Rolul Culturii Gastronomice In Turismul Receptor AL Japoniei

ROLUL CULTURII GASTRONOMICE ÎN TURISMUL RECEPTOR AL JAPONIEI

Cuprins

Declarația pe propria răspundere

INTRODUCERE

Capitolul I. LOCUL ȘI ROLUL JAPONIEI ÎN CADRUL

TURISMULUI INTERNAȚIONAL

1.1. Posibilități de valorificare a potențialului turistic al

regiunii turistice Asia- Pacific

1.2. Resursele turistice ale Japoniei

1.3. Forme de turism caracteristice arhipelagului nipon

Capitolul II. TURISMUL GASTRONOMIC – MOTIVAȚIE

ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI RECEPTOR AL JAPONIEI

2.1. Gastronomia – motivație turistică

2.2. Specificitatea culturii gastronomice japoneze

2.3. Influențele culturii gastronomice asupra turismul receptor al Japoniei

Capitolul III. DIRECȚII DE PROMOVARE A TURISMULUI

GASTRONOMIC NIPON

3.1. Arta culinară – cartea de vizită a arhipelagului nipon

3.2. Festivalurile– instrumente de promovare

a culturii gastronomice nipone

3.3. Elaborarea turului gastronomic în Țara Soarelui Răsare

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

„Cultura unui popor poate fi cunoscută prin fereastra

întredeschisă a bucătăriei sale.”

În prezent, una din cele mai populare teme este alimentația sănătoasă. În acest context, apare întrebarea: cum de japonezii sunt atît de sănătoși și trăiesc atît de mult? Mulți cercetători susțin că este vorba de măiestria japonezilor de a prepara bucatele.

Unele din atracțiile de bază pentru turiștii care vizitează Japonia sunt armonia între tradiție și înalta tehnologie și arta de a prepara mîncăruri alese și originalitatea de servire a acestora, mai simplu spus, cultura gastronomică niponă. De menționat este faptul că japonezii pun un accent foarte mare pe servirea mesei, astfel că mîncatul în oraș este principala lor activitate de petrecere a timpului liber. Pentru străini, abundența gastronomică din Japonia poate fi un moment de uimire care constituie un interes aparte. Gastronomia acestei țări este atît de specifică și originală, încît o mare parte din turiști cunosc Japonia după bucatele sale tradiționale.

Scopul tezei este de a descoperi secretele alimentației sănatoase japoneze și modul cum aceasta devine o motivație turistică.

Metodologia cercetării: au fost utilizate metode teoretice , practice. În realizarea cercetării au fost aplicate urmatoarele metode și tehnici: documentarea științifică, metoda analizei și generalizării teoretice.

Obiectivele care constituie scopul lucrării sunt:

Studiera locului și rolului Japoniei în cadrul turismului internațional;

Examinarea noțiunii și conținutului culturii gastronomice;

Analiza influenței culturii gastronomice asupra turismului receptor al Japoniei.

Baza informațională a tezei o constiuie lecturile de specialitate ale autorilor străini și autohtoni, paginile web a organizațiilor din domeniu, diferite surse electronice, încercîndu-se astfel să se prezintă importanța culturii gastronomice în turismul receptor al Japoniei, ce factori joacă rolul în această decizie și cum japonezii promovează arta culinară, ce metode și strategii folosesc pentru a atrage un număr cît mai mare turiști.

Lucrarea este structurată în 3 capitole:

Primul capitol „Locul și rolul Japoniei în cadrul turismului internațional” conține 3 subcapitole în care se specifică locul și rolul arhipelagului nipon în cadrul turismului internațional; se enumeră și se descriu tipurile de turism cele mai frecvent practicate în Japonia, precum turismul de afaceri, religios, montan, cultural, festivalier și nu în cele din urmă turismul gastronomic.

În cel de al doilea capitol, intitulat ca „Turismul gastronomic – motivație în dezvoltarea turismului receptor al Japoniei”, se relatează despre originalitatea și specificitatea gastronomiei nipone. De asemenea despre influențele pe care le produce cultura gastronomică asupra turismului receptor al Japoniei.

În al treilea capitol se face o analiză a direcțiilor de promovare a turismului gastronomic nipon în cadrul turismului internațional. Se specifică instrumentele promotoare de cultură gastronomică niponă, printre care: rstaurantele, festivaurile tematice ș.a.

În general, cultura gastronomică niponă se deosbește totalmente de celelalte culturi gastronomice prin originalitata sa. În această lucrare se încearcă a demonstra prin ce anume se manifestă această originalitate și cărui fapt se datorează.

Capitolul I. LOCUL ȘI ROLUL JAPONIEI ÎN CADRUL TURISMULUI INTERNAȚIONAL

1.1 Posibilități de valorificare a potențialului turistic al

regiunii turistice Asia – Pacific

Turismul reprezintă o activitate umană complexă cunoscută din cele mai vechi timpuri. Dorința de a călători, de a vizita și descrie noi areale geografice a însoțit, în permanență, mințile luminate și persoanele romantice, dornice de cunoștințe și aventuri. Încă din antichitatea timpurie, o mare influență asupra promovării fenomenului turistic au avut-o călătoriile și schimburile comerciale prin care se transmitea informația despre cele mai frumoase și enigmatice locuri, despre cultura și ocupațiile diverselor popoare, despre metodele și locurile de agrement și recuperare a sănătății. Efectele terapeutice miraculoase ale izvoarelor minerale și termale au atras atenția nu doar păturilor sociale înstărite, dar și majorității populației din zonele respective. Un imbold masiv asupra răspândirii fenomenului turistic l-au exercitat și pelerinajele religioase către locurile sfinte legate de viața și moartea promotorilor confesiunilor budiste, creștine, islamice ș.a

„Asia, cu o suprafață de 44.407.000 kmp, ceea ce reprezintă 1/3 din întreaga întindere a uscatului. Străbătută de Ecuator, Tropicul de Nord și Cercul Polar, se desfășoară de la nord la sud pe circa 9000 km și peste 10000 km de la vest la est. Populația Asiei numără circa 3,5 miliarde locuitori, depășind jumatate din populația globului terestru, concentrate de-a lungul fluviilor sau pe litoral. Asia este lumea unde minunile naturii, civilizațiile antice și peisajele citadine moderne coexistă într-o armonie perfectă. Ca și destinație turistică, Asia are multe de oferit tuturor tipurilor de turiști. Regiunea turistică Asia – Pacific se situează pe locul doi ca destinație turistică și ca ritm de creștere a circulației turistice. Asia de Vest primește jumătate din fluxul de turiști care vizitează continentul, însa cea mai dinamică circulație turistică ce provine din țările europene se îndreaptă spre Asia de Est.

Asia este continentul superlativelor, între care amintim cîteva:

Cel mai lung și mai înalt lanț de munți (Himalaya cu Everest 8848 m),cel mai înalt podiș al globului (Tibet 4500 m, peste 2 milioane kmp suprafață);

Cea mai întinsă peninsula Arabia (2,6 mil. kmp) și cea mai intense activitate vulcanică insulară Djawa;

Cel mai adînc lac din lume (Baikal 1741 m) și cea mai adîncă depresiune acvatică (Marea Moartă 396 m);

Cele mai bogate precipitații (Cherapundji India, 10874 mm/an);

Continentul unde au apărut cele trei mari religii: budismul, creștinismul, islamismul.

Regiunea Asia – Pacific este una din cele 5 regiuni turistice (Africa, Americile, Asia și Pacific, Europa și Orientul Mijlociu) clasificate conform Organizației Mondiale a Turismului.”

Asia – Pacific sau ”destinația viitorului”, cum este numită de specialiști, a cunoscut în ultimul deceniu o dublare a numărului de turiști. O contribuție de excepție o are China ale cărei rate de creștere sunt superioare, ajungînd pe locul al patrulea în ceea ce privește sosirile internaționale de turiști.

„ Impresionante prin construcțiile existente, prin numărul mare al populației sau prin aspectele religioase și chiar sociale, țările regiunii au stîrnit interesul turiștilor care vin să le exploreze. Pe de altă parte, progresul se face simțit și aici, prin structuri impunătoare și modernizări de excepție. O mare parte a acestor state au ieșire la mări și oceane însă doar cîteva se pot considera adevărate destinații pentru turismul de litoral, restul rămînînd deocamdată la faza de resurse.

Prin extinderea sa, configurația și diversitatea cadrului natural și îndeosebi mulțimii popoarelor și a etniilor cu istoria, civilizația și cultura lor, Asia oferă o mare varietate de tradiții turistice naturale, de obiective cultural-istorice, unele de valoare universală. Se pot individualiza astfel mai multe zone turistice:

Asia Central-Estică,

Asia de Sud-Est,

Asia de Sud,

Asia Central-Vestică,

Transcaucazia,

Asia de Vest și Sud-Vest. ”

Asia Central – Estică cuprinde o vastă întindere asiatică, îndeosebi continentală, dar și oceanică cu peisaje alpine, cu ghețari și tundră, de deșert și semideșert, subtropicale, musonice și oceanice. Pe acest subcontinent au apărut, s-au individualizat și dezvoltat culturi și civilizații milenare pe care le regăsim astăzi, diferențiate în anumite subzone și anume: China, Mongolia, Coreea și Japonia.

Asia de Sud – Est cuprinde statele din Peninsula Indochina și vastul sistem insular cuprins între Oceanele Indian și Pacific, precum și Australia. Clima este tropicală, musonică, umedă și caldă, ce dă posibilitatea dezvoltării pădurilor tropicale umede cu mangrove pe litoral și foioase sau conifere pe culmele înalte, care adăpostesc o faună variată de elefanți, tigri, pantere, jaguari (în junglă), antilope, rinoceri, numeroase păsări și insecte. Hidrografia este alcătuită din râuri și fluvii cu debite mari, ce formează văi înguste, adânci și pitorești în munți, iar fenomenul de flux de la gura lor de vărsare favorizează pătrunderea vaselor oceanice pe distanțe mari, dînd posibilitatea dezvoltării activității turistice. Insulele de la sud desfășurate de-o parte și alta a Ecuatorului sunt în general muntoase, vulcanice, cu peisaje, dar și atracții cultural – istorice specifice civilizației asiatice, locuite din cele mai vechi timpuri. Se individualizează două subzone turistice: una continentală (Indochina) și cealaltă insulară (Insulele Sud Estice), în care se conturează mai multe areale.

Asia de Sud se suprapune părții sudice a continentului asiatic, cuprinzînd Peninsula Industan și partea continentală limitrofă. Zona ocupă un teritoriu vast și deosebit de divers sub aspect fizico – geografic: muntos (Himalaya, Karakorum), de podiș (Dekan, Beluchistan), de deșert (Thar, Registan) și de cîmpie (Indogangetică), ceea ce se impune și în varietatea peisagistică dată de relief și bioclimatele prezente: peisaj de tundră și ghețari, de păduri, montane, tropicale și savane, de stepă și deșerturi, care se reflectă și în diferențierea teritorială a resurselor turistice naturale. Dar această zonă turistică se înscrie unei arii cu o cultură și civilizație multimilenară, unde artei și științei indiene li se alătură cele persane, helenistice, arabe sau musulmane, a căror cohabitare conferă imortante valențe turistice diferențiate de la o țară la alta. În cadrul zonei turistice se individualizează șapte areale turistice: India, Ceylon, Nepal, Buthan, Pakistan, Bangladesh și Afganistan.

Asia Central – Vestică cuprinde teritoriul dintre Marea Caspică la vest și unitățile montane Himalaya – Tian Șan – Altai la est, alcătuit din trei mari regiuni naturale: Cîmpia Turanului, Podișurile Mujod Jar și Kazahstan, precum și Munții Pamir –Tian Șan. Zona beneficiază sub aspect natural de atracții turistice și peisaje dintre cele mai pitorești: montane, alpine și fluviale în zona montană și de podiș. Dar zona cuprinde un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri de popoare

făuritoare ale unor strălucite culturi și civilizații, ale căror vestigii se păstrează și azi în numeroase centre turistice din țările cuprinse în această zonă.

Transcaucazia cuprinde teritoriul adiacent Munților Caucaz, situat între Marea Neagră și Marea Caspică care se prezintă ca o zonă înaltă montană și de podiș cu depresiuni interioare și câmpii litorale marginale.

Depresiunea Transcaucazică Kura – Rion, la sud de Caucazul Mare și drenată de două râuri, Rion spre nord – vest și Kura către sud – eian Șan – Altai la est, alcătuit din trei mari regiuni naturale: Cîmpia Turanului, Podișurile Mujod Jar și Kazahstan, precum și Munții Pamir –Tian Șan. Zona beneficiază sub aspect natural de atracții turistice și peisaje dintre cele mai pitorești: montane, alpine și fluviale în zona montană și de podiș. Dar zona cuprinde un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri de popoare

făuritoare ale unor strălucite culturi și civilizații, ale căror vestigii se păstrează și azi în numeroase centre turistice din țările cuprinse în această zonă.

Transcaucazia cuprinde teritoriul adiacent Munților Caucaz, situat între Marea Neagră și Marea Caspică care se prezintă ca o zonă înaltă montană și de podiș cu depresiuni interioare și câmpii litorale marginale.

Depresiunea Transcaucazică Kura – Rion, la sud de Caucazul Mare și drenată de două râuri, Rion spre nord – vest și Kura către sud – este, care formează Câmpia Rionului (Colhidei) pe litoralul Mării Negre cu peisaj pitoresc, climă și vegetație mediteraneană și Câmpia Kura (Azerbaidjană) la litoralul Caspic, cu dune, mlaștini, climă și vegetație de semideșert; în sud – est Câmpia Lenkoran, pitorească cu plaje frumoase, peisaje de dune alternate cu plantații de citrice. Transcaucazia este închisă la sud de Munții Caucazul Mic, lanț muntos mai scund (4090 m în vîrful Ararat), cu peisaje alpine glaciare, vulcanice.

Zonă locuită din cele mai vechi timpuri de popoare care au contribuit la dezvoltarea culturii și civilizației universale, ale căror vestigii reprezintă azi atracții de mare valoare turistică și educativă.

Asia de Vest și Sud –Vest se suprapune unei vaste arii circumscrise de la vest de Peninsula Industan pînă la Marea Caspică și Marea Neagră la nord, Marea Mediterană la vest, Marea Roșie și Marea Arabiei la sud – vest și sud. Este o zonă complexă sub aspectul reliefului cu unități de podișuri înalte, munți, cîmpii litorale cu plaje, dealuri stîncoase sau cu dune de nisip. Are un climat variat de cel subtropical – umed la semideșertic, deșertic sau montan – alpin. Vegetația etalează cu plantații de palmier, paduri de stejar și cedri libanezi sau în oazele verzi, plantații de curmali. Zonă de străveche locuire și civilizație se impune prin vestigii cultural – istorice intrate deja în patrimoniul universal și care alături de atracțiile naturale contituie un imens potențial turisic. Prin particularitățile naturale, istorice și culturale ce se înscrie prin valențe turistice diferite, se evidențiază mai mute subzone turistice: Asia Mică, Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu și Arabia.

Fiecare din aceste zone are specificul său aparte care uimește turistul. Un loc aparte îl are Japonia care prezintă cazul unei civilizații ce s-a constituit prin masive împrumuturi, aproape în toate domeniile, mai ales din cultura veche a Chinei, dar modificate și adaptate tradițiilor și structurii mentale proprii, facînd un organism cultural de o inconfundabilă originalitate, japonezul fiind recunoscut în perspicacitate și acuitate din cele mai vechi timpuri. Toate aceste elemente ale civilizațiilor antice și medievale create și dezvoltate în arii distincte și apoi transmise de-a lungul timpului constituie astăzi tezaure de valoare națională și universală de mare interes pentru turism, educația și cultura generațiilor de azi și viitoare.

1.2 Resursele turistice ale Japoniei

Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor naturale și antropice, care, prin interesul turistic și atractivitatea ce le caracterizează, determină orientarea, mărimea, intensitatea șidiversitatea fluxurilor turistice, eficiența economică a fenomenului turistic. Potențialul turisticinclude elementele cadrului natural și pe cele antropice, care prezintă o serie de posibilități devalorificare prin turism sau o anumită funcționalitate pentru turism. O regiune devine importantă sub aspect turistic, atunci când oferă resurse naturale sau antropice a căror valorificare, completată de o echipare tehnică, poate conduce la integrarea sa în circuitul turistic. În esență, resursele turistice constituie „materia primă” a fenomenului turistic. Astfel, se deosebesc două grupe mari de resurse turistice: naturale, ce includ elemente generate de natură (relief, climă, ape, vegetație, peisaje), care formează fondul turistic natural; antropice –elementele generate de societatea umană (vestigii istorice, edificii religioase, muzee, etnografie etc.), ca o expresie a culturii materiale și spirituale, ce reprezintă fondul turistic antropic sau cultural. Concentrarea resurselor turistice, într-un anumit spațiu, determină specializarea turistică a acestuia. Astfel, apele termale sau minerale cu valori terapeutice înalte condiționează dezvoltarea turismului balnear, prezența plajelor la litoralul mărilor calde – turismului de litoral, obiceiurile culinare și arta de a găti – turismul gastronomic.

Principalele grupe de obiective turistice, ce aparțin cadrului natural sunt: relieful, structurile

geologice, climatul, apele, vegetația, lumea animală (figura 1.1).

Figura.1.1 Clasificarea resurselor turistice

Sursa: BACAL P., COCOȘ I. Geografia Turismului, Chișinău: ASEM, 2012. ISBN 978-9975-75-599-3.

Țară insulară, Japonia este situată în partea de est a Asiei( vezi anexa 1), între Marea Japoniei și Oceanul Pacific, la circa 180-200 km de continent pe linia Cercului de Foc al Pacificului, cu cele mai frecvente erupții vulcanice și cutremure. Țărmurile ei, desfășurîdu-se pe circa 27.000 km lungime, înconjoară o mulțime de insule, cele mai importante fiind: Honshu (Hondo), Hokkaido, Shikoku, Kyushu, Ryukyu.

Relieful este variat, predominant muntos, munții (1200-3000 m) formînd lanțuri paralele. Munții vulcanici ocupă o suprafață mare (șapte lanțuri vulcanice cu circa 150 de vulcani- Vulcanul Fuji-Yama, 3778 m, altitudinea maximă a Japoniei), devenind simbolul țării. Cîmpiile ocupă spații reduse, mai mari fiind cele din Honshu și Hokkaido. Clima diferă de la subtropicală, musonică în sud, la temperată și alpină la nord. Rîurile scurte și repezi, cu un bogat potențial hidroenergetic, prezintă numeroase și spectaculoase praguri, cascade și defilee, iar lacurile în general, vulcanice, lagune și limane completează fericit peisajul japonez.

Vegetația extrem de variată de la camfor, mangolii, cedrii, chiparoși la stejari și brazii determină o faună diversă cu peste 140 de mamifere și 450 specii de păsări, ocrotite în numeroase parcuri naționale (circa 20).

Țară puternic industrializată, Japonia are o suprfață de 377.873 kmp și numără circa 126 mln de locuitori, peste 80 % din populația țării fiind concentrată pe țărmul pacific, remarcîndu-se arealele metropolitane Tokyo – Yokohama, Nagoya și kyoto – Osaka, Kobe.

Japonia dispune de o rețea de comunicații bine structurată și organizată și peste 1000 de porturi facilitează transporturile maritime, iar rețeaua aeriană leagă un număr mare de orașe și se caracterizează printr-un trafic intens de avioane; insulele sunt legate prin cele mai mari tunele submarine. Rețeaua feroviară urmărește linia de țărm cu legături interioare.

Locuită din timpuri străvechi, pe teritoriul Japoniei ia ființă în sec. III-II Î.Hr. primul stat Yamato- puternic influențat de civilizația chineză, apoi în 594 de budism, care devine religie de stat. De-a lungul istoriei, Japonia a cunoscut profunde prefaceri politice și economice , în cultură și civilizație, ajungînd la stadiu actual de mare putere mondială și o importantă destinație turistică.

”Țara Soarelui Răsare”, ”Țara Crizantemelor”, a ”Arbuștilor Florali”, a ”Florilor de Cireș” (sakura), a ”gheișelor”, a ” cutremurilor” ( circa 1100 / an). Nihon – Koku – Imperiul Japonez este o monarhie constituțională; capitala Tokyo ( 8 mln. locuitori- 17 mln. cu aglomerația urbană); limba oficială: japoneza; religii: șintoistă, budistă și creștină.

Faima Japoniei nu este dată numai de peisajele de un farmec aparte, de misterul și exotismul japonez, de miracolul economic, ci și de artă, dezvoltată încă din milieniul I î.Hr. și înfloritoare după pătrunderea buddhismului (sec. VI – VII). Pagodele , palatele sculptura în lemn, bronz, pictura ,arta decorativă ating realizări impresionante.

Japonia – o țară minunată, care combină un bogat patrimoniu cultural, ospitalitate fără margini și peisaje uimitoare, înlocuite reciproc cu sosirea noului sezon. Ea se diferențiază în mai multe areale turistice, corespunzătoare marilor insule care o compun.

Hokkaido – cea mai nordică insulă a arhipelagului, cu peisaje variate și pitorești date de un relief muntos cu vulcani activi (Asahi) și de platouri înalte cu păduri de conifere, foioase sau cu magnolii, chiparoși, bambuși și liane; ape cu prguri și cataracte, lacuri și izvoare termale, terenuri favorabile sporturilor de iarnă; reprezentative pentru turism sunt și parcurile naționale: Shikotsu – Toya, Akan. Centre turistice importante: Sapporo – metropolă ( 1,8 mil. locuitori), centru turistic atractiv prin poziția sa la baza Munților Vulcanici, expoziții de sculptură în gheață, Olimpiada albă din 1972. Hakodate, Otaru – stațiuni de ape termominerale și Nagano cu Olimpiada albă din 1998.

Din punct de vedere al gastronomiei, această regiune, este reprezentată de bucatele regional- tradiționale, în special de pîinea Hokkaido și supa cremă de dovleac.

Pîinea Hokkaido este este o minunata pîinică pufoasă, ideală pentru un mic dejun delicios. Aluatul acestei divine pîini japoneze, este extrem de pufos și acest lucru se datorează mixului de lapte și frișcă. Pîinea Hokkaido se poate transforma, de asemenea, într-o pîine ideală pentru sandwichuri, aceasta în cazul în care se elimină nutella din lista de ingrediente.

Supa cremă de dovleac specifică insulei Hokkaido, deși la prima vedere pare a fi o supă obișnuită, conține un ingredient( dovleac hokaido) care o face să fie parte a preparatelor culinare tradiționale a acestei insule nipone.

Forme de turism: itinerant cu valențe culturale, turism montan și balnear, sporturi de iarnă.

Honshu ocupă cea mai mare insulă a Japoniei (230.800 kmp), peste 90 mil. locuitori și prezintă un cadru natural variat și pitoresc, în care predomină peisajul vulcanic montan și de platou, de culoare și depresiuni tectonice cu cîmpii sau lacuri de mare frumusețe (Biwa, Towda), țărmuri înalte cu faleze și plaje, cîmpii litorale și de golfuri. Se remarcă vulcanul Fuji – Yama (San) de 3770 m și stins din 1707, al cărui con este acoperit cu zăpadă circa 10 luni pe an, în timp ce la poalele lui înfloresc cireșii. Este situat la 50 km de Tokyo și considerat unul din simbolurile Japoniei, în jurul lui se întîlnesc numeroase lacuri vulcanice și peșteri. Vulcanul Asma –Yama (1700m) este cel mai activ de pe glob și este bine supravegheat de observator geofizic. Lacul Biwa (700kmp), situat înt-o arie de mare pitoresc în SV insulei (lîngă Kyoto), numeroasele rîuri cu praguri și cascade, parcurile naționale towda, Nikko și izvoarele termale, contituie importante zone de atracție pentru turiști. În acest areal se află cele mai reprezentative centre turistice între care: Tokyo cea mai mare metropolă (17 mil. locuitori), capitala țării, legat de San Francisco (S.U.A.) prin cel mai lung cablu submarin (13.700 km). Împreună cu orașele Yokohama și Kawaski, Tokyo constituie cea mai mare conurbație din Japonia. Cunocut din sec. al XII – lea ca o așezare de pescari în golful Tokyo, apoi ca cetate și reședință a șogunilor ( sec. XV – XVIII) pînă în 1866 cînd devine capitala imperiului japonez. Este un oraș al templelor, pagodelor, parcurilor cu poduri și stînci artificiale, dar și al construcțiilor și clădirilor ultramoderne în stil american. Impresionează Palatul Imperial ( sec. al XIX), centrul de distracții Asakusa, parcul Hibya cu clădirea Curții Supreme, parcul Ueno cu Universitatea, numeroase muzee, locul festivalului florilor de cireș (sakura), Turnul Televiziunii (344 m), Ginza, cartierul luxului, cartierul Shin – Yuku de Osaka (500 km), cartierul Kanada – sediul băncilor și societăților comerciale. Tokyo dispune de circa 2000 de temple, muzee, 32 universități, 600 cinematografe etc. Nikko – un oraș așezat într-un parc național, de o inegalabilă frumusețe (păduri, cascade, defilee, lacuri, toate pe platoul Oze). Aici arhitectura japoneză în lemn a atins apogeul: pagode roșii de5-7 etaje, temple Atami – stațiune maritimă cu plaje și ape termale (Mecca japonezilor); Kamakura – oraș turistic, fără fabrici și cu satul UNESCO cu case tradiționale din fiecare țară. Yokohama (3,3 mil. locuitori) – oraș – port, centru medieval cu temple, pagode, biblioteca Kanzawa (1275) și șantier naval. Partea insulară de la sud la Lacul Biwa și Golful Ise se înscrie ca atracții turistice de mare interes, atît naturale, cît mai ales cultural – istorice, aici fiind centrul politic și religios multisecular al Japoniei: vechile capitale Nara si Kyoto. În prezent acest subareal are o economie puternic dezvoltată (conurbația Osaka – Kobe – Kyoto). Kyoto (1,6 mil locuitori) – orașul muzeu al Japoniei, pe malul lacului Biwa, întemeiat în sec. al VIII – lea, fostă reședință imperială (794 – 1868), cel mai centru turistic al țării (peste 8 mil. turiști anual), dispune de mari comori de artă: peste 1500 de temple ahintoiste (Templul Raugeoiu cu cele 1001 fețe ale lui Buddha, statui din lemn acoperite cu aur), pagode buddhiste (pagoda din aur din parcul Kiakaku), muzee, palate imperiale, sanctuare, Cartierul Gyon din Kyoto este cel mai vestit pentru gheișele (fete de 8- 12 ani, cu o educație aleasă și specializate în arta dansului, cîntecului, armoniei ceaiului etc.). Gheișele, alături de Muntele Fuji – Yama sakura (floarea de cireș) și crizantema sunt simbolurile nipone. Nara – la 42 km de Osaka, centru turistic și cultural, prima capitală a Japoniei (645-793), leagănul civilizației nipone cu numeroase temple, pagode mănăstiri, palate, muzee, sanctuare. Parcul din Nara adăpostește o colonie de cerbi lopătari dar și peisaje de mare atracție. Aici se află cea mai înaltă statuie din bronz din lume a lui Budha (17m și 380 t), cel mai înalt Budha din lemn 48,7 m construit în 752) și Pagoda de Aur cu etaje. Nara mai este cunoscută și prin sărbătorile sale tradiționale: Omizu – Tori (binecuvîntarea apei), între 1 – 14 martie ce se încheie cu ” retragerea cu torțe”; Takigi – No (spectacol la lumina flăcărilor) între 11 – 12 mai, la templul Kofukugi; Mundoro, sărbătoare ce are loc pe timpul nopții pe aleea templului Kosuga, pe care se aprind 2800 de lampioane între 3 – 4 februarie și pe 15 august. Kobe (1,5 mil. locuitori) – oraș – port, nod de comunicație, aeroport, temple, pagode. Osaka (2,7 mil. locuitori) – oraș port, mare centru industrial cu temple, muzee, castel (sec. al XVI – lea). Nagoya (2,3 mil. locuitori) – oraș port la Golful Ise, centru comercial, industrial și turistic cu pagode, temple, Muzeul Perlelor și Clopotul Libertății acoperit cu 12200 de perle veritabile de cultură. În sudul țării se află orașul marilor sacrificii de pe urma bombardamentului atomic din cel de- al doilea război mondial: Hiroshima (1,1 mil. locuitori) – Clopotul Păcii, statuia copiilor uciși, parcul Păcii cu un muzeu, castel (sec. al XVI – lea).

Gastronomia acestei regiuni se specializează în divesele tipuri de sushi, în special sushi cu crab și sushi maki. Din acest motiv, este și principala zonă în care sosesc turiștii gurmanzi.

Forme de turism: itinerant cu valențe culturale, științifice, turism montan și balnear, cură heliomarină.

Kyushu – ocupă insula omonimă, cu peisaj montan vulcanic și de cîmpii litorale, rîuri scurte cu cascade și numeroase parcuri naționale: Aso, Kirishima – Yaku, cu peisaje vulcanice, izvoare termale, plante și animale specifice. Nagasaki – osaș- port ce a suferit bombardamenul atomic din ultimul război mondial. Este orașul micuței Cio – Cio – San din opera lui Puccini, numeroase muzee, palate. Fukuoka – mare centru bancar și comercial cu palate, temple, pagode.

În Kyushu, pe lîngă bucatele specifice japoneze, sushi, se mănîncă și salata cu crevete, supa ramen, omleta tamagoyaki etc.

Forme de turism: turism itinerant cu valențe culturale, științific, recreere.

Shikoku cuprinde insula cu același nume, vulcanică cu peisaje pitorești. Atracția turistică o reprezintă Parcul Subacvatic pe care turiștii îl pot vizita parcurgînd ingenioasele ”alei” formate din tuburi transparente fixate pe fundul mării. Centre turistice: Matsu Yama, Taka Matshu.

Insula Shikoku din punct de vedere al artei culinare, nu este mai puțin iscusită, decît celelalte insule. Aici de asemenea se gătește bine și sănătos. La fel principalele incrediente sunt orezul și peștele. Delicatesa principală – sushi. Specific anume acestei regiuni este frigăruiul yakitori și shougayaki – salata din varză.

1.3. Forme de turism caracteristice Japoniei

Dezvoltarea circulației turistice, participarea la mișcarea turistică a unor mase tot mai largi, diversitatea motivațiilor care generează cererea au condus la multiplicarea formelor de turism. Literatura de specialitate consemnează diferite clasificări ale formelor de turism, avînd în vedere criterii care să asigure grupări omogene ale acestora. Delimitarea formelor de turism și gruparea lor după anumite criterii prezintă atît importanță teoretică, cît și importanță practică, deoarece oferă elemente de fundamentare a deciziilor referitoare la dezvoltarea ofertei turistice și alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii.

Un prim criteriu de clasificare este proveniența turiștilor, în funcție de pare distingem turismul intern, realizat prin participarea la mișcarea turistică a populației autohtone din țara respectivă, în limitele granițelor administrative și turismul internațional, incluzînd turiștii care depășesc, în cadrul voiajelor lor, limitele administrative ale țării de reședință.

În funcție de direcția fluxurilor turistice într-un cadru geografic dat, turismul internațional poate fi delimitat in turism emițător, care include plecările autohtonilor în voiajuri peste hotare și turism receptor incluzînd în această formă primirile de turiști ce au reședința permanentă în alte țări. Pentru o anumită țară dată, turismul internațional presupune deci, pe de o parte, plecările peste hotare, iar pe de altă parte, sosirile de turiști din alte țări.

Între aceste forme de turism exista relații de interdependență care conduc la promovarea, în general, a circulației turistice, dezvoltarea echilibrată a acesteia și la asigurarea echilibrării balanței de plăți pentru activitatea turistică. De asemenea, utilizarea pentru turismul internațional a bazei tehnico-materiale a turismului intern sporește eficiența datorită unor încasări suplimentare, iar utilizarea în perioadele de extra – sezon pentru turismul intern a bazei tehnico – materiale destinată turismului internațional contribuie la prelungirea sezonului turistic și la atenuarea caracterului sezonier al activității.

Formele de turism reflectă structura mediului care le-a generat, adică structura societății omenești, modalitățile de acoperire a motivațiilor și posibilităților tehnico-economice de procesare a fenomenului turistic.

În literatura contemporană de specialitate există diferite clasificări ale formelor de turism după mai multe crieterii.

Cele mai importante dintre acestea se regăsesc în prezentarea ce urmează.

I. Dupa caracteristicile social-economice ale cererii:

1. Turismul particular – practicat de către persoane cu venituri mari, pe cont propriu. El poate fi efectuat atît în scopuri de tratament cît și pentru odihnă și agrement. În genere se apelează la serviciile unor hoteluri cu confort sporit și chiar de lux ce pot oferi servicii personalizate agreate și de către oamenii de afaceri sau înalți demnitari. Tot aici putem include și turismul de croazieră și pe cel de vînătoare.

2. Turismul social – este practicat cu preponderență în extrasezon și se adresează în special categoriilor sociale cu venituri mici și chiar foarte mici, el fiind finanțat de către sindicate sau prin cadrul programelor de asigurări sociale. Sunt vizați in mod special elevii, studenții, vîrsta a treia, veteranii de război sau persoanele cu handicap.

3. Turismul de masă – se adresează unor categorii de populație cu venituri medii și submedii si este practicat în vacanțe, concedii sau week-enduri pe întreg parcursul anului în unități cu confort mediu sau chiar redus. Constituie însă cea mai mare parte a turismului național și prin practicarea lui se poate realiza o întreținere a bazei tehnico-materiale turistice pe întreg parcursul anului.

II. După motivația generatoare de calătorie:

1. Turismul de tratament balneo-medical – vine în completarea turismului de odihnă, particularizîndu-l într-o măsura apreciabilă prin intermediul curelor profilactice, cure active, post traumatice și de convalescență și chiar si a celor de întreținere. El se adresează în mod special persoanelor de vîrsta a treia deși poate fi practicat cu success și de către tineri și vine împreună cu agrementul dirijat specific afecțiunilor tratate, fiind lesne de practicat pe toata perioada anului, sub supraveghere medicală, în sejururi medii sau lungi. El constituie totodată o forma modernă de control si refacere a sănătații unei națiuni și contribuie la valorificarea superioară a resurselor naturale și turistice prin realizarea unui coeficient ridicat de utilizare a spațiilor de cazare si alimentație publică.

2. Turismul de odihnă si recreere – este cea mai frecventă forma de turism întîlnită. Turismul de odihnă este adesea cel practicat în concediul anual, el reprezentînd o formă de relaxare fizică și intelectuală. Turismul de recreere se referă la sejururi scurte, preferate în mod special de către tineri și practicat mai ales în week-enduri.

3. Turismul de agrement – este o formă relativ similară celei precendente și cuprinde vizitarea unor obiective turistice (muzee, case memoriale etc), cunoașterea de oameni și locuri noi, de obiceiuri și meștesuguri (tîrguri) și nu în ultimul rînd participarea la manifestări cultural – artistice (concerte, expoziții, festivaluri etc).

4. Turismul cultural – cuprinde calatoriile și participările la festivaluri de artă, care conferă individului ceva mai mult decît ieșirea din cotidian, am putea spune chiar hrana spirituală, răspunzînd motivației de cunoaștere, dezvoltării personalitații umane, a modului de viață, a comportamentului, vestimentației, hranei etc.

5. Turismul de reuniuni – se referă atît la reuniunile interne cît și la cele internaționale (seminare, congrese, sesiuni stiințifice, conferințe), atît cele pe teme de cultură cît și cele pe teme stiințifice, politice, de apărare sau de activitate sindicală. Se desfășoară pe tot parcursul anului, necesită spații speciale de desfășurare și dotări de înalt nivel tehnic (traducere simultană în căști, sonorizare sistem video, retroproiectoare etc), și servicii de informații si telecomunicații rapide (internet, fax, telex), transport, cazare, recepții, cockteil-uri, banchete, transferuri etc. Majoritatea acestor acțiuni necesită simultan și programe speciale pentru însoțitori (shoping, tururi de oraș, excursii) dar și acțiuni turistice organizate cu toți participanții sau numai cu o parte dintre aceștia, înainte sau dupa terminarea lucrărilor reuniunilor. Încasările în cazul acestei forme de turism sunt mai mari ca în alte cazuri, și deci, serviciile așteptate sunt și ele la un nivel ridicat, participanții fiind înalți demnitari, savanți, personalitați de primă clasă ale lumii.

Această formă este în continuă dezvoltare ceea ce duce inevitabil la creerea de noi spații de primire, perfecționarea personalului dar și a transportului aerian sau rutier.

6. Turismul de afaceri – vine în completarea celui de reuniuni, dar are ca principală motivație întîlnirea cererii cu oferta în cadrul tîrgurilor, expozițiilor, a tranzacțiilor sau negocierilor dar și acțiuni de promovare a unei firme, a unor produse. Principalele demersuri se finalizează cu încheierea unor contracte. Acest turism se desfășoară tot timpul anul, în spații special amenajate pentru expunere, tranzacționare, beneficiind de servicii de presă, alimentație publică, transport de persoane și mărfuri, cazare, mijloace de telecomunicații etc.

Un sector al acestei piețe o reprezintă și shopping turismul, prin achiziționarea unor bunuri în condiții avantajoase față de piața proprie (în special în perioada marilor reduceri).

7. Turismul religios – se practică în masă și se modernizează continuu, dezvoltînd o cerere specială pentru servicii de cazare, transport, alimentație, comercializarea obiectelor de cult și nu numai, telecomunicații, tipărituri și confecții specifice (tămîie, lumanări, talismane, cruciulițe, statuete, icoane etc). Principalele fluxuri turistice de acest gen se îndreaptă către: Mecca, Medina, Ierusalim, Vatican, Muntele Athos etc.

Dat fiind faptul că continenetul asiatic se situează pe locul doi ca destinație turistică, numărul de turiști care vizitează aceasta zona este considerabil. În Japonia turștii vin din mai multe motive, însă scopul principal este lărgirea orizontului de cunoștințe prin descoperirea patrimoniului cultural-artistic sau arhitectural și al teritoriilor în care acesta se înserează.

Astfel una din cele mai des întilnite forme de turism în Japonia este turismul cultural. Turismul cultural reprezintă o formă de valorificare a resurselor antropice și tocmai de aceea în sfera sa de cuprindere se poate include și turismul citadin și turismul rural-etnografic. Turismul cultural trimite obligatoriu la noțiunea de patrimoniu, care reprezintă componentele materiale și imateriale ale identității oricărei societăți, elaborate, apoi transmise și reactualizate în teritoriu. Patrimoniul material cuprinde muzeele, monumentele, ansamblurile arhitectonice, orașele de artă, satele cu tradiții bine păstrate, siturile arheologice, grădinile, edificiile de natură religioasă sau militară. Patrimoniul imaterial include sărbătorile și manifestările culturale, tradițiile și aptitudinile creative acumulate în timp.

Din acest punct de vedere, Japonia este una dintre zonele care se bucura de foarte multă polularitate în rindul turiștilor deoarece aceasta îmbină cu succes civilizațiile antice și peisajele citadine moderne, oferind o combinație placuă între cultura tradițională și modernismul din prezent.

Așadar, pe arhipelagul nipon, turiștii vin fie pentru a face pelerinaj în regiunea Nara la Templul Todaiji; fie pentru a asista la un spectacol de teatru kabuki în Gion, care are loc la Teatrul Minamiza; fie pentru a face o excursie la Centrala Nucleară Kashiwazaki-Kariwa, cea mai mare din lume; fie pentru a participa la renumitul festival ”Sărbatoarea Cireșelor” sau de ce nu, pentru a face un ”stagiu” de gastronomie japoneză.

O altă formă de turism nu mai puțin populară în Japonia este turismul de afaceri care reprezintă o forma de turism cu scopuri comerciale, guvernamentale sau educaționale, avînd partea de agrement (leisure) ca motivație secundară. Turismul de afaceri presupune, în general, deplasarea într-o alta localitate, la o distanță mai mare de 50 de km de localitatea de origine a turistului de afaceri, deplasare determinată strict de o afacere, de un eveniment sau de un scop educațional. Acest tip de turism este foarte popular în Japonia în special, aceasta țară fiind un motor economic important pentru înteaga lume, gazduind târguri și expoziții, întalniri de afaceri pentru tranzacții și negocieri pe tot parcursul anului.

Turismul sportiv este și el în topul celor mai practicate forme de turism în Japonia. El are ca motivație diferite competiții pe discipline sportive, interne și internaționale, până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiții sportive regionale, campionate mondiale etc.). Japonia din moment ce a cîștigat onoarea de a fi gazda Jocurilor Olimpice din 2020 și avînd deja această experiența din anul 1964, este o adevarată comoară pentru turiștii amatori.

Un alt tip de turism similar celui sportiv este și turismul montan practicat pe arie largă pentru drumeție, cura climaterică și practicarea sporturilor de iarnă. Japonia care mizează pe un flux puternic permanent de turiști ce paractică sporturi de iarna in zona muntelul Fuji este una din țările Asiei de Est unde turismul montan se află printre cele mai de top forme de turism.

Și unde dacă nu în Japonia, vin sute de turiști anual pentru a descoperi enigma folclorului asiatic, prilejuit de manifestări cultural – artistice. Este vorba de tursimul festivalier. În Japonia, tradiționale au devenit, cu timpul, o multitudine de sărbători, de festivaluri, fie ele oficiale, fie religioase, valabile în întreaga țară sau numai într-o arie restrânsă. De remarcat că o tradiție anume, o sărbătorire specifică unui anumit loc e cu mult mai înverșunată în mesajul său decât una a întregului arhipelag. Localnicii sunt mai riguroși, mai pătimași, chiar vanitoși în a-și evidenția produsul propriu, instrumentul lor grăitor în ansamblul națiunii. O sărbătoare de însemnătate locală a unui templu budist, cocoțat în vârf de munte, reprezintă pentru oamenii locului biruința lor asupra timpului, glasul spcific, prezența doveditoare a existenței alături de ceilalți. Japonezii desemnează prin cuvântul ”matsuri” ceea e ar trebui să traducem prin festivitatea, sărbătoarea, momentul de delectare ocazionat de o zi anume și de un loc stabilit.

În Japonia, dragostea pentru flori s-a ridicat la rangul unui veritabil cult, iar în privința aranjării florale, s-a născut o adevărată artă numită ikebana. Floarea de cireș, în cinstea căreia și ”Sărbătoarea Cireșului” explodează timp de 3 săptămâni și colorează peisajul japonez ca nicăieri altundeva. Oamenii obișnuiesc să meargă pe tot cuprinsul țării la „privitul florilor“, la hanami.

Începutul de aprilie este o perioadă îndrăgită de japonezi căci e folosit din plin la călătorii de agrement, la excursii în locuri adecvate, adică bogate în cireși înfloriți. Cireșul japonez aparține aceleiași familii boanice ca și trandafirul. Tulpinele sale sunt neaspectuase, au o coajă neplăcută, frunzele îi simt urâte. Cireșul acesta, modest, își are săptămâna sa de glorie în luna aprilie când înflorește, chiar dacă petalele gingașe dispar destul de repede. Nimic altceva, aparținând vegetalului, nu se potrivește mai mult poeziei și picturii decât sakura, cireșul înflorit. Se pare că exprimă cel mai fidel esența esteticii japoneze. Dispariția în sine li se pare japonezilor o condiție a frumuseții. Sunt faimoase și astăzi câteva locuri pentru privitul florilor, cum ar fi de pildă parcul Ueno din Tokyo în care se păstrează una din cele mai vechi construcții budiste, templul Kanei-ji, construit în anul 1627 din porunca lui Tokugawa Ieyasu, în apropierea grădinii zoologice. În preajma capitalei, mica stațiune Koganei, unde la 1653 shogunul a inițiat construirea unui apeduct care să furnizeze apă din râul Tama, se merge de asemeni pentru a admira sakura. La Kyoto, la Yoshino (suburbie a fostei capitale imperiale Nara) și în multe alte locuri, mulțimea de iubitori ai florii de cireș dă năvală la început de aprilie pentru a-și adăpa setea de frumos. Pe lîngă această sărbatoare mai există o serie de festivaluri și manifestări de o amploare națională, care îți umplu sufletul de impresii și emoții pozitive, căci aceasta este firea japonezului, de a nu pierde nici cel mai mic prilej de a înregistra o sărbătoare și a o insera în calendarul lui. Astfel că multe din sărbatorile lor îi caracterizează mai fidel decît orice altă latură a vieții sociale.

O altă formă de turism specifică și Japoniei este turismul religios – un fenomen complex care se află în continuă transformare și diversificare, păstrându-și însă elementul de bază care l-a consacrat: religia. O formă de turism care există, de secole și care mai păstrează încă unele trăsături, în privința pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implică din partea turiștilor un nivel de instruire și un grad de cultură ridicată care să permită aprecierea obiectivelor cultural – religiose din punct de vedere al arhitecturii, construcției, valorii, semnificatiilor spirituale și conținutului de obiecte de artă.

Se spune că japonezii se nasc șintoiști, se căsătoresc creștini și se înmormîntează budiști. Acest lucru denotă faptul că în Japonia există mai multe religii, peste 90% fiind practicanți ai șintoismului (ca ritual de botez și căsătorie) și a budismului, rezervat mai ales pentru ceremoniile funerare, creștinismul fiind practicat de o minoritate. Astfel atît pentru japonezi, cît și pentru străini adevarate atracții sunt reprezentările cele mai originale ale lui Buddha: reprezentarea din bronz care are peste 13 m înălțime și cîntărește peste 93 de tone, conform zvonurilor statuia datează din anul 1252 și numeroasele temple și altare care se află pe tot teritoriul arhipelagului.

Un tip de turism ceva mai noi, întilnit în Japonia este turismul industrial, care prezintă trei componente: obiectivele de patrimoniu (muzee tehnice, mine și cariere, fabrici și ateliere medievale și de secol XIX, vehicule de epocă), vizitele la companii cu producție efectivă plus locuri care reprezintă recorduri arhitectonice și inginerești (poduri, autostrăzi suspendate, insule artificiale, clădiri mobile, proiecte urbanistice originale) și turismul stiințific, care prezintă publicului larg laboratoarele și tehnologiile viitorului. Din acest punc de vedere Japonia se poate lăuda cu ”Hokkaido Sapporo Beer Museum” – contruită în 1890, în iulie 1987 a fost deschisă vizitatorilor, este cea mai veche berărie națională, renumită în lume pentru berea tare de aici servită cu un platou mare de sushi.

Fiind o țară cu un pamînt vulcanic, bogat în izvoare termale, în Japonia de o mare popularitate se bucură și turismul balnear – formă de turism practicată de persoane de diferite vîrste, sexe și profesii în stațiuni balneoclimaterice sau climaterice, ori în localități cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sanătății, odihnă, cură cu substanțe balneare naturale etc.. Printre cele mai renumite și vizitate stațiuni din Japonia se numără Stațiunea Beppu care se află pe insula Kyushu și care găzduiește anual 12 milioane de persoane care doresc să beneficieze de cura cu sare, alegînd între numeroasele izvoare termale cu apă de culoare albastra sau roșie, în funcție de mineralele pe care le conține. Orașul Beppu este considerat unul dintre cele mai mari stațiuni termale din lume. Aici se află peste 3700 de izvoare termale, repezentînd 1/6 din izvoarele japoneze. Cea mai renumită baie de aici este Baia Yunohana- un concentrat de oligoelemente naturale care au fost transformate din vapori termali în cristale. Acest concentrat redevine activ imediat ce este vărsat în apă. Prin osmoză, aceste oligoelemente sunt asimilate rapid de corp. Sarea de baie yunohana conține minerale, printre care fier, magneziu, zinc, germanium, arama, aur, sodium, potasiu, amoniu, calciu. Această baie are o putere mare de detoxifiere, lasînd pielea asemănătoare cu cea a unui bebeluș. În plus, ea îmbunătățește circulația sîngelui și este un drenaj natural al corpului. În general, baia yunohana este recomandată pentru o cură de detoxifiere. După 11 ani de cercetări, Ministerul Sănătății din Japonia a eliberat un certificat care atestă cristalele de sare termală ca avînd efecte benefice în dermatologie, reumatologie și le atribuie o lista lungă de efecte relaxante, detoxifiante, remineralizante, împotriva oboselii și decontractante.

Capitolul II. TURISMUL GASTRONOMIC – MOTIVAȚIE ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI RECEPTOR AL JAPONIEI

2.1. Gastronomia – motivație turistică

Gastronomia în primul rînd este arta de a prepara mîncăruri alese din diferite tipuri de incrediente și în al doilea rînd însușirea de a le aprecia calitatea, gustul.

Gastronomia câștigă poziții printre motivațiile pentru a alege o destinație, care a dus la o dezvoltare tot mai mare a ofertei bazate pe produse locale de calitate și consolidarea unei piețe în tendința clară de creștere, care a devenit una dintre cele mai dinamice de pe scena internațională.

Cu toate acestea, continuă să fie un fenomen în curs de dezvoltare ca un nou produs turistic datorită, printre alte cauze, faptul că, potrivit experților, peste o treime din cheltuieli în oferta turistică a destinației se face pe produse alimentare, ceea ce arată importanța gastronomiei în calitatea experienței vacaționale.

Mai mult decât atât, aceasta câștigă din ce în ce mai multă importanță ca motivație secundară în momentul alegerii destinației. Dovada acestui fapt este faptul că, potrivit cercetărilor recente, a mânca în restaurante este a doua activitate favorită a turiștilor internaționali.

Turiștii din ziua azi, cu mai multă experiență, venit disponibil și timp liber, călătoresc căutând experiențe, domeniu în care gastronomia joacă un rol din ce în ce mai important și un stil de viață sofisticat, asociat cu viața bună și bunăstarea economică a unui consum exclusiv și de înaltă calitate a produselor locale.

Mai multe studii au spus că turiștii călătoresc spre destinații care au stabilit o reputație ca un loc pentru a experimenta cu produse locale de calitate. De fapt, în lumea turismului există destinații cu influența al cărui imagine de brand se conectează cu valorile gastronomice în diferite niveluri de intensitate, printre care Franța, Italia, Spania, Grecia, Belgia, Portugalia, Statele Unite (în special, regiuni cum ar fi văile Napa și Sonoma în California), Brazilia, Peru, Mexic, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Australia, Chile, Malaezia, Japonia, Indonezia, Bali, China sau Singapur.

Satisfacția consumatorului, conformându-se așteptărilor acestuia, va permite destinației să-l fidelizeze, crescînd intenția acestuia de a opta din nou pentru destinație. Nu este surprinzător că “gastronomia de calitate este un factor decisiv în satisfacție, deoarece produce o amintire de neșters a experienței trăite de către turist”, așa cum indică raportul elaborat de Organizția Mondială a Turismului.

Gastronomia se consolidează astfel ca un element cheie pentru diversificarea ofertei turistice și , dezvoltarea economiei locale, regionale și naționale cu valori de sustenabilitate bazate pe teritoriu, paisaj, mare, produse locale și autencitatea, toateîin concordanță cu tendințe actuale ale consumului cultural.

Un loc aparte în gama tipurilor de turism specifice Japoniei îl are turismul gastronomic- forma de turism în care se planifică călătoriile cu scopul de a încerca bucătăria locală sau pentru a realiza activități legate de gastronomie. Aceasta este definiția pe care au dat-o experții consultați ai Organizației Mondiale a Turismului (OMT), care se relevă ca fiind unul dintre segmentele mai creative și dinamice.

De asemenea turismul gastronomic este forma motivațională de turism, destinată persoanelor iubitoare de a descoperi secretele specifice bucătăriilor tradiționale din diverse țări. Ospitalitatea, tradițiile și obiceiurile culinare stau la baza dezvoltării acestei forme de turism. Calitățile gustative, specificul bucatelor pot servi drept motivație importantă pentru turiștii care au drept scop de a se alimenta cu bucate selecte caracteristice zonei turistice vizitate

Bun pentru stomac, dar excelent și pentru afaceri, turismul gastronomic a înflorit foarte mult în anii din urmă, avînd și o latură aventuroasă și exotică, dar permițînd în același timp și contactul direct cu bucătăria tradițională a Japoniei, precum și o "porție" sănătoasă din specificul local exact așa cum este acesta cu adevarat și nu cum se descrie adeseori inexact prin broșurile sau ghidurile turistice de duzină.

În Asia, principalele atracții pentru turismul gastronomic ramîn tot Thailanda, China și Japonia, aceste țări avînd o tradiție culinară foarte diferită, dar și deosebit de veche, în Thailanda putînd fi plăcut surprinși de alternanța surprinzătoare între preparatele condimentate și cele dulci sau acrișoare ori sărate, în China de-a dreptul încîntați de diferențele nete dintre ceea ce credeați că este reprezentativ pentru bucătăria tradițională chinezeasca și realitățile mult mai îmbietoare de la fața locului, iar în Japonia gustul bucatelor total diferit de celelalte bucătării datorită preparatelor delicioase și lucrurilor absolut imposibile și măiestriea de a le combina, oferă bucatăriei nipone originalitate.

În țările asiatice, gastronomia a fost considerată din cele mai vechi timpuri ca o artă și ca o formă a civilizației. Se mănîncă toate produsele vegetale și animale, pregătite după o infinitate de rețete, însoțite de obicei de sos de soia și orez -în China; de orez și legume- în Japonia; de orez, legume și sos de curry-în India. Ca o regulă generală, după fiecare masă se servește o ceașcă de ceai parfumat, un fel de infuzie, fără nici un fel de adaos de zahăr sau lămîie.

In orice fel de mîncare, carnea, zarzavaturile se taie în bucăți mici, sosurile se servesc separat, iar condimentele adăugate cu dărnicie dau fiecărei minerit un gust specific. Caracteristic este și faptul că deseori, carnea se servește sau se prepară împreună cu fructe – ananas, banane, migdale, iar gustul acestor mincăruri este dulce-acrișor. Orezul care se servește separat, în cești, este fiert în apă sărată și limpezit cu apă rece.

Rafinamentul bucătăriei asiatice nu poate fi imitat, în mare parte datorită condimentelor specifice care lipsesc.

Indiferent cum ar sta lucrurile, turismul gastronomic este o ramură foarte placută și aventuroasă a turismului mondial, iar cei care sunt pasionați și de aceasta formă de turism știu foarte bine ca astfel ai șansa nu doar să vezi lumea dintr-o perspectiva foarte pragmatică, dar în egala masură așa îți poți face prieteni de o viață .

2.2. Specificitatea culturii gastronomice japoneze

Japonia, Țara Soarelui Răsare se află la o depărtare atât de mare, încât până ce o informație ajunge la noi, conținutul ei se schimbă în mare parte sau în totalitate. Fapt ce dă naștere la multe interpretări greșite, poate de aceea mulți oameni de pe alte continente pun semnul egalității între Japonia și China. Asemănările și deosebirile dintre cultura, obiceiurile și arta culinară ale celor două țări sunt greu de explicat. Bucătăria japoneză a învățat multe de la cea chinezească. Mâncărurile japoneze nu sunt atât de gustoase și variate ca cele chinezești: accentul se pune mai degrabă pe aspectul și prezentarea lor. Nu numai pregătirea sau servirea felurilor, dar și consumarea lor este o ceremonie. Am putea spune că este o adevărată artă printre celelalte, și în opinia specialiștilor arta culinară japoneză este de fapt o manifestare a esteticii gastronomice.

Bucătăria japoneză este renumită la nivel mondial datorită tehnicii de preparare și a inventivității prin care se combină cele mai simple ingrediente rezultînd un preparat spectaculos. Este considerată a fi cea mai sănătoasă și naturală dintre culturile culinare ale lumii pentru că mîncărurile sale nu conțin foarte mult colesterol și se bazează pe alimente naturale bogate în vitamine și calciu.

Ingredientele de bază în prepararea unei mese tradiționale japoneze sunt orezul, peștele, fructele de mare, legumele, și foarte putină carne de vita, porc sau pasăre. De cele mai multe ori, peștele, este servit crud. Acest lucru presupune ca el sa fie foarte proaspăt și taiat cu un cuțit bine ascuțit. Japonezii folosesc în cantități foarte mici carnea, produsele lactate și grăsimile animale pentru că peștele și produsele marine se găsesc din belșug în apele ce înconjoară Japonia, dar și datorită religiei budiste care este împotriva uciderii animalelor.

Japonezii își concentrează atenția spre acele alimente care sunt benefice organismului și care se caracterizează printr-un gust simplu, ușor. Măiestria de a găti presupune obținerea unor arome spectaculoase din cele mai simple ingrediente. În cultura culinară japoneză asezarea mîncării în farfurie și ornarea acesteia reprezintă un alt detaliu important. Fiecare platou cu mîncare trebuie să fie o bucurie pentru privire așa cum conținutul său trebuie sa fie un deliciu pentru papilele gustative ale celui care o savurează.

O dată cu influențele lumii vestice au început să apară noi rețete japoneze care în timp au devenit foarte populare printre occidentali, însă cele care sunt cu adevarat apreciate și recunoscute la nivel mondial sunt tot cele tradiționale care înglobează experiența și măiestria miilor de ani în care au fost perfecționate și transmise mai departe din generație în generație.

Produsul principal al bucătăria japoneză care sta la baza aproape a tuturor felurilor de mâncare – este totuși orezul. Este interesant faptul că cuvântul „masă”- gohan – tradus literalmente de mijloace japoneze „orez fiert”. În sate și în prezent se mănîncă orez de 3 ori pe zi, de obicei împreună cu pește, un bol de supa și legume murate, deoarece este un aliment de bază foarte prețuit în Japonia, consumat de mai bine de 2 000 de ani. Timp de secole a fost singura hrană a populației, completată cu pește și câteva soiuri de legume. Indiferent despre ce fel de mâncare este vorba, japonezii, cu un termen generic, ii spun gohan. Micul dejun este asagohan (orez de dimineață), prânzul – hirugphan (orez de cm să), cina – yorugohan (orez de seară). În Japonia, orezul este consumat, de obicei, ca orez fiert simplu, fiără nici o condimentare, fapt destul de neobișnuit pentru europeni.

Deși orezul japonez este unul de cea mai bună calitate din lume, japonezii îl înăbușă un timp mai îndelungat, pentru a deveni lipicios și pentru boabele să se țină unele de altele, formând mici bulgări mai ușor de prins și ridicat cu bețișoarele. În epoca modernă alimentele de origine occidentală devin ce în ce mai populare in arhipelag, dar orezul a rămas pină astăzi un aliment de primă importanță.

Oamenii din diferite civilizații și-au format păreri contrare despre folosirea tacâmurilor și regulile de etichetă legate de ele. Pe această temă pot fi emise și opinii foarte părtinitoare: adepții anumitor obiceiuri gastronomice îi califică drept necivilizați sau chiar barbari pe cei care au alte obișnuințe. Bețișoarele sunt utilizate în aproape toate zonele ale Orientului îndepărtat. Cel care nu

s-a obișnuit cu ele le consideră un instrument bizar, dar pentru felurile de mâncare din Asia de Est – tăiate dinainte în bucăți mărunte-, sunt „ tacâmurile ” cele mai potrivite. Printre altele, au devenit foarte populare pentru motivul că au înlesnit consumarea mâncărurilor fierbinți. Bucătăria japoneză se caracterizează prin aceea că din timpuri imemoriale mâncarea a fost gătită în bucățele mici și servită în castronașe, deci poate fi consumată fără cuțit și furculiță, îmbucăturile însă trebuie să ajungă în gura omului, și pentru acest scop bețișoarele sunt perfect corespunzătoare.

În Japonia ouăle se mănâncă sau crude, sau răscoapte, dar nu moi. Iar ca legume, plante sau alge de mare, rădăcini de lotus, fructe de bambu, bob, fasole, morcov și alte zarzavaturi, unele diferite de ale noastre. Japonezul mănâncă și paste făinoase, dulci sau simple, între care un fel de tăeței foarte groși, numiți sobă. Drept condiment, sare și șoyu, un soc picant de culoare închisă, preparat din fermentație de orez și alte cereale. Iar ca alcool, băutura națională e soke, preparată din orez, ușor gălbue, cu un gust fad, particular, și cu foarte puțin alcool ; există însă și o varietate de sake, dulce și foarte alcoolică. Sake-ul se bea cald și la începutul mesii. Fructele se mănâncă crude, fierte, conservate în sare, sau prăjituri; găsești în Japonia banane, portocale, mandarine, prune, persioi mari, mere, rodii, pere și căpșune.

Aici, la începutul fiecărei mese, se cântă, cu voce tare și cu mâinile împreunate, cuvântul „itadakimasu”. Această expreise poate fi repetată chiar de mai multe ori înaintea consumării anumitor delicatese. Unele dicționare traduc această expresie în mod eronat — prin „Poftă bună! ”, ceea ce pare puțin contradictoriu, deoarece japonezul cântă itadakimasu și atunci când mănâncă singur sau atunci când mâncarea a fost pregătită cu propria mână. Cine și-ar spune „Poftă bună!” lui însuși? Nimeni.

Japonia dispune de cea mai mare flotă de pescari a lumii, ceea ce este ușor de înțeles, deoarece singura sursă de hrană a arhipelagului este marea. În ultima vreme, Japonia este din ce în ce mai criticată din cauza pescuitului și a vânătorii de balene. Consumul cărnii de balenă este o tradiție strămoșească în Japonia. Flota de pescuit capturează anual aproape trei sute de balene care sunt examinate în scopuri științifice și apoi prelucrate. Vânătoarea de balene în scop comercial este nu doar un masacru nemotivat, cum se crede în unele țări, ci permite o cercetare științifică aprofundată. Unul din obiectivele vânătorilor de balene este observarea, studierea și identificarea balenelor întâlnite pe traseu. Comisia Internațională de Balene finanțează, de altfel, cercetări similare, dar cea mai mare parte a cheltuielilor unei asemenea expediții este acoperită de japonezi.

În întreaga lume, bucătăria japoneză este recunoscută ca standard de o dietă sănătoasă.. Originalitatea bucătăriei japoneze nu se manifestă atât în ​​ingrediente, cît în arta de gătire și de servire. Dar caracteristica principală din bucătăria japoneză – este atenția la detalii.. Bucătarii japonezi pregătesc doar din ingrediente doar proaspete, astfel încât fiecare fel de mâncare devine o parte dintr-un ciclu natural, o continuare a gândirii de schimbare eternă a anotimpurilor.

Probabil nici o altă bucătărie a lumii nu acordă atîta atenție la servire precum japonezi. Același lucru se poate spune despre aspectul de produse alimentare, cum ar fi sushi și sashimi și decor – flori, iarba, frunze. Fiecare fel de mancare fiind o adevărată capodoperă.

Schimbarea anotimpurilor este reflectată instantaneu pe masa japoneză. După gătit, produsele trebuie să păstreze gustul lor natural și textura, iar condimentele și mirodeniile doar să accentuze și să sporească aroma. Printre principalele condimente – făcute în funcție de tehnologia tradițională din sos de soia. Ele există în trei variante principale, diferite în gust și culoare.

bucătăriei japoneze îi sunt caracteristice căile naturale de conservare a gustului de pește, legume, fructe, fasole, fructe de mare, tofu etc.

Preparatele culinare ale bucătăriei japoneze încîntă toate simțurile, oferă un spectacol vizual, olfactiv, gustativ, un joc de culoare, arome și texturi. La acestea se mai adaugă folosirea ingredientelor proaspete, o atenție deosebită acordată modului de combinare a ingredientelor/tehnicilor de pregătire a preparatelor astfel încât niciun ingredient să nu acopere/șteargă aroma și gustul altui ingredient. Toate acestea pentru ca cel care va savura preparatul final să se poată bucura de spectacolul aromelor.

Unii spun că e plină de ciudățenii, alții că sunt numai delicatese rafinate pentru cunoscători, alții că e numai pentru cei cu stomacul tare. Cert e că bucătăria japoneză atrage, chiar și numai dacă vrei să ai o experiență culinară inedită.

Nu par să ofere o diversitate prea mare și nici nu te duc cu gândul la prea multe feluri de mâncare. Surprinzător, japonezii au reușit să transforme peștele și orezul în simboluri ale țării lor. Bucătăria în țara soarelui răsare e simplă, dar extrem de sănătoasă (bogată în proteine și fier, fără grăsimi și colesterol). Are porții mici, ca pentru gheișe, prezentate ca la expoziție, indiferent că ești la un restaurant sau la un japonez de rînd, acasă. Arta culinară japoneză ține cont de o regulă de aur: alimentele nu se amestecă pentru a-și păstra gustul propriu. Bucătăria japoneză este una dintre bucătăriile cu cele mai puține ingrediente în meniurile clasice. Dacă la noi găsești de la sărmăluțe la cozonaci sute de feluri de mâncare, la japonezi vei găsi variațiuni pe aceeași tema cu pește, orez, fructe de mare, soia și legume.

Japonezii se pot lăuda cu cei mai puțini oameni cu probleme de obezitate. Mesele zilnice ale japonezilor exclud din start zahărul, carnea și alimentele prelucrate. Ei consumă legume (varză, broccoli, conopidă), pește proaspăt – de obicei crud, alge deshidratate, produse din soia – care reduc nivelul de colesterol și ajută digestia. Japonezii beau ceai verde – bogat în antioxidanți, sake- vinul de orez și ocazional bere. Se știe deja că femeile japoneze au cea mai mare medie de viață și cea mai mică rată a problemelor cardiovasculare, tot datorită meniului.

În Japonia, masa este foarte importantă, iar ritualul ei este sacru. De la felul în care sunt tăiate și aranjate preparatele, până la ordinea lor în timpul mesei, totul ține cont de simbolismul cultural japonez. Fiecare ingredient își are locul bine stabilit pe masă. De exemplu, ghimbirul macerat în oțet se consumă între două porții de pește și nu în altă combinație. În loc de furculițe se folosesc bețișoarele, iar la finalul mesei, după ce se servește supă, fiecare mesean primește un bol de apă caldă cu lămâie, pentru a se spăla pe mâini. În Japonia totul este artă: Ikebana, Kung Fu, Feng Shui. De ce nu ar fi și mâncarea la fel? O artă care intră în armonie cu aromele marine și culorile naturii.

Un meniu tipic japonez trebuie să includă pește, legume de sezon, tofu marinat și orez maroniu. Toate mâncărurile japoneze sunt foarte ușor de preparat, au un gust extraordinar și sunt sănătoase. Bineînțeles, nu trebuie uitat ceaiul verde – „secretul" femeilor din Japonia pentru a-și menține silueta.

Peștele și fructele de mare au cea mai mare importanță în dieta zilnică a japonezilor. În piața Tsukiji din Tokyo, cea mai mare piață de pește din lume, se găsesc peste 400 specii de fructe de mare, alge marine și pește. Bucătării japonezi folosesc cu precădere tonul, scrumbia și sardinele care pot fi fierți, fripți la grătar, sau câteodată, preparați cu sare și oțet și apoi serviți cu orez ca sushi. Peștele, crud sau preparat, este o sursă excelentă de acizi grași omega-3, care oferă multe beneficii pentru sănătatea inimii și a creierului.

Cele mai renumite mâncăruri japoneze sunt:

Sushi- rulouri de orez și pește înfășurate în foi de alge marine (vezi anexa 2)

Sushi-ul a devenit una dintre cele mai cunoscute feluri de mâncare, plasând bucătăria japoneză în topul preferințelor culinare pe plan internațional. Din păcate, există numeroase mituri când vine vorba de aceste preparate care îi pot speria pe mulți potențiali consumatori.

Această artă culinară japoneză, caracterizată de gustul delicios și de formele viu colorate, a avut niște începuturi foarte modeste. În secolul al VII-lea, locuitorii Asiei de Sud-Est au introdus tehnica conservării prin marinare. Japonezii au adoptat și ei această metodă de împachetării peștelui în orez. Pe măsură ce peștele fermentează în orez, se produce acid lactic, care marinează peștele presat.

Narė-Sushi a apărut în urmă cu 1300 de ani și se referă la produsul finit comestibil, care rezultă în urma acestei metode. Cu toate acestea, datorită lungimii procesului, de la 2 luni la un an, a apărut o formă modificată a acestui proces, în secolele XV-XVI. Nama Nare se referă la acest proces mai rapid de marinare care reduce timpul de fermentare, orezul devenind o un ingredient al acestui fel de mâncare. Sushi precum Nare-Sushi și Nama-Nare au reprezentat baza pentru ceea ce mai târziu a devenit gustosul sushi cu care ne delectăm în prezent. De-a lungul secolelor, procesul a fost continuu îmbunătățit, datorită unor japonezi întreprinzători care au știut cum să varieze rețetele În secolul XVII, s-a adăugat oțet la acest fel de mâncare delicat. Matsumoto Yoshiichi din Edo (Tokyo) a combinat orezul pentru sushi cu oțet de orez. Oțetul a devenit un ingredient tot mai solicitat, deoarece reducea la jumătate timpul de pregătire, adăugând în același timp un plăcut gust acrișor. Deși procesul de fermentare a fost scurtat, metoda de marinare prelungită a continuat să existe până în secolul XIX.

În 1820 Hanaya Yohei din Edo (Tokyo) a creat pentru locuitorii acestui oraș cea mai apropiată rețetă de ceea ce cunoaștem azi drept sushi. Gustările sale, care au inclus sashimi (felii de pește proaspăt) sau fructe de mare combinate cu orez cu oțet erau pregătite și servite de clienți direct de la ”standul” său de sushi. Astfel, Hanaya nu doar introduce consumarea peștelui crud pentru sushi (Edomae-Sushi/Nigiri-Sushi), ci creează tradiția servirii gustărilor proaspete și rapide. Ideea sa a câștigat teren rapid, față de celelalte feluri de sushi: ”standul” mobil de sushi a fost foarte popular în cel de-al doilea război mondial, fiind ”predecesorul” restaurantelor/barurilor sushi din prezent. Acest fel de mâncare sănătos și delicios a cunoscut cele mai multe transformări în secolul XX. Sushi pătrunde ți în alte țări ale lumii, iar în SUA popularitatea sa crește în anii 1970. Ca și în artă, sushi japonez continuă să evolueze, să se schimbe, să se dezvolte. Cele mai frecvente variante sunt: Nigiri-Sushi (sushi modelat cu mâna), Oshi-sushi (sushi presat ), Maki-sushi (sushi rulat) și Chirashi-sushi (sushi desfăcut).

Schimbările nu sunt atât în ceea ce privește forma sau prepararea, cât în ceea ce privește ingredientele sau atmosfera în care sushi este servit. Aceste creații aventuroase și gustoase pot fi servite în cele mai elegante ambianțe sau pe tejghea, la băcănie. Până și cei mai timizi dintre noi se pot delecta cu aceste selecții uimitoare de sushi.

In rețeta de bază se găsesc: orez, pește (adesea crud), oțet de orez, wasabi, uneori alge (nori) la care se adaugă sos de soia și ghimbir.

Calitățile dietetice ale fiecărui ingredient sunt următoarele:

Orezul: conține hidrați de carbon, albumine sub formă de aminoacizi esențiali, vitamine dar și substanțe minerale precum fier, calciu potasiu, fosfor. Foarte important este și faptul că orezul fiind un aliment cu indice glicemic scăzut, folosit cu succes în diete aduce mari beneficii stării de sanatate.

Pestele crud: aduce un aport de proteine. Bogăția peștelui în acizi grași esențiali de tip Omega 3 (in special peștele gras) fac din sushi un aliat în prevenirea bolilor cardiovasculare. În plus peștele este bogat în minerale ca fierul, seleniul, zincul. Fiind consumat crud, își păstrează aproape integral toate aceste calități.

Wasabi: pe lîngă bogăția în vitamina C, wasabi conține și calciu, prezintă proprietăți antioxidante și joacă rol în prevenirea bolilor cardiovasculare și cancer. În plus, mai asigură o bună protecție contra cariilor, posedă proprietăți antiseptice care justifică asocierea cu pestele crud.

Sosul de soia: atenție la conținutul de sare, contraindicat în unele diete.

Alge (nori): sunt bogate în fibre, minerale și proteine. De asemenea conține și fitosterol care are un rol important în organism prin menținerea nivelului colesterolului la un nivel cît mai mic .

Ghimbir: prezintă calități antioxidante, antiinflamatorii și ușurează digestia.

Sashimi – bucăți de pește proaspăt care se servesc cu sos de soia și wasabi.(vezi anexa 3)

Pentru sashimi se poate folosi orice pește sau fructe de mare începînd de la maguro (ton), peștele se taie feliuțe foarte subțiri, vesela care se folosește pentru sashimi trebuie să fie de diferite dimensiuni și diferite culori, astfel încît să aibă un aspect și ornament plăcut, pentru fiecare sashimi se folosește daikon, adică ridichea albă, ridichea albă lungă se dă prin răzătoare foarte fin, peste care se așează sashimi. Pentru sashimi se folosește sos de soia shoyu.

Tempura – amestec de legume prăjite în ulei.(vezi anexa 4)

Cuvîntul care guvernează o tempura de legume e „ușor”. Aluat ușor, amestecat ușor, ușor de făcut, ușor de mâncat, ușor ca efect digestiv (niciodată, nici o tempura bine făcută, nu face probleme).

Misoshiru – supă din pasta de miso.(vezi anexa 5)

Prepararea de miso a fost considerată de japonezi, în ultimile câteva sute de ani, a fi o adevărată artă. Printr-un proces de dublă fermentare, leguminoasele și cerealele sunt transformate într-un condiment minunat, cu (adevărate sau presupuse) mari calități vindecătoare. Miso este, deci, un condiment tradițional japonez produs prin fermentarea unor leguminoase și cereale împreună cu sare și ciuperci kojikin. Miso-ul cel mai cunoscut, și despre care vom povesti cel mai mult, este cel preparat din fasole soia.

Yakitori – frigăruile japoneze preparate din carne de pui.(vezi anexa 6)

Termenul yakitori denumește frigăruile japoneze preparate din carne de pui. Ele se prepară cu bucatele de carne, sau organe, fripte pe grătar. Există varianta servirii lor cu sare și suc de lamîie, sau cu sos preparat din sake, mirin (vin japonez din orez), sos de soia și zahăr.

Yakisoba – paste prăjite.(vezi anexa 7)

Yakisoba cu înțelesul literal de "tăiței prăjiți", este o mâncare vândută adesea la festivaluri în Japonia, dar care își are originile în China. Mâncarea a fost derivată din tradiționalul chinezesc chow mein, dar a fost integrată mai tare în bucătaria japoneză, precum s-a întâmplat și cu ramen. Chiar dacă cuvântul soba (tăiței japonezi făcuți din hrișcă) face parte din denumirea, yakisoba, tăițeii nu sunt facuți din hrișcă, ci sunt similari cu cei din ramen, făcuți din făină de grâu.

Yakisoba în general se referă la sōsu yakisoba, aromat cu sos de yakisoba.

Se prepară prin prăjirea tăițeilor ca de ramen cu bucăți mici de porc, legume (de obicei varză, ceapă sau morcovi) și aromănd cu sos de yakisoba, sare și piper. Se servește cu o multitudine de garnituri, precum aonori (pudră de alge), beni shoga (ghimbir murat ras), katsuobushi (chipsuri de pește), și maioneză japoneză.

Yakisoba este cel mai adesea servit pe un platou fie ca garnitură, fie ca fel principal. Un alt mod popular de a servi yakisoba în Japonia este prin a aranja tăițeii grămadă într-o bucată de pâine tăiată ca pentru hot dog și să adaugi maioneză și bucăți de ghimbir murat în vârf. Această variantă este denumită yakisoba-pan, pan însemnând pâine, și este ușor de găsit la matsuri (festivaluri japoneze).

Figura: 2.2.1 Reprezentarea grafică a preferințelor gastronomice nipone

Sursa: http://www.microad.co.jp/en/

2.3. Influențele culturii gastronomice asupra

turismul receptor al Japoniei

Japonia este țara cu cea mai mică rată a criminalității din lume, ceea ce o face destinație ideală pentru turiși. Acest factor însă, nu este nici pe departe, singurul motiv care face ca turiștii să viziteze arhipelagul nipon. Pe lîngă faptul că Japonia este țara care timp de mulți ani este unul dintre liderii mondiali în domeniul ingineriei mecanice, robotică, farmaceutică; cu o bază științifică foarte puternică, ce se dovedește prin premiile internaționale de cel mai înalt nivel în diverse domenii primite regulat de oamenii de stiință; Japonia se manifestă în lumea întreagă prin originalitatea și unicitatea culturii care a rămas practic neschimbată pînă în prezent, indiferent de influențele și performanțele din exterior.

Anume din această cauză, Japonia pentru restul lumii este o enigmă, pe care majoritatea încearcă ori de cîte ori au ocazia, să o descopere.

Situată în regiunea turistică Asia și Pacific, Japonia are un turism receptor destul de dezvoltat, dat fiind faptul că regiunea este situată pe locul 2 după Europa, ca cea mai vizitată regiune în anul 2013.

Numărul turiștilor sosiți pe regiuni turistice în perioada anului 2013

Tabelul 2.3.1

Figura 2.3.1 Reprezentarea grafică a numărului de turiști sosiți pe regiuni în anul 2013

Sursa: http://www2.unwto.org/

Japonia este de fapt un amestec între Est și Vest. Orașele sale au adoptat multe elemente vestice, însă și-au păstrat aura de mister oferită de civilizația străveche japoneză. Japonia diferă de vecinii săi asiatici, deși a împrumutat de la China budismul și tehnica scrierii în perioada dezvoltării sale.

Fiecare persoană are propria viziune asupra Japoniei, care se regasește fie în formalitatea elegantă a manierelor japoneze, fie într-o plimbare prin mallurile și festivalurile neobișnuite din mediul rural, sau într-o incursiune în religiile practicate. Astfel că deși poate parea o țară ale cărei atribute sunt paradoxale, Japonia este caldă, prietenoasă și o destinație foarte placută pentru pasionații de călătorii.

Se afirmă că bucătăria japoneză este cea mai sănătoasă din lume, astfel că mulți pleacă în Japonia pentru a se convinge personal de acest lucru. Și întradevăr, gastronomia japoneză este o adevarată “artă”. Există o relație între “cultura” și “arta” de a pregati mîncarea, de a te hrăni. O altă confirmare a acestui lucru este faptul că japonezii sunt cei mai longevivi oameni și cei mai activi pînă la vîrste înaintate. Poți vedea persoane trecute de 70 de ani care fac joghing. Japonezii au făcut o artă din gătit punînd accent pe relația dintre simțuri și mancare, dintre relaxare și starea de bine.

Bucătăria japoneză oferă mîncăruri ușor de gătit și ușor de digerat. Este o hrană lipsită de grăsimi avînd un rol important în menținerea sănătății și frumuseții – un alt motiv care îi atrage pe turiștii străini, în special pe femei.

Figura 2.3.2 Reprzentarea grafică a evoluției turismului receptor al Japoniei în prioada 1995-2013

Sursa: http://www.mlit.go.jp/kankocho/en/siryou/toukei/index.html

Turismul receptor al Japoniei de-a lungul anilor se află într-o continuă evoluție, numărul turiștilor care vizitează țara majorîndu-se de la un an la altul.

Începînd cu anul 1995 și pînă în prezent, numărul turiștilor care au vizitat arhipelagul nipon s-a dublat. De la 530 milioane de turiști în anul 1995, pînă la 1087 milioane de turiști în anul 2013.

Și după anul 2013, turismul receptor al Japoniei continuă în același ritm de dezvoltare. Multe festivaluri atrag turiștii să vină în Japonia să cunoască arta culinară, deoarece aici practic toate festivalurile care au loc, prezintă pe lîngă tematica festivalului dat și un „festival” al bucatelor, fiindcă japonezul la fiecare festival prepară anumite bucate, care pe moment reprezintă diverse simboluri, căpătînd o adevărată magie, de exemplu: în luna octombrie există un festival de ciuperci, care sunt cultivate în variantele cele mai extraordinare, înainte de Anul Nou se coc prăjituri speciale din orez dulce, iar în februarie se împrăștie boabe de fasole, care trebuie strînse și mîncate pentru a obține noroc în anul care vine.

De menționat este faptul că Japonia, ca și alte state, regiuni turistice, are perioade de vîrf de primire a turiștilor, acestea sunt de obicei lunile cînd au loc sărbătorile naționale, și anume:

Luna aprilie – Sarbătoarea florilor de cireș „Hanamatsuri”, carcterizată prin efloriscența cireșilor. Floarea de cireș, sakura, este una din cele mai îndrăgite flori din arhipelagul nipon. De mai bine de 1000 de ani, în Japonia, dragostea pentru flori s-a ridicat la rangul unui veritabil cult, iar în privința aranjării florale, s-a născut o adevărată artă numită ikebana. Floarea de cireș explodează timp de 3 săptămini și colorează peisajul japonez ca nicăieri altundeva. Astfel că luna aprilie este îndragită atît de japonezi, cît și de turiști.

Luna octombrie – Marea sărbătoare a crizantemelor. Kiku, crizantema japoneză este floarea cea mai adimrată. O specie cu petale galbene aurii, în număr de 16, a fost aleasă ca emblemă a familiei imperiale încă din secolul al XII- lea. Sezonul crizantemelor în capitala țării este inaugurat printr-o expoziție de păpuși construite de crizanteme. Arhitectura acestor păpuși etse abilă, simțul artistic bine pus în valoare, nicăieri în lume nu s-a imaginat o mai originală folosire a florilor pentru a le expune admiratorilor.

Festivalul Okunchi din Nagasaki, organizat în luna octombrie, celebrează recolta din anul respectiv. Festivalul este renumit pentru dansurile cu dragoni, originare din China, în timp ce carele de procesiune reprezentând vase de comerț din perioada Edo (1603-1868), balene și alte simboluri sunt etalate în întreg orașul.

Încă din timpul perioadei Yayoi (cca. 300 î.e.n.-300 e.n.), agricultura a jucat rolul principal în aprovizionarea cu alimentație a Japoniei, iar de aceea multe festivaluri sunt legate de producția agricolă, în special de cea a orezului.

Ceremoniile șintoiste ținute cu ocazia Anului Nou au fost inițial festivaluri în care japonezii se rugau pentru a avea o recoltă bună în anul viitor, iar cultivarea orezului și alte festivaluri legate de muncile câmpului sunt și astăzi sărbătorite pe întreg teritoriul Japoniei. Fete îmbrăcate în kimono, cu mânecile lungi legate la spate, plantează orezul în timp ce muzicanți cântă în apropiere la tobe, flaute și clopote. Dansul tradițional asociat unor astfel de festivaluri s-a dezvoltat treptat ca parte integrantă a teatrului no.

Toamna se țin festivaluri cu ocazia recoltelor, iar primele fructe ale pământului sunt oferite zeilor. La sate, întreaga comunitate sărbătorește festivalul toamnei, iar în multe zone ale Japoniei, care de procesiune purtând zeități simbolice sunt expuse pe străzi. La Palatul Imperial, împăratul aduce ofrande în grâne și produse zeilor.

Cu mult timp înainte de a începe sărbătoarea trecerii într-un nou an, casele din satele și orașele japoneze sînt împodobite cu mănunchiuri de crini și de bambus, simboluri ale devotamentului și longevității.

Osechi-ryori este un fel de mancare special gătit pentru celebrarea sosirii Anului nou, unul dintre cele mai importante festivaluri din Japonia. Mîncarea diferă în funcție de regiune și de familie, dar urările de sanatate, de fericire și de belșug sunt aceleași peste tot. Din mîncărurile ce alcătuiesc masa de anul nou fac parte: kuromame (semințe negre), care simbolizează sănătatea, kazunoko (icre de hering) simbol al procreației și multe alte alimente care în noapte de Anul Nou capătă simboluri inedite și parcă, puteri magice. În multe regiuni din Japonia se obișnuiește ca în ziua Anului Nou să se mănînce zoni, o supă ce conține mochi (prăjituri de orez) și legume, pui și alte ingrediente. "Toso" este o băutura specială pentru ziua de An Nou. Este un fel de sake care este însă condimentat și este băut în virtutea rugăminții pentru sănătate în anul care abia începe.

O altă băutură imporantă în Japonia este ceaiul și ceremonia acestuia. Care dă un efect similar unei companii plăcute cu conversații calde și contemplație liniștită – o adevărată plăcere pentru japonezi și o adevărată curiozitate pentru străini.

Potrivit statisticii, pe parcursul ultimilor 3 ani, arhipelagul nipon, găzduiește anual un număr considerabil de turiști străini. Fluxul cărora depinde de sărbatorile naționale nipone.

Figura 2.3.3 Reprezentarea grafică a fluxului de turiști străini din Japonia pe luni în ultimii 3 ani

Sursa: http://www.tourism.jp/en/statistics/inbound/

Conform datelor reprezenatate în figura 2.3.3, se observă că în lunile aprilie, iulie și octombrie, fluxul de turiști stăini este majorat, datorită prezenței în lunile menționate a sărbătorilor naționale.

Sunt multe cauze datorită cărora gastronomia niponă este una din cele mai preferate bucatării ale lumii. Este bine cunoscut faptul că Japonia din mai multe puncte de vedere este prima în lume, dar bucătăria acestei țări fascinează turiștii din întreaga lume, pentru că este plăcută și de nedescris. Turismul gastronomic este bine dezvoltat în Țara Soarelui Răsare, dat fiind faptul ca japonezii sunt harnici și întreprinzători, gata pentru a satisface nevoile milioanelor de turiști care vizitează anual țara lor.

Unii viziteză Țara Soarelui Răsare pentru că este o țară plină de frumuseți naturale, pornind de la festivalurile de iarnă și fermele de lavandă din insula nordică Hokkaido, până la plajele însorite din sud; alții pentru că este o țară cu tradiții și obiceiuri păstrate cu exactitate la fel cum erau acum mii de ani. Însă sunt grupuri de turiști care vizitează arhipelagul nipon pentru un scop total diferit de cele menționate. Acest scop îi motiveză și le trezește curiozitatea chiar și atunci cînd sunt deja la fața locului, deoarece este vorba despre gastronomie. Odată sosiți în Japonia, turiștii străini, motivați de gastronomia niponă, sunt plăcut impresionați de cele văzute, deoarece arta de găti, în Japonia persistă oriunde și în toate situațiile: acasă în sînul familiei, în oraș începînd cu cele mai simple unități de alimentație, pînă la cele mai luxoase.

Peste tot și oricînd japonezul gătește cu măiestrie, depunînd suflet și acuratețe în ceea ce face. Astfel că bucatele de aici mereu arată așa, de parcă ar fi expuse unei stricte aprecieri.

Potrivit unui sondaj organizat de echipa sit-ului http://swisshalley.ru/ printre turiștii care au utlizat serviciile acestuia, referitor la bucătăriile lumii; care au răspuns la întrebarea: ce bucătărie a lumii preferați? (alegînd 3 variante), s-au obținut următoarele date:

Figura 2.3.4 Reprezentarea grafică a preferințelor gastronomice a turiștilor care au utilizat serviciile sit-ului http://swisshalley.ru/

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=IzzuCwZbYcM

Conform acestor rezultate, se observă un top a celor mai preferate bucătării ale lumii, de menționat este faptul că bucătăria japoneză se află în topul primelor 3 bucătării, cu un procent de 31,25 la sută, după bucătăria italiană și rusă/ucraineană, fapt ce confirmă că arta culinară a japonezilor prin originalitatea, în același timp simplitatea sa, pe bune atrage turiștii stăini, ceea ce denotă o influență asupra turismului receptor al țării.

Asftel, țara care este cunoscută precum că are cea mai sănatoasă și deosebită bucătărie din lume, nu încetează să-și promoveze cultura gastronomică ori de cîte ori are ocazia, fie prin intermediul unităților de alimentație, fie prin intermediul festivalurilor tematice, fapt care contribuie la dezvoltarea continuă a turismului gastronimic japonez.

Capitolul III. DIRECȚII DE PROMOVARE A TURISMULUI GASTRONOMIC NIPON ÎN CADRUL TURISMULUI INTERNAȚIONAL

3.1.Arta culinară – cartea de vizită a arhipelagului nipon

Bucătăria unui popor nu apare din senin. Ea este o sumă. Ea adună și sintetizează întreaga civilizație a acelui popor. Totul este reflectat în gastronomie: istoria, geografia, influențele altor civilizații, psihologia populației, tehnologia. Gastronomia respiră în ritmul ei propriu care a fost creat de climă, resurse, tradiții, religii. Se crede cel mai adesea, în mod eronat, că termenul gastronomie se referă exclusiv la arta de a găti, dar aceasta este doar o parte a disciplinei gastronomie.

Turismul gastronomic nu este ceva nou, se poate spune că a aparut din dorința unor persoane de a descoperi și de a degusta bunătățile bucătăriei tradiționale a unei țări. Turismul gastronomic a început pe vremea când europenii călătoreau ani de zile în căutarea mirodeniilor asiatice. Astăzi face parte din agroturism și pune accent pe degustarea de preparate alimentare și bauturi locale. Putem spune că turismul culinar a apărut în Franța, dar a fost rapid asimilat de către alte țări, care consideră că bucătăria lor nu este mai prejos decât cea franceză. Acest tip de turism este tot mai dezvoltat în multe țări europene. Nu se poate să călătoriți și să nu luați la cunoștință alături de muzee, tradiții sau frumuseți naturale, de bucătăria locală. Deși neglijat în trecut, turismul culinar este o piață importantă care susține dezvoltarea economică și a comunității, oferind totodată turistului o imagine mai amănunțită asupra diverselor culturi. Acest tip de turism este practicat atît în zonele rurale, cât și în orașe și ar trebui să fie o activitate constantă, accesibilă pe tot parcursul anului. Oamenii care practică turismul culinar sunt pensionari cu bani și timp, precum și cu un anumit nivel de sofisticare, în principiu, sunt oameni educați, interesați de mâncare și vin. Oamenii caută lucruri proaspete, pline de savoare și sănătoase. Din ce în ce mai mulți oameni sunt preocupați de proveniența produselor. Se simte o tendință de creștere pentru mâncărurile tradiționale.

Tokyo- „inima” arhipelagului nipon, se numără printre favoritele locuri gastronomice din lume și este orașul care are cele mai multe stele Michelin acordate restaurantelor. Restaurantele din capitala japoneză totalizînd peste 200 de stele. Țara cu cele mai multe restaurante de trei stele Michelin ramane însa Franța – avînd 26 din totalul celor 81 de restaurante cu trei stele Michelin din lume. Această distincție acordîndu-se extrem de rar.

La începutul anului 2014, inspectorii Michelin au declarat Tokyo ca fiind cel mai bun oraș din lume din punct de vedere gastronomic. Din 2007, cînd Michelin a publicat primul ghid pentru capitala Japoniei, pană în prezent, Tokyo a primit nu mai puțin de 323 stele, pentru 281 restaurante. Atenția microscopică și pasiunea fără limite a șefilor din Japonia dau naștere unor mîncăruri absolut perfecte. În restaurantele din Paris, Londra sau New York, șansele că șefii recompensați de Michelin să-ți gătească sunt zero. De cele mai multe ori, aceștea își construiesc imperii și își petrec mai mult timp în avioane decît în bucătărie. Ei devin vedete, scot cărți de gătit și participă la emisiuni culinare. Pe de altă parte, șefii din Tokyo au restaurante micuțe, în care își petrec zilele, căutînd să devină mai buni pe zi ce trece. Ei sunt cei care taie peștele, ei pun carnea pe grătar. Cum poți fi sigur de asta? Pentru că de cele mai multe ori gătesc în fața clienților. Cele mai multe dintre restaurantele japoneze au “open kitchen”, iar experiența unei cine este foarte intimă și chiar teatrală.

Poate că alte orașe japoneze sunt mai faimoase, dar Fukuoka este impresionant pentru mîncarea vîndută la colț de stradă. Orașul are peste 150 de cărucioare cu mîncare, cunoscute sub numele de „yatai“ care se deschid la apusul soarelui și dispar în înainte de zorii fiecărei zile. Ele sunt presărate peste tot în oraș, dar se adună, în special la capătul sudic al insulei Nakasu. Specialitățile acestor cărucioare includ „tonkotsu ramen“ (un fel de mâncare din porc, oase de porc și grăsime de porc cu tăieței), „mentaiko“ (cârnat picant), „hakata gyoza“ (găluști prăjite umplute cu varză și porc), „iwashi mentaiko (sardine japoneze umplute cu mentaiko) și „tempura“ (fructe de mare și legume prăjite). Băutura perfectă pentru aceste feluri de mâncare? Bineînțeles că un pahar de sake.

Așa deci, una dintre bucuriile vizitării altor țări și unul din privilegiile celor care ajung să descopere și experimenteze alte culturi, ramîne șansa de a savura mîncăruri autentice, feluri de mîncare specifice și unice, preparate exact de cei ce le-au ‘inventat’. Și aceasta indiferent dacă sunt gurmanzi sau nu, sau dacă le place să găsească și să gătească noi rețete, cu siguranță apreciază plăcerea de a descoperi și gusta noi feluri de mîncare și noi băuturi specifice.

Există fără îndoială un interes concret al turiștilor legat de mîncarea și băuturile tradiționale și specifice Japoniei. Pentru mulți turiști, bucătăria Japoniei este la fel de importantă precum obiectivele cultural-istorice sau de orice altă natură ale țării. De fapt, tradițiile culinare ale poporului nipon atrag, poate mai mult decît orice, vizitatori din toată lumea.

În Japonia, se pune un mare accent pe arta culinară, pe modalitatea de preparere a bucatelor. Astfel că bucătăria japoneăa este una dintre cele mai rafinate și mai sănătoase din lume. La o singură masă sunt porții mici, bogate, frumos aranjate, cu un conținut exclusiv de produse naturale, în care niciunul dintre ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte. Japonezii țin mereu cont de sezon, astfel fiecare ingredient este, potrivit conceptului shun, specific unei perioade anume, în care calitățile sale nutritive sunt optime. Însă baza tuturor mîncărurilor ramîne orezul și peștele. Japonezii nu consumau în trecut aproape niciun alt fel de carne, însă acum sunt printre cei mai scumpi producători din lume de carne de vită.

Mîncarea tradițională japoneză de care am auzit cu toții este sushi, care are o istorie de peste 1300 de ani. Principiul acestui fel de mîncare constă într-o bucată de pește înfasurata în orez măcerat în oțet si cu puțin hrean japonez – wasabi. Însă, în funcție de zone, există peste 6 moduri de preparare a acestui minunat sushi, care servit la un restaurant tradițional este o adevarată experiență. Principalele tipuri de sushi sunt: Nigiri (orez cu ton, crevete, caracatiță și ou), Gunkan (orez, alge și fructe de mare), Norimaki (orez cu alge și diferite umpluturi), Temaki (conuri din alge cu orez, fructe de mare și legume), Oshi (pește și orez), Chirashi (orez, fructe de mare, ciuperci și legume proaspete). Pe lîngă aceste variante de sushi, japonezii au o bucătarie complexă, uneori ciudată, însă extrem de gustoasă și destul de scumpă. Pe străzile din marile orașe automatele fac legea. Aici se găsesește aproape orice, de la sucuri și ceaiuri, pînă la înghețata de ceai verde, energizante, lapte și cafea. Însă băutura lor tradițională ramane sake-ul, care se bea înainte și după masă. În timpul mesei se poate consuma bere, vin alb, ceai sau apă, pentru că sake-ul nu "merge" decît cu sashimi (pește crud în sos de soia). La masă nu se fumează sub nici o formă, însa se permite a sorbi tăiețeii din supă zgomotos pentru a arata ca îți place ce mănînci.

3.2. Festivalurile– instrumente de promovare a culturii gastronomice nipone

Cultura gastronomică niponă e mai mult decît un simplu cuvînt. Ea denotă o istorie întreagă a neamului japonez. Fiecare fel de mîncare simbolizînd și fiind corelat fie că cu un anotimp, fie cu un eveniment. Japonezul este foarte sufletist și aceasta se reflectă în arta preparării bucatelor.

Tokyo este cel mai mare și cel mai important oraș al țării. Aici se găsește un număr mare de unități de alimentație cu meniuri pe gustul fiecăruia. Dat fiind faptul că numărul este mare, este evident că unele sunt mai populare, altele mai puțin. Specificul restaurantelor japoneze constă în aceea că popularitatea lor nu depinde de mărimea sau nivelul de lux, ci de felul cum se prepară bucatele în localul dat. Astfel, pînă și cel mai mic și modest restaurant de aici poate avea renume.

Mâncarea japoneză a fost votată de turiștii internaționali pe locul trei în topul delicateselor, conform unui sondaj efectuat de Hotels.com la care au participat mai bine de 27.000 de persoane. Rezultatele sondajului arată că acum există o competiție dură între mâncăruri tradiționale, cum ar fi din bucătăria italiană sau franțuzească, și cele din orientul îndepărtat.

Cu toate că turiștii încă preferă mîncarea europeană, delicatesele japoneze câștigă din ce în ce mai multă popularitate. 18% dintre toți cei chestionați au spus că la cină ar prefera sushi, tempura, ramen sau soba, dish-uri speciale tradiționale. În top 10 mai apar și alte țări asiatice, printre care China (13%), Tailanda (8%), Taiwan și India (5%).

Popularitatea felurilor de mâncare Paella și Tapas a contribuit la ocuparea locului 5 în top de Spania, în timp ce burgerii și cartofii prăjiți americani au clasat SUA doar pe locul șase, cu 10% dintre voturi.

Figura 3.2.1 Reprezentarea grafică a preferințelor gastronomice ale turiștilor

Sursa: http://florianajucantravel.com/mancarea-japoneza%E2%80%A6-pe-%E2%80%9Elimba%E2%80%9D-tuturor.html

Ceremonia ceaiului este întîlnită în multe țări ale lumii, însă parcă doar în Țara Soarelui Răsare există o adevarată cultură a ceaiului ce exprimă nu doar dorința de a propaga valorile autentice japoneze, ci de a propaga chintesența sufletului într-o purificare am putea spune catharsica, înaripată de nimic altceva decît de o ceașcă de ceai.

În Japonia, ritualul tradițional de servire a ceaiului a fost influențat de budismul Zen, iar servirea sa se face într-un cerc inchis. Ceaiul este preparat de către un inițiat și servit celorlalți. Însă la începuturile sale, ceaiul avea rolul principal de medicament datorită proprietăților sale, dar și a aromei și gustului său inedit.„Părintele ceaiului”, preotul budist Eisai este cel care a introdus ceaiul în Japonia cu scopul de a savura această băutură în timpul meditației. Eisai a redactat și o carte despre această nouă plantă, despre licoarea benefică pentru trup și suflet. Cartea se numește „Menținerea sănătății prin ceai” .

El susținea că servirea ceaiului se face doar pentru „curățare” spirituală, oaspeții sunt invitați să admire grădina, arta, meștesugurile, poezia, caligrafia, iar gazda devine un deschizator de drumuri către interiorul fiecăruia, fiind obligat de acest ceremonial să asigure un confort estetic, intelectual și psihic deosebit.

Ritualul ceaiului este o cale de auto-cunoaștere, unde și cel mai mic amănunt contează: de la pregătirea ustensilelor pînă la vestimentația participanților. Mișcările corpului sunt, de asemenea, atent calculate, pentru a nu compromite calea pașilor către auto-cunoaștere. Invitații sunt rugați să admire felul în care camera este amenajată, dar nu au voie să admire kimono-ul celorlalti deoarece în acest ritual, ei trebuie să se detașeze de tot ceea ce este fizic pentru a putea intra în metafizic. Ceremonia în sine mai are și rolul de a-i face pe oaspeți să admire felul cum curge apa, cum se reflectă lumina pe anumite obiecte, manifestările naturii reprezentînd o adevarată conectare și contopire cu mediul. Omul devine, astfel, nu centrul universului ci o parte a universului care se pierde în acest amalgam plăcut. Rolul său de călător devine verosimil. Neantul nu mai devine ceva înspăimîntător, deoarece il sorbi cu fiecare înghițitură. Esența pe care încearca să o atingă cei care participă la acest ceremonial este armonia, unde fiecare mișcare este o reflectare a păcii.

Ceremonialul ceaiului este în cultura japoneză o arta, alături de celalalte arte precum haiku, kendo sau ikebana. A participa la un astfel de ceremonial este în primul rînd un privilegiu care pentru un neinițiat poate părea plastic. Însă fiecare gest al participanților are o semnificație aparte.

De la sushi și sashimi și pînă la tăițeii lungi udon, tradițiile culinare de sărbători în Japonia sunt variate, iar unele au și un tîlc aparte. Pe 31 decembrie,de Anul Nou japonezii prepară tăiețeii soba (din hrișcă) sau udon (din grâu), care se pun pe mese, începînd de la ora 18:00 pînă la miezul nopții. Dat fiind faptul că tăiețeii sunt lungi, așa se dorește să fie și viața oamenilor. Se aleg cei mai lungi tăieței pentru o viață plină de bunăstare. Să se știe că poporul japonez este cel mai longeviv popor datorită diversității culinare la care se raportează de fiecare dată.

La aperitiv, se mai optează și pentru sashimi, iar la capitolul băuturi, nu lipsește tradiționalul sake ori berea japoneză. În perioada 1 – 3 ianuarie, japonezii prepară și Zouni – supă cu legume, carne și pastă de mochi și Nabe din carne cu legume și tofu, fiert pe parte de niște specialități specifce acelei zone, precum carne de vită, sashimi, crab sau legume aragaz, deseori “condimentat” cu Fugu – exact, cu acel pește care, dacă nu e curățat cum trebuie, este otrăvitor. Iarna accentul cade pe mîncare și pe relaxare. În această perioadă, mîncarea are parcă un gust mai bun, în special, carnea de pește sau legumele. Fiecare zonă are mîncare specifică, motiv pentru care merită să fie vizitată de gurmanzi. Alegi să pleci într-o zonă și știi dinainte că vei avea Kyo-yasai din Kyoto. Japonia are peste 200 de onsen – stațiuni balneoclimaterice, unde oamenii se relaxează și mănîncă preparate specifice; o cină festivă la hotel conține câte 10-15 feluri de mîncare, motiv pentru care japonezii iubesc diversitatea.O combinație foarte populară de sărbători este Tenseiro Set cu soba – taieței japonezi reci, soba Tsuyu – sos soba tradițional, tempura, chawanmushi (un fel de budincă de ouă), somon Don’s și legume de sezon.

În luna august, în orașul Akita se organizează festivalulKanto care este ținut în scopul de a atrage prosperitate și abundență în ceea ce privește recolta de grîne. Este un festival simbolic al orașului Akita, unde 1,3 milioane de oameni străbat străzile orașului în fiecare an în cadrul acestui eveniment. Seara, Bulevardul Kanto, se închide traficului și se umple de Kanto. Kanto este reprezentat de o serie de lampioane care sunt prinse de un cadru din bambus. Cel mai are Kanto are circa 50 de kilograme și se ridică la 12 metri în aer și susține 46 de lampioane. Cu mai mult de 200 de Kantos, numărul de lampioane prezente la acest festival depășește 10.000. 3000 de oameni susțin aceste lampioane și se merită sa admiri artiștii echilibristicii care se folosesc de ele pentru a face spectacol. Pe sunetul tobelor și al flautului, acești artiști balansează Kanto pe palma lor și le ridică din ce în ce mai sus. Vizitatorii sunt mereu impresionați de acest spectacol.

Data de 3 februarie marchează pentru Japonia sărbătoarea de Setsubun. Chiar dacă nouă ni se pare că este “în plină iarnă”, pentru japonezi această zi este exact cea care precede primăvara. Sigur, după calendarul lunar din Țara-Soarelui-Răsare.

Setsubun este o sărbătoare asociată adesea cu reîntoarcerea soarelui, schimbarea vremii, reînnoirea trupului și a spiritului, eliminarea răului, purificarea și renașterea, dar și cu pregătirile pentru un nou ciclu agrar. De obicei, Setsubun precede Noul An. Setsubun a fost celebrată în multe feluri de-a lungul timpului. De exemplu, prin arderea de sardine în fața ușii. Sau prin agățarea de capete de pești, ceapă sau usturoi în copacii din grădina casei, toate acestea cu scopul de a alunga spiritele rele.

Cel mai popular mod de a sărbători rămâne însă Mame Maki, sau “aruncarea de boabe”, care presupune, exact cum spune și numele, aruncarea de boabe de soia prăjite pe la ferestre sau uși, cu scopul de a alunga oni (căpcăuni, spirite malefice). Acest obicei este asociat cu mai multe povești și legende, dintre care una a ajuns chiar să fie transpusă vizual prin intermediul teatrului japonez de tip Kyogen.

Astăzi, ritualul este practicat atât la marile temple, cât și acasă, în familie. De regulă, Toshi Otoko (Bărbatul anului – însemnând bărbatul din casă născut în semnul zodiacal al Anului Nou) este cel care aruncă boabele de soia către un alt membru al familiei, deghizat în oni, și pe fereastră, rostind incantația “Oni ha soto! Fuku ha uchi!” (Oni afară! Norocul și fericirea înăuntru!). Mai nou, copiii familiei sunt cei care aruncă boabele, indiferent de zodie, în timp ce părinții joacă rolul căpcăunilor. După alungarea spiritelor rele, membrii familiei mănâncă fiecare atâtea boabe de soia câți ani are, pentru a avea un an sănătos.

Un alt obicei de Setsubun este acela de a mânca un întreg rulou de Nori Maki, fără a rosti un singur cuvânt, cu scopul de a atrage în noul an noroc în afaceri, longevitate și sănătate.

În octombrie, în Japonia, se sărbătorește festivalul Matsutake, festivalul de ciuperci, care atrage mulți turiști. Ciupercile – unele dintre cele mai populare produse din țară, unde există și o mulțime de ferme specializate în cultivarea acestora.

În general, tradițiile gustoase în Japonia nu lipsesc, precum nu lipsesc nici cele mai ciudate mîncăruri. În primul rând este faimosul pește fugu al cărui interior conține toxine mortale. Astfel încît turiștii nu gustă delicatesele la restaurant fără o licență specială pentru prepararea corectă a fugu pentru că de altfel într-adevăr riscă cu viața.

Pe lîngă mesele estreme se mai pot servi și bucate incredientele cărora par a fi incompatibile la prima vedere:

risotto cu noroi sau salata cu adaos de sol negru curat;

lăcuste prăjiet în sos de soia ( tsukidani );

hatinoko – fiert cu zahăr și larve de albine;

biscuiți de orez cu viespi negre;

insecte murate;

înghețata cu arome de carne ( carne de cal, de pui, limbă de vită).

Și toate aceste delicatese nu au fost invenatate special pentru turiști, dar sunt destul de familiare și iubite de către japonezi. Unele dintre ele fiind în vînzare liberă în supermarketuri.

În general, ospitalitatea japoneză, tradițiile neobișnuite și rețetele speciale pentru toate gusturile sunt disponibile pentru toată lumea care dorește să facă un tur gastronomic în Japonia.

3.3. Elaborarea turului gastronomic în Țara Soarelui Răsare

Itinerar turistic cu specific culinar

Excursia se organizează pentru grupuri de 10 persoane, conform recomandărilor Asociației Naționale de Gastronomie.

Țara: Japonia

„Tokyo – Osaka – Muntele Koya – Kyoto – Kanazawa – Takayama – Matsumoto – Tokyo”

Tipul transportului: cu avionul pînă în Japonia, cu trenul și autobusul prin țară

Locul geografic: zona centrală Japoniei

Tipul sejurului: de tip vacanțier

Durata sejurului: 13 nopți și 14 zile

Servicii incluse:

Cazare 13 nopți ( trei nopți în stil japonez )

Transport între toate destinațiile din Japonia

Card de transport „Manaca” cu credit de 2.500 de yeni pentru transport urban

Micul dejun în fiecare zi, patru mese și două prânzuri

Mic dejun sushi la piața de pește Tskuji

Cină și băuturi la Izakaya Tokyo

Master – class prepararea de tăieței Soba

Cina kaiseki în Takayama

Cina la restaurantul Tempura Yoshikawa

Lecții private de gastronomie în casă japoneză

Ce nu este inclus :

Zboruri internaționale

Transportul local ( metrouri , autobuze , taxiuri )

Taxele de intrare

Manipularea bagajelor și de expediere a bagajelor

Obiective principale:

Turnul Tokyo

Restaurantul Izakaya

Orașul electric Akihabara

Tsukiji Fish Market Tokyo – cea mai mare piață de pește din lume

excursie pe jos în jurul Muntelui Takao

castelul "Black Crow", unul dintre puținele castele originale încă în picioare în Japonia

Takagi – magazin de tăiței

satul Shirakawa-go (a Patrimoniului Mondial UNESCO, cunoscut pentru ferme de stuf ciudat)

piața Sanjo-kai -o întindere jumătate de mile de aproape 200 de tarabe care vînd produse alimenatere locale

Yoshikawa Ryokan, una dintre cele mai cunoscute hanuri japoneze Kyoto

Muntele Koya

Program turistic

Ziua 1

Sosirea în Airport Chișinău

Zborul Chișinău –Istanbul

Prînz la restaurantul aeroportului

Zborul Istanbul –Tokyo

Sosirea în Aeroportul Internațional Kansai

Cazare Villa Fontaine Shiodome

Cina la restaurantul tipic japonez Izakaya

Ziua 2-3

În dimineața următoare un ghid privat vă va arăta orașul folosind rețeaua de transport public din Tokyo. Itinerarul este complet flexibil, deci, va fi luată în considerație orice idee ce ține de vizitarea obiectivelor turistice.

Veți face o excursie la Skytree pentru a vedea fabuloasele priveliști ale orașului Tokyo, după care veți merge la Akihabara, cunoscut și ca „orașul electric”.

Hotel este de asemenea aproape de Omoide Yokocho – sau "yakitori Alley" cu numeroase magazine mici cu tot felul de preparate delicioase, unde veti putea merge pentru a face cumpărături sau pur și simplu o vizită.

Ziua a treia din Tokyo începe cu un mic dejun de sushi la Tsukiji Fish Market Tokyo – cea mai mare piață de pește din lume. Tsukiji este o priveliște incredibilă, tot aici vă veți bucura de cele mai bune sushi.

Restul zilei va fi liber pentru a explora orașul. Vor incluse, de asemenea, unele recomandări pentru posibile excursii de o zi, cum ar fi o vizită la piatra cea mare Buddha somnoros la Kamakura sau o excursie pe jos în jurul Muntelui Takao.

Ziua 4

Lăsînd capitala în urmă, veți lua trenul expres în munți la orașul castel de Matsumoto în Prefectura Nagano. Aici vederea cea mai impresionantă este Castelul "Black Crow", unul dintre puținele castele originale încă în picioare în Japonia.

Specialitatea orașului este fidea Soba, realizată din apă de izvor proaspată și hrișcă. În apropierea castelului se află magazinul de tăiței Takagi , care are peste 130 de ani, aici veți avea o scurta lecție referitor la prepararea tăiețeilor Soba.

După ce vă veți bucura de fideaua dvs. făcută manual, veți încerca o altă specialitate a orașului – basashi (cal brut) , pe care o veți servi la cină.

Cazare: Marunouchi hotel

Ziua 5-6

După micul dejun în Matsumoto, veți face un drum spre stația de autobuz, pentru a călători spre orașul Takayama.

De sute de ani, acest oraș a fost complet tăiat de zăpadă în timpul lunilor de iarnă, și, prin urmare, a dezvoltat multe dintre propriile specialități alimentare – meibutsu. Veți avea parte de un sejur la una din pensiunile tradiționale, unde vă vor prezenta multe dintre meibutsu locale, cum ar fi tskuemono (legume murate), Hoba-miso (miso, ceapă și ciuperci la grătar), Takayama (friptură de vită) etc.

A doua zi în Takayama veți fi liberi pentru a explora zona, recomandabilă este zona cu vechile clădiri din lemn din partea Sannomachi a orașului, unde veți avea posibilitatea de a gusta și alte specialități a locului – Takayama.

Mai târziu, mergeți la Hida Folk Village pentru a admira clădirile Gassho Zukuri după care vizitați Muzeul Takayama Float.

Cazare: Sumiyoshi Ryokan

Ziua 7

Astăzi veți continua cu autobuzul la orașul Kanazawa, cu o scurtă oprire în Shirakawa-go (a Patrimoniului Mondial UNESCO, cunoscut pentru ferme de stuf ciudat).

Kanazawa a fost odată centru de putere industrială de coasta de vest a Japoniei, dar astăzi este un oraș mic cunoscut în primul rând pentru cartierul lui vechi Nagamachi și ceainăriile tradiționale.

Ambele zone istorice sunt pline de clădiri tradiționale evocatoare a unei epoci apuse, în timp ce grădina Kenroku-en este recunoscută ca unul dintre cele mai frumoase grădini – peisaj din Japonia.

În ceea ce privește ofertele culinare, Kanazawa este renumit pentru fructele de mare și legumele sale.

Cazare: Trusty Kanazawa Korinbo

Ziua 8-10

Trenul expres vă va duce înapoi prin munți astăzi la Kyoto. Acest oraș a fost capitala imperială a Japoniei pentru mai mult de 1.000 de ani, iar în continuare centrul cultural al țării.

Aici veți avea după-amiaza liberă pentru a explora orașul, după o vizită la Ginkaku-ji Temple, o plimbare prin piața Nishiki.

Cina în seara asta va fi la Yoshikawa Ryokan, unul dintre cele mai cunoscute hanuri japoneze din Kyoto. Restaurantul Ryokan este renumit pentru mîncărurile sale tempura: legume și fructe de mare, băuturi ușoare.

În dimineața următoare veți fi întîlniți de către un ghid local privat, care vă va oferi un tur de o zi al orașului. Începînd de la hotel, itinerariul va fi complet flexibil, în funcție de preferințele dumneavoastră. Ghidul va avea o mulțime de sugestii fantastice, incluzînd un amestec de ideii bine-cunoscute și recomandări mai puțin cunoscute.

Veți vizita piața Sanjo-kai, o întindere de aproape 200 de tarabe care vînd produse alimentare locale, veți afla despre bucătăria de la Kyoto și proba unele dintre preparatele acestiea. După piață, veți avea o oprire în apropierea Castelululi Nijo.

În a treia zi, în Kyoto vă veți afla într-un adevărat festin pe măsură ce veți fi la o casă japoneză pentru o lecție de bucătărie privată,în care un instructor vorbitor de engleză vă va arăta cum se gătesc unele feluri de mîncare japoneză simplă (de obicei, sushi și tempura, sau pui teriyaki).

În după-amiaza, sunteți liberi să explorați unele dintre atracțiile nesfârșite pe care Kyoto le are de oferit.

Cazare: Sunroute Kyoto hotel

Ziua 11

Astăzi vă va lua trenul la Peninsula Kii în apropiere de Prefectura Wakayama spre Muntele Koya pentru următoarea etapă a aventurii.

Sacru Muntele Koya este de origine spirituală a shingon, care a fost introdus în Japonia prin Kobo Daishi în 805. Acest oraș templu retras este casa la mai mult de 50 de temple.

Aici veți avea parte de o experienta unică, iar la cină veți avea șansa de a încerca mîncăruri tradiționale, cu un tip de preparate din bucătăria vegetariană, cunoscut sub numele shojin Ryori.

Mai târziu veți avea de timp pentru a merge la mausoleul Okunoin, cu mii de pietre funerare. Cazare : Fudoin Shukubo

Ziua 12

După participarea la rugăciunile de dimineață din templu., veți merge spre cel de-al treilea cel mai mare oraș din Japonia, Osaka.

Veți vedea impunătoarele și modernele clădiri uriașe, înalte, ale orașului nou Osaka, imensul parc, o adevarată oază uriașă de verdeață, ce ascunde vechea Osaka, cu misteriosul castel, dar și frumuseți nebănuite. Pe o suprafață de peste 100 hectare, în parcul Osaka se întalnesc grădini imense de sute de cireși, caiși și pruni. Dupa vă veți încarca bateriile cu un strop de natură japoneză, veți mai zabovi puțin pe la magazinele cu suveniruri de prin împrejurimile castelului, veți manca cîte ceva la un mic restaurant din apropiere bucatele regionale.

Cazare: Cross Hotel Osaka

Ziua 13

Vă reîntoarceți în Tokyo pentru un final extravagant, gustînd din cele mai alese bucate ale cartierului Shinjuku. Aici veți găsi nenumărate restaurante mici, karaoke, baruri etc. Dacă veți avea nevoie de liniște și pace, veți merge la Shinjuku Park Gardens, veți vizita Altarul Yasukuni sau vă veți urca în partea de sus a clădirii guvernului Metropolitan pentru vederi panoramice ale orașului.

Cazare : Sunroute Plaza Shinjuku

Ziua 14

După încă o noapte petrecută în Tokyo, veți lua micul dejun în hotel după care vă veți pregăti de întoarcerea spre meleagurile natale.

Sosirea la aeroportul din Narita

Zborul Tokyo- Istanbul- Chișinău

Sosirea în Chișinau.

Descrierea obiectivelor turistice

Turnul Tokio este un turn de comunicații situat în parcul Shiba dinTokio. Este a doua structură artificială ca înălțime din Japonia, cu o înălțime de 333 m.

Grație celor 333 m înălțime, depășește cu 13 m Turnul Eiffel din Paris, cu care se aseamănă întrucâtva. Turnul Tokyo este una dintre cele mai populare atracții din oraș, fiind prevăzut cu o platformă de observare la 150 m și cu alta la 250 m care oferă panorame asupra orașului Tokyo. La baza turnului se află clădirea FootTown unde se găsesc magazine, un muzeu, o galerie, restaurante.

Figura: 3.3.1 Turnul Tokyo, Japonia

Piața Tsukiji este împărțită în două zone: cea interioară (jonai shijo), unde se află piața engross, peștele este procesat, iar vînzătorii (circa 900) lucrează la tarabe și cea exterioară (jogai shijo), plină de restaurante, seafood, unelte de procesat și articole de pescuit. Majoritatea restaurantelor din această zonă se oferă să vă gătească peștele cumpărat din piața interioară. Mare atenție dacă ați cumpărat Fugu, o specie extrem de toxică ce conține o substanță numită tetrodoxină. Prepararea sa necesită o mare atenție (nu sunt mulți bucătari specializați) pentru înlăturarea părților periculoase ce ar putea contamina carnea. Este considerat o delicatesă și în consecință este foarte scump.

De fapt, în piața Tsukiji nu se vinde doar pește, ci și fructe și legume. Este una dintre cele 11 piețe angro principale care funcționează sub supravegherea administrației orașului Tokyo. Piețe de alimente proaspete există încă din anul 1603. În 1877, ele au trecut sub supravegherea guvernului, asigurându-se astfel o mai bună calitate a produselor și condiții de igienă. Însă cutremurul din Tokyo din 1923 le-a distrus, fapt care a dus la apariția în 1935 a pieței Tsukiji.

Figura: 3.3.2 Piața Tsukiji, Japonia

Restaurantul Izakaya oferă o experiență plăcută și de neuitat în timp ce se ia masa. În Japonia, restaurantul în stil Izakaya este locul ocazional unde se pot găsi multe mici farfurii pentru a proba bucate. În acest fel, o persoană poate încerca mai multe alimente diferite, fără a le pune pe o farfurie. Restaurantul are un meniu interesant, oferă multe elemente exotice și tradiționale, care nu se găsesc în altă parte. Felurile de mîncare sunt diferite de cele obișnuite, astfel că vizita aici oferă impresii unice. Acest lucru însă nu oprește pe nimeni să încerce ceva pentru prima dată.

Figura 3.3.3 Restaurantul Izakaya, Japonia

Satul Shirakawa este situat la poalele Muntelui Haku-san în nord-vestul Prefecturii Gifu. Este un sat de munte linistit cu cîmpuri de orez și un râu care trece prin el. Satul Shirakawa a fost înregistrat ca patrimoniu mondial UNESCO în 1995.

Figura 3.3.4 vedere satul Shrakawa, Japonia

Piața Sanjo – kai are diferite tipuri de magazine de specialitate. O caracteristică a acestor magazine este că intrarea este mică, dar interiorul este spațios, astfel încât se poate de admirat, de exemplu, un amestec de gusturi japoneze și occidentale într- un singur magazin de cafea.

Figura 3.3.5 Piața Sanjo-kai, Japonia

Pentru a petrece un sejur de 13 nopți pe melegurile japoneze, a vizita cele mai importante obiective gastronomice ale țării și a gusta din cele mai alese bucate, pregătite chiar la fața locului nu este nevoie să fii un gurmand iscusit. Tot ce trebuie e să ai dorință și timp. Japonia este destinația unde gastronomia are un loc important în cultura tradițională, astfel că toți cei interesați pot oricînd face turul culinar prezentat.

Costul biletului Chișinău – Istanbul =162 euro

Costul biletului Istanbul – Tokyo= 780 euro

Costul turului culinar de 13 nopți/14 zile în Japonia inclusiv cazarea și masa = 1960 euro

Costul per persoană pentru turul gastronomic organizat timp de 13 nopți 14 zile va fi de 3844 euro.

Călătorie plăcută!!!

Concluzie

Scopul propus de această lucrare a fost de a demonstra importanța culturii gastronomice nipone în dezvoltarea turismului receptor al Japoniei.

În cadrul primului capitol s-a demonstrat că rolul și locul Japoniei în cadrul turismului internațional este destul de important; resursele turistice ale fiecărei regiuni, formele de turism caracteristice și mîncărurile predominante în aceste zone atrăgînd turiști gurmanzi, și nu numai, din diferite colțuri ale lumii.

În cadrul capitolului doi, s-a arătat că influența artei culinare japoneze asupra turismului receptor al Japoniei este semnificativă. S-au arătat principalele culturi gastronomice ale lumii care au devenit motivații turistice, în topul primelor 5 fiind cultura gastronomică niponă. S-a analizat evoluția turismului receptor al Japoniei de-a lungul ultimilor 15 ani, în urma căreia s-a constatat o continuă creștere a numărului de turiști străini care vin anual să viziteze Japonia.

Datorită faptului că lucrarea este concentrată asupra călătoriilor cu scop gastronomic, în cadrul capitolului trei s-au analizat instrumentele promotoare de cultura gastronomică nipone, precum: festivalurile tematice, evenimentele culturale, unitățile de restaurație. Astfel urmarindu-se un efort considerabil care se face pentru a satisface la maxim posibil așteptările turiștilor gurmanzi. În final s-a propus un tur cu specific culinar prin arhipelagul nipon. Prin intermediul căruia fiecare turist să poată cunoaște personal arta culinară japoneză, vizitînd cele mai cunoscute regiuni, restaurante care duc faima culturii gastronomice autohtone.

În urma cercetărilor efectuate se poate spune ferm că mîncarea japoneză este cea mai sănatoasă și rațională din lume, anume datorită modului de preparare și a incredientelor folosite: orezul – conține hidrați de carbon, albumine sub formă de aminoacizi esențiali, vitamine dar și substanțe minerale precum fier, calciu potasiu, fosfor; peștele crud- aduce un aport de proteine, bogăția peștelui în acizi grași esențiali de tip omega 3 (in special peștele gras) fac din sushi un aliat în prevenirea bolilor cardiovasculare; alge (nori)- sunt bogate în fibre, minerale și proteine.

Pe lîngă faptul că este extrem de sanătoasă, mîncarea niponă este și ornamentată într-un mod original, astfel încît aromele și gustul fiecărui incredient ramîn autentice. Acest fapt este unul din principalii factori care atrag gurmanzii din întreaga lume pe meleagurile arhipelagului nipon, care vin nu numai cu scopul de a gusta bucatele tradiționale, dar și să afle secretul longevității și felului japonezilor de a arăta mereu bine.

BIBLIOGRAFIE

BACAL P., COCOȘ I. Geografia Turismului, Chișinău: ASEM, 2012. ISBN 978-9975-75-599-3;

BERECZ Edgar, Bucătăria japoneză, Iași: 2012;

BORNOFF Nicolass „National geografic traveler, JAPONIA”, Biblioteca Adevărul 2014;

GLĂVAN Vasile, Resurse turistie pe Terra, București: 2000, ISBN 973-590-254-0;

JELEV Viorica, Turism internațional, București: 2012. ISBN 978-973-63-832-4;

SORESCU C. „ Japonia, o continuă revelație”, București: 1997;

SIMU Octavian, Civilizația japoneză tradițională, București: 2004;

ȚIGU Gabriela, Resurse și destinații turistice pe plan mondial, București: 2011;

RESURSE ELECTRONICE

https://www.insidejapantours.com

http://evisionturism.ro/turismul-gastronomic-oportunitate-pentru-a-revitaliza-si-diversifica-oferta

http://www.sushicenter.ro/bucataria-japoneza/

https://www.jnto.go.jp

http://franchising.info.ro/articol/142/bucataria-japoneza-un-joc-culoare-arome-texturi/

http://www.cugetliber.ro/stiri-diverse-bucataria-japoneza-de-ce-e-atat-de-sanatoasa-206358

Cea mai sănătoasă mâncare din lume. Află cele şapte secrete ale bucătăriei din Tokyo

http://independent.md/6-mituri-despre-sushi/#.VUcggfntmko

http://ro.wikipedia.org/wiki/Yakisoba

http://harta.infoturism.ro/Asia/Japonia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Festivaluri_japoneze

http://www.reteteleluiradu.ro/2010/12/01/gastronomia-sau-filozofia-mancarii/

http://www.traditiimoldovenesti.ro/page.php?s=turism-culinar

http://stirileprotv.ro/stiri/stirileprotv-special/super-metropola-in-care-se-mananca-mai-bine-ca-oriunde-altundeva-simbolul-orasului-e-un-bucatar-care-gateste-de-80-de-ani.html

http://www.turismistoric.ro/2013/04/top-10-orase-in-care-se-vinde-cea-mai-buna-mancare-la-colt-de-strada/#more-4646

Turismul Culinar sau Calatoriile pentru Placerea Gustului

http://www.culinar.ro/articole/culinar-prin-lume/kyuho–arta-culinara-japoneza/202/1754/

http://florianajucantravel.com/mancarea-japoneza%E2%80%A6-pe-%E2%80%9Elimba%E2%80%9D-tuturor.html

Ceremonialul ceaiului in Japonia

http://www.citybest.ro/ro/?option=com_content&Itemid=117&catid=11&id=170&view=article&lang=ro

https://www.navigator.ro/destinatii/asia/japonia/informatii-utile/

http://jurnalul.ro/timp-liber/calatorii/japonia-celebreaza-setsubun-alungind-spiritele-rele-capcaunii-afara-norocul-si-fericirea-in-casa-660545.html

http://florianajucantravel.com/mancarea-japoneza%E2%80%A6-pe-%E2%80%9Elimba%E2%80%9D-tuturor.html

http://www2.unwto.org/

http://www.avia.md

Anexa A1

Japonia pe harta

Anexa A 2

Tipuri de sushi

Anexa A 3

Tipuri de sashimi

Anexa A 4

Tipuri de tempura

Anexa A 5

Misoshiru

Anexa A6

Tipuri de Yekitori

Anexa A 7

Yakisoba

BIBLIOGRAFIE

BACAL P., COCOȘ I. Geografia Turismului, Chișinău: ASEM, 2012. ISBN 978-9975-75-599-3;

BERECZ Edgar, Bucătăria japoneză, Iași: 2012;

BORNOFF Nicolass „National geografic traveler, JAPONIA”, Biblioteca Adevărul 2014;

GLĂVAN Vasile, Resurse turistie pe Terra, București: 2000, ISBN 973-590-254-0;

JELEV Viorica, Turism internațional, București: 2012. ISBN 978-973-63-832-4;

SORESCU C. „ Japonia, o continuă revelație”, București: 1997;

SIMU Octavian, Civilizația japoneză tradițională, București: 2004;

ȚIGU Gabriela, Resurse și destinații turistice pe plan mondial, București: 2011;

RESURSE ELECTRONICE

https://www.insidejapantours.com

http://evisionturism.ro/turismul-gastronomic-oportunitate-pentru-a-revitaliza-si-diversifica-oferta

http://www.sushicenter.ro/bucataria-japoneza/

https://www.jnto.go.jp

http://franchising.info.ro/articol/142/bucataria-japoneza-un-joc-culoare-arome-texturi/

http://www.cugetliber.ro/stiri-diverse-bucataria-japoneza-de-ce-e-atat-de-sanatoasa-206358

Cea mai sănătoasă mâncare din lume. Află cele şapte secrete ale bucătăriei din Tokyo

http://independent.md/6-mituri-despre-sushi/#.VUcggfntmko

http://ro.wikipedia.org/wiki/Yakisoba

http://harta.infoturism.ro/Asia/Japonia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Festivaluri_japoneze

http://www.reteteleluiradu.ro/2010/12/01/gastronomia-sau-filozofia-mancarii/

http://www.traditiimoldovenesti.ro/page.php?s=turism-culinar

http://stirileprotv.ro/stiri/stirileprotv-special/super-metropola-in-care-se-mananca-mai-bine-ca-oriunde-altundeva-simbolul-orasului-e-un-bucatar-care-gateste-de-80-de-ani.html

http://www.turismistoric.ro/2013/04/top-10-orase-in-care-se-vinde-cea-mai-buna-mancare-la-colt-de-strada/#more-4646

Turismul Culinar sau Calatoriile pentru Placerea Gustului

http://www.culinar.ro/articole/culinar-prin-lume/kyuho–arta-culinara-japoneza/202/1754/

http://florianajucantravel.com/mancarea-japoneza%E2%80%A6-pe-%E2%80%9Elimba%E2%80%9D-tuturor.html

Ceremonialul ceaiului in Japonia

http://www.citybest.ro/ro/?option=com_content&Itemid=117&catid=11&id=170&view=article&lang=ro

https://www.navigator.ro/destinatii/asia/japonia/informatii-utile/

http://jurnalul.ro/timp-liber/calatorii/japonia-celebreaza-setsubun-alungind-spiritele-rele-capcaunii-afara-norocul-si-fericirea-in-casa-660545.html

http://florianajucantravel.com/mancarea-japoneza%E2%80%A6-pe-%E2%80%9Elimba%E2%80%9D-tuturor.html

http://www2.unwto.org/

http://www.avia.md

Anexa A1

Japonia pe harta

Anexa A 2

Tipuri de sushi

Anexa A 3

Tipuri de sashimi

Anexa A 4

Tipuri de tempura

Anexa A 5

Misoshiru

Anexa A6

Tipuri de Yekitori

Anexa A 7

Yakisoba