Rolul Curriculum Ului Ascuns ÎN Sporirea Calității Învățării

=== aa6f04890a99bb8e64982b89837b0a5c45563e14_65805_2 ===

ROLUL CURRICULUM-ULUI ASCUNS ÎN SPORIREA CALITĂȚII ÎNVĂȚĂRII

Numele autorului [Times New Roman, 10 puncte, bold, centrat cu litere mari si mici]

Organizatia [10 puncte, normal, centrat cu litere mari si mici]

Localitate/ Judet [10 puncte, normal, centrat cu litere mari si mici]

Abstract

The structural approach, the curriculum is teaching a system of actions planned to achieve positive influence on the students. These actions are to be achieved in practice through the educational process. Capitalization of knowledge, skills and abilities of school children is done by teachers in all activities. By thematic projects work teachers have complete freedom to observe the peculiarities of individual age and by creating learning situations that allow students to progress in different ways, the purpose being the same goals. Upgrading school curriculum is a natural step in the process of curriculum development. Upgrading school curriculum is a natural step in the process of curriculum development. Instead of promoting the learning of abstract, theoretical, insufficiently connected to the communicative needs of schoolchildren, current training programs aimed at children and young personality.

Keywords:

Curriculum, management, education, innovation, participatory learning, school success

Caracteristicile curriculum-ului ascuns

Ca manageri ai activității educative, toate cadrele didactice caută modalitățile cele mai eficiente în activitatea cu elevii. Pentru a-i face pe școlari participanți activi la propria formare, se impune ca fiecare profesor să valorifice ceea ce elevii știu, ce pot să facă, folosind cunoștintele și experiența anterioară. În acest sens, importantă este valorificarea curriculumui ascuns: „Curriculum-ul ascuns (curriculum subliminal) se referă la ansamblul experiențelor de învățare și dezvoltare directe sau indirecte, explicite sau implicite, rezultate din ambiența educațională (climatul de studiu, personalitatea cadrelor didactice, relațiile interpersonale, atitudinile față de alții, sistemul propriu de valori) și din climatul psihosocial general, în care se desfășoară activitatea instructiv-educativă.” [1] Dacă prin curriculum-ul oficial se exercită o influență planificată, stabilită prin obiectivele formulate de profesori, influența pe care o are curriculum-ul ascuns este, de obicei neintenționată și neplanificată. Tendințele moderne ale cercetării pedagogice evidențiază importanța investigațiilor orientate în direcția educației permanente: „Educația autentică trebuie să plece întotdeauna în opera de modelare a naturii umane de la cunoașterea diversității caracteristicilor și forțelor pe care le posedă fiecare elev sau individualitate în parte. Cunoașterea structurii și dinamicii caracteristicilor personalității, a nivelului de dezvoltare intelectuală, emoțională, atitudinală, constituie de fapt, piatra unghiulară a oricărui proces educațional care își propune formarea dirijată a omului, influențarea modului său de comportare, adaptare și integrare în viața socială.” [2] Conform cercetărilor intreprinse în domeniul cunoașterii copiilor școlari, s-a pus în evidență faptul că aceștia sunt mai interesați de activitățile în care se pot implica în mod direct. Astfel, se afirmă că: „(Handy, 1993) … oamenii preferă să aibă influență mai mare asupra a ceea ce fac,că sunt mai interesați și mai implicați dacă simt că pot influența activitățile pe care le desfășoară. La fel, elevii răspund cu aceeași motivație dacă profesorul le oferă posibilitatea să își influențeze propriul proces de învățare.” [3] În activitatea cu elevii, profesorii influențează comportamentul si atitudinile acestora prin modul de abordare. Astfel, varietatea metodelor folosite, dar și calitățile pedagogice definesc modul în care cunoștintele transmise în cadrul lecțiilor, poate fi unul democratic, axat pe experiențele anterioare ale elevilor și cu aplicabilitate ulterioară, sau unul autoritar, birocratic.

Modalități de utilizare a curriculum-ui ascuns

Valorificarea cunoștintelor, priceperilor și deprinderilor școlarilor se face de către profesori în toate lecțiile. Curriculum-ul ascuns sau subliminal este diferit de la o grupă de vârstă la alta și de la o clasă la alta, în funcție de mediul psiho-social și cultural al mediului din care provin școlarii și, nu în ultimul rând, în funcție de temperamentul cadrului didactic, de mediul cultural al familiilor din care provin copiii sau chiar cel al comunității : „Curriculum-ul ascuns are în vedere obiective și procese neexprimate în documentele curriculare oficiale, dar prezente în organizarea activității didactice fie la nivelul comportamentului didactic al partenerilor la educație, fie la cel al conținuturilor. ˮ[4]

În activitățile cu elevii, profesorii, ca manageri ai activității didactice, valorifică în mod constant ceea ce aceștia și-au însușit în mod involuntar, dacă achizițiile sunt pozitive și corectează, cu tact și răbdare acele achiziții care dăuneză dezvoltării intelectuale. În general, părinții manifestă interes pentru cunoașterea activității și manifestării copilului în grupul clasei. Atunci când părinții simt că toți copiii sunt priviți și tratați în mod egal, indiferent de particularitățile individuale ale acestora sau de mediul social din care provin, ei rămân sensibili la problemele ce vizează educația copilului în familie sau la măsurile indicate de cadrele didactice pentru înbunătățirea activității. Cadrele didactice, prin formația profesională și responsabilitatea morală impusă de cariera didactică, observă și cunosc cel mai bine cadrul de manifestare al copiilor, sugerează și urmăresc comportarea acestora în așa fel încât să răspundă la pretențiile zilelor noastre la nivel școlar. Curriculum-ul ascuns poate fi valorificat în toate lecțiile. De exemplu, în activitățile extracurriculare activitățile de joc și mișcare pot fi alternate cu acțiuni de educație civică, educație pentru mediu, educație pentru sănătate sau educație rutieră. Se realizează astfel formarea și dezvoltarea unor capacități cognitive aptitudinale, care se constituie în fundamente ale procesului de formare a unei personalități creatoare. Dintre activitățile extracuriiculare, activitățile în aer liber constituie în mod curent o ocazie de familiarizare a elevilor cu noi aspecte ale realității. Principalele forme practicate în acest cadru sunt: plimbările, vizitele și excursiile. În cursul lor elevii descoperă numeroase lucruri interesante, își satisfac dorința de a cunoaște obiecte, fenomene și acțiuni caracteristice naturii și vieții sociale. Vocabularul elevilor se îmbogățește considerabil, iar comunicarea se intensifică. O altă modalitate de valorificare a curriculum-ului ascuns o reprezintă proiectele tematice. Facilitățile de învățare în cdrul proiectelor tematice sunt multiple. Rolul de coordonator pe care cadrul didactic îl are reprezintă o modalitate de valorificare a cunoștințelor însușite în cadrul lecțiilor sau prin alte modalități, dar și valorizarea deprinderilor și a înclinațiilor pe care elevii le manifestă. Dintre oportunitățile care se regăsesc prin derularea proiectelor tematice care pun în evidență calitățile manageriale ale cadrelor didactice ar fi: – este o metodă eficientă de evaluare, dar și o metodă de învățare interactivă; – facilitează abordările de tip interdisciplinar și transdisciplinar; – cultivă responsabilitatea pentru propria învățare și rezultatele acesteia; – asigură implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor propuse; -plasează elevii într-o situație de cercetare autentică (căutare/descoperire); -promovează autoevaluarea și interevaluarea; – oferă posibilitatea aprecierii unor rezultate de diverse tipuri -cunoștințe, capacități, abilități; – permite exersarea și evaluarea: capacității de a observa, de a investiga, operațiile gândirii; – asigură dezvoltarea competențelor de relaționare, a competențelor de comunicare; -facilitează dezvoltarea încrederii în propriile forțe; – stimulează creativitatea. Elocvent pentru progresul școlarilor este modul în care aceștia operează cu cunoștințele dobândite în mod controlat, prin activitatea coordonată de profesori, ca substrat al curriculum-ui ascuns.

Utilizarea curriculum-ui ascuns în activitățile de educație fizică

Un vechi proverb chinezesc spune că „O călătorie de o mie de mile începe cu un pas”, iar cercetările din domeniul educației dovedesc că atragerea elevilor spre educația fizică începe prin activități plăcute și interesante. Dacă pentru a face matematică, limba română sau alte activități se pledează ca necesitate în activitatea viitoare, argumentele pro educație fizică sunt cu mult mai convingătoare în ceea ce privește importanța dezvoltării fizice sănătoasă a școlarilor și tinerilor. Nu au nevoie de condiție fizică doar sportivii de performanță, ci noi toți, de la mic la mare. Efectele benefice ale sportului nu pot fi lăsate doar în seama activităților de educație fizică; trebuie avute în atenție și în cadrul celorlalte activități. Școlarii sunt atrași de desfășurarea unor lecții cât mai dinamice, atât sub aspectul mișcării, cât și în ceea ce privește modul de abordare a temelor. Educația fizică constituie un factor favorizant nu numai pentru sănătate și dezvoltare fizică, dar și pentru atingerea valorilor necesare asigurării încrederii și respectului față de sine, a dezvoltării cooperării și a activității în echipă, elemente de bază ale educației civice și democratice. De exemplu, în cadrul proiectului „Minte sănătoasă în corp sănătos” pot fi cuprinse activități concrete de călire a organismului, activități de mișcare în natură sau în spațiile de joacă (piste pentru alergări). De asemenea, activitatea ce atinge aspecte ale unui regim de viață sănătos poate fi concepută tot ca o activitate sportivă, în spațiul verde pentru agrement. Elevii înțeleg astfel că factorii de călire sunt lipsiți de efect fără mișcare. Educația fizică are o contribuție importantă la întărirea sănătății, la fortificarea organismului, în formarea unor deprinderi motrice variate, precum și la petrecerea timpului liber în mod plăcut. Nu pot fi neglijate nici aspectele legate de cultivarea unor calități motrice și voliționale, precum și a personalității. Tot de educația fizică se leagă și formarea unor deprinderi de igienă corectă, a unor calități morale și de voință. Curajul, spiritul de cooperare, de echipă, disciplină ori voință, sunt deziderate ce depind de o serie de condiții obiective. În cadrul acestor activități am regăsit laturi ale curriculum-ui ascuns din activitățile de cunoașterea mediului, matematică (exerciții de numărare și grupare) ori cele aparținând educației limbajului.

Rolul curriculum-ului ascuns în sporirea calității învățării

Modernizarea curriculumului școlar reprezintă o etapă firească a procesului de dezvoltare curriculară. În locul promovării învățării abstracte, teoretice, insuficient racordată la nevoile comunicative ale școlarilor, actualele programe vizează formarea personalității copiilor și a tinerilor. Accentul de pe memorizare, repetare și învățare mecanică s-a mutat spre învățarea procedurală, înspre structurarea unor strategii și procedee proprii de rezolvare a sarcinilor, spre explorarea și investigarea situațiilor create. Viziunea modernă asupra educației presupune folosirea învățării dirijate, învățarea fiind acțiunea principală a dezvoltării inteligenței copilului.

Școala răspunde cerințelor noilor generații prin abordarea cu rezultate notabile a unor metode interactive de organizare și desfășurare a activităților, îmbinându-le, în același timp, cu metodele tradiționale. Creșterea calității procesului instructiv-educativ din școli și rezultatele obținute depind de metodele utilizate de profesorii care lucrează la clasă.

În condițiile actuale, desfășurarea eficientă a activității didactice nu este posibilă fără participarea deliberată a elevilor. Inovarea și desfășurarea procesului didactic cuprinde atât formele în care se desfășoară actul didactic, cât și participanții la acest proces, elevi, cadre didactice, părinți și actuala societate. Copiii zilelor noastre se confruntă cu o serie de dificultăți unele dintre ele diminuându-le sau blocându-le informarea. Depășirea lor este direct legată de nivelul de educație, indiferent de vârsta acestora. Cunoașterea competențelor, operarea cu acestea în condiții variate sau nou create, duc la acțiuni concrete în sfera aplicării practice a cunoștințelor. Predarea tradițională, adică activitatea în care profesorul explica, iar elevii aveau doar rolul de a urmări și a învăța pentru a putea reda, este de domeniul trecutului. S-a renunțat la aceste practici deoarece nu produc învățare decât în foarte mică măsură. Profesorii trebuie să găsească acele metode care să permită aplicarea informației pentru mai mult timp și cunoștințele să fie în concordanță cu nevoile de actiune și dezvoltare ale școlarilor.

Sporirea calității învățării este cerință și necesitate a activității didactice organizată la nivelul școlilor. Acest deziderat se realizează prin obiectivele programelor școlare, în condițiile în care profesorii sunt preocupați de valorificarea experienței copiilor, folosirea metodelor activ-participative, a mijloacelor de învațământ adecvate fiecărui tip de lecție.

Pentru ca sporirea calității învățării să se realizeze, e necesară valorificarea formelor curriculum-ului ascuns în toate împrejurările. Profesorul este regizorul care pune în lumină calitățile fiecărui elev, iar curriculum-ul ascuns departajează ceea ce și-a propus cadrul didactic în funcție de ce trebuie să știe școlarii și ce știu ei în fapt. Cercetările în domeniul psihologiei copilului au pus în evidență curiozitatea de care dau dovadă aceștia, începând cu vârsta școlară mică până la cea liceală.

Dezvoltarea copilului școlar este influențată în mod direct de profesorii pe care îi are la clasă. Cerințele cadrului didactic, aprecierile făcute asupra comportării școlarilor, exemplul acestuia îi impresionează și le determină o comportare corespunzătoare: „Se dezvoltă la această vârstă emoțiile și sentimentele intelectuale, morale, estetice: viața în grup, raporturile de cooperare, contribuind hotărâtor în dezvoltarea judecății morale la copil. Curiozitatea, trebuința de a afla, de a cunoaște, de explorare și documentare constituie premise ale stimulării, formării și dezvoltării motivației școlare.” [5] Importante sunt la această vârstă expresiile și cuvintele încurajatoare în urma activității desfășurată în clasă. Fiecare școlar este unic și, ca atare, în grupul clasei există o diversitate de copii, având o diversitate de personalități fizice, psihice și emoționale. Respectând diversitatea elevilor avem posibilitatea adoptării unor diverse stiluri și procedee de lucru, pentru a crea fiecăruia condiții potrivite de stimulare și învățare. Tratarea diferențită înseamnă respect față de individualitatea fiecărui elev, precum și acordarea de șanse egale de dezvoltare. A-i trata diferențiat pe școlari presupune adaptarea metodelor și procedeelor didactice la particularitățile învățării individuale și ale unui grup, prin stimularea și corelarea relațiilor interindividuale, precum și încurajarea învățării. Totodată, a-i trata diferențiat înseamnă a valorifica ceea ce știu, ceea ce pot să facă, axându-ne pe curriculum-ul ascuns ce se pune în evidență. Tratarea diferențiată se poate realiza în forme variate, de la activitățile frontale, la activitățile pe grupe, precum și în activități individuale. Învățarea diferențiată are drept scop eliminarea unor lacune din cunoștințele și deprinderile cu care operează copiii, atingerea performanțelor minimale acceptate, iar rolul cel mai important în acest tip de învățare îl are îmbogățirea și aprofundarea cunoștințelor acelor copii capabili de performanțe. Alături de observarea comportamentului elevilor în diferite situații, profesorii (în special diriginții) apelează și la convorbiri individuale cu părinții. Pentru a realiza o educație eficientă cerințele familiei și ale școlii trbuie să fie în concordanță. Exercitarea unei tutelări excesive, efectuarea în locul lor a activităților pe care singuri pot să le facă, blochează tendința spre independență, spre efort și o dezvoltare normală.

Lucrarea evidențiază faptul că formele variate sub care regăsim curriculum-ul ascuns reprezintă un instrument pentru profesori în activitatea de fiecare zi, pentru a-i face pe școlari mai receptivi și astfel cunoștințele însușite să devină durabile și să poată fi aplicate în situații variate. În condițiile în care managementul educațional se realizează în mod responsabil, nivelul dezvoltării psihointelectuale, capacitatea de învățare, volumul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor le vor permite asimilarea în mod diferențiat a noilor cunoștințe prevăzute în curriculum-ul școlar specific, prin valorificarea curriculum-ului ascuns.

Bibliografie

[1] Negreț, Dobridor, I., Teoria generală a curriculumului, Editura Polirom, Iași, 2008, p.p. 191-192

[2] Dumitriu, Gheorghe, Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004, p. 6

[3] Marian D. Ilie – Influența curriculumu-lui implicit asupra capacității productive a procesului de învățământ, în: xxx, Schimbări de paradigmă în științele educației, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005, pp. 240-241

[4] D. Georgescu, M. Cerchez, M. Singer, L. Preoteasa, București, Cerghit, I..,Vlăsceanu,L., Curs de pedagogie, Editura Corint, 1999, p. 8

[5] Dumitriu Gheorghe, Dumitriu, Constanța, Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004, p.27