Rolul Consilierului de Probatiune In Integrarea Socio Profesionala a Infractorilor

ROLUL CONSILIERULUI DE PROBAȚIUNE ÎN INTEGRAREA

SOCIO-PROFESIONALĂ A INFRACTORILOR

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOUL I. SERVICIUL DE PROBAȚIUNE

1.1 Aspecte istorice

1.2 Serviciul de Probațiune în România de la început până în prezent

1.3 Obiectivele Serviciului de Probațiune

1.4 Servicii oferite de Probațiune

1.5 Relația dintre probațiune și asistența socială

CAPITOLUL II. INTEGRAREA ÎN SOCIETATE A INFRACTORIILOR DIN

EVIDENȚA SERVICIULUI DE PROBAȚIUNE

2.1 Definirea integrării din punct de vedere social

2.2 Teorii care stau la baza Serviciului de Probațiune

2.2.1 Teoria cognitiv comportamentalistă

2.2.2 Teoria intervenției centrate pe sarcină

2.2.3 Teoria centrată pe rezolvarea de probleme

2.2.4 Teoria punctelor tari

2.2.5 Teoria Sistemelor

2.3 Procesul integrării în societate a infractorilor

2.4 Integrarea Profesională

CAPITOLUL III. ROLUL CONSILIERILOR DE PROBAȚIUNE ÎN PROCESUL

DE INTEGRARE

3.1 Descrierea ocupației

3.2 Aplicarea programelor de supraveghere

3.3 Dezvoltarea colaborărilor cu alte instituții și organizații

CAPITOLUL IV. CERCETAREA EMPIRICĂ

4.1 Scop și Obiective

4.2 Întrebări de cercetare

4.3 Metode de Cercetare

1

4.4 Populație și grup de subiecți

4.5 Prezentarea Instituției

4.6 Prezentarea Studiilor de Caz

4.6.1 Studiu de Caz nr 1.

4.6.2 Studiu de Caz nr.2

4.6.3 Studiu de Caz nr.3

4.6.4 Studiu de Caz nr.4

4.6.5 Studiu de Caz nr.5

4.6.6 Studiu de Caz nr. 6

4.6.7 Studiu de Caz nr.7

4.6.8 Studiu de Caz nr.8

4.7 Analiza comparativă a cazurilor studiate

4.8 Concluziile Cercetării

CAPITOLUL V. PROIECT DE INTERVENȚIE

5.1 Problema, scopul și obiectivele intervenției

5.2 Metode de intervenție

5.3 Grupul de participanți

5.4 Desfășurarea intervenției

5.5 Plan de activități

5.6 Descrierea detaliată a activităților

5.7 Evaluarea intervenției

5.8 Concluziile intervenției

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

2

INTRODUCERE

”Probațiunea nu a apărut dintr-o dată, ci a fost rezultatul unei succesiuni de

fenomene prin care s-a manifestat dorința de umanizare a justiției, precum și spiritul

novator și avangardist al unor judecători care, în cadrul sistemului common-law, dispuneau

de o autoritate absolută”.(Abraham, 2001, p.83)

Serviciul de probațiune lucrează în principal cu persoane care au săvârșit

infracțiuni pentru care organele judiciare au solicitat referate de evaluare pe perioada

derulării procesului penal și cu cele față de care instanțele au dispus sancțiuni neprivative

de libertate.

Infractorul beneficiază de serviciile oferite în cadrul sistemului de asistență socială,

care au ca scop principal reinserția acestuia în societate. Pentru o mai bună desfășurare a

procesului de ajutorare, asistența este ghidată de principii.

Motivul care a stat la baza alegerii acestei teme, a fost existența unei cunoștințe ce a

săvârșit infracțiunea de tâlhărie în concurs, și a primit pedeapsă condamnare cu suspendare

de 2 ani și 4 luni, iar termenul de încercare fiind de 4 ani și 4 luni. Cu ajutorul

consilierului de caz, acesta a reușit să se reintegreze nu doar în familie, ci și pe piața

muncii. Acest lucru m-a făcut să explorez reușita infractorilor în reintegrarea în societate.

Așadar, scopul lucrării de față a fost dea identifica rolul consilierului de probațiune în

integrarea socio-profesională a infractorilor.

Una din problemele existente, în cercetarea ce a avut drept scop identificarea

problemelor cu care se confruntă infractorilor în ocuparea unui loc de muncă, dar și a

factorilor care favorizează reușita acestora pe piața muncii, a fost a fost aceea legată de

profilul vocațional.

Profilul vocațional își demonstrează utilitatea atunci când vorbim despre

cunoașterea intereselor proprii și corelarea lor cu tipul de activități care să satisfacă și să

încurajeze afirmarea persoanei pe piața muncii.

În momentul conștientizării profilului lor vocațional, indivizii vor fi capabili să se

integreze pe piața muncii, care reprezintă un cadru de dobândire a autonomiei personale.

Astfel, intervenția și-a propus să faciliteze procesul de integrare socio-profesională

pentru adulții încadrați în programul de probațiune, dobândirea unei identități vocaționale

și a unei rute profesionale. Iar în final, consilierul stabilește împreună cu beneficiarul

planul de dezvoltare personală profesională

3

CAPITOUL I.

SERVICIUL DE PROBAȚIUNE

1.1 Aspecte istorice

Din punct de vedere etimologic termenul de probațiune provine din latinescul

“probation” care desemna o perioadă de demonstrație sau o încercare și iertare. ”Acei

condamnați care au demonstrat dorința de schimbare de – a lungul perioadei stabilite, prin

îndeplinirea condițiilor impuse pentru probațiunea lor sunt iertați și eliberați de alte

implicații ale sistemului de justiție penală”. (Abraham, 2001, p. 81)

Probațiunea reprezintă o sancționare sau cel puțin așa este percepută la nivelul

societății, dar în acest domeniu este vorba în principal de un proces asistențial al

individului infractor care are în vedere reintegrarea acstuia în societate.

Fiecare stat are principii proprii după care se ghidează, iar aceasta reprezintă o

dificultate în definirea probațiunii, diferențiindu-se în funcție de rolul pe care îl ocupă

asistentul în țara respectivă, de semnificația pedepsei și percepția acesteia la nivel social, în

strânsă legătură cu locul pe care îl ocupă individul în societate.

Abraham (2001, p.83) precizează că ”probațiunea nu a apărut dintr-o dată, ci a fost

rezultatul unei succesiuni de fenomene prin care s-a manifestat dorința de umanizare a

justiției, precum și spiritul novator și avangardist al unor judecători care, în cadrul

sistemului common-law, dispuneau de o autoritate absolută”.

În timp ce societatea a evoluat producându-se schimbări la orice nivel, probațiunea

a cunoscut și ea un progres. Nu s-a înlăturat vechiul sistem bazat exclusiv pe principiul

izolării infractorului față de comunitate, ci s-a construit un nou sistem, care a oferit

oportunitatea menținerii infractorului în comunitate, unde îi va fi acordat ajutor pentru

adaptare și integrare socială.

În acest context, probațiunea capătă un alt sens“Probațiunea a asigurat posibilitatea

sancționării acelor infractori pentru care amenda reprezintă prea puțin, iar închisoarea prea

mult, în raport cu fapta comisă.” (Abraham, 2001, p.83)

Nașterea închisorilor a reprezentat unul dintre factorii importanți în apariția și

dezvoltarea probațiunii, deoarece “ fără închisoare ar fi fost greu pentru probațiune să își

4

asume o identitate ca prevedere legală, întrucât închisoarea era forma principală de

pedeapsă, iar probațiunea era în loc de pedeapsă”. (Vanstone, 2004, p.21)

Fenomenul s-a dezvoltat rapid, astfel potrivit cu (J.Champion, 1999) în Statele

Unite ale Americii, mai exact în Statul Massachusetts care a fost primul Stat Nord –

American care a adoptat o lege a probațiunii, lege care prevedea printre altele, dreptul

primarului de a angaja primul ofițer de probațiune.

Urmărind apariția și dezvoltarea sistemului de probațiune, am observat că există

diferențe în cadrul fiecărui stat, pentru că probațiunea în Europa s-a dezvoltat în mod

diferit, în funcție de sistemul juridic specific anumitor state, dar și în funcție de modul în

care au înțeles inițiatorii instituției probațiunii să promoveze această idee.

Analiza realizată de Durnescu asupra modului în care s-a dezvoltat probațiunea în

spațiul european a evidențiat existența a patru modele de sisteme de probațiune, care au

fost descrise de autor după cum urmează:

1. „sisteme de probațiune care au la bază ideea promovării măsurilor și

sancțiunilor comunitare (Estonia și Turcia);

2. sisteme de probațiune care funcționează cu scopul de a ajuta sistemul judiciar

(procurori și judecători) să ia cea mai bună decizie atunci când formulează o

sentință (Italia, România);

3. sisteme de probațiune care au la bază modelul reabilitării/protecției populației

(Franța, Austria, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Irlanda de Nord,

Norvegia, Germania, Bulgaria);

4. sisteme de probațiune care au la bază modelul ”punishment” or ”enforcement”

(Marea Britanie)”. (Durnescu, 2008)

În concluzie probațiunea se adaptează specificului fiecărui stat și se pliază pe

cerințele și nevoile acestuia. Un element comun întâlnit în toate statele este acela că scopul

probațiunii este de a reduce riscul de recidivă și de a proteja comunitatea.

1.2 Serviciul de Probațiune în România de la început până în prezent

În România, regimul închisorilor a cunoscut schimbări influențate de ordonanțele și

codurile în vigoare. Astfel că: ” anul 1874 exista prima instituție de drept, care a pus bazele

apariției sistemului de probațiune, care opta pentru eliberare condiționată. Această

5

instituție a fost considerată un progres care punea bazele instituției liberării condiționate,

combinată cu suspendarea executării restului de pedeapsă”. (Schiaucu, Rob, 2008)

Pentru a identifica rolul consilierului de probațiune, avem în vedere geneza

probațiunii și schimbările pe care aceasta le-a avut de la început până în prezent. Cu

această viziune conturată vom putea să avem o imagine mai clară despre ce reprezintă

consilierul de probațiune și rolul pe care îl ocupă în acest sistem.

La începutul acestui Serviciu, grupul țintă era reprezentat de minorii infractori, dar

în timp acest grup țintă s-a extins, cuprinzând acum și persoanele adulte. Congresul

Internațional privind penitenciarele, ce a avut loc la Petersburg în 1890, a avut ca temă

principală: ”tema liberării condiționate”. (Schiaucu, Rob, 2008)

Următoarea ordonanță a fost cea din anul 2000, Ordonanța de Guvern, nr.92, care a

consacrat legislativ probațiunea ca instituție, privind organizarea și funcționarea serviciilor

de integrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunii neprivative de

libertate. În cuprinsul actului normativ se regăsesc principii și valori specifice probațiunii:

implicarea comunității, abordarea interdisciplinară, asistența și consilierea persoanelor

condamnate.

Noul Cod Penal, adoptat prin Legea nr.135/2010, prezintă ”o viziune mai modernă

și mai îmbunătățită, reconfigurând instituțiile de drept penal sub incidența cărora se

desfășoară activitatea de probațiune, introducând unora noi sau dezvoltând potențialului de

care dispun cele vechi. Rolul consilierului de probațiune este pe deplin conturat, acesta

fiind actor cu drepturi depline pe scena înfăptuirii actului de justiție”. (Durnescu 2011, p.

204)

Rolul Probațiunii în noul Cod este” considerabil, calitativ, prin multiplicarea

instituțiilor care definesc direct sfera de implicare a serviciului de probațiune, cât și

cantitativ, prin statuarea la cel mai înalt nivel legislativ a intervențiilor specializate a

consilierului de probațiune”. (Hotca, 2009)

Astăzi, probațiunea reprezintă o instituție modernă în justiția penală, fapt care se

datorează evoluției care a inclus și adaptarea la schimbările care au avut loc în societate de

a lungul anilor. Astfel : ” pe durata evoluției probațiunii ca sistem, un rol determinant l-a

avut și colaborarea interinstituțională, ca factor generator de evoluție și

eficiență”.(Durnescu, 2011, p.28)

6

1.3 Obiectivele Serviciului de Probațiune

Urmărind specificul beneficiarilor, probațiunea este un domeniu al asistenței

sociale, așa după cum reiese din definiția lui Zamfir: „un ansamblu de instituții, programe,

măsuri , activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, a

grupurilor și comunităților cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care(….) nu

au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod normal, decent de

viață”. (Zamfir, E, 1995).

Serviciul de probațiune lucrează în principal cu persoane care au săvârșit infracțiuni

pentru care organele judiciare au solicitat referate de evaluare pe perioada derulării

procesului penal și cu .135/2010, prezintă ”o viziune mai modernă

și mai îmbunătățită, reconfigurând instituțiile de drept penal sub incidența cărora se

desfășoară activitatea de probațiune, introducând unora noi sau dezvoltând potențialului de

care dispun cele vechi. Rolul consilierului de probațiune este pe deplin conturat, acesta

fiind actor cu drepturi depline pe scena înfăptuirii actului de justiție”. (Durnescu 2011, p.

204)

Rolul Probațiunii în noul Cod este” considerabil, calitativ, prin multiplicarea

instituțiilor care definesc direct sfera de implicare a serviciului de probațiune, cât și

cantitativ, prin statuarea la cel mai înalt nivel legislativ a intervențiilor specializate a

consilierului de probațiune”. (Hotca, 2009)

Astăzi, probațiunea reprezintă o instituție modernă în justiția penală, fapt care se

datorează evoluției care a inclus și adaptarea la schimbările care au avut loc în societate de

a lungul anilor. Astfel : ” pe durata evoluției probațiunii ca sistem, un rol determinant l-a

avut și colaborarea interinstituțională, ca factor generator de evoluție și

eficiență”.(Durnescu, 2011, p.28)

6

1.3 Obiectivele Serviciului de Probațiune

Urmărind specificul beneficiarilor, probațiunea este un domeniu al asistenței

sociale, așa după cum reiese din definiția lui Zamfir: „un ansamblu de instituții, programe,

măsuri , activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, a

grupurilor și comunităților cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care(….) nu

au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod normal, decent de

viață”. (Zamfir, E, 1995).

Serviciul de probațiune lucrează în principal cu persoane care au săvârșit infracțiuni

pentru care organele judiciare au solicitat referate de evaluare pe perioada derulării

procesului penal și cu cele față de care instanțele au dispus sancțiuni neprivative de

libertate.

Având în vedere ”penitenciarele din ce în ce mai aglomerate (până în 1997, rata

medie de încarcerare în Europa era de 150/100.000, iar în România, de 225/100.000), a

devenit necesară o alternativă practică la pedeapsa cu închisoarea”. (Centrul de Voluntariat

pentru Justiție, 2009)

Obiectivele stabilite se pot îndeplini datorită dorinței justiției, de a prelua modele

din țările cu experiență în domeniul de probațiune și de a le implementa la nivelul

sistemului nostru. Anul 2001 a reprezentat un an de referința, atunci când vorbim despre

activitatea de implementare la nivelul tării a Serviciului de Probațiune.

În prezent, în Romania funcționează servicii ”în 41 de județe, coordonate de

Direcția de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției. Deși se află la început, activitatea

desfășurată de serviciile de probațiune se implică în reintegrarea în societate a

condamnaților”. (Centrul de Voluntariat pentru Justiție, 2009)

Persoanele care săvârșesc fapte penale și ajung în supravegherea sistemului de

probațiune : ”trebuie să treacă printr-un proces esențial pentru schimbarea sau ajustarea

comportamentului. Obiectivul principal al activității Serviciului de Probațiune constă

în reintegrarea socială”. (Direcția de Probațiune, 2009). Unul dintre obiective, îl

îndeplinește la nivelul comunității și anume acela de a-l responsabiliza pe infractor de fapta

comisă, conștientizându-l de normele și legile societății din care individul face parte.

În concluzie toate obiectivele enumerate mai sus au un scop comun :protecția

comunității prin monitorizare continuă a comportamentului infractorului și reintegrarea

socială a acestor persoane.

7

1.4 Servicii oferite de Probațiune

Momentul înființării serviciilor de probațiune a fost unul important în procesul de

reformare a justiției penale” prin sprijinul de care ar putea beneficia instanțele de judecată

în vederea individualizării pedepselor și asistența și supravegherea condamnaților care se

află în stare de libertate”. ( Poledna, 2001, p.31-45).

Activitatea desfășurată este în ”strânsă legătură cu alte servicii din cadrul sistemului

de justiție, cu servicii sociale și cu societatea civilă, pentru a-și pune în aplicare atribuțiile

eficient. Sarcina importantă este aceea de a încuraja serviciile sociale spre a-și asuma

responsabilitatea, pentru a satisface nevoile infractorilor ca parte integrantă a comunității”.

(Durnescu, 2011, p.30).

În conținutul Legii 252/2013, găsim atribuțiile pe care serviciul de probațiune le

îndeplinește în vederea acordării optime de ajutor atât infractorului , cât și victimei.

“Art. 1. – Prezenta lege reglementează organizarea și funcționarea sistemului

național de probațiune la nivel central și la nivelul structurilor teritoriale, precum și

activitatea desfășurată de acesta.

Art. 2. – (1) Prin activitatea sa, sistemul de probațiune, ca serviciu public, contribuie

la înfăptuirea actului de justiție (2) Activitatea sistemului de probațiune se desfășoară în

interesul comunității, în scopul reabilitării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de

săvârșire a unor noi infracțiuni și al creșterii gradului de siguranță în comunitate

(3) Promovarea sancțiunilor și măsurilor comunitare urmărește reducerea costurilor sociale

ale executării sancțiunilor și măsurilor penale prin diminuarea populației din unitățile

penitenciare, valorificarea potențialului socioeconomic al infractorilor și menținerea

siguranței comunității”.( Legea 252/2013)

1.5 Relația dintre probațiune și asistența socială

Asistența socială își rezervă aria de competențe, ca fiind cea din domeniul apărării

drepturilor omului, iar ” asistența socială pentru domeniul justiției poartă numele de

probațiune, cel mai recent segment al rețelei instituționale de asistență socială, îl constituie

, rețeaua instituțională de probațiune”.( Neamțu, 2003. p.108)

8

Această colaborare oferă alternative și acoperă ”nevoia” individului de a beneficia

de asistare atât în amonte , cât și în aval de actul juridic al formulării sentinței ca urmare a

săvârșirii unor fapte care intră sub incidența legii.

Oferirea de alternative de acțiune este o activitate comună, întâlnită atât în cazul

asistenței sociale cât și în serviciul de probațiune, anume:

– ”profesionistul va identifica suficiente alternative de acțiune disponibile pentru

o persoană. Oferind beneficiarilor posibilitatea de a alege între abordări diferite

poate diminua rezistența și abandonul, și poate crește atât complianța cât și

rezultatele.

– profesionistul va ține seama de faptul că trebuie să-și ajute beneficiarii să simtă

libertatea (și de aici responsabilitatea) unei alegeri personale, de ex.

beneficiarul este cel care va lua decizia în legătura cu acțiunile concrete din

planul de acțiune”. (Chirilă, et all, 2010, p.18)

Nu au fost doar câteva domenii care erau comune cu asistența socială, ci și unele

tehnici preluate de probațiune au întărit statusul profesional al acesteia. În ceea ce privesc

programele, de exemplu anii începutului profesionalizării au marcat începutul unei

intervenții mai sistematice, în special când ne referim la etape de evaluare.

Un alt element comun este acela că asistentul social lucrează împreună cu

beneficiarul pentru a găsii soluții la probleme. ” Accentul cade în identificarea problemei

țintă pe încurajarea clientului în a-și descrie problema sau dificultățile cu care se confruntă

așa cum le vede el” .(Parker, Bradley, 2003)

Se pare că accesul la cunoașterea științifică venind în principal de la asistența

socială a dat probațiunii accesul la o nouă ocazie și i-a ajutat pe consilierii de probațiune să

își clădească propria legitimitate și statusul public. Relația strânsă dintre asistența socială și

probațiune a fost favorizată de ideologia bunăstării care a cunoscut o reabilitare

importantă. (Garland, 2001).

9

CAPITOLUL II.

INTEGRAREA ÎN SOCIETATE A INFRACTORIILOR DIN EVIDENȚA

SERVICIULUI DE PROBAȚIUNE

2.1 Definirea integrării din punct de vedere social

Zamfir și Vlăsceanu definesc integrarea socială ca fiind „procesualitatea

interacțiunilor dintre individ sau grup și mediul social specific sau integral, prin

intermediul căreia se realizează un echilibru funcțional al părților “ ( Zamfir, 1998, p.136).

Acest proces se bazează deci pe interacțiunea părților, integrată și integratoare și,

inevitabil, presupune modificări la nivelul amândurora. Acordul celor două părți, cu privire

la schimbări reprezintă una dintre cele mai importante etape, care facilitează procesul de

integrare socială. Interacțiunea dintre părți se desfășoară la nivelul comunității și e dorește

ca aceasta să fie optimă. Integrarea în societate facilitează accesul individului la resurse și

o bună conviețuire în mediul social.

Societatea reprezintă mediul în care te poți dezvolta armonios și în care poți să

acționezi în conformitate cu gândurile tale. Esența societății este reprezentată de

satisfacerea nevoilor de către indivizi într-un mod optim și eficient. Atunci când individul

întâmpină bariere în procesul de aderare la valorile societății, acesta este sprijinit și

implicat într-un proces de schimbare. Societatea se află și ea într-o continuă schimbare care

determină o raportare diferită din partea indivizilor.

Cu privire la nevoile individului avem un an de referință și anume anul 1970, an în

care Maslow publică piramida trebuințelor, urmărind explicarea detaliată a nevoilor

individului și realizând chiar o ierarhizare a acestora. De aici putem observa tendința și

totodată dorința individului să fie acceptat la nivelul comunității, unde să beneficieze de

dreptul de a se afirma.

Reintegrarea infractorilor reprezintă un proces care urmărește îndeplinirea nevoilor

acestuia, ajutându-l să conștientizeze propriile resurse și capacități pe care le poate folosi în

vederea dezvoltării societății.

Serviciul social caută să insereze individul, familia, grupurile și colectivitățile în

mediul social de ansamblu. „Prin intermediul unei acțiuni terapeutice sau preventive,

serviciul social răspunde nevoilor pe care se bazează inserția socială, servindu-se de social

10

ca de un punct de sprijin. Altfel spus, el își pune în joc și dezvoltă energiile personale ale

asistaților și ale asistenților sociali, relațiile interprofesionale și resursele societății”.(Blum,

R, 1992).

Infractorul beneficiază de serviciile oferite în cadrul sistemului de asistență

socială, care au ca scop principal reinserția acestuia în societate. Pentru o mai bună

desfășurare a procesului de ajutorare, asistența este ghidată de principii.

Asistența socială îmbracă forme variate de sprijin pentru persoanele defavorizate și

se bazează pe următoarele principii:

– ”universalitatea dreptului: toate categoriile de persoane aflate într-o anumită

situație de criză beneficiază de același drept.

– acordarea dreptului în funcție de nevoie, persoanelor sau familiilor, pe baza

analizei situațiilor acestora prin etichetă socială.

– autodeterminarea: terapia socială se stabilește cu acordul persoanei care

urmează să beneficieze de asistență socială.

– confidențialitatea: se asigură secretul profesional al asistentului social și

respectarea drepturilor persoanei beneficiare de asistență socială.

– respectarea demnității persoanei prin asigurarea recunoașterii valorii și

personalității acesteia respectarea intimității persoanei prin asigurarea dreptului

la viața privată.

– autonomia: măsurile de asistență socială trebuie să permită independența

persoanei”.(Pașa, F, 1999, p.30).

Prin serviciile oferite, se urmărește ca infractorul să realizeze și să accepte

importanța pe care o presupune conștientizarea și schimbarea comportamentului

infracțional. Acest proces se desfășoară pe perioade îndelungate de timp, dar rezultatul este

unul pozitiv.

2.2 Teorii care stau la baza Serviciului de Probațiune

Următoarele teorii, sunt aplicate de către consilierul de probațiune pentru a veni în

întâmpinarea problemelor infractorului fapt care facilitează integrarea. Acestea sunt

menționate de către Durnescu (2009):

11

2.2.1 Teoria cognitiv comportamentalistă

Teoriile cognitiv comportamentaliste se bazează pe o separare precisă între minte și

comportament. Majoritatea promotorilor acestei teorii: (Skinner, 1958 ; Sheldon, 1995;

Gambrill, 1995, apud Durnescu, 2009, p.69),susțin că ”nu putem cunoaște ceea ce se află

în mintea celor din jurul nostru. Totuși, ceea ce putem observa sunt comportamentele

explicite”.

Condiționarea operantă a lui Skinner ne prezintă modelul ABC care stă la baza

acestei teorii. Acest model susține existență legăturii dintre Antecednte, Behavior și

Comportament. Skinner susține ideea că pentru a avea loc schimbări în ceea ce privește

comportamentul unei persoane, trebuie avute în vedere comportamentele anterioare care

definitivează o persoană. Cea mai potrivită metodă este aceea de a recompensa

comportamentul bun și de a pedepsi comportamentul neadecvat.

Potrivit cu cele scrise de Durnescu(2009, p.70), în Asistența Socială în Penitenciar,

”sarcina celui care aplică o astfel de teorie este să identifice comportamentul indezirabil și

să-l înlocuiască cu unul dezirabil prin utilizarea recompenselor și a strategiei pașilor

mărunți”.

2.2.2 Teoria intervenției centrate pe sarcină

Această teorie este printre puținele teorii proprii ale asistenței sociale și reprezintă

o intervenție de scurtă durată asupra problemelor cu care se confruntă beneficiarul.

Autorii acestei teorii (Reid,1978 ; Epstein, 1992 ; Doel,Marsh, 1992,apud

Durnescu, 2009, p.76) ; recomandă utilizarea acestui demers teoretic în special în cazul

când clientul recunoaște că are o problemă și dispune de motivația minimă de schimbare.

Din perspectiva acestei teorii, ”rolul asistentului social este de a-i acorda sprijin

beneficiarului în vederea rezolvării problemelor cu care se confruntă”.

Milner și O.Byrne (2002,apud Durnescu, 2009, p. 76), sintetizează astfel principiile

acestei intervenții:

– ”Pentru a rezolva o problemă, trebuie să faci ceva

– Multe probleme psihosociale reflectă doar o incapacitate temporară de a face

față

– Termenele limită motivează clienții spre succes

– O problemă rezolvată ajută la rezolvarea altora

12

– Viața constă într-o succesiune de dificultăți. O dificultate devine problemă

atunci când clientul devine blocat și nu mai poate acționa.

– Sentimentele sunt determinate de comportamente”

Conform acestei teorii, în rezolvarea problemelor sunt întâlnite obstacole care stau

în calea unui rezultat satisfăcător. Ceea ce este important o reprezintă identificarea

cauzelor care mențin problem , nu a cauzelor primordiale.

O clasificare a cauzelor și a obstacolelor ne este oferită de Reid (1978,apud,

Durnescu, 2009, p.77):

– ”sistemul social: familia, comunitatea, societatea

– convingerile sau imaginea despre lume, despre sine și despre problemă

– emoțiile: cele care exprimă convingeri despre ceea ce se dorește să se schimbe

– încercările eșuate: acele încercări care au înrăutățit situațiile”.

2.2.3 Teoria centrată pe rezolvarea de probleme

Teoria centrată pe rezolvarea de probleme (modelul rezolutiv, cum se mai numește)

reprezintă una dintre teoriile asistenței sociale care are succes în rezolvarea problemelor.

Unul dintre motivele pentru care această teorie se bucură de succes este acela că presupune

“un algoritm, o succesiune de faze care-l apropie pe individ de rezolvarea problemei sale “

(Poledna, 2001, p. 241)

Pentru a eficientiza rezultatele acestei teorii, Compton și Galaway(1989,apud

Durnescu, 2009, p.79), au dezvoltat un model de rezolvare a problemelor cu mai multe

faze și subfaze:



”Etapa de contact. Este identificată problema, precum și percepția

clientului și a celor implicați. În această etapă se poate identifica principiul

autodeterminării și a respectului față de unicitatea persoanei. Problema este

definită de către beneficiar, nu de către cel care aplică această teorie. Tot în

această etapă sunt stabilite scopurile intervenției.



Etapa contractului. Este etapa de explorare activă a factorilor care au

determinat apariția problemei. În faza contractului este formulat planul de

acțiune, în care sunt arătate responsabilitățile persoanelor implicate.



Etapa acțiunii. Este etapa în care are loc implementarea planului de acțiune

și sunt monitorizate progresele.

13



Etapa finală este cea de evaluare sau revizuire a intervenției în funcție de

rezultatele obținute”.

Un rol important în toate aceste etape îl are informația; fără informații relevante

privind problema și, factorii implicați apare riscul de a avea un eșec în rezolvarea

problemei.

Poledna 2001, evidențiază rolul informației în procesul de luare a deciziei: “pentru

a lua o decizie bună, este nevoie de informații cât mai complexe și legate de toate aspectele

în care a apărut problema”. (p. 243)

2.2.4 Teoria punctelor tari

Această abordare este susținută de o constatare simplă și anume faptul că noi avem

anumite trăsături sau resurse pozitive cu ajutorul cărora obținem succesul.

Un alt aspect important este acela că punctele tari sunt relative, adică au un caracter

contextual ( Krogsrud et all, 2006,apud, Durnescu 2009, p.80) și nu pot fi izolate de

situația în care sunt exprimate. Aplicarea practică a acestui demers se bazează pe următorul

algoritm:

–

–

”Ascultarea poveștii clientului (care este problema, cum este ea percepută)

Sumarizarea și clarificarea informațiilor lansate de către client: dialogul

focalizat pe soluții (ce soluții au funcționat pe termen scurt, ce a învățat din

situația respectivă, cum era înainte de apariția problemei)

–

Redirecționarea discuțiilor spre o direcție pozitivă: identificarea punctelor tari

din discursul clientului, a resurselor, a calităților

–

Alcătuirea unui plan de intervenție bazat pe punctele tari.

Punctele tari reprezintă o teorie care ajută beneficiarul de la faza de evaluare până

la faza de intervenție”.

2.2.5 Teoria Sistemelor

În această teorie clientul poate fi observat în viziunea prezentată de Bronfenbrenner

(apud Durnescu, 2009, p.82), lumea beneficiarului poate fi văzută într-o serie de cercuri

concentrice ce reprezintă sisteme și subsisteme, în mijloc fiind clientul:

–

–

”microsistemele (familia, școala)

mezosistemele (prietenii, colegii)

14

–

macrosistemele (instituțiile statului)”

Pincus și Minahan (1973, apud, Durnescu ,2009, p.81) au observat că oamenii

depind de sisteme aflate în mediul lor pentru a obține o viață satisfăcătoare. Conform celor

doi cercetători, există trei sisteme care pot contribui la soluționarea problemelor:

–

–

”Sistemele naturale sau informale

Sistemele formale, Sisteme societale”

2.3 Procesul integrării în societate a infractorilor

Condamnații în libertate au posibilitatea de a rămâne în continuare în societate, dar

au responsabilitatea de a face schimbări. Această facilitate implică de la sine o necesară

schimbare atât comportamentală, cât și la nivelul gândirii.

Reintegrarea este esențială atunci când ” este determinată de modul subiectiv de

acceptare a unei concepții originale despre viață ( dorința de a trăi, afirmarea individuală

sau colectivă prin muncă și educație), cât și atitudini intențional negativiste (evitarea

idealului eului, erori comportamentale, răspunsuri negativiste)” ( Tănăsescu, I., Tănăsecu,

G., Tănăsescu C., 2003, p. 31)

În ceea ce privește integrarea, ea poate fi definită ca o modalitate de organizare și

executare a supravegherii persoanei învinuite sau condamnate. După Poledna (2002)

”procesul schimbării și în final reintegrarea se realizează cu ajutorul motivației, care este o

stare a individului care dorește schimbarea”.

Beneficiarii nu trebuie să fie tratați ca fiind obiecte sau oameni bolnavi, ci ca

persoane implicate în contextul social și cu atribuții de îndeplinit stabilite de judecător. În

cadrul acestui sistem se pune accentul pe participarea activă a beneficiarului pe parcursul

procesului de integrare, dar și pe exploatarea resurselor de care el dispune.

”Dacă instituția probațiunii este prin ea însăși o alternativă, atunci, cu atât

mai mult, perioada de timp în care persoana se află în supravegherea

Serviciului de Probațiune ar trebui să se constituie în mod real, și nu doar

intențional, într-un răstimp în care, în spațiul relației profesionale cu

consilierul de probațiune, individul să fie ajutat, încurajat, de ce nu,

direcționat să iasă din blocajele de înțelegere și acțiune care au condus la

comiterea infracțiunii și să capete exercițiul gândirii alternative,

în termeni de consecințe, și al acțiunii responsabile ce presupune

asumarea propriilor alegeri și decizii cu privire la cursul propriei sale

vieți”. (Schiaucu, Rob, 2008, p. 32).

15

Procesul integrării depinde de caracterul activ al părții integrate și capacitatea de

răspuns a mediului care integrează și presupune patru faze: acomodarea, adaptarea,

participarea și integrarea propriu-zisă : ( Zamfir, Vlăsceanu, 1998, p.136-137).

1. ”Acomodarea este faza inițială în care ambele sisteme află care sunt

caracteristicile și obiectivele celuilalt. În urma acestei informări, cel integrat

trebuie să se conformeze rolului care i se atribuie prin învățare. Învățarea este

facilitată de activitatea modelelor integrative.

2. Adaptarea – în urma informării asupra obiectivelor și caracteristicilor celuilalt

se stabilesc relații. Sistemului integrat îi sunt puse la dispoziție elementele

necesare ajustării reacțiilor și comportamentului la specificul și cerințele

sistemului care integrează.

3. Participarea presupune asumarea rolurilor atribuite și încurajarea inițiativelor

personale.

4. Integrarea propriu-zisă – cel integrat devine un element aparținând

subsistemului sau organizației respective”.

Dacă se realizează implicarea activă se va realiza integrarea cu ajutorul unor stadii

pe care infractorul trebuie să le parcurgă. Prochaska și DiClement ne propun cinci stadii

ale cercului schimbării, respectând modelul integrității care nu permite inversarea sau

excluderea unuia dintre module.

Cele cinci strategii care trebuie parcurse în procesul schimbării sunt:

1. ”Pre-contemplarea caracterizată prin negarea problemei

2. Contemplarea, când are loc identificarea problemei

3. Decizia, caracterizată prin conștientizarea necesității efectuări unei schimbări și

luarea unei decizii în privința schimbării comportamentului

4. Acțiunea, etapă în care se întreprind demersuri pentru rezolvarea problemei

5. Menținerea, caracterizată prin continuarea activităților din faza anterioară”.

(Prochaska, J. DiClemente C., 1982)

2.4 Integrarea Profesională

Considerăm că integrarea socială se află în strânsă legătură cu programele oferite

de serviciul de probațiune, în vederea obținerii unui loc de muncă stabil.

16

Munca este o formă fundamentală a activității umane, desfășurată în mod conștient

și voluntar și orientată către un scop determinat. Ea presupune ”o succesiune de acțiuni și

operații de ordin fizic și intelectual, efectuate cu ajutorul unor mijloace (unelte,

instrumente, aparate, mașini), pentru producerea de bunuri și servicii necesare satisfacerii

trebuințelor umane”. (Dumitru, 2008, p.202)

După ce a parcurs programele de schimbare de comportament, în urma aplicării

teoriilor care stau la baza probațiunii și cele de integrare infractorul, este, acum apt pentru

a reuși să se integreze într-un mediu profesional. Cu gândirea schimbată și cu noi atitudini

dezvoltate, el este redirecționat în cadrul activităților de asistență și consiliere către alte

organizații specializate.

Ajutorul acordat constă în înscrierea beneficiarului la diverse cursuri de calificare

din cadrul serviciilor de probațiune în colaborare cu organizații non-guvernamentale cât și

la consiliere psihologică și vocațională.

În conformitate cu prevederile art. 3, 4, 5 introduse în OG 92/2000 prin Legea

129/2002, procedura de desfășurare a activității de asistență și consiliere în cazul acestor

persoane se derulează astfel:

1. ”La cererea acestor persoane, serviciile de probațiune își exercită atribuțiile în

legătură cu inițierea și derularea unor programe speciale de reinserție socială și,

după caz, cu identificarea locurilor de muncă disponibile, a locuințelor, precum

și a cursurilor de calificare sau recalificare profesională.

2. Acestor persoane li se întocmește un registru special de evidență, în care se

vor consemna date privind persoana acestora, comportamentul pe perioada

executării pedepsei închisorii sau a internării într-un centru de reeducare,

programele de resocializare la care au participat, nevoile sau problemele pe

care le întâmpină și modul de rezolvare a acestora

3. Programele de reinserție socială în care vor fi incluse aceste persoane se

vor întocmi pe baza informațiilor furnizate de personalul specializat în

asistență și consiliere de la locul de deținere, precum și a evaluării inițiale

realizate de Serviciile de Probațiune; în funcție de complexitatea cazului, șeful

Serviciului de probațiune va contacta autoritățile competente pentru

desemnarea de specialiști”. ( Schiaucu, Rob, 2008)

Una dintre căile de realizare a incluziunii sociale este și consilierea pentru integrare

socioprofesională. În acest context, se realizează creșterea șanselor de găsire a unui loc de

muncă pentru persoanele care nu lucrează. Informarea și consilierea se constituie ca un

17

ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor aflate în căutarea unui loc de

muncă și au ca scop:

a) ”furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor;

b) evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale;

c) dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de

muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră;

d) instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă”.

(Chirilă, et all, 2010, p.18)

Prin acordarea acestui sprijin, se urmărește ca beneficiarul să poată dobândi o

profesie care îi va facilita procesul de integrare socială, așa cum autorii Zamfir și

Vlăsceanu(1998, p.449), afirmă profesia ”desemnează complexul de cunoștințe teoretice și

deprinderi practice dobândite de către o persoană prin pregătire și se exprimă prin meseria

sau specialitatea însușită”.

Consilierii care sunt specializați în oferirea de informare și consiliere în domeniul

profesional, își desfășoară activitatea în cadrul unor programe oferite de către instituții care

se ocupă cu ocuparea forței de muncă. Aceste facilități deschid un nou orizont pentru

persoana care dorește integrarea, fapt care nu este îndeajuns, pe lângă dorință trebuie să

existe și o motivație puternică.

Integrarea profesională reprezintă un cadru care asigură reabilitarea

comportamentală a clienților și reducerea riscului de recidivă:

–

”Clienții sunt încurajați să-și asume responsabilitatea pentru faptele comise.

Sunt elaborate planuri de intervenție pe care atât consilierul de

Întâlnirile cu clientul sunt stabilite potrivit legii, a sentinței sau a

Clienții sunt încurajați și asistați să îndeplinească obiectivele stabilite

Riscul de recidivă este în permanență evaluat”. ( CSOA, 2000, p.8)

reducerea riscului de recidivă.

–

probațiune, cât și clientul le semnează.

–

planului de intervenție.

–

de planul de intervenție.

–

18

CAPITOLUL III.

ROLUL CONSILIERILOR DE PROBAȚIUNE ÎN PROCESUL DE INTEGRARE

3.1 Descrierea ocupației

Rolul consilierului social este unul complex, care înglobează anumite abilități și

solicită o continuă dezvoltare din partea consilierului. Sistemul de probațiune a fost gândit

pentru a oferi suport și control în egală măsură. Profesia de consilier de probațiune este o

profesie relativ nouă atât pentru România, cât și pentru alte țări din Europa de Est.

După cum afirmă Poledna (Poledna, 2008, p. 32), relația profesională în cadrul

probațiunii este de control și asistare. Consilierul ” oferă persoanei supravegheate

informațiile și ocaziile pentru autodeterminare “. Prin urmare, individului supravegheat i

se oferă dreptul la propria sa perspectivă și la autodeterminare, deși consilierul are în fapt

autoritatea.

O primă activitate este aceea de întocmire a referatelor de evaluare pentru învinuiții

minori și majori care are loc în faza de urmărire penală. Natura juridică a referatului de

evaluare reprezintă un domeniu sensibil, dar autorul ( Groza D., 2007, apud Durnescu,

2011) prezintă două ipoteze în acest sens:

–

–

”Referatul de evaluare este un mijloc de probă ”nelegal”

Referatul de evaluare este un mijloc de probă legal”

Referatul cuprinde mai multe secțiuni care trebuie observate atent de către consilier

și consemnate frecvent. Totodată în acest cadru apar și obligațiile care îi sunt impuse

infractorului de către instanță, acestea fiind monitorizate atent de către consilier care

pregătește cadrul adecvat desfășurării lor.

Concomitent cu activitățile enumerate mai sus, consilierul la cererea infractorului

poate oferi și o fază de suport care are rolul de a-l conștientiza de capacitățile proprii și de

resursele care nu sunt exploatate corect.

Cu privire la faza de suport, găsim aici o preocupare permanentă” a factorilor

decizionali de creștere a calității serviciilor oferite prin implementarea la nivel național a

unor programe de consiliere specializate în lucru cu persoanele care au săvârșit o

infracțiune, fiecare dintre acestea centrându-se pe anumite nevoi ale persoanelor aflate în

evidențele serviciilor de probațiune”. (Centrul de Voluntariat pentru Justiție, 2009)

19

Instituția probațiunii reprezintă ”cea mai eficace și eficientă modalitate penală de

reabilitare a infractorilor, prevenind astfel fenomenul de recidivă”(CSOA, 2000). Un rol

important în reducerea acestui fenomen îl are consilierul de probațiune oferind asistare și

supraveghere infractorilor, care au primit sentințe de neprivare de libertate.

Legea 252/2013 reglementează sarcinile care sunt întrebuințate consilierilor de

probațiune:

a) ”realizează evaluarea inculpaților, a minorilor aflați în executarea unei măsuri

educative, respectiv a persoanelor supravegheate, din oficiu sau la solicitarea

organelor judiciare, potrivit legii;

b) sprijină instanța de judecată în procesul de individualizare a pedepselor și

măsurilor educative;

c) coordonează procesul de supraveghere a respectării măsurilor și executării

obligațiilor stabilite în sarcina persoanelor supravegheate față de care instanța a

dispus: amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, liberarea condiționată;

d) coordonează procesul de supraveghere a respectării uneia dintre următoarele

măsuri educative neprivative de libertate: stagiul de formare civică,

supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică;

e) coordonează executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci

neremunerate în folosul comunității;

f) derulează activități specifice în legătură cu persoanele private de libertate;

îndeplinesc alte atribuții, conform legii”. ( Legea 252/2013 Titlul III, Capitolul I,

Articolul 32.)

Consilierul de probațiune în urma îndeplinirii sarcinilor trasate de lege, își ghidează munca

în jurul următoarelor principii:

–

”imparțialitatea, deschiderea și respectul față de toate persoanele supuse

probațiunii

–

modificarea atitudinilor și comportamentului infractorilor care cauzează

prejudicii morale victimelor infracțiunilor

–

sprijinirea și încurajarea permanentă a persoanelor supuse probațiunii de a

se reintegra în societate și de a-și asuma responsabilitatea propriilor acțiuni

–

reconcilierea între infractori și comunitățile de care aparțin, recunoscând

atât obligațiile care le revin, cât și necesitatea asigurării unui echilibru între

nevoile siguranței sociale și nevoile speciale ale infractorului

20

–

nediscriminarea persoanelor supuse probațiunii” (Durnescu et all., 2002).

Conform acestor principii apar roluri ale consilierului pe parcursul programului de

supraveghere:



”Rolul consilierului în faza presentențială: a oferi organului de urmărire

penală și instanței de judecată informații corecte și relevante despre

persoana bănuitului, învinuitului sau inculpatului, despre perspectivele de

reintegrare ale acestuia, precum și despre riscul de recidivă sau de

autovătămare pe care acesta îl prezintă.



Rolul consilierului în faza sentențială: Coordonarea și asigurarea executării

pedepselor penale non-privative de liberate prin supraveghere, asistență și

consilierea persoanelor supuse probațiunii. Activitatea de asistență (asistare)

și consiliere constituie un set de acțiuni desfășurate individual sau în grup,

orientate în vederea dezvoltării personale, sprijin în situațiile de criză,

rezolvării de probleme”. ( Chirilă et all, 2010 )

Asistarea este un demers specializat de acordare a ajutorului de către o persoană

specializată, unei alte persoane aflate în imposibilitate momentană sau permanentă de a-și

rezolva problemele, prin facilitarea accesului la resursele comunității.

Consilierea este o metodă care” facilitează cunoașterea, dezvoltarea, acceptarea

emoțională, maturizarea și mobilizarea optimă a resurselor personale în vederea formulării

și rezolvării unor probleme specifice și luării unor decizii prin utilizarea optimă a relației

interpersonale consilier-beneficiar”.( Popa, 2011)

În dreptul unora dintre persoane consilierea poate să îi ajute să-și găsească

motivația necesară, altele vor avea nevoie să învețe să respecte normele sociale. Un

element foarte important care trebuie menționat atunci când vorbim despre consiliere, este

acela că, persoana asistată trebuie să se implice activ în acest proces. Pentru o finalitate a

părții de consiliere este necesară o relație bună între consilier și asistat și de asemenea o

viziune comună asupra lucrurilor care trebuie schimbate și asupra deciziilor care urmează

să fie luate.

Un consilier cu experiență va aplica aceste programe pentru schimbarea

comportamentului și implicit asupra viziunii despre societate în vederea atingerii unui

nivel mai ridicat de folosire a abilităților de luare a deciziilor.

21

3.2 Aplicarea programelor de supraveghere

Termenul de supraveghere derivă din limba latină, prin compunerea cuvintelor

„super”- deasupra și „videre”- a vedea, însemnând așadar „a nu scăpa din vedere”, „a ține

evidența”.( Durnescu, 2011, p.317)

În cadrul acestui program are loc ceea ce literatura de specialitate numește

modelare prosocială ca fiind un principiu : ”ce stă la baza relației profesional dintre

consilierul de probațiune și infractorul supravegheat” (Chapman, Hough, 1998,

p16,58.apud Durnescu, 2011), în urma căruia infractorul preia cu voință sau nu, valorile

comportamentale transmise de consilier.

Activitatea specifică serviciilor de probațiune constă, în principal, în

”supravegherea modului în care persoana sancționată respectă măsurile și execută una sau

mai multe din obligațiile stabilite de instanța de judecată în sarcina sa”. (Rob, Hancock,

2007,p. 34).

Există o relație între supervizare și performanță după cum autorul Wiener (1995)

afirmă: ”supervizarea este o modalitate prin care o persoană ajută o altă persoană să-și

îmbunătățească performanța muncii”.

“În vederea reintegrării sociale a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, menținute

în stare de libertate, și a supravegherii executării obligațiilor stabilite de instanța de

judecată în sarcina acestora, se înființează, sub autoritatea Ministerului Justiției, serviciile

de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor

neprivative de libertate” (Art. 1 din OG nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea

serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor

neprivative de libertate.)

Măsurile de supraveghere pe care persoana trebuie să le respecte pe durata

supravegherii sunt:

1. ”Să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta;

2. Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu

supravegherea;

3. Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește

cinci zile, precum și întoarcerea;

4. Să comunice schimbarea locului de muncă;

22

5. Să comunice informații și documente de natură să permită controlul

mijloacelor sale de existență”. ( Durnescu, 2011, p.28)

Procesul supravegherii are la bază verificarea de către consilierul de probațiune a

felului în care persoana sancționată îndeplinește dispozițiile instanței de judecată. Persoana

condamnată are obligația să respecte și să realizeze toate obiectivele stabilite.

Obiectivele stabilite, adeseori depășesc atribuțiile consilierului de probațiune, care

este centrat pe identificarea nevoilor beneficiarilor iar dacă nevoile nu se află în

competențele lui, el îl orientează pe acesta către instituții specializate care vin în

întâmpinarea nevoilor lor.

Supravegherea sau asistarea se concentrează „atât pe înlăturarea blocajelor de la

nivelul individului (informații limitate, educație deficitară, etc), cât și pe înlăturarea

barierelor din mediu (marginalizarea persoanelor, insuficiente servicii de asistare post

penale, etc. )” (Poledna, 2008, p. 32).

Pentru a înțelege mai în detaliu ce anume presupune procesul de supraveghere

trebuie să avem în vedere multitudinea de funcții pe care probațiunea le îndeplinește în

anumite stadii.

Potrivit lui Durnescu,“probațiunea reprezintă un concept deschis, maleabil la

interpretări contextuale, aceasta este definită din mai multe aspecte, astfel autorul vorbește

despre probațiunea în sensul tradițional, ca sentință, ca sistem, ca infrastructură, ca set de

activități și ca metodă”.

Acest set presupune următoarele viziuni:

– ”Tradițional, probațiunea înseamnă o alternativă la pedeapsa cu închisoarea și

un procedeu de a supraveghea și reabilita delincvenții prin oferirea de sfaturi,

asistență și companie.

– Ca sentință, probațiunea este descrisă ca o metodă de intervenție asupra unor

delincvenți selectați și rezidă în suspendarea condiționată a pedepsei pentru o

anumită perioadă de timp în care delincventul este plasat sub supraveghere și

beneficiază de asistență și tratament.

– Ca sistem, probațiunea face referire la sistemul privat sau public considerat a fi

un subsistem al sistemului de justiție penală, ce are în administrarea sa anumite

servicii specifice.

– Prin probațiunea văzută ca infrastructură se înțelege un proces ce admite o

multitudine de activități operaționale, inclusiv practici de investigație și

supraveghere.

23

– Ca set de activități, probațiunea semnifică totalitatea activităților de probațiune

ce țin de justiția penală, printre care amintim: referatele de evaluare,

supraveghere, activitățile din penitenciare, etc.

– Probațiunea ca metodă, se referă la faptul că aceasta este o modalitate de a

pedepsi ce are un fundament socio-pedagogic, caracterizată printr-o combinație

între supraveghere și asistență”. (Durnescu, 2008, p.3).

3.3 Dezvoltarea colaborărilor cu alte instituții și organizații

Serviciul de Probațiune își îndeplinește sarcinile trasate, dar adeseori este nevoie de

mai mult decât poate să ofere. Așadar în cadrul acestui sistem beneficiarii sunt

redirecționați spre alte organizații care urmăresc să îndeplinească nevoile particulare ale

beneficiarului.

Acest proces se realizează pe baza unor colaborări între instituții și Serviciul de

Probațiune care presupun încheierea unor acorduri și a respectării cerințelor din acord.

Cele mai întâlnite astfel de colaborări sunt cele încheiate cu organizațiile non

guvernamentale.

“În prezent, în România, organizațiile nonguvernamentale cu specific de asistență

socială constituie o rețea care îmbină componența confesională, profesională,etnică,

cronologică (grupe de vârstă) și tipologia de handicap”.( Neamțu, 2003)

Ele au apărut ca să ajute comunitatea acolo unde instituțiile statului nu reușeau în

timp real să rezolve problema. Acest nou „segment social” se dezvoltă bazându-se pe

principiul de a implica resurse umane în diferite activități.

Sarcinile care îi revin exclusiv consilierului în această etapă sunt următoarele:

1.” Identifică nevoile de colaborare

– Inventarierea sarcinilor care revin serviciului de probațiune prin raportare la

legislația în vigoare și la strategia serviciului.

– Identificarea sarcinilor care pot fi realizate în parteneriat cu alte instituții sau

organizații în funcție de specificul acestora.

2. Identifică și contactează instituțiile

– Identificarea surselor de informații și a bazelor de date existente.

– Organizațiile care pot fi implicate.

24

– Contactarea cu promptitudine a reprezentanților instituțiilor sau organizațiilor

care pot fi implicate.

– Sunt identificate domeniile sau zonele de colaborare cu fiecare partener.

– Sunt stabilite de comun acord și potrivit legii, principiile generale

3. Întocmirea unor protocoale de colaborare

– Sunt negociate condițiile protocolului de colaborare, avându-se în vedere

reglementările legale în vigoare și strategia de dezvoltare a serviciului.

– Sunt stabilite cu claritate responsabilitățile fiecărei părți, precum și cele

comune.

– Sunt stabilite de comun acord modalitățile de monitorizare și evaluare a

aplicării protocolului.

– Este redactat protocolul de colaborare potrivit condițiilor negociate.

4. Colaborarea propriu-zisă cu organizații

– Colaborarea presupune monitorizarea permanentă a respectării instituțiilor și

organizațiilor implicate și obligațiilor care revin părților.

– Sunt organizate periodic evaluări ale activităților desfășurate în parteneriat.

– Sunt identificate modalități de optimizare a colaborării prin analiza rezultatelor

evaluării periodice”.(CSOA, 2000, p.18)

Colaborarea se materializează prin derularea în parteneriat a unor programe.

25

CAPITOLUL IV.

CERCETAREA EMPIRICĂ

4.1 Scop și Obiective

O serie de probleme, intervin ca bariere între individ și societate , iar acestea

amână sau fac imposibil găsirea unui loc de muncă stabil. Lucrarea de față își propune să

identifice problemele cu care se confruntă beneficiarii în ocuparea unui loc de muncă, dar

și a factorilor care favorizează reușita acestora pe piața muncii.

După cum am putut observa în capitolele precedente, Serviciul de Probațiune este

relativ la început și un rol foarte important îl are consilierul de probațiune, care se ocupă de

beneficiar în perioada de supraveghere, în vedea schimbării comportamentului și reducerea

riscului de recidivă.

Impactul pe care activitățile din cadrul Serviciului de Probațiune, îl au în procesul

de reintegrare socială a infractorilor, este unul pozitiv pe care îl putem observa la nivelul

societății. Beneficiile aduse le sesizăm în domeniul protecției sociale și în nivelul redus de

recidivă.

Obiective:

1. Identificarea rolului consilierilor de probațiune în integrarea socio-

profesională

2. Identificarea factorilor care determină reușita în integrare

3.

Identificarea etapelor care au loc în integrarea socio – profesională

4.2 Întrebări de cercetare

Pentru realizarea scopului și obiectivelor se vor avea în vedere următoarele

întrebări de cercetare:

1. Care este rolul consilierului de probațiune în integrarea socio-profesională a

subiecților?

2. Ce fel de factori intervin în integrarea socio-profesională? Factori externi

sau interni?

26

3. Ce etape sunt urmate pentru integrarea socio-profesională a infractorilor?

4.3 Metode de Cercetare

În vederea realizării scopului cercetării de identificare a rolului consilierului în

integrarea socio-profesională a infractorilor din evidența serviciului de probațiune, am

folosit ca metodă de cercetare studiul de caz. Studiul de Caz face parte din cercetarea

calitativă în asistența socială.

Lumea studiată de științele sociale este o lume a particularului, alcătuită

din indivizi, organizații, orașe, grupuri, state, provincii, națiuni.

Obiectivul științei este de a depăși acest nivel, de a ajunge la unul mai

ridicat de generalitate. Cu toate acestea, generalizarea nu elimină

importanța evenimentelor particulare. De fapt, scopul real al tranziției de

la particular la general este o mai bună înțelegere a ambelor (….),

cunoașterea cazurilor individuale este facilitată de generalizări (King, G.

et all, 2000)

În vederea realizări studiilor de caz a fost nevoie de studierea și analiza dosarelor

aflate în evidența Serviciului de Probațiune. Pentru rezultate cât mai fidele în cercetarea

noastră am utilizat și metoda interviului semi structurat adresat consilierului de probațiune

care are în supraveghere subiecții cercetării. Ghidul de interviu (Anexa 2) a cuprins

întrebări referitoare la evaluarea subiecților și a evoluției relației dintre consilier și

beneficiar.

Detalii despre relația cu consilierul și obstacolele pe care acesta le-a întâlnit în

procesul de integrare socio-profesională au fost obținute prin interviuri adresate

persoanelor incluse în programul de probațiune care au constituit subiecții acestei

cercetări.(Anexa 1).

4.4 Populație și grup de subiecți

Populația generală a cercetării este reprezentată de condamnații adulți care fac parte

din evidența Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, sector 3, în anul

2012-2013.

Din această populație au fost selectați 8 subiecți. Criteriile de alegere a subiecților

au fost: vârsta debutului infracțional să fie peste 18 ani și reușita reinserției profesionale .

27

Dintre persoanele selectate, 4 au reușit cu succes să se integreze pe piața muncii, iar 4

subiecți nu au reușit.

4.5 Prezentarea Instituției

Locul în care am realizat cercetarea, este Serviciul de Probațiune al Sectorului 3,

București. Serviciul de Probațiune București funcționează pe lângă Tribunalul București,

asigurând serviciile necesare unei bune realizări a actului de justiție în cadrul celor șase

judecătorii de sector și a judecătoriilor Buftea și a sectorului Ilfov.

Sistemul de probațiune din România este nou, bazat pe modelul britanic și a trecut

prin mai multe etape care au conturat ceea ce astăzi este probațiunea. Faza experiențială

așa cum este ea denumită de Durnescu (2008) s-a desfășurat între anii 1996-2000.

O serie de proiecte pilot au dus în cele din urmă la crearea sistemului de probațiune

la nivel național în anul 2001, un eveniment care s-a bucurat de întregul sprijin al

sistemului judiciar. În prezent, în România funcționează servicii în 41 de județe coordonate

de Direcția de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției.

La începutul sistemului probațiunii în România, grupul țintă al Serviciilor de

Probațiune îl reprezentau minorii infractori, dar mai apoi acest grup țintă s-a extins,

cuprinzând acum și persoanele majore. Cele două mari servicii oferite de probațiune și

anume supravegherea și asistarea se concentrează “ atât pe înlăturarea blocajelor de la

nivelul individului ( informații limitate , educație deficitară, etc ), cât și pe înlăturarea

barierelor din mediu ( marginalizarea persoanelor, insuficiente servicii de asistare

postpenale, etc ) “ (Poledna, 2008, p. 32)

4.6 Prezentarea Studiilor de Caz

4.6.1 Studiu de Caz nr 1.

1. Prezentarea cazului și a problemei

a) Date privind identificarea beneficiarului

Inițialele numelui : L.E, București, 20.07.1991

Stare Civilă : necăsătorit ; Gen : masculin

b) Prezentarea faptei Tâlhărie – Condamnare cu suspendare 3 ani și 6 luni

28

Termen de încercare 6 ani – Perioada de supraveghere : 31.01.2013 – 30.01.2018

2. Istoricul Problemei

L.E în vârstă de 23 de ani, este la prima abatere de natură penală, motivul pentru

care a ales să comită acest delict îl reprezintă lipsa unei sume de bani pe care îi datora. În

data de 14.12.2011 , pe seară în timp ce se plimba pe o stradă din sectorul 4, inculpatul a

sustras prin smulgere de pe umărul părții vătămate R.D o geantă. Partea vătămată a plecat

în urmărirea inculpatului solicitând în acest sens și ajutorul martorului Z.S.M, inculpatul

fiind prins și imobilizat.

3. Raportarea beneficiarului la serviciul de probațiune respectiv la consilierul

de probațiune

L.E este punctual la întâlnirile planificate în programul de supraveghere, afirmă că

acest program îl face să fie mai responsabil. Este caracterizat de către consilier ca fiind o

persoană conștiincioasă , dar care încă este în procesul de acceptare a obligațiilor impuse.

Acesta declară că nu a planificat în prealabil fapta, iar acum este conștient de implicațiile

pe care le-a adus comiterea ei. De-a lungul lunilor de supraveghere subiectul prezintă

schimbări de comportament, și a părăsit grupul de prieteni care îl influențau negativ. În

urma întâlnirilor cu consilierul, subiectul s-a integrat cu succes pe piața muncii.

4. Etape în integrare și obstacolele întâlnite

– Prima etapă a fost aceea de conștientizare a faptei comise și de asumare totală a

vinei.

– A doua etapă a reprezentat-o respectarea termenelor și a obligațiilor impuse de

instanță.

– Dezvoltarea unei relații deschise cu consilierul și acceptarea îndrumărilor sale.

Obstacolele:

– Imaginea de sine scăzută.

– Deși are o situație financiară stabilă mereu și-a dorit să obțină mai mult prin

mijloace nedrepte .Toate acestea au fost îmbunătățite prin consiliere și asistare.

5. Evaluarea mediului familial, a nivelului educațional, a venitului, a

calificărilor profesionale anterioare și a slăbiciunilor persoanei.

Descrierea mediului familial și a relațiilor:

Relația cea mai strânsă a subiectului este cea cu mama lui, tatăl a decedat în urmă

cu 2 ani, de aceea este singura persoană pe care a regretat că a dezamăgit-o. Spune că este

foarte apropiat de aceasta și că poate vorbi orice cu ea.

Condițiile locative sunt acceptabile. Are prieteni, dar niciunul foarte apropiat de el.

Nivelul Educațional și profesional:

A absolvit Colegiul Tehnic Energetic, domeniul Electromecanică, cu calificare de

operator cazane, turbine abur, instalații auxiliar și de termoficare. A dobândit în contextul

29

domeniului mai sus precizat un certificat al competențelor, dar declară că nu este atras de

acest domeniu.

Venitul: Venitul lunar este unul satisfăcător fiind compus din venind din pensia

mamei de 997 lei la care se adaugă salariul beneficiarului de 800 de lei și pensia de urmaș

de 300 de lei. Cu această sumă sunt achitate facturile utilităților în valoare de aproximativ

500 de lei pe lună, iar restul sumei fiind folosită de aceștia pentru acoperirea necesităților

de zi cu zi.

Calificări profesionale anterioare:

Are diplomă de Electromecanic, a lucrat puțin timp în domeniul acesta la firma S.C

Method Electrik.SRL. Ulterior a mai dobândit o diplomă în urma unui curs de bucătar-

ospătar. Planuri de viitor: Pentru viitor L.E, intenționează să urmeze cursurile unei

facultăți și de asemenea să fie devotat locului de muncă actual.

Analiza câmpului de forțe:

Puncte tari :

– Ajutor financiar și moral.

– Atașament față de mamă.

– Regret față de fapta comisă.

Puncte slabe:

– Imagine de sine scăzută.

– Decesul tatălui.

– Anturaj nepotrivit.

6. Evaluarea cazului:

În urma întâlnirilor este mult mai responsabil și a realizat schimbări în

comportamentul său. Se percepe acum ca fiind diferit față de ceilalți, dar aceasta nu

percepe acest lucru ca fiind negativ, ci mai degrabă o conștientizare a acțiunilor faptei

sale.

7.Evoluția pe timpul supravegherii:

Subiectul a manifestat un progres pe timpul supravegherii, la început era speriat de

această durata de 6 ani care i-a fost impusă. După mai bine de un an de asistare și

consiliere reușește să aibă o relație deschisă cu consilierul și să dovedească maturitate în

luarea unor decizii. Mai mult de atât acesta a urmat etapele impuse de consilier, a reușit să

se reintegreze în societate ca apoi să debuteze pe piața muncii.

30

4.6.2 Studiu de Caz nr.2

1. Prezentarea cazului și a problemei

a) Date privind identificarea beneficiarului

Inițialele numelui: D.S.G, București, 09.04.1993

Stare Civilă: necăsătorit ; Gen : masculin

b) Prezentarea faptei

Tâlhărie – Condamnare cu închisoarea: 2 ani

Termen de încercare: 4 ani – Perioada de supraveghere: 18.02.2013

17.02.2017

2. Istoricul problemei

După ce a împrumutat o sumă de bani, acesta neavând resurse pentru a-i înapoia, a

recurs la înfăptuirea tâlhăriei. Așadar în timp ce se afla în stația R.A.T.B s-a apropiat de

victima R.A. și i-a smuls lanțul de aur de la gât. Victima a cerut ajutorul celor prezenți la

fața locului, iar în urmărirea lui D.S.G a plecat un B.G.S. Acesta reușind să îl imobilizeze,

înapoiază lanțul victimei.

3. Raportarea beneficiarului la serviciul de probațiune , respectiv la consilierul

de probațiune:

D.S.G. respectă cu punctualitate întâlnirile programate, iar când nu poate să ajungă

sună în prealabil și anunță. Este caracterizat de consilier ca fiind o persoană isteață care își

dorește mult mai mult de la viață. În urma întâlnirilor de consiliere a devenit conștient de

implicațiile pe care fapta comisă le-a adus și a ales să lucreze, constrâns fiind de situația

materială instabilă.

4. Etape în integrare și obstacolele întâlnite:

– Prima etapă a fost aceea de a recunoaște că a consumat droguri legale.

– A acceptat implicarea în procesul de asistare și consiliere.

– A tratat fiecare întâlnire cu seriozitate .

Obstacole:

– Dorește o schimbare, dar îi lipsește perseverența.

– Lucrează nu din propria dorință , ci din neajunsurile cu care se confruntă,

lipsindu-i motivația.

– Vrea să obțină cât mai mult cu efort cât mai puțin.

5. Evaluarea mediului familial, a nivelului educațional, a venitului, a

calificărilor profesionale anterioare și a slăbiciunilor persoanei:

Descrierea mediului familial și a relațiilor:

D.S.G. locuiește cu părinții și cu fratele mai mic în condiții locative acceptabile.

Deși nu există o relație apropiată între el și membrii familiei, subiectul face eforturi ca să

31

ajute familia pe plan financiar. Încă de la vârsta de 16 ani, cercul său de prieteni nu l-a

influențat spre dezvoltare , ci spre un proces invers.

Nivelul educațional și profesional:

Pentru a-și sprijini familia în domeniul financiar, subiectul după vârsta de 16 ani nu

a mai frecventat cursurile unei școli. A urmat cursurile pentru calificarea de mecanic auto,

dar a mai lucrat și pe șantier alături de unchiul său. Dorește să aibă o calificare

profesională și face progrese sub îndrumarea consilierului.

Venitul: Venitul lunar este de 800 de lei, acesta fiind salariul lui plus bonuri de

masă. Subiectul se întreține singur, nu beneficiază de venituri externe.

Calificări profesionale anterioare :

D.S.G. nu are o calificare anterioară stabilă, urmând doar cursurile de mecanic-

auto. Planuri de viitor: Pentru viitor, subiectul își propune să renunțe la droguri, și

totodată să fie responsabil de acțiunile sale. În programul de supraveghere este cuprinsă și

finalizarea studiilor, iar mai apoi participarea și implicarea într-un program de calificare.

Analiza câmpului de forțe:

Puncte tari:

– Lipsa antecedentelor penale.

– Experiența lucrativă.

– Părăsirea mediului și prietenilor cu care a săvârșit acțiunea.

Puncte slabe:

– Lipsa sprijinului din partea familiei.

– Abandonarea cursurilor școlare.

– Lipsa unei educații potrivite.

6.Evaluarea cazului:

În momentul începerii perioadei de supraveghere subiectul era afectat de

consecințele faptei lui și a colaborat deschis cu consilierul. Este caracterizat ca fiind o

persoană respectuoasă. Subiectul nu are încredere în forțele proprii suficient de mult ca să

schimbe radical lucrurile. Prezintă mari probleme cu imaginea de sine considerând că nu se

ridică la nivelul celor de vârsta lui. Cu toate acestea a reușit să dezvolte o relație frumoasă

cu consilierul, bazată pe încredere și sinceritate

7.Evoluția pe timpul supravegherii:

Imediat după primirea pedepsei, D.S.G. a fost reticent față de consilierul de caz.

Schimbările făcute de subiect de când face parte din evidența serviciului de probațiune sunt

importante pentru viitorul său, dar și pentru a gestiona cu eficiență evenimentele din trecut.

32

În această perioadă de 1 an și 4 luni subiectul și-a părăsit grupul de prieteni care îl

influențau negativ și manifestă regret pentru faptele sale. A devenit mai cooperant și mult

mai optimist în ceea ce privește viața sa.

4.6.3 Studiu de Caz nr.3

1. Prezentarea cazului și a problemei

a) Date privind identificarea beneficiarului

Inițialele numelui : I.G.A, București, 29.03.1993

Stare Civilă : necăsătorit, trăiește în concubinaj; Gen : masculin

b) Prezentarea faptei

Lovire – Condamnare cu închisoarea 6 luni

Termen de încercare 1 an ; Perioada de supraveghere : 10.11.2013 –

10.11.2014

2. Istoricul problemei

Împreună cu concubina sa, I.G.A a mers în vizită la rudele acesteia. Fratele

concubinei a invitat un vecin să li se alăture. Între vecin și I.G.A s-a iscat un conflict verbal

după care au urmat o serie de lovituri. În urma actelor de lovire vecinul, a avut leziuni

corporale.

3. Raportarea beneficiarului la serviciul de probațiune , respectiv la consilierul

de probațiune:

Imediat după pronunțarea sentinței, subiectul a manifestat un puternic regret față de

fapta comisă. Declară că vrea ca totul să se termine cât mai repede și că abia acum a

conștientizat implicațiile acțiunilor sale.

La începutul supravegherii subiectul nu coopera, afișând neîncredere față de

consilier. Pe parcurs acesta se rezumă doar la o discuție liniară, fără detalii, dar în același

timp respectuos.

4. Etape în integrare și obstacolele întâlnite:

– Prima etapă a reprezentat-o schimbarea atitudinii față de consilier;

– Dobândirea încrederii în puterile proprii prin modelarea caracterului;

– Aplicarea teorii centrate pe sarcină pentru a-l face pe subiect să preia controlul

asupra vieții sale.

Obstacole:

– Apartenența la etnia romă, care după opinia acestuia l-a defavorizat în anumite

contexte profesionale;

– Modul de comunicare liniar, fără detalii și superficial.

33

5. Evaluarea mediului familial, a nivelului educațional, a venitului, a

calificărilor profesionale anterioare și a slăbiciunilor persoanei.

Descrierea mediului familial:

Subiectul trăiește împreună cu concubina sa și băiețelul lor în casă părinților lui.

Relațiile din cadrul familiei sunt tensionate, tânărul fiind atașat de tatăl lui, pe care îl

percepe ca pe un model. Dorește să asigure pe viitor un trai decent copilului și concubinei

sale prin muncă cinstită.

Nivelul educațional și profesional:

Subiectul are un nivel educațional scăzut, a terminat cursurile liceale, dar nu s-a

implicat în procesul dobândirii cunoștințelor. În prezent lucrează la o spălătorie auto, iar de

curând a intrat în posesia permisului de conducere.

Venitul: Venitul subiectului constă în 50 de lei pe zi și uneori beneficiază de ajutor

din partea familiei concubinei lui. Din această sumă supraviețuiesc trei persoane, este

folosită pentru acoperirea necesităților de zi cu zi. (alimente, încălțăminte, îmbrăcăminte,

etc.)

Calificări profesionale anterioare:

I.G.A nu are calificări anterioare. Planuri de viitor: Pentru viitor, subiectul dorește

să urmeze cursuri profesioniste de condus, deoarece vrea să urmeze modelul tatălui care

este șofer profesionist. Mai dorește să ofere familiei un trai decent și să ofere un model

pozitiv fiului său.

Analiza câmpului de forțe:

Puncte tari

– Lipsa antecedentelor penale.

– Existența unei familii proprii.

– Schimbarea comportamentului și conștientizarea respectării măsurilor

impuse.

Puncte slabe:

– Interesul scăzut pentru educație.

– Lipsa suportului financiar din partea părinților.

6. Evaluarea cazului:

Încă de la început I.G.A a manifestat dorința de termina cât mai repede perioada de

supraveghere, dar după ce s-a acomodat cu termenele impuse de instanță a apărut o

schimbare în comportamentul său. Însă mai are de lucrat la comportamentul său, fiindu-i

greu să își controleze furia și consideră că are nevoie de ajutor specializat dar și de sprijinul

familiei. Vorbește mai mult cu consilierul despre visul lui de a deveni șofer și de a fi al

rândul lui un exemplu pentru copiii lui.

34

7. Evoluția pe timpul supravegherii

Comportamentul manifestat la prima ședință din programul de supraveghere a fost

unul superficial. Subiectul nu era deschis față de consilier, afirmând că nu are încredere în

nimeni. După o perioadă de timp a conștientizat situația în care se află, cooperează și

respectă regulile impuse de către consilierul de caz. De-a lungul întâlnirilor care au trecut

de la începutul supravegherii, subiectul a făcut progrese pentru a-și schimba

comportamentul delincvent. Mai mult de atât acesta s-a integrat foarte ușor pe piața

muncii, dorind să ofere un trai decent familiei sale.

4.6.4 Studiu de Caz nr.4

1. Prezentarea cazului și a problemei

a) Date privind identificarea beneficiarului

Inițialele numelui : M.C.E., București, 29.03.1993

Stare Civilă : căsătorit ; Gen : masculin

c) Prezentarea faptei

Lovire și Tâlhărie – Condamnare cu închisoarea 6 luni

Termen de încercare 1 an

Perioada de supraveghere : 10.11.2013 – 10.11.2014

2. Istoricul problemei

M.C.E împreună cu L.D, prietenul acestuia au jefuit pe partea vătămată C.D care se

afla la metroul Pipera. Aceștia l-au amenințat cu un cuțit, deposedându-l pe C.D de telefon

și de bani. Ulterior au fost reclamați și prinși de către organele de poliție.

3. Raportarea beneficiarului la serviciul de probațiune , respectiv la consilierul

de probațiune:

Subiectul încă de la prima întâlnire cu consilierul a manifestat o atitudine deschisă,

regretând fapta comisă. Este cooperant în obligațiile pe care le are de îndeplinit și de

asemenea este responsabil. Încă de la început s-au putut observa schimbări în

comportamentul subiectului fapt care a facilitat procesul de integrare.

4. Etape în integrare și obstacolele întâlnite:

– Conștientizarea faptei urmată de regret

– Implicare activă în consiliere

– Preocupare pentru găsirea unui loc de muncă stabil

Obstacole:

– Lipsa sprijinului moral din partea familiei

– Teama de a nu fi respins, acum când subiectul are cazier

35

5. Evaluarea mediului familial, a nivelului educațional, a venitului, a

calificărilor profesionale anterioare și a slăbiciunilor persoanei.

Descrierea mediului familial:

Subiectul locuiește împreună cu părinții și soția acestuia într-un apartament cu 3

camere. Condițiile locative sunt acceptabile. Relația dintre M.C.E și părinți joacă un rol

important în viața tânărului care spune că se simte foarte apropiat de tată și că poate vorbi

despre orice cu acesta. Cu soția are o relație deschisă, bazată pe sinceritate. În cadrul

familiei nu sunt conflicte de amploare, dar uneori apar și mici neînțelegeri.

Nivelul educațional și profesional:

Subiectul nu are un nivel educațional înalt, urmând doar cursurile liceale, deși și-ar

fi dorit să studieze în continuare în mediul universitar. A dobândit o calificare în domeniul

auto unde în prezent lucrează.

Venitul: Venitul subiectului provine din salariul acestuia de 1.000 de lei la care se

adaugă și sprijinul financiar din partea părinților acestuia. Cheltuielile de întreținere nu

sunt întotdeauna acoperite de acest venit, subiectul fiind nevoit să se împrumute frecvent

de bani.

Calificări profesionale anterioare: în domeniul auto

Planuri de viitor: Ca planuri de viitor, M.C.E dorește să dobândească o calificare

în domeniul Mecanic – Auto, acesta fiind pasionat de acest domeniu.

Analiza câmpului de forțe:

Puncte tari

– Regretă fapta și colaborează deschis cu consilierul

– Existența unei familii proprii.

– Lipsa antecedentelor penale

Puncte slabe:

– Imagine de sine scăzută

– Lipsa suportului moral de către familie

6. Evaluarea cazului:

M.C.E este caracterizat de către consilier ca fiind o persoană deschisă, care din

cauza anturajul nepotrivit a săvârșit fapta de tâlhărie. După a intrat în evidența serviciului

de probațiune a întrerupt orice legătura cu prietenul lui cu care a comis fapta penală. Încă

de la început a manifestat o deschidere către schimbare de comportament și către

acceptarea îndrumărilor.

36

7.Evoluția pe timpul supravegherii

Încă de la prima ședință de consiliere în care a fost informat cu privire la termenele

și obligațiile impuse de instanță, subiectul a acceptat și s-a supus oricărei obligații. Este

punctual la întâlnirile stabilite și comunică deschis, având o relație bazată pe sinceritate cu

consilierul de probațiune. Schimbările de comportament pe care le-a întreprins în urma

programul de supraveghere a făcut posibilă debutul cu succes pe piața muncii.

4.6.5 Studiu de Caz nr.5

1. Prezentarea cazului și a problemei

a) Date privind identificarea beneficiarului

Inițialele numelui : P.T.D, București, 21.07.1991

Stare Civilă : necăsătorit ; Gen : masculin

b) Prezentarea faptei

Tentativă de tâlhărie – Condamnare cu închisoarea 3 ani și 3 luni

Termen de încercare 6 ani – Perioada de supraveghere : 24.05.2011 –

23.05.2017

2. Istoricul problemei

După o pregătire în prealabil, inculpatul P.T.D. împreună cu prietenul C.F.E , au

încercat să deposedeze prin violență și amenințare (pistol cu aer), partea vătămată S.F de

un lănțișor de aur în valoare de 5.200 RON. Nu au reușit să sustragă lănțișorul, fiind

imobilizați de către prietenii lui S.F.

3. Raportarea beneficiarului la serviciul de probațiune , respectiv la consilierul

de probațiune:

Subiectul este punctual la întâlnirile stabilite în programul de supraveghere și cel

mai greu lucru pentru el este să accepte obligațiile impuse de instanță, el declară că

niciodată nu i-au plăcut ordinele. În relația sa cu consilierul ,nu este cooperant ,apar bariere

în comunicare atunci când o situație implică apariția stresului. Din cauza nefuncționalității

relației dintre el și consilier, procesul de integrare nu este finalizat, ba mai mult nu sunt

depășite nici măcar primele etape.

4.Etape în integrare și obstacolele întâlnite:

– monitorizarea și evaluarea permanentă a riscului de a mai comite fapta

– aplicarea teoriei sistemelor

– încurajare și sprijinire în a menține noul comportament dobândit

37

Obstacole:

– o altă faptă penală comisă în urmă cu 2 ani

– refuză îndrumările consilierului , își pierde repede cumpătul

– în ultimul timp a lucrat 3 săptămâni , dar nu a fost plătit fapt ce a condus la

scăderea încrederii lui în piața muncii.

5. Evaluarea mediului familial, a nivelului educațional, a venitului, a

calificărilor profesionale anterioare și a slăbiciunilor persoanei.

Descrierea mediului familial:

P.T.D locuiește împreună cu părinții și fratele mai mic, mama fiind pensionată pe

caz de boală. Este atașat de mamă, aceasta fiind o persoană religioasă care are o influență

pozitivă asupra familiei. Relațiile din familie sunt deficitare, tatăl lucrează până târziu,

neglijând astfel comunicarea cu subiectul, iar sfaturile date de mamă rămân doar la nivel

verbal pentru el.

Nivelul educațional și profesional:

A absolvit Grupul Școlar de Construcții și Montaj Elie Radu. Subiectul are aspirații

înalte, dar uneori acestea sunt nerealiste. Nu este consecvent în ceea ce își dorește, ulterior

declarării aspirațiilor își dorea să urmeze cursurile pentru meseriile de ospătar, respectiv

frizer.

Venitul: Venitul lunar este compus din salariul tatălui de 725 de lei, acesta

lucrează în domeniul tâmplăriei la care se adaugă și pensia mamei de 369.

Familia se confruntă des cu neajunsuri și instabilitate economică ceea ce aduce o

presiune în plus pentru subiect.

Calificări profesionale anterioare:

P.T.D a urmat cursurile pentru specializarea de Mecanic Auto, dar acum, nu dorește

să lucreze din cauza apariției frecvente a stresului în acest domeniu.

Planuri de viitor:

Pentru viitor declară că își dorește să frecventeze cursurile unei facultăți așa crede

că este posibil să aibă șanse mai mari pe piața muncii. Atunci când consilierul i-a expus

oferta unor programe universitare, subiectul nu a fost interesat ceea ce a lăsat să se observe

instabilitatea subiectului atât în ce constă prezentul cât și viitorul. Își schimbă foarte des

domeniile în care vrea să se califice făcând astfel imposibilă sau mai înceată integrarea lui

pe piața muncii.

Analiza câmpului de forțe

Puncte tari

– existența familiei și a condițiilor locative corespunzătoare

– dorința de a investi în domeniul educației

38

– calificare profesională existentă

Puncte slabe

– cazier precedent

– atitudinea față de consilier: găsește mereu scuze și nu cooperează

– nu suportă ordinele și își pierde repede cumpătul

6. Evaluarea cazului:

P.T.D a comis fapta fiind încurajat de anturajul nepotrivit cu care a comis și alte

fapte penale anterioare. Subiectul nu manifestă o atitudine de colaborare față de Serviciul

de Probațiune, mai mult de atât este caracterizat de către consilier ca fiind mereu în

căutarea teribilismului. Prin programul de supraveghere și consiliere se încearcă

schimbarea comportamentului subiectului, dar și găsirea unei direcții în viață, astfel încât

incertitudinea din viața lui să nu mai existe.

7.Evoluția pe timpul supravegherii:

Subiectul încă de la început nu acordă importanță Serviciului de Probațiune, nu este

punctual la întâlnirile stabilite și găsește mereu scuze pentru comportamentul lui. Au fost

mici progrese pe care acesta le-a dobândit pe parcursul programului de supraveghere.

Progresele vizează responsabilitatea și găsirea unui echilibru în viața subiectului.

Cu ajutorul programului de consiliere P.T.D reușește să își pună în ordine gândurile și să se

exprime coerent.

4.6.6 Studiu de Caz nr. 6

1. Prezentarea cazului și a problemei

a) Date privind identificarea beneficiarului

Inițialele numelui: I.F., București, 11.06.1987

Stare Civilă: căsătorit ; Gen : masculin

b) Prezentarea faptei

Șantaj – Condamnare cu închisoarea 3 ani

Termen de încercare 6 ani ; Perioada de supraveghere : 22.10.2012 –

21.10.2018

2. Istoricul problemei

Ajutat de un prieten de al său I.F, au constrâns-o pe partea vătămată T.A prin acte

de amenințare verbală și scrisă care mai apoi au fost urmate de violență fizică și vandalism

să remită în 3 ocazii, diferite sume de bani în contul unei datorii presupuse.

39

3. Raportarea beneficiarului la serviciul de probațiune , respectiv la consilierul

de probațiune

Subiectul are o atitudine pasivă față de Serviciul de Probațiune refuzând să se

implice activ în procesul de asistare. Comunicare cu consilierul de probațiune este

deficitară, nu există o relație deschisă.

Acesta este foarte dezamăgit de fapta sa și o regretă, mai mult el afirmă că are niște

părinți minunați pe care i-a dezamăgit.

4.Etape în integrarea socio-profesională și obstacolele întâlnite

– Conștientizarea și respectarea obligațiilor impuse de instanță

– Modelarea comportamentului cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale

Obstacole:

– Nivelul educațional limitat

– Lipsa preocupării pentru o calificare profesională

5. Evaluarea mediului familial, a nivelului educațional, a venitului, a

calificărilor profesionale anterioare și a slăbiciunilor persoanei.

Descrierea mediului familial

I.F locuiește doar cu mama, părinții lui fiind despărțiți de mai mulți ani. Condițiile

locative sunt adecvate deoarece dețin o proprietate privată, un apartament cu două camere.

Părinții sunt foarte afectați de problemă ceea ce face ca comunicarea dintre ei să nu

fie la fel de eficientă. Subiectul își respectă părinții și nu a vrut niciodată să plece de acasă.

El afirmă că are o strânsă legătură atât cu mama sa cât și cu tatăl său și că beneficiază din

partea acestora de sprijin moral și financiar.

Nivelul educațional și profesional

A studiat Psihologia la Facultatea Titu Maiorescu, ulterior a participat și la

întâlnirile unei organizații de meditație a lui Adi de la Brad. Este înclinat spre psihologie și

de aceea a răspuns pozitiv la sugestia consilierului de a merge la un psiholog.

Majoritatea timpului a lucrat ca și antrenor la o echipă de fotbal pentru juniori, dar

nu este specializat pe acest domeniu.

Venitul: Venitul lunar este compus din 200 de lei care provin de la mamă și 200 de

la tată plus un bonus atunci când uneori face anumite comisioane. Lipsurile cu care se

confruntă este de fapt cauza faptelor sale penale.

Calificări profesionale anterioare

Nu are calificări profesionale și refuză să muncească găsind diferite motive pentru a

respinge joburi care i se oferă. Planuri de viitor : Este preocupat atât de domeniul sportiv

40

cât și de domeniul psihologiei dorind să exceleze în primul domeniu menționat.

Obiectivele sunt stabilite, dar subiectul amână punerea lor în practică.

Analiza câmpului de forțe

Puncte tari

– Sprijin financiar din partea familiei

– Lipsa antecedentelor penale

– Nivel educațional ridicat

Puncte slabe

– Ignorarea consecințelor faptelor sale

– Capacitate limitată de concentrare

– Comunicare deficitară cu consilierul

6. Evaluarea cazului

I.F a comis infracțiunea din lipsa banilor pentru a-și satisface nevoile personale.

Este o persoană care știe să își stabilească prioritățile și dorințele de dezvoltare, dar amână

implicarea în dobândirea lor. Posedă capacitate mentală optimă, dar refuză să o exploateze

astfel își rezumă viața la un nivel mediocru.

7. Evoluția pe timpul supravegherii

Imediat după comiterea infracțiunii, subiectul a fost dezamăgit de situația sa, de

reacția părinților și de iminența primirii unei pedepse. Nu dorea colaborarea sa cu

consilierul de caz, lăsând să se interpreteze ca fiind neinteresat de regulile și obligațiile ce i

se impuneau. În prezent manifestă reticență față de consilier, comunică la un nivel mediu și

nu se implică activ în acțiunile prevăzute în programul de supraveghere.

4.6.7 Studiu de Caz nr.7

1. Prezentarea cazului și a problemei

a) Date privind identificarea beneficiarului

Inițialele numelui : P.C.E, București, 06.10.1982

Stare Civilă : căsătorit ; Gen : masculin

b) Prezentarea faptei

Înșelăciune – Condamnare cu închisoarea 3 ani

Termen de încercare 7 ani ; Perioada de supraveghere : 19.12.2012 –

18.12.2019

41

2.Istoricul problemei

P.C.E. este judecat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Un prieten i-a propus să vândă împreună cu el produse în mediul online, astfel înșelând

persoanele străine. Subiectul suferă periodic de depresie din cauza lipsei de motivație

pentru a schimba situația.

3. Raportarea beneficiarului la serviciul de probațiune, respectiv la consilierul

de probațiune

Subiectul manifestă reticență față de serviciul de probațiune, chiar și acum după doi

ani de asistare și supraveghere. Este caracterizat de consilier ca fiind o persoană foarte

pasivă care nu acordă importanță termenelor și obligațiilor impuse de instanță. Nu este

punctual la întâlniri și nu comunică deschis, fapt care face ca procesul de integrare să

încetinească. Manifestă stări de depresie din ce în ce mai dese.

4.Etape în integrarea socio-profesională și obstacolele întâlnite

– conștientizarea consecințelor pe care săvârșirea faptei le-a implicat

– consiliere pentru orientare profesională

– implicare activă în procesul de consiliere

Obstacole:

– nivel mediu educațional

– imaginea de sine scăzută

5.Evaluarea capacităților , a relațiilor, a nevoilor, a resurselor,

Descrierea mediului familial:

P.C.E locuiește împreună cu părinții și cei doi frați mai mici. Relațiile familiale sunt

destul de bune, subiectul fiind mai atașat față de tată cu care comunică deschis. Părinții

sunt aceia care îl presează să își găsească un job stabil, manifestând astfel interes față de

situația lui.

Nivelul educațional și profesional:

A absolvit Colegiul Național Mihai Viteazu, Profil – Limbi Străine apoi a urmat un

parcurs divers. A frecventat cursurile facultății de Electronică, după care s-a înscris și la

Facultatea de Limbi Străine pe care a abandonat-o ulterior. Din cauza oscilării între

domeniile de studiu, nu a dobândit o calificare profesională. Părinții sunt cei care fac

presiuni în vederea domeniul profesional.

Venitul: Venitul lunar este constituit doar din pensia tatălui în valoare de 3.300

Lei, mama fiind casnică. Bugetul este restrâns și adesea se confruntă cu situații de criză

financiară.

42

Calificări profesionale anterioare:

Nu are calificări profesionale anterioare. Planuri de viitor : Subiectul

intenționează să își finalizeze cursurile facultății de Limbi Străine pentru că își dorește să

profeseze în acest domeniu, acum ceva timp acorda meditații la limba engleză. Tot ca plan

de viitor este angajarea și posibila mutare de domiciliu.

Analiza câmpului de forțe

Puncte tari

– sprijin locativ

– existența unor venituri

– dorința de dezvoltare

Puncte slabe

– stări de depresie

– comportament pasiv

– decide fără a anticipa consecințele

6. Evaluarea cazului

P.C.E deși manifestă regret față de fapta comisă, atitudinea lui față de consilier nu

s-a schimbat. Comunicarea nu se desfășoară deschis, iar singurele dăți în care acesta

comunica mai mult sunt situațiile în care el este foarte supărat. Și-a format o concepție

despre oamenii din societate și anume că oamenii nu se gândesc și la alții, ci se gândesc

doar la ei.

7. Evoluția pe timpul supravegherii

La prima ședință subiectul nu a comunicat aproape deloc și nu a manifestat atenție

când i-au fost citite termenele și obligațiile impuse de instanță. Pe parcursul programului

de supraveghere a mai făcut mici progrese, dar și acestea la insistențele părinților. Viața lui

este caracterizată de incertitudine, mai mult riscul de recidivă este unul destul de mare.

4.6.8 Studiu de Caz nr.8

1. Prezentarea cazului și a problemei

a) Date privind identificarea beneficiarului

Inițialele numelui : P.L.A., București, 30.08.1992

Stare Civilă : necăsătorit – Gen : feminin

b) Prezentarea faptei

Tâlhărie – Condamnare cu închisoarea 3 ani și 6 luni

Termen de încercare 5 ani și 6 luni ; Perioada de supraveghere :

06.12.2012 – 05.06.2016

43

2. Istoricul problemei

Din dorința de a avea mai mulți bani, a smuls lănțișorul de aur al victimei D.M,

care a fost lovită cu pumnii și picioarele. Victima în urma leziunilor fizice a obținut

certificat medico-legal.

3. Raportarea beneficiarului la serviciul de probațiune , respectiv la consilierul

de probațiune

Subiectul a manifestat față de consilierul de probațiune reticență și a refuzat să

dezvolte o relație deschisă cu acesta. Nu este punctuală la întâlniri, ba mai mult le

contramandează din diferite motive. Este o persoană independentă care nu ascultă de

sfaturile nimănui, se bazează doar pe intuiția proprie.

4. Etape în integrarea socio-profesională și obstacolele întâlnite

– tehnici specifice interviului motivațional

– construirea unei relații cu consilierul

– autocunoașterea

Obstacole :

– comportamentul manifestat către Serviciul de Probațiune

– lipsa valorilor și a intereselor

– dorința intrinsecă de a face totul pe cont propriu

5. Evaluarea capacităților , a relațiilor, a nevoilor, a resurselor,

Descrierea mediului familial

P.L.A locuiește împreună cu părinții și sora ei în vârstă de 8 ani, condițiile locative

sunt corespunzătoare. Tânăra nu este atașată pe părinții ei, relațiile familiale sunt deficitare

din cauza timpului foarte puțin alocat familiei din partea tuturor membrilor. Față de fratele

mai mic, ea manifestă sentimente puternice, dorind să îl protejeze de lucrurile rele care i s-

ar putea întâmpla.

Nivelul educațional și profesional

Subiectul a terminat cursurile unei Școli Profesionale în domeniul Feroviar și

susține că nu este mulțumită cu acest nivel educațional. Nu a lucrat în domeniul în care

este specializată fiind mereu în căutarea unor alte specializări. Lucrează ocazional în

diferite domenii, dar pe perioade foarte scurte de timp.

Venitul: Venitul lunar este unul stabil format din salariul tatălui de 1.300 de lei și

salariul mamei de 900 de lei, rareori au întâmpinat probleme financiare. Este dependentă

de venitul familiei, iar părinții așteaptă în viitor ca și ea să contribuie la venitul familiei.

44

Calificări profesionale anterioare

P.L.A a urmat cursurile de specializare în domeniul manichiură – pedichiură, în

urma cărora a dobândit o diplomă de calificare în acest domeniu profesional.

Planuri de viitor

Ca planuri de viitor subiectul dorește să se înscrie la cursuri universitare, dar și să

găsească un loc de muncă stabil pentru a contribui financiar la cheltuielile familiei. De

asemenea își dorește să ca fratele ei să nu treacă prin ce a trecut ea, astfel o parte din timp o

petrece alături de acesta.

Analiza câmpului de forțe

Puncte tari

– lipsa antecedentelor penale

– dublă calificare profesională

– sprijin financiar

Puncte slabe

– refuzul oricărui sfat, fie el și din partea familiei

– dobândirea calificărilor de care ulterior se declară nemulțumită

– niciun progres în comportament

6. Evaluarea cazului

Consilierul a caracterizat-o fiind o persoană instabilă din punct de vedere

emoțional, care are nevoie să îți conștientizeze capacitățile și să învețe ce înseamnă

încrederea în alte persoane. Relația între consilier și subiect nu a fost una deschisă bazată

pe încredere reciprocă. Cazul este descris de către consilier ca fiind dificil și reprezintă o

provocare pentru consilier. Acesta a aplicat teoria condiționării comportamentale care

poate reprezenta o speranță pentru acest caz.

7. Evoluția pe timpul supravegherii

Subiectul, încă de la prima ședință împreună cu consilierul a manifestat reticență și

dezinteres față de termenele și obligațiile impuse. Comunicarea dintre subiect și consilier

se desfășoară lacunar, nu există discuții deschise în care subiectul să comunice

consilierului trăirile lui, ci doar discuții necesare. Acum după consiliere și asistare s-a putut

observa o schimbare în ceea ce privește relația cu consilierul. Consilierul a caracterizat-o

fiind o persoană instabilă din punct de vedere emoțional, care are nevoie să învețe ce

înseamnă încrederea în alte persoane și să își descopere resursele proprii.

45

4.7 Analiza comparativă a cazurilor studiate

În lucrarea de față, îndeplinirea etapelor din procesul de integrare și construirea

unei relații deschise cu consilierul de probațiune au reprezentat elementele cheie ale

succesului reintegrării pe piața muncii. Datorită faptului că avem 2 loturi de subiecți o să

prezentăm caracteristicile fiecărui lot: asemănări și deosebiri, dar și o analiză generală a

întregului lot de subiecți pentru a avea atât o imagine în detaliu, cât și o imagine de

ansamblu asupra cazurilor.

a)

Primul lot de subiecți analizat, este constituit din persoane care și-au găsit

un loc de muncă în timpul perioadei de supraveghere, această integrare fiind facilitată de

consilierul de probațiune.

În primul lot de subiecți, faptele penale comise sunt acelea de tâlhărie, lovire, într-

unul din cazuri întâlnim atât tâlhărie cât și lovire, iar subiecții au fost la prima lor abatere

de acest gen, fapt care reprezintă un factor care duce la scăderea riscului de recidivă.

Nivelul mediu sau scăzut educațional, a reprezentat un element comun, astfel că

subiecții nu au studii universitare din două motive identificate:

–

–

nu prezintă interes pentru dezvoltare intelectuală

nu au avut condițiile necesare pentru a continua ciclul de studii.

Calificărilor profesionale, au fost întâlnite la doar 2 dintre subiecți care au

dobândit un certificat de competență, iar ceilalți 2 nu au calificări profesionale anterioare.

Pentru cei care au dobândit deja o calificare procesul de integrare a fost mai ușor de

realizat, iar ceilalți au fost înscriși la cursuri de calificare, aceasta fiind și una din

obligațiile impuse de instanță.

Din analiza studiilor de caz am observat și deosebiri între subiecții acestui lot:

–

la nivelul relațiilor familiale sunt relații bune și relații deficitare, ceea ce

influențează parcursul subiectului în programul de supraveghere. Subiectul,

mai ales în această perioadă are nevoie de sprijin și de înțelegere din partea

familiei pentru a putea să facă schimbările necesare și să respecte termenele

impuse de instanță.

Un lucru sesizat este acela că, dacă subiecții nu găseau întotdeauna sprijin și

înțelegere din partea familiei, ei le primeau de la consilier, ceea ce i-a determinat să fie

mai responsabili în asumarea propriilor alegeri și să decidă ce este mai bine pentru viața

lor. Acest lucru i-a făcut să își schimbe atitudinea față de Serviciul de Probațiune.

46

Un alt element comun, este acela că, subiecții au manifestat reticență față de

Serviciul de Probațiune fiind speriați de termenul de încercare primit, iar la prima ședință

au fost atenți la descrierea planului de supraveghere făcut de consilier, astfel au realizat

responsabilitățile pe care le au de îndeplinit. Respectă cu regularitate termenele și sunt

punctuali la întâlnirile stabilite, iar dacă se întâmplă să nu ajungă anunță în prealabil.

După cum am menționat mai sus unul din elementele cheie ale integrării l-a

reprezentat relația bună cu consilierul de probațiune, care are un rol important în

înlăturarea blocajelor de la nivelul individului, cât și înlăturarea barierelor din societate.

Aceste blocaje, nu pot fi înlăturate dacă relația dintre subiect și consilier nu este bazată pe

respect și sinceritate reciprocă. Prin acordarea respectului subiecții sunt responsabilizați de

consecințele faptelor comise și problemele legate de punctualitate și seriozitate la întâlniri

sunt rezolvate. Aceasta ajută consilierul să poată acorda ajutor de specialitate pentru

problemele cu care se confruntă individul, dar și pentru a veni în întâmpinarea nevoilor

acestuia.

O altă asemănare este aceea că, obstacolele care intervin în procesul de integrare

nu sunt produse de cauze externe, ci de cauze interne. Unele dintre obstacolele cele mai

frecvente fiind:







lipsa încrederii în propria persoană

imagine de sine scăzută

lipsa sprijinului din partea familiei

Aceste obstacole au fost îndepărtate prin aplicarea la nivel individual a teoriilor

care stau la baza sistemului de probațiune. Aceste obstacole ce țin în mod direct de

beneficiar, sunt identificate și mai apoi evaluate și depășite prin urmarea unor etape impuse

de consilier. Pentru a se putea identifica cauzele interne ale problemei se pune accentul pe

o relație deschisă cu consilierul, aceasta reprezentând un factor important în soluționarea în

timp scurt a problemei. Odată identificată problema, beneficiarului i se acordă ajutor

direcționat spre acea problemă, facilitând astfel procesul de reinserție.

Etapele pe care subiecții le-au parcurs în îndeplinirea procesului de reintegrare,

variază de la un subiect la altul, dar putem trasa în urma analizei cazurilor, 3 mari etape pe

care le întâlnim sub diferite forme la acest lot. Acestea sunt :

1. Conștientizarea faptei și asumarea totală a consecințelor pe care aceasta le

implică

2. Dezvoltarea unei relații deschise cu consilierul și acceptarea îndrumărilor

sale

47

3. Seriozitatea și responsabilitatea dovedită în îndeplinirea unor sarcini

atunci când acestea i-au fost trasate.

După ce beneficiarul a permis consilierului să ”îl modeleze” astfel încât, acum

acesta este conștient de propriile capacități, intervine aici o parte interesantă a cercetării

noastre și anume finalitatea procesului de reintegrarea prin exprimarea clară a planurilor

de viitor.

Dacă la începutul acestui program de supraveghere subiectul nu avea conturat un

plan de viitor și nici nu era conștient de resursele și capacitățile de care dispune, pe

parcursul desfășurării supravegherii și asistării acesta dovedește maturitate în luarea

deciziilor. Astfel că în planurile de viitor la acest lot de subiecți au fost incluse pe primele

locuri dorința de dezvoltare academică și de relaționare. Aceștia au planuri realiste și au

început să se implice pentru realizarea lor într-o perioadă mai apropiată.

Nu s-au înregistrat deosebiri, în ceea ce privește evaluările făcute pentru fiecare

caz, în cadrul cărora, consilierii au putut observa evoluția acestora și schimbările benefice

pe care aceștia le-au întreprins. Schimbări care au condus la dobândirea succesului pe

piața muncii făcând ca subiecții din acest lot, în prezent să aibă un loc de muncă,

îndrumați fiind de consilier spre serviciul actual. Doar 2 subiecți au declarat că ei se simt

diferiți față de colegii lor acum când au cazier, iar ceilalți doi declară că nu se simt diferit.

Lucrul cel mai important este că ei nu sunt tratați în mod diferit la locul de muncă, pentru

faptul că sunt persoane serioase, care sunt apreciate de către colectivul de lucru.

Cel mai important factor, care a favorizat procesul integrării l-a reprezentat

atitudinea deschisă și implicarea activă a beneficiarului pe parcursul acestui proces, fiind

un factor intern care ține în mod direct de motivația persoanei.

b)

Cel de al doilea lot de subiecți, îl reprezintă persoanele care nu au un loc

de muncă și în cazul cărora procesul de integrare pe piața muncii nu s-a realizat. Acești

subiecți pe timpul supravegherii nu au manifestat interes față de programele din cadrul

Serviciului de Probațiune ceea ce a condus în mod sigur la adoptarea unei atitudini pasive.

Totodată, au ales să nu se implice în mod activ în realizarea etapelor pentru integrare, fapt

care aduce nereușita lor pe piața muncii.

Un element comun întâlnit în toate cele 4 cazuri analizate, este acela că, aceștia nu

au dezvoltat o relație deschisă cu consilierul de probațiune, ba mai mult de atât nu sunt

cooperanți. Această atitudine, manifestată în cadrul întâlnirilor stabilite pe parcursul

programului de supraveghere, duce la adoptarea unui comportament neadecvat și face ca

integrarea să fie amânată sau chiar imposibilă.

48

Cauza identificată care justifică comportamentul lor, o reprezintă incapacitatea de

a lua decizii pentru viitor. Îndeosebi cu privire la procesul de integrare profesională,

subiecții nu au o orientare profesională stabilită, oscilând astfel între mai multe domenii

profesionale. Nivelul educațional este unul scăzut, majoritatea nereușind să termine ciclul

liceal, iar mai apoi s-au înscris la diferite cursuri în urma cărora unii dintre ei au primit și

certificat de competență în domeniul ales.

Etapele pentru realizarea procesului de integrare ale acestui lot de subiecți au fost

diferite de cele ale primului lot, dar putem să extragem 3 etape:

1. conștientizarea consecințelor pe care săvârșirea faptei le-a implicat,

2. consiliere pentru orientare profesională,

3. implicare activă în procesul de consiliere./autocunoașterea

Din punctul de vedere al etapelor procesului de integrare, subiecții nu au parcurs

toate etapele, majoritatea sunt încă la prima etapă, și anume la etapa de conștientizare a

consecințelor pe care săvârșirea faptei le-a implicat, urmând ca mai apoi să își schimbe

atitudinea față de Serviciul de Probațiune și să poată avea loc cu succes integrarea. Cu

atitudinea schimbată și cu noul comportament adoptat, aceasta va colabora eficient și

optim cu consilierul.

O serie de obstacole au intervenit în procesul de integrare, printre acestea se

numără: oscilarea între mai multe domenii profesionale, refuzarea îndrumărilor

consilierului, lipsa motivației pentru muncă și dorința intrinsecă de a face totul pe

cont propriu.

Relațiile familiale, sunt evaluate relativ pozitiv, fiecare subiect manifestând

atașament puternic față de unul dintre părinți, fapt care poate reprezenta un factor pozitiv

în integrare.

Nivelul educațional, influențează și el parcursul subiecților în acest program, iar

acest lot de subiecți au un nivel educațional mediu. Problema identificată aici este lipsa de

stabilitate a subiecților într-un anumit domeniu. În toate cazurile aceștia nu erau

mulțumiți de calificarea sau cursurile liceale dobândite, schimbându-și frecvent

preferințele. Astfel că, nu s-au concentrat pe un anumit domeniu și au încercat în mai multe

domenii la intervale de timp destul de scurte. Acest lucru a afectat bunul mers al

dezvoltării profesionale și astăzi se văd efectele adoptării unui astfel de comportament.

Factorii care îi influențează în luarea deciziilor :

factori interni care țin de motivația și de dorința de schimbare la nivelul

fiecărui individ, lucru care se poate ameliora prin asistare și consiliere.

49

Aceste bariere pot fi depășite cu ajutorul unei relații optime între consilier și

subiect.

Cu privire la planurile de viitor, aceștia, au în vedere înscrierea la cursuri

universitare sau dobândirea unor alte calificări, dar nu depun niciun efort în realizarea

acestor lucruri. Chiar și atunci când sunt îndrumați spre anumite organizații care îi pot

ajuta sau chiar atunci când consilierul le oferă o paletă largă de oferte educaționale aceștia

nu se implică mai departe pentru a obține ceea ce își doresc. Aceste planuri deși sunt de

apreciat se dovedesc a fi nerealiste în acest context subiecților le lipsește o traiectorie sau

mai bine spus o rută profesională cu ajutorul căreia să se poată ghida, astfel încât să se

integreze cu succes pe piața muncii.

Evoluția pe parcursul programului de supraveghere, pentru acest lot de subiecți

este oarecum similară, în sensul că, aceștia, nu au înregistrat progrese favorabile,

manifestând cam aceeași atitudine cu care au intrat în acest program. Cazurile sunt

evaluate de către consilieri ca fiind cazuri dificile care necesită o atenție deosebită și de

asemenea o perioadă lungă de timp pentru ca schimbările să fie evidente.

Acești subiecți trebuie ajutați și îndrumați spre dezvoltare personală și

autocunoaștere, astfel vor avea mai multă încredere în forțele proprii și vor avea succes pe

piața muncii.

c) Caracteristicile generale ale celor două loturi:

Nivelul educațional, atât la primul lot, cât și la cel de al doilea lot, este unul mediu,

majoritatea subiecților neavând cursuri universitare, ba mai mult unii nu au terminat nici

cursurile liceale. Aflându-se în această postură, majoritatea își doresc să se dezvolte

personal și să continue procesul educațional. Cu privire la acest aspect se face o diferență

între cei care au acum un loc de muncă și între cei care nu au un loc de muncă, aceștia din

urmă au aspirații spre dezvoltare educațională, dar nu sunt deciși pe un anumit domeniu,

oscilând și amânând acest proces. Dezvoltându-se la nivel educațional, apoi procesul de

dezvoltare profesională se va desfășura concomitent și de cele mai mult ori succesul pe

piața muncii este garantat.

O altă deosebire, poate cea mai importantă o reprezintă relația bună cu consilierul

de probațiune, care, dacă este fundamentată pe sinceritate și dorință de cooperare va fi un

factor favorabil în procesul de integrare. De asemenea rezultatele se pot observa în rândul

subiecților din primul lot prin implicarea activă în asistare și consiliere.

Relația bună cu consilierul de probațiune facilitează dobândirea unei autonomii

personale, care îi va ajuta să se înțeleagă pe sine și mai apoi să restabilească relația dintre

50

ei. Acesta este motivul pentru care unul dintre elementele importante pentru managementul

vieții îl reprezintă cunoașterea de sine, în urma căreia consilierul poate să realizeze

evaluarea intereselor, aptitudinilor și valorilor.

4.8 Concluziile Cercetării

Această cercetare și-a propus să răspundă la următoarele întrebări:

1. Care este rolul consilierului de probațiune în integrarea socio-profesională a

subiecților?

Rolul consilierului de probațiune, în urma analizei studiilor de caz, este acela de a

motiva beneficiarul și a-l face conștient de abilitățile și deprinderile de care dispune pentru

a le valorifica . Mai mult de atât, consilierul, modelează comportamentul și redirecționează

beneficiarul spre consiliere vocațională unde îi va fi trasată ruta profesională după care

beneficiarul se poate ghida. Acesta vine în întâmpinarea obstacolelor cu care beneficiarul

se confruntă: nivel de studii scăzut, lipsa unei calificări profesionale. Când problemele

beneficiarului depășesc sfera de activitate a consilierului acesta îl redirecționează spre

organizații care pot oferi ajutor de specialitate pentru acea problemă. Astfel de colaborări

sunt încheiate între Serviciul de Probațiune și Ong – uri sau Direcții de Asistența Socială.

De asemenea consilierul facilitează procesul de cunoaștere personală, astfel că beneficiarul

are ocazia să se evalueze și să dorească să facă schimbări.

2. Ce fel de factori predomină în integrarea socio-profesională? Factori externi

sau interni?

Integrarea socio-profesională se realizează prin urmărirea unui proces care cuprinde

mai multe etape stabilite de consilier ( conștientizarea faptei, implicare activă în

consiliere), fiind diferite de la un individ la celălalt. Factorii cei mai întâlniți îi reprezintă

cei interni care țin strict de motivația si de dorința de dezvoltare a individului. De acești

factori depinde procesul de integrare și reușita lui. De asemenea, factorii interni, sunt cei

asupra cărora se concentrează atenția consilierului. În urma dobândirii motivațiilor corecte,

beneficiarul este apt pentru a se integra cu succes pe piața muncii. Am depistat și un factor

extern, dar care nu apare în toate cazurile, și anume suportul și sprijinul moral și financiar

51

din partea familiei. Acest factor manifestă o influență puternică asupra individului, având

rol de factor pozitiv atunci când acesta există și de factor negativ atunci când acesta nu

există.

3. Ce etape sunt urmate pentru integrarea socio-profesională a infractorilor?

Etapele procesului de integrare socio-profesională sunt diferite și variază de la

individ la individ. De aceea vom prezenta pe acele etape comune în mai multe cazuri:

–

–

–

–

–

–

Stabilirea unei relații deschise cu consilierul de probațiune

Respectarea termenelor impuse de instanță

Conștientizarea aptitudinilor și a intereselor profesionale

Implicare activă în programul de supraveghere

Implicare activă în procesul de luare a deciziilor

Acceptarea schimbărilor la nivelul comportamentului și folosirea propriilor

resurse.

Așadar, rolul consilierului este acela de a facilita procesul de reintegrare a

infractorului, proces care odată îndeplinit, duce la scăderea riscului de recidivă.

Obstacolele întâlnite în acest proces sunt determinate de factori interni ce țin de

motivația și dorința individului de dezvoltare personală și profesională. Ele au fost

îndepărtate prin aplicarea la nivel individual a teoriilor care stau la baza sistemului de

probațiune. Aceste obstacole ce țin în mod direct de beneficiar, sunt identificate și mai apoi

evaluate și depășite prin urmarea unor etape impuse de consilier.

Pentru a se putea identifica cauzele interne ale problemei se pune accentul pe o

relație deschisă cu consilierul, aceasta reprezentând un factor important în soluționarea în

timp scurt a problemei. Odată identificată problema, beneficiarului i se acordă ajutor

direcționat spre acea problemă, facilitând astfel procesul de reinserție.

Considerăm că integrarea socială se află în strânsă legătură cu programele oferite de

serviciul de probațiune, în vederea obținerii unui loc de muncă stabil.

52

CAPITOLUL V.

PROIECT DE INTERVENȚIE

În urma analizei studiilor de caz și a aplicării interviurilor atât condamnaților, cât și

consilierilor de probațiune, am constatat că doar jumătate dintre subiecții cercetării aveau

un loc de muncă stabil pe care l-au dobândit în timpul programului de supraveghere, iar

ceilalți subiecți nu aveau un loc de muncă. În mare măsură aceasta este din cauza oscilării

între domenii profesionale și necunoștința abilităților și intereselor profesionale. Cel de al

doilea lot de subiecți, neștiind care este profilul lor vocațional, nu se va integra pe piața

muncii, ceea ce implică un risc de recidivă ridicat. Fără un loc de muncă stabil, individul

nu este conștient de resursele de care dispune.

5.1 Problema, scopul și obiectivele intervenției

Problema identificată: Una dintre problemele identificate, în cazul celui de al

doilea lot de subiecți ai cercetării, a fost aceea legată de profilul vocațional. Aceasta îmbină

aspecte legate de cunoașterea propriilor interese, valori, abilități și competențe, cu

preferința pentru un anumit tip de activități, stiluri de interacțiune și stiluri de muncă. După

ce vor fi conștienți de profilul lor vocațional, aceștia, vor fi capabili să se integreze pe piața

muncii, care reprezintă un cadru de dobândire a autonomiei personale.

Scopul intervenției: Scopul intervenției a fost acela de a facilita procesul de

integrare socio-profesională pentru adulții încadrați în programul de probațiune,

dobândirea unei identități vocaționale și a unei rute profesionale. La finalul acestei etape

consilierul stabilește împreună cu beneficiarul planul de dezvoltare personală profesională.

Obiectivele intervenției:

1. Identificarea abilităților subiecților și corelarea lor cu ofertele lucru

2. Dezvoltarea alegerilor profesionale ca o exprimare a personalității

3. Decizia de carieră – alegerea unei opțiuni din mulțimea variantelor

disponibile la un moment dat.

53

5.2 Metode de intervenție

Metodele de intervenție folosite au fost următoarele:

Brainstorming-ul (furtună în creier) este „o metodă colectivă de căutare a unor

idei noi, prin care participanții expun, într-un mod cât mai rapid și cât mai critic posibil,

toate ideile inspirate de o problemă” (Peretti, Legrand, Boniface, 2001, p. 107).

Această tehnică s-a desfășurat în trei etape și anume:

1. Analiza problemei. (După prezentarea problemei, subiecții au analizat-o

foarte atent.)

2. Căutarea de idei. (pe o foaie de flip chart, fiecare subiect a notat tot ce îi

venea în minte)

3. Recoltarea și explorarea ideilor. (În final, subiecții sau decis asupra unei

singure idei)

Studiu de caz

Studiul de caz s-a prezentat într-un material video și s-a desfășurat două etape:

vizionarea materialului video, dezbaterea pe marginea unei situației din studiul de caz.

Dezbaterea

Această metodă a fost folosită în discuțiile pe teme abordate în cadrul întâlnirilor,

dar și pe metode proiective: continuarea unei povestiri.

Autoanaliza

Procesul prin care participanții își analizează importanța fiecărei decizii, prevede

cursul acestora și finalitatea lor. („Reacții în oglindă”)

Activități:

1. Chestionar Holland- bazat pe Teoria lui Holland

2. Fișă Profilul Vocațional din Manualul Consilierului Vocațional

3. Prezentarea unui Studiu

4. Fișa de evaluare a opțiunilor de carieră

Seminarii

1. Descoperirea Profilului Vocațional

2. Evaluarea opțiunilor de carieră

54

5.3 Grupul de participanți

Grupul țintă al proiectului de intervenție îl reprezintă cel de al doilea lot de subiecți,

format din 4 persoane, beneficiari ai Serviciului de Probațiune al Tribunalului din sectorul

3, București. Participanții acestui proiect au fost subiecți ai cercetării empirice prezentate

în capitolul anterior.

Subiect 1 P.T.D. Subiectul a urmat cursurile pentru specializarea de Mecanic Auto,

dar nu mai dorește să lucreze în acel domeniu. Are aspirații mari cu privire la viitorul lui,

dar nu face nimic pentru a le îndeplini, fiind instabil când trebuie să ia o decizie.

Subiect 2 I.F. Nu are calificări profesionale și refuză să lucreze găsind diferite

motive pentru a respinge joburi care i se oferă. Relația cu consilierul este una deficitară,

refuzând să comunic deschis cu consilierul.

Subiect 3 P.C.E. A avut un parcurs divers în domeniul educațional, a studiat în mai

multe domenii, dar nu a finalizat niciuna dintre specializări. Din cauza oscilării între

domenii, nu a dobândit nici o calificare profesională.

Subiect 4 P.L.A. A terminat cursurile unei școli profesionale, dar nu a profesat în

acel domeniu, urmând mai apoi cursurile de manichiură – pedichiură, în urma cărora a

dobândit o calificare. Se declară nemulțumită cu ceea ce a realizat și își dorește altceva.

5.4 Desfășurarea intervenției

Cu privire la implementarea proiectului de intervenție, am luat legătura cu

consilierii sociali ai Serviciului de Probațiune din sectorul 3, București și cu Daniel Pagu,

Psiholog clinician & terapeut din cadrul DGASPC sector 1, București.

Locul desfășurării acțiunii:





Biroul consilierului de probațiune din incinta Serviciului de Probațiune al

Tribunalului București, sector 3

Biroului psihologului din incinta DGASPC, București, sector 1

Participanți: responsabilul de proiect – Bulgaru Claudia – studentă la Facultatea de

Asistență Socială, Observator extern – Cristina Crăciunescu, Daniel Pagu – psiholog și cei 4

subiecți din cadrul programului de supraveghere al Serviciului de Probațiune, București,

Sector 3.

55

Perioada de desfășurare a proiectului de intervenție: 16.05.2014- 06.06.2014

Resurse utilizate pentru implementarea planului sunt:





Resurse umane: un consilier, un psiholog

Resurse materiale: un laptop, video-proiector, coli A4 albe, pixuri.

5.5 Plan de activități

Tabelul următor va conține planul activităților din cadrul intervenției.

DATA



16.05.2014







20.05.2014





23.05.2014









27.05.2014





29.05.2014







02.06.2014







ACTIVITĂȚI

Prezentarea planului de activități și cunoașterea

participanților

Brainstorming: Rolul cunoașterii personale

Aplicarea ghidului de interviu pre – intervenție (Anexa 5)

Seminar;” Descoperirea profilului vocațional ”

Prezentare: Daniel Pagu

Discuții pe baza seminarului

Activități: Chestionar de interese profesionale (Holland)

Interpretarea rezultatelor

Discuții

Prezentarea unui studiu:

Dezbatere pe baza studiului: Exprimarea opiniilor

participanților

Activități: Identificarea caracteristicilor personale și

domeniilor ocupaționale

Studiu de caz: Prezentarea unui caz fără final

Metodă proiectivă: alegerea unui final pentru cazul

prezentat

Discuții

Seminar: ”Evaluarea opțiunilor de carieră” – Daniel

Pagu

Activități: Fișă de evaluare a opțiunilor de carieră

Interpretarea rezultatelor

Aplicarea grilei de evaluare post-intervenție (Anexa 6)

1h. 30 min

1h

1h. 30 min

1h. 45 min

1h. 30 min

DURATĂ

1h. 45 min

56

5.6 Descrierea detaliată a activităților

Prima întâlnire

Tema: Rolul cunoașterii personale

Obiectiv: Conștientizarea importanței rolului cunoașterii personale

Data desfășurării activității: 16. 05. 2014

Durata: 1 h și 45 min

Materiale necesare: pixuri, flip chart

Descrierea activităților:

Pentru că a fost prima întâlnire organizată, participanții au fost rugați să se prezinte,

după care au urmat activități de cunoaștere, care au avut scopul să îi încurajeze să își

adreseze întrebări. Această activitate a durat 25 de minute, apoi a urmat prezentarea

planului de intervenție.

A doua activitate, a fost cea a brainstorming-ului care a avut efectul dorit, și anume

acela de a face ca fiecare să aibă propria contribuție, iar mai apoi să unească participanții în

alegerea a doar câteva idei principale. S-a început prin propunerea unei probleme pe care

aceștia au dezbătut-o și anume importanța cunoașterii personale în procesul de integrare

cu succes pe piața muncii. Ideile pe care le-am întâlnit cel mai des au fost următoarele: –

dacă te cunoști pe tine o să știi ce vrei cu adevărat – dacă știi ce vrei cu adevărat ești

capabil să reușești – dacă ești capabil să îți alegi un domeniu și să te dedici lui, vei avea

succes pe piața muncii.

A doua întâlnire

Tema: Profilul Vocațional

Obiectiv:Stabilirea profilului vocațional

Data desfășurării activității: 20. 05. 2014

Durata: 1h.30

Materiale necesare: coli A4, pixuri

Descrierea activităților:

La cea de a doua întâlnire, participanților le-a fost prezentat un seminar despre

profilul vocațional de către Daniel Pagu, Psiholog și Consilier Vocațional. Participanții au

ascultat cu interes prezentarea, fiind implicați pe tot parcursul desfășurării ei. După

prezentare au urmat 20 de minute de discuții cu privire la seminarul prezentat. Mai apoi

participanții au fost provocați de către consilier pentru realizarea propriului profil

57

vocațional. Alcătuirea profilului vocațional are 20 de subetape și pe parcurs ce fiecare

etapă era prezentată, participanții completau cerințele formularului.

După completarea formularului pentru profilul vocațional, au urmat discuții cu

privire la ce anume au descoperit despre ei și ce anume i-a surprins când au conștientizat

resursele și capacitățile proprii.

La sfârșitul acestei întâlniri Daniel Pagu a realizat un rezumat al celor mai

importante secțiuni din profilul vocațional și anume: – abilități comunicaționale, –

deprinderile personale și punctele tari și a explicat rolul lor.

A treia întâlnire

Tema: Interesele profesionale

Obiectiv: Identificarea intereselor profesionale

Data desfășurării activității: 23. 05. 2014

Durata: 1 h și 45 min

Materiale necesare: pixuri, coli A4

Descrierea activităților:

În cadrul acestei întâlniri, subiecților li s-a prezentat importanța cunoașterii

propriilor interese profesionale care reprezintă o potrivire dintre individ și activitate la

nivelul societății. De asemenea a fost expusă și ideea că oamenii, caută medii și vocații

care să le permită să-și exercite deprinderile și aptitudinile, să-și exprime atitudinile și

valorile, să rezolve probleme sau să joace roluri agreabile și să le ocolească pe cele

dezagreabile. Următoarea activitate a fost a presupus completarea chestionarul lui Holland

pentru identificarea tipului de personalitate. Testul afirmă că pentru orice tip de

personalitate ocupația care conține caracteristici congruente tipului respectiv de

personalitate îi oferă individului o satisfacție potențială. Această activitate a durat 20 de

minute, fiind urmată de interpretarea rezultatelor după realizarea calculelor conform

cerințelor chestionarului. Un punct foarte important din această activitate l-a reprezentat

prezentarea rezultatelor care conțineau indicarea tipului de personalitate și profesiile

recomandate pentru fiecare tip în parte. Tipuri identificate au fost :

intelectual(investigator), artistic(estetic), convențional(conformist), social(de susținere).

Această activitate a ajutat subiecții care nu au posibilitatea de a-și desfășura

activitatea conform propriilor personalități să se îndrepte spre domenii învecinate.

58

A patra întâlnire

Tema: Importanța alegerilor făcute la nivelul societății

Obiectiv: Rolul alegerilor individului

Data desfășurării activității: 27. 05. 2014

Durata: 1 h .30 min

Materiale necesare: laptop, video proiector

Descrierea activităților :

Cea de-a patra întâlnire a fost o întâlnire, care s-a dorit a avea un impact mai mare

asupra subiecților. Am început prin a le prezenta un material video. Acel material video

conținea idei despre cum se poate lua corect o alegere și cum această alegere ne va

influența viitorul. Fiecare decizie luată, contează în viață, de aceea am considerat că ar fi

potrivit o astfel de prezentare. Subiecții au avut posibilitatea de a-și evalua propriile alegeri

care i-au condus în situația de față, fapt care îi va ajuta în gestionarea viitoarelor decizii.

După prezentarea materialului video au avut loc discuții, timp de 30 de minute, cu

tema – cum putem să ne schimbăm atitudinea atunci când luăm decizii. Cel mai importat

lucru subliniat în acea discuție a fost conștientizarea faptului că deciziile mici pe care le

luăm, ne influențează viitorul mai mult decât subiecții realizau.

A cincea întâlnire

Tema: Prezentarea unui caz

Obiectiv: Alegerea unui final pentru acel caz

Data desfășurării activității: 23. 05. 2014

Durata: 1 h

Materiale necesare: pixuri, flip chart, coli A4

Descrierea activităților:

În cadrul acestei întâlniri am ales să prezint cazul unei persoane care a finalizat

cursurile liceale, apoi a început cursurile unei facultăți, dar nu le- a finalizat. Timp de 3 ani

a luat mai multe decizii și a oscilat între mai multe domenii pentru că nu era sigur de ceea

ce poate și de ceea ce îi place. După această prezentare subiecții au fost rugați să continue

cazul făcând fiecare un final pentru el. Această activitate a durat 15 de minute, după care,

subiecții au fost rugați să prezinte în cadrul întâlnirii, finalul realizat. Am fost surprinsă să

observ cum subiecții au putut identifica alegerile greșite pe care personajul le-a luat cu

privire la domeniu educațional și profesional. Toți subiecții au fost capabili să finalizeze

cazul trasând pentru acea persoană direcții concrete de urmat. Mai mult de atât ideea cea

59

mai concludentă a fost aceea care susține că există o legătură importantă între domeniul

educațional și profesional.

A șasea întâlnire

Tema: Seminar „Evaluarea opțiunilor de carieră„

Obiectiv: Întocmirea fișei de evaluare a opțiunilor de carieră

Data desfășurării activității: 02.06.2014

Durata: 1 h și 45 min

Materiale necesare: pixuri, coli A4

Descrierea activităților:

Pentru că a fost ultima întâlnire, aceasta s-a desfășurat în biroul lui Daniel Pagu din

incinta DGASPC sector1, București. Prima activitate a fost aceea de a primi un feedback

din partea subiecților cu privire la întâlnirile desfășurate. Apoi a urmat prezentarea

seminarului despre opțiunile de carieră pe care un individ le poate avea după ce și-a stabilit

în prealabil interesele profesionale. Pe tot parcursul prezentării subiecții au manifestat

interes, punând întrebări atunci când nu înțelegeau.

A urmat partea aplicativă a seminarului, unde fiecărui participant i s-a oferit fișa de

evaluare a opțiunilor de carieră și au fost rugați să o completeze. După ce au completat fișa

a avut loc interpretarea rezultatelor, mai exact realizarea unor calcule cu privire la cea mai

des întâlnită opțiune de carieră. În urma acestei activități subiecții au beneficiat de trasarea

rutei profesionale.

Ca o ultimă activitate subiecții au răspuns întrebărilor pentru evaluarea post-

intervenție, care a avut rolul de a cerceta dacă au avut loc schimbări pe parcursul

intervenției.

60

5.7 Evaluarea intervenției

Pentru evaluarea rezultatelor intervenției, s-a utilizat un indicator calitativ ce a avut

la bază interviurile realizate cu participanții,

Tema abordată

1.

Rolul cunoașterii

personale



2.

Profilul vocațional



Evaluare pre-intervenție



Evaluare post-intervenție



Neconștientizarea rolului

cunoașterii personale;

Lipsa cunoștințelor în

domeniul vocațional

Neconștientizarea

punctelor tari și a

resurselor proprii;

Absența intereselor

profesionale

Necunoașterea tipului de

personalitate

Realizarea importanței

cunoașterii de sine în

procesul de integrare;

Identificarea profilului

vocațional

Descoperirea

resurselor și a

punctelor tari;

Identificarea și

dezvoltarea intereselor

profesionale

Identificarea tipului de

personalitate care

conține caracteristici

congruente cu tipul

respectiv.

Analizarea și

dezvoltarea rolului

alegerilor

Realizarea că există o

legătură între domeniul

educațional și cel

profesional;

Conștientizarea rolului

intereselor

educaționale și

profesionale;

Alcătuirea fișei cu

opțiuni de carieră și

alegerea celor mai

întâlnite;

Adoptarea unui

comportament pozitiv

față de piața muncii;









3.

Interesele

profesionale.







4.

Importanța

alegerilor luate la

nivelul societății.



Lipsa unor modele de

învățare

Convingerea nu există o

legătură între domeniul

educațional și cel

profesional;

Neconștientizarea

intereselor educaționale

și profesionale.

Lipsa opțiunilor de

carieră;

Neglijarea coordonării

dintre interese, abilități și

opțiuni





5.

Autoanaliza în

cadrul prezentării

unui caz











6.

Opțiunile de carieră



Consider că obiectivele propuse la începutul acestui capitol au fost îndeplinite.

61

5.8 Concluziile intervenției

Proiectul de intervenție a fost realizat pe un grup de 4 persoane, adulți infractori

aflați în supravegherea serviciului de probațiune. Planul de intervenție a fost implementat

la nivelul grupului, prin următoarele metode: brainstorming, studiu de caz și dezbaterea,

metode proiective și seminarii.

Proiectul de intervenție și-a propus să faciliteze procesul de integrare socio-

profesională pentru adulții încadrați în programul de probațiune, dobândirea unei identități

vocaționale și a unei rute profesionale. S-a putut realiza urmărind obiectivele intervenției,

identificarea abilităților și corelarea lor cu ofertele lucru, dezvoltarea alegerilor

profesionale ca o exprimare a personalității, decizia de carieră – alegerea unei opțiuni din

mulțimea variantelor disponibile. Pentru atingerea obiectivelor, au avut loc diferite

activități de-a lungul întâlnirilor atât în cadrul Serviciului de Probațiune, cât și în cadrul

DGASPC, sector1, București, care a reprezentat un mediu specializat pentru seminarii în

domeniul profesional. Participanții au manifestat interes prin dobândirea profilului

vocațional și s-au implicat în activitățile desfășurate în cadrul întâlnirilor.

În urma acestor întâlniri, au fost observate schimbări vizibile la nivelul motivației

spre a se integra pe piața muncii și de asemenea aceștia au cooperat și s-au implicat în

activitățile care necesitau completarea de fișe și chestionare, arătându-se interesați de

interpretarea rezultatelor prezentate în cadrul grupului.

Conform lui Roth ( 2008, p.11)” Intervenția nu înseamnă doar abordarea unor

probleme, ci construirea unui plan sistematic în vederea îmbunătățirii unei situații”.

Activitățile realizate au fost conform planului de intervenție, care a presupus

desfășurarea unui proces alcătuit din mai multe etape și anume :- conștientizarea abilităților

și a rolului fiecărei alegeri luate, – identificarea intereselor profesionale – alcătuirea

profilului vocațional și evaluarea opțiunilor de carieră.

62

CONCLUZII

În cuprinsul acestei lucrări ne-am propus să identificăm rolul consilierului de

probațiune în integrarea socio-profesională a infractorilor. Pentru realizarea acestui

obiectiv, am prezentat aspecte care au în vedere: apariția, dezvoltarea și efectele

probațiunii la nivelul societății, pentru a putea înțelege ce fel de servicii oferă acest

segment pentru societate. Scopul cel mai important, este acela de a reduce riscul de

recidivă la nivelul societății.

Legătura dintre asistență și probațiune este una importantă: ”asistența socială

pentru domeniul justiției poartă numele de probațiune, cel mai recent segment al rețelei

instituționale de asistență socială, îl constituie , rețeaua instituțională de probațiune”.

( Neamțu, 2003, p.108).

Atât integrarea socială cât și cea profesională se bazează pe interacțiunea părților

(consilier și infractor), integrată și integratoare și, inevitabil, presupune modificări la

nivelul amândurora. Acordul celor două părți, cu privire la schimbări reprezintă una dintre

cele mai importante etape, și facilitează procesul de integrare socială. Integrarea este

finalizată odată ce persoana supravegheată primește informațiile și ocaziile pentru

autodeterminare

Procesul de integrare socio-profesională este facilitat de consilier, al cărui rol, acum

, este pe deplin conturat, acesta fiind ”actor cu drepturi depline pe scena înfăptuirii actului

de justiție”. (Durnescu 2011, p. 204). Procesul supravegherii, reprezintă cadrul în care

consilierul își desfășoară activitatea și are la bază verificarea de către consilierul de

probațiune a felului în care persoana sancționată îndeplinește dispozițiile instanței de

judecată. Persoana condamnată are obligația să respecte și să realizeze toate obiectivele

stabilite.

Obiectivele stabilite de instanță adeseori depășesc atribuțiile consilierului de

probațiune, care este centrat pe identificarea nevoilor beneficiarilor, iar dacă nevoile nu se

află în competențele lui, el îl orientează pe acesta către instituții specializate care vin în

întâmpinarea nevoilor pe care aceștia le au.

Rolul Consilierului de probațiune este unul complex, dar foarte important pentru

reducerea riscului de recidivă. Pornind de la această idee, cercetarea, și-a propus să

studieze mai în amănunt rolul consilierului în integrarea socio- profesională a infractorilor.

63

Așadar, după cum afirmă Poledna (Poledna, 2008, p. 32), o primă observație a fost

aceea că: relația profesională în cadrul probațiunii este de control și asistare. Consilierul

” oferă persoanei supravegheate informațiile și ocaziile pentru autodeterminare “

De asemenea pentru realizarea integrării, infractorul este implicat într-un proces

care presupune respectarea următoarelor etape: -Stabilirea unei relații deschise cu

consilierul de probațiune -Respectarea termenelor impuse de instanță – Conștientizarea

aptitudinilor și a intereselor profesionale – Implicare activă în programul de supraveghere –

Implicare activă în procesul de luare a deciziilor – Acceptarea schimbărilor la nivelul

comportamentului și folosirea propriilor resurse. Un alt element important care este

facilitat de consilier, îl reprezintă procesul de cunoaștere personală, astfel că beneficiarul

are ocazia să se evalueze și să dorească să facă schimbări.

Una dintre etapele menționate în cercetare și anume cunoașterea aptitudinilor și a

intereselor profesionale care conturează profilul vocațional, reprezintă problema asupra

căreia am ales să intervenim în ultima parte a acestei lucrări, acest lucru fiind posibil

urmărind obiectivele intervenției: -Identificarea abilităților subiecților și corelarea lor cu

ofertele lucru ; -Dezvoltarea alegerilor profesionale ca o exprimare a personalității ;

Decizia de carieră – alegerea unei opțiuni din mulțimea variantelor disponibile la un

moment dat.

Activitățile realizate au fost conform planului de intervenție care a presupus

desfășurarea unui proces alcătuit din mai multe etape, și anume :- conștientizarea

abilităților și a rolului fiecărei alegeri luate, – identificarea intereselor profesionale –

alcătuirea profilului vocațional și evaluarea opțiunilor de carieră.

În urma acestor întâlniri din cadrul proiectului de intervenție putem afirma faptul că

participanții au învățat că fiecare decizie luată implică un proces de autocunoaștere fiind

conștientizați de profilul lor vocațional, ceea ce îi ajută să își dezvolte alegerile

profesionale. Cunoașterea identității vocaționale și a abilităților, va facilita integrarea cu

succes pe piața muncii.

Instituția probațiunii reprezintă cea mai eficace și eficientă modalitate penală de

reabilitare a infractorilor, prevenind astfel fenomenul de recidivă.

64

BIBLIOGRAFIE

Abraham, Pavel, Victor Nicolăescu, Ștefăniță Bogdan Iașnic. (2001). Introducere în

Probațiune, București: Editura Național.

Blum,.R. (1992). Dimensions sociologiques du travail social. Paris: Centurion.

Centru de Voluntariat Pentru Justiție. ”Despre Serviciul de Probațiune”. Accesat la data

de 20.04.2014 de la : http://cvj.yfj.ro/despre-serviciul de probațiune/

Chirilă Daniel,Olga Jora,Diana Bolânu,Diana Șerban,Andreea CiocâlteuTatiana

Vatamaniuc,Simona Radu (2010). Manual pentru profesioniști specialiști în

incluziune socială. București: Asociația Transcena.

Codul de procedură penală al României.(2008). Republicat în Monitorul Oficial nr. 78 din

30 aprilie 1997, a fost actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT

în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al

României, Partea I, până la 25 martie 2008.

Codul de procedura penala. Legea nr. 135/2010 privind noul Cod de Procedura Penală.

Consiliul pentru Standarde Ocupaționale și Atestare(2000). Standard Ocupațional:

consilier de probațiune, Domeniul: Sănătate și asistență socială, București.

Dean,J.Champion. (1999). Probations and Parole Community Corrections. Prentice Hall

Dumitru, Ioan. A.R. (2008).Consiliere psihopedagogică. Polirom: Iași

Durnescu Ioan. (2008). Aspecte generale ale probațiunii în România. În Schiaucu, coord.

Valentin, Canton, Rob. Manual de probațiune. București: Euro Standard. Accesat

la data de 04.05.2014 de la http://www.just.ro/Portals/0/Directiile%20MJ/

Directia%20Probatiune/Manual%20de%20probatiune.pdf.

Durnescu, Ioan(2008). Metode și tehnici în probațiune (suport de curs), Facultatea de

Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București.

Durnescu Ioan. (2009). Asistență socială în penitenciar. București: Polirom.

Durnescu, Ioan. (2011). Probațiunea. Teorii, legislație și practică. București: Polirom.

Garland, D. (2001). The Cultureof Control: Crime and Social Order in

ContemporarySociety. Chicago I.L. : University of Chicago Press.

Hotca, M.A. (2009). Noul Cod Penal și Codul PenalAnterior. Aspecte diferențiale și

tranzitorii. București: Hamangiu.

King, et All. (2000). Fundamentele crcetării sociale. Iași: Polirom.

Ministerul Justiției (2012). Direcția de Probațiune. Accesat în data de 04.20.2014 de la :

65

http://www.just.ro/Sectiuni/Direc%C5%A3ii/Direc%C5%A3iadeProba%C5%A3iune/tabid

/172/Default.aspx.

Neamțu, G. (2003). Tratat de asistență socială. Iași: Polirom.

Ordonanța de Guvern 92 din 2000.

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=25661

Parker,J.Bradly,G. (2003). Social Work Practice:Assessment, Planning, Intervention and

Review, Learning Matters. Ltd Exeter.

Pașa, F. (1999). Asistența socială în România, rapoarte de muncă nr.6.

Peretti, Andre de, Legrand, Jean-Andre, Boniface, Jean. (2001). Tehnici de comunicare.

Iași: Polirom.

Poledna, Sorina. (2002). Modalități de intervenție psihosocială în activitatea de

probațiune. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Poledna, Sorina. (2008). „Valori, principii și competențe profesionale în probațiune.” În

Schiaucu, coord. Valentin, Canton, Rob. Manual de probațiune. București: Euro

Standard. Accesat la data de 04.05.2014 de la http://www.just.ro/Portals/0/

Popa, Vitalie (2011). Prevenirea infarcționalității, bune practici de interacțiune. Bălți

Directiile%20MJ/Directia%20Probatiune/Manual%20de%20probatiune.pdf.

Prochaska, J.Diclemente. (1982). Self change and therapy.

Rob Carton, David Hancock. (2007). Dictionary of Probation and Offender Management

Roth, coord. Maria. (2008). Caiet de practică pentru studenți asistenți sociali. Cluj-

Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Schiaucu, coord. Valentin, Canton, Rob. Manual de probațiune. București: Euro Standard.

Accesat la data de 04.05.2014 de la

http://www.just.ro/Portals/0/Directiile%20MJ/Directia%20Probatiune/Manual%20

de%20probatiune.pdf.

Tănăsescu, Prof. Univ. Dr. Iancu, Tănăsescu, Asist. Univ. Dr. Gabriel, Tănăsescu, Asist.

Univ. Dr. Camil. (2003). Criminologie, Agresologie, Victimologie, Detentologie.

București: All Beck.

Vanstone, M. (2004). Supervising offernders in the community: A history of Probation and

Practice. Aldershot: Ashgate.

Wiener, R. (1995). Supervison in Residential Day Care Setting, in Pritchard, J., Good

Practice in Supervision. Londra: Jessica Kingsley Publishers.

Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (1998). Dicționar de sociologie. București: Babel.

Zamfir. (1995). Politici Sociale. România în context European. București: Alternative.

66

ANEXE

ANEXA 1

Ghid de Interviu beneficiari

1. Am înțeles ca faceți parte din evidența Serviciului de Probațiune. Povestiți-

mi, vă rog cum ați ajuns aici, ce anume s-a întâmplat?

2. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți inclus în programul de

supraveghere?

3. Au existat schimbări în viața dumneavoastră? Ce fel de schimbări? În ce

domeniu v-a afectat mai mult?

4. Ce părere au familia și prietenii dumneavoastră cu privire la perioada de

supraveghere? Care este atitudinea lor?

5. În domeniul financiar aveți o stabilitate? Aveți calificări

ulterioare/principale în domeniul muncii/profesional?

6.

Schimbarea v-a afectat și pe plan financiar? Aveți un loc de muncă stabil?

7. Ce fel de obstacole ați întâmpinat/ întâmpinați în căutarea serviciului?

8. Dacă ar fi să faceți un top/clasament al problemelor majore care au

intervenit în activitatea de căutare, care ar fi acela?

9. Ce anume credeți că ar fi trebuit schimbat în așa fel încât acest proces de

căutare să fie mai accesibil?

10. Credeți că v-ați implicat suficient? Acum ați dori să schimbați situația?

11. Am înțeles că aveți un loc de muncă acum,

–

–

–

–

Către ce organizații sau programe ați fost redirecționat?

Vă simțiți diferit față de celelalte persoane?

Colegii vă tratează diferit?

Ce anume ați dori să schimbați în acel mediu?

Către ce organizații sau programe ați fost redirecționat?

În prezent cum se desfășoară activitatea de căutare?

În ce mod sunteți implicat în acest proces? Ce sarcini vă revin?

12. Am înțeles că nu aveți un loc de muncă:

–

–

–

13. Care este relația dumneavoastră cu consilierul de probațiune? Dacă ar fi să o

descrieți în câteva cuvinte care ar fi acelea?

i

14. Cum s-a implicat consilierul în procesul de căutare a unui loc de muncă?

15. Ce anume apreciați la consilierul dumneavoastră ?

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

ANEXA 2

Ghid de Interviu Consilieri

1. Cum se raportează beneficiarul la programul de supraveghere?

2.

Ce etape trebuie să urmeze în procesul de integrare profesională?

3. Ce fel de obstacole întâmpinați în relația cu beneficiarul?

4. Care sunt atitudinile manifestate față de societate?

5. Ați observat schimbări pe parcursul supravegherii?

6. Beneficiarul este activ în activitatea de consiliere?

7. Cât de implicat este în acest proces?

8. Care sunt punctele tari și punctele slabe ale consilierii?

9. Din punctul dumneavoastră de vedere ce ar trebui să faciliteze procesul de

integrare?

10. Spre ce fel de organizații și cursuri îl îndrumați pe beneficiar?

11. Cu care dintre instituții/ organizații colaborați mai eficient?

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

ii

ANEXA 3

Studiul de caz nr. 1

Genogramă

Persoană de sex

masculin

Persoană de sex

masculin decedată

L.S.

L.V.

L.E.

Persoană de sex

feminin

Relație de căsătorie

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Serviciul

Prieteni

L.E.

Consilier

Relație foarte

puternică

Mamă

Studiul de caz nr. 2

Genogramă

Persoană de sex

masculin

D.V.

D.C.

Persoană de sex

feminin

D.S.G.

Relație de căsătorie

iii

D.M.

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Consilier

Educație

D.S.G.

Familie

Relație bilaterală

Studiul de caz nr. 3

Genogramă

Persoană de sex

masculin

I.G.

I.A.

I.G.A.

B.C.

I.S.

Persoană de sex

feminin

Relație de căsătorie

Relație de concubinaj

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Consilier

Concubină

Educație

I.G.A.

Tată

Relație foarte

puternică

iv

Studiul de caz nr. 4

Genogramă

Persoană de sex

masculin

Persoană de sex

feminin

M.F.

M.E.

M.C.E.

M.B.

M.G.

Relație de căsătorie

Ecohartă

Relație tensionată

Relație bilaterală

Părinții

Consilierul

Cumnatul

M.C.E.

Soție

Relație foarte

puternică

Studiul de caz nr. 5

Genogramă

Persoană de sex

masculin

Persoană de sex

feminin

bolnavă

Relație de căsătorie

P.I.

P.T.D.

P.B.

v

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Prieteni

Consilierul

Tatăl

P.T.D.

Mama

Relație foarte

puternică

Studiul de caz nr. 6

Genogramă

Persoană de sex

masculin

I.D.

I.A.

Persoană de sex

feminin

Relație de căsătorie

încheiată prin divorț

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Părinți

I.F.

Consilier

I.F.

Educație

vi

Studiul de caz nr. 7

Genogramă

Persoană de sex

masculin

Persoană de sex

feminin

Relație de căsătorie

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Prieteni

P.F.

P.C.

P.B.

P.C.E.

Consilierul

Educație

P.C.E.

Tată

Relație foarte

puternică

Studiul de caz nr. 8

Genogramă

Persoană de sex

masculin

Persoană de sex

feminin

Relație de căsătorie

P.L.

P.E.

P.C.D.

P.L.A.

vii

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Soră

Educație

Consilier

P.L.A

ANEXA 5

Ghid de evaluare interviu pre – intervenție

1. Care sunt abilitățile dumneavoastră? Pe o scară de la 1 la 10 care sunt cele mai

importante?

2. Ce așteptări aveți de la locul de muncă?

3. Vă cunoașteți interesele profesionale? Dacă da, sunt ele în acord cu domeniile

studiate de dumneavoastră?

4. Care sunt opțiunile dumneavoastră de carieră?

ANEXA 6

Ghid de evaluare post – intervenție

1. Cât de bine vă cunoașteți interesele profesionale?

2. Pe o scară de la 1 la 10 cât de folositoare a fost această intervenție?

3. Relația cu consilierul s-a îmbunătățit?

4. Credeți că procesul de autocunoaștere a fost îndeplinit?

viii

BIBLIOGRAFIE

Abraham, Pavel, Victor Nicolăescu, Ștefăniță Bogdan Iașnic. (2001). Introducere în

Probațiune, București: Editura Național.

Blum,.R. (1992). Dimensions sociologiques du travail social. Paris: Centurion.

Centru de Voluntariat Pentru Justiție. ”Despre Serviciul de Probațiune”. Accesat la data

de 20.04.2014 de la : http://cvj.yfj.ro/despre-serviciul de probațiune/

Chirilă Daniel,Olga Jora,Diana Bolânu,Diana Șerban,Andreea CiocâlteuTatiana

Vatamaniuc,Simona Radu (2010). Manual pentru profesioniști specialiști în

incluziune socială. București: Asociația Transcena.

Codul de procedură penală al României.(2008). Republicat în Monitorul Oficial nr. 78 din

30 aprilie 1997, a fost actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT

în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al

României, Partea I, până la 25 martie 2008.

Codul de procedura penala. Legea nr. 135/2010 privind noul Cod de Procedura Penală.

Consiliul pentru Standarde Ocupaționale și Atestare(2000). Standard Ocupațional:

consilier de probațiune, Domeniul: Sănătate și asistență socială, București.

Dean,J.Champion. (1999). Probations and Parole Community Corrections. Prentice Hall

Dumitru, Ioan. A.R. (2008).Consiliere psihopedagogică. Polirom: Iași

Durnescu Ioan. (2008). Aspecte generale ale probațiunii în România. În Schiaucu, coord.

Valentin, Canton, Rob. Manual de probațiune. București: Euro Standard. Accesat

la data de 04.05.2014 de la http://www.just.ro/Portals/0/Directiile%20MJ/

Directia%20Probatiune/Manual%20de%20probatiune.pdf.

Durnescu, Ioan(2008). Metode și tehnici în probațiune (suport de curs), Facultatea de

Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București.

Durnescu Ioan. (2009). Asistență socială în penitenciar. București: Polirom.

Durnescu, Ioan. (2011). Probațiunea. Teorii, legislație și practică. București: Polirom.

Garland, D. (2001). The Cultureof Control: Crime and Social Order in

ContemporarySociety. Chicago I.L. : University of Chicago Press.

Hotca, M.A. (2009). Noul Cod Penal și Codul PenalAnterior. Aspecte diferențiale și

tranzitorii. București: Hamangiu.

King, et All. (2000). Fundamentele crcetării sociale. Iași: Polirom.

Ministerul Justiției (2012). Direcția de Probațiune. Accesat în data de 04.20.2014 de la :

65

http://www.just.ro/Sectiuni/Direc%C5%A3ii/Direc%C5%A3iadeProba%C5%A3iune/tabid

/172/Default.aspx.

Neamțu, G. (2003). Tratat de asistență socială. Iași: Polirom.

Ordonanța de Guvern 92 din 2000.

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=25661

Parker,J.Bradly,G. (2003). Social Work Practice:Assessment, Planning, Intervention and

Review, Learning Matters. Ltd Exeter.

Pașa, F. (1999). Asistența socială în România, rapoarte de muncă nr.6.

Peretti, Andre de, Legrand, Jean-Andre, Boniface, Jean. (2001). Tehnici de comunicare.

Iași: Polirom.

Poledna, Sorina. (2002). Modalități de intervenție psihosocială în activitatea de

probațiune. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Poledna, Sorina. (2008). „Valori, principii și competențe profesionale în probațiune.” În

Schiaucu, coord. Valentin, Canton, Rob. Manual de probațiune. București: Euro

Standard. Accesat la data de 04.05.2014 de la http://www.just.ro/Portals/0/

Popa, Vitalie (2011). Prevenirea infarcționalității, bune practici de interacțiune. Bălți

Directiile%20MJ/Directia%20Probatiune/Manual%20de%20probatiune.pdf.

Prochaska, J.Diclemente. (1982). Self change and therapy.

Rob Carton, David Hancock. (2007). Dictionary of Probation and Offender Management

Roth, coord. Maria. (2008). Caiet de practică pentru studenți asistenți sociali. Cluj-

Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Schiaucu, coord. Valentin, Canton, Rob. Manual de probațiune. București: Euro Standard.

Accesat la data de 04.05.2014 de la

http://www.just.ro/Portals/0/Directiile%20MJ/Directia%20Probatiune/Manual%20

de%20probatiune.pdf.

Tănăsescu, Prof. Univ. Dr. Iancu, Tănăsescu, Asist. Univ. Dr. Gabriel, Tănăsescu, Asist.

Univ. Dr. Camil. (2003). Criminologie, Agresologie, Victimologie, Detentologie.

București: All Beck.

Vanstone, M. (2004). Supervising offernders in the community: A history of Probation and

Practice. Aldershot: Ashgate.

Wiener, R. (1995). Supervison in Residential Day Care Setting, in Pritchard, J., Good

Practice in Supervision. Londra: Jessica Kingsley Publishers.

Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (1998). Dicționar de sociologie. București: Babel.

Zamfir. (1995). Politici Sociale. România în context European. București: Alternative.

66

ANEXE

ANEXA 1

Ghid de Interviu beneficiari

1. Am înțeles ca faceți parte din evidența Serviciului de Probațiune. Povestiți-

mi, vă rog cum ați ajuns aici, ce anume s-a întâmplat?

2. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți inclus în programul de

supraveghere?

3. Au existat schimbări în viața dumneavoastră? Ce fel de schimbări? În ce

domeniu v-a afectat mai mult?

4. Ce părere au familia și prietenii dumneavoastră cu privire la perioada de

supraveghere? Care este atitudinea lor?

5. În domeniul financiar aveți o stabilitate? Aveți calificări

ulterioare/principale în domeniul muncii/profesional?

6.

Schimbarea v-a afectat și pe plan financiar? Aveți un loc de muncă stabil?

7. Ce fel de obstacole ați întâmpinat/ întâmpinați în căutarea serviciului?

8. Dacă ar fi să faceți un top/clasament al problemelor majore care au

intervenit în activitatea de căutare, care ar fi acela?

9. Ce anume credeți că ar fi trebuit schimbat în așa fel încât acest proces de

căutare să fie mai accesibil?

10. Credeți că v-ați implicat suficient? Acum ați dori să schimbați situația?

11. Am înțeles că aveți un loc de muncă acum,

–

–

–

–

Către ce organizații sau programe ați fost redirecționat?

Vă simțiți diferit față de celelalte persoane?

Colegii vă tratează diferit?

Ce anume ați dori să schimbați în acel mediu?

Către ce organizații sau programe ați fost redirecționat?

În prezent cum se desfășoară activitatea de căutare?

În ce mod sunteți implicat în acest proces? Ce sarcini vă revin?

12. Am înțeles că nu aveți un loc de muncă:

–

–

–

13. Care este relația dumneavoastră cu consilierul de probațiune? Dacă ar fi să o

descrieți în câteva cuvinte care ar fi acelea?

i

14. Cum s-a implicat consilierul în procesul de căutare a unui loc de muncă?

15. Ce anume apreciați la consilierul dumneavoastră ?

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

ANEXA 2

Ghid de Interviu Consilieri

1. Cum se raportează beneficiarul la programul de supraveghere?

2.

Ce etape trebuie să urmeze în procesul de integrare profesională?

3. Ce fel de obstacole întâmpinați în relația cu beneficiarul?

4. Care sunt atitudinile manifestate față de societate?

5. Ați observat schimbări pe parcursul supravegherii?

6. Beneficiarul este activ în activitatea de consiliere?

7. Cât de implicat este în acest proces?

8. Care sunt punctele tari și punctele slabe ale consilierii?

9. Din punctul dumneavoastră de vedere ce ar trebui să faciliteze procesul de

integrare?

10. Spre ce fel de organizații și cursuri îl îndrumați pe beneficiar?

11. Cu care dintre instituții/ organizații colaborați mai eficient?

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

ii

ANEXA 3

Studiul de caz nr. 1

Genogramă

Persoană de sex

masculin

Persoană de sex

masculin decedată

L.S.

L.V.

L.E.

Persoană de sex

feminin

Relație de căsătorie

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Serviciul

Prieteni

L.E.

Consilier

Relație foarte

puternică

Mamă

Studiul de caz nr. 2

Genogramă

Persoană de sex

masculin

D.V.

D.C.

Persoană de sex

feminin

D.S.G.

Relație de căsătorie

iii

D.M.

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Consilier

Educație

D.S.G.

Familie

Relație bilaterală

Studiul de caz nr. 3

Genogramă

Persoană de sex

masculin

I.G.

I.A.

I.G.A.

B.C.

I.S.

Persoană de sex

feminin

Relație de căsătorie

Relație de concubinaj

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Consilier

Concubină

Educație

I.G.A.

Tată

Relație foarte

puternică

iv

Studiul de caz nr. 4

Genogramă

Persoană de sex

masculin

Persoană de sex

feminin

M.F.

M.E.

M.C.E.

M.B.

M.G.

Relație de căsătorie

Ecohartă

Relație tensionată

Relație bilaterală

Părinții

Consilierul

Cumnatul

M.C.E.

Soție

Relație foarte

puternică

Studiul de caz nr. 5

Genogramă

Persoană de sex

masculin

Persoană de sex

feminin

bolnavă

Relație de căsătorie

P.I.

P.T.D.

P.B.

v

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Prieteni

Consilierul

Tatăl

P.T.D.

Mama

Relație foarte

puternică

Studiul de caz nr. 6

Genogramă

Persoană de sex

masculin

I.D.

I.A.

Persoană de sex

feminin

Relație de căsătorie

încheiată prin divorț

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Părinți

I.F.

Consilier

I.F.

Educație

vi

Studiul de caz nr. 7

Genogramă

Persoană de sex

masculin

Persoană de sex

feminin

Relație de căsătorie

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Prieteni

P.F.

P.C.

P.B.

P.C.E.

Consilierul

Educație

P.C.E.

Tată

Relație foarte

puternică

Studiul de caz nr. 8

Genogramă

Persoană de sex

masculin

Persoană de sex

feminin

Relație de căsătorie

P.L.

P.E.

P.C.D.

P.L.A.

vii

Ecohartă

Relație tensionată

Relație echilibrată

Soră

Educație

Consilier

P.L.A

ANEXA 5

Ghid de evaluare interviu pre – intervenție

1. Care sunt abilitățile dumneavoastră? Pe o scară de la 1 la 10 care sunt cele mai

importante?

2. Ce așteptări aveți de la locul de muncă?

3. Vă cunoașteți interesele profesionale? Dacă da, sunt ele în acord cu domeniile

studiate de dumneavoastră?

4. Care sunt opțiunile dumneavoastră de carieră?

ANEXA 6

Ghid de evaluare post – intervenție

1. Cât de bine vă cunoașteți interesele profesionale?

2. Pe o scară de la 1 la 10 cât de folositoare a fost această intervenție?

3. Relația cu consilierul s-a îmbunătățit?

4. Credeți că procesul de autocunoaștere a fost îndeplinit?

viii