Rolul comunicării in kinetoterapie [613959]

~Rolul comunicării in kinetoterapie ~

Comunicarea reprezintă un proces de interacțiune între persoane, grupuri, ca
relație mijlocită prin cuvânt, imagine, gest, simbol sau semn. Prin intermediul ei,
indivizii își împărtășesc cunoștințe, experiențe, interese, atitudini, simțăminte,
opinii, idei. Privită ca proces, comunicare constă în transmiterea și schimbul
de informații(mesaje) între persoane. Comunicarea, înseamnă a spune celor din
jur cine ești, ce vrei, pentru ce dorești un anumit lucru și care sunt mijloacele pe
care le vei folosi pentru a -ți atinge țelurile. In acest sens, a comunica înseamnă și a
tăcea, a aștepta răspunsul, reacția celui căruia ai vrut să -l anunți că exiști și chiar
vrei să -i spui ce va
Comun icarea ajută la o mai bună desfășurare a activităților întâlnite în viața de
zi cu zi. În kinetoterapie, comunicarea are un rol foarte important atât în relația
kinetoterapeut –pacient, cât și în cea dintre kinetoterapeut și familie sau
aparținător.
Vorb irea și ascultarea pacienților este cea mai frecventă procedură pe care un
clinician o va folosi . Dovada continuă să demonstreze că o abordare
structurată a comunicării îmbunătățește considerabil furnizarea de îngrijiri. O
comunicare eficientă între cl inic și pacient: [anonimizat]:
• susține o mai bună luare a istoricului, diagnosticări și decizii clinice
• crește aderența pacientului la recomandări și urmăriri
• ajuta pacienții să -și autogestioneze o afecțiune cronică
• influențează pacienții să adopte comportamente d e sănătate preventivă
• îmbunătățiți satisfacția pacientului și experiența de îngrijire
În ceea ce privește tipul de comunicare, cea non -verbală este foarte importantă.
În kinetoterapie, din păcate, nu se comunică întotdeauna așa cum ar trebui, fie
din cauza volumului mare de pacienți, a dezinteresului bolnavilor ori a
incapacității specialistului. Pentru a atinge obiectivele propuse, este important
ca pacientul să aibă încredere în kinetoterapeut, încredere câștigată mai ales
prin comunicare. Pentru a fi un bun profesionist din toate punctele de vedere,
trebuie să trecem peste acea barieră de specialist și să ascultăm nevoile
pacienților pentru a întocmi o listă de obiective realiste împreună cu acesta ori
familia. Profesionalismul rezultă din ambiție, dăruir e, devotament și
comunicare. Fără aceasta din urmă, indiferent de calitățile și abilitățile
dobândite de -a lungul anilor de studiu și de activitate, succesul terapeutic este
periclitat.