Rolul Consilierului Scolar In Formarea Si Dezvoltarea Tinerilor In Sistemul Activitatii Didactice

Toate schimbările care s-au produs la nivelul societății au determinat apariția unor noi tendințe în orientarea școlară și profesională. Dat fiind faptul că în procesul orientării, elevii trebuie bine pregătiți în vederea adoptării unor decizii în plan școlar și profesional, este clar că această activitate complexă are o bază psihopedagogică. Aceasta presupune un îndelung proces educativ care urmărește, pe de o parte dezvoltarea personalității tinerilor în vederea opțiunilor școlare și profesionale, iar pe de altă parte, integrarea acestora școlară și profesională.

Deci trebuie realizată atât în gimnaziu, liceu, facultate, cât și în carieră, în procesul de mediere, training, consultanță și dezvoltare organizațională.

Acest proces a luat amploare, fiind de interes atât pentru indivizi, cât și pentru stat și societate, întrucât e nevoie de cunoașterea aptitudinilor, a elevilor, de autocunoaștere și de îmbogățirea strategiilor de lucru în instituții și organizații. În acest sens există și instituții ce pot oferi o bază de date cu privire la mobilitatea profesiilor, la cerere și ofertă, sau la perspectivele de dezvoltare a anumitor domenii de activitate.

În această lucrare ne vom opri asupra analizei acestui proces în sistemul educațional. Gimnaziul reprezintă perioada în care se realizează preorientarea profesională întrucât la sfârșitul acestui ciclu, elevul va urma un liceu iar opțiunea sa trebuie să fie pregătită. Iar liceul este etapa în care interesele profesionale trebuie să se cristalizeze pentru o alegere optimă a unei facultăți sau a unei școli de specialitate.

2. Abordările domeniului Consilierii și Orientării Școlare

Consilierul este persoana cu o pregătire adecvată (licențiat în psihologie, pedagogie, sociologie) care își desfășoară activitatea de consiliere și orientare școlară și profesională în școală. Acesta sprijină diriginții, părinții și elevii prin activitatea sa, iar termenul de ”consilier”, la noi este sinonim cu cel de psiholog școlar. Studiile de specialitate tratează consilierea și orientarea școlară ca pe o activitate care intră în sfera următoarelor procese: servicii de consiliere individuale sau de grup; educație – de exemplu ora de dirigenție, asigurată de cadrul didactic; arie curriculară printr-un opțional numit consiliere și orientare; activitate extracurriculară- adică consiliere educațională și prin activități didactice cum ar fi ora de curs asigurată de cadrul didactic.

Această acțiune poate fi structurată pe două niveluri și anume:

nivelul sociologic, care constă într-o atitudine civică, calitativă față de comunitate, familie, școală, elevi și nivelul pedagogic care se referă la o atitudine morală față de semeni și la stima de sine.

Consilierea vizează trei aspecte, după cum urmează: primul cu referire la orientare profesională și vocațională pentru descoperirea înclinațiilor, înzestrărilor native și a talentelor. Al doilea aspect vizează consilierea pentru păstrarea în sistemul de învățământ a elevilor la vârsta adolescenței, prin stimularea motivațiilor și a stimei de sine, iar ultimul aspect se leagă de consilierea pentru orientarea în vederea admiterii în învățământul superior prin luarea unor decizii corecte.

Silvaș A. (2008), îl citează pe E.Faure (1974), care susținea că orice om primește două feluri de educație, una dată de alții, și una mult mai importantă, pe care și-o face singur. Acest context susține rolul formativ al consilierii școlare dar și faptul că fiecare persoană este înzestrată cu anumite calități pe care le va descoperi pe tot parcursul vieții, în procesul cunoașterii și autocunoașterii. Considerăm că cel consiliat este în aceeași măsură subiectul supus modelării , transformării dar și un bun social care trebuie valorificat în funcție de aptitudinile și competențele sale.

2.1 Rolul activității de Consiliere în procesul de evoluție al tinerilor

Orientarea școlară reprezintă o parte importantă a Curricumului, și rostul său este de a ajuta elevii să devină mai motivați în orice acțiune întreprind: în a trăi, a munci, a învăța, a fi competitivi la nivelul lumii în care trăiesc și în care doresc să fie integrați. Activitatea urmărește formarea unor persoane armonioase cu sine, cu ceilalți din jur, cu lumea căreia aparțin.

În acord cu Butnaru D.(1999), programele de consiliere și orientare sunt de mare folos elevilor deoarece le oferă informații, posibilitatea de a găsi alternative, sprijin în identificarea scopurilor, le formează deprinderi și le dezvoltă experiența necesară identificării unui mod optimist și realist de a-și construi existența. Aceștia dobândesc o imagine de sine mai bună, stabilesc relații frumoase cu ceilalți și înregistrează un randament sporit în activitatea școlară. Consilierea îi ajută atât în relația cu sine cât și în relația cu ceilalți, contribuind la facilitarea integrării lor în mediul școlar dar și în societate.

În opinia lui Păun Mihai A. (2011), consilierul este pregătit să desfășoare activități de evaluare, asistență în carieră, plasament, orientare, mediere dar și acțiuni de prevenire a factorilor ce determină apariția unor probleme comportamentale, tulburări de comportament, disconfort psihic, în combaterea eficientă a consumului de droguri, a violenței, a agresivității și a comportamentelor delincvente tot mai frecvente în perioada actuală. Credem în rolul important al consilierii prin obiectivele clare pe care le urmărește precum: promovarea sănătății fizice, psihice și a stării de bine printr-o optimă funcționare din punct de vedere fiziologic, mintal, emoțional, social, spiritual. Un alt obiectiv îl constituie dezvoltarea personală a elevului prin cunoașterea de sine, capacitate de decizie responsabilă, relaționare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici eficiente de învățare. Și nu în ultimul rând impactul pozitiv în prevenția emoțiilor negative, disfuncționale, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăților de învățare, a situațiilor de criză.

Un rol aparte în viața adolescenților îl deține și consilierea carierei pe care intenționează și se pregătesc să o urmeze. Acest lucru se realizează prin ajutorarea tinerilor pentru adaptarea cu mai mare ușurință la dinamica socială și economică prezentă, prin susținerea lor în autocunoaștere, pentru a identifica resursele de care dispun. Conturarea unui profil realist al aptitudinilor pe baza căruia elevul să se poată orienta spre o profesie sau alta și pregătirea sa astfel încât să fie capabil să aleagă singur, să fie liber în deciziile luate prin înlăturarea părerilor și a stereotipurilor vehiculate cu privire la profesii (curate sau murdare, bănoase sau prost plătite, cu un statut social înalt sau degradante). Așadar acestea fiind îndeplinite, tânărul se poate asigura că va lua decizia cea mai potrivită pentru el din toate aceste puncte de vedere.

2.2 Activitatea de consiliere și competențele unui bun consilier școlar

Specialistul în activitatea de consiliere ar trebui să facă dovada următoarelor aptitudini: să ofere respect consiliatului, susținere pentru eventualele probleme sesizate din neliniștea elevului sau din comportamentul său necontrolat, readaptare permanentă la ceea ce exprimă elevul. Pe lângă acestea, specialistul trebuie să ofere acceptare necondiționată, empatie pentru a putea pătrunde în universul celuilalt, concordanță între comportament, sentimente și vorbe, pentru a câștiga încrederea elevului, colaborare complicitară în sensul de implicare a elevului în rezolvarea propriilor probleme, și o gândire pozitivă. Atât problemele cât și capacitățile subiectului consiliat trebuie să fie evaluate cu mare atenție de către consilier.

Rolul acestuia este de a întreba, de a încuraja și de a sprijini consiliatul. Specialiștii renumiți precum G. Caplan și M. Golfried, citați de către Silvaș A. (2008), susțin că persoana care consiliază nu trebuie să formuleze probleme, nici să sugereze soluții, ci să îl ajute pe subiect să le găsească pe cele potrivite problemei cu care se confruntă. În plus, specialistul trebuie să îl mai învețe pe elev unde și cum să caute soluțiile și singur. Un exemplu ar fi și la ora de dirigenție unde se pot împărtăși experiențe personale și anumite situații de viață ce pot fi luate drept model.

Una din modalitățile de consiliere, pentru a-l determina pe elev să opteze pentru o rezolvare este aceea de a-i diviza problema în șapte pași. Acești pași sunt următorii: identificarea problemei, propunerea soluțiilor alternative, repetarea fiecărei alternative până când tot ceea ce implică se clarifică, alegerea unei soluții, definirea pașilor care trebuie urmați spre soluționare, efectuarea acestor pași, și în cele din urmă, evaluarea rezultatului. Putem vorbi de o reușită și în momentul în care consiliatul și-a dat seama că a dobândit o metodă de rezolvare pe care o va putea folosi, în acest stadiu scopul fiind împlinit.

Printre abilitățile și competențele pe care trebuie să le dețină persoana cu funcția de consilier, din cele menționate în studiile de specialitate se mai regăsesc și următoarele: ascultarea activă, observarea, formularea de întrebări, informarea, conștientizarea aspectului care necesită consilierea, capacitatea de acțiune, implicare și decizie, integrarea socio-profesională, comunicarea. În ceea ce privește comunicarea, specialistul trebuie să exprime înțelegere și empatie. Alte competențele regăsite în fișa postului unui consilier școlar constau și în faptul că persoana abilitată trebuie să asigure informarea și consilierea elevilor pe diferite subiecte cum ar fi: autocunoaștere, necesitatea elaborării unor programe sau activități de prevenire a factorilor ce determină tulburări comportamentale, prevenirea consumului de droguri, a violenței, propunerea unor activități de informare și orientare a carierei elevilor. Totodată trebuie asigurată calitatea consilierii, un cabinet trebuie să-și asume limite de competențe, în cazul depășirii acestora are loc trimiterea la specialist.

3. Specificul orientării în carieră în învățământul liceal

Consilierea și orientarea carierei elevilor reprezintă un proces complex de pregătire și îndrumare a acestora spre anumite forme de activitate școlară și academică, studii care să le permită apoi alegerea unor domenii profesionale și ocupații distincte care să fie potrivite cu aptitudinile și interesele lor, potrivit lui Ion Al. Dumitru (2008), care susține foarte mult rolul Consilierii în procesul formativ. Această subordonare a orientării față de educație confirmă faptul că atât educația cât și orientarea au scopuri care se suprapun, și anume dezvoltarea personalității. Dacă educația are în vedere dezvoltarea idealului educativ, orientarea urmărește o finalitate practică, și anume dezvoltarea componentelor personalității care îi permit elevului o mai bună integrare în societate.

Pentru ca orientarea în carieră să fie eficientă, trebuie să includă o serie de activități care pornesc de la abordarea problemelor specifice individului și continuă cu problemele conexe școlii, familiei și comunității sociale, din care face parte. Din acest punct de vedere, potrivit prof. Maxim E. (2010), consilierea carierei tânărului se realizează pe câteva acțiuni fundamentale după cum urmează: cunoașterea personalității elevului, educarea sa în vederea alegerii carierei, cunoașterea lumii profesionale, consilierea și îndrumarea efectivă a elevului. Prima acțiune este una complexă, constă în culegerea datelor despre elevi din medii precum: familie, școală, grup de prieteni. Necesită timp întrucât presupune observarea creșterii și dezvoltării individului, a atitudinilor sale, în urma unor evenimente de-a lungul școlarității. Se pot folosi metode de cunoaștere cum ar fi: observația, chestionarul, aotocaracterizarea, etc. Cea de-a doua acțiune, educarea în vederea alegerii carierei, presupune însușirea de cunoștințe cu privire la diverse domenii ale realității, educarea preferințelor și a aspirațiilor elevilor în direcția satisfacerii cerințelor sociale de forță de muncă, și dezvoltarea unei motivații superioare. Cea de-a treia acțiune se referă la informarea elevilor cu privire la tipurile și profilurile de studii pe care le pot urma, la formele de calificare profesională, la profesii și la dinamica lor specifică, la perspectivele dezvoltării social-economice și oferta socială de muncă. Ultima acțiune, îndrumarea efectivă a elevului, spre anumite școli sau profesii, reprezintă acțiunea cu care se încheie procesul de orientare. Presupune acordarea unui sfat de orientare cu caracter facultativ, constând în informații cu privire la profilul de studii și ramura de activitate profesională în care elevul are cele mai mari șanse de afirmare și dezvoltare. O latură cu o importanță majoră este și cea a parteneriatului, adică implicarea activă, cooperarea și conlucrarea reciprocă dintre consilier și elevi, profesori, diriginte, părinți, deci între școală, familie și societate. Fiecare dintre aceștia influențează într-o oarecare măsură decizia finală a elevului.

Putem concluziona că în practica consilierii și orientării, cunoașterea, informarea și educarea elevilor se întrepătrund reciproc, iar consilierea este rezultanta întregului proces.

3.1 Impactul activității de consiliere asupra elevilor

În această parte premergătoare celei aplicative, urmărim evidențierea impactului pozitiv, pe care, de altfel, personal consider că îl are consilierea educațională asupra elevilor, acest proces influențându-le pozitiv viața și alegerile. Ca urmare a acestui fapt am constatat în urma chestionării tinerilor (partea 3.2), schimbări în comportamentul acestora, o îmbunătățire a situației lor școlare dar și o schimbare de atitudine în ceea ce privește școala și educația lor, în sensul că acordă o mai mare atenție acestora conștientizând că viitorul lor depinde de alegerile pe care le vor face.

Aceste afirmații sunt demonstrate în ancheta pe bază de chestionar, care a avut ca eșantion un număr de nouăzeci de elevi, din mediul rural, ai claselor a XI-a A, a XI-a B și a XI-a C, de la Liceul ”Mihail Sadoveanu,” Borca, Județul Neamț. Subiecții au vârsta cuprinsă între 17-18 ani iar chestionarul se referă la tema abordată în lucrare, adică impactul și rolul pe care îl are consilierul în viața elevilor. Din acest motiv am ales și un eșantion reprezentativ ca vârstă și preocupări cu punctul nostru de referință. Cuprinde zece întrebări, a fost autoadministrat în cadrul orelor de dirigenție, la clasele supuse investigației, răspunsurile fiind înregistrate de înșiși subiecții cuprinși în eșantion, eliminându-se astfel alți factori ce pot influența răspunsurile. Întrebările sunt factuale (cele de la numerele 5, 7, 8, 9, 10) și întrebări de opinie (cele de la 1, 2, 3, 4, 6), închise (itemii de la numerele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10) și semideschise (întrebarea numărul 7).

3.2 Elaborarea chestionarului și interpretarea datelor

Chestionarul pe care l-am aplicat este următorul:

Bună ziua, sunt studentă la masterat, la Universitatea Ștefan cel Mare și realizez un studiu privind impactul pe care îl are activitatea consilierului școlar în orientarea școlară și profesională a elevului. Rezultatul acestui studiu va fi folosit doar în scopul acestei lucrări educaționale, iar răspunsurile vor fi interpretate în context general, nu individual. Se asigură deplina dumneavoastră confidențialitate.

1. Consideri că e necesar să se desfășoare activități de consiliere și orientare profesională în școală?

a. Da;

b. Nu;

c. NS/NR.

2. Care din următoarele afirmații se identifică cel mai bine cu punctul tău de vedere privind activitatea de consiliere și orientare profesională din școală?

a. Consilierea în carieră e necesară doar în clasa a VIII-a și a XII-a;

b. Consilierea în carieră e necesară pe parcursul tuturor anilor școlari;

c. Consilierea în carieră nu e necesară.

3. În ce măsură consideri că sunt importante pentru reușita în viață, activitățile de consiliere și orientare profesională de care beneficiază elevii la școală?

a. În foarte mică măsură;

b. În mică măsură;

c. În mare măsură;

d. În foarte mare măsură;

e. NS/NR.

4.În opinia ta, ce legătură există între activitatea de consiliere și educare a carierei și disciplinele școlare?

a. Nu există nici un fel de legătură între ele;

b. Disciplinele sunt mai importante, consilierea în carieră le sprijină;

c. Consilierea e mai importantă, disciplinele o sprijină pe aceasta.

5. Cine crezi că ar trebui să desfășoare activitatea de consiliere profesională din școală?

a. Doar învățătorul/profesorul diriginte;

b. Doar profesorul consilier școlar (psihologul școlar);

c. Doar profesorii care predau diferite discipline școlare;

d. Toate categoriile menționate mai sus;

e. Nici una dintre aceste categorii.

6. În care dintre situațiile următoare consideri că ai nevoie de consiliere și orientare profesională? Ordonează în funcție de importanța lor pentru tine (1=maxim)

___să mă cunosc mai bine (teste de interese, aptitudini, personalitate);

___informații despre licee, facultăți, profesii;

___sprijin în realizarea unei scrisori de intenție, a unui CV sau pregătirea pentru interviu;

___sprijin în luarea deciziei de alegere a liceului/facultății/profesiei.

7. Ce fel de activități de consiliere profesională s-au desfășurat în școala ta?

a. Discuții despre profesii la orele de dirigenție, sau la alte discipline;

b. Întâlniri cu experți din diverse domenii de activitate;

c. Testarea aptitudinilor și intereselor profesionale la Cabinetul Școlar de Asistență Psihopedagogică;

d. Sprijin pentru luarea deciziei în alegerea liceului/facultății;

e. Activități de voluntariat;

f. Ședințe de consiliere la cabinet;

g. Stagii de formare practică la o firmă/instituție;

h. Alte activități. Care?

8. Ai participat la activități de orientare profesională desfășurate în/de către școala ta?

a. Da;

b. Nu.

9. Ce impact au avut asupra ta în plan personal sau școlar, activitățile de consiliere la care ai participat?

a. Impact pozitiv;

b. Impact negativ.

10. Cine a desfășurat activități de consiliere profesională la care ai participat?

a. Doar profesorul diriginte/ alți profesori de la clasă;

b. Doar profesorul consilier școlar de la Cabinetul Școlar;

c. Cele două categorii menționate mai sus;

d. Nici una dintre categoriile menționate.

Gen: a. Masculin; b. Feminin.

Clasa:

Mediul de proveniență al școlii: a. Urban; b. Rural.

În total au fost colectate nouăzeci de chestionare din totalul de nouăzeci de elevi chestionați, dar validate doar un număr de optzeci și șapte, ceea ce înseamnă o rată de colectare de 96,66% din totalul populației analizate. Marja de eroare este de +/- 3% și se datorează câmpurilor necompletate sau completării eronate. Astfel că, în urma chestionării subiecților s-au înregistrat următoarele rezultate:

Pentru cincizeci și cinci de elevi din totalul de nouăzeci, adică un procent de 61,11% din cei chestionați este necesar să se desfășoare activități de consiliere și orientare profesională în școală pe parcursul tuturor anilor de studiu, întrucât consideră că îi ajută să se cunoască mai bine, cât și pentru sprijinul de care beneficiază în luarea anumitor decizii, sau pentru că li se oferă informațiile de care au nevoie.

Acești elevi au participat totodată la activități de consiliere desfășurate în Cabinetul Școlar al liceului, și aceste activități au avut un impact pozitiv asupra lor, atât în plan personal cât și în plan școlar.

Alți șaptesprezece elevi, adică 18,88% din populația investigată afirmă că în viziunea lor nu există nici un fel de legătură între activitatea de consiliere și disciplinele școlare.

Zece elevi, adică 11,11% susțin că nu au participat la activități de orientare și consiliere, iar cinci dintre ei, adică 5,55% dintre toți subiecții nu consideră necesară și nici importantă consilierea.

4. Concluzii

În consecință, după cum putem observa și din interpretarea rezultatelor obținute în urma chestionării celor nouăzeci de subiecți, varianta cu cele mai multe răspunsuri este cea în care consilierea și orientarea profesională este apreciată, recunoscută, fiind considerată importantă și necesară în viața tinerilor adolescenți chestionați. Împărtășesc cu mare convingere aceeași idee conform căreia consilierea educațională este o activitate de mare interes și ajutor pentru tineri și nu numai, pentru întreaga societate. Ea reprezintă o relație interumană, o legătură de alianță, de coparticipare și colaborare reciprocă între persoana abilitată și cel consiliat. Acest transfer de informații, din sfera orientării școlare, împletit cu experiența consilierului școlar ajută elevii în momentele dificile, le oferă variante și alternative, orizonturi mai largi de integrare socio-profesională ulterioară, iar prin parcurgerea unui drum prestabilit împreună cu ei, au marea șansă de a-și împlini aspirațiile și scopurile propuse.

Referințe

Butnaru, D., (1999). Consiliere și Orientare Școlară, Editura Spiru Haret, Iași.

Ion, Al. Dumitru, (2008). Consiliere Psihopedagogică, Editura Polirom.

Maxim, Elisabeta, (2010). Consilierea – activitate de formare a elevului, adresă web:

http://www.asociația-profesorilor.ro [accesat la 5.02.2015].

Păun, Mihai Adrian, (2011). Importanța Consilierii și Orientării profesionale a tinerilor, adresă web:

http://www.mihaiadrianpaun.blogspot.ro [accesat la 4.02.2015].

Silvaș, Alexandra, (2008). Consiliere și Orientare, Curs, Universitatea Petru Maior.