Rolul Costurilor In Fundamentarea Deciziilor

CUPRINS

Cap. 1 Definirea, importanța și rolul costurilor la SC Hidroconstrucția SA

1.1 Definirea costurilor

A fi performant în mediul economic actual presupune utilizarea unui sistem de calcul și de gestiune a costurilor. Întreprinderile utilizează informația de tip cost sub diverse forme în luarea decizilor. Orice activitate economică are la bază utilizarea și consumarea resurselor economice.

Costul constituie expresia banescă a ansamblului de cheltuieli efectuate pentru producerea și desfacerea de bunuri materiale, executarea de lucrări și prestarea de servicii.

Costul, în sens economic, mai poate fi definit ca, parte din valoarea unitățiilor care compensează consumul de mijloace de producție, și forța de muncă, în condițiile tehnico-organizatorice și de gestiune, cu scopul obăinerii și vanzării unui produs, lucrare sau serviciu cerute de piată.

Derularea activității la SC Hidroconstrucția SA este condiționată de folosirea factorilor de producție:

→mijloace de muncă: clădiri, mașini, utilaje, instalații de lucru, aparate de măsurare, mijloace de transport, unelte, etc;

→obiecte ale muncii: materii prime și materiale auxiliare, obiecte de inventar,etc;

→forța de munca.

Consumul celor trei factori determina cheltuieli. Acești factori contribuie în mod diferit la formarea cheltuielilor care constitue costul activității.

Astfel, mijloacele de muncă participă cu întreaga lor valoare de întrebuințare la ciclul de exploatare, păstrăndu-și forma lor inițială. Ele generează o cheltuială cunoscută sub denumirea de amortizare, care reprezintă numai o parte din valoarea lor.

Obiectele muncii participă la un singur circuit economic, necesitănd înlocuirea lor cu altele noi de aceeași spetă în vederea reluării activității. Ele generează cheltuieli la întreaga lor valoare deoarece, ca valori de înrebuințare, se consumă integral într-un singur circuit economic.

Forța de muncă generează cheltuieli cu salariile angajaților și cheltuielile patronale aferente.

Numai că utilizarea factorilor de producție, a resurselor materiale și de muncă este diferită la fel cum este de diferit și modul în care aceștia participă la formarea costului. În acest fel, o parte din resursele materiale (activele imobilizate) participă la mai multe cicluri de exploatare, se depreciază ireversibil, se consumă și se recuperează treptat prin includerea în costuri a amortizării.

O altă parte a resurselor materiale (activele circulante) se consumă integral incluzându-se în costul producției sub forma cheltuielilor cu materiile prime, auxiliare,etc, iar resursele umane trebuie remunerate incluzându-se în costuri sub forma cheltuielor cu salariile si cheltuielile patronale aferente salariilor. Pentru a se include în costuri, consumul celor trei factori de producție trebuie să se exprime in bani. O cheltuială se include în cost numai dacă are o legatură nemijlocită cu derularea activitătii societătii. Costul exprimă totalitatea valorică a factorilor de producție consumați pentru obținerea de bunuri, lucrări și servicii.

Profesorii M. Ristea, L. Possler și K. Ebbeken în „Calculația și managementul costurilor” precizează:

într-o accepțiune generală, costul exprimă în expresie monetară consumul de resurse ocazionate de activitățile întreprinderii;

într-o perspectivă metodologică de calculație, costul poate fi tratat ca un mod de grupare sau regrupare după anumite criterii a cheltuielilor, combinările fiind tot atât de numeroase ca și într-un joc de construcție.

În concluzie, costul reprezintă o cheltuială sau o sumă de cheltuieli asociată la o resursă consumată, un loc de activitate, un produs realizat sau o perioadă de gestiune. În fond, toate grupările și regrupările de cheltuieli se fac în scopul determinării în final a costului pe produse, lucrări sau servicii (care este purtătorul material de costuri).

Baciu definește costul ca o categorie economică care se determină ca raport între cheltuielile efectuate într-o anumită perioadă de timp pentru obținerea de produse, lucrări, servicii și cantitatea de bunuri, lucrări sau servicii obținute și vândute:

Pentru Baciu A. costul nu reprezintă cheltuieli în general, ci cheltuieli pe unitatea de produs. Având în vedere procesele parcurse de purtătorul material de costuri (proces de aprovizionare, producție, desfacere), costurile îmbracă forme specifice acestor procese, și anume:

costuri de achiziție;

costuri de producție;

costuri complete aferente producției vândute.

Conform OMFP numărul 1826 / 2003 costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (excepție taxele recuperabile: TVA), cheltuielile de transport – manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției bunurilor respective. Reducerile comerciale, rabaturile, etc. nu se includ în costul de achiziție.

Costul de producție sau de prelucrare a stocurilor cuprinde cheltuielile directe aferente producției (materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă și alte cheltuieli directe de producție), precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocată în mod rațional ca fiind legată de fabricația acestora.

Costul complet cuprinde costul de producție, cheltuielile generale de administrație si cheltuielile de desfacere repartizate rațional.

Acest aspect evidențiază faptul că, costurile se înlănțuiesc în calculație în așa manieră încât în costurile de producție se regăsesc și cheltuielile de achiziție, iar în costurile complete se regăsesc pe lângă costul de producție și cheltuielile de desfacere și cele generale.

Trăsăturile esențiale ale costurilor

Trebuiesc reținute următoarele aspecte esențiale referitoare la noțiunea de cost:

Costul este o categorie economică care măsoară în unități monetare resurse consumate, având deci o determinare obiectivă.

Costul se stabilește prin calculație, deci are și o determinare subiectivă (procedeele și tehnicile de calcul alese depind de judecata profesională a celor care realizează calculația).

Ca rezultat al calculației, costul reprezintă o cheltuială sau o sumă de cheltuieli ce rezultă din diferite moduri de grupare a acestora.

Având în vedere criteriile de grupare, se poate stabili:

-costul resursei consumate;

-costul locului de activitate;

-costul produselor;

-costul perioadei de gestiune.

În fond, orice cheltuială devine cost atunci când este asociată următoarelor elemente: resursă consumată, loc de consum, activitate, produs, lucrare sau serviciu, perioadă de timp.

Reglementările contabile armonizate cu Directiva 4 a U.E. și cu Standardele de contabilitate internaționale aprobate prin OMFP numărul 1752 / 2005 prevede următoarele: „Costul de producție este determinat prin adăugarea la costul de achiziție al materiilor prime consumate, a costurilor înregistrate de întreprindere care sunt atribuite direct acelui bun. În plus se mai adaugă:

o pondere rezonabilă din costurile înregistrate ale întreprinderii care sunt indirect atribuite producerii acelui bun dacă se referă la perioada de producție respectivă

la activele cu ciclu lung de producție se va include în cost și dobânda la capitalul împrumutat pentru finanțarea producerii acelui bun”.

Pentru calculul diferitelor tipuri de costuri este necesar să se evidențieze o primă clasificare a acestora în funcție de dinamică și de modul în care participă la realizarea producției:

■ Costuri directe și costuri indirecte; costurile directe se includ în totalitate in costul de obținere a bunurilor sau servicilor respective, iar cele indirect afecteaza costul de obținere doar cu o anumită cota parte;

■Costuri variabile și costuri fixe; valoarea costurilor variabile crește odată cu cresterea volumului de produse fabricate, pe cănd costurile fixe sunt de modificarea volumului producției, putănd să existente chiar și cănd producția este nula.

Consumul factorilor de producție pentru obținerea bunurilor și serviciilor poate fi considerata la diferite nivele. Astfel, se disting:

→consumul global, care generează ceea ce reprezintă costul global al producției;

→consumul sau costul la nivelul purtatorilor de costuri.

Pentru fiecare purtător de costuri, în afară de costul său global, se determină și costul unitar, ca raport între costul global al purtătorilor de costuri si volumul fizic al al acestuia, exprimat in diferite unitati de masura. Acest cost apare ca un cost mediu.

Costurile se determina pe purtatori de costuri reprezentati de rezultatul material concret al procesului de productie sau al prestariilor de servicii. Purtatorul de cost indeplineste functiunea de identificare a cheltuielilor.

Importanța costurilor

Costul are o importanță dublă pentru desfășurarea activității societății : contabilă, pentru cunoasterea sumei cheltuielilor angajate pe purtatorul de costuri și economică, pentru luarea de deciziii în conducerea operativă.

Deci costul este expresia valorica a factorilor de producție consumați pentru a produce și a distribui bunul material, pentru a executa anumite lucrări sau pentu a presta servicii, în urma activitații de exploatare.

Calculația costurilor este obiectivul principal al contabilității de gestiune, aceasta preluând datele din contabilitatea financiară privind cheltuielile și costurile.

Punctul de plecare în contabilitatea de gestiune îl reprezintă preluarea din contabilitatea financiară a cheltuielilor de exploatare care vor fi analizate împreună cu veniturile de exploatare, de aceea contabilitatea de gestiune mai este numită și contabilitate managerială.

Nu sunt încorporate în costuri cheltuielile financiare și cheltuielile extraordinare. Excepție o fac dobânzile pentru creditele bancare primite de întreprindere cu ciclu lung de fabricație și care după caz pot fi repartizate în costul produselor respective.

Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea de gestiune se face simultan cu înregistrarea din contabilitatea financiară pe baza acelorași documente sau pe baza unor documente centralizatoare, cu deosebire că datele se vor prelua după criterii proprii.

Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea de gestiune se face simultan cu înregistrările din contabilitatea financiară cu deosebirea că datele se vor prelucra după criterii proprii.

Dacă contabilitatea financiară urmărește cheltuielile și veniturile după natura lor, pe feluri de cheltuieli și venituri, contabilitatea de gestiune urmărește cheltuielile și veniturile după destinație, pe activități, pe secții, pe faze de favbricație, pe centre de cost, pe centre de profit, etc.

Cheltuielile de exploatare și, în anumite cazuri, cheltuielile cu dobânzile (la întreprinderile cu ciclu lung de fabricație) preluate din contabilitatea financiară se vor regăsi în contabilitatea de gestiune fie în costul bunurilor, fie în costul perioadei.

Cap. 2 Cheltuieli, costuri si rezultate la SC Hidroconstrucția SA

Pentru a traduce consumul de resurse în cadrul activității economice este utilizată noțiunea de cheltuială în cadrul contabilității financiare și cea de cost în contabilitatea de gestiune.

Pentru desfășurarea activității contabilitatea înregistrează modificari ale valorilor de exploatare, respectiv obtinerea și înregistrarea de venituri și cheltuieli.

Cheltuiala reprezintă consumul de resurse care determină o reducere a situației nete a patrimoniului, iar veniturile reprezintă producția sau obtinerea de bogatie care determină o crestere reală a situației nete.

Conform “Comitetului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate”, cheltuiala reprezintă diminuări ale beneficilor economice pe perioada exercițiului financiar, sub forma ieșirilor, a scăderilor de active sau a creșterilor de pasive, care au ca rezultat reducerea capitalurilor proprii sub altă formă decat cele rezultate din distribuirea acestora către acționari. Veniturile constitue creșteri de beneficii economice pe perioada exercitiului financiar, sub forma de intrări sau creșteri ale activelor sau diminuări ale pasivelor, ctivelor sau diminuări ale pasivelor, care au ca rezultat majorarea capitalurilor proprii, sub altă forma decat contribuții ale acționarilor.

2.1 Cheltuielile și clasificarea lor la SC Hidroconstrucția SA

Pentru a putea urmării modul ȋn care s-au consumat factorii de producție și pentru a calcula corect costul producției și implicit rezultatele financiare, contabilitatea trebuie sa inregistreze la timp și ȋn totalitatea lor cheltuielile de exploatare. Cheltuielile care formează costul producției, fiind foarte variate, pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.

Societatea Hidroconstrucția SA grupează cheltuielile în funcție de locul unde se efectuează, în activitatea de bază sau la secțiile auxiliare , pentru a putea astfel determina totalul cheltuielilor pe fiecare lucrare în parte.

2.1.1. Clasificarea cheltuielilor după natura lor economică

Din punctul de vedere al naturii, respectiv al conținutului economic cheltuielile de producție se ȋn :

• Cheltuieli cu munca vie, reprezentate prin consumul de forță de muncă și ȋmbracă forma de:

→cheltuieli cu plata remunerații lor cuvenite personalului;

→cheltuieli cu contribuțiile legale aferente fondului de salarii;

→alte cheltuieli cu munca vie.

• Cheltuieli cu munca materializată, respectiv cheltuielile ce formează consumurile de mijloace economice de producție, consumul de mijloace de muncǎ și de obiecte ale muncii:

→cheltuieli cu materii prime si materiale;

→cheltuieli cu combustibilul, energia și apa;

→cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor;

→alte cheltuieli de exploatare.

Aceastǎ clasificare se are în vedere în contabilitatea financiară, în sensul evidențierii cheltuielilor unității patrimoniale pe acele structuri proprii contului de profit și pierdere, și în acest scop se folosesc conturile corspunzatoare din clasa 6 “Conturi de cheltuieli”.

2.1.2 Clasificarea cheltuielilor după locul lor de efectuare

Luănd în considerare locul unde se efectuează, cheltuielile de exploatare se grupeaza astfel:

• Cheltuielile activității de bază sunt cheltuielile ocazionate, în mod nemijlocit de desfășurarea procesului tehnologic al entității economice. Avănd în vedere faptul că fără aceste cheltuieli nu se pot desfășura producția, ele se mai numesc și cheltuieli tehnologice și în această categorie se includ:

→consumurile de materii prime;

→salariile de bază ale muncitorilor direct productivi etc.

• Cheltuielile activitățiilor auxiliare; Orice entitate economică are, de regulă, pe lăngă secțiile de producție, și una sau mai multe sectoare auxiliare care au ca obiect de activitate obținerea de produse, lucrări și servicii care vor fi folosite pentru buna desfășurare a activitații de bază.

•Cheltuielile comune ale secției cuprind toate cheltuielile care se fac într-una sau alta din secțiile de producție, dar care nu se pot identifica pe purtător de cost, ci doar pe locuri de cheltuieli. Acestea vor fi colectate și apoi vor fi repartizate pe purtători de cost în funcție de anumite criterii. În această categorie se includ:

→cheltuielile cu iluminatul secției;

→salarizarea personalului indirect productiv;

→amortizarea utilajelor dintr-o secție;

→cheltuielile cu întreținerea și reparațiile etc.

•Cheltuielile generale de administrație cuprind toate acele cheltuieli care au fost angajate pentru formularea politicii conducerii, organizării și controlului operațiilor efectuate de o întreprindere și care nu au legătură directă cu cercetarea-dezvoltarea, producția sau desfacerea. În această categorie pot fi mentionate următoarele cheltuieli:

→salariile personalului administrativ și de conducere;

→cheltuielile poștale și de telecomunicații etc.

•Cheltuieli de desfacere cunoscute în literatura de specialitate prin două structuri distincte, cheltuieli de distribuție și cheltuieli de vănzare, acoperă aria :

→cheltuielilor cu formarea loturilor de vănzare;

→ cheltuielilor cu ambalarea;

→ cheltuielilor de publicitate;

→ cheltuielilor de expunere;

→ cheltuielilor cu anumite servicii după vanzare.

2.1.3 Clasificarea cheltuielilor după modul de includere în costul producției

După modul de repartizare și includere în costul de produție și a obiectelor de calculație, cheltuielile de producție de înpart în:

•Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care pot fi identificate pe un anumit obiect de calculație sau pe purtător de cost înca din momentul efectuării lor și ca atare se pot repartiza direct în costul obiectelor respective. Acest gen de cheltuieli se mai numesc și cheltuieli individuale sau specifice și în această categorie se includ:

→ cheltuielile cu consumul de materii prime;

→ cheltuielile cu salarizarea muncitorilor direct productivi;

→ alte cheltuieli care se pot identifica pe purtător de cost din momentul efectuării lor.

•Cheltuieli indirecte sunt acele cheltuieli care nu sunt legate nemijlocit de un produs, lucrare sau serviciu, ci privesc producție în totalitatea ei, fiind denumite și cheltuieli comune. Includerea acestora in costul de producție se va realiza prin repartizarea unei anumite cote parți pentru fiecare produs in funcție de anumite criterii sau moduri de repartizare. Se cuprind:

→cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor;

→cheltuieli generale ale secției;

→cheltuieli generale ale întreprinderii.

2.1.4. Clasificarea cheltuielilor după modul în care participă la crearea de noi valori

Avănd în vedere modul în care participă la crearea de noi valori cheltuielile de producție se împart în:

•Cheltuielile productive sunt acele cheltuieli care au ca rezultat crearea de noi valori. În această categorie se includ toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea normală a procesului de producție.

•Cheltuielile neproductive care nu au ca rezultat crearea de noi valori, ci ele se datorează existenței unor lipsuri pe linia organizării și conducerii producției în ansamblul ei. În această categorie se includ pierderile din întreruperi ale procesului tehnologic, pierderile din rebuturi, pierderi datorate utilizarii inferioare a capacitațiilor de producție.

2.2. Costuri și clasificarea lor la SC Hidroconstrucția SA

Noțiunea de cost și cheltuială nu sunt sinonime și deci nu trebuiesc a fi confundate, cheltuiala, din punct de vedere financiar, este sinonimă cu achitarea, plata unei sume de bani, dar

acest lucru nu înseamnă ca va fi în mod automt inclusa în cost. Factorul care face diferența între cost și cheltuială este consumul, adică legătura acestora directă cu o activitate productivă. Cheltuielile în sens financiar pot avea loc înainte, simultan sau ulterioare consumului de resurse, deci capitalizării lor în cost.

Pe bază acestora se analizează în contabilitatea de gestiune dar și în cea financiară, rezultatul contabil al perioadei, astfel:

Drept urmare costul mai poate fi definit ca o cheltuială sau ca o sumă de cheltuieli asociate , și recunoscute ca o resursă consumată, la un loc de activitate, un produs realizat sau o perioadă de gestiune.

O organizație poate calcula mai multe tipuri de costuri, în funcție de alegerile sale organizaționale, de utilitatea și utilizarea lor. Practic, diversitatea costurilor calculate arată diversitatea deciziilor luate într-o organizație.

Un cost este relevant dacă este elaborat la momentul potrivit, pentru decidentul potrivit și cu o precizie sadisfăcătoare pentru acesta.

După cum se orientează calculația costurilor, contabilitatea de gestiune se bazează:

pe calcularea unui cost istoric și este axată pe analizarea performanțelor realizărilor în trecut;

pe calcularea costurilor prestabilite și este orientată spre un control bugetar sau calculația costului standard.

Contabilitatea de Gestiune poate avea ca obiective:

calcularea costurilor stocurilor (P, L, S);

calcularea costului centrelor de responsabilitate.

Centrele de responsabilitate pot fi:

– centre de costuri;

– centre de profit.

Centrul de costuri poate fi orice subunitate / secție a întreprinderii căreia i se alocă o anumită cotă de cheltuieli. Subunitatea poate fi un compartiment, o activitate, o funcție, un grup de utilaje sau o persoană.

Centrul de profit este tot o subunitate / secție a întreprinderii care, spre deosebire de centrul de costuri, este un centru aducător și de venituri, putându-se astfel determina rezultatul centrului (profit / pierdere) ca diferență între veniturile și cheltuielile centrului respectiv.Trebuie realizată distincția fundamentală ce există între costul stocurilor (P, L, S) și costul perioadei.

Costul stocurilor, determinat în contabilitatea de gestiune, cuprinde toate cheltuielile asociate sau decontate asupra cheltuielilor de costuri. Aceste costuri vor fi preluate și în CF în conturile de stocuri, de producție, de producție în curs și pentru imobilizările obținute în efort propriu.

Costul perioadei cuprinde toate cheltuielile recunoscute de rezultatul exercițiului în care acestea au fost angajate (recunoscute în contabilitatea financiară), considerându-se ca fără legătură cu produsul obținut și vândut (neîncorporat în costul produselor în contabilitatea de gestiune). Costul perioadei se determină în contabilitatea de gestiune și afectează în totalitate rezultatul perioadei.

Costul perioadei este definit ca reprezentând cheltuielile generate de consumurile de bunuri și servicii aferente perioadei curente care nu se pot identifica pe obiectele de calculație stabilite deoarece nu participă efectiv la obținerea stocului, fiind generate de activitatea de ansamblu a întreprinderii, și cuprinde:

pierderile de materiale, manoperă sau alte asemenea înregistrate peste limitele normal admise;

cheltuielile de depozitare cu excepția cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare procesului de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație;

cheltuielile de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și la locul în care se găsesc în prezent;

costurile de desfacere;

regia fixă a secțiilor de producție aferentă gradului de neocupare a capacității de producție;

Adesea în Contabilitatea de Gestiune se determină și costul marginal sub forma sporului de cheltuieli totale antrenat de creșterea consumului de resurse pentru a spori cu o unitate producția:

Adesea contabilitatea de gestiune este chemată să determine costurile ascunse și care se referă la cheltuielile ce nu pot fi puse în evidență prin intermediul procedurilor clasice ale contabilității de gestiune. Ele sunt consecința economică a unor disfuncționalități (costul grevei, al absenteismului, etc.). Orice disfuncționalitate atrage după sine în mod necesar o reglare care are ca efect o supracheltuială. Supracheltuiala reprezintă un consum de resurse concretizat în:

supraconsum de costuri;

suprasalarii (salariile acordate pe perioada cât nu au corespondent în muncă);

supratimp (timpul necesar reglării disfuncționalităților);

2.2.1. Clasificarea costurilor în funție de modul de clasificare a cheltuielilor

Costul de productie, in functie de etapele de formare si de includere a diferitelor elemente de cheltuieli, poate fi:

→cost direct format din toate cheltuielile directe, efectuate de intreprindere pentru obtinerea unui produs;

→cost de sectie format din costul direct la care se adauga cheltuielile indirect de productie, cheltuieli care cunt commune sectiei;

→cost de productie format din costul de sectie la care se adauga cheltuielile indirect de productie;

→costul total format din costul de productie la care se adauga cheltuielile de comercializare effectuate de intreprindere.

Daca intr-un table se grupeaza pe vertical cheltuielile in functie de modul lor de identificare pe obiecte de calculatie, iar pe orizontala costurile grupate dupa fazele de productie si desfacere, se poate determina structura costurilor (fig.1).

Fig.1 Matricea formării costurilor în funcție de stadiile de producție si comercializare

2.2.2. Clasificarea costurilor în funcție de gradul de încorporare

În funcție de gradul de încorporare a cheltuielilor, costurile pot fi de două feluri

→costuri parțiale formate din totalitatea cheltuielilor variabile efectuate de întreprindere pentru obținerea unui produs;

→costuri totale obținute prin însumarea cheltuielilor fixe si variabile;

Fig.2 Matricea formării costurilor în funcție de gradul de încorporare a cheltuielilor

2.3. IAS 2 si costurile

Organismul internațional de normalizare, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), a elaborat o serie de norme sau standarde care regrlementează activitatea și desfașurarea activității contabile la nivel international. Printre aceste standarde internaționale de contabilitate de regasește si Standardul Internațional de Contabilitate nr. 2 (IAS 2) Stocuri. Standardul oferă indicații referitoare la recunoașterea valorii stocurilor la data bilanțului, determinarea costului stocurilor și recunoașterea cheltuielilor cu stocurile, considerând orice înregistrare la valoarea realizabila netă. De asemenea, Standardul oferă indicații referitoare la procedeele practice de determinare a costului stocurilor.

Obiectivul acestui Standard este acela de a descrie tratamentul contabil pentru stocuri în sistemul costului istoric. O problemă fundamentală în contabilizarea stocurilor o constituie valoarea costului ce urmează a fi recunoscut drept activ și reportată pănă cănd veniturile aferente sunt recunoscute. Acest Standard furnizează indicații practice referitoare la determinarea costului și la recunoaterea ulterioară drept cheltuială, incluzănd orice înregistrare la valoarea realizabilă netă. De asemenea, Standardul furnizează indicații practice referitoare la procedeele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

2.3.1 Costul stocurilor

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc in prezent.

Costuri de achizitie. Costurile de achizitie a stocurilor cuprind pretul de cumparare, taxe de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care întreprinderea le poate recupera de la autoritatile fiscale), costuri de transport, manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achiziție.

Costurile de achiziție pot include diferențele de curs valutar care au aparut direct din achiziționarea recentă de bunuri facturate în valută doar în acele cazuri rare care sunt permise prin tratamentul altemativ prevăzut in IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar. Aceste diferențe de curs valutar se limitează doar la acelea care au rezultat dintr-o depreciere monetară accentuată împotriva căreia nu exista nici un mijloc practic de acoperire a riscului si care afectează datorii care nu pot fi decontate, rezultate din achiziția recenta a stocurilor.

Costuri de prelucrare. Costurile de prelucrare a stocurilor includ costurile directe aferente unităților produse, cum ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ si alocarea sistematică a regiei de producție, fixă și variabilă, generată de transformarea materialelor în produse finite. Regia fixă de producție constă în acele costuri indirecte de producție care rămăn relativ constante, indiferent de volumul producției, cum sunt: amortizarea, întreținerea secțiilor și utilajelor, precum și costurile cu conducerea și administrarea secțiilor. Regia variabilă de producție constă în acele costuri indirecte de producție care variază direct proporțional sau aproape direct proporțional cu volumul producției, cum sunt costurile indirecte cu materiile prime și materialele și cu forța de muncă.

Alocarea regiei fixe de producție asupra costurilor de prelucrare se face pe baza capacității normale de producție. Capacitatea normala de producție este producția estimată a fi obtinută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade sau sezoane, în condiți normale, avănd în vedere capacitatea rezultată în intreținerea planificată a echipamentului. Nivelul actual de producție poate fi foloslt dacă se considera că acesta aproximează capacitatea normală. Valoarea regiei fixe alocate fiecarei unități produse nu se majorează ca urmare a obținerii unei producți scăzute sau a neutilizării unor active. Regia nealocată este recunoscută drept cheltuială în perioada în care a apărut. În exercițiile în care se înregistrează o producție neobișnuit (anormal) de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecărei unități produse este diminuată, astfel încăt stocurile să nu fie evaluate la o valoare mai mare decat a costurilor. Regia variabilă este alocată fiecarei unități produse pe baza folosirii reale a facilităților productive.

Un proces de producție poate duce la obținerea simultană a mai multor produse. Atunci când costurile de prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs în parte, acestea se aloca pe baza unei metode raționale, aplicate cu consecventă. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vânzare relativă pe fiecare produs, fie în stadiul de producție în care produsele devin identificabile, fie în momentul finalizării procesului de producție.

Prin natura lor, majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativă. În aceste cazuri, ele sunt adesea evaluate la valoarea realizabilă netă și această valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare, valoarea contabilă a produsului principal nu diferă în mod semnificativ față de costul său.

Alte costuri. Alte costuri se includ în costul stocurilor numai în masura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se gasesc în prezent. De exemplu, poate fi adecvată includerea în costul stocurilor a regiilor generale sau costul proiectării produselor destinate anumitor clienti.

Printre costurile care nu trebuiesc incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit pot fi menționate:

a) pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normale admise;

b) cheltuieli de depozitare, cu excepția cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o noua fază de fabricație;

c) regia generală de administrație care nu participa la aducerea stocurilor în forma și în locul în care se gasesc în prezent;

d) costuri de desfacere.

Costul stocurilor unui prestator de servicii. Costul stocurilor unui prestator de servicii constă, în primul rand, din manoperă și din alte costuri legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum și regiile corespunzătoare. Costurile cu personalul angajat în activitatea de desfacere și administrație nu se includ, ci sunt recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au loc.

2.3.2 Tehnici de măsurare a costurilor

Diverse tehnici de măsurare a costurilor, cum sunt metoda costului standard sau metoda prețului cu amănuntul, pot fi folosite pentru simplificare, dacă se consideră că rezultatele acestor metode aproximează costul. Costul standard i-a în considerare nivelurile normale ale materialelor și consumabilelor, manoperei, eficienței și capacității de producție. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar, în funcție de condițiile actuale.

Metoda prețului cu amănuntul este adesea folosită în comerțul cu amănuntul pentru a măsura costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă de determinare a costului. Costul bunurilor văndute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vănzare al stocurilor. Procentajul marjei brute utilizat ia în considerare stocurile al caror pret a fost redus sub prețul de vănzare inițial. Adesea este utilizat un procent mediu pentru fiecare departament.

2.3.3 Formule de determinare a costului

Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile și al acelor bunuri sau servicii produse și destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.

Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse. Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente care sunt, de regulă, fungibile. În aceste cazuri, metoda care permite selectarea acelor elemente ce ramăn în stoc ar putea fi folosită pentru obținerea unor efecte dorite asupra rezultatului net al perioadei.

Formula FIFO presupune că primele elemente cumpărate sunt cele care se și vănd primele și, prin urmare, elementele care rămăn în stoc la sfărșitul perioadei sunt cele care au fost cumpărate sau produse cel mai recent. Formula costului mediu ponderat calculează costul fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după recepția fiecarui transport, în funcție de circumstanțele în care se găsește întreprinderea.

2.4.Cheltuieli și rezultate la SC Hidroconstrucția SA

2.4.1 Relația cost-profit

Valoarea vanzărilor (CA) se determină ponderănd prețul produselor, lucrărilor și serviciilor(P) cu cantitatea văndută(Q).

Între cost și preț există o legătură deoarece unele consumuri nu sunt stabilite în funcție de prețuri , ci pe baza unor modele de calcul ce se cer a fi recuperate prin preț.

În același timp, costul de producție este considerat a fi prețul minim de vănzare pentru produsul sau serviciul resprectiv. Astfel, diferența dintre prețul de vănzare și costul de obținere reprezintă profitul brut înregistrat de întreprindere. Interesul managerilor, al acționarilor și nu în ultimul rand și al angajațiilor este de a reduce costurile de producție, însă fără a fi afectată calitatea acestora și fără ca întreprinderea să aibă de suferit pe termen lung. Aceasta reprezintă o adevarată provocare și din acest motiv contabilitatea de gestiune, numită și contabilitate managerială, a ajuns să aibă o importanță semnificativă.

Relația între cost și profit este una indirecta, deoarece cu căt costul va fi mai mic cu atăt profitul va fi mai mare si invers. În ceea ce privește SC Hidroconstrucția SA, Șantierul 4 Arad situația este următoarea:

În economia planificată raportul dintre costuri și prețuri era considerat ca unul direct în sensul că prețurile se stabileau pe baza costurilor. În economia de piață devine dominant raportul indirect dintre cost și preț. Costul influențează în mod indirect asupra prețului format pe piață, prin intermediul costului cuprins în prețul de ofertă al produsului. Dar prețul pieței “obligă” producătorii să-și reducă costurile pentru a-și majora profitul. Concurența directă dintre producători generează și o concurența indirectă prin costuri, câștigând mai mult decât acei producători ale căror costuri sunt mai reduse.

Relația dintre costuri și profit constă în aceea că nivelul costurilor nu trebuie să constituie numai o platformă de adaos pentru rata profitului, ci să reflecte un permanent front de acțiune pentru că prin reducerea lui, prin efortul și ingeniozitatea întreprinzătorilor rata profitului pe produs să poată crește.

2.4.2. Componentele profitului

Profitul, este în cel mai restrăns sens, venitul pe care îl obțin agenții economici, ca produs al utilizării capitalului. În sensul cel mai larg, profitul este căstigul pe care-l obtin agentii economici, ca surplus peste costul de producție. De aici, rezultă că profitul este avantajul realizat în formă bănească dintr-o acțiune, operație sau activitate economica. Prin urmare orice agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta dacă nu obține profit.

Privit ca diferența între prețul de vănzare și costul de producție profitul, mai precis profitul total are două componente: profitul normal și profitul supranormal sau economic.

Profitul normal reprezintă aceea parte a profitului pe care o realizează și însușește întreprinzătorul (agentul economic) în calitatea sa de proprietar al factorilor de producție. Ca venit al proprietarului care este și întreprinzător, profitul normal nu se include în costul de producție. Acesta corespunde venitului care ar reveni întreprinzătorului dacă el ar închiria capitalul său altui întreprinzător, sau dacă ar lucra ca salariat la acesta. Prin urmare, profitul normal reprezintă minimum de profit pe care o firmă trebuie să-l obțină pentru a funcționa în continuare. În acest caz, nivelul venitului total încasat se identifica cu cel al costurilor de oportunitate, ceea ce înseamnă ca pe baza încasărilor se poate asigura continuarea activităților la aceeași parametrii funcționali.

Partea de profit ce se obține ca venit peste costul de producție indiferent dacă acest venit este produs al unor factori de producție închiriați sau ca urmare a jocului concurenței pe piața, reprezinta profitul supranormal sau economic. În timp ce, profitul contabil reprezintă excedentul de venit net peste costul contabil, profitul economic reprezintă diferența dintre venitul total al firmei și costurile de oportunitate ale tuturor intrărilor (factorilor) utilizate de acesta într-o perioadă de timp. Adesea, teoria generală a profitului are în vedere acest tip de profit.

Profitul normal, indiferent dacă se investește în factori de producție care intră în proprietatea întreprinzătorului sau agentului economic, în general are aceeași natura, este consumat ca venit personal de catre acesta, facând parte din profitul total, dar intrănd în costul de producție la fel ca orice cost.

Ca o componentă a profitului total, profitul economic reprezintă venitul ce se obține de o întreprindere (agent economic) care este administratorul, organizatorul unității și beneficiarul bunurilor produse de respectiva unitate, care se vănd la prețuri mai mari decăt costul de producție (adică, inclusiv profitul normal).

Profitul economic se realizează numai în procesul schimbului în cadrul mecanismelor pieței concurențiale unde domină incertitudini generate de confruntarea dintre numeroasele riscuri asumate de către producători. Ținănd seama de asemenea riscuri, se poate aprecia că profitul economic pe care-l realizează și însușește agentul economic (întreprinzătorul), reprezintă o răsplată a muncii sale.

Pe lăngă cele doua forme principale de profit, normal și supranormal, în cadrul economiilor de piață din lumea contemporană mai sunt întălnite și alte forme, diferențiate din alte puncte de vedere, între care un interes special îl reprezintă profitul realizat pe piețele cu concurență imperfectă și anume, profitul de monopol sau supraprofitul de monopol. Acesta este realizat de firme, respectiv corporatii ce și-au asigurat o pozitie de monopol pe piata și care rezultă din cele mai diferite situații în care-și desfasoară activitatea, putănd impune monopolul în privinaa cantităților de marfuri văndute, al calității lor, în condițiile folosirii noilor realizări tehnico-stiințifice.

O forma specială de profit este așa-numitul profit neasteptat, care se realizează de către agenții economici cei mai diferiți, în condițiile unor conjuncturi economico-politice sau de altă natură, favorabile. Asemenea situații se pot întălni fie în unele zone geografice ale globului în urma unor evenimente conjuncturale, fie în cazul unor produse de natură deosebită precum petrolul sau alte resurse natural-materiale ce constituie monopolul exclusiv al unui număr redus de producători, respectiv vănzători.

Profitul, este impozitat conform legilor din fiecare țara. Cine-l deține poate dispune de profit numai după plata impozitelor. Pornind de la marimea și modul de stabilire a impozitelor a apărut conceptul de profit admis, care reprezintă instituționalizarea unei mărimi a profitului care se stabilește nu atăt în funcție de factorii economici, ci de decizia autorităților și de politica statului de a asigura un anumit nivel al profitului pe ramuri, subramuri, pe categorii de marime a firmelor etc. Adesea el apare și sub titulatura de profit net.

Cap 3 Metode de calculație a costurilor la SC Hidroconstrucția SA

În general prin metode de calculație a costurilor se înțelege un ansamblu de procedee logice, instrumente și mijloace practice de lucru, prin care se realizează un sistem de lucrări privind procesul de prelucrare a informațiilor generate de cunoașterea laturii calitative și valorice a procesului de producție.

Calculația costurilor se poate defini ca fiind totalitatea procedeelor care conduc la cuantificarea corelației dintre cheltuielile de producție și de desfacere exprimate în bani și producția care le-a ocazionat. Obiectul calculației îl reprezintă, deci, cele două raporturi prin care se stabilește costul ca indicator economic obținut pe cale matematică și anume: cheltuielile de exploatare exprimate în bani și producția care le-a ocazionat, determinate organizatoric (locuri de cheltuieli) și cantitativ (purtători de costuri). Fiecare dintre aceste elemente constituie obiect de studiu pentru calculația costurilor în cadrul raportului menționat și cu scopul urmărit.

Concret, prin metodologie de calculație a costurilor se întelege ansamblul soluțiilor de agregare și prelucrare a cheltuielilor înregistrate în contabilitatea financiară, în scopul determinării costurilor, în general și a costurilor operaționale, în special pe produse obținute, lucrări executate și servicii prestate.

Contabilitatea de gestiune, în ceea ce privește calculația costurilor, îndeplinește mai multe funcții.

O prima funcție este aceea de previzionare, care constă în stabilirea nivelului și structurii costurilor pentru fiecare produs în parte și pentru întreaga producție programata a fi executată de către fiecare înreprindere, funcție ce-și găsește expresia în bugetele costurilor pe locuri de cheltuieli și pe purtători de costuri.

A doua funcție a contabilității de gestiune, în materie de costuri, o constituie înregistrarea analitică curentă a cheltuielilor de exploatare pe perioada de gestiune de calcul a indicatorilor ceruți de metodele de calculație la un moment dat. Această funcție presupune, în primul rănd determinarea cheltuielilor de exploatare pe purtătorii și sectoarele de cheltuieli pe baza documentelor justificative și apoi înregistrarea acestor cheltuieli în analiticele deschise în cadrul conturilor din clasa 9 ”Conturi de gestiune” si , în final, repartizarea cheltuielilor indirecte și execuția altor lucrări necesare.

Controlul și analiza comparative a nivelului și structurii cheltuielilor de exploatare și implicit a costurilor calculate pe baza lor constituie o altă funcție a contabilității de gestiune și calculație a costurilor. Îndeplinirea acestei funcții este legată de îndeplinirea celorlalte două și servește la optimizarea deciziilor în procesul de eficientizare a activității.

Calculația efectivă a costurilor de productie se bazează pe datele din conturile în care au fost colectate cheltuielile ocazionate de fabricarea producției. Etapa finală a calculației costurilor o constituie calcularea costului efectiv al producției și decontarea acesteia. Aceasta are loc loc la sfarșitul perioadei de gestiune, de regulă lunar.

În scopul includerii în costul producției a tuturor cheltuielilor și asigurării exactității acesteia, se impune ca lucrările de calculație să se execute într-o anumită ordine de succesiune, astfel:

→înregistrarea cheltuielilor în conturile de cheltuieli directe și indirect;

→repartizarea cheltuielilor activității auxiliare asupra activității de bază și asupra altor activități beneficiare;

→repartizarea cheltuielilor indirecte ale secțiilor de producție (comune) și generale de administrație în costul producției fiecărei secții, pe fiecare lucrare sau produs în parte (obiect de calculație);

→determinarea și repartizarea producției în curs de execuție (neterminată) și scăderea acesteia din totalul cheltuielilor, determinăndu-se astfel costul producției principale;

→calcularea costului efectiv al produselor finite principale, pe unitatea de calculație, compararea cu costurile prestabilite și determinarea diferențelor de preț;

→repartizarea cheltuielilor de desfacere în vederea determinării costului complet al producției.

Modelul general al calculației costurilor produselor, lucrărilor executate și serviciilor prestate se poate exprima sintetic prin relatia :

Costul unitar = Ch. directe + Ch.indirecte

3.1. Metode de calculație a costurilor de tip total

Din categoria metodelor de calculație a costurilor de tip total fac parte:

■ metoda globală;

■ metoda pe faze;

■ metoda pe comenzi;

■ metoda tarif-oră-mașină.

La SC Hidroconstrucția SA se utilizează metoda de calculație a costurilor pe comenzi pentru a putea determina costul pe fiecare comandă în parte pe care o are de excutat, iar odată ce costul este stabilit, informția trebuie transmisă mai departe la departamentul central. Acesta analizează informațiile și decide implementarea unor decizii, strategii care să eficientizeze activitatea fimei pe mai departe.

Caracteristic acestei metode este faptul că prin intermediul lor se calculează la nivel de purtător de costuri costul total, luănd în calcul atăt cheltuielile directe, căt și cheltuielile indirecte afectate purtătorilor de costuri prin repartizare, folosindu-se diferite criterii și procedee de repartizare.

O altă caracteristică este aceea că, prin ele însele nu se asigura un sistem propriu de control și analiză a costurilor și, ca atare, apare necesitatea elaborării după aceeași metodologie a două rănduri de calculații privind costul de producție. Primul rănd de calculții este acela care precede desfășurarea procesului de producție, concretizăndu-de în bugetul costurilor și cel de-al doilea rănd de calculații se efectuează după terminarea procedeului de producție la care se referă, pe baza datelor din contabilitatea de gestiune. Elaborarea celor două rănduri de calculații creează premisele comparației periodice a indicatorilor efectivi cu cei previzionați în buget. De aceea, dacă nu se implementează o metodă care ea însăși să implice controlul operativ al costurilor, cum este metoda costurilor standard, este necesară identificarea unor soluții tehnice de urmărire operativă a normelor de consum, a normelor de muncă, a bugetelor cheltuielilor comune ale secțiilor, a bugetelor cheltuielilor generale de administrație ale întreprinderii, prin controlul financiar preventiv.

3.1.1.Calculația costurilor în metoda globală

Aceasta metodă de calculație a costurilor se aplica atunci cănd din procesul de producție se obține un singur produs, lucrare sau serviciu, precum și atunci cănd se obțin mai multe produse cuplate, din aceeași materie primă și prin același procedeu. Esența acestei metode consta în colectarea cheltuielilor de producție și desfacere global, într-un singur cont de cheltuieli, corespunzator unei zone de cheltuieli, sau la nivel de întreprindere, și calcularea costului pe unitate de produs prin raportarea cheltuielilor totale la cantitatea de produse într-o perioadă de timp.

Deoarece în întreprinderea care aplică metoda globală se obține un singur produs, lucrare sau serviciu, toate cheltuielile efectuate au caracter de cheltuieli directe fața de obiectul de calculație. Totuși, urmărirea separată a cheltuielilor indirecte se face in virtutea metodologiei si datorită faptului că facilitează calcularea costului producției în structura “pe elemente primare” sau “pe articole de calculație”, creează posibilitatea urmăririi cheltuielilor pe sectoare de activitate și stabilirea răspunderilor pentru urmărirea lor, facilitează elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli, asigură fundamentarea deciziilor pe zone și sectoare de activitate.

La întreprinderile care crează un singur produs, costul efectiv se determină raportand cheltuielile totale de producție, directe și indirecte, la cantitatea de produs finit obținut, deci prin procedeul diviziunii simple, astfel:

La întreprinderile care obțin din aceeași materie primă produse cuplate, cheltuielile de producție colectate global se repartizează pe feluri de produse, prin procedeul “coeficienților de echivalența”.

Metoda calculației globale se poate realiza atăt pe elemente primare sau pe articole de calculație, căt și pe locuri de cheltuieli, astfel:

• În varianta calculației pe elemente de cheltuieli:

.

• În varianta calculației pe locuri de cheltuieli:

Caracteristica metodei de calculație globala este aceea că cheltuielile efectuate nu necesită sectorizări, înregistrarea acestora facăndu-se pe elemente primare de cheltuieli, pentru întreaga producție, pentru întreaga perioadă de calculație.

Exista două posibilitați de preluare a cheltuielilor din clasa 6 “Conturi de cheltuieli” cu cele din clasa 92 “Conturi de calculație”:

→înregistrarea concomitentă în conturile din clasa 6 “Conturi de cheltuieli” cu cele din clasa 92 “Conturi de calculație”;

→înregistrarea separată a cheltuielilor in contabilitatea financiară pe măsură ce au loc si prelucrarea la sfărșitul perioadei, in contabilitatea de gestiune.

În cadrul fiecărei metode de calculație a costurilor, în organizarea contabilitatii de gestiune trebuie stabilite urmatoarele aspecte:

Stabilirea structurii în care se vor calcula costurile efective, respectiv în structura pe elemente primare sau în structura pe articole de calculatie;

Stabilirea conturilor în care se va efectua calculația costurilor, respectiv în conturrile din clasa 92 “Conturi de calculație” sau în contul 902 “Decontări interne privind producția obținuta”.

3.1.2.Metoda de calculație a costurilor pe faze de fabricație

Această metodă de calculație a costurilor se aplica în întreprinderile cu producție de masă sau de serie mica, caracterizate print-un proces tehnologic desfășurat în faze succesive de prelucrare a materiilor prime, materialelor și apoi a semifabricatelor, pȃnă la obținerea produsului finit.

Pentru aplicarea metodei, în prealabil trebuiesc soluționate o serie de probleme organizatorice, cum sunt:

Stabilirea fazelor de producție și a celor de calculație;

Reflectarea cheltuielilor pe faze;

Repartizarea cheltuielilor de producție între produsele obținute, în cadrul aceleași faze de fabricație.

Fazele procesului tehnologic se realizează în cadrul structurilor organizatorice și de producție (sectoare, secții, ateliere) în care se execută multe operații tehnologice care contribuie la obținerea produsului finit. Fazele tehnologice constitue zonele sau locurile generatoare de cheltuieli, iar semifabricatele și produsele obținute în aceste faze constitue obiectul de calculație sau purtătorul de cheltuieli. Sfera de cuprindere a fazelor de fabricație ca locuri de cheltuieli se suprapune peste sfera fazelor de calculație ca zone de cheltuieli.

După stabilirea fazelor de calculație, acestea se simbolizează. Simbolurile se înscriu pe toate documentele privind cheltuielile ocazionate și producția obținută în cadrul acestora. În cadrul fazelor, cheltuielile directe se diferentiază pe obiecte de calculație, iar cele indirecte se delimitează la nivel de fază sau unitate, urmănd a fi repartizate pe obiecte de calculație după criterii convenționale.

Daca în faza respectivă se obține o cantitate omogenă de semifabricate sau produs finit, costul unitar se calculează prin procedeul diviziunii simple.

În cazul metodei de calculație pe faze contabilitatea cheltuielilor de producție directe si indirecte se organizează pe faze de calculație, iar în cadrul acestora pe produse și pe articole de calculație. Astfel cheltuielile directe (materii prime, salarii directe, contribuțiile sociale aferente salariilor directe) generate de fabricarea produsului se înregistrează în contul 921 “Cheltuielile activitații de bază”, deschis pe analitice pe fiecare fază de calculație si produs în parte. Tot astfel, cheltuielile indirecte, comune tuturor secțiilor, se colectează in contul 923 “Cheltuieli indirecte de producție” deschis în analitic pe secții, faze de calculație si articole de cheltuieli. Aceste cheltuieli se repartizează cu ocazia calculului costului efectiv asupra contului 921, in raport cu anumite criterii conventionale de repartizare. În ceea ce priveste cheltuielile genereale de administație și conducere a întreprinderii care sunt comune tuturor fazelor, acestea se colectează in contul 924 “Cheltuieli genereale de administratie” pe articole de cheltuieli, după care, dacă condițiile generale de exploatare justifica luarea în considerație la calculul costului efectiv al producției, se procedează la repartizarea lor asupra contului 921, în mod similar cu repartizarea cheltuielilor indirecte de proucție.

Pentru a reflecta în structura costului unitar toate cheltuielile de producție în interdependența lor fața de stadiile de prelucrare, organizarea contabilitații cheltuielilor de producție si calculul costului după metoda pe faze se poate realiza in două variante:

Fară semifabricate;

Cu semifabricate.

a)Varianta fără semifabricate este folosită de întreprinderile la care produsele finite apar ca urmare a prelucrării succesive a semifabricatelor de la o fază la alta. Costul efectiv al produslui finit se obține prin însumarea la cheltuielile cu consumul de materii prime și materiale directe a cheltuielilor de prelucrare ocazionate de fiacare fază care participă la fabricarea acestuia. Modelul de calcul al costului unitar este:

.

Această variantă operațiile de transfer a cheltuielilor directe și indirecte de la o fază de calculație la alta și de calcul al costului semifabricatelor la fiecare fază. Dezavantajul acestei variante constă in faptul ca impune, pe lănga calculațiile intermediare pe faze, și o centralizare a cheltuielilor de producție din toate fazele de prelucrare, pentru fiecare produs finit obținut.

b)Varianta cu semifabricate se utilizează în entitățiile care fabrică un număr relativ restrăns de produse finite, în cadrul unor procese tehnologice îndelungate, iar dupa fiecare fază se obțin semifabricate depozitabile, destinate fie consumului intern, fie vanzării. În acest caz este necesară cunoașterea semifabricatelor din toate stadiile de fabricație.

Costul semifabricatelor din fiecare fază se determină pe articole de calculatie (feluri de cheltuieli), luănd în considerare atăt costul semifabricatului primit din faza anterioară, cat și cheltuielile de producție aferente fazei respective. Astfel, costul calculat pentru producția ultimei faze constitue și costul unitar al semifabricatului obținut (Cusf).

În acest caz, relațiile de calcul utilizate sunt urmatoarele:

→ pentru prima fază:

→pentru a doua fază:

→pentru faza n

.

Trecerea valorii semifabricatelor în costul produselor obținute se efectueăză fie în mod global, fie desfașurat pe articole de calculație.

Dezavantajul acestei variante constă în faptul că atunci cănd sunt faze de calculație numeroase și producție în curs de execuție la finele perioadei de gestiune se mărește volumul lucrărilor de centralizare a datelor privind calculul costului de producție al semifabricatului obținut.

3.1.3 Metoda de calculație a costurilor pe comenzi

Comparativ cu fazele de fabricație care alcătuiesc conținutul unor zone de cheltuieli, comenzile reprezintă forme de organizare scriptică a diferitelor categorii de purtători de costuri. De asemenea, deși atăt metoda pe faze căt și metoda pe comenzi folosesc ca zone de cheltuieli aceleași ateliere și sectii de producție, totuși conținutul acestor zone diferă de la o metodă la alta. Astfel, în cazul metodei pe faze, atelierele și secțiile de producție reprezintă faze de producție, în timp ce, în cazul metodei de comenzi, aceste zone cuprind procese complexe de fabricare a unor produse finite sau lucrări pe bază de comenzi interne.

De menționat ca în cazul acestei metode, purtătorul de costuri utilizat în antecalcul este „produsul finit”, iar cel folosit pentru urmărirea și înregistrarea cheltuielilor de producție efective este „comanda”.

Datorită variației pe care o are producția în curs de execuție de la o perioadă de gestiune la alta, în cazul unitățiilor patrimoniale cu producție individuală și de serie, determinarea și evaluarea acesteia se face doar în etapa de postcalcul.

O altă particularitate a acestei metode face ca obiectul comenzii să difere în raport cu modul de organizare a producției. Astfel, în cazul producției individuale și de serie organizată în varianta fără semifabricate, comanda are ca obiect un produs sau un lot de produse. O fragmentare a procesului de fabricație (din punct de vedere informațional) apare ca necesară doar dacă ciclul de fabricație este lung, caz în care o comandă poate urmări cheltuielile înregistrate într-o anumită etapă sau pentru obținerea unei parți a produsului finit.

Pentru calcularea costului unitar se foloseste formula:

;

Dacă procesul de producție comportă obținerea de semifabricate iar produsele finite sunt rezultatul îmbinării mecanice a acestora sau a unor piese și subansamble parțial independente (care se produc în unitate sau se achiziționează, se prelucreaza și apoi se asamblează), comenzile au ca obiect următoarele:

loturi de semifabricate care se produc integral în întreprindere;

loturi de piese din producție proprie sau achiziționate, care se prelucrează și se finisează;

loturi de subansamble, agregate, care compun produsele finite;

loturi sau serii de produse finite.

Etapele de calcul pentru determinarea costului unitar sunt urmatoarele:

determinarea costurilor pieselor și semifabricatelor proprii și a pieselor brute;

calculul costului operațiilor de prelucrare și de finisare a semifabricatelor, subansamblelor sau a altor piese;

determinarea costului produsului finit.

Relația de calcul utilizată în această variantă este următoarea:

Costul comenzii se calculează după terminarea acesteia, idiferent de durata de timp în care ea se execută. În cazul în care se fabrică loturi parțiale de produse care se predau la magazie înainte de terminarea întregii comenzi, aceste produse se evaluează la costul antecalculat sau la costul efectiv al unor produse similare. La decontarea parțială, cheltuielile se repartizează asupra produselor terminate și predate la magazie și ele nu vor putea depășii suma cheltuielilor efective, înregistrate la commanda în cauză. Metoda de evaluare adoptată la începutul anului pentru aceleași produse se menține pănă la sfarșitul anului. Eventualele diferențe care apar la terminarea comenzii se vor include în costul efectiv al ultimului lot.

Dacă se fabrică produse unicat, cheltuielile de producție colectate în fișele de calculție pentru produsele respective reprezintă costul unitar al acestora. În cazul producției individuale, comenzile de produse primite de la clienți se lansează ca atare în fabricație, iar pentru producția de serie se centralizează solicitările primite pentru exemplare identice.

Înainte de lansarea în fabricație, comanda primește un simbol cifric din Registrul de comenzi. Acest simbol se va înscrie în toate documentele de consum: bonuri de consum, fișe limită, bonuri de lucru, fișe de însoțire etc. De asemenea, poartă simbolul comenzii la care se referă fișele de postcalcul și situațiile analitice deschise pentru urmarirea comenzilor și a cheltuielilor de producție.

Deși metoda pe comenzi asigură stabilirea unui cost real al produsului finit sau al lucrării executate, ea prezintă unele dezavantaje, cum ar fi:

nu asigură la finele perioadei de gestiune cunoașterea costului de producție pentru comenzile a căror execuție continuă în perioadele următoare;

conduce la denaturarea costurilor perioadei în cazul predării parțiale a produselor către client, înainte de terminarea integrală a comenzii.

3.1.4 Metoda tarif-oră-mașină (T.H.M.)

Această metodă se aplică în societățiile comerciale cu un înalt grad de mecanizare și automatizare. Metoda urmărește să determine costul prelucrării pe baza costului ore de funcționare mașinii, instalației de pe fluxul circului de fabricație, ca un cost partial la care trebuie adăugat costul materiilor prime și materialelor directe rezultănd costul pe unitate de produs.

Unitatea fundamentală în cadrul metodei este mașina, grupul de mașini pentru care se stabilește tariful orar de funcționare ca sumă a costurilor necesare funcționării timp de o oră. Din structura tarifului nu face parte costul materiilor si materialelor directe.

Aplicarea metodei T.H.M. necesită parcurgerea următoarelor etape:

Prima etapă se referă la stabilirea centrelor de producție, prin centru înțelegăndu-se o mașină, un grup de mașini, un utilaj, o instalație, un loc de muncă care pot fi reunite după criterii de dimensionare identice sau care să nu prezinte variații exagerate. Gruparea în centre nu implică reamplasarea mașinilor, utilajelor, sub același acoperiș al unei hale de producție, putem intălni mai multe centre, grupate după criterii diferite:

Capacitatea mașinilor;

Randamentul lor;

Varsta mașinii;

Numărul de ore lucrate anual la mașină;

Varsta mașinii.

A doua etapă cuprinde lucrări de determinare a structurii efectivelor de personal si a capacitații de producție ale fiecărui cenru de producție. Tot în cadrul acestei etape se determină:

Efectivul de muncitori, dacă un muncitor deserveste două mașini, el va intra in calculul costului unitar cu ½;

Numprul maxim anual de ore pe centru;

Numarul anual de ore disponibile pe centru, care exprimă capacitatea de producție a centrului și care se determină pe baza numarului maxim de ore din care se scad orele de concediu, pauzele zilnice, alte întreruperi;

Situațiile structurii efective, care cuprind informații privind efectiv salariile directe pe centre exprimate în ore, diferentele de capacitate pe centre, salarii pentru muncitorii auxiliari ai tuturor centrelor.

A treia etapă constă în elaborarea bugetelor operaționale. Bugetul operațional cuprinde toate costurile indirecte privind fabricația, administrarea si desfacerea. Deci nu sunt incluse în bugetul operațional costurile cu manopera directa a centrelor și cu materiile directe. Structura bugetului operațional este una flexibilă, potrivit specificului întreprinderii și a criteriilor luate în considerare pentru repartizarea costurilor indirecte pe centre de producție. Acesta cuprinde costurile grupate pe destinații și feluri, iar pentru analiza utilizării capacitățiilor și o grupare în fixe și variabile, la diferite nivele ale gradului de utilizare a capacitătii întreprinderii.

A patra etapa cuprinde lucrarile de repartizare a costurilor din bugetul operațional pe centre. Felurile de costuri se repartizează pe centre după urmatoarele criterii:

Costul spațiului productiv-după suprafața ocupată de utilajele centrului de producție;

Costul cu energia electrica in scopuri motrice-după mărimea puterii instalate înmulțită cu numărul de ore de funcționare;

Costul cu energia pentru iluminat-după puterea consumatorilor inmulțită cu numarul de ore de funcționare;

Costul de amortizare a utilajelor, întreținerea și reparațiile-după valoarea utilajelor;

Contribuția la asigurări sociale ca și impozitul pe fondul de salarii poate fi tratat diferit:

O parte aferenta salariilor directe;

O altă parte pe centre, în funcție de totalul salariilor acestora.

Ultima etapa se referă la lucrări legate de determinarea tarifului oră-mașină al fiecarui centru de producție.

Cunoscănd tariful ora-mașină și itinerarul produsului, se determină costul prelucrării pe produse, la care se adaugă costul cu materiile prime si materialele directe, se obține costul produsului.

3.2.Metode de calculație a costurilor de tip parțial

Acest tip de metode, numite și metode limitative, iau în considerare pentru determinarea costului unitar numai cheltuielile care depind direct de volumul producției și desfacerii.

În categoria metodelor de calculație de tip parțial se cuprind:

Metoda direct-costing;

Metoda costurilor directe.

3.2.1. Metoda direct-costing

Concepția de bază a metodei direct-costing o constitue fundamentarea calculării costului produsului numai pe baza cheltuielilor variabile. De aceea, unii autori, și în special cei francezi, denumesc metoda ca metoda costurilor variabile. Noțiunea de direct nu are nici o legătură cu cheltuielile directe, ea fiind legată particularitatea metodei de a calcula costul produselor numai pe baza cheltuielilor care depind în mod direct de variația volumului fizic al producției. În acest context, nu trebuie facută confuzie între noțiunea de cheltuială directă și cea variabilă și nici între cea indirectă si fixă.

Potrivit avestei metode, conceptul de variabilitate a cheltuielilor vizează toate cheltuielile de producție indiferent de modul lor de repartizare (direct sau indirect) pe produse, datorită existenței unor interferențe.

Eliminarea cheltuielilor fixe din calcul se bazează pe faptul ca acestea sunt cheltuieli ale perioadei și nu ale produselor. Din această cauză ele nu pot fi incluse în costul produselor, ci afectează rezultatul activității.

Aplicarea principiilor metodei direct-costing presupune parcurgerea următoarelor etape:

Separarea cheltuielilor variabile de cheltuielile fixe constitue problema de bază a metodei direct-costing pentru asigurarea unei juste calculări a costurilor de producție. Concepția separării cheltuielilor variabile de cele fixe și calcularea costului producției numai pe baza cheltuielilor variabile se fundamentează pe ideea că numai aceste cheltuieli se modifică în mod direct cu producția și sunt generate de obținerea produselor.

Individualizarea cheltuielilor variabile pe produse trebuie să țină seama de caracterul direct sau indirect al acestora. Cheltuielile variabile directe nu ridică nici o problemă deoarece ele se pot identifica pe produse în momentul efectuării lor. Repartizarea cheltuielilor variabile indirecte se poate face folosind unul din procedeele cunoscute.

Calculul costului variabil unitar se face prin raportarea cheltuielilor variabile (CV) la cantitatea de produse obținută (Q):

calculul rezultatului pe produs și a rezultatului global la nivelul întreprinderii în concepția metodei direct-costing pleacă de la elementele de ieșire ale procesului de producție, respectiv de la volumul de produse văndute într-o perioadă de timp. Scazănd din valoarea vănzărilor costurile variabilecorespunzătoare produselor văndute, se obține contribuția de acoperire sau marja brută, destinată acoperirii cheltuielilor fixe ale perioadei. În aceste condiții, pentru stabilirea rezultatului global (R) al întreprinderii se poate folosii formula:

Metoda direct-costing prezintă numeroase avantaje:

simplifică calculația costurilor unitare datorită renunțării la repartizarea cheltuielilor fixe;

asigură informații asupra modului în care cheltuielile fixe influențează nivelul rezultatului de exploatare;

permite reglarea producției în funcție de ritmul și de posibilitățiile de valorificarea acesteia prin vănzare;

facilitează reglarea producției și luarea măsurilor de optimizare a acesteia prin stabilirea nivelului pragului de rentabilitate;

asigură informații relevante și exacte pentru formularea deciziilor pe termen scurt;

faciliteză controlul si stabilirea cauzelor și a responsabilitățiilor pe feluri și locuri de cheltuieli pentru abaterile constatate fața de prevederi.

Cu toate acestea metoda direct-costing are și o serie de dezavantaje:

calcularea costului doar în funcție de cheltuielile variabile poate conduce la o imagine incompletă asupra costului de producție;

alterează exactitatea calculației și stabilirea rezultatelor finale prin folosirea unor criterii convenționale de separare a cheltuielilor variabile de cele fixe;

evaluarea stocurilor de produse numai pe baza cheltuielilor variabile și afectarea rezultatelor brute la finele perioadei de gestiune cu totalul cheltuielilor fixe conduce la maximizarea rezultatului în perioada cand se desfac aceste produse.

3.2.2 Metoda costurilor directe

Esența acestei metode constă în înparțitrea cheltuielilor de producție după modul de identificare a lor în momentul efectuării, pe produs, lucrare sau serviciu in cele doua categorii:

→ cheltuieli directe;

→ cheltuieli indirecte.

În calculul costului unitar se iau în considerare numai cheltuielile directe, motiv pentru care se numește metoda costurilor directe. În ceea ce privește cheltuielile indirecte. Ele nu se repartizează în costul produselor, lucrărilor șo serviciilor, ci se deduc pe total din rezultatul financiar brut al întreprinderii.

În metoda costurilor directe, nu se urmarește în primul rănd determinarea costului pe fiecare produs în parte, ci calcularea si analiza rentabilitătii totale, la nivelul întregii întreprinderi. Pentru fiecare produs în parte se calculează tot contribuția bruta la beneficiu, prin deducerea din volumul vanzărilor a cheltuielilor directe și nu a cheltuielilor variabile.

În același timp, aplicarea metodei costurilor directe are față de metoda direct-costing avantajul că evită dificultățiile pe care le prezintă separarea cheltuielilor de producție și desfacere în fixe si variabile.

De asemenea, aplicarea metodei costurilor directe prezintă avantajul față de metodele de tip absorbant că înlătură lucrările complicate de repartizare a cheltuielilor indirecte.

Prin utilizarea acestei metode se urmarește calculul cu operativitate al costului unitar al producției obținute, bazat numai pe cheltuieli directe, în scopul adoptării deciziilor pe linia conducerii personalului de producție.

Marja pe costurile directe prezintă informații interesante pentru țntreprindere dar, în același timp, prezintă mai puțin interes în ceea ce privește previziunile.

Este interesant de a combina cele doua criterii pentru analiza unei situații, respectiv criteriul variabil cu cel direct. În acest scop se ajunge la determinarea pe fiecare produs a contribuției brute specifice ce poate fi asimilată fie marjei pe costurile directe, fie marjei pe costurile variabile.

Cap4. Contabilitatea sintetică și analitică a costurilor

la SC Hidroconstrucția SA

Toate conturile necesare calculației conturilor sunt grupate în clasa 9 Conturi interne de gestiune din cadrul planului general de conturi, aprobat de Ministerul Finanțelor.

În raport cu rolul pe care îl îndeplinesc, conturile de gestiune sunt împărțite în trei grupe:

90 ”Decontări interne”;

92 “Conturi de calculație”;

93 “Costul producției”;

4.1 Funcțiunea conturilor din grupa 90 – „Decontări interne”

Aceste conturi sunt conturi de reflectare sau conturi oglindă care asigură autonomia Contabilității de Gestiune față de Contabilitatea Financiară.

901 – „Decontări interne privind cheltuielile” (P)

Se creditează în cursul perioadei de calculație cu cheltuielile efective de exploatare preluate din CF în corespondență cu debitul conturilor din grupa 92 – „Conturi de calculație” (921, 922, 923, 924, 925)

Se debitează numai la sfârșitul perioadei de calculație cu decontarea cheltuielilor efective către CF astfel:

decontarea producției obținute la cost de înregistrare prestabilit prin creditul contului 931;

decontarea diferențelor de preț între costul efectiv și costul prestabilit prin creditul contului 903;

decontarea costului subactivității prin creditul contului 902;

decontarea producției neterminate în cost efectiv prin creditul contului 933.

În urma decontărilor către CF a costurilor efective determinate prin CG contul 901 se soldează.

902 – „Decontări interne privind producția obținută” – cont de pasiv după funcția contabilă, iar după natura soldului este cont bifuncțional. Acest cont evidențiază decontările între subunități privind producția obținută dar are și rolul de a determina diferențele de preț între costul efectiv și cel prestabilit.

Se creditează în cursul lunii cu valoarea producției obținute în cost prestabilit prin debitul contului 931;

Se debitează la sfârșitul lunii cu:

valoarea producției obținute în cost efectiv prin creditul contului 921

cheltuielile de desfacere prin creditul contului 925

Se creditează la sfârșitul lunii cu diferențele de preț între costul efectiv și cel prestabilit în corespondență cu debitul contului 903

Pentru închidere, contul se va credita în corespondență cu debitul contului 901.

La sfârșitul lunii se soldează.

903 – „Decontări interne privind diferențele de preț” (A) are rolul de a evidenția la sfârșitul lunii diferențele de preț între costul efectiv al producției obținute și costul prestabilit al acesteia.

Se debitează la sfârșitul lunii cu diferențele de preț în corespondență cu creditul contului 902 astfel:

în negru pentru diferențele nefavorabile;

în roșu pentru diferențele favorabile.

Se creditează la sfârșitul lunii cu diferențele de preț decontate către CF prin debitul contului 901.

Contul nu prezintă sold.

4.2 Funcțiunea conturilor din grupa 92 – „Conturi de calculație”

Cu ajutorul acestor conturi se realizează colectarea cheltuielilor pe destinații. Funcția contabilă a acestor conturi se adaptează la tipul sau metoda de calculație aleasă. Sunt conturi de activ.

921 – „Cheltuielile activității de bază” (A) colectează pe debit cheltuielile aferente activității de bază și decontează pe credit costurile efective ale producției finite și a celei neterminate.

Se debitează:

în cursul lunii cu cheltuielile directe aferente activității de bază preluate din CF prin creditul contului 901;

la sfârșitul lunii cu cheltuielile indirecte de producție și de administrație generală repartizate prin creditul conturile 923, 924.

cu costurile efective ale secțiilor auxiliare (mai rar) prin creditul contului 922;

-la sfârșitul lunii cu cheltuielile de desfacere în corespondență cu contul 925.

Se creditează:

la sfârșitul lunii cu valoarea în cost efectiv a producției neterminate prin debitul contului 933;

la finele lunii cu valoarea producției finite în cost efectiv în corespondență cu debitul contului 902.

Contul se soldează.

În funcție de metoda de calculație aleasă, contul 921 se detaliază pe analitice: pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze de fabricație, etc.

922 – „Cheltuielile activității auxiliare” (A) colectează pe debit cheltuielile efective preluate din CF și se creditează cu costurile efective repartizate sectoarelor care beneficiază de activitatea auxiliară. Contul se detaliază pe analitice pe fiecare sector auxiliar.

Se debitează:

în cursul lunii cu cheltuielile preluate din CF aferente activității auxiliare prin creditul contului 901;

la sfârșitul lunii cu cota de cheltuieli generale aferentă lucrărilor și serviciilor prestate către terți prin creditul contului 924.

Se creditează:

la sfârșitul lunii cu costurile aferente producției neterminate prin debitul contului 933;

la sfârșitul lunii cu costurile efective aferente producției finite decontate sectoarelor beneficiare prin debitul conturilor 923, 924, 925 și mai rar 921.

Se soldează după decontarea costurilor efective aferente activității auxiliare.

923 – „cheltuielile indirecte de producție” (A) ține evidența cheltuielilor pe centre de cost la nivelul unei secții de producție. Deși sunt cheltuieli indirecte față de obiectul de calculație, ele sunt totuși cheltuieli directe față de centrul de costuri. Se detaliază pe analitice pe fiecare secție productivă în parte.

Se debitează:

în cursul lunii cu cheltuielile comune ale secțiilor preluate din CF prin creditul contului 901;

la sfârșitul lunii cu costurile efective decontate de activitățile auxiliare prin creditul contului 922.

Se creditează:

la sfârșitul lunii cu repartizarea cheltuielilor indirecte asupra obiectelor de calculație prin debitul contului 921;

la sfârșitul lunii cu decontarea costului subactivității prin debitul contului 902;

După repartizarea cheltuielilor indirecte de producție, contul se soldează.

924 – „Cheltuielile generale întreprindere” (A) colectează toate cheltuielile indirecte ale întreprinderii atât față de obiectele de calculație, cât și față de locurile generatoare de costuri.

Se debitează:

în cursul lunii cu toate cheltuielile indirecte colectate generate de activitatea generală a întreprinderii prin contul 901;

la sfârșitul lunii cu costurile efective decontate de sectoarele auxiliare prin contul 922.

Se creditează:

la sfârșitul perioadei cu cheltuielile generale repartizate asupra lucrărilor și serviciilor auxiliare prestate terților prin debitul contului 922 și asupra obiectelor de calculație prin debitul contului 921;

Dacă aceste cheltuieli generale de administrație nu se includ în costul produsului, ele nu se vor repartiza prin debitul contului 921, ci vor fi suportate din rezultatul întreprinderii, caz în care se creditează în corespondență cu debitul contului 902.

După repartizare, contul se soldează.

925 – „Cheltuielile de desfacere” (A) colectează și repartizează toate cheltuielile legate de producția vândută.

Se debitează:

în cursul lunii cu cheltuielile colectate generate de desfacerea /distribuția producției prin contul 901;

la sfârșitul lunii cu costurile efective decontate de sectoarele auxiliare prin contul 922;

Se creditează:

la sfârșitul lunii cu repartizarea acestor cheltuieli asupra costului producției prin contul 921, iar în cazul utilizării metodei globale prin debitul contului 902.

În urma repartizării, contul se soldează.

4.3 Funcțiunea conturilor din grupa 93 – „Costul producției”

Grupa 93 cuprinde 2 conturi:

931 – „Costul producției obținute”

933 – „Costul producției în curs de execuție”

Aceste conturi au rolul unor conturi de stocuri ce evidențiază producția finită și respectiv cea neterminată. Sunt conturi de activ și funcționează astfel:

931 – „Costul producției obținute” (A) ține evidența producției finite sau a lucrărilor executate și a serviciilor prestate.

Se debitează:

în cursul lunii la cost prestabilit al producției obținute prin contul 902.

Se creditează:

la sfârșitul lunii cu valoarea în cost prestabilit a produselor finite decontate CF prin contul 901.

La sfârșitul lunii, contul se soldează.

933 – „Costul producției în curs de execuție” (A) ține evidența producției neterminate la cost efectiv.

Se debitează:

la sfârșitul lunii cu valoarea producției neterminate în cost efectiv prin creditul conturilor 921, 922;

Se creditează:

la sfârșitul lunii cu valoarea în cost efectiv a producției neterminate decontate CF prin contul 901 (regulamentul de aplicare a legii contabilității prevede decontarea acestei producții neterminate prin debitul contului 902, caz în care urmează apoi închiderea contului prin formula: 901 = 902) .

Conturi proprii utilizate de întreprindere

Pe langă conturile recunoscute general, societatea a decis să adauge conturi care sa le faciliteze activitatea atăt la nivelul de sucursală, căt și la nivel central.

926 – „Cheltuieli cu utilajele proprii (A)” ține evidența cheltuielilor cu utilajele proprii pe feluri de cheltuieli (piese, materiale, anvelope, salarii, alte cheltuieli) .

Se debitează

în cursul lunii cu valoarea cheltuielilor efectuate în cursul lunii pe feluri de utilaje;

Se creditează

la sfășitul lunii cu repartizarea cheltuielilor cu utilajele asupra lucrarilor de bază pe articolul de calculație utilaj cont 921.01.03 “Cheltuieli cu utilajul”.

150 – „Alte cheltuieli de repartizat respectiv”(A) ține evidența producției secundare primite de la secțiile de producție auxiliare (transport, reparații și confecții) care deservesc activitatea de bază a șantierului.

Se debitează:

La sfășitul lunii cu valoarea cheltuielilor transmise de secțiile industriale prin contul 901”Decontări interne privind cheltuielile”;

Se creditează:

La sfășitul lunii cu valoarea acestor cheltuieli prin contul 902 „Decontări interne privind producția obținută”;

800.50 – „Alte venituri din activitatea internă”(P) înregistrează veniturile primite de la secțiile de producție auxiliară.

Se debitează:

La sfărșitul lunii cu valoarea veniturilor primite de la secțiile de producție industrială prin contul 902„Decontări interne privind producția obținută”;

Se creditează:

La sfărșitul lunii cu valoarea acestor venituri prin contul 901”Decontări interne privind cheltuielile”.

200 – „Cheltuieli de repartizat din cheltuieli generale de întreprindere”(A) cumulează în cursul lunii toate cheltuielile indirecte ocazionate de activitatea de producție din contul 924 „Cheltuieli generale de administrație”.

Se debitează:

La sfărșitul lunii cu toate cheltuielile generale de administrație prin creditul contului 924 (închidere automată);

Se creditează

La sfărșitul lunii cu repartizarea cheltuielilor generale asupra lucrărilor de bază pe articole de calculație cheltuieli indirecte.

300 – „Cheltuieli de repartizat din exploatare utilaje proprii” (A) cumulează toate cheltuielile cu utilaje din cursul lunii din contul 926 „Cheltuieli cu utilajele proprii”.

Se debitează:

La sfărșitul lunii cu toate cheltuielile cu utilaje prin creditul contului 926 (închidere automată);

Se creditează:

La sfâșitul lunii prin repartizarea cheltuielilor cu utilajele asupra lucrărilor de bază pe articolul de calculație “Utilaj”.

Cap.5 Studiu de caz privind principalele operațiuni care au loc la SC Hidroconstrucția SA în luna Aprilie 2008 pentru calculul costurilor

5.1. Prezentarea societății

Domeniul principal de activitate al firmei SC Hidroconstrucția SA este reprezentat de construcțiile hidrotehnice la care se adaugă o întreagă listă de alte activități cum ar fi: construcțiile civile și industriale, construcțiile edilitare, drumuri și poduri; stații de sortare, fabrici de beton, prelucrarea lemnului, confecții metalice, reparații utilaje și mijloace de transport, transport auto și transport naval pe Dunăre; consultanță și asistență tehnică, încercări de laborator pentru certificare produse, servicii hoteliere și de restaurant.

Forma juridică a societății, din 1990 când primește denumirea de Hidroconstrucția, era de societate pe acțiuni, unic acționar fiind statul, însă din 1995 în baza contractelor de cumpărare de acțiuni de către cca. 7000 de salariați cu Fondul Proprietății de Stat și cu Fondul Proprietății Private IV Muntenia, societatea se privatizează în totalitate.

Sucursala Râul Mare Retezat, înființată în anul 1975, face parte din cele 11 sucursale componente ale SC HIDROCONSTRUCTIA SA , având ca obiect de activitate amenajarea hidroenergetică a Râului Mare (Amonte si Aval), precum și a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria.

Între anii 1975-1999, Sucursala a funcționat cu sediul în Brazi, comuna Râu de Mori, iar din anul 1999 sediul central se află în municipiul Deva, Aleea Florilor, Bl. 15, Parter.

Pe baza experienței deosebite acumulate în cei peste 25 de ani de activitate, Sucursala Râul Mare Retezat și-a diversificat paleta de lucrări, prin adjudecarea în urma licitațiilor a unor lucrări din domeniile: civile si industriale, drumuri si poduri, alimentări cu apă si canalizări.

Punerea în valoare a experienței și potențialului mecanic, uman și organizatoric a făcut ca oferta de servicii pe care Sucursala Râul Mare Retezat le poate asigura, să se prezinte astfel:
→ baraje din materiale locale, cu nuclee sau măsti de etansare;
→ centrale hidroelectrice subterane sau de suprafata;
→ canale sau derivatii;
→ construcții rutiere (drumuri, poduri, lucrări de artă);
→ construcții de locuinte, sedii social-culturale si administrative;
→ lucrări edilitare si de gospodărie comunală;
→ amenajări ecologice și de protecție a mediului;
→ servicii de reparații utilaje, auto si transport;
→ producție de confectii metalice, prefabricate;
→ agregate minerale si betoane.

Dispunând de un potențial uman bine calificat și specializat de 1.400 angajați, Sucursala și-a crescut continuu cifra de afaceri, pentru anul 2006 aceasta situându-se la 265 miliarde lei.

Asigurarea calității lucrărilor executate a stat permanent în atenția societății, cresterea nivelului de competivitate pe piata construcțiilor cerând să adopte un nou sistem de asigurare a calității, cu încadrarea în prevederile normelor europene prin aplicarea standardului SREN – ISO 9001/95.

La ora actuală Sucursala R.M. Retezat, isi desfasoară activitatea prin urmatoarele subunitați:

Șantierul 1 Baraj Răusor;

Șantierul 2 C.H.E. JIU;

Șantierul 3 Strei;

Șantierul 4 Rețele Apă Arad;

Șantierul 5 Construcții civile;

Lot independent Siriu;

Complex turistic Brazi.

Șantierul 4 Rețele Apă Arad, iși desfășoara activitatea pe 3 loturi:

Lot 1 Lipova;

Lot 2 Săntana;

Lot 3 Păncota.

Acest șantier exacută alimentarea cu apă in localitățile Lipova, Săntana si Păncota. Aceste lucrări sunt executate prin finanțare Phare.

Construcții hidroenergetice

Amenajarea Râului Mare Amonte cuprinde un baraj de anrocamente care acumuleaza un volum de apă de 225 milioane de metri cubi, o galerie de aducțiune care transportă apa din barajul Gura Apelor, centrala subterană Retezat cu putere de 335 MW și o centrala de restituție, centrala Clopotiva (14 MW).

Centrala Retezat este amplasată într-o cavernă subterană, excavată în stancă la dimensiunile de 65 m lungime, 16 m lațime și o înălțime de 44,2 m. Ea este echipată cu două turbine Francis, cu putere de 167,5 MW fiecare. Pe canalul de fugă al centralei Retezat s-a construit o centrală de restituție cu putere de 14 MW.

Între anii 1981-1990 s-a realizat amenajarea Râului Mare între Clopotiva si Hateg, concretizată prin punerea în funcțiune a 3 centrale baraj cu acumulare și a 6 centrale pe derivații, fiecare echipată cu câte 2 turbine de tip KAPLAN si cu o putere instalată totala de 134,4 MW.

Drumuri

Lucrări executate: → reabilitare DN7 Deva-Lipova;

→ modernizarea autostrăzii Bucuresti – Pitesti;

→ reabilitare DN1 Cluj – Vesten.

Poduri

Lucrări executate: → pod peste râul Crisul Alb, com. Criscior, jud. Hunedoara;

→ pod peste râul Cerna, loc. Dabâca, jud. Hunedoara;

→ pod peste râul Cerna, loc. Hasdău, jud. Hunedoara;

→ pod râul Mures, com. Zam, Jud. Hunedoara.

5.2. Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind calcularea costurilor prin metoda pe comenzi în luna aprilie 2008

La data de 30.04.2008 se inregistrează consumul de materiale pe baza bonurilor de consum nr. 4001…4007;4100…4104; 4110…4115.

“Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 134334.48

„Cheltuieli materiale alimenate cu apă Arad-Păncota” 921.01.01.110 47051.50

„Cheltuieli materiale alimenate cu apă Arad-Săntana” 921.01.01.111 588660.70

„Cheltuieli materiale alimenate cu apă Arad-Lipova” 921.01.01.112 28622.20

Conform Bon de consum nr 4001…4007;4100…4104; 4110…4115 din data de 30.04.2008

La data de 30.04.2008 se înregistrează consumul de carburanți pe baza fișelor limită de consum 1 și a centralizatorului de carburanți pe luna aprilie 2008 .

Păncota

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 9146.54

„Cheltuieli cu motorina la buldozer pe șenile” 926.04.05 1441.80

„Cheltuieli cu motorina la compresor pentru aer-termic” 926.11.05 1335.00 „Cheltuieli cu motorina la escavatoare pe pneuri” 926.20.05 4539.00

„Cheltuieli cu vaselina la buldozer pe șenile” 926.04.20 16.30

„Cheltuieli cu vaselina la excavatoare pe pneuri” 926.20.20 32.60

„Cheltuieli cu benzina la concasoare” 926.13.18 1279.74

„Cheltuieli cu uleiuri la buldozer pe șenile” 926.04.19 99.00

„Cheltuieli cu uleiuri la excavatoare pe pneuri” 926.20.19 191.10

„Cheltuieli cu uleiuri la compresoare pentru are-termic” 926.11.19 212.00

Conform fișei limită de consum 1 și a centralizatorului de carburanți pe luna aprilie 2008 .

b) Lipova. La data de 30.04.2008 se înregistrează consumul de carburanți pe baza fișei limită de consum 2 și a centralizatorului de carburanți pe luna aprilie 2008 .

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 3476.35

„Cheltuieli cu motorina la excavatoare pe pneuri” 926.20.05 2134.90

„Cheltuieli cu motorina la compresor pentru aer termic” 926.11.05 443.20

„Cheltuieli cu motorina la vibrocompactoare „ 926.84.05 138.50

„Cheltuieli cu benzina la grupuri sudură termice” 926.33.18 595.55

„Cheltuieli cu benzina la mașini taiat beton” 926.58.18 166.20

Conform fișei limită de consum 2 și a centralizatorului de carburanți pe luna aprilie 2008 .

c) Săntana. La data de 30.04.2008 se înregistrează consumul de carburanți pe baza fișei limită de consum 3 și a centralizatorului de carburanți pe luna aprilie 2008 .

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 9677.53

„Cheltuieli cu motorina la excavatoare pe pneuri” 926.20.05 4966.20

„Cheltuieli cu motorina la compresor pentru aer termic” 926.11.05 1548.60

„Cheltuieli cu motorina la vibrocompactoare” 926.84.05 509.97 „Cheltuieli cu benzina la grupuri sudură termice” 926.33.18 2008.25

„Cheltuieli cu benzina la mașini taiat beton” 926.58.18 279.77

„Cheltuieli cu vaselina pentru excavatoare pe pneuri „ 926.20.20 33.60

„Cheltuieli cu vaselina pentru vibrocompactoare” 926.84.20 16.30

„Cheltuieli cu uleiuri pentru excavatoare pe pneuri” 926.20.19 226.20

„Cheltuieli cu uleiuri pentru compresor cu aer-termic” 926.11.19 59.76

„Cheltuieli cu uleiuri pentru vibrocompactoare” 926.84.19 29.88

Conform fișei limită de consum 3 și a centralizatorului de carburanți pe luna aprilie 2008 .

La data de 30.04.2008 se înregistrează consumul de carburanți GPL Propan conform bonului de consum 4010.

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 3969

„Cheltuieli pentru încălzit Păncota” 924.01.69 1323

„Cheltuieli pentru încălzit Săntana” 924.01.69 1323

„Cheltuieli pentru încălzit Lipova” 924.01.69 1323

Conform bonului de consum 4010/30.04.2008

La data de 30.04.2008 se inregistrează consumul de imprimate pe baza notei de transfer 10302.

„Furnituri de birou” 924.01.61 = 901 „Decontări interne privind cheltuielile” 533.12

Conform notei de transfer 10302/30.04.2008.

La data de 28.04.2008 se înregistrează consum obiecte de inventar pe baza bonului de consum 33095.

„Cheltuieri cu întreținerea și 924.01.68 = 901 „Decontări interne 143.64

funcționarea obiectelor de inventar” privind cheltuielile”

Conform bonului de consum 33095/28.04.2008 .

Se înregistrează darea în consum a pieselor de schimb pe baza bonurilor de consum 4400/16.04.2008, 4401/16.04.2008, 4402/16.04.2008, 4403/27.04.2008.

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 1697.66

„Ch.cu piesele de schimb pentru compresoare” 926.11.01 703.40

„Ch.cu piesele de schimb pentru excavatoare” 926.20.01 931.26

„Ch.cu piesele de schimb pentru buldozere” 926.04.01 63.00

Conform bonurilor de consum 4400/16.04.2008, 4401/16.04.2008,

4402/16.04.2008, 4403/ 27.04.2008.

Se înregistrează cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor corporale pe baza notei de debitare-creditare nr.550/30.04.2008 primită de la sucursală.

Păncota

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 6795.40

„Cheltuieli cu amortizarea excavatoarelor pe pneuri” 926.20.11 6124.51

„Ch.cu amortizarea grupurilor de sudură termice” 926.33.11 120.23

„Ch.cu amortizarea instalațiilor sudură polietilenă” 926.42.11 494.96

„Ch.cu amortizarea motopompelor” 926.61.11 55.70

Săntana

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 3348.88

„Cheltuieli cu amortizarea excavatoarelor pe pneuri” 926.20.11 2823.92

„Ch.cu amortizarea grupurilor de sudură termice” 926.33.11 118.94

„Ch.cu amortizarea instalațiilor sudură polietilenă” 926.42.11 406.02

Lipova

„Ch.cu amortizarea instalațiilor 926.42.11 = 901 „Decontări interne 3348.88

sudură polietilenă” privind cheltuielile”

Conform notei de debitare-creditare nr.550/30.04.2008 primită de la sucursală.

Se înregistrează cheltuielile cu comisionul garanții bună executare pe baza notei de debitare-creditare nr.550/30.04.2008 primită de la sucursală.

„Ch.comisioane bancare” 924.01.45 = 901 „Decontări interne 12107.99

privind cheltuielile”

Conform notei de debitare-creditare nr.550/30.04.2008 primită de la sucursală.

Se înregistrează prestațiile de transport conform notei de debitare-creditare nr.9051/ 30.04.2008 (bonuri de transport anxate)primită de la secția de transport auto Hateg.

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 65539.92

„Ch.transport auto alimentare cu apă Arad-Păncota” 921.01.04.110 12009.39

„Ch.transport auto alimentare cu apă Arad-Săntana” 921.01.04.111 17495.14

„Ch.transport auto alimentare cu apă Lipova” 921.01.04.112 23863.41 „Ch.cu transport ușor” 924.01.42 12171.98

Conform notei de debitare-creditare nr.9051/ 30.04.2008 (bonuri de transport anexate).

Se înregistrează cheltuielile cu terții pe baza facturilor nr.41035641/19.04.2008; nr.94/05.04.2008; nr. 1077867/16.04.2008; nr.13021/03.04.2008.

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 2734.92

„Ch. cu apa, canal, salubritate” 924.01.71 209.06

„Ch.transport auto alimentare cu apă Arad-Lipova” 921.01.04.112 84.03 „Ch.energia electică pentru iluminat” 924.01.70 2441.53

Conform facturilor nr.41035641/19.04.2008; nr.94/05.04.2008;

nr. 1077867/16.04.2008; nr.13021/03.04.2008.

Se înregistrează cheltuielile indirecte conform notei de debitare-creditare nr. 580/ 30.04.2008.

„Ch.generale repartizate 924.01.51 = 901 „Decontări interne 50645

la subunități” privind cheltuielile”

Conform notei de debitare-creditare nr. 580/ 30.04.2008.

Se înregistrează obținerea de confecții metalice conform devizelor post-calcul nr.120/1 din 12.04.2008, 120/2 din 19.04.2008, 134/30.04.2008.

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 4238.12

„Ch.cu materialele Păncota” 921.01.01.110 2329.13

„Ch.cu materiale Săntana” 921.01.01.111 351.51

„Ch.cu materiale Lipova” 921.01.01.112 1593.48

Conform devizelor post-calcul nr.120/1 din 12.04.2008, 120/2 din 19.04.2008,

134/30.04.2008.

Se înregistrează cheltuielile cu reparațile utilajelor proprii pe baza devizelor post-calcul nr.124/16.04.2008, nr.143/23.04.2008.

„Alte ch. cu reparații capitale” 926.87.13 = 901 „Decontări interne 3563.25

privind cheltuielile”

Conform devizelor post-calcul nr.124/16.04.2008, nr.143/23.04.2008.

Se înregistrează cheltuielile cu confecționat piesele de schimb noi conform deviz post-calcul 139/18.04.2008.

„Ch.cu piesele de schimb 926.04.01 = 901 „Decontări interne 284.98

pe buldozer” privind cheltuielile”

Conform deviz post-calcul 139/18.04.2008.

Se înegistrează cheltuielile cu manopera (salarii) pe baza statelor de plată și a comparativei de manopera din luna aprilie 2008.

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 79523

„Ch.cu manopera Pâncota” 921.01.02.110 25133

„Ch .cu manopera Sântana” 921.01.02.111 22108

„Ch.cu manopera Lipova” 921.01.02.112 7363

„Ch.cu salarii.CAS, șomaj pt. excavatoare pe pneuri” 926.20.08 6486

„Ch.cu salarii personalului de conducere” 924.01.21 15756

„Ch.cu salariile muncitorilor indirect productivi” 924.01.23 2677

Conform statelor de plată și a comparativei de manopera din luna aprilie 2008.

Înregistrarea cheltuielilor cu contribuția la asigurări sociale de stat (CAS) 19.5% din totalul fondului de salarii conform centralizatorul comparativei manoperei pe luna aplie 2008.

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 15507

„Ch.manopera Pâncota” 921.01.02.110 4901

„Ch.manopera Sântana” 921.01.02.111 4311

„Ch.manopera Lipova” 921.01.02.112 1436

„Ch.cu salarii.CAS, șomaj pt. excavatoare pe pneuri” 926.20.08 1265

„Ch.cu salarii personalului de conducere” 924.01.21 3072

„Ch.cu salariile muncitorilor indirect productivi” 924.01.23 522

Conform centralizatorului comparativei manoperei pe luna aprilie 2008

(19.5% din totalul fondului de salarii).

Se înregistrarea cheltuielilor cu contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS), 5.5% din totalul fondului de salarii conform centralizatorul comparativei manoperei pe luna aplie 2008.

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 4374

„Ch.manopera Pâncota” 921.01.02.110 1382

„Ch.manopera Sântana” 921.01.02.111 1216

„Ch.manopera Lipova” 921.01.02.112 405

„Ch.cu salarii,CAS, șomaj pt. excavatoare pe pneuri” 926.20.08 357

„Ch.cu salarii personalului de conducere” 924.01.21 867

„Ch.cu salariile muncitorilor indirect productivi” 924.01.23 147

Conform centralizatorului comparativei manoperei pe luna aprilie 2008

(5.5% din totalul fondului de salarii).

Se înregistrează cheltuielile cu contribuția la fondul de șomaj (CFS), 1% aplicat la totalul fondurilor de salarii conform centralizatorului comparativei manoperei pe luna aprilie 2008.

„Decontări interne privind cheltuielile” % = 901 795

„Ch.manopera Pâncota” 921.01.02.110 251 „Ch.manopera Sântana” 921.01.02.111 221

„Ch.manopera Lipova” 921.01.02.112 74

„Ch.cu salarii,CAS, șomaj pt. excavatoare pe pneuri” 926.20.08 65

„Ch.cu salarii personalului de conducere” 924.01.21 158

„Ch.cu salariile muncitorilor indirect productivi” 924.01.23 26

Conform centralizatorului comparativei manoperei pe luna aprilie 2008

(1% din totalul fondului de salarii).

Se înregistrează producția obținută pe baza structurii de deviz emisă de serviciul tehnic al șantierului la finele lunii.

Păncota

„Decontări interne privind producția obținută” % = 902 339494.95

„Venituri din materiale Pâncota” 931.01.01.110 90500.06

„Venituri din manoperă Păncota” 931.01.02.110 81157.61

„Venituri din utilaje Păncota” 931.01.03.110 46737.53

„Venituri din transport Păncota” 931.01.04.110 38637.52

„Venituri din CAS Păncota” 931.01.06.110 15825.73

„Venituri din CFS Păncota” 931.01.07.110 1826.05

„Venituri din CASS Păncota” 931.01.08.110 4869.46

„Venituri din fond solidaritate Păncota” 931.01.09.110 1007.98

„Venituri din alte ch. Păncota” 931.01.10.110 689.84

„Venituri din cheltuieli indirecte Păncota” 931.01.11.110 46075.13

„Venituri din profit din deviz Păncota” 931.01.12.110 12168.04

Săntana

„Decontări interne privind producția obținută” % = 902 281677.51

„Venituri din materiale Săntana” 931.01.01.111 126452.65

„Venituri din manoperă Sănatana” 931.01.02.111 44161.65

„Venituri din utilaje Santana” 931.01.03.111 36315.01

„Venituri din transport Săntana” 931.01.04.111 21024.48

„Venituri din CAS Săntana” 931.01.06.111 8611.52

„Venituri din CFS Săntana” 931.01.07.111 993.64

„Venituri din CASS Săntana” 931.01.08.111 2649.70

„Venituri din fond solidaritate Săntana” 931.01.09.111 548.49

„Venituri din alte ch. Săntana” 931.01.10.111 375.37

„Venituri din cheltuieli indirecte Săntana” 931.01.11.111 31467.95

„Venituri din profit din deviz Săntana” 931.01.12.111 7077.05

„Venituri din diferențe de preț Săntana” 931.01.13.111 2000.00

Lipova

„Decontări interne privind producția obținută” % = 902 289190.86

„Venituri din materiale Lipova” 931.01.01.112 94592.00

„Venituri din manoperă Lipova” 931.01.02.112 54639.98

„Venituri din utilaje Lipova” 931.01.03.112 44931.55

„Venituri din transport Lipova” 931.01.04.112 26013.00

„Venituri din CAS Lipova” 931.01.06.112 10654.80

„Venituri din CASS Lipova” 931.01.07.112 1229.40

„Venituri din CFS Lipova” 931.01.08.112 3278.40

„Venituri din fond solidaritate Lipova” 931.01.09.112 678.63

„Venituri din alte ch. Lipova” 931.01.10.112 464.44

„Venituri din cheltuieli indirecte Lipova” 931.01.11.112 39188.97

„Venituri din profit din deviz Lipova” 931.01.12.112 8518.96

„Venituri din diferențe de Lipova” 931.01.13.112 5000.00

Conform structurii de deviz din luna aprilie 2008.

La sfarșitul lunii se realizează automat inchiderea cheltuielilor generale de administrație în contul intermediar 200 Cheltuieli de repartizat din cheltuieli generale.

„Cheltuieli de repartizat din cheltuieli generale” 200 = % 105446.62

„Cheltuieli energie electică pentru iluminat” 924.01.70 2441.53

„Cheltuieli apă, canal, salubritate” 924.01.71 209.36

„Cheltuieli cu salarile muncitorilor indirect productivi” 924.01.23 2677.00

„Cheltuieli cu salarile personalului de conducere” 924.01.21 15756.00

„Cheltuieli cu CAS, CFS aferente salariilor indirecte” 924.01.24 695.00

„Cheltuieli cu CAS, CFS aferent salarile TESA” 924.01.22 4097.00

„Cheltuieli pentru încălzit” 924.01.69 3969.00

„Cheltuieli pentru garanții bună execuție” 924.01.45 12107.00

„Cheltuieli pentru furnituri de birou” 924.01.61 533.12

„Cheltuieli cu obiectele de inventar” 924.01.68 143.64

„Cheltuieli cu transportul ușor” 924.01.42 12171.98

„Cheltuieli generale repartizate la subunități” 924.01.51 50645.00

Conform închiderii automate din notele contabile de gestiune.

La sfășitul lunii se realizează automat inchiderea cheltuielilor cu utilajele proprii prin contul intermediar 300 Cheltuieli de repartizat din exploatare utilaje proprii.

„Cheltuieli de repartizat din exploatare utilaje proprii” 300 = % 46317.29 „Cheltuieli cu amortizare excavatoare pe pneuri” 926.20.11 8948.43

„Cheltuieli cu amortizare grupuri sudură” 926.33.11 239.17

„Cheltuieli cu amortizare instalații sudură polietilenă” 926.42.11 1054.68

„Cheltuieli cu amortizarea motopompe” 926.61.11 55.70

„Cheltuieli cu salarii, CAS, șomaj excavatoare pe pneuri” 926.20.08 8173.00

„Cheltuieli cu motorina la buldozer pe șenile” 926.04.05 1504.80

„Cheltuieli cu motorina compresor pentru aer termic” 926.11.05 4030.20

„Cheltuieli cu motorina la excavatoare pe pneuri” 926.20.05 12569.36

„Cheltuieli cu vaselina la buldozer pe șenile” 926.04.20 16.30

„Cheltuieli cu vaselina la excavatoate pe pneuri” 926.20.20 65.20

„Cheltuieli cu benzina la concasoare cu fălci” 926.13.18 1279.74

„Cheltuieli cu uleiuri la buldozer pe șenile” 926.04.19 99.00

„Cheltuieli cu uleiuri la excavatoare pe pneuri” 926.20.19 417.30

„Cheltuieli cu uleiuri la compresor pentru aer termic” 926.11.19 271.76

„Cheltuieli cu motorina la vibrocompactoare” 926.84.05 648.47

„Cheltuieli cu benzina la grupuri sudură termice” 926.33.18 2603.80

„Cheltuieli cu benzina la mașini tăiat astfalt” 926.58.18 445.97

„Cheltuieli cu vaselina la vibrocompactoare” 926.84.20 16.30

„Cheltuieli cu uleiuri la vibrocompactoare” 926.84.19 29.88

„Cheltuieli cu reparațiile capitale la alte utilaje” 926.87.13 3563.25

„Cheltuieli cu piese schimb la buldozer pe șenile” 926.04.01 284.90

Conform închiderii automate din notele contabile de gestiune.

La sfărțitul lunii se închide contul 200 prin repartizarea cheltuielilor generale (în funcție de volumul producției realizate pe fiecare lucrare în parte ) asupra lucrărilor de bază pe articolul de calculație cheltuieli indirecte.

„Cheltuieli de repartizat din cheltuieli generale” % = 200 105446.62

„Cheltuieli indirecte Păncota” 921.01.11.110 39015.25

„Cheltuieli indirecte Săntana” 921.01.11.111 32688.45

„Cheltuieli indirecte Lipova” 921.01.11.112 33742.92

Conform notei contabile 23/30.04.2008

La sfărșitul lunii luni se realizează închiderea contului 300 prin repartizarea cheltuielilor asupra lucrărilor de bază pe articolul de calculație utilaje.

„Cheltuieli de repartizat din exploatare utilaje proprii” % = 300 46317.29

„Cheltuieli utilaje Păncota” 921.01.03.110 23406.69

„Cheltuieli utilaje Săntana” 921.01.03.111 15935.45

„Cheltuieli utilaje Lipova” 921.01.03.112 6975.15

Conform notei contabile 24/30.04.2008

La sfărșitul lunii se folosesc conturile intermediare 800.50 și 150 pentru a pune de acord contabilitatea fiscală cu contabilitatea de gestiune (cu valoarea producției secundare industrială transmisă de secțiile de producție: prestații transport, confecții, reparații utilaje, piese de schimb).

„Alte venituri din 800.50 = 902 „Decontări interne 73626.27

activitatea internă” privind producția”

„Alte cheltuieli 150 = 90 „Decontări interne 73626.27

de repartizat” privind cheltuielile”

„Decontări interne 902 = 150 „Alte cheltuieli 73626.27

privind producția” de repartizat”

„Decontări interne 901 = 800.50 „Alte venituri din 73626.27

privind producția” activitatea internă”

Conform notei contabile 25/30.04.2008

Programul de contabilitate al firmei înregistrează cheltuielile secției de producție industrială ca un venit pe debitul contului 711 Venituri din producția inductriala, deși ea reprezintă de fapt o cheltuială (debit 711 = cont cheltuială).

Programul realizează automat închiderea contului 921 “Cheltuieli directe” prin contul 902 „Decontări interne privind producția”.

„Decontări interne privind producția” 902 = % 411153.40

„Cheltuieli materiale Săntana” 921.01.01.111 58976.21

„Cheltuieli materiale Păncota” 921.01.01.110 49380.63

„Cheltuieli manoperă Săntana” 921.01.02.111 22108.00

„Cheltuieli manoperă Păncota” 921.01.02.110 25133.00

„Cheltuieli CAS Săntana” 921.01.06.111 4311.00

„Cheltuieli CAS Păncota” 921.01.06.110 4901.00

„Cheltuieli CFS Săntana” 921.01.07.111 221.00

„Cheltuieli CFS Păncota” 921.01.07.110 251.00

„Cheltuieli CASS Săntana” 921.01.08.111 1216.00

„Cheltuieli CASS Păncota” 921.01.08.110 1382.00

„Cheltuieli utilaj Păncota” 921.01.03.110 23406.69

„Cheltuieli utilaj Săntana” 921.01.03.111 15935.45

„Cheltuieli indirecte Pǎncota” 921.01.11.110 39015.25

„Cheltuieli indirecte Săntana” 921.01.11.111 32688.45

„Cheltuieli indirecte Lipova” 921.01.11.112 33742.92

„Cheltuieli materiale Lipova” 921.01.01.112 30215.68

„Cheltuieli transport Păncota” 921.01.04.110 12009.39

„Cheltuieli transport Săntana” 921.01.04.111 17495.14

„Cheltuieli utilaj Lipova” 921.01.03.112 6975.15

„Cheltuieli tranport Lipova” 921.01.04.112 23947.44

„Cheltuieli manopera Lipova” 921.01.02.112 7363.00

„Cheltuieli CASS Lipova” 921.01.08.112 405.00

„Cheltuieli CFS Lipova” 921.01.07.112 74.00

Conform închiderii automate din data 30/04/2008.

Programul realizează automat închiderea contului 902 „Decontări interne privind producția obținută” prin contul 903 „Decontări interne privind diferențele de pret”.

„Decontări interne privind producția obținută” % = 902 497773.82

„Diferențe preț material Pâncota” 903.01.01.110 -41119.43

„Diferențe preț manoperă Pâncota” 903.01.02.110 -56024.61

„Diferențe preț utilaje Pâncota” 903.01.03.110 -23330.84

„Diferențe preț transport Pâncota” 903.01.04.110 -26628.13

„Diferențe preț CAS Pâncota” 903.01.06.110 -10924.73

„Diferențe preț CFS Pâncota” 903.01.07.110 -1575.05

„Diferențe preț CASS Pâncota” 903.01.08.110 -3487.46

„Diferențe preț fond solidaritate Pâncota” 903.01.09.110 -1007.98

„Diferențe preț alte cheltuieli Pâncota” 903.01.10.110 -689.84

„Diferențe preț cheltuieli indirecte Pâncota” 903.01.11.110 -7059.88

„Diferențe preț profit din devize Pâncota” 903.01.12.110 -12168.04

„Diferențe preț material Sântana” 903.01.01.111 -67476.44

„Diferențe preț manoperă Sântana” 903.01.02.111 -22053.65

„Diferențe preț utilaj Săntana” 903.01.03.111 -20379.56

„Diferențe preț transport Sântana” 903.01.04.111 -3529.34

„Diferențe preț CAS Sântana” 903.01.06.111 -4300.52

„Diferențe preț CFS Sântana” 903.01.07.111 -772.64

„Diferențe preț CASS Sântana” 903.01.08.111 -1433.70

„Diferențe preț fond solidaritate Sîntana” 903.01.09.111 -548.49

„Diferențe preț alte cheltuieli Sântana” 903.01.10.111 -375.37

„Diferențe preț cheltuieli indirecte Săntana” 903.01.11.111 1220.50

„Diferențe preț profit Sântana” 903.01.12.111 -7077.05

„Diferențe preț organizare Sântana” 903.01.13.111 -2000.00

„Diferențe preț material Lipova” 903.01.01.112 -64377.05

„Diferențe preț manoperă Lipova” 903.01.02.112 -47276.98

„Diferențe preț utilaj Lipova” 903.01.03.112 -37956.40

„Diferențe preț transport Lipova” 903.01.04.112 -2065.56

„Diferențe preț CAS Lipova” 903.01.06.112 -9218.80

„Diferențe preț CFS Lipova” 903.01.07.112 -1155.40

„Diferențe preț CASS Lipova” 903.01.08.112 -2873.40

„Diferențe preț fond solidaritate Lipova” 903.01.09.112 -678.63

„Diferențe preț alte cheltuieli Lipova” 903.01.10.112 -464.44

„Diferențe preț cheltuieli indirecte Lipova” 903.01.11.112 -5446.05

„Diferențe preț profit Lipova” 903.01.12.112 -8518.96

„Diferențe preț organizare Lipova” 903.01.13.112 -5000.00

Conform închiderii automate din data 30/04/2008.

Programul realizează automat închiderea contului 903 „Decontări interne privind diferențele de preț” și contul 931 „Costul producției obținute” prin contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”.

„Decontări interne privind producția” 901 = % 1408137.14

„Diferențe preț material Pâncota” 903.01.01.110 -41119.43

„Diferențe preț manoperă Pâncota” 903.01.02.110 -56024.61

„Diferențe preț utilaje Pâncota” 903.01.03.110 -23330.84

„Diferențe preț transport Pâncota” 903.01.04.110 -26628.13

„Diferențe preț CAS Pâncota” 903.01.06.110 -10924.73

„Diferențe preț CFS Pâncota” 903.01.07.110 -1575.05

„Diferențe preț CASS Pâncota” 903.01.08.110 -3487.46

„Diferențe preț fond solidaritate Pâncota” 903.01.09.110 -1007.98

„Diferențe preț alte cheltuieli Pâncota” 903.01.10.110 -689.84

„Diferențe preț cheltuieli indirecte Pâncota” 903.01.11.110 -7059.88

„Diferențe preț profit din devize Pâncota” 903.01.12.110 -12168.04

„Diferențe preț material Sântana” 903.01.01.111 -67476.44

„Diferențe preț manoperă Sântana” 903.01.02.111 -22053.65

„Diferențe preț utilaj Săntana” 903.01.03.111 -20379.56

„Diferențe preț transport Sântana” 903.01.04.111 -3529.34

„Diferențe preț CAS Sântana” 903.01.06.111 -300.52

„Diferențe preț CFS Sântana” 903.01.07.111 -772.64

„Diferențe preț CASS Sântana” 903.01.08.111 -1433.70

„Diferențe preț fond solidaritate Sîntana” 903.01.09.111 -548.49

„Diferențe preț alte cheltuieli Sântana” 903.01.10.111 -375.37

„Diferențe preț cheltuieli indirecte Săntana” 903.01.11.111 1220.50

„Diferențe preț profit Sântana” 903.01.12.111 -7077.05

„Diferențe preț organizare Sântana” 903.01.13.111 2000.00

“Diferențe preț material Lipova” 903.01.01.112 -64377.05

„Diferențe preț manoperă Lipova” 903.01.02.112 -47276.98

„Diferențe preț utilaj Lipova” 903.01.03.112 -37956.40

„Diferențe preț transport Lipova” 903.01.04.112 -2065.56

„Diferențe preț CAS Lipova” 903.01.06.112 -9218.80

„Diferențe preț CFS Lipova” 903.01.07.112 -1155.40

„Diferențe preț CASS Lipova” 903.01.08.112 -2873.40

„Diferențe preț fond solidaritate Lipova” 903.01.09.112 -678.63

„Diferențe preț alte cheltuieli Lipova” 903.01.10.112 -464.44

„Diferențe preț cheltuieli indirecte Lipova” 903.01.11.112 -5446.05

„Diferențe preț profit Lipova” 903.01.12.112 -8518.96

„Diferențe preț organizare Lipova” 903.01.13.112 5000.00

„Venituri din materiale Pâncota” 931.01.01.110 90500.06

„Venituri din manoperă Păncota” 931.01.02.110 81157.61

„Venituri din utilaje Păncota” 931.01.03.110 46737.53

„Venituri din transport Păncota” 931.01.04.110 38637.52

„Venituri din CAS Păncota” 931.01.06.110 15825.73

„Venituri din CFS Păncota” 931.01.07.110 1826.05

„Venituri din CASS Păncota” 931.01.08.110 4869.46

„Venituri din fond solidaritate Păncota” 931.01.09.110 1007.98

„Venituri din alte ch. Păncota” 931.01.10.110 689.84

„Venituri din cheltuieli indirecte Păncota” 931.01.11.110 46075.13

„Venituri din profit din deviz Păncota” 931.01.12.110 12168.04

„Venituri din materiale Săntana” 931.01.01.111 126452.65

„Venituri din manoperă Sănatana” 931.01.02.111 44161.65

„Venituri din utilaje Santana” 931.01.03.111 36315.01

„Venituri din transport Săntana” 931.01.04.111 2 1024.48

„Venituri din CAS Săntana” 931.01.06.111 8611.52

„Venituri din CFS Săntana” 931.01.07.111 993.64

„Venituri din CASS Săntana” 931.01.08.111 2649.70

„Venituri din fond solidaritate Săntana” 931.01.09.111 548.49

„Venituri din alte ch. Săntana” 931.01.10.111 375.37

„Venituri din cheltuieli indirecte Săntana” 931.01.11.111 31467.95

„Venituri din profit din deviz Săntana” 931.01.12.111 7077.05

„Venituri din diferențe de preț Săntana” 931.01.13.111 2000.00

„Venituri din materiale Lipova” 931.01.01.112 94592.00

„Venituri din manoperă Lipova” 931.01.02.112 54639.98

„Venituri din utilaje Lipova” 931.01.03.112 44931.55

„Venituri din transport Lipova” 931.01.04.112 26013.00

„Venituri din CAS Lipova” 931.01.06.112 10654.80

„Venituri din CASS Lipova” 931.01.07.112 1229.40

„Venituri din CFS Lipova” 931.01.08.112 3278.40

„Venituri din fond solidaritate Lipova” 931.01.09.112 678.63

„Venituri din alte ch. Lipova” 931.01.10.112 464.44

„Venituri din cheltuieli indirecte Lipova” 931.01.11.112 39188.97

„Venituri din profit din deviz Lipova” 931.01.12.112 8518.96

„Venituri din diferențe de Lipova” 931.01.13.112 5000.00

Conform închiderii automate din data 30/04/2008.

Cap.6 Rolul costurilor în fundamentarea deciziilor

la SC Hidroconstrucția SA

Contabilitatea de gestiune a devenit, astăzi, sursa de informații privind activitatea economică atăt la nivelul firmei căt și la nivelul economiei naționale. Astfel, apare necesitatea implementării unor variante moderne ale contabilității de gestiune care să permită obținerea unei acurațe mai mari a informației contabile și, în mod deosebit, să favorizeze apariția unor noi sisteme informaționale mai bine adaptate la nevoile utilizatorilor actuali.

O definiție modernă a contabilității de gestiune, dată de profesorul Henry Bouquin spune astfel ”un sistem informațional contabil care are în vedere să ajute managerii și influențează comportamentele prin modelarea relațiilor din resursele alocate și consummate și scopurile urmarite”.

6.1 Rolul contabilității de gestiune în realizarea funcțiilor manageriale

Prin informațiile primite de la departamentul contabil, managerii de la SC Hidroconstrucția SA administrează viitorul și raportează în mod constant prezentul la acesta. Nevoia de informative este “provocată”, în general, de deciziile ce trebuiesc luate. Oricum ar fi informațiile trebuie să respecte cele trei criterii enunțate de Emery:

• o informație are valoare pentru manager dacă ea contribuie la reducerea certitudinii viitorului;

• o informație suplimentară are valoare dacă poate afecta decizia în perspectivă;

• o informație are valoare dacă ea contribuie la modificarea consecințelor unei decizii;

Utilizarea contabilității de gestiune în scopul luării deciziilor presupune fixarea concepției asupra deciziilor de luat. Herbesrt Simon, laureat al premiului Nobel pentru economie a prezentat într-o anchetă de început ceea ce așteaptă managerii de la contabilitatea de gestiune:

• să permită o constatare (score keeping)-lucrurile merg bine sau rău?;

• să atragă atenția (attențion directing)-de ce probleme trebuie să se intereseze?;

• să ajute la soluționarea problemelor (problem solving)-dintre diferitele soluții, care este cea mai bună?.

De fapt contabilitatea de gestiune, efectuată de contabilii de la SC Hidroconstrucția SA, fiind orientată cu precădere spre furnizarea de informații managerilor, se pliază pe cele trei funcții cheie ale managementului, astfel:

planificarea: în acest proces, contabilitatea managerială ajută la fixarea obiectivelor viitoare furnizănd informații necesare pentru luarea deciziilor referitoare la sistemele de fabricație adoptate, politica de preturi a firmei, politica comerciala, căt și în estimarea capitalului investit. În procesul de bugetare, rolul contabilității managriale este deosebit de important oferind date cu privire la evoluția trecută a producției, vănzărilor etc. În plus, ea stabilește procedurile bugetare, le coordonează și ajută la articularea funcțională, generala a sistemului de bugete. În fine, ea cumulează diferite bugete într-un buget principal pentru afaceri și prezintă acest plan spre a fi aprobat de managerul de la cel mai înalt nivel ierarhic;

organizarea: interacțiunea dintre contabilitatea managerială și procesul organizatoric se poate prezenta astfel: identificarea elementelor unei structuri organizatorice și o mai bună înțelegere a metodelor de stabilire autorității și distribuirii responsabilității este esențială pentru determinarea necesarului de informații dintr-o entitate economică. În schimb, informațiile necasare definesc structura datelor colectate și a activitățiilor de prelucrare din sistemul informațional al contabilității manageriale. De aceea, determinarea structurii datelor colectate, prelucrate și activitățiile de raportare din sistemul informațional al contabilității manageriale trebuie sa fie aproape paralele cu structura organizatorică a entității economico-sociale pe care o deservesc;

controlul: contabilitatea managerială ajută procesul de verificare a modului și a măsurii în care obiectivele propuse au fost sau nu ăndeplinite, indicănd cum sunt realizările actuale fața de scopurile propuse. Controlul, ca funcție de bază într-o entitate economică, implică urmărirea modului de implementare a politicilor, evaluarea performanțelor realizate la nivelurile din subordine și corectarea eventualelor dereglări, în timp ce contabilitatea managerială, ca istrument al controlului de gestiune, furnizează informațiile pe care se pot baza studiile și raționamentele ce permit analiza abaterilor de la bugete și luarea deciziilorcorective.

Scopul contabilității manageriale este de a face din informațiile și tehniciile sale un instrument de orientare, un “tablou de bord”, un consilier pentru stabilirea condițiilor în care o entitate economico-socială își desfășoară activitatea în interior, precum și în contextul macroeconomic. Altfel spus, informațiile contabilității manageriale constitue sursa cea mai importantă pentru consiliul de conducere în procesul decizional. Informațiile contabilității manageriale oferă posibilitatea alegerii programelor optime și fixarea unei anumite linii de politică economică. La aceasta se adaugă tendința actuală a informației contabile de a deveni mai operativă automatizarea calculelor de gestiune.

Sistemul informațional al costurilor joaca un rol important în fiecare organizație, în procesul elaborării deciziilor. O sarcină importantă a managerilor este asigurarea controlului asupra operațiilor, proceselor, sectoarelor de activitate și, nu în cele din urmă, asupra costurilor.

Cunoașterea costurilor reprezintă un factor decisiv în vederea luării unor decizii sau planificării activitățiilor viitoare. Analiza și înregistrarea datelor privind costul activității trecute este numai o latura a contabilității costurilor. Managerii sunt preocupați și de costurile care vor aparea în viitor, nivelul acestora stănd la baza unor decizii de aprovizionare și producție, precum și a unor politici de prețuri.

După opinia profesorilor R.S.Kaplan și A.A.Atkinson, informația de tip cost este importantă pentru manageri din cel puțin trei motive:

■ pe baza costului se decide achiziționarea, fabricarea sau abandonarea unui produs și este influențată natura relațiilor cu clienții;

■ costurile pot reprezenta o bază pentru fundamentarea prețurilor;

■ prin analiza costurilor se identifică nevoile de îmbunătățire a produselor, a designului sau a procesului de producție.

Sistemul informațional al costurilor este o “piatră de temelie” a sistemului informațional financiar-contabil dintr-o organizație. Astfel, informațiile privind criteriile de performanță financiară emană de la acest sistem.

6.2. Costul și deciziile manageriale

Un factor deloc de neglijat îl costituie eficiența sistemului informațional al costurilor. Astfel, dacă informația oferită de acesta nu este folositoare pentru sprijinul deciziilor, nici pentru control ori planificare, atunci informația respectivă nu are nici o valoare. În acest mod, sistemul trebuie să sadisfacă urmatoarele cerințe:

→ este sistemul adecvat pentru organizație din punct de vedere al modului de producție al bunurilor și/sau de prestare a serviciilor?

→ rapoartele, situațiile, raspunsurile la întrebări, analizele care se constitue ca ieșiri ale sistemului conțin informații relevante scopului propus?

→ aceste ieșiri apar la intervale regulate și destul de mici în căt să li se asigure eficiența?

→ sunt aceste rapoarte, analize, raspunsuri la întrebări adresate persoanelor responsabile cu luarea deciziilor?

→ informația prezentată este relavantă, suficient de detailată si exactă pentru scopul urmarit?

Din parcurgerea acestor cerințe rezultă că fiecare sistem informațional al costurilor va fi unic, datorită faptului că el va raspunde cerințelor unei anumite organizații.

Procesul decizional este o acțiune ce are loc la toate nivelurile organizației, acoperind atăt perspectiva pe termen scurt, căt și cea pe termen lung. De aceea practica contabilității manageriale este profund implicată în procesul decizional.

O parte importantă în evaluarea alternativelor pe parcursul unui proces decizional este cea referitoare la evaluarea riscului și a incertitudinii. Incertitudinea este întotdeauna prezentă, la fel și consecințele sale, deorece întreg procesul decizional se referă la viitor. Deciziile în condiții de incertitudine reprezintă un factor de o importanță capitală în management.

Regulile ce stau la baza luării deciziilor sunt:

Valoarea monetară estimată. În ce măsură aceste decizii alternative prezintă relevanța pentru contabil? Contabilitatea, care prin definiție operează cu etalonul monetar, are nevoie de un indicator care să arate în ce măsură ar fi mai avantajoasă decăt alta. Valoarea monetară estimată se calculează ca medie ponderată a rezultatelor cu probabilitățiile fiecăreai dintre aceste rezultate. De asemenea, acesta fiind un proces de mediere, poate fi folosit acolo unde alternativle avute în vedere degajă mai multe rezultate, în mod obiectiv sau subiectiv, iar rezultatelor pot să li se atribuie o probabilitate;

Regula maximin, numită și cea mai bună dintre variantele rele este o regulă decizională preventivă, bazată pe maximizarea minimizării pierderii care poate apărea;

Regulă maximax, numită și regula cea mai bună dintre variantele bune, este o regula optimistă, maximizează maximum ce poate fi obținut;

Regula minimizării regretului, ce presupune minimizarea regretului maxim care ar rezulta din alegerea unei anumite strategii. Această regulă impune alcătuirea unui tabel al regretelor. Regretul este pierderea prin luarea unei anumite decizii, în anumite condiții.

Regula maximin, maximax și cea a regretului sunt considerate reguli decizionale alternative, comparativ cu valoarea monetară estimată.

Cele patru reguli decizionale vor permite decidentului să se orienteze asupra contextului și asupra alternativelor, fiind capabil sa ia o decizie optimă. În practică, însă, este improbabil ca deciziile recomandate să fie în mod absolut adoptate în toate cazurile.

Întodeauna trebuie să facem distincție între o decizie bună și un rezultat bun, deoarece unul poate exista fără celălalt și viceversa. Raționamentul în condiții de incertitudine, nu garantează că întotdeauna vom obține cel mai bun rezultat. Este posibil ca ghinionul să producă rezultate neprevăzute chiar dacă s-au luat decizii bune.

Decizia se bazează doar pe informația disponibilă în momentul luării ei, iar o decizie bună înseamnă maximum de protecție împotriva rezultatelor nefavorabile. În multe cazuri, un manager în pragul luării unei decizii poate culege informații adiționale, dar nu trebuie uitat un amanunt important: informațiile suplimenatare induc costrui suplimentare.

Concluzionănd, alegerea unui sistem informațional depinde de specificul deciziei. Mai exact, ea depinde de informația existentă, de tabelul sau arborele de decizie implementat, de costul sistemului informațional și de condiția de optim urmărită de cel care ia decizia. De asemenea, rolul contabilului de gestiune este acela de a furniza informația necesară luării deciziei care reflectă efectele riscului în condiții de incertitudine și nivelul cel mai probabil al rezultatelor. Ca urmare, persoana responsabilă cu luarea deciziilor va fi mult mia bine informată asupra contextului și alternativelor și va fi capabilă să ia o decizie optimă.

Sistemul informațional al costurilor se articulează cu contabilitatea managerială, mai bine zis este parte integrantă a acesteia. Deși inițial, calculația costurilor privea exclusiv activitățiile productive, astăzi ea s-a extins și la activitățiile neproductive, precum domeniul financiar-bancar, instituțiile guvernamentale, etc.

Sistemul informațional al costurilor este o piartă de temelie a sistemului informațional-contabil dintr-o organizație. Astefel, informațiile privind criterii de performanță financiară emană de la ecest sistem.

La nivel microeconomic, obiectivul fundamental al firmei este reprezentat de minimizarea costurilor și maximizarea profitului. Ca urmare, compararea periodică a costurilor reale cu cele prevazute va permite analiza abaterilor de la buget și luarea deciziilor corective. În acest context, a controla costurile devine o problemă primordială penru manager și pentru ceilalti responsabili dintr-o firma.

Posibilități de utilizare a informațiilor de tip cost de către management

Concluzii

Rolul contabilității de gestiune este de a reflecta o imagine fidelă și reală cu privire la situația cheltuielilor și veniturilor și a rezultatelor economice pe cele trei lucrări pe care le execută șantierul 4 Arad, respectiv:

alimentare cu apă Arad-Păncota;

alimentare cu apă Arad-Săntana;

alimentare cu apă Arad-Lipova.

La SC Hidroconstrucția SA se utilizează metoda de calculație a costurilor pe comenzi pentru a putea determina costul pe fiecare comandă în parte pe care o are de excutat, iar odată ce costul este stabilit, informția trebuie transmisă mai departe la departamentul central. Acesta analizează informațiile și decide implementarea unor decizii, strategii care să eficientizeze activitatea fimei pe mai departe.

La SC Hidroconstrucția SA, contabilitatea de gestiune urmărește determinarea costurilor pe purtători de cost (produse, lucrări, servicii etc.) si pe locuri de cheltuieli, de aceea cheltuielile de exploatare preluate din contabilitatea financiară apar regrupate pe articole de calculație și acest lucru este o consecința a faptului ca unele cheltuieli indirecte, se colectează inițial în conturile de colectare și repartizare și apoi vor fi repartizate pe purtători de costuri în vederea calculării costurilor de productie.

Contabilitatea de gestiune, ca instrument al controlului de gestiune, se constitue într-un sistem informațional. Rezultatele prelucrării unui astfel de sistem, pentru a fi eficiente, trebuie să corespundă obiectivelor și nevoilor formulate de utilizatorii săi. Astfel, sistemul informațional al costurilor va oferi decidenților “costul cel mai bun”, cel mai adecvat problemelor de gestiune ce trebuiesc soluționate.

La 30.04.2008 situația veniturilor și a cheltuielilor pe articole de calculație la lucrarea alimentare cu apă Arad-Păncota se prezintă astfel:

Se observă că totalul producției de construcții-montaj este de 519.528 RON și costul efectiv este de 293.983 RON, rezultatul brut din exploatare(profit net) fiind de 225.544 RON. Se poate afirma ca programul valoric a fost realizat pe acest obiectiv.

La 30.04.2008 situația veniturilor și a cheltuielilor pe articole de calculație la lucrarea alimentare cu apă Arad-Săntana se prezintă astfel:

Se observă că totalul producției de construcții-montaj este de 483.514 RON și costul efectiv este de 316.842 RON, rezultatul brut din exploatare(profit net) fiind de 166.671 RON; se poate spune ca programul valoric a fost realizat pe acest obiectiv.

La 30.04.2008 situația veniturilor și a cheltuielilor pe articole de calculație la lucrarea alimentare cu apă Arad-Lipova se prezintă astfel:

Se observă că totalul producției de construcții-montaj este de 407.998RON și costul efectiv este de 148.896 RON, rezultatul brut din exploatare(profit net) fiind de 259.100 RON; se poate spune ca programul valoric a fost realizat pe acest obiectiv.

Din analiza cheltuielilor și veniturilor pe articole de calculație pe cele trei lucrări putem spune că la toate articolele de calculație se înregistrează profit, acesta este un aspect favorabil pentru societate.

În cazul în care la anumite articole de calculație ar fi rezultat o diferență nefavorabilă, sarcina contabilității de gestiune este de a identifica pierderile pe acele articole de calculație. Aceste infrmații sunt prelucrate de biroul de contabilitate care, pe baza informațiilor primite din contabilitatea de gestiune, face o analiză amănunțită a fiecarui fel de cheltuială și propune măsuri de reducere a costurilor.

Totodată, contabilitatea transmite această analiză a fiecărui fel de cheltuială serviciului tehnic care are obligația de a urmări decontarea cheltuielilor efectuate pentru încasarea tuturor elementelor de cheltuială.

Din compararea rezultatelor celor trei comenzi se observă că lucrarea de alimentare cu apă Lipova este cea mai profitabilă pentru societate, deoarece aceasta aceasta obține cel mai mare profit, în condițiile unui cost scăzut.

Sistemul informațional al costurilor joacă un rol important în fiecare unitate economică, în procesul elaborării deciziilor. Deși la atingerea obiectivelor unei organizații concură mai multe sisteme de control, sistemul informațional al costurilor este important deoarece monitorizează rezultatele celorlalte. Analiza datailată a cheltuielilor, calculul costului de producție, cuantificarea pierderilor, estimarea eficienței muncii depuse oferă o bază solidă pentru controlul financiar.

Cunoașterea costurilor reprezintă un factor decisiv în vederea luării unor decizii sau planificării activității viitoare. Analiza și înregistrarea datelor privind costurile activitații trecute este numai o latură a contabilității costurilor. Managerii sunt preocupați și de costurile care vor apărea în viitor, nivelul acestora stănd la baza unor decizii de aprovizionare și producție, precum și a unor politici de prețuri.

Interesul managerilor, al acționarilor și nu în ultimul rand și al angajațiilor este de a reduce costurile de producție, însă fără a fi afectată calitatea acestora și fără ca întreprinderea să aibă de suferit pe termen lung. Aceasta reprezintă o adevarată provocare și din acest motiv contabilitatea de gestiune, numită și contabilitate managerială, a ajuns să aibă o importanță semnificativă.

Contabilitatea de gestiune, în ceea ce privește calculația costurilor, îndeplinește mai multe funcții la SC Hidroconstrucția SA:

prima funcție este aceea de previzionare, care constă în stabilirea nivelului și structurii costurilor pentru fiecare produs în parte și pentru întreaga producție programata a fi executată de către fiecare înreprindere, funcție ce-și găsește expresia în bugetele costurilor pe locuri de cheltuieli și pe purtători de costuri;

a doua funcție a contabilității de gestiune, în materie de costuri, o constituie înregistrarea analitică curentă a cheltuielilor de exploatare pe perioada de gestiune de calcul a indicatorilor ceruți de metodele de calculație la un moment dat. Această funcție presupune, în primul rănd determinarea cheltuielilor de exploatare pe purtătorii și sectoarele de cheltuieli pe baza documentelor justificative și apoi înregistrarea acestor cheltuieli în analiticele deschise în cadrul conturilor din clasa 9 ”Conturi de gestiune” si , în final, repartizarea cheltuielilor indirecte și execuția altor lucrări necesare;

controlul și analiza comparative a nivelului și structurii cheltuielilor de exploatare și implicit a costurilor calculate pe baza lor constituie o altă funcție a contabilității de gestiune și calculație a costurilor. Îndeplinirea acestei funcții este legată de îndeplinirea celorlalte două și servește la optimizarea deciziilor în procesul de eficientizare a activității.

Costul are o importanță semnificativă pentru desfășurarea activității societății datorită finalității duble a acestuia:

→contabilă, pentru cunoasterea sumei cheltuielilor angajate pe purtatorul de costuri;

→economică, pentru luarea de deciziii în conducerea operativă.

BIBLIGRAFIE

Albu N., Instrumente de management al performanței, Editura Economică, București, 2003;

Baciu Achim, Costurile, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

Budugan Dorina , Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, 2003;

Bojan O., Contabilitatea întreprinderii, Editura Eficient, București, 1996;

Cârstea Gh., Oprea C., Costul și calculația costurilor, Editura București, 1980;

Cristea H., Contabilitatea calculației în conducerea întreprinderii, Editura CECAR, București, 2003;

Darie V., Drehuță E., Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat, Editura Agora, 1998;

Diaconu P., Contabilitate managerială aprofundată, Editura Economică, București, 2003;

Nicolae Feleagă, Sisteme contabile comparate, Editura Economică, București, 2002.

Negrutiu M., Contabilitatea financiara și de gestiune, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti;

Partenie D., Contabilitatea de gestiune în construții, Editura Economică, București, 1996;

Păntea P., Managementul contabilității romănești, Editura IntelCredo, Deva, 1998;

Pop V., Contabilitate internă de gestiune, Editura Universității din Oradea, 2003.

Ristea M., L. Possler și K. Ebbeken ,Calculația și managementul costurilor, Editura Economică, București, 2004;

Scorte Carmen, Contabilitate interna de gestiune, Editura universitatii din Oradea;

Vinter A., Contabilitate de gestiune și calculația costurilor, Editura Treira, Oradea, 2002;

Legea contabilității, nr.82/1991 republicată;

Ordinul Ministerului de Finanțe nr. 1826 / 2003;

Standardele internaționale de contabilitate, Ediția 2002.

ANEXE