Rolul Disciplinei Educatie Civica din Ciclul Primar In Formarea Spiritului Civic al Elevilor

Rolul disciplinei Educație civică din ciclul primar în formarea spiritului civic al elevilor

Cuprins

Argument

Capitolul 1

Introducere ȋn Educația civică

Capitolul 2

Rolul școlii ȋn formarea spiritului civic

2.1 Formarea spiritului civic la vârsta școlară mică

2.2 Educația civică prin activități extracurriculare și servicii ȋn beneficiul comunității

2.3. Familia- un partener ȋn educarea spiritului moral-civic

Capitolul 3

Cercetare pedagogică

3.1 Motivarea alegerii temei

3.2 Scopul cercetării

3.3 Obiectivele cercetării

3.4 Metodologia cercetării

3.5 Ipoteza cercetării

3.6 Selecția subiecților

3.7 Prezentarea rezultatelor

Concluzii

Bibliografie

ARGUMENT

Astăzi, societatea românească trece printr-o perioadă de frământări și probleme economice, sociale, politice și spirituale, cele din urma fiind parcă cele mai evidente.Problema moralității este una care ȋși lasă amprenta ȋn primul rând pe tânăra generație care se formează ȋn interiorul societății actuale, de aceea este mare nevoie de educația moral-civică care să fie predată elevilor ȋncă de la vârste fragede.

Multe din problemele actuale ale societății au la bază lipsa acestei educații, indispensabilă ȋn formarea viitorilor cetățeni. Pornind de la considerentul că schimbarea trebuie să pornească de la noi, consider ca la fel de important este ca această schimbare să pornească ȋn același timp și de la generația copiilor de astăzi care o să devină „motorul societății de mâine”.

Astfel, ȋnca din timpul preșcolarității, copilul trebuie sa primească o educație moral-civică, prin acțiunea educatorului aceasta mică bucată de lut să fie intărită, să fie pregatită pentru toate situațiile prin care va trebui să treacă pentru a ajunge desăvârșită.La această vârstă trebuie luat ȋn considerare faptul că cel mic gândește „cu ochii, cu mâinile, cu urechile”, având o curiozitate nestăpânită pentru tot ce se ȋntâmplă ȋn jurul său, fiind asemenea unui burete care absoarbe totul, de aceea educatorul trebuie să fie un filtru care să despartă răul de bine.

Este foarte important ca ȋnca de acum copilul să ȋnțeleagă noțiunea de regulă, pornind de la cele care trebuiesc respectate ȋn cadrul grupei din gradiniță și cele care stau la baza conviețuirii lor ȋn familie, normele de comportament pe care trebuie să le respecte ȋn relațiile lui cu adulții sau cu copiii. La fel și vârsta școlară mică este una a formării accelerate a personalității copilului, de aceea importanța educației moral-civice este una crescută. Educatorul are rolul de a forma conștiința morala a copilului, de a-l ajuta să ȋnțeleagă că nu totul ȋn jurul său ȋi este benefic și să poată să distingă singur binele de rău, valoarea de non-valoare, să ȋnțeleagă noțiunile de patrie, dragostea de țară, de familie, respect pentru eroii neamului.

Sentimentul patriotic se poate trezi la elev și prin predarea istoriei neamului, prin prezentarea eroilor și a sacrificiului pe care aceștia l-au facut pentru a ajunge astăzi la acest stadiu de dezvoltare. Ȋn concluzie, consider ca predarea educaței moral-civice și pregatirea pentru societate a copilui ȋnca de la vârste fragede, este definitorie ȋn dezvoltarea sănătoasă, din punct de vedere social, a viitorului adult și implicit a societății.

Civismul face referire la legătura vitală ȋntre om și societate, astfel, educația civică realizează formarea omului ca cetățean activ, apărător al drepturilor omului, militant pentru binele țării și chiar al lumii, susținător al normelor și regulilor sociale și al conduitelor morale.Scopul educației moral-civice este formarea copilului ca subiect moral, ca bun cetățean, responsabil, care acționează conform cerințelor și exigențelor moralei sociale.Toate acestea implică acumularea unor seturi de cunoștințe care mai apoi să poată fi puse ȋn practică, este necesar să-i fie transmise copilului concepte legate de norme, valori sociale, stat de drept și funcționalitatea lui, drepturi și responsabilități ș.a.

Prin lecțiile de educație civică și activitățile de educație pentru societate copiii ȋși formează cunoștințe și deprinderi civice, dobândesc atitudini de raportare critică la normele sociale, stimulându-i astfel pe elevi ȋn manifestarea atitudinilor civice. Deopotrivă, aceștia ȋnvață să exprime o atitudine pozitivă față de adevăratele valori și concepte cheie ale trăirii ȋn societate printre care putem aminti egalitatea, dreptatea, participarea, patriotismul, autoritatea, diversitatea, drepturi și responsabilități.

Conduita și conștiința civică sunt cele două laturi ale educației civice care se ȋntrepătrund și se completează reciproc, astfel prin activitățile didactice de cultură civică desfășurate este necesar să avem ȋn vedere atingerea ambelor obiective.Conștiința civică face trimitere la capacitățile intelectuale, atitudinale și afective de raportare la diferite fapte, evenimente, acțiuni, iar conduita civică reprezintă modul de a simți și a gândi moral.Conștiința civică stimulează și orientează conduita civică, iar aceasta din urmă valorifică astfel de elemente integrându-le ȋn deprinderi, trăsături de caracter, obișnuințe.

Lucrarea noastră prezintă detaliat rolul important al școlii, al dascălului dar și al familiei (părinților) în formarea atitudinii civice la elevii din învățământul primar din România.

Cap. 1 INTRODUCERE ȊN EDUCAȚIA CIVICᾸ

Educația civică reprezintă un proces educativ prin care se formează și se dezvoltă conștiința și sentimentul de apartenență, de prețuire și atașament față de patrie și popor, față de realizările, idealurile și aspirațiile acestora. Educația civică nu este un proces pur intelectual, nici pur afectiv, ci unul care implică toate laturile personalității copilului, elevului. Educația civică își propune, ca scop principal, esențial, formarea și transformarea elevilor de astăzi, în cetățenii de mâine. Cetățenia reprezintă cu aceeași forță un statut(juridic și politic), dar și un rol, un rol social.Astfel, din perspectiva statutului, cetățenia reprezintă atât totalitatea drepturilor și libertăților pe care un stat le acordă cetățenilor săi, dar și totalitatea obligațiilor pe care aceștia le au față de stat. Din perspectiva rolului său social, cetățenia reprezintă una dintre identitățile individului și presupune dezvoltarea anumitor competențe sau a unei culturi civice care fac posibilă exercitarea efectivă a statutului de cetățean (Cătălina Ulrich, Educație civică, 2007, p. 25-28).

Ȋn primul rând trebuie să facem precizarea că noțiunea de „cetățenie” nu poate fi definită decât ținând cont de un concept mai larg, cel de „populație”. Alături de teritoriu, populația constituie unul dintre elementele materiale ale existenței statului, acesta din urmă fiind, în primul rând, o colectivitate umana. Statul nu poate exista fără populație, cum, de altfel, nu poate exista nici fără un teritoriu. Locuind pe un anumit teritoriu și, mai târziu, organizându-se politic ca acesta, populația se identifică atât cu teritoriul respectiv, cât și cu forma de organizare politică, adică statul. Se pot distinge în componența populației unui stat mai multe categorii de persoane, după statutul lor juridic: cetățenii statului, străinii (cetățenii altui stat), persoanele fără cetățenie (apatrizi) și persoanele cu dublă cetățenie. Apartenența la o comunitate politică înseamnă, înainte de toate, să aparții și să depui un jurământ față de stat. Cetățenia este legată de naționalitate, cea din urma conferindu-i primei drepturile corespunzătoare. Termenul „naționalitate” are mai multe sensuri și se aplică mai multor situații. Astfel, textele internaționale folosesc termenii „persoană”, uneori „individ”, „om”, dar nu utilizează termenul „cetățean”. Din perspectiva altor domenii diferite de cel juridic, noțiunea de cetățenie poate avea și alte conotații.

Astfel, din punct de vedere sociologic, cetățenia este definită ca un status uzual și reprezintă calitatea de membru al unui stat-națiune, fiind conferită de la naștere sau prin proceduri juridice în cazuri de migrare dintr-un stat într-altul.(Angela Teșileanu, Educația /cultură civică – opțiuni curriculare, deschidere europeană, 2008, p. 67-69) . Din punct de vedere politologic, cetățenia este o relație dinamică intre un cetățean și națiunea sa. Conform acestei definiții, noțiunea de cetățenie cuprinde reguli referitoare la ceea ce ar putea să facă (spre exemplu, să voteze), la ceea ce trebuie să facă (spre exemplu, să plătească impozite și taxe) și la ceea ce ar putea să refuze să facă. Cetățenia a mai fost definită și ca o calitate juridică a cetățeanului care sintetizează ansamblul relațiilor social-economice, politice și juridice dintre acesta si un anumit stat.

Cetățenia înseamnă în același timp un statut și un rol. Ca statut juridic și politic, cetățenia reprezintă ansamblul de drepturi și libertăți pe care statul le acordă cetățenilor săi, un echilibru între drepturi și îndatoriri, un contract civic între stat și individ – ca subiect al dreptului, norme legale care definesc apartenența la un organism politic, loialitatea cetățeanului față de statul care îl protejează și îi acordă drepturi civice, asigurarea accesului la viața publică și participarea civică.

În secolul XIX, a apărut preocuparea pentru drepturile egale ale cetățenilor. Pe măsură ce dreptul de vot s-a extins, justiția și drepturile politice au devenit realitate pentru o parte din ce în ce mai mare a populației. În secolul următor, s-a încercat o extindere a drepturilor cetățenilor la condițiile de muncă și de viață, pe lângă drepturile civile și politice.

Mobilitatea indivizilor și evoluția societăților au condus la conceptul de "cetățenie multiplă", permitând persoanelor să fie simultan cetățeni ai mai multor țări. De asemenea, se vorbește despre cetățenie transnațională. De exemplu, cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene posedă din ce în ce mai multe drepturi și îndatoriri față de Uniune ca întreg, pe lângă cele față de propriul lor stat național. Cetățenia – conștiința cetățenească – este tot mai puțin legată de un anumit teritoriu. Reprezentarea cetățeniei ca status și rol poate fi legată de o anumită regiune sau națiune, ca și de o organizație, o rețea sau o entitate supranațională. Educația pentru cetățenie este considerată, pe plan european, ca prioritate a reformelor educaționale. Aceasta este văzută ca instrument al coeziunii sociale, bazată pe drepturile și responsabilitățile cetățenilor. De asemenea, reprezintă o dimensiune majoră a politicilor educaționale în toate țările europene. Astfel, se poate spune că educația pentru cetățenie este un scop educațional, dirijând sistemul de învățământ către un set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justiția socială, bunăstarea, solidaritatea.

La realizarea educației civice participă toți factorii educației: familia, școala, mass-media, ONG-uri etc. În școală, educația civică este un obiectiv prioritar pentru toate disciplinele de învățământ, nu numai pentru disciplina Educație civică. Este o educație pentru pluralism politic, social, cultural și instituțional. În același timp, este și o educație a elevilor pentru democrație, pentru învățarea și însușirea valorilor democrației europene. În acest mod, elevii de astăzi sunt pregătiți pentru a fi cetățenii României de mâine. Din această perspectuvă, educația civică este o ”educație prospectivă”.

Obiectivele detaliate și conținutul educației civice variază pe teritoriul Europei, dar scopul principal al domeniului de studiu este, în general, acela de a se asigura de faptul că tinerii devin cetățeni activi capabili să contribuie la dezvoltarea și bunăstarea societății în care trăiesc. De obicei, se consideră că educația civică cuprinde patru aspecte principale (a) alfabetizare politică, (b) gândirea critică și aptitudinile analitice, (c) atitudiniegătiți pentru a fi cetățenii României de mâine. Din această perspectuvă, educația civică este o ”educație prospectivă”.

Obiectivele detaliate și conținutul educației civice variază pe teritoriul Europei, dar scopul principal al domeniului de studiu este, în general, acela de a se asigura de faptul că tinerii devin cetățeni activi capabili să contribuie la dezvoltarea și bunăstarea societății în care trăiesc. De obicei, se consideră că educația civică cuprinde patru aspecte principale (a) alfabetizare politică, (b) gândirea critică și aptitudinile analitice, (c) atitudinile și valorile și (d) participarea activă. Deși toate sistemele educaționale subliniază importanța educației civice și dobândirea competențelor sociale și civice, modurile pe care le-au ales pentru a implementa domeniul de studiu la nivel școlar diferă de la un stat la altul. Prin urmare, acest capitol analizează statutul educației civice în curricula oficială și oferă o imagine de ansamblu asupra diferitelor abordări utilizate. Obiectivele au fost în continuare grupate, rezultând patru categorii principale:

• Dezvoltarea abilităților necesare cetățenilor pentru a guverna societatea (cunoașterea faptelor de bază și înțelegerea conceptelor cheie);

• Dobândirea gândirii critice și a aptitudinilor analitice;

• Dezvoltarea anumitor valori, atitudini și comportamente (simț al respectului, toleranței, solidarității etc.);

• Încurajarea participării active și implicarea la nivel școlar și comunitar.

Primul obiectiv – dezvoltarea abilităților necesare cetățenilor pentru a guverna societatea – adesea include învățarea despre probleme cum sunt: instituțiile sociale, politice și civice; drepturile omului; constituțiile naționale; drepturi și responsabilități cetățenești; probleme sociale; recunoașterea moștenirii culturale și istorice, precum și a diversității culturale și lingvistice a societății. Al doilea obiectiv îl completează pe primul, deoarece gândirea critică este esențială pentru dezvoltarea abilităților necesare cetățenilor pentru a guverna societatea; acest lucru permite tinerilor să analizeze și să evalueze informațiile privind problemele sociale și politice.

Al treilea obiectiv se referă la valorile, atitudinile și comportamentele pe care elevii ar trebui să le dobândească prin intermediul educației civice din școală. Cu toate că nu reprezintă o listă exhaustivă, acest obiectiv poate cuprinde, de exemplu, învățarea despre respect și înțelegere reciprocă, responsabilitățile sociale și morale, precum și dezvoltarea unui spirit de solidaritate. Ultimul obiectiv care cere elevilor să participe în mod activ în comunitatea lor le permite să pună în practică cunoștințele și aptitudinile pe care le-au învățat, precum și valorile și atitudinile pe care le-au dobândit prin învățare în legătură cu primele trei obiective. Curriculele includ și probleme sociale contemporane pe care elevii le întâmpină în viața lor de zi cu zi. Toleranța și discriminarea, diversitatea culturală și dezvoltarea durabilă sunt cel mai des întâlnite teme (Ion Albulescu, Mircea Albulescu, Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane, 2000, p. 121), .

Patru aptitudini au fost definite drept esențiale pentru ca elevii și studenții să devină cetățeni activi și responsabili:

• aptitudini orientate civic (participarea în societate prin, de exemplu, voluntariat și influențarea politicii publice prin vot și trimiterea de petiții);

• aptitudini sociale (viața și munca alături de ceilalți, rezolvarea conflictelor);

• aptitudini de comunicare (ascultare, înțelegere și angajare în discuție);

• aptitudini interculturale (stabilirea dialogului intercultural și aprecierea diferențelor culturale).

Concepțiile despre îndatoririle cetățenești sunt strâns legate de ideile despre dezvoltarea democratică. Aceste țări care experimentează noi regimuri constituționale trebuie să facă față uneori unor probleme aparent fără rezolvare în ceea ce privește modul de abordare al educației civice: educația civică trebuie să fie orientată înspre susținerea valorilor sociale și politice către drepturile și principiile care te ghidează către o dezvoltare viitoare sau trebuie să se îndrepte către susținerea instituțiilor deja existente și către oridnea politică stabilită? (Torney-Purta, Schwille, Amadeo, 1999, pag.14).

Ideea de “dezvoltare democratică” poate fi interpretată în mai multe feluri. Pentru unii, democrația poate fi măsurată în primul rand în public, prin termeni formali ca de exemplu prin crearea unor instituții moderate, prin capacitatea persoanelor de a alege oficialitățile și prin existența unor reguli de promovare a  viabilității autorităților politice. Educarea pentru cunoașterea îndatoririle cetățenești în cadrul acestei lumi de definiții ar trebui să se bazeze pe cunoașterea și respectul pentru instituțiile politice, pentru responsabilitățile cetățenești (precum dreptul la vot) și poate pe modalitățile prin care se contribuie la susținerea și reformarea practicilor politice și legale. Acest mod de abordare constă din “viziunea contractuală asupra îndatoririlor cetățenești” care își are rădăcinile în filozofia politică liberală prin care se înțelege activitatea politică ca ceva privat și instrumental ca modalitate de a promova interesele perosnale (Canover și Searing, 1994, pag.35).

Educația pentru îndatoririle cetățenești în acest cadru lărgit se bazează pe înființarea proceselor democratice și a principiilor adiacente din viața de zi cu zi ca de exemplu formulele democratice de luare de decizii sau de rezolvarea conflictelor. Acest mod de abordare este oarecum potrivit cu  ideea generală asupra îndatoririlor cetățenești care consideră activitatea civică ca o sursă de dezvoltare personală și ca o contribuție la bunăstarea generală a comunității. Educația civică nu se realizează numai în școală și numai în cadrul orelor de Educație civică, dar acestea pot avea un rol decisiv pentru înțelegerea de către elevi a mecanismului democratic și pentru exersarea practicilor democratice, de la comunicarea socială până la participarea la decizia politică.

În România, Educația civică în școală are rolul de a contribui la circulația ideilor și practicilor care pot susține instaurarea unei mentalități democratice în cadrul societății. Democrația nu este un bun câștigat o dată pentru totdeauna. Ea este o construcție fragilă, al cărei succes depinde de implicarea și de calitatea acțiunii publice a fiecărui cetățean. Superioritatea democrației rezidă și în faptul că acest tip de regim politic conține premisele și mecanismele de corectere pașnică a erorilor. Cetățenilor le este permis exercițiul critic și controlul puterii, inclusiv prin faptul că într-o democrație autentică este acceptată și stimulată reflecția critică asupra valorilor și normelor sociale.

Din această perspectivă, educația civică nu înseamnă doar transmiterea valorilor, ci abilitatea elevilor de a se raporta critic la acestea – nu a nega sau desființa, ci a compara și a căuta întemeieri. Dacă o normă nu mai este corespunzătoare nevoilor unui grup, unor persoane, acestea pot acționa prin mecanisme pașnice, pentru schimbarea ei. Cunoștințele sunt foarte importante în definirea și exersarea competențelor asociate cetățeniei, dar un ,,bun cetățean” nu este doar persoana care știe multe. A fi cetățean într-o societate democratică înseamnă a te implica în viața comunității din care faci parte, a dori și a fi în măsură să influiențezi în mod competent decizia politică luată la diferite niveluri, a te purta întru-n anumit mod cu celelalte persoane pe baza unor atitudini precum respectul, toleranța, deschiderea către opiniile celorlalți.

Educația civică înseamnă educația persoanei pentru a trăi alături de ceilalți în societate, ceea ce include comportamentul politicos, normele de igienă, de circulație publică, de pază contra incendiilor, etc. în sens restrâns, educația civică înseamnă dobândirea de către elevi a cunoștințelor și competențelor necesare unui cetățean pentru participarea la viața publică. Educația civică nu înseamnă moralizare ieftină, inocularea de valori și norme de pe poziția de superioritate a adultului. Copiii judecă moral în mod personal, fiecare în felul său, în funcție de repere independente de un discurs exterior lor.

Dacă elevul nu este ajutat să progreseze în judecata morală și să ajungă pe aceeași lungime de undă cu adulții care îi cer să se poarte frumos, discursul exterior moralizant nu are cum să-și facă efectul. Educația civică nu trebuie să promoveze prejudecăți, clișee, stereotipuri, ci să sprijine dezvoltarea unei gândiri deschise și flexibile. La vârsta de 8 – 10 ani este foarte important ca temele și strategiile de lucru în cadrul educației civice să fie alese ținând cont de experiența socială a elevilor și de posibilitățile existente în această perioadă de resemnificare prin integrare a cunoștințelor dobândite de elevi la alte discipline.

Cadrele didactice, învățătorii ar trebui să ia în considerare și să discute cu copiii, în cadrul fiecărei teme abordate, în funcție de specificul acesteia, câteva concepte fundamentale ale democrației. Aceste concepte și valori sunt: autoritatea, puterea, drepturile, îndatoririle, responsabilitățile, toleranța, respectul, diversitatea, diferența, egalitatea, valori, norme, reguli, comunicarea, dreptatea, libertatea, proprietatea, prietenia, spațiul public, spațiul privat (Cezar Bârzea, Cultura civică, 1999, p. 78).

Pentru o ȋnțelegere mai clară conceptului de educaițe moral-civică pe care trebuie să o primească copilul, se pot realiza cateva precizări referitoare la morală și la civism. „Morala este un fenomen social, o formă a conștiinței sociale care reflectă relațiile ce se stabilesc ȋntre oameni, ȋntr-un context social delimitat ȋn timp și spațiu, având o funcție reglatoare asupra conviețuirii umane, stimulând și orientând comportamentul uman, ȋn concordanță cu cerințele sociale (Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară, 2003, p.206). Conținutul său se concretizează ȋn idealul moral, valorile si regulile morale, care constituie, ceea ce Nicola I. numeste „structura sistemului moral"(Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară, 2003, p.207).

Educația civică implicită prin desfășurarea ei ȋn mod democratic ȋn școală, are ȋn vedere formarea elevilor conform principiilor democratice. Posibilitatea ca elevii să participe cu diferite idei la luarea unor decizii ȋn școală, să contribuie cu materiale la publicații ale școlii, participarea lor la diferite acțiuni desfașurate ȋn cadrul instituției de ȋnvățămant, toate acestea sunt oportunități ale elevilor de a cunoaște și a avea contact cu formele și conținuturile practicilor democratice. Prin toate acestea se poate defini educația civica implicită și anume posibilitatea elevilor de a avea un aport la viața școlii și a comunității, toate reprezentand un model al unei democrații participative.

Nu putem vorbi despre Educația civică raportându-ne doar la desfașurarea orelor de curs din școala, ȋnsa importanța acestora nu este de neglijat deoarece cu ajutorul lor elevii pot ȋntelege care sunt principiile dupa care funcționează un sistem democratic, pot exersa practicile acestuia, de la formele cele mai simple pe care le ȋntâlnesc ȋn viața de zi cu zi, până la formele politice cele mai coplexe.

Ȋn școală, rolul Educației civice este acela de a forma viitori oameni ai societății, capabili sa transmita mai departe mentalitatea democratică, care a fost câștigată cu prețul vieții de ȋnaintașii noștri. Aceasta se poate realiza doar printr-o implicare de calitate in viața sociala, având mereu acest interes, prin ȋncercarea de a schimba, prin mecanisme pașnice, acele norme care nu mai sunt corespunzătoare nevoilor de grup și care pot dauna societății si a le ȋntării pe cele care duc la progresul ei.

Educația civică explicită face trimitere la planul teoretic si anume la ȋnsușirea de cunoștințe despre societate, transmiterea catre elevi a normelor sociale și abilitatea elevilor de a se raporta critic la acestea. Toate informațile dobândite ȋn școala sunt un punct de plecare pentru elevi in drumul lor spre viața ȋn societate, ȋnsa nu sunt suficiente căci o construcție solidă, cum sunt cetățenii unei societăți, nu are nevoie doar de o temelie ci și de o baza materială care este participarea activă ȋn viața comunității.

Aceasta la rândul ei presupune luarea unor decizii privind viața socială sau propria viață, care ȋn final se răsfrâng ȋntr-un anumit mod și asupra societății, presupune totodată coportamentul individual care influențează pe cei din jur, pe o scară mai restrânsă sau mai largă. După cum se poate bine observa toate deciziile și comportamentele noastre ca individ influențează, ȋntr-o mai mică sau mai mare măsura societatea, acest fenomen datorându-se faptului că specia umană nu trăiește izolată ci ȋn comunitate care este asemenea unui lanț unde fiecare verigă are un rol bine determinat și influențează prin orice mișcare ceea ce se află in jurul său(Angela Teșileanu, op. cit., 2008, p.75-77) .

Formarea comportamentului bazat pe principiile democratice trebuie să se formeze ȋncă de la o vârstă fragedă, astfel ca deprinderile pozitive să fie exersate în contexte diferite și consolidate în timp. Este foarte important ca, ȋnca de mic, copilul să știe să ȋși exprime propriile opinii și să le argumenteze, să fie capabil să-i asculte și pe alții și să le respecte ideile, să facă față conflictelor și să le poată rezolva ȋntr-un anumit mod, să știe cum să acționeze ȋn diferite situații. Astfel toate aceste competențe care se formeaza odată cu intrarea ȋn colectivitate, adică la gradiniță, și se dezvoltă ȋn timp, sunt indispensabile pentru viitorul adult.

Cap. 2 ROLUL ȘCOLII ÎN FORMAREA SPIRITULUI CIVIC LA COPIL

Educația moral-civică vizează dezvoltarea personalității copilului și a comportamentului social prin cultivarea integrității morale și a modelării lor ca viitori membrii ai societății. Menirea educatorului și ȋn același timp satisfacția lui este de a forma elevi care să fie lauda profesorului, mândria părinților și viitorul societății.

Datorită problemelor existente ȋn viața de zi cu zi, tot mai multe persoane sunt descurajate, ȋși pierd ȋncrederea ȋn forțele proprii și se lasă doborâți ȋn fața ȋncercarilor vieții. Cei care până nu demult erau considerați ȋndrumatorii și sprijinul oamenilor – Familia, Școala și Biserica, instituții care stau la baza bunei dezvoltări, din punct de vedere moral, al societății, pierd din ce ȋn ce mai mult ȋncrederea oamenilor. Din păcate, ȋn detrimentul lor și a adevăratelor valori ale vieții, câștiga teren opinia publică condusă de mass-media spre concepte ca „putere, manipulare, bani, distracție, vedetism”, care tind să devină idealuri pentru tânăra generație. Ȋnca de la vârste fragede copiii ȋncep sa vadă modele ȋn persoanele care le văd la televizor și nu ȋn părinți sau cadre didactice, sunt impresionați de „oamenii puternici” care cultiva violența și nu de persoanele educate, ȋnțelepte, sunt atrași de jocurile pe computer ”cu bătai și ȋmpușcături” și nu de petrecerea timpului ȋn aer liber ȋmpreuna cu prietenii sau familia.

Progresul continuu al societății moderne, toate descoperirile științei care parcă vor să ȋnlocuiască persoana sub aspectul pozitiv al unei „vieți mai ușoare”, ne invadează ȋn viața de zi cu zi.Toate aceste aspecte, ȋnsă, trebuie cercetate, selectate pentru a le descoperi adevărata valoare, dacă ea există. Ȋn calitate de profesori, este necesar să educăm oameni ȋnțelepți, care să nu urmeze conceptele de masă făcând „așa pentru că toți fac asta”ci să emită propriile idei de valoare după care să se conducă ȋn viață. Astfel, la om, ȋnțelepciunea trebuie să primeze, ȋn detrimentul „valorilor de moment” care apar ȋn socieatate și care după un scurt timp rămân nimic. Așa cum afirma și Isaac Asimov: „Cel mai trist aspect al vieții actuale este că știința acumulează cunoștiințe mai repede decâ acumulează societatea ȋnțelepciune.”

Această evoluție total nedorită, care creează un mediu nociv copiilor noștri, este inevitabilă ȋn condițiile ȋn care societatea nu oferă persoanei siguranța apartenenței la comunitate, respect față de om, țară și natură, ȋncrederea că se poate reuși prin propriile forțe, sentimentul de securitate și promovarea adevăratelor valori.

Sunt mulți cei care „se pierd pe alte căi”, care cad pradă delicvenței, consumului de droguri, care nu mai țin cont de nimic din jurul lor datorită acestor non-valori care sunt promovate de multe ori ȋn societate, și care ȋn realitate au nevoie de mare ajutor din partea semenilor pentru a-și „recăpăta viața” și asta nu este deloc prea mult spus, deoarece o trăire sub robia violenței, crimelor, drogurilor, a falsei puteri care te face să uiți că banii nu sunt totul, aceasta nu poate fi numită cu adevarat viață. Ȋnsă toate acestea reușesc să umple golul din viața omului care ar trebui ocupat de adevaratele valori, de o viață trăită sub semnul rațiunii, al ȋnțelepciunii, al iubirii pentru tot ce te ȋnconjoară, al siguranței, al descoperirii sensului divin al vieții care ne ȋndeamnă la desăvârșire.

Pentru toate acestea, o responsabilitate majoră o are școala care are menirea de a fi un ȋndrumător al generațiilor.”În literatura psihopedagogică se atrage atenția asupra faptului că la originea creșterii violenței și dezbinării în școli se află cultura școlară în declin, criza trecerii de la un cod cultural la altul, caracterizată prin lipsa reperelor axiologice și prin nivelul scăzut al atmosferei morale” (C. Cucoș, 2000).

Schimbarea acestor comportamente greșite se poate realiza doar prin educație, prin ȋnțelegerea copilului, aprecierea succeselor și reușitelor, și sprijin pentru depășirea situaților dificile.Toate aceste acțiuni trebuie să le ȋntreprindă educatorul, să aibă multă rabdare și dragoste ȋn „șlefuirea” comportamentului celor mici și ajutorul pentru o dezvoltare morală sănătoasă. Acest ajutor poate fi acordat, ȋnsa, doar dacă copilul reușește să ȋnțeleagă faptul că greșește, de ce este greșit ceea ce face și care ar fi consecințele nefaste ale comportamentului său.Toate aceste sarcini ii revin din nou educatorului care, prin discuții individuale cu copilul, ȋntr-o atmosferă de respect reciproc, ȋl poate face pe acesta să conștientizeze eroarea și să fie condus de dorința de a remedia situația prin adoptarea unor comportamente potrivite, ȋn conformitate cu normele.Această reușită, capacitatea de a depăși piedicile, ȋi va da copilului mai multă ȋncredere ȋn propriile puteri și respect de sine. Un rol foarte important ȋn formarea și educarea tinerei generații ȋl ocupă modelul de comportament al cadrelor didactice.Ȋncă de la grădiniță, educatoarea este privită ca figură centrală a grupului, ea este cea care emite judecăți de valoare, ea este modelul.Copiii sunt atenți la fiecare cuvânt și fiecare mișcare de aceea este absolut necesar ca toate acestea să fie bine controlate deoarece pot fi preluate rapid de cei mici ȋn propriul comportament cu justificarea simplă „așa a făcut și doamna”.Tocmai de aceea, profesorul, prin rolul său esențial ȋn dezvoltarea copilului, are datoria de avea o conduită pozitivă pe care cel mic o va putea prelua, fără ca acesta să se poată simți ȋn vreun fel vinovat de a nu fi fost un adevărat model pentru elevii săi.

Ȋn acest mod, „puiul de om” va putea, prin propriile capacități și prin cunoștințele dobândite, să diferențieze din tot ceea ce se află ȋn jurul său, ce este demn de urmat și de ce trebuie să se ferească, dând astfel valoare propriului comportament.Toate aceste cunoștințe sunt transmise elevilor prin intermediul cursurilor de Educație moral-civică, care au un aport semnificativ ȋn formarea de capacități și aptitudini care sa-l ajute pe copil să ȋnțeleagă normele și regulile pe care trebuie să le respecte atât ȋn școală cât și ȋn societate, pentru a putea să și le ȋnsușească ȋn propria conduită.

Prin intermediul cursului de Educație moral-civică, prin temele și conținuturile tratate, elevul se formează ca membru responsabil al societății, ȋși cunoaște drepturile dar și responsabilitățiile.El reușește să ȋnteleagă că pentru bunul mers al comunității trebuie să se implice ȋn mod activ ȋn viața socială, să nu fie doar un nemulțumit care să aștepte o schimbare ci să facă tot ce ȋi stă ȋn putință pentru ca acea schimbare chiar să se producă.Ȋn cadrul acestui curs și, dealtfel pe tot parcursul școlarității, copilul trebuie să ȋnvețe să-și respecte propria persoană, recunoscându-și calitățiile și ȋncercând să remedieze punctele slabe, și la fel cum ȋi pasă de el ȋnsuși, la fel să respecte tot ceea ce este ȋn jurul său, de la cea mai mică viețuitoare până la ȋntreaga planetă.Ȋn același timp, este foarte important ca cei mici să ȋnvețe să se bucure de tot ce se află ȋn jurul lor, să descopere frumusețea unei flori, măreția unui răsărit de soare, să asculte cântecul păsărelelor dimineața, să gasească ceva bun ȋn fiecare persoană, să nu uite că poate un zâmbet către un necunoscut poate să ȋi ȋnsenineze ziua, să gasească ȋn fiecare lucru măreția Celui care l-a creat.

În România, în învatamântul primar, curriculum-ul formal pentru educație civică se concretizează în disciplina "Educație civică", care se studiaza la clasele a III-a și a IV-a. În învățământul gimnazial, clasele a VII-a și a VIII-a oferă, în aria curriculara "Om și societate", disciplina "Cultura civică". Programele școlare pentru Educație civică și pentru Cultura civică sunt disponibile online pe site-ul Consiliului Național pentru Curriculum. Pe lânga disciplinele prevazute în trunchiul comun, există posibilitatea propunerii unor discipline opționale, în segmentul de curriculum la decizia scolii, care sa suplimenteze oferta de educație pentru cetațenie.

2.1 Formarea spiritului civic la vârsta școlara mică

În condițiile globalizării tot mai cuprinzătoare și ale tranziției prelungite, într-o atmosferă descurajantă generată de criza valorică profundă se constată creșterea îngrijorătoare a subculturilor disociale și antisociale, a proporției copiilor și adolescenților cu comportament contraproductiv, ,,socializați’’ în direcții inactive, distructive sau autodistructive.

Ȋntr-o lume ȋn care predomină exemplele negative, ȋn care falsitatea, corupția, răutatea sunt ridicate la loc de cinste, noi, cadrele didactice avem menirea de a forma viitori cetățeni onești, care să recunoască și să urmeze mereu conduite morale.Nu este ușor de ȋndeplinit acest lucru datorită atâtor influențe negative exercitate asupra tinerei generații, dar stă ȋn datoria noastră să ne străduim, pe toate căile să tindem spre acest ideal educațional.

Pentru a fi un bun cetățean al unei societăți este necesar să deții unele informații care sunt importante în definirea și exersarea competențelor asociate acestei funcții, dar primordial este nu doar să cunoști o multitudine de lucruri ci să te implici ȋn viața comunității, să pui ȋn practică toate cunoștințele de care dispui. A face parte dintr-o societate democratică înseamna a dori și a fi ȋn masură să influențezi în mod competent decizia politică luată la diferite niveluri, a avea un comportament adecvat ȋn relațiile intersociale, pe baza unor atitudini precum respectul, onestitatea, toleranța, deschiderea către opiniile celorlalți și multe altele.

Copilul ȋnvață ȋn școală și ȋn afara ei, prin diferite situații prin care trece, cum să se poarte pentru a reuși. Despre această reușită se poate vorbi ȋn orice situație, nu doar ȋn cadrul activităților instructiv-educative, deoarece orice acțiune ȋntreprinsă de o persoană are un scop bine determinat.Prin predarea Educației moral-civice, elevul ar trebui să concluzioneze acest lucru, să fie pus ȋn diferite situații de viață pentru a trece prin unele stări pe care el poate nu le ȋntâlnește ȋn viața de zi cu zi, este benefic să cerceteze diferite statusuri sociale, „să intre ȋn pielea” unui om cu stare materială foarte bună, dar să cunoască și ȋngrijorările unui om care muncește din răsputeri pentru a-și putea hrăni familia și multe alte exemple.

Prezentarea diferitelor situații de viață și solicitarea ca elevul să-și exprime punctul de vedere, cu argumentare, ȋl va ajuta să intre ȋn diferite stări, să se pună ȋn locul altor persoane și să ȋși testeze capacitatea de a lua decizii, din perspective diferite.Spre exemplu dacă ȋi este prezentată o situație ȋn care un copil de vârsta lui a jignit un vecin iar acesta a spus despre cele ȋntâmplate părinților, iar elevul nostru trebuie să ia o decizie ȋn legatura cu modul cum ar trebui să reacționeze, este puțin probabil ca acesta să nu ia decizia de a-l pedepsi pe copilul ȋnvinuit. Ilustarea unor astfel de situații din viața de zi cu zi, il vor ajuta pe elev și să ii ȋnțeleagă mai mult pe părinți și pe profesori, prin trăirea unor evenimente nu doar ȋn rolul de copil, ci și a celui de adult responsabil cu buna creștere și educarea tinerilor. Este necesar ca aceștia să recunoască și să respecte experiența de viață a celor mai ȋnvârstă decât ei și să le urmeze sfaturile care oricât de „depășite” le-ar părea sunt oferite mereu din multa grijă și dragoste pe care familia și profesorii le-o poartă.

Prin abordarea unor teme legate de viața de familie, copilul va fi responsabilizat prin mesajele transmise, va ȋnțelege faptul că vârsta nu este un impediment pentru a se implica activ ȋn diferite treburi gospodarești, a-i ajuta pe părinți cu diverse lucruri, pe măsura capacităților fizice de care el dispune. Prin toate aceste teme abordate copilul realizează că este „cineva” ,o entitate unică, că nu există ȋn toată lumea un om identic cu el, că are un scop ȋn această viață, că are un rol important ȋn comunitatea din care face parte, ajutându-l astfel să adopte o atitudine corespunzătoare fața de sine și de cei din jur.

Ȋn realizarea tuturor acestor lecții un rol de bază ȋl ocupă cadrul didactic, care trebuie să dea dovadă de mult profesionalism și rabdare, competențe ȋn a proiecta și organiza aceste tipuri de activități, ținând cont de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor, de interesele lor.Este esențială crearea unor condiții de confort psiho-fizic, crearea unei ambianțe plăcute care să ȋl atagă pe cel mic, să ȋl stimuleze și să ȋi păstreze interesul ȋn timp; un punct forte aici poate fi și abordarea unei tematici variate.

Studierea Educației civice contribuie, ȋn același timp, și la combaterea unor fenomene deloc benefice societății, dintre care putem aminti abandonul școlar, cazurile de violențe tot mai des ȋntâlnite ȋn mediul școlar, integrarea persoanelor cu probleme, atât ȋn școală cât și ȋn societate. Toate aceste probleme care se extind asupra ȋntegului sistem social, pot fi combătute sau se poate acționa pentru scăderea ratei acestora, ȋn școala, prin ȋnsușirea și dezvoltarea, la copii, a unor cunoștințe și deprinderi de toleranță, perseverență, implicare, ș.a. Rolul Educației civice este unul primordial ȋn ceea ce privește legătura școală-comunitate deoarece este un interes lesne de ȋnțeles dorința de a se forma prin școală cetățeni capabili de a acționa pentru binele societății.

Copilul trebuie să ȋnvețe să fie curajos, să aibă ȋncredere ȋn propriile puteri și să nu se dea bătut chiar dacă un lucru nu ȋi reușește din prima ȋncercare, să fie mereu perseverent. Este important să ȋnțeleagă că ȋn viață este bine să ai țeluri pentru care să lupți cu toate forțele, neuitând ȋnsă de demnitate și de faptul că ești om printre oameni, ținând cont că nu este ȋngăduit să facem orice pentru a ne atinge obiectivele, că nu trebuie „să calcăm pe cadavre” pentru a ne fii nouă bine. Scopurile pe care le urmărim trebuie să fie realiste, să nu visăm prea mult la lucruri pe care știm că nu o să le avem niciodată, copiii trebuie să realizeze și faptul că, ȋnainte de a-ți crea un scop, un anumit lucru pe care ȋl dorești trebuie să te gândești bine dacă acesta chiar ȋți va aduce ȋmplinire, dacă este benefic propriei tale dezvoltări și a societății a carei parte ești. Este inevitabil ca deciziile unei persoane să nu influențeze ȋn vreun fel pe cei apropiați, ȋn primul rând, sau chiar comunitatea, ȋn funcție de decizie și de poziția acelei persoane ȋn plan social.

Pentru șlefuirea comportamentului elevului este important ca profesorul să păstreze o atenție deosebită pentru fiecare cuvânt sau gest pe care ȋl ȋnaintează către acesta. Ȋn completarea acestora, cunoștințele transmise elevilor prin lecțiile de educație moral-civică vor fi asimilate în mod firesc și vor întregi aportul la formarea unor deprinderi specifice cu ajutorul cărora elevul de vârstă școlară devine apt să se adapteze cu succes cerințelor și normelor pe care societatea le impune.

O metodă potrivită pentru formarea unei conduite dezirabile este cea a recompenselor și pedepselor. Comportările potrivite vor fi ȋntărite pozitiv prin aprecieri verbale și nonverbale, prin laudă, ȋncurajare, formându-se sentimentul de satisfacție la elev care va fi atras spre a repeta acest comportament, ȋn timp ce purtarea indezirabilă vor fi respinse prin mustrare, dezacord verbal sau nonverbal, pedeapsă, astfel ca, prin trăirile afective negative pe care le provoacă să ȋi determine pe aceștia să nu le mai repete.

Școala trebuie să fie mediul ideal care să inițieze socializarea elevilor, pregătirea acestora pentru toate schimbările care au loc ȋn societate, dar și asigurarea exercitării directe a drepturilor omului și democrației participative în școli. Elevii sunt inițiați să ȋnțeleagă că, la fel ca ȋn orice lucru, și ȋn societate există drepturi, dar și ȋndatoriri, există reguli bine stabilite pentru crarea unei ordini și securități naționale. Este important ca cei mici să fie puși ȋn situația de a-și imagina cum ar arăta lumea fară reguli, ce haos s-ar putea crea și ce condiții ȋn total contradictoriu cu posibilitatea de a conviețui, pentru a realiza cât de importantă este respectarea acestora.

Educația este principalul factor prin care se poate acționa pentru ameliorarea situațiilor de criză generate de comportamentele greșite, astfel, prin ȋnțelegerea și acceptarea copilului, prin apreciere și sprijin ȋl putem conduce spre descoperirea adevăratelor valori.Atunci când copilul greșește nu este suficient doar atragerea atenției asupra acestui fapt ci conducerea lui spre conștientizarea scopului său eronat și găsirea de soluții ȋmpreună cu cadrul didactic, pentru ȋndreptarea greșelilor.

Obiectivele cadru ale claselor a III-a și a IV-a sunt accesibile elevilor din ciclul primar și pot fi atinse dacă sunt respectate prevederile programei. Obiectivele cadru au în vedere atât ȋnsușirea de informații noi, specifice domeniului civic, cât și dezvoltarea interesului elevilor pentru participarea activă la viața comunității în care trăiesc. Acestea au ca scop și dezvoltarea unor atitudini moral-civice, a caracterului tolerant, implicat, receptiv la problemele din jur, a sentimentelor de într-ajutorare socială, de respect. Prin obiectivele cadru se urmărește și valorizarea propriei persoane atât prin raportare la cei din jur, la normele sociale, cât și la propria persoană.

Prin tematica abordată, nu se pune accent pe reproducerea anumitor noțiuni, evitând astfel ȋnvățarea mecanică sau ȋnsușirea unor concepte pe care elevii să nu le ȋnțeleagă, ci se reliefează importanța expunerii părerilor, formarea de opinii și confruntarea ideilor, cu argumente, prin interacțiunea cu părerile colegilor.Astfel, la clasa a III-a și a IV-a, obiectivele de referință sunt în concordanță cu obiectivele cadru și de asemenea, cu gradul de dezvoltare intelectuală, psihică al elevilor din aceste clase.

Activitățile de învatare trebuie să fie diferite, răspundă nevoilor și intereselor elevilor, să fie accesibile majorității, ținând cont de gradul de dezvoltare intelectuală a acestora.Prin adoptarea unor tematici diverse ȋn orele de educație moral-civică, care să-i atragă pe copii, care să-i plaseze ȋn diferite ipostaze ale vieții de zi cu zi, ei vor exersa comportamente, vor dobândi abilități de a acționa conform unuei situații ȋn care se află.Prin abordarea textelor inspirate din viața cotidiană se contribuie la dezvoltarea concepției despre sine și despre cei din jur, realizează valoarea lui ca entitate ce posedă propriile țeluri, ȋnțelege diversitatea umană și contextuală a societății.

Pentru atingerea tuturor obiectivelor propuse ȋn vederea formării viitorilor cetățeni, responsabili, activi, cu un comportament moral-civic adecvat, un rol important ȋl ocupă educatorul.Acesta trebuie să dea dovadă de mult profesionalism, pricepere ȋn selectarea activităților ținând cont de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor.Pentru aceasta este nevoie imperioasă de crearea unui cadru de confort psiho-fizic, generat de un climat afectiv plăcut care să stimuleze implicarea elevilor ȋn desfășurarea activităților de ȋnvățare.

Valorificând valențele formative ale cunoștințelor primite copilul devine conștient că este parte a societății, că el are nevoie de societate pentru a se dezvolta ca individ, din toate punctele de vedere, și că societatea are nevoie de el pentru realizarea continuității.

2.2 Educația civică prin activități extracurriculare și servicii ȋn beneficiul comunității

Rolul ȋnvățământului este, poate acum mai mult ca niciodată, unul crucial ȋn formarea tinerei generații, urmărind educarea unor persoane active, responsabile și independente, care să-și respecte ȋndatoririle de cetățean. După cum societatea este ȋn continuă schimbare, și aceasta nu neapărat ȋn bine, școala trebuie să fie mereu pregătită să contracareze influențele negative care apar. Propriul exemplu și acținea practică sunt mijloacele cele mai eficace de a educa spiritul civic al elevilor și de a forma comportamente sociale.Ȋn acest sens, consider că abordarea și altor forme de organizare față de activitatea ȋn clasă, și anume vizitele, excursiile, ieșirile ȋn natură cu scop educativ, au menirea de a-i instrui practic pe copii.Ei devin mult mai receptivi la lucruri palpabile, pe care le văd cu ochii lor, decât la prezentarea unor noțiuni abstracte.

Un rol foarte important ȋn cadrul procesului de predare și ȋnvățare a educației civice ȋl au activitățile extrașcolare care ȋl aduc pe elev ȋn diferite situații existente in societate, având posibilitatea să le descopere ȋn mod direct și să participe la viața socială.

Curriculum-ul non-formal scoate ȋn evidență importanța activităților extracurriculare, desfășurate în afara clasei sau în afara școlii, având drept scop completarea curriculum-ului formal. Importanța acestora nu este deloc neglijabilă deoarece oferă „ocazii suplimentare pentru exercitarea responsabilității și pentru o mai bună înțelegere a vieții comunității" (Bîrzea, 2000). Printre activitățile extracurriculare desfășurate ȋn școli ȋntâlnim: participarea elevilor la luarea unor decizii ȋn clasă sau ȋn școală, vizite cu scopuri educative, excursii, schimburi de experiențe, acțiuni de voluntariat, petrecerea timpului liber ȋn natură, ȋn cercuri sau grupuri organizate, etc.

O astfel de acțiune a fost desfășurată cu preșcolarii care și-au petrecut câteva ore ȋn aer liber, la periferia localității, ȋn mijlocul naturii. Această ieșire a fost organizată de către educatoare ȋmpreună cu parinții având ca scop descoperirea frumuseților naturii ȋn mijlocul toamnei, dar și pericolul ȋn care aceasta se află din cauza poluării și a gunoiului lăsat ȋn urmă de către oameni.

Copiii au fost lăsați să descopere ce este frumos ȋn natură, dar și ceea ce nu le place și anume ambalajele și rezidurile aruncate acolo. Ei au conștientizat astfel că nu este, ȋn primul rând, deloc estetic ca gunoaiele să fie aruncate ȋntr-un loc care ar trebui să emane doar sănătate și poftă de viață și să pericliteze astfel frumusețea naturii.

Ȋnsă, ȋn urma explicaților pe care cadrul didactic le-a oferit despre cât sunt de daunătoare aceste gunoaie, copiii au fost de-a dreptul impresionați și, ȋmpreună, am decis să strângem toate ambalajele rămase ȋn urmă de la adulții iresponsabili. Astfel, ei au ȋnțeles și care este efortul depus pentru a strânge aceste gunoaie, facându-i mult mai responsabili ca viitori adulți ai societății. Prin această ieșire ȋn aer liber cu cei mici, s-a realizat atât o acțiune ȋn favoarea formării spiritului civic, cât și una de educație ecologică, prin adunarea resturilor poluante lăsate ȋn natură.

Dacă aceste principii sănătoase sunt implementate ȋncă din copilarie ȋn mintea copilului acesta va avea mai multă grija față de ceea ce ȋl ȋnconjoară și față de comportamentul pe care ȋl are ȋn societate, sau chiar va ȋncerca, ȋncă de la această vârstă fragedă sa ȋi corecteze pe adulții din jurul său care ȋncalcă aceste reguli. Ei au ȋnțeles că, ȋn calitatea lor de membrii ai societății, trebuie să fie receptivi la obligațiile pe care le au, să manifeste disponibilități de participare și cooperare ȋn acțiuni cu semenii săi ,cu membrii grupului din care face parte, să manifeste conduite sociale responsabile.

Așa cum este specificat ȋn Legea Educației Naționale „ Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii.”

2.4 Familia-un partener ȋn formarea spiritului moral-civic la copil

Pe lângă școală, care are un rol decisiv ȋn educarea și formarea generației de mâine, o importanță deosebită o are familia. Formarea spiritului moral-civic nu se poate realiza doar ȋn timpul petrecut la școală, această acțiune trebuie continuată și ȋn familie. Educarea copilului nu poate avea limite temporale, nu se poate desfășura doar la școală sau doar acasă, nu ne putem educa copiii doar cinci ore pe zi și apoi uităm de ei. Familia și educatorii trebuie să formeze o echipă interesată de viitorul copilului și de formarea acestuia pentru a deveni membru al societății. Educarea celor mici nu se poate programa, nu există un timp aparte pentru aceasta, trebuie să se desfășoare permanent, ȋn calitate de dascăli, nu putem să ne pierdem puterea, să ne săturăm de a forma noi și noi generații.

Trebuie să fim mereu receptivi la nou, la curent cu toate schimbările care se produc ȋn societate și mereu plini de rabdare pentru a „modela vase de cinste” pentru lumea ȋn care trăim. Este foarte important ca elevul să ȋnțelegă că are drepturi ȋn calitate de cetățean al unei țări, copilul trebuie să le cunoască, să fie mereu receptiv și atent, să aibă curajul să spună ȋn cazul ȋn care acestea ȋi sunt ȋncălcate. Există numeroase situații ȋn care copiii trăiesc ȋn condiții greu de imaginat, ȋnsă aceștia nu ȋncearcă să ia măsuri, le este teamă să apeleze la ajutorul cuiva, deoarece nu știu că au dreptul la o viață mai bună și la educație. Așa cum este menționat pe un site de psihologie „O atmosferă dominată de dependențe, de ostilitate, de agresiune, de violență, de alte crize, de tensiuni de tot felul este premisa unor patternuri de comportament bazate pe o viziune fatalistă asupra vietii, care ne poate face să acceptam si alte situații care ne expun abuzurilor.Copiilor crescuți intr-o asemenea atmosferă li se pare normal și firesc să accepte rele tratamente din partea părintelui.” (www.psihologu.ro).

Aceste cazuri sunt alarmante și consider că ar trebui să atagă mai mult atenția autorităților care să ia măsuri severe ȋn aceste situații.Viitorul copiilor depinde de noi adulții, este responsabilitatea noastră ca societate să ȋi ocrotim și să-i educăm ȋn cele mai bune condiții.Este inuman să uitam că sunt doar niște ființe plăpânde și lipsite de ajutor, neavând vreo vină că s-au născut ȋn familii care ȋi neglijează sau mai rău, ȋi abuzează.

Ar trebui să avem mereu ȋn vedere faptul că toți suntem egali, că orice copil care se naște ar putea fi ȋn asemenea situație, să conștientizăm faptul că nimeni nu ȋși poate alege familia ȋn care să vină pe lume și nu este datoria copiilor să plătească pentru greșelile părinților.

Statisticile sunt ȋngrijorătoare ȋn aceste cazuri, așa cum arată ele prezentate de jurnaliștii de la ziarul „Gândul”, conform cărora „Direcția pentru protecția copilului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a informat, marți, 19.noiembrie 2013, că 5.956 de copii au fost abuzați, neglijați sau exploatați în perioada ianuarie – iunie, iar cele mai multe cazuri s-au produs în familie.” Aceeași sursă arată că “4.164 dintre cazurile raporte vizează neglijarea, dintre care 4.114 au fost în familie… În aceeași perioadă au mai fost înregistrate 719 cazuri de abuz emoțional (678 în familie), 545 de abuz fizic (496 în familie), 347 de abuz sexual (177 în familie), 115 cazuri de exploatare prin muncă, 35 de exploatare pentru comiterea de infracțiuni și 31 de exploatare sexuală.”(www.gandul.info).

Existența unei familii care să ȋi transmită copilului ȋncă de la o vârstă fragedă principii morale sănătoase și continuarea acesteia ȋn școală vor avea efecte majore asupra bunei dezvoltări a tinerei generații.Societatea o avem așa cum știm să ne educăm copiii, dacă suntem implicați și ne dăm toată silința ca aceștia să primească o educație aleasă putem spera ca lumea să facă câte un pas spre o schimbare ȋn bine. Ȋn societatea actuală, de multe ori părinții sunt prea atrași de a avea o carieră strălucitoare, sunt captivi ȋn ȋngrijorările de zi cu zi și uită că un copil nu are nevoie doar de o condiție materială bună.Poate din prea multă iubire și grijă pentru cei mici, din dorința de a nu le lipsi nimic din cele materiale, părinți fac efortul de a-și părasi caminul și a pleca peste hotare pentru bani.Aceștia, ȋnsă omit faptul că acel copil ȋnainte de toate are nevoie de afecțiune, de sprijin din partea lor și de educație, care nu se poate realiza doar prin școală.

De multe ori grija banului ȋl acaparează pe om, facându-l să creadă că o societate se poate crea din tineri care au o situație materială bună și nu o educație bună. Astfel, ȋn majoritatea cazurilor ȋn care familia are posibilități materiale foarte bune, ȋnsă copilul nu simte dragostea parintească, nu are parte de sprijinul părinților ȋn momentele importante din viața lui, acel tânăr se pierde, ajungând ȋn situația nedorită de a nu-i mai păsa de cei din jur și a-și forma concepția că banul rezolvă orice lucru.

Climatul moral si religios al familiei este considerat de către mulți psiholgi, pedagogi și sociologi ca fiind condiția de bază ȋn formarea caracterului moral al copiilor.Consider că atunci când familia ȋi este aproape copilului, se ȋngrijește de educarea lui, chiar dacă nu există condiții materiale excepționale, acel copil ajunge să se dezvolte frumos, având la baza comportamentului său respectul, toleranța, ȋntelepciunea.

Copilăria este o vârstă a imitației, cei mici se joacă „de-a mama și de-a tata”, „de școala” și multe alte roluri pe care le ȋmprumută din realitate și de care sunt fascinați. Puterea exemplului este foarte mare ȋn această perioadă de aceea este important ca cei mici să vadă ȋn părinți și educatori adevărate modele demne de urmat.Dacă educația primită, atât ȋn școală, cât și ȋn familie, ȋl ȋndeamnă pe copil să se bucure de tot ce are ȋn jurul său, să prețuiască orice lucru ca un dar de preț de la Dumnezeu și să aibă o purtare de care să nu se rușineze ȋn nicio situație, să fie pentru cei care l-au crescut și educat, dar mai ales pentru el ȋnsuși, o mândrie. Creșterea “unui nou suflet” presupune multă responsabilitate, dar existența unui climat moral sănătos este un atuu pentru ca acel copil să-și ȋnsușească, conștient sau uneori, fără să-și dea seama, unele gesturi și acțiuni pe care le vede la părinți, favorizând contactul cu aceste valori.

Educarea unui copil nu trebuie să se oprească la transmiterea unor informații, la crearea unei baze teoretice după care să-și formeze comportamentul ȋn comunitate, ci atingerea sufletului acestuia și transpunerea valorilor morale ȋn interiorul lui. Copilul nu este un robot care să primească comenzi asupra acțiunilor pe care să le execute, el trebuie să ȋnțeleagă toate aceste lucruri, să le interiorizeze și să le pună ȋn aplicare atunci când consideră că este necesar. Asemenea unui grădinar care cunoaște nevoile fiecărei plante și se ocupă cu multă răbdare de ele, ȋn funcție de ce are nevoie fiecare pentru a ajunge la maturitate, așa este și un educator sau un părinte, care cu multă dragoste, ȋncearcă să cunoască pe fiecare copil ȋn parte, să ȋi ofere toate condițiile necesare unei bune educații.

Este important ca dascălii, ȋn echipă cu familia, să trezească ȋn copil pofta de viață, bucuria, să fie ȋncurajat ȋn orice situație să nu se lase doborât de nicio piedică conștientizând faptul că drogostea lui Dumnezeu se arată ȋn orice lucru de lânga noi, că adeseori ȋncercările vin pentru a ne ȋntări, pentru ca bucuria de pe urmă să fie deplină. Importanța descoperirii divinității ȋn viața copilului și formarea unei relații individuale a lui cu Dumnezeu, este una esențială ȋn dezvoltarea ulterioară a personalității acestuia. Prin toate acestea copilul va conștientiza faptul că are o importanța deosebită, că societatea are nevoie de el, și că poate să-și aducă aportul la buna dezvoltare a acesteia, că dacă este nemulțumit de ceva ȋn mersul acesteia, dacă are destul curaj și ambiție poate să ȋncerce schimbarea acelui lucru.

Viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur asupra educației este una desăvârșită :„A educa înseamnă a purta de grijă de copii și tineri în ceea ce privește curățenia sufletească și buna cuviință, a-l crește pe copil moral, om drept, a-l crește în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligența…”

Cap. 3 CERCETARE PEDAGOGICᾸ

3.1 Motivarea alegerii temei:

Imboldul pentru alegerea acestei teme mi-a fost dat de situația actuală a societății, de direcția ȋn care se ȋndreaptă aceasta și care nu este tocmai una corectă. Dacă avem dorința de a schimba ceva ȋn mersul acesteia, trebuie să avem ambiția și puterea de a educa generația tânără. Un rol important aici ȋl au competențele sociale și civice care vizează bunăstarea socială și personală.Aceasta presupune conștientizarea felului prin care omul ȋși poate asigura sănătatea ȋn plan mental și fizic, a modului ȋn care poate obține resurse pentru sine și pentru ceea ce ȋl ȋnconjoară. Prin conștientizarea și acceptarea codurilor de conduită și maniere comune diferitelor societăți și prin ȋnțelegerea conceptelor de bază specifice societății, se poate realiza o participare socială și interpersonală de succes.

Studierea Educației civice este o necesitate, argumentată chiar de programele școlare, pentru a forma copii ȋn direcția adoptării unui comportament civic bazat pe libertate, activism, responsabilitate, toleranța, comunicare, moralitate ȋntr-o societate democratică. Copilul trebuie să aibe posibilitatea de a-și valorifica experiența specifică vârstei sale prin reliefarea dimensiunilor afectiv-atitudinale ȋn asociație cu cele cognitive și stimularea lui pentru o participare socială responsabilă.

Este necesar ca elevul să ȋnțeleagă structurile sociale, politice și legislative ale societății, să cunoască modul ȋn care societatea funcționează, să știe cum să se comporte pentru a aduce ȋmbunătățiri acesteia, să-și formeze o atitudine de preocupare, interes pentru a contribui la bunul mers al societății, toate aceste lucruri pot fi realizate prin educarea spiritului civic al copilului ȋn gradinița și școală. Astfel, ȋn cadrul activităților de Educație civică trebuie să se acorde o importanță egală transmiterii de cunoștiințe și formării deprinderilor și competențelor civice.

3.2 Scopul cercetării:

Prin lecțiile și activitățile de educație civică desfașurate cu elevii claselor primare, se formeaza și se educă spiritul civic al copilului, având ca scop principal atingerea idealului educațional.

3.3 Obiectivele cercetării:

Realizarea de activități didactice ȋn vederea educării spiritului civic la copii de vârstă școlară mică

Identificarea progresului pe care copii ȋl realizează ȋn urma activităților realizate

Realizarea importanței activităților de educație civică pentru interiorizarea valorilor moral-civice de către copii și formarea comportamentului lor conform normelor sociale

3.4 Metodologia cercetării:

Metodele didactice folosite ȋn realizarea proiectelor de lecție sunt:

Conversația

Expunerea

Studiul de caz

Exercițiul

Prin metodologia didactică folosită, elevii sunt încurajati să lucreze independent, să participe la discuții, să-și folosească imaginația pentru rezolvarea unor situații-problemă, să-și exprime liber propriile idei pe care să le susțină cu argumente.

3.5 Ipoteza cercetării:

Ne propunem ca ipoteză de lucru să evidențiem cât de impoprtant este rolul dascălului și a lecțiilor de educație civică în formarea spiritului civic la elevii din învățământul primar. Ipoteza pe care o propunem este următoarea:

Dacă ȋncă din copilărie, ȋn școală/gradiniță, prin intermediul lecțiilor și activităților de Educație civică și educație pentru societate, și cu sprijinul familiei, se formează și se educă la copii spiritul civic, pregătindu-i pentru viața ȋn societate, atunci se vor forma viitori cetățeni responsabili, care respectă regulile și au comportamente adecvate, care manifestă o conduită morală ȋn orice ȋmprejurare.

3.6 Selecția subiecților

Ȋn cadrul experimentului a fost utilizat un grup de elevi din ȋnvățământul primar, din clasele a III-a și a IV-a , proveniți din cadrul Școlii Primare cu clasele I-IV Dobra, judetul Hunedoara, având vârsta cuprinsă ȋntre 8 si 11 ani .

Lotul A a cuprins 7 subiecți considerați de nivel mediu , iar lotul B a cuprins 7 subiecți tot de nivel mediu. Acest eșantion a fost folosit ȋntâi la elevii din clasa a IV-a, apoi la cei din clasa a III-a, pentru desfășurarea lecțiilor de Educație civică.

3.7 Prezentarea rezultatelor

Ȋn vederea demonstrării ipotezei de lucru am realizat un proiect de lecție la disciplina Educație civică, la clasa a IV-a, ȋn vederea cunoașterii și respectării drepturilor copilului, cu un rol important ȋn educarea spiritului civic și formarea copilului ca viitor membru al societății.

Drepturile pe care le avem ȋn calitate de oameni ne permit dezvoltatea noastră ca membrii ai societății din care facem parte, folosirea resurselor de care dispunem pentru a răspunde nevoilor personale și de grup. Respectarea drepturilor omului este o nevoie fundamentală a societății care aspiră la o viață mai bună, ȋn care demnitatea și valoarea să ocupe un loc de cinste.Refuzul respectării drepturilor și libertățiilor cetățenești nu este doar o problemă personală, un inconvenient pe care ȋl poate ȋntâlnii o persoană la un moment dat, ci un punct vulnerabil al societății ce denotă instabilitate, nesiguranță.

Atât din perspectivă personală, cât și socială și chiar vorbind la nivel global, impreună suntem responsabili pentru asigurarea drepturilor omului ȋn general și a drepturilor copilului ȋn special. Datorită lipsei maturității intelectuale și fizice, copii au nevoie de o atenție și o grijă deosebită din partea adulțiilor, de aceea respectarea drepturilor copiilor este prioritară pentru o societate. Ȋn diferite părții ale lumii există copii cărora le sunt ȋncălcate drepturile fară ca măcar aceștia să realizeze faptul ȋn sine.

Trist este faptul că nu putem afirma că ȋn România lucrurile merg mai bine. Cred că fiecare din noi a putut ȋntâlni măcar o dată ȋn viață un caz ȋn care un copil era abuzat verbal și fizic de către un adult, ori a fost discriminat pe motive rasiale, religioase etc. sau situația unui copil invalid lipsit de ȋngrijire specială sau multe altele.Prin situațiile cu care ne confruntăm zilnic, ȋn calitate de popor putem concluziona ca de foarte multe ori drepturile omului sunt ȋncălcate ȋn diferite contexte.

Există numeroase documente care asigură respectarea drepturilor copiilor din ȋntreaga lume. Printre actele juridice internationale care au stat la baza elaborarii legislatiei în domeniul drepturilor copilului , se numara urmatoarele:

Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948);

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (1950);

Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului (1989);

Regulile standard pentru egalizarea șanselor persoanelor cu handicap (1993);

Rezoluția Consiliului Europei și a reprezentanților guvernelor țărilor membre în cadrul

Consiliului privind Egalizarea Șanselor pentru Persoanele cu handicap (1996);

  Carta socială europeană revizuită (1996);

.Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind interzicerea celor mai grave forme de munca a copiilor (1999);

Recomandarea nr.5 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind drepturile

copiilor instituționalizați (2005).

Convenția cu privire la Drepturile Copilului  a fost adoptată de Adunarea Generală a

Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. După ratificarea ei de către 20 de state, Convenția a intrat în vigoare în septembrie 1990, devenind o lege internaționalã a drepturilor copilului. În prezent, peste 170 de state au ratificat acest document. 

Din toate acestea putem concluziona că este foarte importantă, ȋn primul rând, cunoașterea drepturilor copilului, ȋncă de la vârste fragede, și unde altundeva se poate realiza mai bine acest lucru decât ȋn școală. La fel de imporatnt este ca și părinții să cunoască și să respecte aceste drepturi a celor mici, aceasta fiind o necesitate pentru conformarea la regulile și normele sociale și ȋn primul rând pentru buna educație a copilului. Doar printr-o educație sănătoasă primită ȋncă din sânul familiei, bazată pe respect, principii, valori morale, demnitate se pot forma ȋn condiții optime viitori adulți responsabili pentru societate.

Ȋn vederea acestui fapt am realizat un proiect de educație civică cu elevii clasei a IV-a ȋn care am urmărit ca obiectiv de referință cunoașterea de către copii a propiilor drepturi. Am realizat acest proiect, din dorința de a-i determina pe copii să conștientizeze importanța cunoașterii și respectării drepturilor copilului, valoarea lor în raport cu societatea în care se formează. Scopul este de a-i informa că au drepturi legal/universal recunoscute, care le oferă posibilitatea de a crește, de a se dezvolta într-un cadru propice.

Proiect didactic I

Nume: Vucea Alexandra

Clasa:a IV-a

Disciplina: Educație civică

Unitatea de învățare: Drepturile copilului

Tema lecției: Respectarea și încălcarea drepturilor copilului

Tipul lecției: predare-ȋnvățare

Durata : 50 minute

Obiective de referință:

Să rețină drepturile copilului, să compare situații care privesc respectarea și ȋncalcălcarea drepturilor copilului.

Obiective operationale:

a) cognitive:

Să descopere, ȋn diferite situații, respectarea sau ȋncalcarea drepturilor copilului;

Să folosească termeni specifici educației civice;

Să analizeze situațiile prezentate și să ofere soluții pentru rezolvarea problemelor;

Să rețină care sunt drepturile dar și obligațiile lor ȋn calitate de membri ai societății.

b) afective :

Relizarea importanței respectării drepturilor și ȋndatoririlor într-o societate.

Strategia didactică:

Material didactic : fișe de lucru, planșe, steluțe cu drepturile copilului

Metode și procedee: conversația, explicația, expunerea, studiul de caz, munca în echipa, problematizarea

Metode de evaluare : observare sistematică, evaluare orală, evaluare scrisă

Forme de organizare: frontal, individual, in grup.

Anexe proiect de lecție

Fișă de lucru

Citește enunțurile apoi notează un semn de bifat √ dacă este vorba despre respectarea unui drept sau un X dacă este vorba despre încălcarea unui drept.

DREPTUL LA IDENTITATE

DREPTUL LA FAMILIE

DREPTUL DE

A AVEA RELAȚII CU PARINȚII CHIAR DACA SUNT DESPARTITI

DREPTUL LA EDUCAȚIE

DREPTUL LA SANATATE

DREPTUL LA SECURITATE

DREPTUL LA UN TRAI DECENT

DREPTUL LA ASISTENȚA SOCIALA

DREPTUL LA LIBERTATEA DE EXPRIMARE

DREPTUL LA PROTECȚIE ȊMPOTRIVA DROGURILOR ȘI A SUBSTANTELOR DAUNATOARE

12.DREPTUL LA PROTECȚIE ȊMPOTRIVA EXPLOATARIILOR

13.DREPTUL COPIILOR CU HANDICAP LA ȊNGRIJIRE SPECIALA

14.DREPTUL LA VIATA PRIVATA

15.DREPTUL LA LIBERTATEA DE GANDIRE, RELIGIE ȘI CONȘTIINȚA

16.DREPTUL LA ȊNTRUNIRE

17.DREPTUL LA RESPECTAREA PERSONALITAȚII ȘI INDIVIDUALITAȚII

18. DREPTUL LA ODIHNA ȘI VACANȚA

19. DREPTUL LA PROTECȚIE ȊMPOTRIVA VIOLENȚEI

20. DREPTUL DE A DEPUNE PLANGERE PENTRU ȊNCALCAREA DREPTURILOR

21. DREPTUL LA AFECȚIUNE

Analiza și interpretarea rezultatelor

Această lecție a fost predată lotului experimental A , alcătuit din 7 elevi din clasa a IV-a. Ȋn ceea ce privește rezultatul final ȋn urma predării acestei lecții am observat mult interes și implicare din partea elevilor ȋn vederea cunoașterii și ȋnțelegerii drepturilor pe care le au; aceștia au contribuit ȋn mod activ și conștient la desfășurarea lecției.

Proba numărul 1, constând ȋn rezolvarea fișei de lucru, a fost distribuită ambelor grupuri de elevi, atât lotului A, cărora li s-a predat lecția de Educație civică, cât și lotului B, cărora nu le-a fost predată această lecție.Ȋn urma realizării fișei de lucru ȋn care cerința era de a bifa respectarea sau ȋncălcarea drepturilor ȋn diferite situații, am constat următoarele :

Tabel 1. Rezultatele lotului A

Tabel 2. Rezultatele lotului B

Ȋn urma exercițiului de memorie realizat ȋn etapa de fixare a cunoștiințelor elevii care au participat la lecție au avut sarcina de a nota cât mai multe drepturi ale copilului pe care ei le-au reținut; aceeași sarcină au avut-o și elevii din lotul B. Astfel am ajuns la următoarele rezultate:

Tabel 3 . Rezultatele lotului A

Tabel 4. Rezultatele lotului B

După cum arată tabelele de mai sus, elevii cărora li s-a predat lecția de Educație civică, au avut rezultate bune, au ȋnțeles noțiunea de drept și au recunoscut cazurile ȋn care aceste drepturi ale copiilor au fost respectate sau ȋncălcate, pe când elevii din lotul B, care nu au fost prezenți la desfășurarea lecției nu au reușit să distingă aceste concepte la fel de corect.Aceștia, ȋnsa s-au arătat dornici de cunoașterea acestor drepturi, au dezvoltat o atitudine de interes pentru acest subiect și au afirmat că aceste lecții de Educație civică li se par atractive, dar și utile pentru viața de zi cu zi și pregătirea lor pentru participarea activă la viața comunității.

Ȋn concluzie, prin acest proiect de activitate desfășurat cu elevii lotului experimental A, aceștia au reținut ȋn mare parte drepturile pe care le are fiecare copil din această lume, ȋncepând cu ei ȋnșiși, au conștientizat și au putut face diferența ȋntre respectarea și ȋncălcarea drepturilor copilului ȋn diferite contexte.Așadar, prin lecția realizată anterior și prin multe alte activități de educație civică se poate educa spiritul civic al elevilor.

Așa cum indică și practica pedagogică de foarte multe ori, elevii se arată mai interesați de probleme care îi privesc ȋn mod direct la această vârstă și mai puțin de alte noțiuni abstacte legate de funcționarea statului . Astfel, ei se implică mai mult în activitățile de ȋnvățare atunci când sunt amintite drepturile pe care le au, ȋn calitate de copii, modalitățile prin care pot cere respectarea lor, măsurile concrete care sunt luate pentru a-i apăra.

O alta activitate de ȋnvațare desfașurată la disciplina Educație civică a fost realizată cu elevii clasei a III-a, având ca obiectiv ȋnțelegerea relației cauză-efect ȋn interacțiunea umană, a faptului că orice faptă are o anumită consecință, mai ales faptele rele.Scopul este acela ca elevii să reușească conștientizeze diferența dintre bine și rău și să ȋnțeleagă, prin exemplele prezentate, ce se poate ȋntâmpla dacă alegem calea neascultării, răsfățului și a altor atitudini negative.

Educarea copilului spre a face diferența dintre bine și rău este de o importanță primordială ȋncă de la o vârstă fragedă. Astfel, mai ales prin activitățiile de educație pentru societate putem contura ȋn mintea copilului, prin exemple variate de comportamente, aceste concepte.Aceasta se poate realiza prin lecturarea unor povești care să evidențieze răsplata potrivită pentru faptele bune, dar și consecințele negative ale celor rele sau prin prezentarea diferitelor situații care să transmită aceste lucruri.

Ȋn vederea formării comporatmentului moral la elevi am realizat acest proiect de activitate pentru valorificarea noțiunilor morale de către copii, ȋnsușirea de cunoștiințe și formarea deprinderilor de comportament cu privire la normele și regulile sociale.Tema este foarte importantă deoarece evocă consecințele comportamentului personajelor, formând capacități de a aprecia faptele bune și de a dezaproba faptele rele. Prin cunoștințele dobândite ȋn urma povestirilor, copii pot emite opinii și păreri cu privire la consecințele nefaste ale neascultării ajungând să conștientizeze aceste lucruri și să aprecieze trăsăturile pozitive și negative ale personajelor.Ei au rolul de a diferenția faptele bune de cele rele, iar prin mesajul transmis prin intermediul poveștilor copii ȋnteleg că binele ȋnvinge mereu, ajungând să adopte, chiar de dragul personajelor uneori, această atitudine.

Prin intermediul basmelor copilăriei și al poveștilor putem transmite copilului concepte specifice realității ȋn vederea formării comportamentului necesar vieții ȋn societate. Astfel ȋi ȋnvățăm pe elevi despre alegeri bune și alegeri greșite, despre fapte bune și fapte rele, despre viață și moarte ș.a. Binele și răul sunt concepte-cheie care reprezintă reguli esnțiale de viețuire ȋn societate.Ȋnțelegerea conceptelor de bine și rău are și o funcție de maturizarea a gândirii ce nu trebuie ignorata .Copiii sunt foarte ușor de impresionat la vârste fragede și ȋnvață intuitiv de aceea este benefic pentru ei să fie expuși la conceptele de bine și rău pentru ca ei sa iși dezvolte conștiința morala.

.

Proiect de lecție II

Nume : Vucea Alexandra

Clasa: a III-a

Obiectul: „Educație civică”

Unitatea de învățare: Relații de grup.

Subiectul: Consecințele faptelor noastre

Tipul de activitate : Predare/ ȋnvățare

OBIECTIVE DE REFERINȚA :

Ȋnțelegerea sensului cuvintelor „cauză și efect” și a procesului cauzalității; să 

formuleze și să exprime opinii personale în aprecierea unor situații cu conținut civic.

OBIECTIVE OPERATIONALE :

-să identifice personajele si poveștile ;

-sa ȋnțeleagă consecințele neascultării, răsfățului ;

-să discute despre relația cauză-efect ȋntr-o interacțiune umană;

– sa caracterizeze comportamentul personajelor ;

-să povestească ȋntâmplări din propria experiență.

STRATEGII DIDACTICE :

Metode și procedee : explicația ,conversația ,expunerea.

Mijloace de invațământ : computer, planșe, materiale audio, imagini cu personajele din povești.

Anexe proiect de lecție

Puiul

de Al. Bratescu- Voinești

(fragment audio)

“Intr-o după-amiază pe la sfarsitul lui august, pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei, aud o caruta venind si oprindu- se in drumeagul de pe marginea lastarului. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. “Nero! inapoi!” s-a auzit un glas strigand. Puii n-au priceput; dar mama lor, care intelesese ca e un vanator, a ramas incremenita. Scaparea lor era lastarul, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. Dupa o clipa de socoteala, le-a poruncit sa se pituleasca jos, lipiti cu paman- tul, si cu nici un pret sa nu se miste.

— Eu o sa zbor; voi sa ramaneti nemiscati; care zboara, e pierdut. Ati inteles?
Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului:
—Unde fugi? Înapoi, Nero!Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus, cu ochii tinta inspre ei.

— Nu va miscati, le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. Cainele paseste incet dupa ea. Se apropie grabit si vanatorul. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei, incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. Vai! cum le bate inima. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul, la doi pasi de la botul cainelui, care o urmareste; vanatorul se departeaza strigand: “Inapoi! inapoi!” Nu poate trage, de frica sa nu-si impuste cainele; dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita, incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda; iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii, zboara repede spre lastar. In vremea asta puiul al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii lui, dupa cum le poruncise ma-sa, zboara; vanatorul ii aude paraitul zborului, se intoarce si trage. Era cam departe. O singura alica l-a ajuns la aripa. N-a picat, a putut zbura pana in lastar; dar acolo, de miscarea aripii, osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot, si puiul a cazut cu o aripa moarta. Vanatorul, cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui, nu s-a luat dupa dansul, socotind ca nu
face truda de a-l cauta prin lastar. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelița.

…………………………………………………………………………………………

In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi, care sufereau de frigul toamnei inaintate, iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod, care se agata de ea cu disperare. Suflarea dusmanoasa a crivatului, pornita fara veste intr-o zi, a hotarat-o. Decat sa-i moara toti puii, mai bine numai unul — si fara sa se uite inapoi, ca sa nu-i slabeasca hotararea, a zburat cu puii zdraveni, pe cand al ranit striga cu deznadejde:

— Nu ma lasati! Nu ma lasati! “

Iedul cu trei capre

de Octav Pancu-Iași

(fragment audio)

“Dimineața nici nu apuca bine iedul să deschidă ochii, că și începea să poruncească :

– Capră – mamă !
– Spune fiul meu iubit !
– Imbracă-mă ! nu pot singur…
Capra mamă nu aștepta să i se spună de două ori. Se apleca să-i caute încălțările sub pat, se urca pe dulap să-i caute nădragii și se băga după sobă să-i caute cămașa.
De, iedul nu obișnuia –ca voi – să folosească spătarul scaunului ori cuierul. Iși arunca hainele unde nimerea.
Capra –mamă îi aduna hainele și se năcăjea să-l îmbrace: îi lega șiretele, îi trăgea pantalonii și cămașa și vai îi aranja și cureaua !

Când se vedea îmbrăcat, iedul iarăși poruncea :
– Mătușă- capră !
– Spune, nepoțelul meu drag !
– Ospătează-mă ! nu pot singur…
Mătușa- capră se repezea la bucătărie, turna lapte dulce și așeza într-o farfurie mămăliguța caldă, apoi punea totul pe o tavă și le ducea fuguța la patul iedului. Și  rupea mătușa capră din mămăliguță și îndeasă în gura iedului ! și ține-i mătușă-capră cana la gură să soarbă iedul laptele !

Și uite așa, până isprăvea iedul toată mămăliga și tot laptele, ba îi mai aducea mătușa- capră și câte o plăcintă, că era mare meșter la copt,  iar iedul mare meșter la înghițit…

Zburda iedul toată ziulica pe afară, iar seara când se întorcea acasă se întindea pe pat și poruncea :
– Capră-bunică !
– Spune, nepoțelul meu scump !
– Adoarme-mă ! nu pot singur…
Cât ai clipi, bunica-capră venea lângă ied și se pornea să-i cânte și să-l legene:
Nani nani, nani/Coboară somn pe scara nevăzută,/Nani, nani. nani /Și oprește-te somn/Pe ochii nepoțelului meu/Nani, nani, nani.

………………………………………………………………………………..

A doua zi, cele trei capre plecară la vecina lor capră cu trei iezi.
Mai târziu se trezi și iedul. După cum îi era obiceiul strigă :
– Capră – mamă! Îmbracă-mă!  Dar nimeni nu veni să-l îmbrace. atunci  iedul începu să se tăvălească prin pat și să urle.
– Îmbracă-mă!   Îmbracă-mă! Îmbracă-mă! Nu pot singur…

Vulpea tocmai trecea pe acolo și auzind urletele iedului, curioasă din fire, băgă capul pe fereastră ca să afle ce se întâmplă.
– Nu mai striga atâta ieduțule, dacă nu poți să te îmbraci singur aruncă-mi hainele și te îmbrac eu.
Bucuros iedul îi azvârle încălțările și nădragii și cămașa. Una  câte una vulpea le prinse, le vârâ într-un sac și pe aici ți-e drumul! Fugi cu ele să le vândă la târg.

Mare amărâciune îl cuprinse pe ied și multe lacrimi grele vărsă. Dar  tot plângând  și văicărindu-se îl apucă foamea. Strigă:
– Mătușă-capră, ospătează-mă!
Dar nimeni nu veni să-l ospăteze. Mătușa -capră precum se știe era plecată.
Și porni iar iedul să se tăvălească și să urle :
– Ospătează-mă !  Ospătează-mă !  Ospătează-mă !   nu pot singur….
Cum țipă el așa, trecu pe acolo ursul.
– Nu mai striga atâta, ieduțule ! mai bine spune-mi unde e mâncarea ca să te ajut eu. Te ospătez pe cinste !
Iedul îi spuse. Ursul intră în bucătărie și începu să înfulece cât șapte. Infulecă toată mămăliga. Sorbi  și ultimul strop de lapte. Ba de lacom ce era cât pe ce să înghită ceaunul și făcălețul. Apoi ursul plecă fără să–i mai pese de ied.

De acum s-a pus iedul și mai tare pe plâns. Si plângi și plângi de răsuna casa de zbieretele lui. Toată lumea  însă știe că după plâns ți se face foame.
Strigă iedul :
– Capră – bunică ! adoarme-mă!
Dar nimeni nu veni să-l adoarmă.
Și din nou iedul începu să urle și să se tăvălească.

Lupul tocmai ieșise la plimbare. Se afla nu departe și-l auzi pe ied strigând
– Nu mai striga atâta iedule. Las că vin eu să te adorm ieduțule !..
Intră lupul în casă, se așeză lângă ied, legănându-l și cântându-i:
Nani, nani, nani,/Nu mai coborî somn/Că nu-i nevoie./Nani, nani, nani,/Am să-l mănânc
Pe iedul cel răsfățat/Răzgâiat și alintat, /nani, nani,nani.  

Iedul se înspăimântă, nici eu nu pot să vă spun de unde mai găsi putere să se smulgă de lângă lup și s-o rupă la fugă încotro vedea cu ochii.
Se înapoie acasă, gol, flămând și ostenit, abia spre seară. Si cum intră pe zise :

– Capră –mamă, mătușă-capră, capră-bunică ! am să vă povestesc tot ce mi s-a întâmplat, dar mai întâi să-mi caut niște haine ca să mă îmbrac și apoi să mănânc ceva că tare mi-e foame.
Se îmbrăcă iedul, mâncă ce mai găsi prin oale, dar înainte să-și înceapă povestea adormi buștean…”

Anexă proiect de lecție

Fișă de lucru

Tu cum ai fi reacționat dacă ai fi fost în locul puișorului din povestea „Puiul” de Al. Brătescu- Voinești?

Dacă ai fi fost ȋn pielea iedului din povestea „Iedul cu trei capre” de Octav Pancu-Iași ce comportament ai fi avut?

Cum credeți că s-au simțit părinții personajelor noastre neascultătoare?De ce?

Ați mai întâlnit alte personaje în operele literare studiate care au dat dovadă de bunătate sau de răutate ?

Ți s-a întâmplat să întâlnești persoane care au arătat prin fapte bunătate sau răutate?

Cum ai dori să se comporte cei din jur cu tine?

Comentează sintagma: „ Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”.

Analiza și interpretarea rezultatelor

Ȋn urma ascultării răspunsurilor elevilor din grupul A, din clasa a III-a, care au fost prezenți la desfășurarea lecței și a rezolvării fișei de lucru, aceștia au reușit să facă o distincție mai clară a faptelor bune de cele rele și a consecințelor acestora, spre deosebire de elevii din lotul B care nu au participat la lecție.

Drept concluzie, ȋn urma desfășurări acestei lecții, elevii din lotul experimental A au ajuns să realizeze faptul că orice acțiune, orice gest simplu pe care ȋl fac are un anumit efect, produce o stare celor din jur și ȋi influențează ȋntr-o oarecare măsură. Problemele puse ȋn discuție prin conținuturile abordate au o valoare deosebită pentru viața cotidiană a elevilor, făcând referire situații cu care aceștia se întâlnesc în fiecare zi.

Dozarea rațională a încărcăturii de informații contibuie la buna receptarea a mesajului prevăzut de aceste povești, nu s-a dorit o supraîncarcare a elevilor din punct de vedere cognitiv ci s-a ȋncercat echilibrarea balanței dintre acumularea de informații și dezvoltarea abilităților practice, asimilarea unor tipuri de comportament adecvat diferitelor situații.

Concluzii

Ȋn urma proiectului realizat am ajuns la concluzia că prin școală, prin intermediul activităților de educație-civică, cu sprijinul părinților și implicarea educatorilor se pot forma viitori adulți responsabili, activi ȋn viața societății.

Școala este asemenea unui motor al societății, este acel factor de la care pornesc toate legăturile și care face conexiunea individului cu societatea. Cum ar putea arăta o comunitate de oameni fără o instituție de ȋnvățământ care să educe tânăra generație, să pregătească ȋn mod planificat și organizat instruirea acestora. Prin educație, caracterul copiilor este „finisat”,copiii sunt ȋnvățați să trăiască ȋn colectiv și să respecte normele specifice acestui tip de conviețuire, sunt formați să ȋnțeleagă și să respecte conținuturile valorilor morale, cu alte cuvinte sunt educați cu scopul suprem, acela de a accede spre idealul educațional.

Predarea Educației moral-civice ȋn școală are ca scop transmiterea de cunoștințe și formarea de deprinderi de viețuire ȋn societate.Ȋn cadrul acestei discipline, educatorii ȋncearcă educarea copilului din perspectiva ȋnțelegerii noțiunilor de individ cu toate particularitățile sale, dar și de colectiv și implicațiile ce revin fiecăruia din poziția de membru al unei societăți.

Misiunea de educator și ȋndrumător al copilului ȋn viață este una pe cât de dificilă și pentru care suntem direct răspunzători, pe atât de frumoasă și plină de satisfacții.Ce bucurie mai mare poate avea un om care vede că “puiuțul” pe care l-a educat este un cetățen model al societății, o persoană activă, responsabilă, cu un comportament exemplar, și care poate la rândul său ȋși educă proprii copii după acele valori morale care au fost cultivate la un moment dat de tine ȋn propria-i ființă.

Educația moral-civică este o componentă extrem de complexă a educației, datorită faptului că, pe de o parte efectele sale se răsfrâng asupra ȋntregului comportament al individului, iar, pe de altă parte, comportamentul individului raportat din punct de vedere valoric la normele morale și prescripțiile juridice subordonează toate celelalte valori (știintifice, culturale, profesionale, estetice, fizice, ecologice etc.).

Rolul principal al lecților de Educație civică este acela de a-i învata pe copii ce este societatea, cum funcționează ea și care este comportamentul pe care trebuie sa-l dobândească un bun cetățean; să le transmită acestora valorile consensuale care fundamentează normele sociale. Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care exprimă chintesența morală a personalității umane, sub forma unei imagini a perfectiunii din punct de vedere moral. Esența sa se manifestă prin valorile, normele si regulile morale.

Interesul acordat ȋn școală pentru formarea comportamentelor și atitudinilor democratice, trebuie să se deruleze ȋncă de la vârste fragede, astfel ȋncât copiii să exerseze aceste conduite ȋn situații variate și să fie consolidate ȋn timp.Diferite atitudini pe care le dezvoltă copiii ȋn cadrul procesului instructiv-educativ cum ar fi exprimarea unor păreri personale cu argumente, luarea unor decizii ȋn situații-problemă, acceptarea diversității de idei, respectul pentru cei din jur, toate acestea sunt competențe indispensabile vieții sociale, dar care au nevoie de o formare sistematică, de-a lungul timpului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Albulescu, Ion; Albulescu, Mircea (2000), Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane – elemente de didactică aplicată, Editura Polirom, Iași.

2..Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură, (2012), Educația civică ȋn Europa;

3.Bȋrzea, Cezar (2000), Education for democratic citizenship (proiect european).

4. Cucoș, Constantin( 2000), Educația. Dimensiuni culturale și interculturale , Ed. Polirom, Iași.

6. Cucoș, Constantin( 2000), Pedagogie, Ed. Polirom, Iași.

7. Dascălu, R.; Voinescu, V. (2006), Didactica specialității- Educație și cultură civică, Ed. Arves, Craiova.

8. Nicola, Ioan(2003), Tratat de pedagogie școlară, Ed. Aramis, București

9. Pană, L. ; Tutunaru, R. (2009), Psihologia vârstelor, Ed. Eurostampa, Timișoara.

10. Rădulescu, E ; Tirca, A. (2004), Educația civică prin activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar. Ghid pentru profesori și elevi , Ed. Polirom, Iași;

11. Torney-Purta, Judith, John Schwille and Jo-Ann Amadeo (1999). Mapping the Distinctive and Common Features of Civic Education in Twenty-Four Countries, in Torney-Purta, Judith, John Schwille and Jo-Ann Amadeo (Eds.), Civic Education across Countries: Twenty-four National Case Studies for the IEA Civic Education Project. Amsterdam: International Association for the Evaluation of Education Achievement

12. Teșileanu, Angela (2008), Educația /cultură civică – opțiuni curriculare, deschidere europeană, în „Revista de pedagogie”, nr. 1-6.

13. Ulrich, Cătălina (2007), Educație civică: perspective teoretice și abordări aplicative, Editura Universității, București.

SURSE ELECTRONICE:

1. www.academia.edu

2. www.edu.ro

3. www.gandul.info

4. www.psihologu.ro

BIBLIOGRAFIE:

1. Albulescu, Ion; Albulescu, Mircea (2000), Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane – elemente de didactică aplicată, Editura Polirom, Iași.

2..Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură, (2012), Educația civică ȋn Europa;

3.Bȋrzea, Cezar (2000), Education for democratic citizenship (proiect european).

4. Cucoș, Constantin( 2000), Educația. Dimensiuni culturale și interculturale , Ed. Polirom, Iași.

6. Cucoș, Constantin( 2000), Pedagogie, Ed. Polirom, Iași.

7. Dascălu, R.; Voinescu, V. (2006), Didactica specialității- Educație și cultură civică, Ed. Arves, Craiova.

8. Nicola, Ioan(2003), Tratat de pedagogie școlară, Ed. Aramis, București

9. Pană, L. ; Tutunaru, R. (2009), Psihologia vârstelor, Ed. Eurostampa, Timișoara.

10. Rădulescu, E ; Tirca, A. (2004), Educația civică prin activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar. Ghid pentru profesori și elevi , Ed. Polirom, Iași;

11. Torney-Purta, Judith, John Schwille and Jo-Ann Amadeo (1999). Mapping the Distinctive and Common Features of Civic Education in Twenty-Four Countries, in Torney-Purta, Judith, John Schwille and Jo-Ann Amadeo (Eds.), Civic Education across Countries: Twenty-four National Case Studies for the IEA Civic Education Project. Amsterdam: International Association for the Evaluation of Education Achievement

12. Teșileanu, Angela (2008), Educația /cultură civică – opțiuni curriculare, deschidere europeană, în „Revista de pedagogie”, nr. 1-6.

13. Ulrich, Cătălina (2007), Educație civică: perspective teoretice și abordări aplicative, Editura Universității, București.

SURSE ELECTRONICE:

1. www.academia.edu

2. www.edu.ro

3. www.gandul.info

4. www.psihologu.ro