Rolul Contabilitatii de Gestiune In Realizarea Functiilor Manageriale

INTRODUCERE

Contabilitatea încadrată ca ansamblu poate fi rezultatul unui lung proces istoric în care dezvoltarea s-a produs dintr-o tehnică oarecum simplistă de înregistrare a tranzacțiilor comerciale, într-un centru ce deținea total controlul și în cele din urmă transformandu-se din ce în ce mai mult într-o garanție socială. Contabilitatea este în general prezentată ca un instrument de măsură a profitului, sau, mai bine zis, a rezultatului, ce se afla în strânsă legătură cu conexiunea funcțiilor manageriale. Contabilitatea managerială se organizează de către administratorul persoanei juridice prin două procedee, și anume, folosind conturi specifice, sau prin dezvoltarea conturilor din contabilitatea financiară. Contabilitatea de gestiune analizează rezultatul exploatării aferent producției obținute și vândute sau destinate vânzării, de aici creându-se și legătura acestei lucrări.

Lucrarea de față iși propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătură cu rolul pe care contabilitatea de gestiune îl creează pentru a furniza managerilor înformații privind activitatea desfășurată, cât și de identificare a unor direcții strategice de acțiune în activitatea viitoare, în vederea obținerii unei ridicate performanțe economico-financiare și a unui avantaj concurențial durabil.Conținutul lucrării prezintă partea teoretică în conținutul contabilității și a funcțiilor financiare, care prin natura sau conținutul ei străbate clasa de conturi IX .În acest sens primul capitol abordează aspectele teoretice cu privire la concept, rol, organizare, conturi și principii de gestiune, deține baza teoretică și importanța funcțiilor manageriale, precum și informații de management ce se află în strânsă legătură cu bazele contabilității de gestiune.In capitolul II este reprezentată o prezentare generală a societății S.C. M Fashion Com,după care se intră în detaliu privind analiza acesteia cu ajutorul situațiilor financiare anuale. În capitolul III discutăm despre prezentarea studiului de caz în care se analizează metodele de calculație a costurilor, elaborarea bugetului, se creează o monografie comparativă între contabilitatea managerială și cea financiară, ajungandu-se la concluziile și propunerile pentru dezvoltare în cadrul firmei.

CAPITOLUL I

I.1 CONTABILITATEA DE GESTIUNE

CONCEPT, ROL, ORGANIZARE, CONTURI ȘI PRINCIPII DE GESTIUNE

I.1 Concept

Contabilitatea de gestiune a apărut ca o necesitate practică a managementului întreprinderii. La nivelul conducerii oricărei entități economice exista un sprijin real pe apariția și existența unui model la nivel informațional cuprins într-un sistem de date bine structurat ce extrage informații atât din interiorul firmei cât și din exteriorul unității economice.

În calitate de disciplină științifică, cu obiect și metodă proprie de studiu, contabilitatea este considerată: ,,activitatea specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice prevăzute în lege, prin înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori’’.

Contabilitatea de gestiune poate fi definită ca fiind procesul de identificare,măsurare, interpretare și de comunicare a informației contabile (financiară și de exploatare) utilizată de conducere pentru a planifica,evalua și controla întreprinderea și pentru a asigura utilizarea cu bună știință a resurselor sale. Prin urmare contabilitatea de gestiune face parte integrantă din procesul de management și furnizează informații esențiale pentru management în cel puțin trei direcții:

conducerea și controlul activităților curente întreprinderii,

planificarea strategiilor,tacticilor,activităților viitoare și orientarea asupra deviației de la plan;

alegerea celor mai bune soluții ale problemelor operaționale cu care se confruntă întreprinderea;

I.2 Rol

Din contabilitatea de gestiune servită managerilor din anumite nivele organizatorice, reies anumite informații despre eficiența,profitabilitatea sau inversul acesteia,cât și despre împrejurările în care se determină apariția unui proces,a unei acțiuni,a unui fenomen de influență.Prin obiectul său contabilitatea de gestiune are aplicabilitate la nivelul întreprinderilor de producție și de prestări servicii. Cel mai important factor conform legii contabilității de gestiune este identificarea,colectarea,măsurarea,clasificarea și raportarea informațiilor folosite de beneficiarii direcți și interni în îndeplinirea funcțiilor de bază ale managementului: planificare; coordonare; organizare; decizie și control. Putem spune astfel că sistemul informațional al contabilității de gestiune este un sistem care generează ieșiri folosind intrările și procesele necesare să satisfacă obiectivele specifice managementului. Procesele sunt inima sistemului informațional al contabilității de gestiune,ele constând în colectarea,măsurarea, stocarea,analiza,raportarea și administrarea (conducerea) informațiilor.

Contabilitatea de gestiune are la bază un sistem flexibil bazat pe trei obiective manageriale majore:

să ofere informații despre costurile produselor, lucrărilor și serviciilor și alte informații interesante pentru management;

să ofere informațiile necesare pentru planificare, control și evaluare;

să ofere informațiile necesare luării deciziilor.

Informațiile contabilității de gestiune îi pot ajuta pe manageri în identificarea, rezolvarea problemelor, precum și în evaluarea performanțelor obținute (informația contabilă fiind necesară și folosită în toate fazele managementului).

Rolul în sine al contabilității de gestiune este dat și reflectat ocupând cea mai mare parte în funcțiile acesteia, și anume:

a) funcția previzională – constă în prestabilirea nivelului și structurii costului pentru fiecare produs în parte și pentru întreaga producție programată, această activitate materializându-se în bugetele de costuri pe locuri de cheltuieli și pe purtători de costuri.

b) înregistrarea analitică în mod curent a cheltuielilor de exploatare și calculul indicatorilor conform metodei de calculație adoptată.

c) controlul și analiza comparativă a nivelului și structurii cheltuielilor de exploatare și a costurilor.

I.3 Organizare

Principalele obiective realizate din activitatea desfășurată prin metode, proceduri cât și principii sunt cuprinse și legate în totalitate de organizarea contabilității de gestiune.

Aceasta este influențată de mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt următorii:

Organele care execută lucrările de calculație

Potrivit acestui factor, organizarea contabilității de gestiune se poate efectua în două moduri:

Compartiment distinct subordonat directorului economic care efectuează calculația, iar antecalculația se efectuează în cadrul compartimentului plan-dezvoltare;

Concentrarea lucrărilor de calculație și antecalculație într-un singur birou, permițând astfel o viziune unitară.

Tipologia calculațiilor privind costurile de producție

Calculațiile costurilor se deosebesc după principalele criterii care le diferențiază,

după cum urmează:

Ȋn funcție de momentul efectuării calculației avem:

antecalculația, se elaborează înaintea fabricării producției pe baza normelor de consum tehnologice, normelor de timp, tarifelor de salarizare;

postcalculația cuprinde costul efectiv al produselor sau lucrărilor executate, și permite urmărirea cheltuielilor efective comparativ cu cele planificate pentru stabilirea abaterilor;

În funcție de purtătorul costurilor, avem:

calculație pe unitatea de produs;

calculație pentru întreaga producție marfă și globală;

După periodicitatea calculației:

calculație periodică (lunară, trimestrială, anuală);

calculație neperiodică (perioade inegale de timp);

După structura costului:

calculație pe elemente primare, stabilește cheltuielile totale aferente producției globale și a producției marfă la nivelul întreprinderii, indiferent dacă aceasta este obținută în secții de bază sau auxiliare;

calculație pe articole de calculație, urmărește determinarea costului unitar de secție, uzină, complet al fiecărui produs, grup de produse, comandă pentru producția marfă;

calculație în dublă structură;

În funcție de modul de formare al costurilor:

calculație pe feluri de costuri, stabilește costurile pe elemente omogene, indiferent de locul sau purtătorul de cost care le-a ocazionat;

calculație pe locuri generatoare de costuri, stabilește costurile aferente fiecărui loc generator de costuri (atelier, grupe de mașini);

calculație pe purtători de costuri: pe produs, pe lucrare, comandă;

În funcție de particularitățile procesului tehnologic avem:

calculație globală, calculează costul unui singur produs într-o perioadă de gestiune;

calculație pe comenzi, grupează costurile aferente unei comenzi;

calculație pe faze, urmărește determinarea costului pe fiecare fază a procesului tehnologic și apoi pe produsul finit.

Tehnologia producției influențează organizarea contabilității de gestiune prin

numărul și nomenclatura documentelor privind pregătirea fabricației și mărimea acesteia.

Tipul de producție și modul de organizare influențează organizarea

contabilității de gestiune ținând cont de volumul producției și nomenclatura utilizată în

stabilirea unei anumite metode de calculație.

Putem avea producții individuale (produs unicat), de serie (loturi), și de masă, atunci când se fabrică în cantități mari.

Mărimea întreprinderii

La întreprinderile mici și mijlocii calculația și celelalte activități specifice sunt organizate centralizat, iar la întreprinderile mari se aplică sistemul descentralizat de organizare a calculației costurilor la nivel de secție, uzină.

I.4 Conturi de gestiune – CLASA 9

Conturile din clasa 9 respectă principiile dublei înregistrări, iar corespondența conturilor se realizează numai între conturile din clasa 9.

Grupele de conturi sunt:

Grupa 90 Decontări interne

Grupa 92 Conturi de calculație

Grupa 93 Costul producției

Grupa 90. Decontări interne. Din acesta grupa fac parte:

            Contul 901 "Decontări interne privind cheltuielile" 

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor interne privind cheltuielile activității de bază și auxiliare, cheltuielile comune ale secției, cheltuielile generale de administrație, precum și cheltuielile de desfacere, și se stabilește diferența între prețurile de înregistrare (prestabilite sau cu ridicata) și costul efectiv al produselor finite, semifabricatelor din producție destinate vînzării, lucrărilor executate și serviciilor prestate care formează producția de marfă a unității. Contul 901 "Decontări interne privind cheltuielile" este un cont bifuncțional și se creditează, în cursul lunii, prin debitul conturilor: 
921 "Cheltuielile activitații de bază", 922 "Cheltuielile activităților auxiliare",  923 "Cheltuielile comune ale secției", 924 "Cheltuieli generale de administrație", 925 "Cheltuieli de desfacere" și se debitează, la sfârșitul lunii, prin creditul conturilor: 931 "Costul producției obținute"; 903 "Decontări interne privind diferențele de preț.

            Contul 902 "Decontări interne privind producția obținută"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor interne privind costul producției obținute în cursul lunii, la preț de înregistrare (prestabilit sau cu ridicata). Contul 902 este un cont bifuncțional și se creditează, în cursul lunii, prin debitul conturilor 903 "Decontări interne privind diferențele de preț", 931 "Costul producției obținute" , se debitează, la sfîrșitul lunii, prin creditul conturilor, 921 "Cheltuielile activității de bază", 922 "Cheltuielile activităților auxiliare", 923 "Cheltuielile comune ale secției", 924 "Cheltuieli generale de administrație", 925 "Cheltuieli de desfacere" și 933 "Costul producției în curs de execuție".

            Contul 903 "Decontări interne privind diferențele de preț" 

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor de preț calculate, la sfîrșitul lunii, între costul efectiv al producției obținute și prețul de înregistrare (prestabilit sau cu ridicata) al acestora. Contul 903 este un cont de activ și se debitează la sfîrșitul lunii prin creditul contului 902 "Decontări interne privind producția obtinută" și creditează prin debitul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile".

Grupa 92 Conturi de calculație. Din grupa 92 "Conturi de calculație" fac parte:

            Contul 921 "Cheltuielile activității de bază" 

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor aferente activității de bază ale unității. Contul 921 este un cont de activ. Acesta se debitează, în cursul lunii, prin creditul contului: 901 "Decontări interne privind cheltuielile", iar la sfârșitul lunii, prin creditul conturilor: 922 "Cheltuielile activităților auxiliare, 923 "Cheltuielile comune ale secției",924 "Cheltuielile generale de administrație", 925 "Cheltuieli de desfacere" și se creditează, la sfîrșitul lunii, prin debitul conturilor: 902 "Decontări interne privind producția obtinută", 933 "Costul producției în curs de execuție".

            Contul 922 "Cheltuielile activităților auxiliare" 

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor activităților auxiliare ale unității. 
Contul 922 "Cheltuielile activităților auxiliare " este un cont de activ debitându-se, în cursul lunii, prin creditul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile", iar la sfârșitul lunii, prin creditul contului 924 "Cheltuieli generale de administrație" și se creditează, la sfârșitul lunii, prin debitul conturilor 902 "Decontări interne privind producția obtinută", 921 "Cheltuielile activității de bază" și 933 "Costul producției în curs de execuție".

            Contul 923 "Cheltuieli comune ale secției"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidență cheltuielilor cu întreținerea și funcționarea utilajului și a cheltuielilor generale ale fiecărei secții de producție. Contul 923 este un cont de activ. Se debitează, în cursul lunii, prin creditul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile" și se creditează, la sfârșitul lunii, prin debitul conturilor 902 "Decontări interne privind producția obținută", 921 "Cheltuielile activității de bază" și 933 "Costul producției în curs de execuție".

Contul 924 "Cheltuieli generale de administrație"

Cu acest cont se ține evidența cheltuielilor de administrație și conducere a unității fiind un cont de activ. Acesta se debitează, în cursul lunii prin creditul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile" și se creditează, la sfârșitul lunii, prin debitul conturilor 902 "Decontări interne privind producția obținută", 921 "Cheltuielile activității de bază ‘’, 922 ‘’Cheltuielile activităților auxiliare’’, 925 ‘’Cheltuieli de desfacere’’ și 933 ‘’Costul producției în curs de execuție’’.

Contul 925 ‘’Cheltuieli de desfacere’’

Cu acest cont se ține evidența cheltuielilor pentru desfacerea produselor fabricate. Contul 925 "Cheltuieli de desfacere" este un cont se activ debitându-se în cursul lunii, prin creditul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile", iar la sfîrșitul lunii, prin creditul conturilor 922 "Cheltuielile activităților auxiliare" și 924 "Cheltuieli generale de administrație" și se creditează, la sfârșitul lunii, prin debitul contului 902 "Decontări interne privind producția obținută".

Grupa 93 Costul producției. Din această grupă fac parte:

Contul 931 "Costul producției obținute"

Cu ajutorul căruia se ține evidența producției finite obținute, constând în produse finite, semifabricate, destinate vânzarii, lucrării executate și servicii prestate pentru terți, învestiții proprii sau alte activități. Cont de activ care se debitează, în cursul lunii, prin creditul contului 902 "Decontări interne privind producția obținută" și se creditează, la sfârșitul lunii, prin debitul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile".

Contul 933 "Costul producției în curs de execuție"

Costul producției în curs de execuție = evidența costului efectiv al producției în curs de execuție, este un cont de activ și se debitează, la sfârșitul lunii prin creditul conturilor 921 "Cheltuielile activității de bază", 922 "Cheltuielile activităților auxiliare, 923 "Cheltuieli comune ale secției", 924 "Cheltuieli generale de administrație" și se creditează prin debitul contului 902 "Decontări interne privind producția obtinută".

I.5 PRINCIPIILE CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE

1. Principiul separării cheltuielilor care privesc producția, de cheltuielile care nu sunt legate de fabricația produselor.

In costul produselor nu se includ:

Cheltuielile financiare, cu excepția dobânzilor aferente împrumuturilor la unitățile cu ciclu lung de producție, care pot fi repartizate asupra costurilor de producție;

Cheltuielile extraordinare, care nu sunt legate de activitatea normală, curentă a societății;

Cheltuielile generale de administrație și cheltuielile de desfacere care sunt în general excluse din costul producției, în afară de cazul când condițiile specifice de exploatare justifică luarea lor în considerare;

Principiul delimitării cheltuielilor în timp,

Principiul în care includerea cheltuielilor care dețin producția trebuie efectuată în perioada de gestiune cand are loc și fabricația produselor de care sunt legate, dar independent de perioada când în societate s-au efectuat cheltuieli în cauză. De aici putem deduce împarțirea cheltuielilor de producție,și anume:

Cheltuieli anticipate: sunt cele efectuate în perioada de gestiune curentă dar care privesc producția din perioadele viitoare ale aceluiași an sau ale anilor următori.

Cheltuieli curente: sunt acelea care se efectuează în perioada de gestiune când se fabrică producția la care se referă și ca atare ele se includ în costul producției din perioada respectivă. Majoritatea cheltuielilor fac parte din această categorie.

Cheltuieli cu provizioanele sunt acelea care se includ în costul producției din perioada curentă pe calea constituirii de provizioane, dar care practic se efectuează în perioadele viitoare de gestiune, suportându-se din provizioanele create.

Principiul delimitării cheltuielilor în spațiu

Desfășurarea activității obișnuite a entității economice se împart și aduc delimitare la procesele principale ocazionate și anume: aprovizionare, fabricație, desfacere și administrație.

Prin aceste procese principale pot aparea, în contabilitatea de gestiune, anumite categorii de cheltuieli precum și cele din proces adică de aprovizionare, fabricație și administrație precum și cheltuieli de desfacere.

În cazul cheltuielilor de fabricație, delimitarea în spațiu se adâncește în primul rând la nivelul secțiilor făcându-se distincție în acest sens între secțiile de bază, secțiile auxiliare, secțiile de deservire și secțiile neindustriale. În cadrul secțiilor, delimitarea cheltuielilor se poate adânci pe ateliere, linii tehnologice, centre de gestiune etc.

Principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv

Acest procest are ca bază o diferențiere necesară din punctul actual de vedere, adica cel economic a cheltuielilor prolifice, productive care aduc un bun, o creștere de valoare față de partea celor neproductive precum depășirile de consumuri de materiale sau a cheltuielilor cu salariile aferente unor lucrări datorate abaterii tehnologice, mai apar unele cheltuieli pe baza rebuturilor sau din pierderea datorată întreruperii procesului de producție, care nu adaugă produsului nici un fel de valoare.

Delimitarea cheltuielilor privind producția finită, de cheltuielile aferente producției în curs de execuție.

Este aparent a societăților a caror producție este în diverse stadii de transformare, unde efectiv atât cantitatea cât și valoarea acesteia este diferită de la o perioada la alta. Potrivit acestui principiu, producția în curs de execuție trebuie determinată exact mai întâi din punct de vedere cantitativ iar după aceea din punct de vedere valoric. Subevaluarea producției în curs majorează în mod nereal costul producției finite și diminuează profitul societății; la rândul său, supraevaluarea producției în curs are ca efect diminuarea artificială a costului și majorarea profitului.

Principiul documentării sau al fundamentării calculației pe documente justificative

Potrivit căruia întreaga calculație a costurilor trebuie să aibă la bază documente justificative, din care să rezulte consumurile productive exprimate cantitativ și prețurile, respectiv valoarea acestora.

I.6 Contabilitatea managerială

Institutul contabilității de gestiune american definește contabilitatea de gestiune astfel:”Proces de identificare, colectare, analiză, prelucrare, interpretare și transmitere a informațiilor financiare și nefinanciare utilizate de manageri pentru realizarea funcțiilor de planificare, evaluare și control în cadrul întreprinderii și pentru asigurarea utilizării corespunzătoare a reurselor acesteia”.

Principalele obiective sau funcțiile contabilității manageriale sunt:

calcularea costurilor pe produse (lucrări, servicii), activități și pe unități organizaționale (diviziunii, departamente, secții, servicii etc.);

determinarea diferitor marje și rezultate analitice pe produse, servicii sau activități;

furnizarea informațiilor necesare elaborării bugetelor;

furnizarea de informații pentru stabilirea abaterilor între previziuni și realizări;

furnizarea de informații destinate măsurării performanțelor (rentabilitate, productivitate) la nivelul sectoarelor de activitate și al produselor;

furnizarea datelor pentru exercitarea controlului gestionar;

luarea deciziilor manageriale pe termen lung și coordonarea dezvoltării întreprinderii.

I.7 Rolul contabilitatii manageriale in realizarea functiilor manageriale

Contabilitatea care oferă informații către utilizatorii externi se numește contabilitate financiară, iar cea care ne da date interne este denumită ca fiind contabilitate managerială, internă sau analitica. Oprindu-ne la cea managerială observăm că astăzi a devenit cea mai importantă sursă de informații observând activitatea economică atât la nivelul entității cât și la nivelul economiei naționale.

Profesorul Henry Bouquin propune următoarea definiție a contabilității manageriale: ”un sistem de informații contabil care are în vedere să ajute managerii și influențează comportamentele prin modelarea relațiilor dintre resursele alocate consumate și finalitățile urmărite.”

Informațiile produse trebuie să respecte cele trei criterii enunțate de Emery:

o informație are valoare pentru manager dacă ea contribuie la reducerea incertitudinii viitorului;

o informație suplimentară are valoare dacă poate afecta decizia respectivă;

o informație are valoare dacă ea contribuie la modificarea consecințelor unei decizii.

Literatura de specialitate consemnează că vizavi de structura organizatorică, în cazul întreprinderilor moderne, comunicarea și motivațiile personale sunt foarte importante în stabilirea rolului pe care contabilitatea managerială îl are în realizarea funcțiilor manageriale.

Întregul proces bugetar de la toate nivelurile managementului constituie un traseu informativ de comunicare, ce are ca punct de plecare managerii de la gradele superioare ale companiei și poate ajunge până la cele mai de jos niveluri ale structurii organizatorice în ceea ce compania și-a propus, bazându-se pe obiectivele zise acestea trebuiesc puse în practică, iar când bugetul este finalizat,planurile aprobate sunt comunicate întregului personal implicat.În acest context, dacă informația conținută în buget este distorsionată (fiind generată de o defectuoasă comunicare între diferitele subunități ale organizației) sau dacă mesajele sunt pierdute, incorecte sau denaturate, vagi sau neclare, decizia luată va fi cu siguranță eronată.

Motivația personală apare ca forma individuală și constă în potențiale conflicte dintre scopul său, obiectivul propus de către sine și cele ale entității economico-sociale. Aici apare și implicarea oamenilor de funcție din toate nivelurile structurii organizatorice care urmăresc elaborarea bugetelor și stabilesc anumite obiective față de care să fie evaluată performanța .

Ajunși spre concluzie deducem că scopul contabilității manageriale este de a transforma informațiile și tehnicile sale într-un instrument de orientare și de a crea un așa zis consilier pentru a putea stabili condițiile în care societatea își desfășoară activitatea în interior, precum și la nivel macroeconomic. La acestea se adaugă tendința actuală a informației contabile de a deveni mai operativă prin automatizarea calculelor de gestiune.

Ca final constatăm că informațiile în diversitatea lor sunt mai mult complementare decât concurente.

CAPITOLUL II

II.1 Scurtă prezentare a organizației

Societatea comercială M FASHION COM are sediul în strada Horea, Cloșca si Crișan nr. 27-37, orașul Otopeni, județul Ilfov . Societatea are ca act de constituire H.G.116/15.02.1991, fiind înmatriculată la Registrul Comerțului numărul J23/182/2008 și având codul fiscal RO 19140943.M FASHION COM s-a înregistrat la data constituirii cu un capital social de 332.909 lei. Societatea este înființată in anul 2008, tipul acesteia fiind de societate comercială cu raspundere limitata. Codul CAEN este 4771, descrierea lui fiind comerțul cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate. Odată cu M Fashion Com a apărut și numele brandului miniPRIX, ce aparține acesteia.

Brandul miniPrix s-a născut în anul 2008, când a luat cu asalt viața iubitorilor de cumpărături și a transformat-o într-un vârtej nebunesc. În tot acest timp, începând cu un simplu magazin de haine în zona 1Mai din București, a ajuns să se dezvolte formând o companie cu peste 300 de angajați, trei depozite și patru magazine. A ajuns în aproximativ doi ani să fie împărțită în:

miniPRIX Voyage – agenție de turism;

Miniș – depozit accesorii ;

miniPRIX online – format din site si depozit ;

depozitul principal

patru magazine de desfacere – primul magazin fiind cel din 1Mai, urmat de cel din Otopeni, Romana fiind al-III-lea, Militari (Fig.3) ultimul, toate aflându-se în București.

Produse din această companie cuprind categorii precum :

Îmbrăcăminte

Încălțăminte

Accesorii

Articole partener

Din istoricul mic pe care firma îl are se va crea un viitor mare prin dezvoltarea accentuată a companiei și în țările din Europa precum Bulgaria ,Ucraina ,Moldova.

Mediul intern al companiei este reprezentat de resursele pe care le deține aceasta. Resursele materiale sunt formate din terenurile, clădirile, dar și echipamentele care aparțin firmei. Resursele umane sunt reprezentate de angajați .Resursele financiare sunt dobândite zi de zi prin vânzările din magazine toate însă plecând de la un capital social.

Pe partea de resurse umane pot spune că angajații companiei MiniPrix se simt bine la locul de muncă,compania punând acces pe stabilirea unei relații apropiate cu aceștia.Angajații sunt bine pregătiți să soluționeze toate problemele apărute,răspunzând prompt la necesitățile clienților.

Ca și resurse materiale compania deține trei depozite echipate conform ultimelor norme europene acestea fiind dotate cu aparatură de ultimă generație. Toate magazinele sunt sub observație atentă printr-un sistem informatic bine pus la punct dotat prin rețele wirelles conectate la un server.

II.2 Micromediul

Este format din totalitatea factorilor cu acțiune directă asupra firmei și influențează în mod hotărâtor rezultatele acesteia. Din micromediu fac parte furnizorii de mărfuri, prestatorii de servicii, furnizorii forței de muncă, clienții, concurenții și organismele publice.

Furnizori

Principalul furnizor de mărfuri al firmei MiniPrix este firma Inditex Spania. Alți furnizori importanți de la care compania achiziționează articole de îmbrăcăminte și încălțăminte dețin branduri ca:Cache-cache; Pimkie;Noa –Noa;C&A;Jennyfer;Pataugas.

Pe lângă toate acestea compania face și importuri din țări precum America, India și Portugalia.

Clienții

Majoritatea clienților companiei sunt persoane fizice de sex feminin, produsele companiei adresându-se în proporție de aproximativ 70% acestui segment, dar există și un număr de clienți de sex masculin, procentul acestora fiind în creștere. Produsele companiei se adresează unui segment larg de vârstă, existând game pentru copii, adolescenți, tineri și persoane mature. Pe lângă persoanele fizice, clienții companiei sunt și persoane juridice, firme care cumpără produse pentru diverse promoții, pentru a-și recompensa persoanalul sau pentru alte scopuri.

Organismele publice

O altă componentă a micromediului firmei este reprezentată de organismele publice, persoane juridice cu care firma vine în contact, fie pentru informare (un exemplu este reprezentat de mass media), fie pentru plata diverselor taxe și impozite, pentru obținerea de autorizații, etc. (exemplu: organele financiare, organele vamale, organele de justiție, mijloace de informare în masă, organele de stat).

Concurența

MiniPrix a intrat pe piața în 2008 și a devenit un puternic concurent pentru firmele cu branduri specifice.În 2010 compania a ajuns la o cifră de afaceri de peste 13 mil de Euro. Cu dezvoltarea din ultima perioadă a magazinului on-line,împreună cu cele 4 magazine a urcat segmentul de vânzări ,acesta ajungând la un procent mai apropiat de concurenții principali. În ceea ce privește importurile, concurenta este reprezentată de firma Inditex, o companie producătoare de haine din Spania, controlată de cel mai bogat om din Spania, Amancio Ortega. Inditex este cel mai mare retailer de îmbrăcăminte din Europa. Compania deține mărcile Zara, Pull & Bear, Massimo Dutti, Bershka, Stradivarius, Oysho, Zara Home și Kiddy’s Clas. Inditex are deschise 3.558 de magazine în 68 de țări și are în total peste 69.000 de angajați. Primul magazin Zara s-a deschis în 1975, în Coruna, Spania. În anul 2006 vânzările nete ale Inditex au fost de 8,2 miliarde de euro, în creștere cu 22% față de anul precedent. Peste 60% din încasări sunt realizate din operațiunile internaționale. În anul 2010 a avut o cifră de afaceri de 100 de milioane de euro.

Compania a intrat direct pe piața din România în 2007, după ce timp de patru ani a fost reprezentată de două unități, un magazin Zara și unul Pull and Bear, deschise în franciza în centrul comercial Plaza România din București, prin intermediul companiei de retail Azali Trading, parte a grupului Azadea.Brandul Zara, cel mai important din portofoliul Inditex la nivel local, a adus companiei în 2008 venituri de 32,7 mil. euro, cu doar cinci magazine, intrând astfel în topul celor mai mari cinci jucători din industrie, în condițiile în care cu un an în urmă nu a atins pragul de un milion de euro.

II.3 Analiza SWOT

Analiza SWOT are ca scop studierea caracteristicilor esențiale ale întreprinderii ce îi dau

identitate și o pot avantaja în activitățile viitoare. Ea cuprinde:

Puncte tari :

Imagine favorabilă pe piață;

Produse de calitate;

Prețuri medii;

Amplasare favorabilă;

Activitate eficientă de marketing și personal bine pregătit;

Gama diversificată de produse.

Puncte slabe:

Gama sortimentală se adresează unui anumit segment;

Existența unor probleme la nivel organizatoric;

Aglomerația.

Oportunități:

Posibilități de lărgire a gamei de produse pentru a satisface nevoile în creștere ale clienților;

Posibilități de diversificare prin realizarea unor produse complementare;

Dezvoltarea rapidă a pieței;

Pătrunderea pe noi segmente de piață;

Extinderea spațiului.

Amenințări:

Apariția pe piață a unor concurenți cu costuri mai reduse;

Recesiunea economică la nivel național și internațional;

Scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor;

Costurile cu administrarea mai mari decât veniturile.

II.4 Analiza societatii comerciale M-FASHION COM cu ajutorul situațiilor financiare anuale

Fiecare întreprindere are obligația să întocmească situații financiare anuale.

Toate situațiile financiare anuale trebuie semnate de administratorul care gestionează societatea comercială înainte de a fi depuse la autoritățile fiscale. În interiorul granițelor fiecărei țări, reglementările locale controlează, într-un grad mai ridicat sau mai scăzut, emiterea situațiilor financiare. Aceste reglementări locale includ standarde de contabilitate care sunt promulgate de organismele profesionale ale contabililor din respectivele țări.

Situațiile financiare anuale trebuie să cuprindă :

Bilanțul

Contul de profit și pierdere

Situația fluxurilor de trezorerie,

Note la conturile anuale

O imagine fidelă către patrimoniul întreprinderii precum și către profitul sau pierderea acesteia trebuie atribuita situațiilor financiare din respectivul exercițiu financiar. Situațiile financiare trebuie să respecte prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, ale reglementarilor cuprinse în prezentul volum, ale Cadrului general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaționale, prezentat în volumul 2 și ale Standardelor de contabilitate obligatorii incluse în volumul 3, referitoare la: forma și conținutul bilanțului, ale contului de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, informațiile adiționale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile anuale.

Întreprinzătorul este responsabil de a reprezenta fidel rezultatele și poziția financiară a întreprinderii și să reflecte realitatea economică.

Aprobarea și depunerea situațiilor financiare anuale se realizează astfel cu minim cincisprezece zile înaintea Adunării Generale a Acționarilor sau Asociaților la care se discută și aprobă situațiile financiare anuale, întreprinderea are obligația:

Să trimită o copie a situațiilor financiare anuale ale întreprinderii, aprobate de Consiliul de Administrație, împreună cu raportul administratorilor și raportul auditorilor asupra situațiilor financiare respective, denumite generic „raportul anual”, tuturor acționarilor sau asociaților;

Să notifice tuturor asociaților sau acționarilor că raportul anual este disponibil la întreprindere gratuit, la cerere.

O copie a raportului anual al întreprinderii va fi supusă spre aprobare adunării generale a acționarilor sau asociaților. O a doua copie a raportului anual va fi trimisă de consiliul de administrație în termenul prevăzut de lege, la direcția teritorială a Ministerului Finanțelor unde întreprinderea este înregistrată. Iar a treia copie a raportului va fi trimisă de Consiliul de Administrație, în termenul prevăzut de lege, la Registrul Comerțului. Potrivit legii societăților comerciale, consiliul de administrație se va asigura că situațiile financiare ale întreprinderii, raportul administratorului și raportul auditorilor sunt publicate în Monitorul Oficial al României, în termenul prevăzut de lege.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă „averea” întreprinderii, dar și obligațiile acesteia. În Ordinul 94/2001 al Ministerului de Finanțe sunt prezentate următoarele reglementări referitoare la bilanț:

În cazul în care un element de activ sau o datorie este în relație cu mai mult de un alt element bilanțier, relația sa cu celelalte elemente trebuie prezentată fie sub elementul la care apare, fie în notele explicative, dacă prezentarea este esențială pentru înțelegerea conturilor anuale.

Acțiunile proprii și acțiunile deținute în alte filiale vor fi prezentate distinct la posturile prevăzute pentru acestea.

Toate angajamentele sub forma garanțiilor, girurilor și ipotecilor de orice fel, în cazul în care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute în bilanț ca active sau datorii, trebuie să fie prezentate în mod clar în notele explicative.

Pentru fiecare element care se prezintă în cadrul postului „Active imobilizate” trebuie furnizate următoarele informații în notele explicative:

Valorile corespunzătoare care privesc acest element, la începutul și la închiderea exercițiului financiar;

Mișcările privind acest element;

Valoarea amortizării cumulate și a provizioanelor pentru depreciere la începutul și sfârșitul exercițiului;

Valoarea amortizării și a provizioanelor pentru depreciere care privesc exercițiul financiar respectiv;

Valoarea ajustării cu privire la amortizări și provizioane pentru depreciere în cursul exercițiului,ca urmare a ieșirilor de active imobilizate din patrimoniu;

Valoarea ajustării efectuate asupra amortizării și provizioanelor pentru depreciere care privesc exercițiile anterioare.

Drepturile asupra imobilizărilor și alte drepturi similare, așa cum sunt ele definite prin lege, vor fi prezentate la elementele bilanțiere corespunzătoare.

Cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior, se vor prezenta la „Cheltuieli în avans”.

Veniturile recunoscute înainte de data închiderii exercițiului, dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior, se vor prezenta la „Venituri în avans”.

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorilor elementelor de activ, iar suma lor trebuie corelată strict cu riscurile și cheltuielile previzibile. Provizioanele care figurează în bilanț la postul „Alte provizioane” trebuie prezentate în notele explicative în măsura în care acestea sunt semnificative.

Începând cu anul 2012 indicatorii financiari conform bilanțului agentului economic M Fashion Com se prezintă astfel:

Tabel 2.1

Bilanț scurt

Top of Form

Analizând acest bilanț scurt observăm că apar:

Activele imobilizate sunt reprezentate prin acele valori patrimoniale destinate a servi de o manieră durabilă, pe o perioadă mai îndelungată, activitatea întreprinderii. Ele se caracterizează prin faptul că nu se consumă la prima utilizare, participă la mai multe cicluri de exploatare și își transmit valoarea în mod treptat asupra bunurilor, lucrărilor și serviciilor la a căror obținere au contribuit. Prin destinația lor, imobilizările contribuie la realizarea de noi bunuri, lucrări sau servicii, nefiind supuse direct comercializării.Valoarea activelor imobilizate se recuperează, în general, prin sistemul amortizărilor. Cazurile în care deprecierile sunt înregistrate prin sistemul provizioanelor, activele imobilizate (ca, de altfel, și activele circulante) sunt înscrise in bilanț la valoarea netă contabilă.

Activele circulante reprezintă ansamblul elementelor patrimoniale care, luate individual, datorită destinației și naturii lor, nu au vocația să rămână durabil în întreprindere, cu excepția acelora legate de particularitățile ei (ciclu lung de fabricație). Totuși, starea de fungibilitate a activului circulant este compensată de reînnoirea continuă a operațiilor legate de ciclul de aprovizionare, de producție și de comercializare a bunurilor și serviciilor. Această reînnoire antrenează o permanență a unor componente ale activului circulant (stocuri, avansuri acordate furnizorilor, creanțe).

Contul de profit și pierdere cuprinde:

Cifra de afaceri netă;

Veniturile și cheltuielile exercițiului grupate după natura lor;

Rezultatul exercițiului indiferent dacă este pozitiv sau negativ.

Ca o comparație între ani putem observa diferența anului 2012 cu anii 2013, 2014 și observăm:

Tabel 2.2

Bilanț scurt

Tabel 2.3

Bilanț scurt

CAPITOLUL III

Studiu de caz

S.C. M Fashion Com srl, este o societate comercială cu capital privat românesc are că domeniu principal de activitate comerțul cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate.

Contabilitatea se organizează și se conduce în compartimente distincte. În cadrul acestora își desfășoară activitatea personal de specialitate, cu studii medii și superioare.

Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului financiar, contabilului șef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcție, împreună cu personalul din subordine.

Conducerea societății este responsabilă pentru întocmirea și prezentarea fidelă a acestor situații financiare în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1752/2005, cu modificările ulterioare, și cu politicile contabile descrise în notele la situațiile financiare.

Această responsabilitate include: proiectarea, implementarea și menținerea unui control intern relevant pentru întocmirea și prezentarea adecvată a situațiilor financiare care să nu conțină denaturări semnificative, datorate fraudei sau erorii; selectarea și aplicarea politicilor contabile adecvate; elaborarea unor estimări contabile rezonabile în circumstanțele date.

Contabilitatea societății, că instrument principal de cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului, asigura înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea și păstrarea informațiilor referitoare la situația patrimoniului, a rezultatelor obținute, atât pentru uz intern, cât și pentru relațiile cu clienții, cu băncile și organele fiscale.

S.C. M Fashion Com S.R.L. conduce contabilitate cu respectarea Normelor Ministerului Finanțelor Publice, întocmind rapoarte lunare, iar la semestru și la finele anului prezentând bilanț contabil.

Înregistrările în contabilitate se fac cronologic și sistematic, potrivit planului de conturi și normelor în vigoare, orice operație patrimonială fiind consemnată într-un document justificativ.

Contabilitatea cheltuielilor se înregistrează în funcție de natură lor, pe baza facturilor și a bonurilor fiscale de casă de marcat.

Costurile de exploatare sunt trecute pe cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.

III.1 Tipuri de înregistrări contabile:

Tipurile de operații înregistrate cu ajutorul conturilor din clasa 9 pot îmbrăca următoarele forme :

înregistrarea cheltuielilor activității de bază, inregistrarea consumului de materii prime si materiale se face prin contul 921 "Cheltuielile activității de bază" poate fi dezvoltat în analitice corespunzătoare obiectelor de calculație . Formula contabilă este:

921 = 901 5.106.100

"Cheltuielile activității de bază" "Decontări interne privind cheltuielile"

înregistrarea cheltuielilor activității auxiliare, când este cazul:

922 = 901 2.450.600

"Cheltuielile activității auxiliare" "Decontări interne privind cheltuielile"

înregistrarea cheltuielilor indirecte de producție,a cheltuielilor generalede administrație cât și a cheltuielilor de desfacere, :

% = 901 10.769.445

"Decontări interne privind cheltuielile"

1.989.193

"Cheltuieli indirecte de producție"

924 5.410.021

"Cheltuieli generale de administrație"

925 3.370.231

"Cheltuieli de desfacere"

obținerea produselor finite pe parcursul perioadei de gestiune, evaluate la costul prestabilit (standard):

931 = 902 2.159.245

"Costul producției obținute" "Decontări interne privind producția obținută”

repartizarea și decontarea cheltuielilor indirecte,a cheltuielilor generalede administrație și a cheltuielilor de desfacere:

921 = % 10.241.359

"Cheltuielile activității de bază"

923 1.989.743

"Cheltuieli indirecte de producție"

924 3.276.026

"Cheltuieli generale de administrație"

925 4.975.590

"Cheltuieli de desfacere"

decontarea consumurilor interne de semifabricate,dacă au fost înregistrate anterior și a producției sau lucrărilor auxiliare:

921 = 922 978.690

"Cheltuielile activității de bază" "Cheltuielile activității auxiliare"

calcularea și decontarea costurilor efective aferente producției în curs de execuție existentă la finele perioadei de gestiune:

933 = 921 978.690

"Costurile producției în curs de execuție" "Cheltuielile activității de bază"

calcularea și decontarea costurilor efective aferente producției finite obținute:

902 = 921 489.345 "Decontări interne privind producția obținută" "Cheltuielile activității de bază"

stabilirea și înregistrarea diferențelor dintre costul prestabilit și costul efectiv:

pentru diferențe favorabile :

902 = 903 489.345

"Decontări interne privind producția obținută" "Decontări interne privind

diferențele de preț"

pentru diferențe nefavorabile:

903 = 902 299.340

"Decontări interne privind "Decontări interne privind

diferențele de preț" producțiaobținută"

la sfârșitul lunii închiderea conturilor se face astfel:

contul 931 "Costul producției obținute":

901 = 931 2.159.245

"Decontări interne privind cheltuielile" "Costul producției obținute"

contul 933 "Costul producției în curs de execuție":

902 = 933 1.969.240

"Decontări interne privind "Costul producției în curs de execuție"

producția obținută "

contul 903 "Decontări interne privind diferențele de preț":

diferențe favorabile:

903 = 901 16.166.900

"Decontări interne privind "Decontări interne privind cheltuielile"

diferențele de preț"

diferențe nefavorabile:

901 = 903 190.005

"Decontări interne privind cheltuielile" "Decontări interne privind

diferențele de preț"

conturile 901 și 902 :

901 = 902 190.005

"Decontări interne privind cheltuielile" "Decontări interne privind

producția obținută"

III.2 Metode de calculație a costurilor aplicabile în cadrul firmei

Obiectivele calculației costurilor sunt:

– determinarea costului prestabilit, standard antecalculat pe purtători de cost și sectoare de activitate. În cazul nostru este vorba de importul și vânzarea articolelor de îmbrăcăminte;

– determinarea abaterilor dintre costul prestabilit și cel efectiv, analiză acestora cât și determinarea rezultatelor analitice.Abaterile pot apărea oricând în firma M FASHION COM deoarece marfă nu este controlată sută la sută din momentul plecării din depozitul străin și până la destinația depozitului din Otopeni.

– determinarea costurilor ca bază a formării prețurilor de vânzare. Prețul importurilor făcute de firma sunt relativ mici, ținând cont că firma aduce mai mult marfa mixtă și capete de serie.

Astfel, unul dintre principalele concepte cu care operează calculația costurilor este cel de cheltuială, adică expresia bănească a utilizării resurselor. Acestea se pot clasifica după diferite criterii:

– după posibilitatea de identificare a cheltuielilor pe purtător și pe sectoare:

cheltuieli directe. Sunt acele cheltuieli pentru care există posibilitatea identificării pe purtător de cost (produs, lucrare, serviciu) încă din momentul efectuării lor. În cazul nostru cuprind cheltuieli cu materiale consumabile necesare desfășurării activității în cauză.

cheltuieli indirecte. Pentru M FASHION COM în această categorie putem încadra cheltuielile generale ale secției sau ale întreprinderii.

– după natură economică:

– cheltuieli cu munca vie (salarii brute, contribuții, fond de șomaj etc.). În companie, după analiza bilanțului studiat în anul 2014 avem un număr de 286 angajați cu o medie a salariului de 1200 RON și a contribuțiilor de circa 500 de RON per angajat.

– cheltuieli cu munca materializată (materii prime și materiale, energie, combustibil, amortizare, întreținere, reparații etc.). Aici putem include cheltuielile zilnice de combustibil a mașinilor firmei, amortizările achizițiilor noi, și cheltuielile de întreținere și reparații firrna nedetinand un service auto.

Analiza cost-volum-profit

Societatea M-FASHION COM și-a propus vânzarea a două produse :încălțăminte(A) și îmbrăcăminte(B), pentru luna septembrie a anului 2013 după cum urmează:

Tabel 3.1

Sursa: Date preluate de la firma M-Fashion Com

Cheltuielile fixe înregistrate au fost de 100.000 lei

Se arata indicatorii metodei direct-costing în cazul în care:

societatea fabrică și comercializează doar produsul A

societatea fabrică și comercializează produsele A și B

Pragul de rentabilitate

Arată câte unități de produs trebuie să fabrice și să vândă o societate comercială astfel încât să nu obțină pierdere.

S-a calculat pragul de rentabilitate în trei moduri:

Metoda ecuației

Folosind terminologia acestei metode, putem exprima contul de profit și pierderi sub forma unei ecuații:

Venituri – Cost variabil – Costuri fixe = Rezultat din exploatare

(Pv x Q) – (CV x Q) – CF = RE

unde:

Pv – prețul de vânzare unitar

Q – cantitatea de unități vândute sau produse

CV – costul variabil

CF – costuri fixe

RE – rezultet din exploatare

Egalând cu zero rezultatul din exploatare din ecuația precedentă vom obține:

a. societatea fabrică și comercializează doar produsul A:

90Q – 72.2Q – 100.000 = 0

17,8Q = 100.000

Q = 100.000/17,8 = 5618 unități

Dacă va vinde mai puțin de 5618 de produse societatea va înregistra pierdere, dacă va vinde 5618 bucati va atinge pragul de rentabilitate, dacă va vinde mai mult de 5618 de produse va înregistra profit. Acest prag de rentabilitate este exprimat în unități, dar poate fi exprimat și prin valoarea vânzărilor: 5618 buc x 90 (prețul de vânzare unirtar) = 505 620 produse.

Metoda marjei contribuției

Marja contribuției este egală cu venituri minus toate costurile de producție (aferente unui produs sau serviciu) ce variază cu numărul de unități produse. Această metodă se bazează pe următoarele:

(Pv x Q) – (CV x Q) – CF = RE

(Pv – CV) x Q = CF + RE

Q = CF + RE

Ca*

unde:

Ca* – marja medie de contribuție (Pv – CV)

Ca* x Q = CF + RE

În punctul critic, profitul este, prin definiție zero. Stabilind RE = 0, obținem:

Numărul de unități pentru a atinge pragul = ___Costuri fixe (CF)___________

de rentabilitate Marja medie de contribuție ( Ca*)

Calculul metodei ecuației și cel al metodei marjei contribuției sunt similare, întrucât cel de-al doilea este un derivat al celui dintâi.

societatea fabrică și comercializează doar produsul A:

În exemplul nostru costurile fixe sunt 100.000 iar marja contribuției = 17.8 (90-72.2).

Pragul de rentabilitate = 100.000/17,8 =5618 bucati.

Contribuția la contul de profit și pierderi grupează elementele în funcție de modelul comportamental al costurilor pentru a pune în evidență marja contribuției. Raportul următor de această natură confirmă calculele pragului de rentabilitate efectuate anterior.

Venituri 5618 x 90 505 620

Costuri variabile 5618×72.2 405 619.6

Marja contribuției 5618 x 17,8 100 000.4

Costuri fixe 100.000_

Rezultatul din exploatare 0

societatea fabrică și comercializează produsele A și B

90 x Q1 + 60 x Q2 – 72.2 x Q1 – 44.6 x Q2 -100.000 = 0

17,8 Q1 + 15.4 Q2 = 100.000

Calculăm marja medie în condițiile în care se vând 10.000 bucăți produs A și 20.000 bucăți produs B:

Marja medie = (17,8 x 10.000 + 15,4 x 20.000)/ (10.000 +20.000) = 16,20 buc

Q1 + Q2 = 100.000/16.20 = 6173 bucati

din care:

Q1 = 6173 x 1/3 =2058 bucăți

Q2 = 6173 x 2/3 =4115 bucăți

Cifra de afaceri critică este:

Cifra de afaceri critică = 2058 x 90 + 4115 x 60 = 432 120 lei

Metoda grafică

Costurile pot fi ilustrate și prin construirea unui grafic cost-volum-profit, un instrument deosebit de util în evidențierea relațiilor cost-volum-profit pentru diverse activități, și care oferă totodată o perspectivă ce nu poate fi obținută prin alte mijloace. Realizarea acestui grafuic este întâlnită uneori sub numele de pregătirea diagramei pragului de rentabilitate.

societatea fabrică și comercializează doar produsul A:

Pregătirea graficului cost-volum-profit implică trei pași:

trasarea unei drepte paralele cu axa volumului pentru a reprezenta cheltuielile fixe

stabilirea volumului vânzărilor și reprezentarea grafică a cheltuielilor totale (fixe și variabile) pentru nivelul de activitate selectat. Vom alege un volum de 1000 unități.

Cheltuielile la acest nivel de activitate vor fi:

Cheltuieli fixe 100.000

Cheltuieli variabile (1.000 unități x 72,2) 72.200

Cheltuieli total 172.200

După reprezentarea grafică a acestui punct, se trasează o dreaptă prin el până la punctul în care dreapta cheltuielilor fixe intersectează axa valorică.

Alegerea unui anumit volum de vânzări și reprezentarea grafică a volumului valoric al vânzărilor la nivelul de activitate selectat. De aceasta data vom alege un volum de 1.000 unități. Vânzările la acest nivel de activitate totalizează 90.000 buc ( 1.000 unități x 90). Se trasează o linie dreaptă din acest punct până în punctul de origine.

Figura 3.1

Volumul valoric al vânzărilor

900 000 profit

venit

505 620 –––––––––––

Cost costuri variabile

Pragul de rentabilitate

100 000 –––––––––––––––––––––-

costuri fixe

0 5 618 10 000

Pragul de rentabilitate este punctul în care dreapta veniturilor totale intersectează dreapta costului total. În acest punct veniturile totale egalează costurile totale. În stânga pragului de rentabilitate (unde numărul de unități vândute este mai mic de 84.746) se înregistrează o pierdere, vânzările nefiind capabile să acopere costurile fixe și variabile ale

companiei. În dreapta pragului de rentabilitate se înregistreză profit, vânzările acoperind costurile, și generând chiar profit.

Factorul de acoperire

Se poate calcula prin formula:

Fa = cheltuieli fixe_______ x 100

Cifra de afaceri critică

societatea fabrică și comercializează doar produsul A:

Fa = 100.000/ 505 620 x 100 = 19,78%

19,78% din cifra de afaceri critică acoperă cheltuielile fixe, restul asigurând acoperirea cheltuielilor variabile și obținerea unui profit.

b. societatea fabrică și comercializează produsele Ași B:

Fa = 100.000/432 120 x 100 = 23,14%

Este nevoie de 23,14% din cifra de afaceri critică pentru a acoperi cheltuielile fixe.

Intervalul de siguranță

Intervalul de siguranță = Cifra de afaceri realizată – Cifra de afaceri critică

societatea fabrică și comercializează doar produsul A:

Pentru această firmă intervalul de siguranță în condițiile vânzării a 10.000 de produse este:

Intervalul de siguranță = 10.000 x 90 – 505 620= 394 380 lei

b. societatea fabrică și comercializează produsele A și B:

Intervalul de siguranță = 10.000 x 90 + 20.000 x 60 – 432 120 = 1 667 880 lei

Coeficientul de siguranță

Coeficientul de siguranță = Cifra de afaceri realizată – Cifra de afaceri critică x 100

Cifra de afaceri realizată

societatea fabrică și comercializează doar produsul A:

Coeficientul de siguranță = (900 000 – 505 620)/900.000 = 0,44

societatea fabrică și comercializează produsele Ași B:

Intervalul de siguranță = (10.000 x 90 + 20.000 x 60 – 432 120)/2 100 000 = 0,79

Metoda Target-Costing

Societatea M-FASHION COM își propune lansarea pe piață a unui nou produs de vestimentație. Estimările inițiale arată că ciclu de viață al produsului va fi de trei ani și va avea trei faze: lansare, creștere și maturitate.Urmând ca după ciclul de trei ani firma să analizeze creșterea vânzării sau scoaterea produsului de pe piață.

Capacitatea de producție maximă disponibilă este de 20.000 buc, urmând ca aceasta să fie exploatată în proporție de 50% în prima fază, 80% în a doua fază și 100% în faza de maturitate.

Prețul de vânzare estimat este de 25 lei/buc, și se prevede că, datorită apariției produselor similare pe piață, în faza de maturitate acesta se va reduce cu 10%. Conducerea întreprinderii dorește degajarea unei marje asupra prețului de vânzare de:5% în faza de lansare, 15% în faza de creștere și 20% în faza de maturitate.

Societatea își propune ca și cheltuielile cu publicitatea să fie de 5 lei/buc în faza de lansare, 3,5 lei/buc în faza de creștere, și de 1,25 lei/buc în ultima fază.

Costurile previzionate unitare, în faza de lansare, sunt următoarele:

1. Materii prime

A 1 buc 3,6 lei/buc

B 2 buc 1,5 lei/buc

C 1 buc 1,9 lei/buc

2.Manoperă 1 leu/buc

3. Cheltuieli de întreținere și funcționare 0,5 lei/tip de materie primă utilizată

4. Gestiunea loturilor (1 lot = 400 buc) 200 lei/lot

Datorită contractelor încheiate cu furnizorii, costul materialelor se va reduce cu 15% în faza de creștere și cu 10% în ultima fază față de faza precedentă. Costul variabil unitar de montaj se va reduce cu 20% în a doua fază și cu 15% în faza de maturitate față de faza precedentă. Celelalte cheltuieli rămân nemodificate pe toată durata de viață a produsului.

Se deduce :

calculul costurilor țintă ale produsului pe fiecare fază a ciclului de viață;

calculul costurilor estimate ale produsului pe fiecare fază a ciclului de viață;

compararea și interpretarea rezultatelor obținute;

calcularea rezultatelor totale estimate pe fiecare fază a ciclului de viață

Tabel 3.2

Prin această calculație, firma își propune verificarea rentabilității în următoarele trei exerciții financiare.

Costuri cu personalul directe și repartizabile

La sfârșitul lunii septembrie, au lucrat 42 de muncitori la secția de desfacere a celor două tipuri de produse a entității și li s-au calculat salariile conform sistemului de salarizare:

-în acord, în suma de 50400 lei pentru fabricația produsului “A” și 58800 lei pentru fabricația produsului “B”;

– în regie în suma de 63000 lei pentru fabricația produsului “A” și “B”.

Conform politicilor contabile ale entității, costurile de producție se înregistrează prin aplicarea conturilor de gestiune, salariile muncitorilor de bază calculate în regie se repartizează pe obiecte de calculație proporțional salariilor calculate în acord.

În baza datelor din exemplu, salariile muncitorilor de bază se atribuie produselor distincte conform calculului prezentat în tabelul 3.

Tabelul 3.3

Potrivit calculelor din tabelul 3.3, costurile privind salariile muncitorilor de bază se contabilizează ca majorare a costurilor activităților de bază în sumă de 79 632 lei pentru produsul “A” și 92 904 lei pentru produsul “B” concomitent cu majorarea datoriilor curente în sumă de 172 536 lei.

S-a mai încercat asocierea cu o altă firma pentru cele două tipuri de produse discutate anterior pentru luna octombrie:

Calculul costului unitar în cadrul procesului de producție care generează mai multe produse.

Compania M-FASHION COM achiziționează materii prime și le procesează obținând simultan produsele A și B pe care le vinde unei alte companii. Pentru luna octombrie se înregistrează urmatoarele date :

• produsul A 200 unități produse și 180 unități vândute la prețul de 40 lei/unit 
• produsul B 600 unități produse și 400 unități vândute la prețul de 20 lei/unit 

Costul total este de 18000 lei. Se va afla în cele ce urmează costul unitar.

Tabel 3.4

Metoda prețului de vânzare

Tabel 3.5

Metoda cantitativă

Din comparația profitului unitar după aplicarea celor două metode rezultă:

Tabel 3.6

Presupunem că produsul A poate fi procesat in produsul X,iar produsul B in produsul Y.

Datele pentru perioada de gestiune sunt:

Cantitatea din produsul A 200 unităti;

Cantitatea din produsul X 150 unităti;

Costuri specifice lui 6750;

Preț de vânzare X 90 lei/unitate;

Cantitate vândută X 100 unităti;

Cantitate Y 400 unităti;

Costuri specifice Y 18000;

Preț vânzare Y 80 lei/unitate;

Cantitate vândută Y 1300 unităti.

Tabel 3.7

Metoda valorii realizabile

Tabel 3.8

Metoda preț de vânzare

Tabel 3.9

Metoda procentului constant de marjă brută

III.3 Elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli

Instrumentele de management financiar aparțin contextului economic actual unde companiile încep din ce în ce mai mult să acorde atenție sporită administrării eficiente a resurselor și în acest scop folosesc bugetele de venituri și cheltuieli.

Bugetul de venituri reprezintă estimarea financiară a vânzărilor de produse și servicii ale firmei, iar bugetul de cheltuieli reprezintă estimarea financiară a consumului de resurse necesare realizării obiectivelor firmei.

Pentru a defini bugetul de venituri ale companiei M FASHION COM avem nevoie de mai multe criterii precum :

valoarea vânzării, bazată cu venituri pe tipuri de produse, în cazul nostru îmbrăcăminte, încălțăminte, accesorii, pe zone de desfacere prin cele patru magazine și cel online și pe categorii de clienți care pot fi de natura fizică sau juridica prin contract de vânzare a mărfii en-gros.

Pot fi și factori care influențează dimensiunea generală a bugetului de venituri precum:

obiectivele comerciale ale firmei și anume: cifra de afaceri, piața ținta și cota de piață;

politicile comerciale ale firmei, cum ar fi politica de produse, de clienți, de prețuri și de discounturi;

conjunctura generală a mediului de afaceri.

Ajungând la fundamentarea bugetului de cheltuieli, acesta trebuie să anticipeze costul resurselor necesare pentru desfășurarea activității companiei în scopul profitului, și poate fi catalogat prin următoarele perspective:

Bugete de cheltuieli după natura resurselor consumate:

Aparent la miniPRIX sunt cheltuielile cu marfa, combustibil, obiecte de inventar, cheltuieli achiziționate de la terți precum: chirie, energie electrică, apa și canalizare, telecomunicații, paza, colectare deșeuri. O altă parte în aceste cheltuieli intra și cele de protocol și publicitate. Pe partea de resurse umane avem:

cheltuieli cu salariile și asigurările sociale;

cheltuieli cu tichetele de masă și alte beneficii de personal;

-cheletuieli cu pregătirea profesională (training);

Mai apar și cheltuieli specifice relației cu societățile bancare dar și cu instituțiile statului precum impozitele și taxele locale.

Bugete de cheltuieli după natura activității firmei:

Aici avem cheltuielile cu depozitarea și distribuția,cu activitatea de promovare,cu cele de suport general cum ar fi contabilitatea sau informatică

Bugete de cheltuieli după natura costurilor:

bugete de cheltuieli fixe;

bugete de cheltuieli variabile.

Factorii care influențează dimensiunea generală a bugetului de cheltuieli al unei companii sunt:

– strategiile manageriale, comerciale, investiționale, de resurse umane și financiare – prin care se urmărește realizarea obiectivelor strategice și anuale ale firmei;

– politica de achiziții și calculație a costurilor;

– politica de personal și de salarizare;

– politica de investiții, finanțare și amortizare;

– politica de rentabilitate comercială;

– politica de costuri fixe;

– conjunctura generală a mediului de afaceri.

La elaborarea și controlul bugetelor de venituri și cheltuieli ale companiei contribuie toată echipa managerială și specialiștii în finanțele firmei, care trebuie să aibă o viziune comună asupra afacerii, să dezvolte un sistem integrat de obiective, strategii și politici de firma, și să administreze eficient resursele alocate.

În funcție de strategiile și modalitățile de acțiune stabilite pentru realizarea vânzărilor se vor evalua toate resursele necesare și se vor dimensiona implicațiile financiare asupra întregii activități a firmei.

Departamentul financiar poate elabora bugetul de încasări și plăti operaționale, aferent vânzărilor către clienți și achizițiilor de la furnizori, în funcție de valoarea contractelor sau a comenzilor și în funcție de termenele de plată negociate.

Prin intermediul rapoartelor de control bugetar se compară rezultatele obținute cu bugetele aprobate, se constată diferențele și se analizează cauzele acestor abateri, în scopul informării conducerii și luării măsurilor corective necesare realizării obiectivelor firmei.

Tabel 3.10

Bugetul de venituri și cheltuieli al firmei M-Fashion C

Sursa:Date preluate de la firma M-FASHION COM

III.4 Monografie contabilă aplicată la Sc M Fashion Com în anul 2014 a contabilității de gestiune comparativ cu cea financiară, pe conturi

Tabel 3.11

Monografie contabilă

Sursa:Date preluate de la firma M-Fashion Com

III.5 Concluzii și propuneri privind organizarea contabilității manageriale

Realitatea din domeniul economic si financiar este reflectata catre partile sociale, umane si institutionale. Partea fidela a relatiilor o reprezinta perfectionarea celor mai de succes specialisti in economie in domeniul stiintei conturilor.Preocupati de realitatea economica ei se lupta in fapt pentru cea mai frumoasa parte a profesiei de contabilitate si anume institutiile si oamenii.Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeana a luat in considerare oportunitatea recunoasterii profesiei contabile la nivel european. Contabilitatea romaneasca nu a ramas pe loc in fata provocarilor europene, ci s-a adaptat proceselor de normalizare , armonizare si convergenta prin institutiile de la nivel national, dar si pe de alta parte prin actiunea organismelor ce reprezinta profesia contabila

Procesul de armonizare a contabilitatii romanesti cu cerintele Standardelor Internationale de Contabilitate (IAS/IFRS) si cu Directivele contabile europene, care armonizeaza regulile si principiile de referinta cu privire la elaborarea situatiilor financiare anuale ale institutiilor publice, reprezinta una dintre cele mai curajoase provocari pentru mediul administrativ.

 Exista o terminologie-cheie care a invaluit lumea europeana dezvolta si toate marile puteri economice ale lumii, dar pe care noi abia le descifram, cum ar fi: Principiile Contabile General Acceptate in Statele Unite – US GAAP –. Standardele Internationale de Raportare Financiara – IFRS.Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS.

BIBLIOGRAFIE