel de bază

Contul
sintetic
Denumirea
Solduri inițiale
Solduri finale
Simbolul de verificare
BV C T O
4092

4111
4118 Furnizori – debitori pentru
serviciu
Clienți
Clienți incerți sau în
litigiu
20

410
10 25

435
15
413

418

491
Efecte de primit de la
clienți
Clienți – facturi de
întocmit
Ajustări pentru depreciere
creanțelor
30

20

30 20

30

40
Total 520 565

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

21
Simbolurile de verificare
BV – confruntat cu balanța de verificare și cartea mare;
C  confirmări primite de la terți;
T  evaluări, calcule și totaluri;
O  obiectivele auditului referitoare la operațiuni și referitoare la solduri.
2. pentru fiecare rând semnificativ din tabelul de bază se întocmește un tabel de detaliu în
care se prezintă analiticele semnificative ale contului sintetic. Astfel, pentru contul
4111 ,,Clienți  tabelul de detaliu este prezentat în figura următoare. Această foaie de
lucru este codificată cu referința E12 deoa rece se referă la rândul 2 din tabelul de bază
(E1).

Entitatea auditată: S.C. ARIEȘUL S.A. Referința foii de lucru: E1 .2
Domeniul auditat: CREANȚE CLIENȚI Inițialele aud itorului: M.L.
Data bilanțului: 31.12.2015
Data întocmirii: 10.01.2016

Creanțe comerciale – tabel de detaliu

Con
-tul
anal
i-tic Denumirea
clientului Referen –
țial Sold la
începutul
exercițiului Rulaj
debitor Rulaj
creditor Sold la
încheierea
exercițiului Simbolul de
verificare
BV C T O et
c
01

02

03

04-
N Sc Arieșul Sa

Sc Arieșul Sa

Sc Arieșul Sa

Diverși E121

E122

E123

E124 200

150

50

10 4010

2020

850

15 4000

2100

840

20 210

160

60

5
Total E12 410 6895 6870 435

Simboluri de verificare
BV – confruntări cu balanțele analitice și conturile analitice;
C  confirmări primite de la clienți;
T  verificarea evaluărilor și calculelor;
O  verificarea obiectivelor auditului.

3. Pentru fiecare cont la care s -au înregistrat rulaje sau solduri semnificative sau
operațiuni neobișnuite se întocmesc foi de lucru în care se arată ce lucrări a efectuat
auditorul și care justifică concluziile acestuia. Aceste foi de lucru se codifică cu
referențialul corespunzător și pot avea o structură foarte diversificată. Astfel, pentru
contul 4111 ,,Clienți  se pot întocmi următoarele foi de lucru:
– tabelul clienților care au răspuns la cererea de confirmare a soldurilor;
– tabelul reconcilierilor dintre fișa contului 4111 ,,Clienți  și jurnalul de vânzări,
jurnalele de bancă și casă, jurnalul efectelor comerciale de primit de la clienți, de
încasat, remise spre scontare etc.;

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

22
– situația creanțelor după vechime și a vitezei de rotație a creanțelor;
– situația recuperabilității creanțelor, a ajustărilor pentru deprecierea creanțelor;
– situația testelor efectuate asupra modului de separare e exercițiului: solduri inițiale,
soldur i finale, evenimente ulterioare, facturi de stornat, ultimele facturi din exercițiul
auditat, primele facturi din exercițiul următor, evidența stocurilor etc.;
– situația procedurilor analitice aplicate și a investigațiilor făcute asupra fluctuațiilor
neobiș nuite;
– lista documentelor asupra cărora s -au aplicat testele de detaliu și conținutul acestor
teste;
– lista de verificare a operațiunilor etc.
Documentele de lucru pot fi întocmite pe suport de hârtie, tehnic sau alt purtător de
informații.
Documentele de l ucru, elaborate în format tipărit, vor fi organizate în dosare, iar
documentele elaborate în format electronic vor fi organizate în colecții de fișiere și/sau baze de
date.
Există doua tipuri de dosare: permanent și curent.
Conținutul acestor dosare este influențat de particularitățile și mărimea entității auditate,
precum și de obișnuința de lucru e firmelor de audit. Pentru facilitatea controlului de calitate
asupra activității de audit desfășurată, fiecare firmă de audit trebuie să reglementeze conținut ul
acestor dosare.
,,Dosarul permanent conține informații istorice ce au continuitate în ceea ce privește
activitățile cl ientului, și care sunt utile pentru mai multe exerciții financiare, fiind actualizate,
de câte ori este cazul, cu informații noi de ace eași natură. 7
Documentele incluse în dosarul permanent trebuie verificate și actualizate în fiecare an.
Dosarul permanent conține documente privind organizarea activității entității care pot fi
acte constitutive, structura organizatorică, regulamentul de organizare și funcționare etc.;
monografii contabile aplicabile, modul de organizare și conducere a contabilității; copii ale
contractelor importante (contracte colective de muncă, contracte de leasing) cu aplicabilitate pe
mai multe exerciții financiare; hotărâri AGA și decizii ale managementului; alte documente
privind controlul intern și auditul intern.
Unele informații și documente primite sau analizate în cursul diferitelor etape ale
misiunii pot fi folosite pe toată durata mandatului. Ele nu au deci n evoie sa fie cercetate în
fiecare an. Clasarea lor într -un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor
ulterioară după aducerea sa la zi.
Dosarul permanent permite deci evitarea repetării în fiecare an a unor lucrări și
transmiterea de la un exercițiu la altul a elementelor de cunoaștere a întreprinderii.
Dosarul curent include date și informații aferente exercițiului financiar auditat conform
angajamentului.
Dosarul curent cuprinde toate elementele unei misiuni, a căror utilitate nu de pășește
exercițiul controlat, el permite asamblarea tuturor lucrărilor, de la organizarea misiunii la
sinteză și formularea raportului.
Dosarul curent cuprinde termenii angajamentului de audit, copii ale balanțelor de
verificare și ale situațiilor financia re, planul și programele de audit, scrisoarea de reprezentare
a conducerii, note ale ședințelor, analizelor și verificărilor efectuate în cadrul misiunii,
documente de lucru în format impus de normele minimale ale CAFR și de normele proprii ale
auditorului , copii ale documentelor testate.
Dosarul curent este indispensabil pentru:
– mai bună organizare și control ale misiunii;

7 Ioan, Oprean – Auditarea situațiilor financiare, suport de curs pentru masterand, Cluj -Napoca, 2010.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

23
– documentarea lucrărilor efectuate, deciziilor luate și asigurarea că programul s -a
derulat fără omisiuni;
– supravegherea lucrărilor dat e la colaboratori;
– justificarea opiniei și redactarea raportului.
Dosarul curent este bine să fie împărțit pe secțiuni sau părți pentru a ușura utilizarea sa.
În general se folosește o împărțire în zece secțiuni sau părți simbolizate de la A la I.
Foile de lucru cuprinse în dosarul curent trebuie să justifice opinia auditorului și, ca
urmare, trebuie să precizeze natura momentul și întinderea procedurilor aplicate.
Documentele de lucru sunt proprietatea auditorului. Uneori auditorii pot pune la
dispoziția e ntității anumite extrase din foile de lucru. Auditorii răspund de păstrarea în siguranță
și de confidențialitatea dosarelor de audit.
Documentele trebuie să fie prezentate într -o manieră inteligibilă, coerentă, consistentă
cu obiectivele auditului.
Pentru descrierea sistemelor entității auditate se utilizează următoarele tipuri de
documente: diagrame de tip Flockhart, prezentări narative, machete, chestionare și liste de
verificare. Alegerea acestor tehnici variază în funcție de practicile locale de audit, de preferință
personală a auditorului și de complexitatea sistemelor auditate.
Documentele de lucru reprezintă proprietatea Curții de Conturi în cadrul exercitării
auditului.
Informația conținută în documentele de lucru este confidențială și nu poate fi s upusă
divulgării. Organele fiscale și alte autorități nu au dreptul să ceară controlorului documentele
de lucru sau copiile acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație.
Conținutul dar și forma documentelor de lucru sunt influențate de următorii factori:
– natura angajamentului;
– forma raportului și felul misiunii de audit;
– natura și complexitatea activității clientului;
– natura și complexitatea sistemelor de control intern ale entității auditate;
– necesitățile de monitorizare, supraveghere și revizui re a lucrărilor efectuate de echipa
de audit;
– metodologiile și tehnici de audit specifice auditorului utilizate pe parcursul misiunii.
Activitatea echipei de audit se concretizează în cea mai mare parte în documentele de
lucru ce se compun din dosarul cure nt, acesta întocmindu -se atât manual cât și cu ajutorul unor
programe informatice (balanțe de lucru, foi de lucru, documente de analiză a conturilor,
documente centralizatoare privind ajustările și reclasificările ce se impun , memorandumuri
pentru conducer e etc.).
Balanțele de lucru fac legătura dintre sumele existente în situațiile financiare, balanțe le
de verificare contabile și foile de lucru aferente.
În afară de o coloană privind denumirea contului, balanța de lucru conține și coloane de
referențiere p entru foile de lucru, pentru soldurile aferente anului anterior și soldurile neajustate
aferente anului curent, și respectiv pentru ajustări sau reclasificări.
Analiza conturilor include în general toate rulajele înregistrate într -un cont, într -o
anumită perioadă de timp, inclusiv unele documente justificative legale.
Memorandum ul de audit -cea mai mare parte a activității auditorului este consemnată în
memorandumuri scrise cu privire la discuțiile purtate cu personalul de specialitate și conducere,
privin d sistemul de control intern, analiza situației unor active, erori identificate precum și alte
probleme apărute pe parcursul misiunii de audit.
Ajustările sunt făcute cu scopul de a corecta erorile identificate în înregistrările contabile
efectuate de cătr e client cum ar fi anumite elemente bilanțiere evaluate incorect, respectarea sau
nerespectarea principiului prudenței, etc. și pentru care auditorul propune corectarea
respectivelor elemente din situațiile financiare.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

24
Reclasificările sunt efectuate cu sc opul de a prezenta cât mai corect clasele, categoriile
de informații din situațiile financiare.
Indiferent de forma documentelor de audit, ce se pot prezenta atât pe suport de hârtie
sau alți suporți cât și în format electronic, acesta trebuie în mod oblig atoriu să cuprindă în afară
de informațiile financiar -contabile și însemnările specifice.
Antetul include numele clientului, denumirea documentului, data de sfârșit de an, sau o
altă dată de referință a exercițiului financiar auditat, explicațiile din capu l de tabel când este
cazul.
Indexarea și referențierea reprezintă procesul prin care se stabilește o legătură între
situațiile financiare și documentele de audit precum și între datele și informațiile din
documentația de audit.
Documentele de audit trebuie organizate în așa fel încât membrii echipei de audit sau
orice alt utilizator avizat, să poată găsi cu ușurință probele de audit și informațiile relevante
privind desfășurarea misiunii.
În vederea indexării documentelor de audit se utilizează un sistem de notație cu ajutorul
cifrelor sau al literelor, sumele sau elementele importante ale situațiilor financiare trebuind să
fie referențiale pe aceste documente.
De exemplu, atunci când auditorul utilizează la întocmirea unor foi de lucru și
informațiile afere nte din alte foi de lucru, acestea vor fi referențiale pe fiecare foaie de lucru în
parte.
Însemnările constituie no tații simple făcute de către membrii echipei de audit.
Simbolul însemnării este în general explicat la sfârșitul documentului de audit, mulț i
auditori și societăți de audit utilizând un set standard de astfel de însemnări.
Standardele ISA cer auditorilor să păstreze documentele de audit un anumit număr de
ani după ce raportul de audit a fost finalizat.
În România nu există prevederi legale spe ciale în acest sens, dar se poate considera ca
fiind convenabil o perioada de păstrare a documentației de audit de minim 5 -6 ani.
Auditorul trebuie să decidă în legătură cu durata de păstrare și modul de arhivare a
documentației de audit ținând seama de vo lumul acesteia și răspunderile ce și le -a asumat în
cadrul misiunilor sale.
Auditorul trebuie să adopte de asemenea proceduri corespunzătoare pentru menținerea
confidențialității asupra datelor și informațiilor precum și a păstrării în condiții de siguranț ă a
documentației de audit, respectiv pentru arhivarea acesteia pe o perioadă suficientă pentru a
satisface nevoile proprii și cerințele profesionale în materie.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

25

CAPITOLUL II

PROBELE DE AUDIT ȘI NECESITATEA ACESTORA PENTRU
FUNDAMENTAREA O PINIEI AUDITORULUI

2.1. Tehnici de obținere a probelor de audit

Probele de audit reprezintă informații obținute de către controlor din documente primare
și înregistrările contabile ce stau la baza situațiilor financiare prezentate de entitatea auditată
sau din alte surse prin aplicarea testelor de control și procedurilor de fond.
Nu este necesar ca auditorii sa examineze toata informația , care poate să existe, si să o
califice ca proba de audit. Însă , când descriem o constatare de audit, aceasta trebui e neapărat să
fie justifi cata prin probe corespunzătoare. Fără probe de calitate, auditorii nu pot ajunge la
concluzii corecte privind realizarea obiectivelor misiunii de audit intern.
Obținerea probelor de audit și înscrierea acestora în documentele de lu cru reprezintă
activități esențiale ale procesului de audit. Documentele de lucru se întocmesc pe măsura
desfășurării activităților din toate etapele auditului. Documentele de lucru trebuie să fie
întocmite și completate cu acuratețe, să fie clare și intel igibile, să fie lizibile și aranjate în ordine,
să se refere strict la aspectele semnificative, relevante și utile din punctul de vedere al auditului.
Probele de audit pot fi obținute din interiorul sau din afara entității sau pot fi produse în
mod direct de către auditor.
Procedurile de obținere a probelor de audit sunt:
a) investigarea ,
b) observarea,
c) inspecția,
d) examinarea documentelor și înregistrărilor,
e) confirmarea
f) recalcularea (verificarea calculelor matematice),
g) reefectuarea (reconstituirea )
h) procedur i analitice.
Fiecare procedură de audit poate genera una sau mai multe probe.
a) Probe de audit obținute din investigare. Investigarea constă în culegerea de
informații (financiare , nefinanciare) de la persoanele cu experiență, fie din
interiorul, fie din a fara entității, putând varia de la investigații scrise, până la
chestionare orele.
Evaluarea răspunsurilor obținute în procesul de investigare este foarte importantă atât
în ceea ce privește calitatea probelor de această natură, dar și în ceea ce privește sesizarea unor
anumite direcții de abordare a auditului și de colectare a altor probe.
În mod obișnuit, investigarea nu oferă, ca atare, suficiente probe de audit și de asemenea,
nu este suficientă pentru a testa eficiența sistemului de control intern.
b) Probe de audit obținute din observare. Observarea constă în urmărirea unor
operațiuni, procese, proceduri efectuate de alte persoane pe baza utilizării anumitor
simțuri.

Exemplu: Viza auditorului financiar într -o secție a entității auditate pentru a urmări
dacă angajații își fac datoria.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

26
Probele de audit obținute prin observare trebuie completate, coroborate cu alte tipuri de
probe. Angajații, fiind conștienți de vizita auditorului financiar, pot avea un comportament
diferit de cel de zi cu zi.
Astfel, obse rvarea furnizează probe de audit cu privire la modul de desfășurare a unui
proces, însă aceste probe sunt limitate doar la perioada în care a fost aplicată această procedură
precum și de faptul că actul de observare poate afecta chiar modul în care se desf ășoară procesul
respectiv.
Observarea nu este considerată în general ca fiind foarte credibilă, și necesită confirmări
suplimentare obținute de auditor.
c) Probe de audit obținute din inspecție sunt cele obținute în urma inspectării,
inventarierii activelor t angibile, respectiv a celor corporal, materiale, a titlurilor de
valoare, a efectelor comerciale de încasat etc.
Inspecția se aplică nu numai la active, ci și documentelor. În aces t sens se menționează
faptul că i nspecția unui cec nesemnat sau a unui cec a chitat este inspecție de document, în timp
ce inspecția unui cec semnat și neachitat este inspecția unui activ, pentru că cecul după semnare,
înainte de achitare devine activ.
Inspecția este modalitatea de a vedea dacă un activ, un document există în reali tate.
Procedura de inspecție aplicată activelor furnizează cele mai fiabile probe de audit despre
active, prin ea constatându -se atât cantitatea, cât și caracteristicile activului. Însă prin inspecția
asupra activelor nu sunt furnizate probe suficiente ca un activ să fie înscris în situațiile
financiare , pentru că probele furnizate nu sunt o dovadă:
– a proprietății entității auditate asupra activului;
– pentru evaluarea factorilor calitativi, a uzurii morale a activelor;
– pentru evaluarea corectă a unui activ c uprins în situațiile financiare.
d) Probe de audit obținute din examinarea documentelor și înregistrărilor
(documentare) asigura obținerea de probe de audit ca urmare a examinării
documentelor și evidențelor entității auditate ale cărei operațiuni au la bază
documente justificative.

Exemplu: Probe utile în auditarea vânzărilor sunt: comanda, documente de transport,
factură etc.

Documentarea este accesibilă auditorului financiar la un cost redus, uneori furnizând
singurele probe pentru auditorul financiar.
Documentele pot fi structurate în două categorii:
 interne – cele întocmite , utilizate și păstrate la entitatea analizată (fișe de pontaj,
note de intrare -recepție etc.);
 externe  cele aflate în trecut în posesia unei persoane din afara entității auditate
(facturi ale furnizorilor, polițe de asigurare, cecuri achitate și anulate etc.).
Pentru documentele interne se solicită un control intern adecvat pentru a deveni probe
fiabile.
Documentele externe, deoarece în trecut s -au aflat în posesia unei persoane di n exterior
sunt considerate probe mai fiabile. Unele documente externe, datorită rigurozității în întocmire
și verificările efectuate de către juriști, au o fiabilitate excepțională.
Documentarea se mai numește și justificare, fiind important modul în care procedurile
se realizează.

Exemplu: Justificarea operațiunilor de achiziții se poate realiza prin confruntarea
sumelor din jurnalul de cumpărări cu facturile și notele de intrare -recepție; nu se poate realiza

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

27
dacă sumele se iau din notele de intr are-recepție pentru a se compar a cu cele din jurnalul de
cumpărări .

e) Probe de audit obținute din confirmare. Confirmarea constă în obținerea de la terți
a unor declarații scrise în urma solicitării adresate acestora. Confirmarea este o
formă specifică a investigăr ii, care se referă, de regulă, la soldurile conturilor.
Deoarece confirmarea provine din surse independente de entitatea auditată, ea este
considerată o probă de audit credibilă.
Confirmarea creanțelor de către clienți este o modalitate costisitoare de col ectare a
probelor de audit și creează terților anumite inconveniente.
Confirmarea furnizează probe de audit despre existența debitorilor și acuratețea
înregistrărilor contabile , dar nu furnizează probe despre solvabilitatea debitelor și despre
creanțele ne înregistrate.
Cererile de confirmare sunt trimise către terții debitori de către conducerea entității, în
numele auditorului. Prin aceste cereri de confir mare, terții debitori sunt autorizați să furnizeze
direct auditorilor informațiile necesare.
În situaț ia în care terțul debitor nu răspunde la această cerere de confirmare, auditorul
revine la această cerere sau apelează la proceduri alternative. Dacă pe baza acestor proceduri
alternative nu se poate obține o asigurare rezonabilă referitoare la soldul sau rulajul unor
conturi, auditorul va considera situația respectivă ca o eroare sau ca o limitare și va întocmi un
raport de audit modificat.
,,Confirmările sunt de trei tipuri: 8
 confirmare pozitivă, prin care se solicită confirmarea de la terțul destinatar;
Dacă terțul nu răspunde după două – trei solicitări, auditorul financiar va utiliza alte
probe de audit, obținute prin alte proceduri.
 confirmarea pozitivă cu informații de confirmat incluse în adresa de confirmare;
Este o probă cu fiabilitate mai mică de cât primul tip, deoarece terțul destinatar, fără să
citească informațiile, poate semna adresa de confirmare și să o trimită auditorului financiar.
 confirmarea negativă când terțului destinatar i se cere să răspundă numai dacă
informațiile nu sunt corecte.
Acestea au fiabilitate și temeinicie și mai mică decât confirmările pozitive, putând fi
probe numai atunci când se primește un răspuns de la terții destinatari.
Gradul de încredere în probele obținute prin confirmări, este direct influențat de forma
confir mării, de experiența anterioară cu entitatea auditată, de natura informației confirmate
și/sau de destinatarul cererii de confirmare.
De exemplu, dacă se solicită și obține o confirmare unui consignatar privind faptul că o
categorie de bunuri au fost primi te în consignație, aceasta reprezintă o probă că entitatea deține
stocurile respective, susține aserțiunea privitoare la drepturi și obligații.
f) Probe de audit obținute din recalculare (verificarea calculelor matematice).
Recalcularea asigură obținerea unor probe de audit ca urmare a verificării unor calcule
făcute de angajații entității auditate, având ca scop testarea corectitudinii operațiilor
matematice. De exemplu calculul cantităților facturate, calculul totalurilor din registre, calculul
cheltuielilor de amortizare etc.
g) Probe de audit obținute din reefectuare (reconstituire) . Reefectuarea reprezintă
executarea de către auditor, în mod independent, a procedurilor sau contr oalelor pe
care entitatea le -a efectuat inițial prin sistemul său de control inter n, fie manual, fie
utilizând tehnici de audit asista te de calculator.

8 Tatiana, Dănescu – Proceduri și tehnici de audit financiar, Editura Irecson, București, 2007.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

28
Întrucât auditorul verifică direct prin acest tip de probe fiabilitatea sistemului de control
intern, ele sunt percepute ca având un grad de credibilitate foarte ridicat.
h) Proceduri anali tice care constau în evaluări ale informațiilor financiare bazate pe
analiza unor indicatori dintre datele financiare și nefinanciare.
,,Procedurile analitice reprezintă de asemenea probe importante și eficiente, colectate
pe tot parcursul misiunii de aud it, inclusiv în etapa stabilirii termenilor angajamentului și a
planificării. 9
Procedurile analitice nu depistează fraudele și erorile, ci doar scot în evidență categoriile
de operațiuni și soldurile de conturi care trebuie investigate mai detaliat.
Cele mai p ractice metode și tehnici de obținere a probelor în auditul performanței sunt:
examinarea documentelor, analiza unor rapoarte, organizarea grupurilor de dezbateri,
chestionare, interviuri, observarea directă.
Scopul procedurilor analitice constă în id entificarea corelațiilor și a tendințelor de
evoluție a elementelor analizate.

2.2. Calitatea probelor de audit

Auditori trebuie să stabilească și să desfășoare proceduri de audit care corespund
circumstanțelor, în scopul obținerii de probe suficiente și temeinice .
În conceperea și desfășurarea procedurii de audit, auditorul trebuie să ia în considerare
relevanța și credibilitatea informațiilor utilizate drept probe de audit.
Credibilitatea probelor de audit depinde de următorii factori:
– obiectivitatea sursei – se consideră că informațiile sunt obiective dacă sunt obținute
direct de la auditorul financiar, precum și dacă evaluarea lor necesită un grad mic de
raționament profesional;
– independența sursei  probele de audit sunt mai credibile dacă sunt obți nute din surse
independente de entitatea auditată, anume din surse externe;
– calitatea sistemului de control intern al entității auditate;
– gradul de competență profesională a sursei  credibilitatea unei probe de audit depinde
de competența persoanei de la care este obținută;
– forma probelor de audit  cele mai credibile sunt probele scrise, înregistrările, în raport
cu probele verbale.

Exemple de factori care influențează credibilitatea probelor documentare:
– Confirmări primate de la bă nci
– Facturi de la furn izori
– Ordine de plată
– Copii ale unor documente de gestiune (fise de magazii etc.)

9 ISA 520 – ,,Proceduri analitice 

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

29
Factori care influențează credibilitatea probelor documentare

Credibilitatea și tipul probei de audit influențează atât cantitatea necesară de pr obe de
audit cât și gradul de argumentare al opiniei auditorului.
Credibilitatea informației contabile este caracteristica avută în vedere atunci când
vorbim despre misiunea auditorului de exprimare a unei opinii. Putem afirma că auditorul
independent est e cel care arbitrează ,,disputa  dintre producătorii informației contabile –
managementul societăților care întocmesc situațiile financiare anuale, pe de o parte și
utilizatorii informației contabile, pe de altă parte.

contabile Utilizatorii informației
Managementul societății contabile
auditate

Documente generate din exteriorul
entitatii, trimise direct auditorului

Documente generate din exteriorul
entitatii si detinute de client

Documente generate din interiorul
entitatii si care circula in exterior

Documente generate in inter iorul
entitatii si care nu circula in exterior
CELE MAI PUTIN CREDIBILE
CELE MAI CREDIBILE
Auditorul
independent
Probele de audit
Opinia de audit

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

30
Suficiența este măsura cantității probelor de audit.
Suficiența probelor de audit se referă la volumul elementelor probante ce trebuie
colectate, la numărul sau valoarea eșantioanelor care se verifică. Aceasta se apreciază de auditor
după mai multe criterii:
– experiența dobândită de auditor cu ocazia misiunilor precedente;
– tipuri de informații disponibile, forma de contabilitate aplicată, modul de organizare al
contabilității analitice și sintetice;
– riscuri de erori descoperite cu ocazia cunoașterii întreprinderii și planificării misiunii și
cu ocazia controlului intern.
,,Asigurarea unor probe de audit de calitate poate fi realizată numai ca urmare a unei
evalu ări combinate a temeiniciei și suficienței probelor de audit. 10
Pentru aceasta trebuie avut în vedere faptul că:
– un eșantion mare de probe furnizate de o persoană independentă este concludent numai
dacă probele sunt relevante pentru obiectivul de audit;
– un eșantion mare, relevant dar nu și obiectiv nu este concludent;
– un eșantion mic, chiar dacă este alcătuit din elemente temeinice nu este concludent.

Factori care influențează suficiența probelor

Mai Mai
puține multe
probe probe

Prin urmare, auditorul financiar evaluează măsura în care se combină temeinicia și
suficiența probelor de audit.

Exemplu: La auditarea stocurilo r pentru ca auditorul financiar să fie convins că nu sunt
erori semnificative trebuie să obțină o cantitate suficientă de probe temeinice.

În obținerea probelor de audit concludente trebuie să se țină cont și de costurile
implicate.
Criteriile de selecție a tipurilor d e probe de audit sunt concludente (temeinicia și
suficiența) și costul implicat, însă costul nu trebuie să fie o justificare pentru eliminarea unei
proceduri necesare sau pentru justificarea obținerii unui eșantion de dimensiuni insuficiente.
Cu cât riscul de denaturare semnificativă a situațiilor financiare este mai mare, cu atât
auditorul trebuie să colecteze o cantitate mai mare de probe.
,,Temeinicia probelor de audit depinde de: 11
– deciziile privind procedurile de audit;
– deciziile privin d programarea în timp a efectuării procedurilor de audit.
Temeinicia probelor de audit înseamnă fiabilitatea acestora, ceea ce implică:

10 Tatiana, Dănescu – Proceduri și tehnici de audit financiar, Editura Irecson, București, 2007
11 Arens, Loebbecke  Audit. O abordare integrată, ediția a 8 -a, Editura ARC 2003, Chișinău Materialitate
Risc de denaturare
Mare Dimensiunea populației Mică
Ridicată Omogenitatea populației Scăzută
Calitatea probelor

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

31
– relevanța;
– independența sursei;
– eficacitatea controlului intern al entității auditate;
– informarea directă a auditorului financiar;
– calificarea persoanelor care furnizează informațiile;
– obiectivitatea;
– oportunitatea.
Creșterea fiabilității probelor de audit se poate realiza prin alegerea acelor proceduri de
audit care asigură un nivel cât mai înalt al celor șapte caracterist ici calitative. Aceasta însă nu
se poate realiza prin selectarea unui eșantion mai mare sau selectarea altor elemente din
mulțimea auditată decât cele selectate inițial.
Relevanța probelor de audit, utilitatea lor pentru fundamentarea opiniei auditorului, este
influențată de pertinența acestora. Pertinența probelor de audit se stabilește prin raportarea lor
la fondul tranzacțiilor și evenimentelor care au avut loc, precum și la obiectivele urmărite de
auditor, în același timp aceste probe trebuie să fie fia bile.
Independența sursei se referă la faptul că cele mai fiabile probe sunt cele din afara
entității auditate, față de cele din interiorul entității în cauză.
Eficacitatea controlului intern al entității auditate se referă la faptul că în cazul în care
controlul intern este eficace, atunci probele colectate din testarea controlului intern sunt
considerate eficace.
Informarea directă a auditorului financiar se referă la faptul că probele obținute de
auditorul financiar în mod direct sunt numai temeinice dec ât cele obținute în mod indirect.
Calificarea persoanelor care furnizează informațiile, chiar dacă sunt furnizate din surse
externe, probele sunt fiabile numai dacă persoana este calificată să furnizeze astfel de probe.
Obiectivitatea se referă la faptul c ă probele obiective sunt mai fiabile decât cele care
implică un anumit raționament.
Oportunitatea se referă la: momentul colectării probelor și perioada la care se referă
auditul.
Calitatea unei probe de audit depinde de natura, sursa și procedeele folosit e pentru
obținerea sa.
Calitatea și cantitatea probelor de audit depind și de criterii de evaluare folosite de
auditor.
Criteriile de evaluare reprezintă principii pe care auditorul le aplică în evaluarea
probelor de audit.
În activitatea practică auditoru l poate utiliza unul sau mai multe criterii de evaluare, în
funcție de specificul domeniului și obiectivele auditului, precum și de legislația care guvernează
activitatea entității auditate.
De asemenea, auditorul poate stabili criterii de evaluare proprii , pe care le consideră
relevante și importante.
Spre exemplu, dacă auditorul are ca obiectiv exprimarea opiniei privind respectarea de
către conducerea entității a normelor și standardelor care reglementează întocmirea și
prezentarea situațiilor financiar e și concomitent a opiniei privind respectarea principiilor
economicității, eficienței și eficacității în domeniul achizițiilor, buna practică în domeniul
recomandă ca obiectivul auditului să fie împărțit între cele două elemente stabilindu -se criterii
de evaluare pentru fiecare element în parte, și criterii de evaluare comune, care să permită
formularea de concluzii și recomandări asupra celor două obiective ale auditului.
Auditorul trebuie să aibă în vedere că o probă de audit poate fi utilă, în cazul apl icării
unui criteriu de evaluare a unui element, dar ea poate să nu fie pertinentă, în cazul unui alt
criteriu de evaluare.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

32
Exemplu: Listele de inventar ale bunurilor unei entității furnizează probe solide privind
existența stocurilor, dar nu oferă o cert itudine asupra exactității evaluării lor, conform normelor
legale în domeniul lor.

2.3. Utilizarea probelor de audit pentru fundamentarea opiniei auditorului intern

În auditul performanței probele de audit sunt utilizate în special pentru a stabili dacă
managerul și personalul entității auditate au acționat în conformitate cu principiile operaționale
stabilite prin politicile și standardele adoptate și au folosit resursele cu economie, eficient și
eficace.
Probele de audit se utilizează de controlori pe ntru susținerea constatărilor, concluziilor
și recomandărilor atât în auditul financiar cât și în cel al performanței.
Constatările, concluziile și recomandările auditului financiar trebuie să se bazeze pe
probe de audit competente, justificate și reale, p e care le va obține controlorul.
Trebuie să se utilizeze surse diferite pentru colectarea probelor astfel încât acestea să
poată fi confirmate.
Pentru fundamentarea opiniilor și concluziilor auditorului referitor la organizația,
programul, activitatea sau funcția auditată trebuie obținute probe de audit suficiente și adecvate.
Obiectivul auditorului este de a concepe și desfășura proceduri de audit astfel încât să -i
permită să obțină probe de audit suficiente și adecvate pentru a putea ajunge la concluzii
corespunzătoare pe care să -și bazeze opinia de audit.
În colectarea probelor pentru fundamentarea opiniei trebuie să se țină cont de:
– disponibilitatea probelor de audit, respectiv de momentul în care probele sunt
disponibile auditorului financiar, de accesu l permis auditorului financiar;
– costul obținerii probelor de audit;
În lipsa unor probe suficiente și adecvate de audit se va exprima o opinie cu rezerve sau
se va menționa imposibilitatea exprimării unei opinii.
O mare parte din activitatea auditorului în formularea opiniei auditorului o constituie
evaluarea probelor de audit.
Atunci când se utilizează informațiile generale ale entității, auditorul trebuie să evalueze
măsura în care acestea sunt suficient de credibile pentru scopurile auditorului.
Pe parcu rsul unei misiunii de audit, raționamentul profesional al auditorului este un
element deosebit de important, acesta trebuind să aibă capacitatea de a evalua în mod corect
atât cantitatea cât și calitatea probelor de audit ce îi susțin opinia.
Auditorul tre buie să aibă cunoștințe temeinice cu privire la natura probelor de audit,
tipul și cantitatea acestora, astfel încât să fie suficiente pentru a -i documenta și susține opinia
cu privire la situațiile financiare auditate.
În evaluarea probelor colectate, raț ionamentul auditorului trebuie să rămână obiectiv și
să nu fie influențat de factori de altă natură.
Pornind de la responsabilitatea conducerii pentru prezentarea fidelă a situațiilor
financiare în conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiară, înțelegem importanța și
asumarea afirmațiilor în mod explicit cu privire la recunoașterea, evaluarea, prezentarea și
descrierea atât a structurilor cât și a prezentărilor aferente de informații ale situațiilor financiare.
Auditorul trebuie să utilizeze afi rmații pentru categorii de tranzacții, solduri ale
conturilor și prezentări și descrieri de informații suficient de detaliate cu scopul de a crea baza
pentru evaluarea riscurilor de apariție a denaturărilor semnificative și pentru proiectarea și
efectuarea procedurilor de audit suplimentare.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

33
Exemplu:
La o societatea comercială activitatea de audit asupra situațiilor financiare pe anul 2014
se bazează pe standarde contabile, procedurile, probele și eșantioanele de audit semnificative,
elementele care au as igurat analiza și verificarea informațiilor raportate în componența
situațiilor financiare pe anul 2014.
Având în vedere că auditul financiar s -a bazat pe suficiente probe și eșantioane de audit
în funcție de caracterul și conținutul datelor, pe analize și verificări sintetice și analitice, precum
și pe informațiile furnizate de conducerea societății, suntem în măsură să ne exprimăm opinia
asupra situațiilor financiare pe anul 2014.
Situațiile financiare pe anul 2014, corespund cu structura și conținutul Re glementărilor
contabile conforme cu Directivele Europene și cadrul de raportare financiară, iar elementele de
activ și pasiv sunt comparabile cu cele corespunzătoare din anul 2013.
Societatea comercială are contabilitate proprie, fiind organizată cu progra m informatic
într-un compartiment distinct și aplică Reglementările contabile aprobate prin Ordinul MFP nr.
3055/2009, precum și politicile contabile proprii, care corespund principiilor contabile.
Din analizele și verificările efectuate a rezultat că oper ațiunile financiare au fost
înregistrate în mod cronologic și sistematic în notele contabile, registrul jurnal, registrul cartea
mare, iar lunar au fost întocmite balanțele de verificare.
Societatea are angajat personal calificat care conduce contabilitate a pe bază de program
informatic adecvat.
Situațiile financiare pe anul 2014 sunt analizate în raportul Conducerii executive în
calitate de administrator. În acest raport se regăsesc problemele economico -financiare ale
societății din anul 2014, fundamentate pe baza indicatorilor din bilanțul contabil și contul de
profit și pierdere, iar concluziile sunt semnificative. Notele explicative corespund din punct de
vedere al conținutului și formei prevăzută de Reglementările contabile în vigoare și reflectă
politi cile contabile aplicate, în mod consecvent, în anul 2014.
Activitatea compartimentului de audit intern s -a desfășurat, în cadrul atribuțiilor ce îi
revin, program de obiective precise a căror realizare a contribuit la întocmirea conformă a
situațiilor fina nciare pe anul 2014.
Rezultatele analizelor și verificărilor fundamentate pe documente, probe și eșantioane
semnificative conferă auditorului să -și exprime opinia fără rezerve că situațiile financiare pe
anul 2014 au fost elaborate în toate componentele se mnificative cu respectarea și în
conformitate cu normele legale de raportare financiară în vigoare și reflectă rezultatele
financiare obținute, precum și poziția financiară a societății.
Totodată, auditorul pune în atenția acționarului majoritar și conduce rii executive, faptul
că, sunt necesare măsuri pentru îmbunătățirea situației financiare prin reducerea datoriilor,
creșterea producției și desfacerii, precum și crearea lichidităților finanțării, asigurându -se astfel
condițiile continuității activității.

Pentru precizarea locului și importanței probelor de audit în cadrul unei misiuni de audit
trebuie avut în vedere finalitatea acestui demers, mai exact elaborarea unei opinii profesionale
cu privire la măsura în care situațiile financiare sunt întocmit e în conformitate cu cadrul de
raportare financiară aplicabil, de către auditorul financiar. Practic, auditorul acordă
,,conformitate  referitor la raportările managementului societății auditate, fapt care atestă
reflectarea imagin ii fidele a situațiilor f inanciare. Caracteristica principală în cadrul misiunii
auditorului în exprimarea unei opinii este credibilitatea informației contabile.
Auditorul trebuie să obțină o asigurare rezonabilă referitoare la situațiile financiare, mai
exact că acestea nu conțin denaturări semnificative datorate fraudei sau erorii. Asigurarea
rezonabilă se obține în momentul în care auditorul a obținut suficiente probe de audit pentru
reducerea riscurilor la un nivel acceptabil de scăzut. Asigurarea rezonabilă nu reprezintă un

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

34
nivel de asigurare abs olut, deoarece există limitări ale unui audit care rezultă în majoritatea
probelor de audit pe baza cărora auditorul trage concluzii și își bazează opinia, ca fiind mai
degrabă convingătoare decât concludentă. Probele de audit sunt nece sare pentru a susține opinia
auditorului și raportul. Acestea sunt cumulative ca natură și sunt obținute în principal ca urmare
a procedurilor de audit.
Auditorul ar putea totuși să includă și informații obținute din alte surse , ca de exemplu
auditurile pr ecedente, cu condiția ca auditorul să fi determinat măsura în care au avut loc
schimbări la auditul precedent care ar putea afecta relevanța acestora pentru auditul curent sau
procedurile de control ale calității firmei pentru acceptarea și continuitatea c lienților. În plus
sistemul de înregistrări contabile ale entității, față de alte surse, este o sursă importantă de probe
de audit. De asemenea, informațiile care sunt folosite ca probe de audit pot fi pregătite de un
expert angajat sau colaborator al soci etății auditate.
Probele de audit cuprind atât informații care susțin și completează afirmațiile
conducerii, cât și orice informație care contrazice asemenea afirmații. În plus în anumite cazuri,
absența informațiilor este folosită de auditor, și de aceea , și aceasta constituie probă de audit.
Cea mai mare parte a muncii auditorului în formarea opiniei de audit constă în obținerea și
evaluarea probelor de audit.
,,Alte informații pe care auditorul le poate utiliza ca probe de audit includ procese
verbale a le ședințelor, confirmări de la terțe părți, rapoarte ale analiștilor, date comparabile cu
privire la concurenți, manuale de control, informații obținute de auditor din proceduri de audit
de genul investigațiilor, observării și inspecției, precum și alte i nformații constatate de auditor
sau disponibile acestuia care îi permit să emită concluzii în urma unor analize valide. 12
În formarea opiniei de audit, auditorul nu examinează toate informațiile disponibile
deoarece în mod normal concluziile pot fi obținut e și prin utilizarea metodelor de eșantionare
și a altor modalități de selectare e elementelor pentru testare. De asemenea, de obicei, auditorul
consideră că este necesar să se bazeze pe probe de audit care sunt mai degrabă convingătoare
decât concludente.
Auditorul utilizează raționamentul și scepticismul profesional atunci când evaluează
cantitatea și calitatea probelor de audit, suficiența și car acterul lor adecvat.
Dacă auditorul obține probe de audit cu privire la eficacitatea operațională a controalel or
în timpul unei perioade interimare, auditorul va:
– obține probe de audit cu privire la modificările semnificative ale controalelor ulterior
perioadei interimare;
– determină probe de audit suplimentare ce trebuie obținute pentru perioada rămasă.

12 ISA 500 – ,,Probe de audit 

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

35

CONCLUZII

Documentația de audit respectiv documentarea rapoartelor de audit este reprezentată de
materialele întocmite de auditor sau obținute de către acesta pe parcursul efectuării misiunii
sale, grupate în dosarele sale de lucru în conformitate cu cerințele standardelor profesionale
aplicabile.
În documentația de audit trebuie să se regăsească probele colectate și procedurile
aplicate de auditorii financiari, urmând să le servească acestora la fundamentarea rapoartelor și
să le susțină opiniile.
Documentarea include următoarele etape și anume:
– informarea asupra surselor;
– culegerea surselor;
– studierea surselor;
– utilizarea surselor.
Auditorul trebu ie să pre găteas că docu mentel e de lucru în așa mod ca ac estea să fie
suficient de detaliate și complete pe ntru a asigura înțelegerea generală a lucrărilor exercitate de
auditor.
Document ele de lu cru ale audi torului tr ebuie să conțină informații referitor la
planificarea auditului, caracterul, momentul de exercitare și volumul procedurilor de audit
efectuate, cât și rezultatul acestor proceduri, la fel și concluziile la care a ajuns auditorul reieșind
din dovezile de audit obținute.
Documentația de audit trebuie să conțină un plan și programe de audit.
Conținutul dar și forma documentelor de lucru sunt influențat e de următorii factori:
– natura angajamentului;
– forma raportului și felul misiunii de audit;
– natura și complexitatea activității clientului;
– natura și complexitatea sistemelor de control intern ale entității auditate;
– necesitățile de monitorizare, supravegh ere și revizuire a lucrărilor efectuate de echipa
de audit;
Documentele de lucru pot fi întocmite pe suport de hârtie, tehnic sau alt purtător de
informații.
Documentele de lucru, elaborate în format tipărit, vor fi organizate în dosare, iar
documentele el aborate în format electronic vor fi organizate în colecții de fișiere și/sau baze de
date.
Există doua tipuri de dosare: permanent și curent.
Dosarul permanent conține informații istorice ce au continuitate în ceea ce privește
activitățile clientului, și care sunt utile pentru mai multe exerciții financiare, fiind actualizate,
de câte ori este cazul, cu informații noi de aceeași natură.
Documentele incluse în dosarul permanent trebuie verificate și actualizate în fiecare an.
Dosarul curent include date și informații aferente exercițiului financiar auditat conform
angajamentului.
Dosarul curent cuprinde toate elementele unei misiuni, a căror utilitate nu depășește
exercițiul controlat, el permite asamblarea tuturor lucrărilor, de la organizarea misiunii la
sinteză și formularea raportului.
Probele de audit sunt reprezentate de totalitatea informațiilor obținute de auditor în
scopul determinării conformității informațiilor auditate cu criteriile prestabilite.
Aceste informații consta u în doc umente justificativ e și docume nte con tabile car e stau la
baza situațiilor financiare ș i care sunt coroborate cu informații din alte surse.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

36
Probele de audit pot fi obținute din interiorul sau din afara entității sau pot fi produse în
mod direct de către auditor.
Procedurile de obținere a probelor de audit sunt:
a) investigarea,
b) observarea,
c) inspecția,
d) examinarea documentelor și înregistrărilor,
e) confirmarea
f) recalcularea (verificarea calculelor matematice),
g) reefectuarea (reconstituirea)
h) proceduri analitice.
Probele de audit s unt necesare pentru a susține opinia auditorului ș i raportul. Acestea
sunt cumulative ca natură ș i sunt obținute în principal ca urmare a procedurilor de audit
efectuate pe parcursul auditului. Ele ar putea totuși să includă ș i informații obținute din alte
surse, ca de exemplu auditurile precedente (cu condiția că auditorul să fi determinat măsura în
care au avut loc schimbări de la auditul precede nt care ar putea afecta relevanț a acestora pentru
auditul curent sau procedurile de control al calității ale fi rmei pentru acceptarea ș i continuitatea
clienților .
În plus faț ă de alte surse din cadrul sau din afara entității auditate, sistemul de înregistrări
contabile ale entității este o sur să importantă de probe de audit . De asemenea, informații le care
ar putea fi folosite ca probe de audit ar fi putut fi pregătite de un expert angajat sau colaborator
al societății audiate. Probele de audit cuprind atât informații care susțin și completează
afirmațiile conducerii, cât si orice informaț ie care contrazice asemenea afirmații . În plus, în
anumite cazuri, absenț a informațiilor (de exemplu refuzul conducerii de a oferi declarația
solicitată) este fol osită de auditor, si de aceea, ș i aceasta constituie probă de audit. Cea mai mare
parte a muncii auditorului în formarea o piniei de audit constă în obținerea și evaluarea probelor
de audit.
Calitatea unei probe de audit depinde de natura, sursa și procedeele folosite pentru
obținerea sa.
Calitatea probelor de audit mai depind și de criterii de evaluare folosite de auditor.
Criteriile de evaluare reprezintă principii pe care auditorul le aplică în evaluarea
probelor de audit.
În activitatea practică auditorul poate utiliza unul sau mai multe criterii de evaluare, în
funcție de specificul domeniului și obiectivele auditului, pre cum și de legislația care guvernează
activitatea entității auditate.
De asemenea, auditorul poate stabili criterii de evaluare proprii, pe care le consideră
relevante și importante.
Probele de audit se utilizează de controlori pentru susținerea constatări lor, concluziilor
și recomandărilor atât în auditul financiar cât și în cel al performanței.
Pentru fundamentarea opiniilor și concluziilor auditorului referitor la organizația,
programul, activitatea sau funcția auditată trebuie obținute probe de audit su ficiente și adecvate.
În formarea opiniei de audit, auditorul nu examinează toate informațiile disponibile
deoarece în mod normal concluziile pot fi obținute și prin utilizarea metodelor de eșantionare
și a altor modalități de selectare e elementelor pentr u testare. De asemenea, de obicei, auditorul
consideră că este necesar să se bazeze pe probe de audit care sunt mai degrabă convingătoare
decât concludente.

ROLUL DOCUMENTĂRII ȘI UTILIZAREA PROBELOR DE AUDIT PENTRU FUNDAMENTAREA
OPINIEI AUDITORULUI INTERN

37

BIBLIOGRAFIE

Ana, Morariu
Gheorghe, Suciu
Flavia, Stoican
Arens, Loebbecke

Dan, Țogo e

Ioan, Oprean

Marcel, Ghiță

Oprean , Ioan
Irimie, Emil , Popa
Radu, Dorin, Lenghel
Tatiana Dănescu

Victor Muntean
xxx
xxx
xxx

– Audit intern și guvernanță coorporativă,
Editura Universitaria, București, 2008 ;

– Audit. O abordare integrată, ediția a 8 -a,
Editura ARC 2003, Chișinău ;
– Audit intern, suport de curs, Editura
Artifex, București, 2008 ;
– Auditarea situațiilor financiare, suport de
curs pent ru masterand, Cluj -Napoca,
2010;
– Audit intern, Ediția a doua, Edi tura
Economică, București, 2009;
– Procedurile auditului și ale controlului
financiar, Editura Risoprint, Cluj Napoca ,
2010;
– Proceduri și tehnici de audit financiar,
Editura Irecson, București, 2007;
– Audit intern al întreprinderii și instituții
publice, Editura Wolters Kluwer, 2010;
– ISA 230 – ,,Documentația de audit ;
– ISA 500 – ,,Probe de audit ;
– ISA 520 – ,,Proceduri analitice .