Rolul Coeziunii Teritoriale In Procesul de Integrare Sociala a Grupurilor Vulnerabile

Cuprins

Introducere

Încadrarea contextuală a problemei de cercetare

Justificarea alegerii subiectului

Scopul și obiectivele lucrării

Ipoteze

Metodologie

Cadrul teoretic

Terminologia folosită

Definirea teoriilor și conceptelor ce stau la baza studiului de cercetare

Grupurile vulnerabile

Definire

Caracteristici

Studiu asupra dinamicii comunității

Cadrul demografic

Tendințe de concentrare a populației informale (în raport cu marile așezări sau căi de acces) și mecanisme care conduc la formarea acestei categorii sociale

Soldul migrator – migrația internațională

Grupuri excluse social (etnice)

Rata de îmbătrânire a populației

Cadrul economic

Număr de șomeri

Rata sărăciei

Structura educațională

Accesibilitatea la dotări

Rata abandonului școlar

Nivelul de calificare

Strategia de cercetare – spațializare zone informale dupa criterii de formare

Date și culegerea de informații

Procesare date

Tipuri de raționamente

Așezari informale

Definire

Caracteristici

Studii de caz

Analiză comparativă a așezărilor informale pe baza studiilor de caz

Modele de integrare teritorială și socială a grupurilor vulnerabile

Concluzii

Rezultate

Recomandări pentru noi cercetări

Bibliografie

Introducere

Încadrarea contextuală a problemei de cercetare

În contextul obiectivelor prioritare ale Uniunii Europene definite în Strategia Europa 2020 cu privire la promovarea incluziunii sociale și a coeziunii teritoriale, precum și a Obiectivelor Tematice ale Fondurilor Structurale ale UE pentru perioada 2014-2020, obiective ce promovează „incluziunea socială și combaterea sărăciei, investirea în educație, dezvoltarea competențelor și învățării permanente”[1], lucrarea de cercetare își propune să stabilească importanța rolului jucat de coeziunea teritorială în procesul de integrare socială a grupurilor vulnerabile și să evidențieze relația de cauzalitate între excluziunea socială a grupurilor vulnerabile și marginalizarea teritorială a acestora.

Regiunea Nord-Est este regiunea ce se află amplasată pe granița de est a Uniunii Europene, coeziunea și cooperarea transfrontalieră ce ar trebui să aibă un rol important în reducerea disparităților interregionale nu este susținută datorită localizării periferice în cadrul UE.

Interdependența regională necesită o conectivitate crescută la nivel global cu regiuni viabile, iar vecinătățile regiunii au drept efect subutilizarea resurselor umane, economice și culturale a regiunii frontaliere, ceea ce are ca rezultat accentuarea poziției ei periferice și excluziunea socială și teritorială la nivel al UE.

„Excluziunea din circuitul socio-economic are în mod cert un pronunțat caracter teritorial. Riscul excluziunii este mai ridicat în zone cu un grad redus de accesibilitate, performanța economică slabă, lipsite de oportunități sociale sau sau alte circumstanțe teritoriale specifice. Grupurile vulnerabile și minoritățile etnice sunt adesea concentrate în anumite zone urbane și rurale, ceea ce le îngreunează integrarea” [1].

Regiunea Nord-Est este regiunea de dezvoltare cu cea mai mare suprafață și cu cel mai mare număr de locuitori din România, dar se situeaza pe ultimul loc în raport cu nivelul de dezvoltare, ceea ce a condus la o accentuare a disparităților de dezvoltare față de celelalte regiuni.

Disparitățile din teritoriu în ceea ce privește distribuția forței de munca, 57% din populația regiunii trăiește în mediul rural nedezvoltând o activitate aducătoare de venituri, iar accesibilitatea acestora la dotări și servicii educaționale și de sănătate fiind redusă, face ca productivitatea muncii să fie redusă, calificarea profesională și nivelul educațional să fie de asemenea reduse, ceea ce conduce la instalarea fenomenului de sărăcie severă.

Regiunea Nord-Est este cea mai săracă regiune la nivel național, efectul fiind cel de vulnerabilizare a unor indivizi în cadrul comunităților și de excluziune socială și teritorială a acestora, iar cum „sărăcia generează sărăcie” [2] cercul devine vicios, procesul devine ciclic și greu de stopat sau diminuat.

Justificarea alegerii subiectului

Interesul pentru subiectul abordat s-a datorat nivelului de dezvoltare foarte scăzut al regiunii studiate, Regiunea Nord-Est, dar care, în urma analizei multicriteriale, a relevat faptul că există disparități foarte mari între județele aceleași regiuni, unele cu un nivel de dezvoltare mediu spre ridicat, iar altele cu o rată a sărăciei foarte crescută.

Aceste disparități intraregionale conduc la vulnerabilizarea unor categorii sociale, iar aceste fenomene se manifestă prin segregări și destructurări la nivel teritorial.

Pentru ca un teritoriu să fie coeziv și competitiv este necesară o abordare incluzivă și integratoare la nivelul comunității din acel teritoriu.

Interesul pentru cooperarea și coeziune din cadrul unui teritoriu, care consider că este indispensabilă în scopul de a avea o dezvoltare competitivă, m-au deterninat să aleg acest subiect de cercetare.

Scopul și obiectivele lucrării

Scopul lucrării este acela de a demonstra că există un cer vicios:

sărăcie abandon școlar excluziune socială grupuri vulnerabile marginalizare/excluziune teritorială – așezări informale / segregare teritorială – cartiere defavorizate degradarea calității vieții sărăcie și de a încerca să conturez un mecanism de întrerupere a acestuia prin ruperea lanțului cauzal.

Fig. 1. Relațiile dintre diverse laturi ale vieții familiilor sărace cu copii și fenomenul abandonului școlar

Fig. 1. Circuitele prin care nivelul școlar determină calitatea vieții

Obiectivele cercetării sunt:

– Identificarea grupurilor vulnerabile, a numitorului comun al acestora, efectul avut asupra copiilor aflați la vârsta încadrarii în învățământul general obligatoriu abandonul școlar tendințele abandonului școlar atât la nivel național cât și regional

– Evidențierea aspectelor de ordin socio-cultural și economic ce au condus, sau au avut ca rezultat, abandonarea învățământului general obligatoriu și excluziunea socială a copiilor și a altor grupuri sociale

– Relevarea excluziunii sociale a grupurilor vulnerabile și aspectelor de ordin teritorial – așezari informale, cartiere defavorizate, etc

– Formularea unei strategii

– Eficientizarea unor politici și oportunități ce au ca scop prevenirea abandonului școlar, ca sursă principală a sărăciei, asigurarea stabilității, sustenabilității, predictibilității și permanentizării sistemului educațional, ca factor primordial în stoparea ciclicității fenomenului: sărăcie abandon școlar excluziune socială și teritorială sărăcie

Ipoteze

„Segregarea” socială produce „segregare” teritorială, în principal rezidențială, fiind strâns legată de cea ocupațională și educațională, care este rezultatul conexiunilor dintre etnie, nivelul veniturilor, statutul social, nivelul educațional, manifestându-se practic prin excluziunea socială și/sau teritorială.

Segregarea rezidențială definește formele spațiale ale arealului respectiv, calitatea locuirii și a defășurării diverselor activități în interiorul acestuia.

În aceste condiții tendințele de creștere a ratei sărăciei, a ratei somajului și a ratei abandonului școlar, pe de-o parte, a migrației forței de muncă în alte state ale UE, a creșterii numarului de familii monoparentale și a minoritățiilor de etnie rromă, pe de alta parte, vor avea ca rezultat degradarea calității vieții categoriilor sociale defavorizate, iar acest cumul plurifactorial va avea ca rezultat situarea periferică a Regiunii Nord Est în cadrul UE.

Raționamentul acestui studiu este: „sărăcia generează sărăcie”.

Astfel, dacă sărăcia este instalată accesul la educație este limitat nivelul de educație este redus accesul la practicarea unei profesii aducătoare de venituri acoperitoare este redus excluziunea socială excluziune teritorială accesul la dotări și servicii și la obținerea unor venituri mai mari limitat degradarea calității vieții vulnerabilizarea individului sau a grupului de indivizi prin cronicizarea situației sărăcie.

În teritoriu segregarea datorată diverselor disparități, de ordin social, economic, etnic, etc, împiedică coeziunea și dezvoltarea competitivă a teritoriului respectiv.

Nivelul educațional ridicat favorizează creșterea calității vieții prin dezvoltarea domeniului economic, a accesului la dotări și servicii și prin susținerea incluziunii sociale, implicit teritoriale, reducând astfel vulnerabilitatea grupurilor în interiorul comunităților.

Metodologie

Metodologia utilizată în studiu de cercetare:

– analiza documentară

– analiza datelor de tip cantitativ – agregare indicatori socio-economici

Analiza documentară

Prin analiză documentară au fost studiate lucrări de cercetare realizate pe tema excluziunii sociale și a marginalizării teritoriale pentru diverse categorii de indivizi sau grupuri comunitare, pe tema sărăciei, a abandonului școlar precum și documente naționale, „Studiu privind disparitățile existente la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Est, realizat de ADR Nord-Est și alte studii realizate de Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale Educației, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, UNICEF și internaționale în același domeniu, Strategia Europa 2020, Strategia de la Lisabona.

Tot pe baza cercetării documtațiilor studiate am putut realiza un „profil” al grupurilor vulnerabile care să ajute la definirea conceptului de excluziune și dimensionarea calitativă a acestuia.

Această analiză m-a ajutat să înteleg că excluziunea socială și implicit cea teritorială se datorează unor cauze multiple care includ atât aspecte tangibile, materiale cât și aspecte intangibile, relaționale.

Analiza datelor de tip cantitativ – agregare indicatori socio-economici

Metoda a constat în analizarea unor date cantitative, statistice și date provenite din cercetări, proiecte sau programe anterioare care și-au propus obiective diferite.

Capitolul va include indicatori INS și EUROSTAT vizând sărăcia, calitatea locuirii și educația.

Prin analizarea acestor date de ordin cantitativ au putut fi evidențiate, pe UAT-uri sau la nivel de județe, raportate la nivelul național și/sau UE, aspecte referitoare la:

· rata sărăciei;

· nivelul educațional – rata abandonului școlar;

· rata somajului;

· localizarea așezărilor informale;

· localizarea UAT-urilor cu un grad de accesibilitate redus;

Prelucrarea datelor extrase au ajutat la evaluarea situației actuale în vederea formulării unor strategii și scenarii de intervenție, pe baza unor indicatori simpli sau cumulați, al căror scop a fost acela de a prezenta expresia spațială a fenomenului la un moment dat.

Ipoteza de bază a cercetarii este aceea conform căreia gradul de accesibilitate la educație și performanța educațională sunt influențate de mediul socio-economic și familial, iar comunitățile lipsite de aceste oportunități generează sau sunt rezultatul unui cerc vicios în care fenomenul de inaccesibilitate se perpetuează și astfel inegalitatea de șanse conduce la excluziune și la vurnerabilizarea unor categorii sociale.

Intenția mea este de a sublinia importanța învățării și de a aborda problematica cu privire la inegalitatea de șanse a grupurilor vulnerabile, de a evidenția perpetuarea și permanentizarea fenomenului de excluziune, de a întrerupe cercul vicios în care sărăcia generează sărăcie, rezultatul sărăciei fiind excluderea socială și teritorială a celor afectați. Această abordare s-a realizat în funcție de indicatorii clasici care au condus la ipoteza conform căreia învățarea pe tot parcursul vieții este o modalitate de a reduce excluziunea socială concretizată în eșecul școlar și de ajuta la incluziunea socială și teritorială a grupurilor vulnerabile.

În urma agregării indicatorilor ce reprezintă disfuncționalitățile Regiunii Nord-Est, ne vor rezulta arealele cu potențial scăzut de dezvoltare datorat disparităților de natură socio-culturală și economică.

Strategia de dezvoltare a Regiunii Nord-Est va urmări promovarea incluziunii sociale și teritoriale prin asigurarea accesului grupurilor vulnerabile la programe educaționale stabile, sustenabile, predictibile și permanentizate, bazate pe specificul aptitudinilor și potențialului individual, pe corelarea competențelor cu nevoile de pe piața muncii, apropiind astfel mediul educațional de cel profesional.

În paralel cu susținerea domeniului educațional se va propune eficentizarea programelor de protecție socială și localizarea acestora în arealele în care există un cumul de factori ce contribuie la excluziunea grupurilor vulnerabile și care au ca scop, pe de o parte, promovarea principiului „învățării de-a lungul vieții” ca mijloc principal de combatere a sărăciei, pe de alta parte, au scopul de a integra în societate, de la vârste cât mai fragede, persoanele cu risc crescut de excluziune socială și pe cele marginalizate și defavorizate.

Cadrul teoretic

Terminologia folosită

Grupurile vulnerabile includ: copilul în situație de risc ridicat, sărăcie, vulnerabilitate la procesele de dezagregare socială, delincvență juvenila; tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt cuprinși în sistemul de ocrotire a copiilor fără familie; persoanele cu handicap; persoanele aparținând populației de etnie romă aflate în situații de risc ridicat; vârstnicii în situație de risc ridicat și persoanele fără adăpost.[3]

Marginalizarea socială are două definiții complementare.

Prima (2002) este și cea mai cuprinzătoare: „poziția socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educaționale și comunicaționale ale colectivității, manifestată prin absența unui minimum de condiții sociale de viață” 162. Art. 3 Legea 116/ 2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale.

Cea de-a doua definiție (2005) prevede că „excluziunea sau marginalizarea socială este situația în care se află persoanele care se confruntă cu una sau cu un cumul de privațiuni sociale, cum ar fi: lipsa unui loc de muncă, lipsa unei locuințe sau locuință inadecvată, lipsa accesului la un sistem de furnizare a apei potabile, a căldurii sau a energiei electrice, lipsa accesului la educație sau servicii de sănătate”.[4]

Nevoia socială este „ansamblul de cerințe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condițiilor de viață, în vederea integrării sociale” 164. Legea nr. 47/ 2006 privind sistemul național de asistență socială, art. 5 pct. B

Incluziunea socială reprezintă „setul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării-comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale” 165. Idem art. 5 pct. a; această definiție a fost preluată și de Legea 448/ 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la art. 5 pct. 18

Categoria defavorizată. Având în vedere că discriminarea este una principalele cauze care generează sau mențin situațiile de marginalizare, categoria defavorizată este „acea categorie de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare.”[4]

Excluderea socială este „procesul prin care anumiți indivizi sunt împinși la marginea societății și împiedicati să participe în întregime la viața socială, ca urmare a sărăciei sau a lipsei de competențe și de oportunități de învățare pe termen lung, sau ca rezultat al discriminării lor.”[5]

Având în vedere că discriminarea este una principalele cauze care generează sau mențin situațiile de marginalizare, categoria defavorizată este „acea categorie de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare.”

Asezari informale – Așezările informale sunt definite ca grupări de locuințe dezvoltate, de regulă, la marginea localităților urbane sau rurale, în care ocuparea terenurilor are un statut ilegal sau legal, iar construcțiile sunt neautorizate sau respectă parțial autorizațiile obținute, cărora le lipsește accesul la infrastructura tehnico-edilitară de bază, condiții adecvate de locuire etc., ce pun în pericol siguranța și starea de sănătate a populației rezidente.

O locuință informală este acea construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, de regulă vacantă și ocupată de persoane fără adăpost, excluse social. Conform art. 24 din Legea 292/2011 a asistenței sociale alin. (3), prin locuință cu condiții improprii se înțelege locuința improvizată sau construcția cu destinație de locuință care nu îndeplinește cerințele minimale prevăzute la lit. A din anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. [6]

Segregarea spațială (rezidențială) este o manifestare a excluziunii sociale sau incluziunii adverse/ diferențiate/ inegale, limitează contactele sociale ale oamenilor și capitalul lor social, afectează identificarea și demnitatea lor personală, reduce așteptările lor privind carierele școlare și ocupaționale, reproduce vulnerabilitatea în mod transgenerațional [7]

Excluderea teritorială reprezintă localizarea grupurilor vulnerabile, excluse social, în teritoriu, fiind strâns legată de oportunitățile ocupaționale și educaționale.

Sărăcia – definiția operațională în termeni absoluți lipsa resurselor pentru satisfacerea nevoilor de subzistență.

Definiția “europeană” a sărăciei: „ considerăm că sunt sărace acele persoane, familii sau grupuri ale căror resurse (materiale, culturale sau sociale) sunt atât de limitate încât îi exclud de la acele standarde minime de viață care sunt recunoscute drept acceptabile în societățile în care trăiesc” (Consiliul European, Decembrie 1984).

Abandon școlar – părăsirea sistemului de educație înainte de finalizarea învățământului obligatoriu, este o formă a eșecului școlar

Definirea teoriilor și conceptelor ce stau la baza studiului de cercetare

O serie de lucrări, studii și articole, de sociologie, geografie și amenajarea teritoriului sunt dedicate grupurilor vulnerabile, excluziunii sociale și marginalizării, segregării și excluziunii teritoriale, care au obiective diferite față de studiul de cercetare în cauză, dar care definesc terminologiile utilizate în acest studiu. Au fost enunțate puține definiții oficiale cu privire la termenii utilizați, sunt caracteristici preponderent sociodemografice ale acestor terminilogii, dar și de natură economică.

Astfel, în cadrul caracteristicilor grupurilor care pot fi tratate ca fiind vulnerabile sunt incluse o varietate destul de larga de persoane, iar cauza încadrării este de asemenea foarte variată.

În cadrul studiului vom utiliza doar acele definiții și teorii ce leaga sau transformă anumite persoane în persoane vulnerabile datorită factorilor externi de natură economică, sărăcia, iar de natură socio-culturală, nivelul de educație/abandonul scolar și tipologia familială, familiile monoparantale sau migrația pentru munca în exterior ce a avut ca rezultat semi-abandonarea copiilor de vârstă școlară, expuși astfel riscului de abandon școlar, dar și a indivizilor de etnie rromă.

Așa cum definea Raluca Popescu (în „Dimensiuni Incluzive ale Grupurilor Vulnerabile”, Revista Europeană de Economie Socială, An 1, Nr. 1/2011, p.23), „termenul de grup vulnerabil este folosit ca fiind similar celui de grup defavorizat, marginalizat, exclus sau grup de risc, toate aceste concepte fiind puse în relație cu fenomenul mai larg al sărăciei. Cea mai frecventă accepțiune a vulnerabilității este cea de “slăbiciune”, “lipsă de apărare”, “lipsă de mijloace”. Grupurile vulnerabile sunt grupuri lipsite de suport, care se află adesea în stare cronica de sărăcie, fiind în incapacitate de a profita de oportunități sau de a se apăra în fața problemelor care pot apărea”.

Aceste grupuri: minoritățile etnice, familiile monoparentale, familiile aflate sub pragul sărăciei, copiii care au abandonat școala sau nu au fost încadrați în sistemul de învățământ, reprezintă o categorie care cumulează riscuri pe toate dimensiunile vieții, fiind incapabili să facă față dificultăților.

Plecând de la definirea caracteristicilor și încadrarea acestor categorii de grupuri sociale încercăm să analizăm „statutul” lor în cadrul comunității și a teritoriului.

Vulnerabilitatea, datorată în principal sărăciei, este o problemă ce se poate croniciza, devenind astfel permanentă și va conduce la eșec de natură economică, educațională și socială.

Terminologia de „grupuri vulnerabile”, în documentele oficiale ale UE, este pusă în relație cu conceptul de incluziune socială.

Incluziunea socială presupune accesul indivizilor la dotări și servicii, la oportunitățile și resursele necesare unei încadrari în viața economică, socială și culturală la standarde normale, fiind promovată astfel egalitatea de șanse a tuturor indivizilor din cadrul comunității respective.

Excluderea socială este “procesul prin care anumiți indivizi sunt împinși la marginea societății și împiedicti să participe în întregime la viața socială, ca urmare a sărăciei sau a lipsei de competențe și de oportunități de învățare pe termen lung, sau ca rezultat al discriminării lor. Aceasta stare de fapt îi distanțează de un loc de muncă, de venituri, de oportunitățile de educație și formare profesională ca și de rețelele sociale și comunitare și de activitățile acestora. Ei au un acces scăzut la putere și la corpul de luare a deciziilor și se simt adesea slabi și incapabili de a avea control asupra deciziilor care le influențează viața de zi cu zi”, conform Report on social inclusion din 2005 (An analysis oh the National Actions Plans on Social Inclusion (2004-2006), submitted by the 10 new Member States, European Comission, february, 2005, p. 10 ).

Segregarea teritorială, așa cum a fost gândită și de către Michael White (1983, pp. 1008-1018) se împarte în segregare sociala – cu accent pus pe populație și relațiile sociale și segregare geografică – spațială, în principal rezidențială.

Manifestarea procesului de separație spațială se rasfrange în mare măsură morfologiei teritoriale, fiind mai „vizibila” decât excluziunea socială, dar un rezultat sau o repercursiune a acesteia.

Cutler și Glaser (1997) au analizat efectele segregării asupra ocupării, școlarizării și au ajuns la concluzia că „segregarea populației în anumite zone sau în cadrul anumitor ocupații influențează negativ nivelul de dezvoltare al indivizilor care fac parte din grup. Segregarea împiedică schimbul de informații, de capital uman între zonele segregate (Benabou, 1993, Buisson, 2005), ceea ce conduce la autoexcluderea în timp a grupului respectiv de la diferite niveluri de educație și ocupații”.

După cum reiese din lucrarea Key concepts in Urban Geography orașele sunt definite prin diversitatea și eterogenitatea lor (Latham și colaboratorii, 2009, p. 132). Dar cel mai mare paradox al vieții urbane actuale este că, aparenta libertate a orașului este afectată de complexele legături ale segregării și excluderii „ce nu sunt adesea vizibile” (Latham și colaboratorii, 2009, p. 132).

Segregarea rezidențială este rezultatul conexiunilor dintre rasă, etnie, nivelul veniturilor, statutul social, confesiunea religioasă și spațiul urban în care este poziționată locuința sau, după cum aprecia Alan Latham împreună cu colaboratorii săi, segregarea rezidențială este strâns legată de cea ocupațională, de oportunitățile educaționale, de modul de petrecere a timpului liber, de complexele comerciale frecventate (Latham și colaboratorii, 2009, p. 132) și așa mai departe .

Grupurile vulnerabile

Definire

„Grupurile vulnerabile sunt grupuri lipsite de suport, care se afla adesea în stare cronica de sărăcie, fiind în incapacitate de a profita de oportunități sau de a se apara în fața problemelor care pot apărea” [8].

În cadrul studiului de cercetare, grupurile vulnerabile vor fi abordate doar ca grupuri defavorizate, lipsite de orice mijloace de a exploata oportunităși și nu ca grupuri de risc supuse mai degrabă unor factori externi, cărora au eșuat sa le facă față, cum ar fi calamitățile naturale.

În Memorandumul comun în domeniul incluziunii sociale, MMFPS, 2005, sectiunea 2.6, în categoria grupuri vulnerabile sunt încadrați:

copilul în situatie de risc ridicat (sărăcie, vulnerabilitate la procesele de dezagregare socială, delincvență juvenilă)

tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt cuprinși în sistemul de ocrotire a copiilor fară familie

persoanele cu handicap

persoanele de etnie rromă aflate în situații de risc ridicat

vârstnicii în situatie de risc ridicat

persoanele făra adăpost

În completare în cadrul grupurilor cu risc crescut de vulnerabilizare se mai înscriu:

– șomerii

– persoanele cu un nivel educațional scăzut

– familiile monoparentale

Caracteristici

La nivel european, în cadrul Consiliului European de la Lisabona (2000) s-a abordat combaterea excluderii sociale, considerându-se ca domeniul social și cel al politicilor economice ar avea un grad de interdependență ridicat (Lambru M., 2010, p.165).

De asemenea, în cadrul documentelor oficiale ale UE, grupurile vulnerabile sunt indisolubil legate de conceptul de incluziune socială, acesta presupunând accesul echitabil la oportunități și resurse, ”promovarea egalității și a incluziunii sociale presupune depunerea de eforturi pentru ca toți indivizii, inclusiv grupurile vulnerabile, să poată juca un rol activ în câmpul muncii și în societate și să beneficieze de șanse egale în acest sens” [9].

Grupurile vulnerabile, în comparație cu majoritatea populației, se diferențiază prin condițiile de viață mai dificile: locuire precară sau lipsa locuinței, nivel de educație scăzut, șomaj, lipsa veniturilor.

Caracteristicile grupurilor vulnerabile:

– sărăcia care poate fi o cauză dar și un rezultat al situației de vulnerabilitate

– nivelul scăzut de educație o calificare necorespunzătoare lipsa unui loc de muncă sau ocuparea unor slujbe temporare slujbe prost plătite

– situație precară a locuirii

– stare de sănăatate proastă

– slaba implicare comunitară și socială

Studiu asupra dinamicii comunității

Cadrul demografic

Tendințe de concentrare a populației informale (în raport cu marile așezări sau căi de acces) și mecanisme care conduc la formarea acestei categorii sociale

Populația informală cuprinde acele categorii de indivizi ce sunt localizați în așezările informale, prestează servicii ce nu sunt fiscalizate sau care desfășoară activități temporale, prost plătite și de asemenea nefiscalizate, nu beneficiază de oportunitățile și resursele necesare pentru un trai decent și integrator în societate.

Conform Atlasului așezărilor informale din România, așezarile informale le putem clasifica în patru categorii:

Grupări de locuințe cu condiții improprii în intravilan, la marginea localităților, sau

în extravilan, ocupate majoritar de persoane vulnerabile

Grupări de locuințe construite, de regulă la periferia localităților urbane, în intravilan;

Grupări de locuințe construite, de regulă la periferia localităților rurale, în intravilan;

Grupări de locuințe construite în extravilan.

Grupări de locuințe situate în zone care, conform PUG, au funcțiuni ce exclud locuirea și sunt ocupate majoritar de categorii de persoane vulnerabile

Grupări de locuințe situate în intravilan în zone care, conform PUG, este interzisă funcțiunea de locuire: în zone vulnerabile la riscurile naturale și industriale, în zona haldelor de steril, a depozitelor de deșeuri, în zona de protecție și siguranță a rețelelor de circulație și edilitare (electrice, gaz, telecomunicații) și a conductelor de transport (gaze naturale, produse petroliere).

Grupări de locuințe ocupate majoritar de categorii de persoane aflate în risc de excluziune socială și/sau marginalizare

Grupări de locuințe localizate în vecinătatea gropilor de gunoi al localităților;

Grupări de locuințe construite în zone sau arii protejate (situri Natura 2000, rezervații naturale etc.);

Grupări de locuințe apărute ca urmare a sedentarizării forțate a romilor din perioada anilor ‘50-60;

Grupări de locuințe de tipul coloniilor muncitorești (cu caracter inițial temporar, devenit ulterior permanent) realizate pentru cazarea muncitorilor implicați în realizarea de lucrări hidrotehnice, diverse exploatări (carbonifere, metalifere etc.) sau a angajaților marilor combinate (siderurgice etc.).

Locuințe vacante ocupate de persoane fără adăpost, aflate în risc de excluziune socială și/sau marginalizare

Locuințe situate în imobile de patrimoniu, imobile dezafectate, imobile cu o situație juridică incertă și ocupate de regulă de persoane fără adăpost, excluse social. [10]

Mecanismele care conduc la vulnerabilizarea unei categorii sociale și concentrarea lor în așezări informale:

Nivel de educație scăzut → excluziune socială → vulnerabilitate individuală sau de grup

Nivel de educație scăzut → imposibilitatea prestarii unei munci calificate → venituri mici → sărăcie

Venituri mici → acces limitat parțial sau total la infrastructura de dotări și servicii → stare precară a sănătății → calitatea vieții scazută

Riscul de a deveni ciclic fenomenul (contează nivelul de educație în special al capului de familie) de dezinteres pentru pregătirea școlara și astfel se permanentiză fenomenul → cerc vicios

Segregarea socială – datorată veniturilor sub limita subzistenței, indivizii sau grupurile de indivizi aflați în pragul sărăciei severe, segregarea etnică și instituțională (în cadrul școlilor aflate în cartierele periferice și în apropierea așezărilor informale sunt clase în care predomină copiii de etnie rromă), conduce la marginalizarea spațială și implicit la excluderea teritorială a populației defavorizate .

În Regiunea Nord-Est aproximativ 50% din numărul total de localități nu au raportat situația cu privire la existența vreunei categorii de informalitate pe teritoriul lor, 50% dintre localitățile care au raportat au declarat că nu există situații de informalitate pe teritoriul lor, iar cele care au declarat că există situații de informalitate pe teritoriul lor nu pot ajuta la formularea unei reguli de localizare a acestora față de așezările mari ale regiunii. Localizarea așezărilor informale în teritoriu ar fi ajutat la spațializarea și la cuantificarea problemei cu privire la excluziunea teritorială a grupurilor vulnerabile. (Anexa – Harta 1)

În localitățile care au raportat situații de informalitate, localizarea acestora este diferita, ceea ce ne ajută la clasificarea lor în: segregare teritorială în situația în care se află în interiorul intravilanului sau marginalizare teritorială dacă se află în extravilanul localităților și astfel să stabilim tipologia excluziunii. (Anexa – Harta 2)

O constatare care susține ca fiind sărăcia motivul principal pentru formarea acestor așezări informale este datorat procentului mare de români stabiliți în astfel de locații în comparație cu cel al celor de etnie rromă. (Anexa – Harta 3)

În același tip se observă că populația stabilită într-o mare parte dintre aceste așezări informale a ales amplasamentul pe baza criteriului de accesibilitate, în apropierea unor noduri de circulație, rutier DN, DJ sau DC, sau feroviar. (Anexa – Harta 4)

Soldul migrator – migrația internațională

Populația stabilă a regiunii din anul 2010 este de 3.707.600 persoane, cele mai populate județe fiind Iași, Bacău și Suceava.

În ceea ce privește soldul migrator, în cadrul studiului, prezintă interes doar migrația externă deoarece aceasta este generatoare de grupuri sociale cu risc ridicat de excluziune socială. În primul rând crește numărul copiilor aflați în situații de risc, crește numărul familiilor monoparentale, scade procentul populației active, a forței de muncă, crește gradul de îmbătrânire a populației.

Copiii lasați, de către parinții ce părăsesc țara pentru a munci în străinătate, în grija bunicilor, în principal, sau a altor persoane, prezintă un risc crescut de abandon școlar. Creșterea numărului de familiile monoparentale se datorează și părăsirii caminului conjugal a unuia dintre membrii în vederea angajarii în străinătate, iar ulterior din diverse motive se produce divorțul.

Familiile monoparentale dezvoltă un risc mai mare de sărăcie comparativ cu cel dezvoltat de cuplurile căsătorite și, în medie,  mamele singure sunt mult mai afectate decât cele aflate în cuplu.

Migrația în exterior a populației active are ca rezultat scaderea procentului populației active ce susține economia locală și plătește taxele la bugetul de stat, iar bugetul ce ar trebui să susțină populația inactivă scade, din același motiv se depopulează anumite zone și astfel apare fenomenul de îmbătrânire a populației.

Mișcarea migratorie a populației a fost destul de accentuată în ultimii ani în Regiunea Nord – Est, în foarte multe cazuri populația fiind nevoită să devină mai mobilă pe fondul dificultăților financiare și materiale întâlnite și a necesității obținerii unui nivel de trai mai bun. (Anexa – Harta 5)

La nivelul regiunii există anumite discrepanțe și în ceea ce privește mișcarea migratorie a populației. Pe de o parte avem categoria localităților urbane care înregistrează un sold negativ al schimbărilor de domiciliu (inclusiv migrație externă): Municipiul Bacău (-1.069 persoane), Municipiul Botoșani (-858 persoane), Municipiul Iași (-801 persoane), Municipiul Roman (-798 persoane), Municipiul Vaslui (-709 persoane), Municipiul Piatra Neamț (-560 persoane), Municipiul Bârlad (-535 persoane), etc. Pe de altă parte, avem categoria localităților rurale aflate în vecinătatea acestor orașe și municipii, spre care populația s-a orientat în ultimii ani, și care prezintă în anul 2009 un sold pozitiv al schimbărilor de domiciliu (inclusiv migrație externă): comuna Miroslava (553 persoane), comuna Ciurea (287 persoane), comuna Valea Lupului (229 persoane), comuna Letea Veche (216 persoane), comuna Bârnova (192 persoane), comuna Scheia (185 persoane), comuna Rediu (161 persoane), comuna Holboca (154 persoane), etc.

Grupuri excluse social (etnice)

Conform rezultatelor Recensământului Populației și Locuințelor din 2011, în Regiunea Nord-Est locuiesc 55.216 de rromi (1,67% din populația totală a regiunii), fiind mai numeroși în mediul rural – 32199, decât în mediul urban – 23017. (Anexa – Harta 6)

Județul Bacău se află pe primul loc în ceea ce privește ponderea populației de etnie rroma, atât în mediul rural, cât și în mediul urban, la celalalt pol aflându-se județul Botoșani, cu cele mai mici valori pentru ambele medii.

Sărăcia în rândul populației rrome este marcantă. Două treimi dintre romi sunt expuși sărăciei extreme. La recensământul din 2011, la nivel national 3.2% din populație s‐a declarat ca fiind de etnie rromă.

Pentru ruperea cercului vicios al sărăciei și pentru promovarea unei incluziuni sociale reale este necesara asigurarea accesului la educație de la varste cât mai fragede a copiilor de etnie rroma, aflați în pragul sărăciei severe.

Doi din zece copii rromi nu merg la școală, cel mai frecvent motiv invocat fiind cel legat de lipsa resurselor financiare și a discrinărilor de natură etnică, pe acest fond mai mult de 75% dintre copiii rromi nu termină 8 clase.

Școlile nu au strategii eficiente de prevenire a abandonului școlar, iar în momentul în care crește ponderea copiilor rromi se produce un fenomen de segregare etnică (la nivel de clase sau de școli), însoțit de scăderea calității dotărilor materiale ale instituției în cauză.

În România, pe piața informală a muncii, se înregistrează o participare redusă a persoanelor de etnie rromă. La nivelul anului 2011, 90% dintre familiile de rromi trăiau în condiții de deprivare materială severă (față de 54% dintre familiile nerome). Această deprivare materială este însoțită de condiții de locuit precare și de lipsa formelor juridice legale în ceea ce privește locuințele în care stau.

Cel mai mare beneficiar de ajutor social în 2011 a fost populația de etnie roma, 31.1% dintre ei au beneficiat de venitul minim garantat, în comparație cu 4.9% din populația română sau 1.9% etnici maghiari. Chiar în această situație rata participării pe piața muncii a populației de etnie rromă fiind una scăzută (60% dintre beneficiarii acestui tip de sprijin au declarant că nu au lucrat niciodată).

În aceste conditii acțiunile integrate, conform PDR Nord-Est 2014-2020 – cum ar fi „promovarea integrării sustenabile pe piața muncii și incluziunea socială, precum și îmbunătățirea accesului la educație, sănătate și servicii sociale – sunt necesare pentru a răspunde nevoilor complexe ale comunității de rromi. Îmbunătățirea sistemelor de evaluare și monitorizare este esențială pentru a asigura un răspuns adecvat nevoilor populației de etnie rromă”.

Rata de îmbătrânire a populației

În regiunea Nord-Est creșteri cu peste 10% a grupei de vârstă peste 60 de ani s-a înregistrat doar în zonele urbane și comunele limitrofe, acest fenomen se datorează în principal migrației forței de muncă și în special a celei ce a migrat în exterior.

Un aspect îngrijorator este îmbatranirea populației de pe raza municipiilor și comunele în care a crescut populația segmentului de vârstă > de 60 de ani succesiv cu scăderea grupei de vârstă < de 14 ani, ceea ce conduce la un lanț de disfuncționalități, scăderea numărului de studenți, de forță de muncă, etc. Acest fenomen se constată în municipiul Dorohoi, Onești, Pașcani, Câmpulung Moldovenesc, Comănești, Siret, Solca și alte comune și orașe de pe raza județului Suceava și Vaslui, în principal. (Anexa – Harta 7)

Cadrul economic

Număr de șomeri

În Regiunea Nord-Est rata șomajului este mai ridicată față de media națională, dar mai scăzută față de media UE, fiind în continuă creștere. Această creștere a ratei șomajului se datorează pe de o parte slabei tehnologizări și a nivelului scăzut al diversificării industriale (județele Botoșani și Vaslui fiind zone monoindustriale), cât și a prabușirii sectorului construcțiilor, reducerea cererii agregate de bunuri și servicii. (Anexa – Harta 8)

În județul Vaslui s-au acutizat dezechilibrele pe piața locală a forței de muncă datorită faptului că și în trecut rata șomajului era ridicată.

Rata șomajului ridicată conduce la sărăcie, vulnerabilizând categoriile sociale defavorizate cu risc crescut de excluziune socială.

Rata sărăciei

Regiunea Nord Est, conform datelor statistice, se situează pe ultimul loc în țară în ceea ce privește nivelul veniturilor salariale.

Din datele furnizate de Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale în „Raportul privind incluziunea socială în România la nivelul anului 2011” se desprind urmatoarele concluzii privind nivelul de sărăcie în Regiunea Nord-Est:

În regiune se înregistrează al doilea nivel (după regiunea Sud-Vest) al ratei de sărăciei absolute (ponderea numărului de persoane aflate sub pragul absolut de sărăcie din totalul populației), de 6,6%, de circa 4 ori mai mare decât cel din Regiunea București-Ilfov;

În regiune se înregistrează cea mai mare pondere a populației sărace din totalul populației sărace din România – 22,5%; de 6,5 ori mai mult față de Regiunea București-Ilfov;

Rata sărăciei severe în regiune este de 0,5%, în scădere de la 1,3% (2010). Cu această valoare regiunea Nord-Est se poziționează pe penultimul loc dintre regiunile țării.

Riscul de sărăcie sau excluziune socială indicând procentul populației care se încadrează în cel puțin una din urmatoarele trei categorii:

– Risc de sărăcie;

– Deprivare materială severă;

– Traiul în gospodării cu o intensitate foarte redusă a muncii.

În Regiunea Nord-Est nivelul ratei riscului de sărăcie sau excluziune socială, în perioada 2007-2012, a fost relativ constant, de 50-51%.

Rata riscului de sărăcie se definește ca fiind ponderea persoanelor sărace în totalul populației. Se consideră sărace persoanele din gospodăriile care au un venit disponibil pe adult – mai mic decat nivelul pragului de săracie.

Structura educațională

Accesibilitatea la dotări

In Regiunea Nord-Est zona montana ocupa 28% din teritoriu, zona subcarpatica – 12% si zona de podis – 60%.

Fragmentarea reliefului si vaile orientate nord-sud creaza dificultati in organizarea legaturilor rutiere intre localitatile din vestul judetului Vaslui si din estul judetului Bacau, fiind putine drumuri transversale, cu trasee sinuoase, care nu permit o conectivitate buna cu principalele orase din apropiere (Bacau, Vaslui, Barlad).

Populatia regiunii este concentrata in 46 centre urbane si 506 comune. Ponderea populatiei rurale din populatia totala este de 58,37% (Recensamant 2011).

Dintre localitatile indepartate, o concentratie mai mare de 2000 de persoane se gaseste in urmatoarele sate resedinta de comuna: Calarasi (judetul Botosani), Raducaneni, Bivolari, Fantanele (judetul Iasi), Vetrisoaia, Berezeni (judetul Vaslui). (Anexa – Harta 9)

Conform PDR Nord-Est 2014-2020 cea mai mare zona lipsita de orase pe o raza de 25-30 km este cea din estul judetului Bacau – vestul judetului Vaslui, in acest perimetru acesul la dotari nefiind unul facil, conform Institutului National de Statistica, in anul 2012 numarul de paturi, de medici si de unitati de invatamant pana la nivelul secundar fiind insuficient, iar accesibilitatea deficitara se datoreaza si gradului ridicat de saracie al populatiei, in special al celei aflate cu risc crescut de excluziune sociala.

Zonele intraurbane, segregate social si teritorial, sunt zone sarace cu populatie exclusa social, acestea pe langa lipsa sau slaba calitate a serviciilor (educatie, sanatate, infrastructura) reduc drastic sansele populatiei de a scapa de saracie.

Folosind datele de recensamant, pot fi calculate ratele populatiei urbane din zonele definite ca fiind marginalizate sau dezavantajate pe locuire, ocupare sau capital uman.

Rata abandonului scolar

Abandonul școlar este definit ca părăsirea sistemului de educație înainte de finalizarea învățământului obligatoriu, ca o formă a eșecului școlar în rândul copiilor și tinerilor ce riscă excluderea socială și care are drept repercursiuni vulnerabilizarea lor.

Rata abandonului școlar este un indicator reprezentativ atât la nivel micro cât și macro-regional, dar și național pe baza căruia se pot face analize de cercetare a situației celor mai defavorizați copii aflați în afara sistemului școlar și se pot face legături sistemice cu cauza care a condus către acest efect.

Factorii determinanți direcți și indirecți a-i acestui indicator sunt la fel de importanți deoarece ei stabilesc relația de cauzalitate, iar rezolvând cauza va dispare și efectul.

Nivelul de pregătire, pregătirea precară în speță, a tinerilor unei comunități se reflectă în viitorul acestora, ei ne fiind capabili să presteze decât o muncă necalificată și implicit prost plătită, acest lucru generând sărăcie.

Concluzia ar fi că sărăcia generează sărăcie.

Înțelegerea acestor categorii de copii și a acestor fenomene, reprezintă modul în care politicile formulate îi pot reintegra în sistemul educațional, îi pot forma profesional și pot prevenii aceste disfuncționalități.

In regiunea Nord-Est, conform PDR Nord-Est 2014-2020, din evidentele inspectoratelor scolare judetene rezulta ca principalii factori care conduc la abandonul scolar sunt:

– Lipsa unui model educational oferit in familie;

– Plecarea unuia sau ai ambilor parinti in strainatate si incredintarea copiilor in grija unor persoane lipsite de autoritate;

– Lipsa veniturilor ce determina pe de o parte imposibilitatea asigurarii mijloacelor necesare pentru urmarea scolii, iar pe de alta parte „orientarea” scolarilor catre activitatile economice ale familiilor (situatie specifica comunitatilor din zonele rurale unde se practica o economie de subzistenta, pentru copii cu varsta de 12-13 ani);

– Insuficienta consiliere asigurata de catre scoala.

In mediul urban, abandonul scolar se inregistreaza in comunitatile in care este concentrata o pondere importanta a populatiei de etnie roma.

Rata parasirii timpurii a scolii – RPT (%), conform PDR Nord-Est 2014-2020, reprezinta proportia populatiei in varsta de 18-24 ani cu nivel gimnazial de educatie sau care nu si-a completat studiile gimnaziale si care nu urmeaza nicio forma de educatie si formare profesionala in ultimele 4 saptamani anterioare anchetei, din totalul populatiei in varsta de 18-24 ani, exprimata procentual.

Factori care influenteaza marimea indicatorului sunt:

1. Factori socio-economici: mediul de rezidenta, nivelul de dezvoltare socio-economica a zonei de

rezidenta, rata saraciei;

2. Factori de mediu familial: nivelul de educatie, ocupatia si gradul de ocupare al parintilor, situatia financiara a familiei, conditiile de locuit, tipul familiei, sprijinul/indiferenta parintilor cu privire la educatia si activitatea scolara a copiilor, modelul educational oferit de alti membri ai familiei, gradul de comunicare in familie, migratia parintilor in strainatate;

3. Factori socio-psiho-individuali: genul, etnia, starea de sanatate fizica si psihica, statutul marital, folosirea copiilor la munca in gospodarie, anturajul, implicarea in activitati aflate la limita legii, participarea la educatia timpurie, capacitatea de utilizare a computerului si accesul la internet, gradul de incredere in educatie, nivelul de informare cu privire la accesul la sistemul educational, intrarea timpurie pe piata muncii;

4. Factori scolari: rezultatele scolare, integrarea in colectivul clasei de elevi, calitatea relatiilor cu

profesorii si cu colegii, absenteismul, experienta repetentiei, cultura calitatii educatiei etc.

In regiunea Nord-Est se constata cresterea ratei de parasire timpurie a scolii in intervalul 2009-2013 (de la 19,2% in 2009 la 22,5% in 2013), trend opus celui comunitar si national.

Nivelul de calificare

Regiunea Nord-Est cuprinde toate formele de invatamant. In anul scolar 2012-2013 numarul elevilor inscrisi in invatamantul preuniversitar fiind de 615.532 elevi (16,6% din populatia totala a regiunii), iar in invatamantul superior, in cele trei centre universitare isi desfasurau studiile 59.471 studenti.

Din datele prezentate in PDR Nord-Est 2014-2020 se constata ca:

– populatia prescolara a fost relativ constanta in toate judetele regiunii, pe perioada analizata

– in invatamantul preuniversitar se inregistreaza, in toate judetele regiunii, o scadere intre 3-12% a populatiei scolare

Urmarind evolutia pe cele doua paliere: primar-gimnazial, respectiv liceal se constata ca aceasta scadere provine doar din reducerea severa a numarului de elevi din invatamantul primar-gimnazial. Astfel, cele mai mari reduceri de efective au loc in judetele Bacau si Neamt cu cate 10-11%.

In invatamantul liceal se constata o crestere in toate judetele, cele mai mari consemnandu-se in Suceava cu 31%, Botosani si Vaslui cu 29%.

La nivelul invatamantului superior, numarul de studenti a scazut cu 25,4% in perioada 2006-2012.

Tinand cont ca in aceasta perioada rata de promovabilitate a bacalaureatului a fost in general relativ constanta si ridicata (exceptand anul 2011 si 2012), putem sa consideram drept cauza a scaderii influenta negativa a efectelor crizei economice si financiare – o parte dintre absolventii de liceu, respectiv dintre studenti nu si-au putut permite (financiar) sa urmeze (continue) studiile unei institutii de invatamant superior.

Totodata, in regiune, numarul total al studentilor inscrisi (nivel 2012) reprezinta doar 12,8% din numarul total la nivel national.

In perioada 2009-2013 in Regiunea Nord-Est se constata o crestere cu 6 pp a ponderii populatiei cu varsta cuprinsa intre 30 si 34 ani avand cel putin educatie tertiara (nivel ISCED 5 si 6). Cu toate acestea aceasta podere ramane totusi sub nivelul national si mult sub nivelul mediu european.

Principala provocare din perspectiva accesului la invatamantul universitar in Romania o reprezinta ratele de cuprindere relativ reduse comparativ cu media UE, influentate de ratele scazute de promovare a examenului de bacalaureat din ultimii ani, dar si a participarii reduse a populatiei din mediul rural. De asemenea, se constata participarea redusa a persoanelor din grupele de varste netraditionale pentru acest nivel de invatamant (25–29 de ani, respectiv 30–34 de ani) ceea ce indica nevoia adaptarii programelor educationale ale universitatilor la nevoile specifice ale acestor persoane.

Formele de invatamant unde rata abandonului scolar are valori mari sunt invatamant profesional si cel postliceal. Daca in ultimii doi ani scolari s-a renuntat la organizarea invatamantului profesional in scolile de arte si meserii (adoptandu-se filiera tehnologica pentru licee) exista in prezent semnale care conduc la ideea necesitatii reveniri in viitor la forma de invatamant precizata.

La nivel judetean cele mai mari nivele pentru rata abandonului scolar in invatamantul profesional s-au inregistrat in judetele Bacau (11,6%) si Botosani (9,8%) in anul scolar 2009-2010. In anul scolar 2010-2011 se constata cresterea alarmanta a abandonului scolar in invatamantul profesional, rata abandonului la nivel regional practic, dublandu-se.

Nefrecventarea școlii limitează posibilitățile de evolutie ale individului din perspectiva nivelului de pregatire atât educațională cât și profesională.

Pregătirea profesională insuficientă nu permite individului să presteze o muncă calificată, decât una necalificată și implicit prost plătită, ceea ce inevitabil și invariabil va conduce la realizarea de venituri foarte mici, sub pragul sărăciei, conducând astfel la încadraea tînărului în grupurile cu vulnerabilitate ridicată.

Strategia de cercetare – spatializare zone informale

Date si culegerea de informatii

Procesare date

Tipuri de retionamente

Asezari informale

Caracteristici

Studii de caz

Rio de Janeiro – Morar Carioca – “Calea braziliana spre comunitati sustenabile”

Concluzii

Rezultate

Prin localizarea spatiala a disfunctionalitatilor si a disparitatilor teritoriale, realizata pe baza agregarii indicatorilor socio-economici, am realizat arealele slab dezvoltate, afectate de saracia severa, dar care sunt cu potential ridicat de dezvoltare datorita sporului demografic.

Prin sustinerea accesului echitabil, constant si sustenabil a tuturor comunitatilor, in special a celor vulnerabile, la oportunitatile oferite de un nivel ridicat de educatie si formare profesionala se poate reduce nivelul de saracie si se pot diminua disparitatile atat intraregionale cat si interregionale.

Rezultatul scontat ar fi intreruperea lantului cauzal, a cercului vicios, prin depasirea pragului saraciei si incluziunea sociala si teritoriala a grupurilor vulnerabile, realizata pe baza accesibilitatii la practicarea unor profesii bine platite, ca urmare a cresterii nivelului educational.

Recomandari pentru noi cercetari

Consider ca in urmatoarele studii de cercetare ce vor avea ca tema „relatia intre excluziunea sociala a grupurilor vulnerabile si excluziunea lor teritoriala” va fi necesara includerea datelor cu privire la situatiile spatiale de informalitate, in special a localizarii asezarilor informale.

De asemenea, este necesara o evaluare actualizata a situatiei din teritoriu, cu raportare la aceasi perioada de realizare a analizelor, iar cooperarea institutionala in realizarea studiului consider ca este indispensabila si definitorie in vederea obtinerii unor rezultate concrete si tangibile.

Bibliografie

[1] Agenda teritoriala a Uniunii Europene 2020, (2011), „Spre o Europa inteligenta, durabila si favorabila incluziunii, compusa din regiuni diverse”

[2] Mihaela Teodorescu, (1997), „Studii asupra sărăciei, Fenomenul abandonului școlar în familiile sărace”, Calitatea vieții, Revistă de politici sociale, Ed. Academiei Romane, Bucuresti

[3] MMFPS, (2005), „Memorandumul comun în domeniul incluziunii sociale” , secțiunea 2.6

[4] Guvern, (2005), “Programul de implementare a Planului national antisaracie si promovare a incluziunii sociale”, (PNAinc) pentru perioada 2006-2008, Cap. 3, pct. 1.c)

[ ] Erika Gyönös, „Abandonul școlar: cauze și efecte”, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVIII (2011), nr. 11 (564), p. 37-47

[ ] Tudorel Andrei și coautorii (2011), „Estimări ale dimensiunii abandonului școlar și ale factorilor de influență”, Revista Română de Statistică, nr. 11, Editura Academia de Studii Economice, București

[ ] Izabella Popa și coautorii, (2006), Copii la limita speranței, Editura Vanemonde, București

[ ] Mihaela Jigău și coautorii (2002), Participarea la educație a copiilor romi, Probleme, soluții, actori, Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Stiințe ale Educației, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, UNICEF, București

[ ] Planul Național pentru Reformă (2013), Rezultatele analizei documentare, Sectorul incluziune socială și combaterea sărăciei, Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin POAT 2007‐2013

[ ] Planul Național pentru Reformă (2013), Rezultatele analizei documentare, Sectorul educație, Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin POAT 2007‐2013