Rolul Bugetului Uniunii Europene Si al Politicilor Bugetare In Procesul de Integrare Europeana
1
Rolul bugetului Uniunii Europene și al politicilor
bugetare în procesul de integrare europeană
2
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Cuprins
Introducere
Capitolul I: Începuturile cooperării europene după cel de-al doilea război mondial și istoria
resurselor bugetare ale comunităților europene
1.1 Începuturile cooperării postbelice și a proiectului european
1.2 Dimensiunea bugetară în C.E.C.O. și C.E.E
1.3 Evoluția în plan legislativ a politicii bugetare în perioada 1970-1990
1.4 Politicile bugetare în perioada contemporană, 1990-2009
1.5. Concluzii
Capitolul II: Evoluția în timp a Politicii Agricole Comune(P.A.C.) și impactul său asupra
bugetului comunitar
2.1 Rolul agriculturii în perioada postbelică
2.2 Mecanismele de piață ale P.A.C
2.3 Reforme incipiente ale P.A.C
2.4 P.A.C. în perioada contemporană 1992-2009
2.5 Concluzii
Capitolul III; Studiu de caz: Proiecte de reformă bugetară și rolul bugetului în politicile viitoare
ale Uniunii Europene
3.1 Situația resurselor și politicilor bugetare în contextul crizei economice
3.2 Reformarea P.A.C
3.3 Criterii de eligibilitate pentru introducerea unor surse noi de finanțare
3.4 Proiecte de taxare a activităților economice
3.4 Rolul bugetului comunitar în procesul de consolidare al Uniunii Europene
3.5 Concluzii finale
Bibliografie
3
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Prin prezenta lucrare se propune o investigație asupra bugetului Uniunii Europene, atât în
forma sa curentă, cât și în formele sale incipiente. S-a ales acest subiect datorită relevanței
resurselor bugetare pentru funcționarea Uniunii în ansamblu și pentru stabilitatea și influența sa
în spațiul european. Una din premisele ce stau la baza acestui studiu este aceea că existența unui
buget propriu dă Uniunii Europene un grad sporit de independență, ceea ce a ajutat la dezvoltarea
sa în timp și a permis desfășurarea unor politici proprii. Totodată, resursele bugetare și evoluția
lor în timp constituie un indicator suficient de precis pentru caracterizarea diverselor stadii ale
Comunității Europene.
Se va arata că conflictele bugetare din trecut și abordările pe plan politic ale dilemelor din
acest domeniu indică faptul că prezenta Uniune Europeană s-a consolidat în timp într-o manieră
relativ coerentă și stabilă, dezvoltarea unui buget propriu și a politicilor aferente constituind o
parte integrantă a acestui proces. Modul în care comunitățile europene și-au rezolvat problemele
legate de contribuțiile la bugetul comun își au propria semnificație la momentul curent, când
severele probleme economice și financiare ale Europei generează scepticism și ezitare în
continuarea procesului de integrare.
Se va discuta și despre Politica Agricolă Comună în calitatea ei de cel mai mare consumator
bugetar, iar în studiul de caz vor fi analizate proiectele de reformă ale bugetului comunitar,
împreună cu propriile sugestii ale autorului privind modalitățile în care resursele bugetare ale
Uniunii Europene ar putea fi utilizate într-o manieră mai productivă pe termen lung, prin
reducerea și eficientizarea investițiilor in sectorul agricol, precum și redirijarea unor fonduri în
domenii mai vulnerabile, precum sectorul energetic.
Astfel, procesul de reformă și posibilitățile de extindere a resurselor bugetare, laolaltă cu
creșterea eficienței politicilor comune, pot constitui unele din soluțiile la problemele curente ale
Europei și contribuie la procesul de integrare europeană.
4
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Capitolul I: Începuturile cooperării europene după cel de-al doilea război mondial și istoria
resurselor bugetare ale comunităților europene
Acest prim capitol prezintă evoluția cronologică a comunităților europene, cu accent pe
dimensiunea bugetară și rațiunile care au stat la baza creării unui buget comunitar. Vor fi
prezentate și unele din conflictele legate de finanțarea comunităților europene, precum și soluțiile
adoptate pentru medierea lor.
Actuala Uniune Europeană este o formațiune cu o istorie ce se întinde pe o perioadă mai
lungă de jumătate de secol și chiar mai mult, dacă sunt analizate bazele ideologice reprezentate
prin ideea de unitate europeană. Întradevăr, încă din secolele XVIII- XIX se introduce noțiunea
de identitate europeană și apar proiecte de organizare socială care să asigure colaborarea între
națiuni și securitatea colectivă, printre ele numărându-se conceptul de Statele Unite ale Europei,
introdus de Victor Hugo în 1849 sau proiectul abatelui de Saint-Simon, apărut în 1814 care viza
crearea unei societăți europene. Fără îndoială, aceste proiecte conceptualizate de intelectuali
indicau necesitatea prezenței unui control la nivelul întregului continent care să asigure
stabilitatea pe mai multe planuri, în condițiile în care mereu au existat conflicte între diversele
formațiuni statale europene.
În secolul 19, una din formele de control regional exercitate a fost Congresul de la Viena,
desfășurat între 1814 și 1915, prilej cu care conducătorii statelor au negociat împreună chestiuni
importante legate de politica internă europeană. Însă Congresul de la Viena nu avea nici un
cadru legislativ, iar posibilitatea dialogului politic era furnizată într-o mare măsură de legăturile
de rudenie prezente între diversele familii conducătoare ale Europei. O sută de ani mai târziu, în
secolul XX, aceste legături nu mai aveau decât o relevanță marginală într-o Europă în care
spiritul naționalist modelase mentalitățile conformă propriilor standarde și în care statele
deveniseră entități aproape izolate una de cealaltă din punct de vedere politic, în care principala
formă de conducere era republica. Acestea sunt unele din motivele pentru care Liga Națiunilor,
formată în 1919 cu scopul de a împiedica războaiele, nu a dobândit sprijinul și credibilitatea
necesare pentru a-și putea transpune scopurile în practică.
5
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
În acest context, tensiunile interstatale au culminat și și-au găsit o rezolvare în izbucnirea
celor două războaie mondiale, iar aceste conflicte au reprezentat un șoc care se va reverbera în
toate societățile afectate de război, atât pe plan psihologic, material cât și politic. Europa
postrazboi se prezintă ca un spațiu golit de resurse și lipsit de direcție în ansamblul lui.
Aproape în mod paradoxal, această primă decadă de după terminarea războiului(dar nu și a
conflictelor) este perioada în care s-au pus bazele unei mișcări de apropiere între națiuni. Pe
lângă război, au existat și alte premise pentru aceasta. În primul rând, apariția războiului rece a
dus la o polarizare duală în spațiul european între Occidentul liber și țările estice căzute sub
influența U.R.S.S-ului, care a determinat o preocupare pentru securitatea colectivă. Tot din acest
motiv s-au implicat și Statele Unite ale Americii în dezbateri, odată cu declanșarea planului
Marschall din 1947. Preocuparea pentru securitate militară și economică a dus la creșterea în
popularitate a ideii că relansarea economiilor naționale va avea nevoie de asistență din afara
Europei, precum și de o colaborare și extindere a negoțului în țările vestice1.
Odată acceptată această idee de către liderii politici, s-a trecut la dezbaterea metodei- așa
cum scrie Urwin, “curând, întrebarea dominantă nu era dacă ar trebui să existe integrare, ci ce
formă ar trebui să aibă2. In termeni generali, dilema se centra in jurul abordării
interguvernamentale sau supranaționale, unele state preferând prima variantă, cum ar fi Marea
Britanie, în timp alte țări, precum Franța se arătau interesate de cea de-a doua. Până în 1950,
fuseseră deja create organizații precum N.A.T.O., Consiliul Europei sau Benelux, toate având
funcții și perspective diferite, indicator al unei incertitudini care continua să pună probleme
liderilor politici. Poate cea mai importantă problemă era cea referitoare la Germania și la bazinul
Ruhr, care la vremea respectivă își păstra valoarea strategică de mare regiune industrială,
capabilă să ofere un important avantaj țării care o controla- exact cum s-a întâmplat în timpul
războaielor mondiale.
În perioada imediat următoare războiului a existat o dilemă în Europa privind producția de oțel
la nivel european. Se aprecia că cererea pentru oțel va crește foarte mult în anii următori datorită
perioadei de reconstrucție, iar marile puteri europene încercau să-și modernizeze, eficientizeze și
Urwin, Derek, “The European Community: From 1945 to 1985” in Cini, Michelle(editor), European Union
Politics, Editura Oxford University Press, New York, 2005, pg. 13
1
2
ibidem, pg 15
6
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
să crească producția de oțel. Acest subiect este tratat cu foarte mult pragmatism și atenție de
autorul Alan Millward, care realizează în cartea sa o paralelă între producția de oțel în Franța,
Marea Britanie, în calitate de mari producători și consumatori de oțel, și Germania de Vest,
țara asupra căreia imediat după război s-au impus restricții la producția de oțel. Totuși, așa cum
arată Millward, "în 1949 exporturile germane de oțel au reintrat pe piețele europene și în acel an
ele reprezentau aproximativ un sfert din valoarea exporturilor britanice. În 1951 aveau să le
depășească”3. Producția de oțel în Germania, arată același autor, o depășise pe cea a Franței cu
un an în urmă. În același timp, capacitatea de producție era mai mare decât cea impusă la
conferința de la Potsdam, iar oțelăriile germane erau dispuse să producă imediat și să vândă pe
un profit mai mică decât în Franța și Anglia, a căror producții maxime fuseseră deja atinse, deși
încă exista cerere4. În această situație, politicienii francezi au încercat să găsească o soluție
pentru problema reprezentată de eficiența industriei germane care afecta industria autohtonă și
care conducea la recâștigarea statutului de superputere a Germaniei.
În final, folosind o idee a consilierului Jean Monnet, ministrul de externe al Franței,
Robert Schumann propune ideea punerii în comun a resurselor de cărbune și oțel ale Franței și
Germaniei pe o piață comună. “Planul Schumann a fost matrița pentru Comunitatea Europeană a
Cărbunelui și Oțelului, fondată în plan formal în aprilie 1951 ca drept prima organizație a
Europei vestice care implica posibilitatea atașării unui grad de suveranitate statală unei autorități
supranaționale”5. În esență, planul propunea deznaționalizarea resurselor de cărbune și oțel,
neutralizându-le astfel potențialul strategic. Pe o piață comună, aceste resurse valoroase puteau
fi achiziționate de orice țară membră și folosite pentru reconstrucție și dezvoltare.
Pentru Franța, această însemna o detensionare a relațiilor cu Germania, în timp ce pentru
cea din urmă acest plan "era un pașaport pentru respectabilite internațională; era cea mai bună
cale pentru a grăbi sfârșitul ocupației și a evita impunerea de restricții asupra dezvoltării
3
Milward, Allan, The Reconstruction of Western Europe 1945-51, Editura University of California Press, Berkeley
si Los Angeles, California, 1985, pg. 368
4
5
Ibidem, pg. 369
Diebold apud Urwin, Derek, “The European Community: From 1945 to 1985” in Cini, Michelle(editor), European
Union Politics, Editura Oxford University Press, New York, 2005, pg. 16
7
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
economiei Germaniei”6. Noua organizație avea să fie condusă de o Înaltă Autoritate, asistată de
Consiliul de Miniștri, Adunarea Parlamentară și de Curtea de Justiție.
Așa cum se va arată, acest experiment politic va constitui, în timp, fundația și premisa
pentru o organizație mai complexă, independentă și influentă- este vorba despre Uniunea
Europeană. Asupra acestui subiect se va reveni în paginile următoare. Privitor la începuau
fi achiziționate de orice țară membră și folosite pentru reconstrucție și dezvoltare.
Pentru Franța, această însemna o detensionare a relațiilor cu Germania, în timp ce pentru
cea din urmă acest plan "era un pașaport pentru respectabilite internațională; era cea mai bună
cale pentru a grăbi sfârșitul ocupației și a evita impunerea de restricții asupra dezvoltării
3
Milward, Allan, The Reconstruction of Western Europe 1945-51, Editura University of California Press, Berkeley
si Los Angeles, California, 1985, pg. 368
4
5
Ibidem, pg. 369
Diebold apud Urwin, Derek, “The European Community: From 1945 to 1985” in Cini, Michelle(editor), European
Union Politics, Editura Oxford University Press, New York, 2005, pg. 16
7
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
economiei Germaniei”6. Noua organizație avea să fie condusă de o Înaltă Autoritate, asistată de
Consiliul de Miniștri, Adunarea Parlamentară și de Curtea de Justiție.
Așa cum se va arată, acest experiment politic va constitui, în timp, fundația și premisa
pentru o organizație mai complexă, independentă și influentă- este vorba despre Uniunea
Europeană. Asupra acestui subiect se va reveni în paginile următoare. Privitor la începuturile
cooperării pe plan european, autorul Ali El-Agraa introduce conceptul de "unitate pe ușa
din spate7”. Scrie el, "unitatea politică în Europa era probabil să se dovedească a fi dificil de
atins. Era scopul ultim, dar era unul care putea fi realizat pe termen lung. Pe termen scurt și
mediu scopul ar trebui să fie în ansamblu integrarea economică. Experiența dobândită prin
colaborare ar putea mai apoi pava calea pentru atingerea unității politice8”.
Ideea că cooperarea pe plan economic a constituit la rândul ei un fundament pentru
dezvoltarea unei uniuni politice în Europa este foarte importantă și relevantă pentru prezenta
lucrare pentru că indică clar importanța și rolul de catalizator pe care aspectul economic îl are
asupra unității politice . Așa cum s-a mai spus, Comunitatea Economică a Cărbunelui și
Oțelului9 era în esență o autoritate supranațională, independentă prin definiție de autoritatea de
tip național, chiar dacă nu în totalitate.
Așa cum se preciza în declarația Schuman, Înalta Autoritate din cadrul Comunității urma să
aibă rolul de a “asigura în cel mai scurt timp posibil modernizarea producției și creșterea
calității10”, precum si “egalizarea și îmbunătățirea condițiilor de trai ale muncitorilor din aceste
industrii11”.
Pentru a îndeplini o atare funcție, una din primele probleme ce apar este chestiunea finanțării.
Ca să poată exista și funcționa, C.E.C.O. avea nevoie de resurse, iar poziția sa de actor
6
El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, editura Cambridge University Press, New York,
2007, pg. 28
7
Ibidem, pg. 30
88
El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, editura Cambridge University Press, New York,
2007, pg. 30
9
De aici inainte, se va folosi forma abreviată a denumirii, C.E.C.O.
10
The Schuman Declaration 9 may 1950, pg. 13, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://www.eppgroup.eu/Activities/docs/divers/schuman-en.pdf
11
Ibidem, pg. 13
8
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
supranațional aproape impunea dezvoltarea unor fonduri proprii care să poată conferi acesteia o
minimă independență necesară operării în condiții optime și fără să constituie o povară din punct
de vedere economic asupra țărilor membre.
În consecință, tratatul de la Paris încheiat în 1951 indica precis maniera în care
Comunitatea se va autosusține. Articolul 49 din capitolul 2 al tratului specifică faptul că “Înalta
Autoritate e împuternicită să-și procure fondurile necesare pentru buna desfășurare a activității
sale- prin perceperea de taxe asupra producției de cărbune și oțel; -prin contractarea de
împrumuturi. Poate primi cadouri12. În continuare, articolul 50 limita impozitarea la maxim 1%
din valoarea bunurilor, în timp ce articolele 53 și 54 reglementau dreptul C.E.C.O. de a acorda
împrumuturi unor părți terțe, având posibilitatea de a cere garanții din partea statului vizat
privind returnarea sumelor(deși nici un stat nu era obligat să o acorde)13.
Scopul acordării de împrumuturi era creșterea producției, reducerea costurilor de producție
sau facilitarea punerii pe piață a produselor în limitele juristicției sale. În baza articolului 47,
exista în același timp și posibilitatea inițierii de programe vizând dezvoltarea în sectorul
industrial vizat(producția de cărbune și oțel). O serie de autori contemporani, precum Laffan14 si
Pelkmans15 ignoră sau neagă faptul că C.E.C.O. dispunea de fonduri proprii, și susțin că un
sistem de resurse proprii a fost introdus târziu, în anul 1970, odată cu adoptarea Tratatului pentru
Buget. Cea mai probabilă explicație pentru ignorarea existenței unor resurse proprii încă de la
înființarea primei Comunități e că taxele pe cărbune și oțel nu asigurau autonomia organizației și
nici nu permiteau finanțări importante.
Aceasta nu înseamnă că sumele colectate pot fi ignorate, cel puțin la nivel de principiu. Din
contră, de vreme ce prezența lor demonstrează existența încă de la început a unei tendințe pentru
realizarea independenței financiare.
12
Treaty Establishing The European Coal and Steel Community and annexes I-III, Paris, 1951, pg. 68, accesat la
data de 5.06.2012, la adresa
http://www.proyectos.cchs.csic.es/euroconstitution/library/historic%20documents/Paris/TRAITES_1951_CECA.pdf
13
14
Ibidem, pg. 73-74.
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of European Public Policy
7:5 Special Issue; 725-743, 2000, pg. 728, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://staffweb.itsligo.ie/staff/jmorrison/SimGame06/ArticNegot/BLaffanBigBudgetNegot.pdf
15
Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Paerson Education Limited,
Essex England, 2006, pg. 420
9
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Aparent nesemnificativ ca importanță și impact, de vreme ce primul tratat dedicat problemei
bugetului și a modului de administrare al acestuia a fost cel din 1970, modestul buget inițial al
C.E.C.O. are o valoare istorică și științifică pentru simplul fapt de a fi pus bazele unui model care
continuă și astăzi, atestând ideea că resursele proprii ale instituțiilor supranaționale europene au
menirea de a contribui la creșterea eficienței și dezvoltarea economică în sectoarele vizate, pe
lângă funcția primordială de autosusținere financiară.
De-a lungul timpului, chestiunile bugetare au provocat și vor continua să provoace dezbateri
și chiar conflicte în interiorul comunității europene, ceea ce poate fi interpretat ca un indicator
clar al importanței acordate acestei componente pentru dezvoltare economică la nivel țărilor
membre, dar și la nivel de comunitate.
Importanța bugetului va crește proporțional cu dezvoltarea Comunității propriu-zise. În 1957
a fost semnat Tratatul de la Roma care punea bazele Comunității Economice Europene,
constituind următoarea fază în procesul de comunitarizare europeană, și au fost aduse o serie
întreagă de inovații. În ceea ce privește contribuția activă la dezvoltarea regională, a fost
înființat Fondul Social European, cu rolul de “ facilitare a angajării lucrătorilor și de creșterea
mobilității geografice și ocupaționale în cadrul Comunității16”.
Concret, muncitorii puteau beneficia de programe de reconversie profesională și ajutoare
materiale în situația mutării lor dintr-un stat membru în altul, urmând ca Fondul să finanțeze 50%
din costurile aderente, restul sumelor urmând să fie suportate de statele care implementau această
politică17.
O altă noutate a tratatului a fost fondarea Băncii Europene pentru Investiții, ce urma să
funcționeze ca o instituție non-profit, bazându-se pe propriile resurse. Scopul ei urma să fie
acordarea de împrumuturi pentru proiecte ce vizau dezvoltarea regiunilor defavorizate sau a celor
la care participau mai multe state membre dar erau prea costisitoare pentru a putea fi
implementate numai prin resursele proprii ale statelor. Atât Fondul Social cât și Banca
Europeană pentru Investiții reprezintă instituționalizarea politicilor europene și a valorilor sociale
care au stat la baza mai multor politici ce vizau creșterea bunăstării și a nivelului de trai înăuntrul
16
Treaty of Rome, 1957, pg. 43, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/economy_finance/emu_history/documents/treaties/rometreaty2.pdf
17
Ibidem, pg. 44
10
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Comunității. Politica Agricolă Comună este o altă reprezentare practică a interesului pentru
crearea prosperității prin mijloace ce conțin un grad mai ridicat de intervenție din partea
instituțiilor Comunității Economice.
Au existat însă și critici la adresa eficienței acestor mecanisme socio-economice în faza lor
incipientă. Unii autori, precum Jacques Pelkmans, consideră că “Fondul Social a fost inițial
foarte restrâns, iar funcționarea sa a fost limitată. Dispozițiile de politică socială sunt slabe, până
la punctul de a rămâne o listă de dorințe fără intrumentele C.E.E.18”. Pelkmans a caracterizat în
termeni conciși gradul redus de eficacitate al instituțiilor ce implementau politica socială a
C.E.E. din faza incipientă. În ceea ce privește Fondul Social, se poate spune că și formularea
scopurilor și a modului lor de implementare conținute în Tratatul de la Roma sunt imprecise și
vagi, într-o oarecare măsură. De fapt, această insuficiență reflectă, per ansamblu, stadiul
incipient în care se afla Comunitatea Europeană în acel moment în timp. Robert Schumann a
anticipat dificultățile tehnice, decizionale și politice ce vor apărea în timpul procesului de
unionizare, și a spus încă din ziua prezentării planului sau pentru punerea în comun a resurselor
de cărbune și oțel ale Franței și Germaniei că “Europa nu va fi constituită pe loc, nici conform
unui singur plan19.
Așa cum s-a mai scris, în ciuda preexistenței în plan legislativ a unui sistem incipient de
autofinanțare care furniza o parte din veniturile necesare funcționării instituțiilor europene, abia
în 1970 s-a adoptat așa numitul “Tratat al Bugetului” unde e introdus în mod formal conceptul de
“resurse proprii”. La rândul lor, acestea proveneau din taxe impuse produselor agricole și
producției de zahăr, precum și taxe de export/import provenind din comerțul cu țări terțe20, acest
ultim proces de preluare de către Comunitatea Economică desfășurându-se gradual în perioada
1971-1974. Articolul 269 din Tratatul care înființa Comunitatea Economică europeană(varianta
18
Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Pearson Education Limited,
Essex England, 2006, pg. 33
Schuman, Robert apud Urwin, Derek, “The European Community: From 1945 to 1985” in Cini, Michelle(editor),
European Union Politics, Editura Oxford University Press, New York, 2005, pg. 13
19
20
European parliament Fact Sheets, 1.5.1. The Community`s revenue and expenditure, accesat la data de 5.06.2012,
la adresa http://www.europarl.europa.eu/factsheets/1_5_1_en.htm
11
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
consolidată) specifică clar că “fără a afecta alte venituri, bugetul va fi finanțat în întregime prin
resurse proprii21”.
În afara acestor resurse proprii tradiționale, tot în 1970 s-a mai introdus o sursă de venit, sub
forma unui procent uniform din T.V.A.22, care avea rolul de a acoperi cheltuielile în creștere pe
care primele 2 resurse nu le mai puteau acoperi în totalitate, pe măsură ce C.E. continua să-și
extindă atribuțiile și rolul în politica la nivel european. Așa cum scriu Heinemann, Mohl și
Osterloch, inițial această taxă era limitată la 1% din T.V.A, și a existat o întârziere de 5 ani23 la
nivel de comunitate în ceea ce privește implementarea ei, și o întârziere și mai mare, de 11 și
respectiv 13 ani pentru Grecia și Portugalia, care la vremea respectivă erau membri noi în C.E.
Ca un compromis de moment, plățile au fost stabilite ca un procent din P.I.B.24-ul fiecărei țări25.
5 ani mai târziu, în 1975, prin tratatul de la Bruxelles se adopta hotarararea prin care
Parlamentul European avea dreptul să propună Consiliului modificări privind bugetul, ceea ce
până atunci nu putea face.
În felul acesta Parlamentul, care reprezintă direct cetățenii europeni, a dobândit o influență
directă în procesul de stabilire a bugetului, putând chiar să respingă bugetul propus de comisie
prin obținerea a 2/3 din voturile membrilor săi. Această modificare în procesul decizional este
semnificativă pentru că a ea a îmbunătățit relația dintre structurile superioare ale Comunității și
cetățenii în interesul cărora lucrează, prin intermediul reprezentanților aleși direct de către
aceștia.
21
Consolidated Version Of The Treaty Establishing The European Community, 2002, pg. 208, accesat la data de
5.06. 2012, la adresa http://www.frontex.europa.eu/assets/Legal_basis/12002E_EN.pdf
T.V.A., sau Taxa pe Valoare Adaugată este “un impozit indirect datorat la bugetul statului si care este colectat
conform prevederilor prezentului titlu”- Capitolul I. Definitii, accesat la data de 9.06.2012, la adresa
http://www.afacerinet.ro/articole/Legislatie/208-10-TVA_Taxa_pe_Valoare_Adaugata.html
22
plătile trebuiau să înceapă încă din 1975, dar o serie de tÄri au întâmpinat dificultăți tehnice în stabilirea bazei
pentru T.V.A, motiv pentru care implementarea noii taxe s-a amânat până în 1980, în afara noilor țări membre care
au beneficiat de o amânare și mai mare.
23
P.I.B.-ul, sau Produsul Intern Brut este definit ca “Valoarea tuturor bunurilor și serviciilor finale, produse într-o
economie într-o anumită perioadă de timp. Acest indicator este folosit pentru a măsura activitatea economică dintr-o
țară”- Glosar de termeni, accesat la data de 9.06.2012, la adresa http://www.conso.ro/glosar/produs-intern-brut/244/2
24
25
Osterloh, Steffen, Heinemann, Friedrich, Mohl, Phillip, Reform Options for the EU Own Resources System,
Editura Centre for European Economic Research(ZEW), Mannheim, Germany, 2008, pg. 155
12
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Anii `80 ai secolului trecut au constituit o perioadă de consolidare pentru Comunitatea
Europeană, dar și una caracterizată prin conflicte privitoare la relația dintre Comisie și Parlament
și influența fiecăreia din aceste instituții, la reforma politicii agricole comune și nu în ultimul
rând, la funcția de redistribuire a resurselor colectate de Comunitate între statele membre. În
ciuda statutului de organizație supranațională, Comunitatea Economică avea la bază o convenție
politică, în timp ce resursele sale proprii erau acordate tot pe baza unei convenții între statele
naționale. Așa cum arată Brigid Laffan, încă din 1978 “Comisia a ajuns la concluzia că bugetul
se confruntă cu o problemă legată de resurse și că era posibil să nu-și mai poată onora obligațiile
bugetare asumate. […] Explozia in cheltuielile legate de Politica Agricolă Comună, care
reprezentau 70% din suma cheltuită in 1979, insemna ca Uniunea se confrunta in mod constant
cu o lipsă de resurse financiare. Această stare de lucruri e atestată și de Heinemann, Mohl și
Osterloch, care indică faptul că în 1985 și 1986, Comunitatea a fost nevoită să ceară sume
suplimentare de la statele membre pentru îndeplinirea obligațiilor sale, ceea ce a determinat
Comisia să ceară o mărire a pragului de finanțare de la 1 la 2% din T.V.A.-ul național26.
Natura automată a sprijinului acordat pentru menținerea prețurilor făcea imposibil controlul
și planificarea cheltuielilor din agricultură27”. Tot Laffan susține că această stare de fapt a
afectat o serie întreagă de politici europene.
În acea perioadă au existat și alte probleme. În 1984, primul ministru al Marii Britanii,
Margaret Thatcher, a amenințat că va opri plățile către bugetul C.E., ceea ce a provocat o criză
de scurtă durată și a demonstrat caracterul fragil al construcției europene. La baza nemulțumirilor
Marii Britanii stătea “o aparentă sarcină fiscală nedreaptă comparată cu partea ei din P.I.B.-ul
Comunității28”, care i-a determinat pe liderii politici englezi să ceară o reducere a contribuțiilor
țării încă din anul 1974.
26
Osterloh, Steffen, Heinemann, Friedrich, Mohl, Phillip, Reform Options for the EU Own Resources System,
Editura Centre for European Economic Research(ZEW), Mannheim, Germany, 2008, pg. 156
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of European Public Policy
7:5 Special Issue; 725-743, 2000, pg. 728, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://staffweb.itsligo.ie/staff/jmorrison/SimGame06/ArticNegot/BLaffanBigBudgetNegot.pdf
27
28
Osterloh, Steffen, Heinemann, Friedrich, Mohl, Phillip, Reform Options for the EU Own Resources System,
Editura Centre for European Economic Research(ZEW), Mannheim, Germany, 2008, pg. 155
13
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Premisa era că “relativa producție agriculturala slabă a Mării Britanii […] ducea la taxe
ridicate pentru produse agricole și o cotă slabă din fondurile pentru agricultură. Încercările
timpurii pentru a corecta aceasta au eșuat29”. Astfel, în condițiile în care 70% din buget era
destinat finanțării Politicii Agricole Comune, Marea Britanie beneficia într-o măsură mult mai
mică de pe urma redistribuirii fondurilor decât țări precum Franța sau Spania, care dețineau un
număr mai mare de ferme și mai mult teren arabil. O altă nemulțumire se lega de faptul că
această țară aducea sume mai mari de bani la bugetul Comunității ca urmare a faptului că taxa pe
valoare adăugată era peste media celorlalte țări membre, și pentru că importa mai multe bunuri
din țări terțe30.
Ca urmare a amenințării de oprire a plăților către C.E., Margaret Thatcher a obținut o
corecție de un miliard de U.V.E.31, iar “costurile acestui mecanism de corecție au fost împărțite
între restul țărilor membre în concordanță cu contribuțiile lor din T.V.A. cu excepția Germaniei,
a cărei cotă-parte a fost redusă cu o treime32”. Aceste măsuri au fost adoptate în cadrul
Acordului de la Fontainbleu din 1984.
Unele texte sugerează și alte motive pentru cererea Marii Britanii, și anume faptul că “în
contextul crizei petrolului din anii `80, guvernul conservator britanic a decis să adopte o politică
de restaurare a balanței bugetare prin reducerea contribuției sale la Bugetul European. A fost
prima oară când un membru al Comunității Europene a pus sub discuție în mod deschis
principiul solidarității financiare, calculându-și singur contribuția netă33”. Privind din această
perspectivă, problema Marii Britanii pare să fie un caz tipic de situație în care interesele
29
30
Ibidem, pg. 155
BBC News Q&A: The UK budget rebate, 2005, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4721307.stm
Unitatea Valutară Europeană sau U.V.E. era o monedă artificială folosită între 1979 și 1999 că unitate internă de
măsură a valutei în interiorul Comunității Economice. Ea a fost înlocuită în ianuarie 1999 cu moneda euro-
European Currency Unit(ECU) A Brief History of the ECU, the Predecessor of the Euro, accesat la data de
5.06.2012, la adresa http://fx.sauder.ubc.ca/ECU.html
31
32
Osterloh, Steffen, Heinemann, Friedrich, Mohl, Phillip, Reform Options for the EU Own Resources System,
Editura Centre for European Economic Research(ZEW), Mannheim, Germany, 2008, pg. 156
33
What is Community budget?, accesat la data de 5.06. 2012, la adresa
http://www.mdrl.ro/_documente/info_integrare/buget_europa/en1.pdf
14
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
naționale au avut întâietate în fața Comunității Europene, ceea ce putea avea consecințe negative
directe asupra procesului bugetar și asupra Comunității în ansamblu ei.
Conflictele interne ale Consiliului și parlamentului European legate de buget “au subminat
credibilitatea Uniunii și capacitatea ei de a adopta soluții colective printre statele ei membre.
Bătăliile bugetare din această perioadă au subliniat absența unui cadru comun acceptat de țările
membre și limitele înțelegerilor de tip colectiv34”. Totodată, astfel de situații au generat
negocieri și cooperare între statele membre și între instituțiile europene și state, cu rezultate
pozitive în procesul de consolidare la nivel european. Marea Britanie continuă și astăzi să
beneficieze de o reducere la plata taxelor pentru produse agricole, problemă care va fi analizată
în detaliu în capitolul referitor la Politica Agricolă Comună.
Unul din urmările dezbaterilor la nivel european din perioada anilor `80 a fost adoptarea
unor reforme bugetare prezentate sub forma unor recomandări din partea Comisiei, numite inițial
“Implementarea cu succes a Actului Unic” și “Raport asupra Finanțării Bugetului Comunitar”,
care sunt cunoscute astăzi ca “pachetul Delors 1” după economistul Jacques Delors, care în 1985
a devenit președintele Comisiei Europene și care a inițiat procesul de reformă bugetară.
Sub conducerea sa, în anul 1987 Comisia a publicat un raport care conținea o serie de
propuneri privind anumite schimbări ce se impuneau în sectorul bugetar și care a primit în
același an aprobarea pentru intrare în vigoare din partea Consiliului European. Una din schimbări
a fost majorarea pragului maxim al resurselor provenite din P.I.B.-ul țărilor membre de la 1% la
1.2%35.
Totodată, era introdusă o nouă resursă, “bazată pe relativa prosperitate a statelor membre
măsurată dupa P.I.B.36”. Același pachet propunea și o “întărire și o mai bună coeziune a
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of European Public Policy
7:5 Special Issue; 725-743, 2000, pg. 729, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://staffweb.itsligo.ie/staff/jmorrison/SimGame06/ArticNegot/BLaffanBigBudgetNegot.pdf
34
Laffan, Brigid, Shackleton, Michad, “The Budget Who Gets What, When, And How” in Wallace, Helen et al,
Policy-Making in the European Union, varianta online, pg. 219, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=wallace%20helen%20et%20al.%20policy-
making%20in%20the%20european%20union%2C%20ed.%202000%20%20chapter%208%20%20%20the%20budg
et%20%20who%20gets%20what%2C%20when%2C%20and%20how%20%20&source=web&cd=1&ved=0CEsQFj
AA&url=http%3A%2F%2Ftucnak.fsv.cuni.cz%2F~plech%2FWallace_Laffan%2B_Budget_00.doc&ei=P4DOT8z
MMInHsga-ruXfCg&usg=AFQjCNH-Mhpu5h-UgRMswdvEKUfSHlGLYA
35
36
Ibidem, pg. 219
15
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
disciplinei bugetare pentru a limita cheltuielile din agricultură la nu mai mult de 74% din P.I.B.-
ul Comunitătii”37, măsură ce urmărea să preîntâmpine o potențială creștere a cheltuielilor
efectuate pentru subvenția prețurilor pe produsele agricole, în condițiile în care aproximativ 70%
din bugetul întregii Comunități era destinat finanțării Politicii Agricole Comune.
Un al element de noutate a fost introducerea pentru prima dată a unei perspective fianciare
pe termen mediu, cu scopul de a “ îmbunătăți stabilitatea, predictibilitatea și dezvoltarea
armonioasă38” a sistemului financiar intern. Această nouă formă de organizare urmărea să
preîntâmpine diversele probleme ce pot apărea înainte ca ele să se materializeze și să asigure o
mai bună gestiune a bugetului. Au fost adoptate și o serie de mecanisme regulatoare. Unul din
acestea viza cheltuielile non-obligatorii, care nu trebuiau să depășească un prag maxim stabilit de
dinainte, astfel încât să nu se depășească sumele planificate în perspectiva financiară pentru acel
an. Așa cum sugerează Szemer, acest lucru nu urmărea și nu trebuia să aibă ca efect scăderea
sumelor cheltuite in anumite domenii39, ci doar o mai bună gestiune a fondurilor, menită a evita
crizele bugetare din trecut.
Această măsură a fost esențială în acea perioadă, deoarece principala cheltuială non-
obligatorie(neesențială în funcționarea Uniunii) era reforma operațiilor structurale, prin care se
urmărea un mai bun management și creșterea eficienței Fondurilor Structurale, în condițiile în
care “între 1989 și 1993, obligațiile asumate pentru operații structurale s-au dublat40”. Alte
măsuri stabileau regulile de depreciere ale stocurilor agricole europene precum și înființarea unei
rezerve monetare ce urma să fie folosită în cazul unor fluctuații neașteptate în cazul ratei de
Laffan, Brigid, Shackleton, Michad, “The Budget Who Gets What, When, And How” in Wallace, Helen et al,
Policy-Making in the European Union, varianta online, pg. 219, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=wallace%20helen%20et%20al.%20policy-
making%20in%20the%20european%20union%2C%20ed.%202000%20%20chapter%208%20%20%20the%20budg
et%20%20who%20gets%20what%2C%20when%2C%20and%20how%20%20&source=web&cd=1&ved=0CEsQFj
AA&url=http%3A%2F%2Ftucnak.fsv.cuni.cz%2F~plech%2FWallace_Laffan%2B_Budget_00.doc&ei=P4DOT8z
MMInHsga-ruXfCg&usg=AFQjCNH-Mhpu5h-UgRMswdvEKUfSHlGLYA
37
38
Szemler, Tamas, EU Budget Milestones: From Fundamental Systemic Reforms To Organised Chaos, 2006, pg. 5,
accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://www.docstoc.com/docs/24977888/EU-BUDGET-MILESTONES-
FROM-FUNDAMENTAL-SYSTEMIC-REFORMS-TO-ORGANISED#
39
40
Ibidem, pg. 5
Szemler, Tamas, EU Budget Milestones: From Fundamental Systemic Reforms To Organised Chaos, 2006, pg. 5,
accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://www.docstoc.com/docs/24977888/EU-BUDGET-MILESTONES-
FROM-FUNDAMENTAL-SYSTEMIC-REFORMS-TO-ORGANISED#
16
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
schimb dolar/ECU. Inovațiile aduse de către comisia Delors au dus la creearea unei baze
legislative ce avea să detensioneze negocierile legate de buget. După cum notează Brigid Laffan,
“Negocierea deosebit de conflictuală a anilor 1970 și 1980 a fost înlocuită de un sistem mai
previzibil, consensual si bazat pe reguli41”.
În ciuda schimbărilor pozitive, au existat și nemulțumiri și opoziții la nivel național înaintea
adoptării pachetului de reformă. De exemplu, “guvernul italian s-a împotrivit trecerii de la
sistemul bazat pe T.V.A. la unul ce se baza pe P.I.B. datorită implicațiilor asupra contribuției
italienilor la buget. Toți contribuitorii, mai ales Marea Britanie, Franța și Germania s-au opus
unei dublări a fondurilor pentru statele sărace până în faza finală de negocieri din februarie
198842”.
Pentru Brigid Laffan, “Mediul politic schimbat din Comunitate și liantul politic oferit de
scopul comun al creării pieței interne, a încurajat Comisia să adopte o abordare comprehensivă și
radicală pentru reforma finanțelor europene43”. Acest punct de vedere pune accent pe rolul
sectorului bugetar în funcționarea de ansamblu a comunității politice și economice. În cuvinte
mai simple, reforma bugetului poate fi considerată o reformă la nivel de Comunitate, înspre ceea
ce se va chema mai târziu Uniunea Europeană.
În ansamblu, “Pachetul Delors I conține reforme fundamentale și a contribuit decisiv la
stabilizarea bugetului comun. Reformele următoare au încercat să păstreze majoritatea
realizărilor sale, încercând în același timp să adapteze sistemul la nevoi schimbătoare44”.
Reformele adoptate în 1988 au fost continuate și completate 4 ani mai târziu, în 1992, în
parte datorită unor schimbări survenite la nivel politic și instituțional. Pe 7 februarie 1992 fusese
semnat Tratatul de la Maastricht, prin care se intituia actuala Uniune Europeană. În aceeași
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of European Public Policy
7:5 Special Issue; 725-743, 2000, pg. 733, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://staffweb.itsligo.ie/staff/jmorrison/SimGame06/ArticNegot/BLaffanBigBudgetNegot.pdf
41
42
43
Ibidem, pg. 732
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of European Public Policy
7:5 Special Issue; 725-743, 2000, pg. 730, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://staffweb.itsligo.ie/staff/jmorrison/SimGame06/ArticNegot/BLaffanBigBudgetNegot.pdf
44
Szemler, Tamas, EU Budget Milestones: From Fundamental Systemic Reforms To Organised Chaos, 2006, pg. 5,
accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://www.docstoc.com/docs/24977888/EU-BUDGET-MILESTONES-
FROM-FUNDAMENTAL-SYSTEMIC-REFORMS-TO-ORGANISED#
17
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
perioadă, Politică Agricolă Comună a trecut printr-o reformă, iar în cazul Fondurilor Structurale
se impuneau o serie de reglementări, în conformitate cu experiența ultimilor ani și extinderea
activităților finanțate de către acestea.
Comisia Delors și-a inclus propunerile în 1992 într-un document denumit “From the Single
Act to Maastricht and Beyond- The Means to Match Our Ambitions” Obiectivul propus e
enunțat încă din primele pagini. Per ansamblu, se dorea crearea “condițiilor pentru convergența
economică necesară pentru a se face tranziția către stagiul final al Uniunii Monetare și
Economice la 1 ianuarie 1997 și, în al doilea rând, să facem economiile și afacerile noastre mai
competitive45”. Se propunea în primul rând creșterea pragului de finanțare de la 1.20 la 1.37 din
P.I.B. la nivel de Uniune până în 1997, sumele suplimentare urmând să fie folosite mai ales în
domeniul operațiunilor structurale prin adăugarea a 11 miliarde de E.C.U. destinate coeziunii
economice si sociale46.
Așa cum se declara în mod explicit, această politică avea drept țintă țările mai sărace ale
Uniunii, urmând ca prin investiții în sectoare-cheie cum ar fi industria, să crească puterea de
producție si export a acestor țări47. Proporțional cu acest proces, relațiile comerciale dintre
statele sărace și cele mai bogate aveau să ducă la creștere economică și prosperitate în toate țările
membre. S-a pus accent și pe problema șomajului în creștere și a nevoii creării de activități
alternative în regiunile afectate, precum și de înmulțire a programelor de reconversie
profesională și training vocațional, aceste activități necesitând o creștere a finanțării. Ilustrativ
pentru aceste schimbări în politica structurală sunt cifrele care indică o creștere de 10% în
cheltuielile cu fondurile structurale în intervalul 1987-1992.
De asemeni, se dorea o extindere a perspectivei financiare, de la 5 la 7 ani. Aceste
schimbări au fost puse în discuție în Decembrie 1992, în timpul întrunirii Consiliului European
în Edinburg. Cu această ocazie s-a stabilit și o reducere a sumelor colectate din T.V.A.-ul
45
From The Single Act To Maastricht And Beyond The Means To Match Our Ambitions, Commision Of The
European Communities, 1992, Brussels, pg. 2, accesat la data de 6.06. 2012, la adresa
http://aei.pitt.edu/2938/1/2938.pdf
46
47
Ibidem, pg. 5
From The Single Act To Maastricht And Beyond The Means To Match Our Ambitions, Commision Of The
European Communities, 1992, Brussels, pg. 5, accesat la data de 6.06. 2012, la adresa
http://aei.pitt.edu/2938/1/2938.pdf
18
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
național, sursă ce avea să fie miscorata gradual de la 1.4% la 1% până în anul 1999. Așa cum se
arată în Concluziile Președinției, document publicat cu ocazia summit-ului, sumele adiționale
erau destinate operațiunilor structurale din țările membre mai puțin dezvoltate, cum ar fi Spania
și Grecia. Pentru a compensa, se propunea creșterea resursei bazate pe P.I.B.-ul național48.
Explicația pentru această modificare constă în faptul că P.I.B.-ul era o resursă alocată
proporțional cu bugetul fiecărei țări, pe când T.V.A. era o taxă care avantaja țările cu un T.V.A.
mai mic sau un consum de produse mai redus.
Limitări au fost adoptate și în ceea ce privește cheltuielile, în special cele legate de Politica
Agricolă Comună, urmând ca sumele economisite să fie folosite pentru finanțare operațiilor
structurale, a căror finanțare avea să crească cu 75% până în 1999. În ceea ce privește P.A.C.,
Comisia propusese o nouă reformă încă din 1991. Pe scurt, se dorea schimbarea sistemului care
acorda subvenții pe cantitatea produsă, ceea ce crea o permanentă supraproducție agricolă, care
avea un efect negativ asupra bugetului, dat fiind că aceste produse nu puteau fi absorbite în mod
eficient de piață. Această schimbare urmărea și înlăturarea fenomenului agriculturii intensive
care ducea la epuizarea solului.
Tot la Edinburg Consiliul European a refuzat propunerea de creștere a pragului maxim de
finanțare la 1.37% din PNB-ul Uniunii, limitând-ul la 1.27%, cifră ce avea să fie atinsă
treptat49.
În ciuda faptului că prin noile propuneri Comisia Delors urmărea o îmbunătățire sub toate
aspectele a sistemului bugetar, contextul în care acestea au fost făcute publice era unul
nefavorabil. În acest sens, Brigid Laffan consideră că “spre deosebire de situația din `87-`88,
când criza era una bugetară, de această dată criza era de natură politică50”, în contextul în care
economia europeană trecea printr-un proces de stagnare și chiar recesiune economică. În același
timp, procesul de integrare a suferit un eșec în momentul în care Danemarca a respins prin
48
Szemler, Tamas, EU Budget Milestones: From Fundamental Systemic Reforms To Organised Chaos, 2006, pg. 6,
accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://www.docstoc.com/docs/24977888/EU-BUDGET-MILESTONES-
FROM-FUNDAMENTAL-SYSTEMIC-REFORMS-TO-ORGANISED#
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of European Public Policy
7:5 Special Issue; 725-743, 2000, pg. 736, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://staffweb.itsligo.ie/staff/jmorrison/SimGame06/ArticNegot/BLaffanBigBudgetNegot.pdf
49
50
Ibidem, pg. 735
19
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
referendum tratatul de la Maastricht în iunie 1992. Stagnarea în plan economic s-a transferat în
planul integrării. De aceea, extinderea operațiilor bugetare constituia, din punctul de vedere al
guvernelor naționale, o povară și se considera că “pachetul era prea ambițios51”.
Chiar dacă a existat o controversă serioasă privind pachetul de reforme Delors II, el a
constituit un succes pentru Uniunea Europeană. În acest sens, Szemler consideră că “Pachetul
Delors II și-a împlinit astfel obiectivul: a consolidat reușitele pachetului Delors I și a fost capabil
să îl adapteze la noile provocări ale anilor `9052”.
Spre sfârșitul anilor `90 se prefigurau deja noi provocări pentru Uniunea Europeană. Prima
din chestiunile care genera îngrijorare era anticipata lărgire spre est a Uniunii, prin includerea
unor țări mai sărace din Europa de Est, ceea ce avea să pună și o presiune considerabilă asupra
bugetului. O altă provocare venea sub forma nevoii de reformă a P.A.C. și a fondurilor
structurale. Deoarece nu se știa exact cât de mare va fi extinderea, era dificil de făcut predicții
privind impactul pe care noile membre le vor avea asupra Uniunii.
În 1997 Comisia a publicat un nou document intitulat “Agenda 2000. Pentru o Uniune mai
puternică și extinsă”, care stabilea punctele de interes și principalele puncte de intervenție asupra
politicilor bugetare pentru perioada 2000-2006. Cu toate acestea, Consiliul European a ajuns la
un acord cu țările membre în acest sens 2 ani mai târziu, în 1999, la summit-ul de la Berlin.
Fără ca perspectiva financiară pentru următorii 7 ani să prezinte schimbări majore în plan
bugetar, s-a stabilit ca fondurile structurale să se concentreze pe zone mai mici și pe un număr
mai mic de obiective astfel încât acestea sa fie mai eficare53. Una dintre cele mai importante
zone de interes a rămas P.A.C., dar se va discuta despre evoluția în timp a acestei politici în
capitolul următor. Tot la summit-ul de la Berlin s-a stabilit ca pragul maxim de finanțare al
Uniunii să rămână la 1.27 din P.N.B.-ul comunitar, ceea ce respecta recomandările date de
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of European Public Policy
7:5 Special Issue; 725-743, 2000, pg. 735, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://staffweb.itsligo.ie/staff/jmorrison/SimGame06/ArticNegot/BLaffanBigBudgetNegot.pdf
51
52
Szemler, Tamas, EU Budget Milestones: From Fundamental Systemic Reforms To Organised Chaos, 2006, pg. 8,
accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://www.docstoc.com/docs/24977888/EU-BUDGET-MILESTONES-
FROM-FUNDAMENTAL-SYSTEMIC-REFORMS-TO-ORGANISED#
53
Nunez Ferrer, Jorge, Emerson, Michael, Good Bye, Agenda 2000, Hello, Agenda 2003 Effects of the Berlin
Summit on Own Resources, Expenditures and EU Net Balances, pg. 2, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://aei.pitt.edu/11703/1/50.pdf
20
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Comisie în raportul inițial, Agenda 2000, unde din prevedere se sugera că suma total ce alcătuia
bugetul să fie stabilită sub pragul maxim pentru a lăsa loc pentru cheltuieli neprevăzute.
Ținându-se cont de viitoare extindere, acoperirea în plan bugetar a cheltuielilor cu noile țări
membre se baza pe o creștere economică anuală la nivel de Uniune de 2.5% între 2000 și 2006 și
de 4% în același interval pentru țările în curs de aderare54.
Au existat și tensiuni în timpul reunirii Consiliului European la Berlin. Un număr de 4 țări
considerate drept contributori neți deoarece beneficiau într-o măsură mai mică de sumele cu care
contribuiau la bugetul Uniunii(Germania, Austria, Olanda și Suedia) au pus în discuție
necesitatea creării unui mecanism corector pentru contributorii neți și o renegociere a rabatului
Marii Britanii. Așa cum scriu Nunez și Emerson, un mecanism similar fusese prezentat de
Comisie în 1998. Țările “care depășeau prin contribuția lor netă la bugetul U.E. mai mult de
0.3% sau 0.4% din P.N.B.55 sunt eligibile pentru un rabat de 66% a sumei ce trecea de acest
nivel56”.
Pentru că în acea perioadă președinția Comisiei era deținută de Germania, dezbaterile în
summit-ul de la Berlin s-au axat pe problema beneficiilor inegale raportat la contribuții. Grupul
de țări deja menționat care contribuia la buget cu sume ce nu erau recuperate în timpul
redistriburii puneau în discuție situația unor țări ca Franța, țara considerată beneficiar net al
resurselor rezervate P.A.C., Spania, beneficiar net al fondurilor structurale, dar și Marea Britanie
pentru rabatul de care beneficia din 1984, deși în acordul final acesta va rămâne neschimbat
deoarece lipsa de flexibilitate al politicienilor englezi era deja notorie și s-a dorit evitarea unei
noi crize a bugetului. O corecție pentru a limita contribuția excesivă în raport cu beneficiile s-a
adoptat prin reducerea programată a sumelor provenite din T.V.A., cu 50% până în 2004.
“Agenda 2000 For a stronger and wider Union”, Bulletin of the European Union Supplement 5/97, 1997, pg. 62,
accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/3137/1/3137.pdf
54
P.N.B., sau Produsul Național Brut, Reprezintă valoarea bunurilor produse și serviciilor prestate în interiorul țării,
într-o perioadă de timp, de regulă un an, la care se adaugă soldul (pozitiv sau negativ) dintre valoarea bunurilor și
serviciilor produse de agenții economiei naționale în afara granițelor țării și valoarea bunurilor și serviciilor produse
de agenții străini în interiorul granițelor nationale”- Dicționar economic si financiar, accesat la data de 9.06.2012, la
adresa http://www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar~termen-produs_national_brut.html
55
56
Nunez Ferrer, Jorge, Emerson, Michael, Good Bye, Agenda 2000, Hello, Agenda 2003 Effects of the Berlin
Summit on Own Resources, Expenditures and EU Net Balances, pg. 3, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://aei.pitt.edu/11703/1/50.pdf
21
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
În anul 2003 intră în vigoare tratatul de la Nisa, printre schimbările relevante pentru tema
acestei lucrări numărându-se și formalizarea procesului de co-decizie dintre Parlament și
Consiliu. Exista și înainte cooperare și consultare între cele 2 instituții, dar prin noul tratat
aceasta devenea o procedură legislativă comună. Implicarea Parlamentului European era
importantă în domenii precum P.A.C., mai ales că Parlamentul trebuia să aprobe împreună cu
Consiliul perspectiva financiară pentru următoarea perioadă. Prin această nouă formulă
decizională standardizată se asigura că deciziile din sectoare critice erau luate ținându-se mai
mult cont de cetanii europeni ai căror reprezentanți erau parlamentarii europeni57. Tot in tratatul
de la Nisa dispare diferențierea dintre cheltuielile obligatorii și non-obligatorii finanțate de buget,
cele 2 tipuri fiind formalizate până atunci, ca un instrument pentru delimitarea priorităților
bugetare.
Peste 4 ani, avea să fie definitivat ultimul tratat european, aflat încă în vigoare, respectiv
tratatul de la Lisabona, care a intrat în aplicare în 2009. Acest tratat continuă procesul de
consolidare instituțională în aceeași manieră că și precedentele tratate, adaptandu-se la probleme
curente ale comunității. În acest sens, este introdus Fondul Social European, cu scopul de a ajuta
forța de muncă prin creșterea mobilității în plan geografic și de a “facilita adaptarea lor la
schimbările industriale și cele din sistemul de producție, în special prin programe de pregătire
profesională și conversie profesională58”.
Un alt nou consumator pentru bugetul Uniunii era politica de promovare a dezvoltării
tehnologice și cercetării, prin “crearea zonei europene de cercetare în care cercetătorii,
cunoașterea științifică și tehnologia circulă fără constrângeri, și încurajând-o să devină mai
competitivă59”. Detaliile privind stabilirea noii zone de cercetare sunt menționate în articolul
182, unde prioritare erau stabilirea obiectivelor noului program, precum și sumele maxime ce vor
fi alocate fiecărei activități și condițiile de acordare.
57
Treaty of Nice Amending The Treaty On European Union, The Treaties Establishing The European Communities
And Certain Related Acts, 2001, pg. 19, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://www.lexnet.dk/law/download/treaties/Nic-2001.pdf
58
Consolidated Reader-Friendly Edition of the Treaty on European Union(TEU) and the Treaty on the Functioning
of the European Union(TFEU) as amended by the Treaty of Lisbon(2007), Editura Foundation For EU Democracy,
2008, pg. 96
59
Ibidem, pg. 104
22
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Articolul 310 și următoarele stabileau principiile generale de adoptare și aplicare a
bugetului. Toate cheltuielile bugetare trebuiau să fie adoptate pe baza unui act legal valabil la
nivel de Uniune. În ceea ce privește disciplina bugetară, se specifică faptul că Uniunea nu poate
aproba cheltuieli fără ca acestea să fie acoperite de sistemul intern de resurse și aflate în
concordanță cu obiectivele menționate în perspectiva financiară. În punctul 4 din același articol
se specifică dreptul statelor membre de a coopera cu instituțiile aferente ale Uniunii pentru a se
asigura că toate cheltuielile sunt făcute pe baza unui management corect, pentru a evita proasta
cheltuire a sumelor alocate diverselor domenii60. În articolul 311 se stabilea procedura prin care
Consiliul dicta direcțiile generale pentru sistemul de resure proprii ale Uniunii, numai în urma
unei decizii unanime și cu consultarea Parlamentului European, care la rândul său adopta decizii
prin regula unei majorități calificate. În aceeași manieră, Consiliul are dreptul de a stabili noi
categori de resurse sau de a le modifica pe cele existente.
Articolul 314 stabilea procedura de adoptare a bugetului pentru fiecare an. Toate instituțiile,
cu excepția Băncii Centrale Europene, au obligația de a trimite un raport cu cheltuielile estimate
pentru noul an financiar. Comisia va face noi estimări pe baza rapoartelor și va emite un raport
conținând bugetul general într-o variantă nefinalizată, pe care o va trimite pentru analiză
Consiliului European și Parlamentului European. La rândul său, Consiliul va alcătui un raport cu
privire la propunerea pentru buget pe care o trimite Parlamentului, care, timp de 42 de zile poate
să aprobe bugetul, să nu ia nici o decizie(situație în care lipsa de răspuns duce la aprobarea
bugetului în forma propusă), sau poate să decidă printr-o majoritate să aducă modificări
bugetului, iar președinții celor 2 instituții convoacă Comitetul de Conciliere, compus dintr-un
număr egal de parlamentari și membri ai Comisiei, acesta având la dispoziție o perioadă de 21 de
zile pentru a ajunge la un consens în privința bugetului61.
60
Consolidated Reader-Friendly Edition of the Treaty on European Union(TEU) and the Treaty on the Functioning
of the European Union(TFEU) as amended by the Treaty of Lisbon(2007), Editura Foundation For EU Democracy,
2008, pg. 145
In cazul in care Comitetul nu ajungea la o înțelegere, existau mai multe posibilități reglate în plan legislativ de
articolul 314: “dacă în douăzeci și unu de zile Comitetul ajunge la o înțelegere, atunci Parlamentul și Comisia dispun
de încă 14 zile pentru a aproba fiecare bugetul propus. Dacă aceasta nu se întâmplă, fie pentru că una din instituții nu
dă un răspuns, fie respinge propunerea, în timp ce cealaltă procedează în aceeași manieră sau aprobă singură
propunerea, un nou buget va fi propus de Comisie, sau dacă Comisia respinge propunerea, în timp ce Parlamentul o
aprobă, cel din urmă poate în termen de două săptămâni, printr-o majoritate a membrilor săi și trei cincimi din
voturile date, să reducă numărul amendamentelor făcute bugetului sau să le aprobe pe toate. Dacă unul din
amendamente nu e aprobat, atunci poziția asumată în Comitetul de Reconciliere va fi păstrată” – Consolidated
61
23
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Sfârșitul acestui prim capitol face necesare câteva considerații de ordin general privitoare la
evoluția bugetului Uniunii de-a lungul timpului. Deși a constituit mereu un subiect de dezbatere
și de conflict, autori precum Jacques Pelkmans consideră că “ aceste jocuri politice conțin o doză
serioasă de iluzionism și mare parte din zgomotul produs în media sunt destinate consumului
politic domestic. Adevărul este că bugetul U.E. e trivial după orice standard rezonabil:
reprezintă doar 1% din P.N.B.-ul Uniunii și mai puțin de 3% din totalul bugetelor naționale62”.
Același autor conclude prin afirmația “Bugetul U.E. are o importanță economică marginală.
Importanța și rolul său nu justifică lungile perioade de bătălie bugetară dintre statele membre
[…] Neglijența majoră în toate aceste bătălii este însuși interesul U.E.63”.
În condițiile în care Uniunea Europeană reprezintă una din cele mai mari economii pe plan
mondial(15.3 trilioane usd ca P.I.B. in 201164), se poate susține că în comparație, suma de 116.5
miliarde de euro care alcătuiește bugetul aproximativ de care dispune Uniunea atât pentru a se
autofinanța, cât și pentru a finanța activități și programe dintr-o arie largă(educație, programe
culturale, fonduri structurale, sociale, subvenții pentru agricultură) în toate cele 27 de țări
membre pare insuficientă și chiar nesemnificativă. Și chiar este, dacă se analizează potențialul și
posibilitățile de dezvoltare ale sectorului bugetar. Aceste considerații, cât și alte critici vor fi
prezentate în ultima parte a lucrării, unde se va discuta despre viitorul bugetului comunitar și
situația curentă a resurselor bugetare europene.
Prezentul capitol a avut drept scop introducerea în problematica bugetului Uniunii
Europene, atât sub aspectul originii istorice, cât și a formei curente. S-a urmărit progresul la
nivel general nu atât a sumelor cheltuite, cât a metodei de adoptare a bugetelor pentru fiecare
perioadă și a modului în care s-au rezolvat disputele. Această perspectivă de ansamblu va fi utilă
mai ales pentru ultimul capitol, în care se vor analiza probleme specifice și metode de reformă
ale resurselor bugetare.
Reader-Friendly Edition of the Treaty on European Union(TEU) and the Treaty on the Functioning of the European
Union(TFEU) as amended by the Treaty of Lisbon(2007), Editura Foundation For EU Democracy, 2008, pg. 147
62
Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Pearson Education Limited,
Essex England, 2006, pg. 411
63
64
Ibidem, pg. 412
The World Factbook, European Union, Central Intelligence Agency, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html
24
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Sunt mai multe concluzii ce pot fi trase din urmărirea traseului istoric pe care resursele
bugetare l-au urmat din 1957 și până astăzi. Pentru autor, unul din cele mai relevante aspecte
este maniera lipsită de ordine sau metodă reglementată de soluționare a conflictelor, dar relativ
constantă prin care oameni politici europeni au soluționat sau tratat probleme și conflictele legate
de chestiunile bugetare. Criza provocată de reprezentantul Marii Britanii, Margaret Thatcher, în
1984, este un exemplu relevant în acest sens. În ciuda faptului că această țară nu era singura și
nu e nici astăzi singura care beneficiază de pe urma bugetului comun mai puțin decât alte țări
membre raportat la sumele cu care contribuie, fiind considerată un contributor net, în 1984 alte
țări, precum Germania, au fost de acord să preia o parte din povara financiară a Marii Britaniei
pentru a evita un blocaj politic cu consecințe grave asupra funcționării și credibilității Uniunii.
Se pot lua în considerare și aspectele strict economice ale unor astfel de decizii- se poate, de
pildă, sugera că țările ce au fost de acord să acorde Marii Britanii rabatul dorit au procedat astfel
pentru că obțineau mai multe avantaje cu această țară în interiorul comunității și pieței comune
decât fără ea.
În același timp, dincolo de interesele naționale nu se poate nega rolul și implicarea unor
oameni precum Jacques Delors, care și-a susținut ideile și dorința spre progres chiar și în
condițiile în care comunitatea politică adopta o atitudine rezervată față de schimbare. Este
evident că nu numai reformele în plan bugetar, dar întreaga construcție europeană au fost
susținute în momente critice de oameni politici despre care se poate spune că au alcătuit o elită
tocmai prin euroentuziasmul lor, în contrast cu atitudinea naționalistă a majorității comunității
politice europene.
Bugetul Uniunii este o componentă importantă și relevantă ca obiect de cercetare tocmai
pentru că reflectă capacitatea Uniunii Europene sub forma ei curentă, cât și a predecesorilor săi
de a depăși problemele și de a înregistra o tendință spre progres, care la rândul sau se traduce
printr-un proces de unionizare și unificare la nivel european.
Astfel, dimensiunea bugetară poate fi privită ca un indicator al stadiului în care se află Uniunea
în comparație cu o federație sau un stat unitar, și sub această perspectivă problemele curente care
se pun în discuție în legătură cu bugetul și domeniile de finanțare devin mai relevante în
contextul general al funcționării Uniunii Europene.
25
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Capitolul II: Evoluția în timp a Politicii Agricole Comune(P.A.C.) și impactul său asupra
bugetului comunitar
P.A.C. este un subiect inevitabil în orice lucrare ce își propune să pună în discuție
probleme specifice sau de ordin general privitoare la resursele și cheltuielile de natură bugetară
ale actualei Uniuni Europene sau ale predecesorilor săi, în condițiile în care P.A.C. a fost una
dintre primele politici comune și a constituit și continuă să fie cea mai costisitoare politică
intreprinsă de Uniunea Europeană, locul secund fiind ocupat de politica de coeziune. În lucrarea
de față s-a preferat discutarea politicii comune din agricultură deoarece acesta a generat mai
multe dezbateri și critici, și totodată pentru că reprezintă materializarea unei preocupări comune
la nivel european, referitoare la asigurarea resurselor de hrană.
Printre ale efecte ale celui de-al doilea război mondial asupra societăților naționale din
Europa, se număra și criza alimentelor, respectiv reducerea surselor de hrană, considerate resurse
strategice atât în timpul războiului, cât și după terminarea lui. După cum indică Robert Ackrill în
lucrarea să dedicată P.A.C., “Europa vestică s-a confruntat cu probleme majore de adaptare după
cel de-al doilea război mondial, cu producții de hrană mult sub cotele de dinaintea războiului.
Țările nu dispuneau de rezerve de monedă străină, mai ales dolari. Stimularea producției de
hrană era văzută că o modalitate de a ușura constrângerile balanței de plăti, astfel încât modestele
rezervele de valută să poată fi folosite pentru importuri industriale65”. Pe lângă această
preocupare, au existat și alte motivații puternice de natură economică pentru a include politicile
din domeniul agriculturii în atribuțiile Uniunii Europene66. Cercetători precum Koester, El-
Agraa și Swan arată că comerțul cu produse agricole era important pentru toate economiile
europene67.
65
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield England, 2000,
pg. 22-23
De acum înainte, prin denumirea “Uniunea Europeana” se va face referire atât la prezenta formațiune politică, cât
și la precursorii săi.
66
67
Koester, Ulrich, El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, Editura Cambridge University
Press, New York, 2007, pg. 373-374
26
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Cu privire la tratatul de la Roma, Swann consideră că acesta reprezintă “echilibrul delicat
între interesle naționale contradictorii ale părților contractante. În cazul Germaniei de V,
perspectiva comerțului liber cu produse indusriale, și a accesului nerestricționat pe piața franceză
în particular, era extrem de tentantă. În cazul Franței relativa eficiență a sectorului agricol…în
comparație cu Germania de V oferea posibilitatea ca într-o piață comunitară liberă ea să poată
penetra piața vest-germană….Prin urmare, agricultura trebuia sa fie inclusă68”. Această
perspectivă indică încă odată interesele naționale care au contribuit la sprijinirea proiectului
european și rolul agriculturii, pe lângă cel al producției industriale despre care s-a vorbit în
capitolul I, în configurația economică a acelei perioade.
Koester și El-Agraa sprijină punctul de vedere enunțat anterior și continuă teoria lui
Swnn, considerând că “comerțul liber cu produse agricole nu ar fi căpătat nici un avânt dacă
fiecare națiune membră continua să-și protejeze agricultura în propria sa manieră, de vreme ce
asta era probabil să ducă la înlocuirea tarifelor cu bariere non-tarifare și ar fi putut de asemeni să
ducă la conflicte legate de regulile de competiție ale Comunității Economice. În orice caz, orice
înțelegere referitoare la integrarea economică care ar fi exclus agricultura avea șanse nule
de succes69”.
Cu alte cuvinte, toți membrii fondatori ai Uniunii aveau interese puternice pentru a-și proteja
sectorul agricol fie prin taxele de import(ce trebuiau să fie treptat eliminate), fie prin alte bariere,
cum ar fi limitarea cantităților maxime ce puteau fi importate anual dintr-o altă țară membră.
Ambele măsuri intrau însă în conflict cu Tratatul de la Roma, în care se specificau premisele și
condiții creării unei piețe comune. Pentru a evita problemele derivate din această situație, s-a
decis includerea sectorului agricol printre politicile comune, mai ales că cel puțin unul din
membrii fondatori, respectiv Franța, avea un sector agricol mai dezvoltat și prin urmare cu un
potențial mai mare decât în alte state membre. În total, circa 25% din totalul forței de muncă din
cele 6 țări semnatare ale Tratatului de la Roma era angrenat în activități agricole. În același timp,
în țări ca Franța, deși 26% din populație lucra în agricultură, acest sector contribuia in medie
68
Swann apud Koester, Ulrich, El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, Editura Cambridge
University Press, New York, 2007, pg. 373
69
Ibidem, pg. 373
27
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
doar cu 12% din P.N.B.70, fenomen care indică o eficiență mai scăzută în cazul agriculturii în
raport cu alte dectoare economice.
Țările vest-europene au dezvoltat încă din primii ani după terminarea războiului politici de
protejare și susținere a sectorului agricol. Franța, de pildă, a dezvoltat un program de mecanizare
și a aplicat taxe de import pentru a sprijini prețurile pentru producția internă. În Germania de
Vest s-a utilizat o soluție similară, prin crearea unui Consiliu de Depozitare și Import care avea
autoritatea de a interveni pe piață astfel încât să asigure o stabilitate a prețurilor, iar mai târziu s-a
adoptat o politică de menținere a prețurilor la cote prestabilite, astfel încât chiar și fermele cu
producții mici să fie protejate71.
În anii `50, concomitent cu negocierile ce vizau crearea unei comunități europene, se
propuneau diverse scenarii pentru a începe o colaborare a țărilor europene în sectorul agricol.
Una din propunerile Franței viza crearea unei Înalte Autorități care să supervizeze crearea unei
Comunități Agricole, prin Planul Charpentier. Această formă de organizare, ce implica crearea
unei autorități supranaționale a fost respinsă de britanici, care au făcut o contrapropunere sub
forma Planului Eccles, ce se axa mai degrabă pe o cooperare de tip interguvernamental. Totuși,
Planul Charpentier a fost mai apreciat decât propunerea Marii Britanii72.
În final, atât negocierile privind crearea unei comunități politice la nivel european, cât și cele
ce priveau sectorul agricol au fost reunite în tratatul de la Roma din 1957, unde exista o secțiune
dedicată. Articolul 38 începe cu mențiunea că “piața comună se va extinde și asupra agriculturii
și comerțului cu produse agricole73”. În continuare, articolul 39 atesta scopurile P.A.C., și
anume: “să crească productivitarea agricolă”, “să asigure un nivel echitabil de trai pentru
comunitatea agricolă”, “să stabilizeze piețele”, și “să asigure că resursele ajung la consumatori la
prețuri rezonabile”. Nu se ofereau definiții sau indicații privind conceptele de “prețuri
70
Swann apud Koester, Ulrich, El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, Editura Cambridge
University Press, New York, 2007, pg. 374
71
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield England, 2000,
pg. 25
72
73
Ibidem, pg. 28
Treaty of Rome, 1957, pg. 16, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/economy_finance/emu_history/documents/treaties/rometreaty2.pdf
28
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
rezonabile” și “nivel echitabil de trai”, indicator al faptului că aceste chestiuni țineau de o
strategie și convenții la care avea să se ajungă mai târziu, după analize economice mai
aprofundate, dar în același timp se atestă aspectele subiective ale P.A.C.. Articolul 40 stabilea
înființarea unei organizații comune a piețelor agricole, cea avea rolul de stabilire a prețurilor pe
categorii pe produse, crearea măsurilor de întrajutorare pentru procesele de producție și
marketing ale diverselor produse, precum și crearea mecanismului pentru stabilizarea
importurilor și exporturilor.
La rândul său, articolul 41 se adresa unor chestiuni ce țineau indirect de sfera agricolă.
Aici se stabilea faptul că în interiorul organizației comune se va permite luarea unor măsuri cum
ar fi programele vocaționale sau dezvoltarea de diverse cercetări în domeniu în vederea atingerii
obiectivelor din articolul 39.
La un an după semnarea tratatului de la Roma, în 1958, a avut loc o conferința în localitatea
italiană Stresa, unde miniștrii agriculturii din statele membre, dar și diverși reprezentați ai
fermierilor și ai industriilor alimentare au discutat problemele particulare legate de P.A.C.. S-au
expus diverse puncte de vedere privitoare la modul în care ar trebui să funcționeze noua politică,
în contextul în care ea avea să înlocuiască strategiile protecționiste naționale74. Printre altele, s-
a stabilit de comun acord că trebuie să fie menținut pe cât posibil echilibrul dintre cerere și
ofertă, pentru a se evita surplusurile, iar unitatea agricolă principală să rămână ferma familiala.
Tot atunci s-a stabilit că e nevoie de o creștere atât a comerțului dintre țările membre, cât și
a comerțului cu țări terțe. Una din cele mai importante prevederi al conferinței este cea
referitoare la maniera în care vor fi realizate obiectivele P.A.C. stipulate în articolul 40 al
Tratatului de la Roma. Prin înființarea Organizației Comune a Piețelor75(O.C.P.), fiecare produs
relevant(important din punct de vedere economic) avea să dispună de propriile prevederi în
domeniu, ce aveau să fie aplicate la nivel de comunitate. Aici erau menționate în primul rând
prețurile minime garantate pentru fiecare produs, precum și limita de intervenție asupra
prețurilor, ajutoarele primite în etapa de producție, sau pentru export. Toate piețele respectau un
74
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield England, 2000,
pg. 31
75
Treaty of Rome, 1957, pg. 17, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/economy_finance/emu_history/documents/treaties/rometreaty2.pdf
29
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
set comun de regulamente ce priveau fiecare fiecare etapă- producția, comercializarea si
sprijinul acordat76.
Au existat și aspecte asupra cărora nu s-a ajuns la un consens în timpul conferinței de la
Stresa- de pildă, regimul de sprijin financiar pentru cereale. Acesta va fi un subiect care va
genera probleme și în anii următori.
Accentul pus pe unitățile mici de producție, respectiv fermele private își are propriile
justificări economice. După cum indică Ackrill, la vremea respectivă exista îngrijorarea că
comunitățile rurale să nu sufere alterări și să între într-un fenomen de despopulare prin migrarea
forței de muncă spre orașe. Dispariția fermierilor ar fi afectat inclusiv industriile aferente
agriculturii, cum ar fi sistemul de distribuție și colectare a produselor agricole. Dacă s-ar fi
întâmplat aceasta, anumite facilități precum școlile sau magazinele se puteau închide din lipsă de
elevi/clienți, creându-se în timp diferențe mari între nivelul de trai din comunitățile rurare și cele
urbane. Pe lângă aceasta, ar fi fost afectată în mod inevitabil și diversitatea economică77.
In noiembrie 1959, Comisia a dezvoltat mecanismele de piată ale C.A.P.78, care vor rămâne
în vigoare până la reformele din anii `90. Produse agricole au fost împărțite în 3 categorii, în
fuctie de importanța economică și proporția ocupată în producția totală. Prima includea
cerealele, zahărul și produse lactate, pentru care se dorea un sprijin solid sub forma prețurilor
prestabilite(aflate peste prețurile practicate în plan internațional) și taxe de import variabile
pentru aceleași produse provenite din țări terțe. A doua categorie de produse era formată din
carnea de porc, vită, pui și ouă, acestea fiind protejate printr-un tarif adițional ce era aplicat în
momentul în care prețul pe plan internațional scădea sub cel practicat în Comunitate . A treia
categorie consista din vin, fructe și legume, pentru care forma de protecție erau tarifele pentru
importuri79.
76
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives And Orientations,
pg. 7, accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
77
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield England, 2000,
pg. 24
78
Von der Groeben apud Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press,
Sheffield England, 2000, pg. 31
79
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield England, 2000,
pg.31-32
30
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Au existat dezbateri privind aceste aspecte între țările care aveau interese economice
distince. Germania, de pildă, vroia să amâne intrarea în vigoare a sistemului de reglare a
prețurilor, în condițiile în care prețurile practicate de fermierii francezi erau mai mici decât cele
din Germania, ceea ce ar fi afectat nivelul lor de trai. Italia era nemulțumită de faptul că a treia
categorie de produse nu beneficia de un sprijin mai solid pentru că era una din principalii
producători europeni în domeniu. Din aceste considerente, la care se adăuga faptul că nu se
ajunsese încă la un consens privind prețul cerealelor, negocierile s-au extins până în 1962, chiar
dacă termenul-limită stabilit de Consiliul de Miniștri pentru finalizarea discuțiilor privind piața
comună era decembrie 196180. S-a stabilit că resursele pentru P.A.C. să fie administrate de
Fondul European de Ghidare și Orientare Agricolă(F.E.O.G.A.)
Tot în timpul negocierilor de la începutul anilor `60 au reieșit 3 principii generale ale
P.A.C., cu influența obiectivelor stabilite în Tratatul de la Roma. Acestea erau piața comună,
care se baza pe circulația liberă și stabilă de bunuri între țările membre la prețuri relativ comune,
comunitatea de tip preferențial, care se referea la regimul de impozite aplicate importurilor în
funcție de interesele comunitare, și principiul solidarității financiare, care stătea la baza colectării
taxelor pentru buget și redistriburii fondurilor în toate țările membre81.
Totuși, se poate spune că negocierile rămâneau în urmă provocărilor, deoarece prețul pentru
cereale a continuat să rămână un subiect neîncheiat, iar sprijinul financiar pentru diverse produse
urma să fie acordat nu imediat, ci după o perioadă de câțiva ani. Această situație poate fi
explicată prin presiunea slabă exercitată înspre rezolvarea unor chestiuni, în contextul în care nu
se ajunsese încă în faza producției excesive și încă era nevoie de importuri, iar piața comună era
în curs de dezvoltare, alături de producția agricolă ale țărilor membre. Pentru definitivarea
prețului comun al cerealelor a fost necesară intervenția Franței, care a făcut presiuni politice,
amenințând să se retragă din Comunitate dacă nu se ajungea curând la un consens82. În această
manieră, s-a ajuns la un consens în 1964, iar prețurile urmau să între în vigoare 3 ani mai târziu.
80
81
Ibidem, pg. 32-33
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield England, 2000,
pg.33
82
Neville-Rolfe apud Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press,
Sheffield England, 2000, pg. 34
31
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Așa cum s-a mai spus, fiecare produs agricol important în economie era introdus pe o piață
comună, care la rândul ei era inclusă în O.C.P. În anii `60 s-au introdus în O.C.P. principalele
produse de interes, cum erau cerealele, laptele, zahărul, carnea de vită, etc. De-a lungul timpului
tot mai multe produse au fost adăugate O.C.P.-ului, iar astăzi doar un număr limitat de produse
nu dispun de un statut regularizat, cum ar fi cartofii sau mierea.
Modul în care s-au dezvoltat condițiile și sprijinul pentru fiecare categorie de produse nu a
ținut numai de considerente economice. Presiunea politică a avut un aport semnificativ în ceea
ce privește anumite produse, cum ar fi uleiul de măsline, a cărui includere în O.C.P. s-a datorat
insistențelor Italiei în domeniu. Alte aspecte țineau cont de posibilitatea exportării cu profit a
anumitor produse, precum și de alte trăsături, cum ar fi perisabilitatea, stabilitatea cererii și a
producției, și altele. Aceste motive explică de ce prima categorie de produse(cereale, lapte, carne
de viață) au un statut privilegiat și li se acordă o protecție sporită pe piață, în timp ce
altele(legumele, florile) dispun de un grad de protecție mai scăzut83.
În una din lucrările sale, Pavlos Pezaros explică în ce consta mecanismul de intervenție
folosit de Comunitate pentru a putea garanta prețurile la produsele considerate importante pentru
economia agricolă. Una din cele mai importante atribuții pentru O.C.P. e să stabilească un preț
minim pentru fiecare produs, cunoscut și ca preț de intervenție. Astfel, producătorii au
posibilitatea în avans să-și calculeze profitul minim precum și producția pentru următoarea
perioadă, indiferent de felul în care evoluează piața internațională sau alte piețe din interiorul
comunității. Prețul de intervenție stabilit asigură producătorul că el nu va primi pe produsele sale
mai puțin decât prețul pe cantitate stabilit anterior de O.C.P.
În cazul în care se producea în interiorul comunității mai mult decât se consuma, se instala
fenomenul de supraproducție, moment în care piața tindea să coboare prețurile. Dacă prețurile
coboarau sub prețul minim garantat, atunci autoritățile începeau procedura de stabilizare a
prețurilor prin achiziționarea volumului de marfă aflată în exces la prețul minim stabilit. În
funcție de tipurile de produse, ele erau depozitate pe cheltuiala autorităților și revândute mai
târziu pe piața internă sau externă84. Astfel producătorul este asigurat împotriva pierderilor
83
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives And Orientations,
pg. 8, accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
84
Ibidem, pg. 8
32
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
indiferent de cantitatea produsă. Așa cum se va vedea, acest sistem va produce efecte negative
notabile atât în plan economic, cât și politic și chiar ecologic.
În ciuda garanției oferite de prețul minim prestabilit, fermierii mai beneficiau de prevederi
adiționale în mecanismul de reglare a prețurilor. Odată cu prețul minim pentru un anumit
produs, era stabilit și un preț țintă, care se afla deasupra prețului minim, acționând ca indicator
relativ pentru rata considerată rezonabilă a profitului pentru producători. Așa cum indică
Pezaros, prețul țintă nu era stabilit pe baze economice, ci politice, constituind o ilustrare
adițională a scopului general al P.A.C., anume protejarea agriculturii și a nivelului de trai a
producătorilor85. De asemeni, era stabilit și un preț de prag, foarte apropiat de prețul țintă, care
avea rolul de a stabili prețul minim pe care același tip de produse puteau fi importate din țările
terțe. Aceasta era forma de protecție a frontierelor, iar restricțiile asupra importurilor se realizau
printr-un sistem relativ necomplicat de taxe de import variabile, calculate ca diferență dintre
prețul de prag și prețurile practicate pe piața mondială, iar taxele colectate erau adăugate
bugetului general. Distincția dintre sistemul variabil de impozite practicat în Uniune și taxele
vamale comune se făcea pe baza faptului că cele din urmă erau fixe, în timp ce primele se
schimbau în funcție de prețurile mondiale86. În acest sens, figura 1 exemplifică mecanismul de
reglare a prețurilor înainte ca P.A.C. să treacă printr-un proces de reformă.
O altă formă de asistență pe care Comunitatea o oferea agricultorilor consista din
subvențiile oferite producătorilor care doreau să-și exporte produsele pe piața internațională,
unde prețurile pentru aceleași produse erau de obicei mult mai mici decât cele pe care își
permiteau producătorii europene să le ofere. Astfel, diferența de preț dintre prețurile practicate
pe piețele internaționale și cele din interiorul Comunității erau acoperite și restituite
exportatorului.
Pe lângă protecția aplicată producției locale de produse agricole elementare(cereale, carne,
produse lactate etc) a fost dezvoltată o formă de protejare a producătorilor și în ceea ce privește
produse precum tutunul, semințele oleaginoase sau bumbacul, cel mai adesea folosite ca materii
prime în diverse industrii. Pentru că unele din aceste produse nu erau cultivate în Europa sau nu
85
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives And Orientations,
pg. 8, accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
86
Ibidem, pg. 9
33
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
exista decât un număr foarte mic de producători locali, ele au fost scutite de taxe vamale de
import. Totuși, în cazul în care existau și producători locali al unora din aceste produse, ei
beneficiau de subvenții directe sau indirecte pentru a rămâne competitivi pe piață87.
Fig. 1. Exemplificare a mecanismelor de reglare a prețurilor din C.E. practicate în 1991, cifrele
reprezintă prețurile plătite pentru cereale la import/export88
Descrierea succintă a multiplelor forme de protecție oferite producătorilor agricoli din
Comunitatea Europeană până la reformele din anii `90 indică un mecanism protecționist aparte,
87
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives And Orientations,
pg. 10, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
88
Preluare dupa Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives And
Orientations, pg. 9, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
34
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
complicat și relativ ineficient nu din cauza faptului că constituia un impediment serios pentru
comerțul liber dintre Comunitatea Europeană și restul lumii, dar și pentru că ducea la
dezechilibre în interiorul Comunității. Datorită faptului că subvențiile erau plătite pe cantitățile
produse, agricultorii erau stimulați să producă cât mai mult, astfel încât să primească mai mulți
bani, ceea ce ducea frecvent la supraproducții, care mai apoi cădeau în responsabilitatea
Comunității pentru că nu erau absorbite pe piața internă, și de asemeni crea probleme ecologice,
datorită îngrășămintelor fizice la care se apela adeseori pentru a mari producția.
Se va reveni asupra acestor 2 aspecte negative ale P.A.C. la sfârșitul capitolului. În lucrarea
sa, Pezaros arată că la baza sistemului detaliat în paginile anterioare au existat rațiuni solide,
despre care s-a discutat și la începutul acestui capitol. El consideră că “la vremea când C.E. era
în importator net aproape al tuturor produselor de bază, acest sistem constituia cel mai puternic
stimul înspre o creștere rapidă a productivității în sector, în timp ce venitul bugetar rezultat din
impozitele variabile acopereau în mare costurile derivate din subvenționarea exporturilor
agricole89”.
Cu alte cuvinte, liderii politici ai vremii au configurat subvențiile și barierele tarifare astfel
încât să existe un echilibru între nevoia de import a Comunității și necesitatea dezvoltării
propriului sector agricol. Dacă restricțiile impuse importurilor din alte țări ar fi fost minime,
cetățenii Comunității ar fi avut acces la produsele agricole importate la prețuri mai mici sau mult
mai mici decât cele oferite de producătorii locali. Pe termen scurt, consumatorii ar fi putut avea
de profitat de pe urma acestei situații, dar pentru că la vremea creării P.A.C. sectorul agricol
angaja un număr mult mai mare de persoane decât astăzi, dezavantajele descurajării producției
locale prin importurile ieftine ar fi depășit avantajele aduse consumatorilor.
De aceea, pentru primele 2 decenii de la conceperea P.A.C., sistemul a constituit un
compromis rezonabil care a stimulat creșterea producției locale controlând și impozitând în
același timp fluxul de importuri, astfel încât consumatorii nu au fost afectați decât într-o
proporție neglijabilă de controlul asupra prețurilor.
Totuși, P.A.C. a generat probleme bugetare și critici încă din primul deceniu de funcționare.
Una din probleme e cea a surplusurilor generate de sistemul de plăti directe pe cantitatea
89
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives And Orientations,
pg. 10, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
35
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
produsă, dar au existat critici referitoare la coeziunea internă a pieței comune. Pezaros spune că
“mecanismele P.A.C. nu luaseră la modul serios în considerare parametrii structurali și sociali ai
agriculturii europene90. Un alt cercetător, Jacques Pelkmans, abordează același punct de vedere
și-l detaliază. După cum spune el, “Pentru un număr mare de produse agricole, exista tendința de
a se forma o relație negativă între costurile medii și cantitatea de factori factori adiționali cum ar
fi (relativ omogene) pământ, tehnologie sau capital fizic(bovine). Prin urmare, pentru ca
politicile de venit să fie eficiente pentru marginalul, adesea mărunt și înapoiat fermier, prețurile
trebuie să fie în mod substanțial mai mari decât costurile fermierilor dezvoltați. Astfel, marii
fermieri beneficiază în mod disproporționat de pe urma P.A.C., deși problema <<standardului de
trai>> rezidă în cazul fermierilor mărunți91”.
Altfel spus, condițiile în care se realizează agricultura în comunitate sunt deosebit de
diverse. În primul rând, există discrepanțe la nivelul suprafețelor disponibile de pământ arabil în
diversele țări, la care se adaugă bogăția solului, precipitațiile, infrastructura, nivelul de trai
existent. Toate aceste diferențe duc la disproporții în ceea ce privește capacitatea de producție a
fermierilor din diversele regiuni. În citatul dat, Pelkmans face referire la o altă trăsătură care
generează discrepanțe între producători, și anume mărimea fermei și a resurselor necesare
operării sale, respectiv diversele tehnologii(utilaje) și capitalul fizic(numărul de animale
disponibile). Având la dispoziție mult mai mult teren și utilajele necesare exploatării lui, marile
ferme produc mai mult și mai eficient decât fermele mici.
Drept urmare, având la dispoziția lor un capital rezultat semnificativ mai mare decât în
cazul unei ferme mici, o fermă mare poate să se dezvolte și mai mult, prin achiztia de noi
pământuri și utilaje, în timp ce o fermă mică continuă să funcționeze într-un regim de
subzistență, generând suficient profit numai pentru acoperirea cheltuielilor producătorului. În
figura 2, preluată din cartea lui Pelkmans, zonele hașurate reprezintă diferența dintre producția
totală medie a unei ferme mici comparate cu producția medie a unei ferme mici. După cum
90
91
Ibidem, pg. 11
Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Pearson Education Limited,
Essex England, 2006, pg. 223
36
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
indică el, “productia fermelor mari e de trei ori mai mare decât cea a unei ferme mici […]
fermele mari obțin în mare de 5 ori mai mult profit(zonele hașurate) decât fermele mici”92.
Fig. 2. Diferențele între producția totală medie a unei ferme mici în comparație cu o fermă
mare93
Așa cum s-a mai spus, prețurile asupra cărora s-a convenit la începutul anilor `60 au intrat în
vigoare în 1967, iar în deceniul următor nu s-au adus schimbări importante sistemului, și, după
cum arată Ackrill, în documentele eliberate în anii `60 cu privire la viitorul P.A.C., noțiunea de
reformă lipsește în termenologia folosită, preferându-se termeni cu implicații mai puțin radicale.
92
93
Ibidem, pg. 224
Preluare dupa Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Pearson
Education Limited, Essex England, 2006, pg. 224
37
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Nu au existat reforme în adevăratul sens al cuvântului, ci doar “o serie de schimbări care au
intervenit asupra unor aspecte marginale ale politicii94”.
Deși nu exista o inflație suficient de mare încât să fie nevoie de o creștere a prețurilor
comune, iar fermierii încă beneficiau de prețuri suficient de mari în comparație cu cele practicate
pe piața mondială, în 1972 s-a aprobat o creștere de 8% a prețurilor. Motivația pentru această
creștere a fost mai degrabă externă, deoarece se intrase într-o adevărată criză a petrolului pe plan
global, ceea ce a dus la scumpirea carburanților. Toate industriile europene, inclusiv agricultura,
au fost afectate pe măsură ce costurile de producție au crescut.
Au existat și persoane care au considerat că intervenția directă asupra prețurilor nu e
suficientă pentru dezvoltarea fermelor mici, pe care s-a pus accent încă de la început. Șeful
Comisiei Europene din acea perioadă, Sicco Mansholt, considera că e nevoie de o reformă
structurală. Deși a înaintat încă din 1968 sugestiile sale în această direcție, reprezentanții
statelor membre au luat prea puțin în considerare punctul său de vedere95. Se poate considera că
preocuparea excesivă pentru protejarea prețurilor în dăuna reformei structurale a determinat o
eficiență scăzută a P.A.C., în condițiile în care fondurile bugetare alocate erau cheltuite aproape
în întregime pe sprijinirea directă a producției și comercializării, în loc ca accentul să cadă pe
modul de funcționare al fermelor producătoare, al căror potențial putea fi mărit.
La scumpirea țițeiului s-a adăugat o recoltă proastă în perioada cuprinsă între 1973 și 1974,
ceea ce a dus la o înțelegere asupra creșterii prețurilor la lapte și carne de vită cu 12%, urmată de
o creștere generală a prețurilor cu 5% în același an. Relativa instabilitate a mediului internațional
a impulsionat politicienii europeni să efectueze o nouă creștere a prețurilor în 1975, cu 9% pentru
cereale, 15% zahăr și 8% pentru carne de vită96. Această măsură poate fi considerată inutilă, de
vreme ce existau chiar și surplusuri pentru aceste categorii de alimente în acel an. În mod
paradoxal, creșterile de preț au continuat, ajungându-se în total la o creștere a prețurilor pentru
carne și lapte de peste 40% într-o perioadă de câțiva ani, ceea ce a avut consecințe serioase
94
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield England, 2000,
pg. 50
95
96
Ibidem, pg. 50
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield England, 2000,
pg. 51
38
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
asupra bugetului comunitar. Administratorul bugetului pentru P.A.C., F.E.O.G.A.(Fondul
European de Orientare și Garantare Agricolă), și-a crescut nevoile de resurse cu 46% în 1975 și
23% în 1976, pe măsură ce prețurile pe piața mondială scăzuseră, în timp ce cele de pe piața
europeană crescuseră, iar supraproducția trebuia exportată în țări terțe pe cheltuiala
Comunității97. În prima parte a deceniului următor au fost introduse foarte puține modificări
P.A.C., cu excepția introducerii cotelor de producție, măsură care urmărea stoparea fenomenului
supraproducției. Aceste cote asigurau prețurile obținute de producători până o anumită cantitate,
ele fiind impuse în primul rând produselor esențiale în agricultura europeană, cum ar fi cerealele,
laptele si zahărul98.
În ciuda ineficacității lor în ceea ce privește evitarea supraproducției și stimularea
dezvoltării fermelor de mici dimensiuni, mecanismele și strategiile P.A.C., explicate în paginile
precedente, au rămas în esență neschimbate până la începutul anilor `90, când negocierile
Comunității Europene cu Acordul General asupra Tarifelor și Comerțului(viitoarea Organizație
Mondială a Comerțului sau O.M.C.) au adus noi presiuni asupra politicilor protecționiste ale
Comunității, în special în domeniul agriculturii. Înainte de abordarea acestui subiect, vor fi
menționate câteva opinii privitoare la motivele pentru care P.A.C. rămânea în continuare un
domeniu greu de reformat, în condițiile în care situația agriculturii se schimbase de la începutul
politicii comune și până la sfarșitul anilor `80, iar politica protecționistă în sine conducea la
apariția unor probleme serioase.
Unul din factorii ce aveau un rol important în adoptarea deciziilor erau grupurile de
interese. Unii cercetători consideră că “lobby-ul fermierilor a fost extrem de eficient în
influențarea P.A.C. și in prevenirea reformei”99. Pentru că reprezentații fermierilor și ai
producătorilor de alimente influențau și chiar erau o parte din procesul decizional prin care se
stabileau diversele politici agricole, situație la care se adaugă sprijinul politic la nivel național
pentru politica de tip protecționist, contrabalansarea acestor forțe politice era deosebit de dificilă.
97
98
Ibidem, pg. 53
Politica Agricolă, 2003, pg. 9, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf
99
Moyer, Josling apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the MacSharry reforms of
the CAP, School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland, UK, 1997, pg. 5, accesat la data de
7.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
39
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Un alt cercetător, Tracy, indică în 1990 faptul că nu exista nici un sprijin din partea opiniei
publice pentru reformarea P.A.C., bazându-se în acest sens pe rezultatele unui sondaj
eurobarometru din 1988, al cărui rezultate erau destul de contradictorii. Deși 62% din cei
interghievati erau de acord cu afirmația conforma căreia cetățenii Comunității nu ar mai trebui să
plătească în plus în calitate de consumatori și plătitori de taxe pentru a susține P.A.C., în același
timp 59% considerau că sprijinirea agriculturii e un lucru pozitiv, 51% erau de acord că
importurile ar trebui limitate pentru a proteja producția autohtonă, iar 71% considerau că
Comunitatea Europeană ar trebui să ia măsuri pentru a se menține în calitate de important
exportator de produse agricole100. Concluzia ce se poate trage din aceste statistici e că
majoritatea europenilor susțineau politica protecționistă chiar dacă în calitate de finanțatori ai
acesteia ei doreau o reducere a a sumelor necesare întreținerii ei.
Alte bariere în calea reformelor sunt identificate de Fennel în 1987. Conform lui, lipsa unei
autorități colective permanente care să supervizeze procesul de reformă și lipsa de interes a
miniștrilor din domeniul agriculturii de a acționa împotriva intereselor agricultorilor contribuie și
ele la menținerea politicii inițiale într-un context istoric diferit de cel inițial101. Alții, precum
Pezaros, consideră că “toate reformele anterioare ale P.A.C. s-au dovedit a fi parțial folositoare,
și numai pentru o perioadă scurtă de timp […]. Noua reformă trebuia să fie suficient de radicală
încât să ajungă până la mecanismul de bază al P.A.C102”.
Din rațiunile expuse, se poate indica de ce presiunile externe au avut un rol important în
declanșarea procesului de reformă în cazul P.A.C., care a culminat cu așa numita reformă
MacSharry din 1992. Unul din analiștii care au tratat problema, Tangerman, consideră că
“adevărata motivație din spatele reformei MacSharry a fost nevoia de a alinia P.A.C. la
obligațiile internaționale privitoare la politica agricolă pe care C.E. nu le-ar fi putut evita decât
100
Tracy apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the MacSharry reforms of the CAP,
School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland, UK, 1997, pg. 5, accesat la data de 7.06.2012, la
adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
101
Fennel apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the MacSharry reforms of the CAP,
School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland, UK, 1997, pg. 6, accesat la data de 7.06.2012, la
adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
102
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives And Orientations,
pg. 14, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
40
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
dacă era pregătită să lase Runda Uruguay a negocierilor A.G.T.C. să se ducă pe apa
sâmbetei103”.
Acordul General asupra Tarifelor și Comerțului(A.G.T.C.) reprezintă o înțelegere pe care
Comunitatea Europeană a semnat-o în 1946 cu ocazia conferinței Națiunilor Unite cu privire la
comerțul internațional. Ea a fost respectată de Comunitate până în 1993, când a devenit parte a
Organizației Mondiale a Comerțului(O.M.C.). În perioada 1986-1994 s-au ținut o serie de
negocieri privind liberalizarea comerțului pe plan internațional, ansamblu cunoscut sub numele
de runda Uruguay, a cărei scop principal era eliminarea măsurilor protecționiste în domenii
precum agricultura.
Acționând în concordanță cu cerințele celorlalți membri ai A.G.T.C., Ray Macsharry,
comisarul european pentru agricultură începând cu 1989, a făcut o serie de propuneri pentru
reducerea sau eliminarea completă a unor mecanisme de protecție. Atât propunerile sale, cât și
presiunile exercitate de alte țări prezente la negocieri(în special Statele Unite ale Americii) au
avut drept rezultat adoptarea unor măsuri ce pot fi considerate drept radicale, pentru simplu fapt
că nu au fost precedate de nici o acțiune asemănătoare. Astfel, taxele variabile pentru importuri
aveau să fie eliminate, fiind înlocuite de tarife de tip clasic, prețurile la produse agricole și
subvențiile acordate la export aveau să scadă cu 36%, iar sprijinul acordat producătorilor
autohtoni urma să fie redus cu 20%104.
Totuși, aceste procente nu reflectă fidel reducerea sprijinului acordat fermierilor. În ciuda
reducerii prețurilor, a fost introdus un sistem de plăți directe calculate în funcție de numărul de
hectare cultivate sau de vite deținute. S-a dezvoltat de asemeni o schemă de pensionare
anticipată pentru fermieri și s-au instituit stimulente pentru cei care își foloseau terenul în alte
scopuri decât producția agricolă sau pentru cazul în care nu se foloseau îngrășăminte chimice105.
103
Tangerman apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the MacSharry reforms of the
CAP, School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland, UK, 1997, pg. 8, accesat la data de 7.06.2012,
la adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
104
Daugbjerg, Carsten, Swinbank, Alan, Curbing Agricultural Exceptionalism: The EU`s Response to External
Challenge, Priceton University, 2006, pg. 5, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.princeton.edu/~pcglobal/conferences/IPES/papers/daugjberg_swinbank_F100_16.pdf
105
Politica Agricolă, 2003, pg. 9, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf
41
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Totodată, așa cum indică Daugbjerg și Swinbank, prețurile de referință pentru reducerea
prețurilor și a taxelor erau calculate după perioada 1986-1988, “în care prețurile pe piața
mondială erau excepțional de mici, iar tarifele variabile pe import și subvențiile pentru export
proporțional de ridicate106.
Alți cercetători, precum Nunez și Emerson, susțin că decizia Comunității de a reduce
prețurile și subvențiile pentru producătorii agricoli a fost motivată și de faptul că se aștepta o
lărgire în viitorul apropiat a Comunității Europene, și existau temeri că sprijinirea prețurilor în
maniera clasică nu mai era posibilă în situația în care aderau și mai multe țări la piața unică,
adăugând surplusurilor existente altele107. În condițiile în care nu existau planuri pentru a mări
plafonul maxim pe care bugetul comunitar îl putea accesa sau introducerea unor noi surse de
finanțare, iar P.N.B.-urile țărilor candidate erau mult mai mici decât media comunitară la acea
dată, trebuiau luate măsuri pentru a diminua presiunea pe care P.A.C. o exercita asupra
bugetului, aceasta realizându-se prin reformele menționate.
Au existat însă și avantaje ce nu pot fi negate ale reformei MacSharry. Renunțarea la
politica bazată pe cantitate și încurajarea culturilor ecologice prin modificarea legislației în acest
sens au inițiat un proces de renunțare la metodele intensive de creștere și producție. Totodată,
noile elemente de legislație introduceau și compensații pentru cei care își foloseau pământul în
alte scopuri decât cele agricole, cum ar fi crearea de parcuri sau reîmpădurire, cazuri în care
finanțarea compensatorie cu pierderile suferite se putea extinde pe o perioadă de până la 20 de
ani108.
În următoarea perioadă nu au existat alte proiecte radicale de reformă. În anul 1997 Comisia
a publicat documentul intitulat “Agenda 2000”, unde reforma din 1992 este privită per ansamblu
ca un eveniment cu efecte notabile și pozitive asupra agriculturii, cu o scădere a surplusurilor și
106
Daugbjerg, Carsten, Swinbank, Alan, Curbing Agricultural Exceptionalism: The EU`s Response to External
Challenge, Priceton University, 2006, pg. 5, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.princeton.edu/~pcglobal/conferences/IPES/papers/daugjberg_swinbank_F100_16.pdf
107
Nunez Ferrer, Jorge, Emerson, Michael, Good Bye, Agenda 2000, Hello, Agenda 2003 Effects of the Berlin
Summit on Own Resources, Expenditures and EU Net Balances, pg. 19, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://aei.pitt.edu/11703/1/50.pdf
108
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives And Orientations,
pg. 18-19, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
42
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
utilizării pesticidelor, și o creștere de 4.5% între perioada 1992-1996 în ceea ce privește
veniturile agricultorilor109. Se menționa în același timp și o prea mare complexitate a
programelor și măsurilor ce puteau fi adoptate concomitent în adresarea aceleiași probleme,
motiv pentru care era propusă o simplificare a regulilor de funcționare internă a P.A.C. și un grad
mai mare de descentralizare.
Odată cu intrarea în secolul 21, se poate spune că Uniunea Europeană a intrat în perioada
contemporană. Tendințele de simplificare mecanismelor interne ale P.A.C. și de reducere,
respectiv eficientizare a sprijinului acordat acestui domeniu s-au materializat prin măsuri precum
reunirea regurilor de operare al celor 21 de O.C.P-uri într-un “cadru juridic unic și, în măsura
posibilului, abordările sectoriale ar trebui înlocuite prin abordări
orizontale110”. Deși O.C.P.-urile funcționau pe baza unui regulament comun emis de Comisie,
fiecare dintre ele puteau aborda problemele diferit, în calitatea lor de reprezentante ale unor
categorii specifice de produse agricole, decizia Comisiei din 2007 urmărind să uniformizeze
metodele de intervenție.
O altă modificare survenită în ultimul deceniu în ceea ce privește P.A.C. a fost
introducerea Schemei de Plată Unice pe Suprafață(cunoscută mai bine sub denumirea ei în
engleză, Single Farm Payment Scheme), introdusă în 2005 și care e în esență o variantă mai
evoluată a plăților directe, principala noutate consistând din faptul că această modalitate de
finanțare nu obligă fermierul să cultive sau să crească animale pe terenul său, singura cerință
fiind ca acesta să demonstreze că terenul respectă anumite standarde ecologice și de mediu111.
Din punct de vedere ecologic, schema de plată unică a reprezentat o schimbare fundamentală,
datorită căreia fermierii nu mai sunt obligați să producă sau să-și supraexploateze proprietatea
pentru a beneficia de finanțare. Astfel, s-a redus din nou riscul neabsorbției produselor agricole
“Agenda 2000 For a stronger and wider Union”, Bulletin of the European Union Supplement 5/97, 1997, pg. 26,
accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/3137/1/3137.pdf
109
“Regulamentul (CE) Nr. 1234/2007 Al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune
a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole comune (<<Regulamentul
unic OCP>>)”, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2007, pg. 3, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2007:299:0001:0149:RO:PDF
110
111
The Single Farm Payment, Lavelle Coleman Solicitors, Dublin, Ireland, 2009, pg. 1, accesat la data de
07.06.2012, la adresa
http://www.lavellecoleman.ie/cuuploads/editor/file/England%20and%20Wales%20pdfs/Agriculture/The%20Single
%20Farm%20Payment.pdf
43
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
pe piață, și totodată a descrescut necesitatea utilizării pesticidelor și îngrășămintelor chimice.
Pământurile scoase din circuitul de producție se pot astfel regenera, contribuind în același timp la
recuperarea biodiversității.
Ultimele schimbări în plan legislativ au fost introduse de tratatul de la Lisabona, intrat în
vigoare în anul 2009, și au avut o natură mai degrabă formală, prin modificarea procedurii de
adoptare; s-a trecut, ca și în cazul bugetului general, de la consultarea dintre Parlamentul
European și Consiliul de Miniștri la o procedură legislativă standard. În termeni practici, s-a
trecut la o consulare, respectiv negociere relativ informală la un set de reguli stabile112.
În ciuda eforturilor continue depuse de-a lungul timpului în scopul reformarii și adaptării
P.A.C. la necesitățile și presiunile exercitate atât din interiorul comunității, cât și din partea
Organizației Mondiale a Comerțului, au existat mereu critici la adresa modului în care s-au
implementat reformele, care nu lipsesc nici în contextul actual al lucrurilor.
Fig. 3. Procentul ocupat de cheltuielile legate de P.A.C. in cadrul bugetului general113
112
The Cap And The Treaty Of Lisbon, pg. 2, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/en/FTU_4.2.9.pdf
Rudloff, Betina, “New budget priorities for the Common Agricultural Policy”, Reports on European Integration
EU Monitor 40, 2006, sursă electronică
113
44
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Deși atestă natura pozitivă a schimbărilor din P.A.C., Brunner și Kreiser indică și aspectele
neproductive, cum ar fi faptul că în prezent schema de plată unică consumă circa 80% din
bugetul alocat P.A.C., fără că aceasta să aibă rezultate clare și cuantificabile pe termen lung114.
Alți cercetători, precum Farmer și Wales, sprijină acest punct de vedere și consideră că
standardele de mediu care stau la baza schemei unice nu au fost implementate în mod eficient în
majoritatea statelor membre și nu oferă protecție pentru habitatele din zonele agricole și
cacteristicilor terenului115.
Fig. 4. Proporția ocupată de sectorul agricol în economiile naționale de-a lungul
timpului(%)116
Brunner, Ariel, Kreiser, Konstanti, “The CAP- the Elephant in the EU Budget Room”, Budgeting for the Future,
Building another Europe, 2008, pg. 121, accesat 8.06.2012, la adresa
http://www.sbilanciamoci.org/docs/sbileu/15.pdf
114
Farmer, Swales apud Brunner, Ariel, Kreiser, Konstanti, “The CAP- the Elephant in the EU Budget Room”,
Budgeting for the Future, Building another Europe, 2008, pg. 121, accesat 8.06.2012, la adresa
http://www.sbilanciamoci.org/docs/sbileu/15.pdf
115
116
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield England, 2000,
pg. 17 si GDP- Composition by Sector, The World Factbook, Central Intelligence Agency, accesat la data de
8.06.2012, la adresa https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2012.html
45
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
În același timp, datorită faptului că 80% din bugetul total al C.A.P. este folosit pentru a
finanța schema unică de plată, mai rămân doar 20% pentru investițiile ce au ca scop dezvoltarea
în mediul rural, domeniu ce are în mod invariabil un puternic impact pe termen lung asupra
zonelor rurale și a economiilor din acestea.
Și subvențiile în sine sunt ineficiente, după cum indică unul din documentele publicate periodic
de Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, în condițiile în care doar 25% din
sumele folosite de diversele instrumente de sprijin ajung direct la fermier, în timp ce creșterea
prețurilor avantajează în continuare producătorii agricoli majori sau proprietarii de pământ ce
dețin suprafețe mari117.
S-au realizat însă și progrese vizibile atât în gestionarea fondurilor, cât și în descreșterea
ponderii ocupate de P.A.C. în cadrul bugetului general, prin implementarea diverselor reforme și
a reducerii treptate a sprijinului acordat fermierilor prin subvenții directe și controlul prețurilor.
Pe lângă explicațiile ce vizau necesitatea creșterii eficienței P.A.C., există și un alt element care a
justificat reducerea cheltuielilor legate de agricultură în Uniunea Europeană, și anume proporția
pe care agricultura a ocupat-o de-a lungul timpului în economiile naționale ale membrilor
structurilor europene.
Figura 4 exemplifică procesul de reducere a ponderii economice pe care agricultura l-a
suferit în intervalul cuprins între semnarea Tratatului de la Roma și anul curent(2012). Pentru o
cât mai bună reprezentare și acuratețe, au fost selectate țările care au statut de membri fondatori
ai Comunității Economice Europene. După cum se poate observa, în țările reprezentate în tabel,
importanța economică a agriculturii s-a redus drastic în jumătate de secol. De asemeni, un
document eliberat de Comisia Europeană indică că în 2009, doar 5.5% din forța de muncă a celor
27 de țări membre U.E. era angajată in sectorul agricol118.
Astfel, se poate susține că P.A.C. continuă să fie finanțată în exces, dacă raportăm rolul ocupat
de ea în economia Uniunii Europene. Din aceste considerente, următorul capitol se va axa pe
proiectele de reformă ale bugetului general al U.E, dar și al P.A.C.
OECD apud Brunner, Ariel, Kreiser, Konstanti, “The CAP- the Elephant in the EU Budget Room”, Budgeting
for the Future, Building another Europe, 2008, pg. 122, accesat 8.06.2012, la adresa
http://www.sbilanciamoci.org/docs/sbileu/15.pdf
117
118
Situation and Prospects for EU Agriculture and rural Areas, 2010, pg. 13, sursă electronică
46
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Capitolul privitor la P.A.C. în cadrul acestei lucrări a avut drept scop fundamental nu
prezentarea unei istorii detaliate, ci mai degrabă explicarea mecanismelor fundamentale ce stau
la baza ei. S-a arătat că agricultura a continuat să rămână cel mai important consumator bugetar
în cadrul Uniunii, în ciuda declinului său în termeni economici. Situația poate fi explicată pe
baza tendințelor protecționiste formate în contextul dificil în care s-a aflat Europa după
terminarea celui de-al doilea război mondial. De aceea, maniera dificilă și lentă în care s-au
adoptat diversele reforme are o explicație de natură politică.
Prin urmare, una din provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană în prezent este
legată de problema bugetară, care, în opinia autorului, nu poate fi rezolvată decât odată cu
schimbarea priorităților politice la nivel european și creșterea autonomiei Uniunii în raport cu
țările membre.
47
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Studiu de caz: Proiecte de reformă bugetară și rolul bugetului în politicile viitoare ale Uniunii
Europene
În ultimul capitol al lucrării va fi tratat subiectul reformei bugetare a Uniunii Europene. Se va
discuta atât despre proiecte deja existente, cât și despre considerațiile proprii ale autorului în
acest domeniu. Scopul prezentului capitol vizează evoluția Uniunii Europene în viitor și
creșterea influenței sale în politicile adoptate, atât printr-o alocare mai eficientă a resurselor
existente, cât și prin adăugarea unor noi piloni de finanțare.
Începând cu anul 2009, Uniunea Europeană a intrat într-o perioadă de impas, atât din punct
de vedere economic, cât și politic. Criza datoriilor suvenare și stagnarea economiei globale au
dus la descreșterea încrederii pe care cetățenii din Uniunea Europeană o au in aceasta119 chiar
Fig. 5. Împărțirea pe categorii a resurselor financiare de care dispunea Uniunea Europeană în
2008120
119
Eurobarometer 73 Public Opinion In the European Union Report Volume 1, European Commision, 2010, pg.
114, accesat la data 8.06.2012, la adresa http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb73/eb73_vol1_en.pdf
120
Alves, Rui Henrique, Afonso, Oscar, Reforming the EU Budget: How to Increase Financial Autonomy?, 2008,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://www.uaces.org/pdf/papers/0801/2008_Alves_Afonso.pdf
48
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
dacă scăderea nu este una radicală. Mai semnificative sunt însă reacțiile politicienilor la
problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană, cum ar fi incapacitatea Greciei de a-și regla
deficitul bugetar, ceea ce are un efect direct asupra monedei euro și al gradului de credibilitate de
care Uniunea Europeană beneficia.
Aceste evenimente au un impact decisiv și asupra politicilor bugetare ale Uniunii. Cadrul
financiar 2007-2013 nu a prevăzut nici o schimbare majoră în alocarea bugetului sau sursele de
finanțare. Figura 6 indică împărțirea bugetului Uniunii pe linii de finanțare pentrul anul 2011.
Fig. 5. Distribuția bugetului Uniunii Europene pe categorii in anul 2011121
121
preluare dupa EU Budget 2011(payment appropiations), EU Financial Framework from 214, accesat la data de
8.06.2012, la adresa http://www.publications.parliament.uk/pa/ld201011/ldselect/ldeucom/125/12504.htm
49
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Astfel, cel mai mare aport în constituirea bugetului aparține celor maxim 1.37 de procente din
P.N.B. la nivelul Uniunii, urmat de sumele provenite din T.V.A. din toate țările membre, din care
pentru buget sunt reținute aproximativ 0.50% din sumele obținute. Alți 16% provin din așa-
numitele surse tradiționale(taxele de import din târți terțe), iar 1% provin din surse marginale,
precum donațiile. Este relevantă în aceeași măsură și distribuția curentă a fondurilor, așa cum
este ea indicată în figura 5.
După cum se poate observa, sectorul agricol continuă să rămână cel mai mare consumator
bugetar, căruia îi sunt alocate anual în jur de 56.5 miliarde de euro, dintre care aproximativ 43 de
miliarde sunt utilizate în schema unică de plată.
În opinia autorului, sumele investite în schema unică de plată au un potențial economic care
ar putea fi valorificat dacă ar fi investit în proiecte mai utile. Principiile ce stau la baza creării
schemei unice vizau să elimine excesele vechiului sistem, care sprijinea producția în cantități cât
mai mari și, din acest punct de vedere, ea poate fi considerată drept o schimbare în bine.
Totuși, în configurația actuală, proprietarii de pământ sunt finanțați de Uniunea Europeană
fără să existe un scop precis al acestei acțiuni122, asa cum exista in perioada cand se dorea
stimularea producției. Practic, această abordare nu își atinge scopul nici măcar în protejarea
mediului și a biodiversității prin remunerarea fermierului care renunță la profitul revenit ca
urmare a cultivării pământului pentru a lăsa pământul să se regenereze, acesta fiind doar un efect
marginal. În același timp, schema unică de plată, ca și precedentul său, avantajează marii
proprietari de pământ într-un grad mult mai ridicat decât sunt avantajați micii fermieri123, din
aceleași considerente legate de rentabilitate prezentate în capitolul anterior.
Schema unică de plată nu promovează în mod activ nici producția, nici protejarea efectivă a
mediului. Se bazează pe un simplu efect pasiv al neutilizarii pământului în mod tradițional. Nu
există garanții sau indicatori clari ai efectelor pozitive pe care această schemă le introduce. Mai
mult de atât, ea promovează acest ciclu neproductiv pe o perioadă nedeterminată.
În opinia autorului, există cel puțin două direcții de acțiune care pot pune capăt acestei stări de
lucruri. O primă variantă presupune eliminarea completă a schemei unice de plată și
122
New challenges, new CAP, Birdlife International`s vision for the future of the EU Common Agricultural Policy,
pg. 6, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://www.birdlife.org/eu/pdfs/CAP%20Brochure.pdf
123
Ibidem, pg. 6
50
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
redirecționarea fondurilor în alte sectoare. Această măsură ar degaja peste 40 de miliarde de
euro, care ar putea fi utilizate într-un mod mult mai concret în alte domenii-cheie, dar este relativ
nerealistă pentru că P.A.C. nu a funcționat niciodată pe baza unor criterii tradiționale precum
rentabilitatea economică sau formula fundamentală de tip cerere-consum, fiind în ultimele
decenii doar o opțiune politică la nivel european.
De aceea, cea de-a doua variantă de rezolvare a problemei ar presupune înlocuirea schemei
unice de plată cu un sistem care să se axeze pe sprijinul micilor fermieri, și nu a tuturor
producătorilor agricoli. Această schimbare ar respecta întru totul prevederile Tratatului de la
Roma legate de agricultură, unde ferma familială era menționată ca prim recipient al fondurilor
pentru agricultură. Concentrarea sprijinului financiar pe o anumită categorie de producători ar
avea drept rezultat rezultate mai clare în domeniu și un mai bun sprijin pentru fermierii care au
cea mai mare nevoie de fondurile europene pentru a putea rămâne competitivi pe piață. Un alt
efect potențial al acestei politici ar fi încurajarea integrării unui număr mai mare de persoane
tinere în activități legate de agricultură, indiferent de țara în care locuiesc.
Un sondaj eurostat publicat în 2011 și având ca subiect mărimea fermelor din Uniunea
Europeană indică faptul că fermele mari, respectiv fermele întinse pe o suprafață de 80 de
hectare sau mai mult, ocupă 20% din totalitatea pământului arabil disponibil, în timp ce fermele
mici(care se întind pe suprafețe mai mici de 100 de hectare) ocupă restul de 80% din terenul
agricol124. Același document indică faptul că profiturile fermelor mari depășesc cu mult pe cel al
fermelor de mici dimensiuni, în țări precum România, Ungaria sau Slovacia ajungându-se ca o
fermă mică să genereze doar 1% din profitul unei ferme de mari dimensiuni125.
Acești indicatori sugerează că micii producători agricoli sunt mult mai vulnerabili în plan
economic, în timp ce marile ferme sunt suficient de rentabile încât să poată fi excluse din schema
de plăti directe, aceasta fiind o modalitate practică prin care ar putea fi economisite sume
importante din buget, în timp ce unele fonduri ar putea fi pur și simplu utilizate în programele de
dezvoltare rurală sau sprijinul micilor fermieri.
124
Martins, Carla, Tosstorff, Guenther, Large farms in Europe, eurostat Statistics in Focus, 2011, pg. 1, accesat la
data de 8.06.2012, la adresa http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-11-018/EN/KS-SF-11-
018-EN.PDF
125
Ibidem, pg. 4
51
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
În cadrul general al cheltuielilor bugetare, agricultura nu este singurul departament care poate
fi reformat în vederea reducerii sau optimizării cheltuielilor, dar este cu siguranță prima zonă în
care s-ar putea interveni pentru recuperarea anumitor fonduri.
Însă reforma bugetară nu presupune numai optimizarea cheltuielilor. În ultimii ani s-au
propus și adăugarea unor noi surse de finanțare pentru buget. Această abordare ar fi conformă cu
articolul 311 din Tratatul privind Uniunii Europene, unde se specifică clar că “Uniunea își va
asigura mijloacele necesare atingerii obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale126”. Din
punct de vedere formal, Uniunea Europeană dispune de autonomia necesară pentru a efectua
modificări privitoare la resursele bugetare. În plan practic însă, acest tip de decizii trebuie să fie
acceptate și de șefii de stat sau de guvern ale țărilor membre.
Din cauza perioade de incertitudini prin care trece Uniunea în perioada curentă, dar și ca
urmare a unei atitudini tipic conservatoare în privința acestui subiect, politicienii europeni fie
ignoră proiectele de introducere a unor surse noi de finanțare, fie le resping în mod direct. Un
exemplu tipic de astfel de atitudine este consemnat de Iain Begg în una din lucrările sale. El face
referire la o conferința de presă din 2010 în timpul căreia cancelarul Germaniei, Angela Merkel,
a fost întrebată care este opinia ei în legătură cu introducerea unei noi taxe europene, la care ea a
răspuns “Din moment ce îmi pui o întrebare atât de directă, eu declar că sunt împotriva
introducerii unei taxe europene”127.
Astfel de abordări ale subiectului arată indisponibilitatea politică în această perioadă
referitor la ideea introducerii unor noi taxe, ceea ce indică dificultățile pe care proiectele din
domeniu trebuie să le depășească pentru a putea fi luate în considerație. Chiar și sub aspect
formal, orice propunere în această direcție trebuie să îndeplinească o serie de criterii pentru a
deveni viabilă. Aceste criterii nu sunt de natură legislativă, neexistând o legislație în această
privință, dar sunt necesare pentru că arată care sunt aspectele de natură politică, economică sau
socială de care trebuie să se țină cont în propunerile pentru introducerea de noi surse de finanțare
pentru buget.
Versiune Consolidată A Tratatului Privind Funcționarea Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
2008, pg. 115, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:115:0047:0199:ro:PDF
126
Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International Policy Analysis, 2011, pg. 3,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf
127
52
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
În lucrarea privind posibilitatea introducerii unei noi taxe europene, Iain Begg ia în
considerare criterii precum eficiența economică, echitatea între țările care contribuie, stabilitatea,
echitatea redistribuției, etc128. Criteriile numite de Begg nu sunt altceva decât factorii cu care
orice taxă s-ar intersecta din faza colectării sumelor și până în faza redistributivă, în care sumele
strânse sunt reinvestite în conformitate cu politicile europene în domeniul aflat în discuție. O
versiune simplificată a acestor criterii ar trebui să înceapă cu analizarea sectorului sau activității
economice vizate pentru taxare. Aceasta ar trebui să în primul rând o activitate universală,
respectiv să fie prezentă în toate statele membre. Altminteri, în cazul în care taxarea se aplică
unei activități economice specifice unei regiuni există riscul că guvernul țării în care se află
localizată acea regiune să protesteze, invocând faptul că respectiva taxă ar fi discriminatorie,
pentru că nu toate țările sunt taxate, și doar o parte a sumelor colectate prin respectiva taxa ar
reveni statului afectat.
Un alt motiv pentru care activitatea taxată ar trebui să fie specifică tuturor țărilor membre
ține de latura cantitativă a taxelor. O activitate rastransă, marginală a economiei europene nu ar
putea contribui prin taxare la bugetul Uniunii decât cu sume nesemnificative. Un alt criteriu se
raportează la eficiența și gradul de profitabilitate al zonei economice vizate. Nu pot fi luate în
considerare decât acele activități economice care prezintă un indice de profitabilitate ridicat,
astfel încât taxarea să nu constituie o povară fiscală și să pună în pericol acea ramură economică.
În același timp, trebuie să se țină cont de nivelul existent de taxare al respectivei activități
din țările membre. Contextul ideal ar fi unul în care activitatea vizată ar fi una desfășurată în
toate țările membre, are o rată de profitabilitate ridicată, și care nu este încă impozitată de către
statele naționale.
Nivelul la care se exercită impozitarea constituie un alt criteriu care influențează eligibilitatea
unei taxe. Cu alte cuvinte, trebuie stabilit în ce fază de producție, plasare pe piață a produselor
sau serviciilor ar trebui să intervină impozitarea. În cazul în care o noua taxă ar viza producția
de tip industrial, atunci producătorul este afectat în mod direct, pe când impozitarea pe produse
sau servicii consumate ar afecta direct consumatorul, respectiv cetățeanul european.
128
Ibidem, pg. 7
53
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Un alt criteriu important este sustenabilitatea pe termen lung a taxei. Dacă ramura
economică vizată pentru taxare este volatilă prin natura ei, sau prezintă tipare foarte variabile ale
consumului și profitului, atunci ea nu este potrivită pentru taxare pentru ar genera probleme
referitoare la contribuția ei bugetară.
Nu există foarte multe domenii care să respecte criteriile enumerate mai sus, însă proiectele
deja create care indică diverse noi surse de taxare au găsit soluții care corespund profilului creat.
Una din propuneri vizează crearea unei taxe pe emisia de dioxid de carbon sau pe consumul
de energie, aplicabilă la nivel de comunitate. Cel mai probabil, această idee s-a profilat în
contextul conștientizării tot mai largi a efectelor negative pe care activitatea umană și în special
industria asupra mediului înconjurător. Problema protejării mediului a devenit o preocupare și
pentru Uniunea Europeană, astfel încât de-a lungul timpului s-au introdus norme de poluare în
diverse ramuri ale industriei. Așa cum notează Iain Begg, conștietizarea efectelor negative ale
activității omului atât la nivel politic, cât și comunitar, poate constitui o premisă pentru
sprijinirea unei taxe ce ar impozita emisiile de dioxid de carbon sau consumul de energie129.
Același autor indică însă și faptul că această idee pentru o taxă este foarte vagă, deoarece nu s-a
ajuns la un consens general în ceea ce privește domeniul sau domeniile ce vor fi impozitate.
Totodată, datorită existenței unui decalaj între regiuni, mediul urban și rural, în ceea ce privește
consumul de energie și emisiile, se poate vorbi și despre un efect discriminatoriu al acestei taxe,
dacă ea se va aplica.
O altă problemă a acestei potențiale taxe ar fi faptul că ea ar afecta în mod direct componente
aflate la baza economiei, respectiv industria și transporturile. Acest lucru ar putea reduce
sprijinul acordat acestei taxe, în special în țările mai sărace ale Uniunii, care nu-și permit să
investească în protejarea mediului la fel de mult ca țările mai dezvoltate. Mai mult de atât, taxele
pe emisii și consumul de energie ar putea constitui un impediment pentru dezvoltarea
economiilor țărilor mai puțin dezvoltate, ceea ce ar intră în conflict cu politicile comunitare care
vizează dezvoltarea economică. Astfel, în ciuda argumentelor ce favorizează aplicarea unei
astfel de taxe, există impedimente la fel de relevante în calea aplicării ei.
129
Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International Policy Analysis, 2011, pg. 11,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf
54
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Un exemplu în acest sens este taxa pentru transportul aerian, intrată în vigoare din ianuarie
2012. Conform legislației adoptate, toate companiile aviatice care operează în țările membre ale
Uniunii Europene trebuie să plătească pentru emisiile de dioxid de carbon ale avioanelor folosite,
odată ce depășesc un anumit prag al emisiilor. Această nouă taxă a provocat proteste pe plan
internațional, din partea unor țări precum China și Statele Unite ale Americii, care se împotrivesc
noii taxe. China chiar a blocat operația de achiziție a unor avioane produse în Uniune pentru a
determina autoritățile să renunțe la această taxă130. Astfel de situații sunt inevitabile atunci când
se încearcă taxarea unor zone economice foarte profitabile, și care în mod tradițional beneficiau
de un statut privilegiat în ceea ce privește gradul de taxare, cum este industria aviatică.
Fără să constituie un motiv de descurajare, astfel de reacții arată că procesul de adoptare și
aplicare a unor noi taxe este unul deosebit de complex, motiv pentru care puține din propunerile
din acest domeniu ajung să se materializeze. Totuși, taxa pe emisii, destinată operatorilor
aviatici respectă criteriile de eligibilitate deja discutate și este viabilă în condițiile în care, deși
profitabil, acest sector economic nu reprezintă o industrie fundamentală în economiile naționale.
Efectul potențial negativ pe care îl poate avea noua taxa se leagă de creșterea prețului biletelor și
scăderea numărului de călători. Chiar dacă s-ar întâmpla acest lucru, în interiorul Comunității
nevoia de transport poate fi asigurată și transportul pe calea ferată, mai puțin poluant decât cel
aviatic și din acest motiv, autorul consideră că introducerea noii taxe este justificată.
O altă potențială sursă de venit pentru bugetul Uniunii Europene ar putea fi taxa pe profit la
nivelul companiilor europene. Această idee nu este una nouă, Comisia Europeană publicând
încă din 2001 un Comunicat și un studiu aferent asupra acestei probleme131. Așa cum indică și
Begg, una din premisele care stau la baza acestui proiect este aceea că companiile europene își
realizează o proporție semnificativă din profituri ca urmare a operării pe piața comună, și prin
urmare Uniunea are dreptul să taxeze aceste venituri132. Totuși, pentru că noua taxă să poată
funcționa, este nevoie de adoptarea unei baze comune a taxării, idee care a fost dezbătută încă
130
Wynn, Gerard, Eu Airline Carbon Tax Friction is Hint Of New Climate Politics, 2012, accesat la data de
8.06.2012, la adresa http://www.huffingtonpost.com/2012/03/20/eu-airline-carbon-tax-politics_n_1367155.html
131
Overview, Taxation And Customs Union, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/company_tax/gen_overview/index_en.htm
132
Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International Policy Analysis, 2011, pg. 13,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf
55
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
din 1975, când Comisia a înaintat o propunere in acest sens133. Pentru că tratatele ce stau la
baza funcționării Uniunii nu specifică necesitatea unei asemenea armonizări, cele 27 de state
membre și-au dezvoltat propriile sisteme de impozitare ale profiturilor companiilor.
Astfel, există o problemă de natură administrativă ce trebuie abordată pentru ca această taxă
să poată fi colectată în condițiile corespunzătoare, motiv pentru care Comisia a publicat în martie
2011 propunerea pentru o Bază Consolidată Comună de Taxare(Common Consolidated
Corporate Taxe Base), aceasta fiind în esență o metodă unică de calculare și taxare a veniturilor
pentru companiile care operează în interiorul Uniunii, chiar dacă o parte din aceste venituri sunt
obținute ca urmare a operațiunilor desfășurate în țări terțe, atât timp cât acea companie își are
sediul pe teritoriul unuia din statele membre . Avantajele unei asememea baze comune de taxare
sunt evidente și pentru companiile care desfășoară operațiuni în mai multe țări, pentru că în acest
mod ele își vor calcula impozitele raportându-se la un singur set de reguli, în loc să fie nevoie să
se raporteze la legislația distinctă a fiecărei țări în parte.
Totuși, ultimul și cel mai problematic aspect în procesul de adoptare al acestui nou sistem
rămâne modul în care guvernele naționale abordează problema, în condițiile în care regimul de
impozitare are rolul unui instrument financiar puternic, dupa cum spune si Begg134. Până în
prezent, țările au libertate deplină în alegerea nivelului de impozitare al profiturilor companiilor
care operează pe teritoriul național, ceea ce poate atrage investitorii și companiile care vor să
opereze pe piața comună, beneficiind în același timp de un regim de taxare scăzut.
Chiar și în condițiile adoptării noului sistem, taxa aferentă care ar putea fi introdusă în
beneficiul bugetului Uniunii nu este garantată, și nici dorită, în condițiile în care taxele pe
profitul companiilor reprezintă circa 2% din PIB-ul la nivel de Uniune, respectiv o sumă
suficient de mare încât poată acoperi de una singură cheltuielile Uniunii135. Pentru că sumele
derivate din aceste taxe sunt semnificative, este improbabil că guvernele naționale vor accepta
introducerea acestei noi taxe în perioada următoare.
133
Overview, Taxation And Customs Union, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/company_tax/gen_overview/index_en.htm
134
Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International Policy Analysis, 2011, pg. 13,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf
135
Ibidem, pg. 13
56
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
O subdiviziune a taxei pe profit este reprezentată de taxele din sectorul financiar, unde
operează instituții despre care Begg spune că sunt caracterizate în general drept abile în evitarea
taxării activității lor. Același autor susține însă că o parte a problemelor financiare curente ale
guvernelor derivă din faptul că acestea s-au bazat în exces pe veniturile provenite din sectorul
financiar, mai ales din speculațiile financiare136, de unde rezultă că aceste operații contribuie cu
sume consistente la bugetele naționale. De aceea, au existat mai multe propuneri ce vizau
taxarea la nivel comunitar al diverselor operațiuni financiare.
Una din aceasta este taxa pe tranzacții financiare, care a primit pe data de 23 mai 2012 votul
de aprobare din partea Parlamentului european137. Pe baza acestei noi surse de finanțare, se
intenționează că 2/3 din taxele colectate din sectorul financiar să revină Uniunii Europene, astfel
încât contribuțiile bazate pe P.I.B. ale țărilor membre să poată fi scăzute cu 50% până în anul
2020138. În timpul dezbaterii asupra acestei chestiuni, raportorul Anni Podimata a declarat că
“Taxa pe tranzacții financiare e o parte integrantă a ieșirii din criză. Ea va aduce o distribuire
mai echitabilă a greutății crizei. Taxa pe tranzacții financiare nu va duce la relocări în afara U.E.
pentru că costurile ar fi mai mari decat platirea taxei139”.
Această nouă taxă nu asigură mărirea bugetului comunitar, însă oferă un sistem de taxare
omogen la nivel de Uniune și un mai mare grad de independență financiară. Ultimul sondaj
eurobarometru arată că 66% din europeni sunt în favoarea unei astfel de taxe140”.
Totodată, faptul că propunerea include o reducere masivă a contribuțiilor directe ale
statelor membre nu este decât un argument pentru guvernele naționale de a sprijini această nouă
taxă, sau mai bine spus, această redirecționare de fonduri de la nivel național la cel comunitar.
136
Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International Policy Analysis, 2011, pg. 14,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf
137
European Parliament votes in favor of financial transaction tax, Financial Programming And Budget, 2012,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://ec.europa.eu/budget/news/article_en.cfm?id=201205241039
138
The financial transaction tax will reduce Member States` GNI contributions to the EU budget by 50%, Noutăți
Intreprinderi si Industrie, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5836&lang=ro
139
Parliament adopts ambitious approach on financial transaction tax, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.europarl.europa.eu/news/en/pressroom/content/20120523IPR45627/html/Parliament-adopts-ambitious-
approach-on-financial-transaction-tax
140
Ibidem
57
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
O altă posibilitate o constituie taxarea directă a avenitului personal al cetățenilor europeni,
despre care vorbesc, printre alții, Alves și Afonso. Unul din argumentele aduse în sprijinul
acestei idei indică faptul că “taxele personale constituie una din cele mai directe și vizibile relații
între contribuabili/cetățeni și autoritățile alese”. La rândul lor, Alves și Afonso atestă crearea
unei legături directe dintre cetățenii europeni și Uniunea Europeană, întărindu-se astfel și
sentimentul de apartenență la identitatea comunitară141.
Pe lângă proiectele enumerate mai sus, autorul poate prezenta și o idee proprie de taxă care
ar putea fi impusă la nivel de comunitate, și care, ca și celelalte proiecte, are la bază taxe care
sunt deja aplicate în unele țări membre. De exemplu, Belgia si Romania au implementant deja o
"taxă verde” pe produsele electronice și electrocasnice care funcționează cu succes, ea
contribuind la acoperirea costurilor de reciclare ale produselor electronice si electrocasnice142.
Această taxă corespunde grijei față de mediul înconjurător pe care Uniunea Europeană a
materializat-o prin diverse legi de-a lungul vremii, astfel încât o nouă “taxa verde” impusă la
nivel comunitar este complet justificată.
Conform unui articol publicat de Comisia Europeană, valoarea industriei de produse electrice
și electronice se ridica în interiorul Uniunii la mai mult de 220 de miliarde de euro în anul
2009143. Prin urmare, este o industrie profitabilă și, în mod inevitabil, are prin natura activității
sale un impact semnificativ asupra mediului. Pentru că marea majoritate a produselor electronice
de uz casnic au o durată de viață de până la 8 ani144, la care se adaugă fenomenul de uzură
morală145, multe din produsele electronice achiziționate din magazine în Uniunea Europeană sunt
aruncate după un număr redus de ani de utilizare, iar reciclarea acestor obiecte este de obicei un
141
Alves, Rui Henrique, Afonso, Oscar, Reforming the EU Budget: How to Increase Financial Autonomy?, 2008,
pg. 12, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://www.uaces.org/pdf/papers/0801/2008_Alves_Afonso.pdf
“Belgium`s <<green tax>> on electrical and electronic goods enters into force”, Business Alert- EU, Issue 14,
2001(06 july), accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://info.hktdc.com/alert/eu0114.htm
142
143
Study on the Competitiveness of EU electrical and electronic goods markets, accesat la data de 8.06.2-12, la
adresa http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5742&lang=en
144
Life Expectancy of Electronic Equipment, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.retra.co.uk/?page_id=74
Uzura morală reprezintă o "pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii
productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate”- Uzura Morală, accesat la data de
8.06.2012, la adresa http://contabilitateafirmei.manager.ro/dictionar/uzura_morala.htm
145
58
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
proces dificil, în mai multe etape, și la finalul căruia nu sunt reciclate decât o parte din
materialele utilizate în etapa de producție. Totodată, trebuie menționat și faptul că majoritatea
acestor obiecte(televizoare, telefoane mobile, computere, aparate audio-video etc) nu reprezintă
bunuri de strică necesitate, chiar dacă trebuie să se tină cont de faptul că în industria
producătoare de bunuri electronice activează circa 4.3 milioane de angajați146, producția de acest
tip implicând și utililizarea de resurse materiale și energetice semnificative.
Ținând cont de toți acești factori, o taxa impusă la vânzarea produselor electronice și
electrice de uz casnic are avea o dublă utilitate. În primul rând, sumele colectate ar putea fi
investite în construcția de noi facilități de reciclare, creându-se pe parcurs și noi locuri de muncă,
dacă va fi creat un program european în acest sens. În al doilea rând, fără să afecteze în mod
semnificativ industria producătoare, noua taxă ar putea avea un efect marginal de descurajare al
potențialilor cumpărători, care poate vor fi astfel motivați să-și repare produsul defect sau să-l
folosească pentru o perioadă mai lungă de timp în cazul în care acesta nu se defectează, în loc să
cumpere unul nou.
Pe lângă toate considerentele deja enunțate, această taxă ar respecta și ar completa
obiectivele directivei 2002/96/EC din 2003 asupra deșeurilor de echipamente electrice și
electronice care propune schimbări ce vizează producția, utilizarea și reciclarea acestei categorii
de produse, astfel încât ca ele să poată fi reparate mai ușor, reutilizate, sau reciclate147. Trebuie
menționat că resursele provenite de pe urma unei taxe în domeniu pot fi investite și în crearea
unor condiții mai bune de colectare și prelucrare a deșeurilor, inclusiv de către producător, în
condițiile în care această directivă a fost revizuită în 2008 datorită greutăților pe care actorii
economici și administrațiile regionale le-au întâmpinat la punerea în aplicare a directivei148.
Toate proiectele explicate succint în prezenta secțiune a lucrării sunt viabile din punct de vedere
146
Study on the Competitiveness of EU electrical and electronic goods markets, accesat la data de 8.06.2-12, la
adresa http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5742&lang=en
“Directive 2002/96/EC Of The European Parliament And The Council of 27 january 2003 on waste electrical and
electronic equipment (WEEE)”, Official Journal of the European Union L37/24, accesat la data de 22.06.2012, la
adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:037:0024:0038:en:PDF
147
Propunere de Directivă a Parlamentului European si a Consiliului privind deșeurile de echipamente electrice și
electronice (DEEE)(reformare), Alte informatii despre Echipamentele electrice și electronice, accesat la data de
21.06.2012, la adresa http://www.deseurielectrice.ro/alte_informatii.htm
148
59
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
economic și administrativ, dar prezintă totodată și un punct slab comun sub forma lipsei
sprijinului politic necesar pentru intrarea lor în vigoare, cu excepția taxei pe tranzacții financiare,
care însă nu extinde baza de finanțare, ci modifică numai metoda de colectare a sumelor
necesare.
Opinia autorului în această privință este că atitudinea conservatoare a reprezentanților țărilor
membre în problemele ce țin de ridicarea plafonului de finanțare și adoptarea unor noi surse de
venit pentru bugetul Uniunii nu este decât efectul unei mentalități care continuă să considere
statul-națiune ca actor principal în plan regional și internațional. Drept urmare a acestei stări de
lucruri, este probabil că schimbările în plan bugetar vor fi adoptate în aceeași manieră ca și până
acum, respectiv prin presiunea exercitată de Comisia Europeană și cea exercitată de factori
externi sau circumstanțe în care s-ar putea afla Uniunea la un moment dat, situații care au fost
deja exemplificate în cadrul acestei lucrări.
Discuția privitoare la propunerile de reformare și extindere a resurselor bugetare conduce în
mod inevitabil la întrebarea privitoare la mărimea bugetului Uniunii. Cât de mare ar trebui să fie
bugetul, raportat la dimensiunea bugetelor naționale ale țărilor membre, de pildă? În final,
pentru aflarea răspunsului, e necesar să se discute și despre funcția resurselor bugetare
comunitare în actuala configurație, dar și despre scopul pe care ele ar putea și ar trebui să le aibă
în politica europeană. Fiecare din aceste chestiuni va fi tratată separat.
Primul capitol a tratat și problema dimensiunii bugetului Uniunii Europene. Tot acolo a fost
relevată ș iopinia unor autori precum Jacques Pelkmans, care a caracterizat bugetul comunitar ca
fiind “minuscul149”, în condițiile în care aceste nu reprezintă decât maxim 3% din media
bugetelor naționale ale țărilor membre. Întradevăr, această diferență și efectul ei în ceea ce
privește eficacitatea politicilor europene este imposibil de negat, mai ales în condițiile în care
astăzi politicile europene adresează probleme din foarte multe domenii, de la problemele de
mediu la drepturile omului, agricultură și reabilitarea zonelor industriale aflate în declin. Se
poate, așadar, afirma că toate aceste probleme nu pot fi rezolvate în mod eficient cu sumele
existente. În același timp însă, un posibil contraargument ar fi acela că atribuțiile Uniunii
Europene sunt reduse, în raport cu cele ale unui stat național, și prin urmare nu este necesară o
149
Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Pearson Education Limited,
Essex England, 2006, pg. 411
60
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
creștere a pragului de finanțare existent. Totuși, influența și rolul de ansamblu al Uniunii
Europene, date de unitatea politică în domeniile selectate a statelor membre îi conferă acesteia o
putere de decizie semnificativă, iar dimensiunea supranațională îi atribuie un rol distinct în
politica europeană.
În prezent, principala funcție a bugetului este cea redistributivă, aspect criticat de o serie de
autori. Heinemann și Lefebvre, de pildă, consideră că una din probleme curente legate de buget
este accea că o proporție prea mare din el este utilizată ca un simplu transfer de resurse între
state, și prea puțin în investiții reale la nivel european150. Altfel spus, Uniunea Europeană nu
dispune în acest moment de o politică originală proprie, care să reprezinte cetățenii europeni, și
nu cetățenii statelor membre. Toate acțiunile și politicile europene funcționează ca o extensie a
politicilor naționale.
Fără ca acest fapt să fie unul negativ, trebuie spus că este insuficient ca o formațiune politică
de tip federativ precum Uniunea Europeană să-și limiteze acțiunile la o simplă redistribuire de
fonduri și o coordonare cu politicile naționale existente. Problema e suficient de gravă încât să
poate fi considerată un handicap la nivelul Uniunii, și un motiv al încetinirii procesului de
integrare.
De altfel, în ultimii 3 ani Uniunea Europeană a trebuit să se confrunte și cu efectele crizei
economice prin care trece Europa în acest moment, care a dus la retragerea sprijinului pentru
politicile deja asumate de Uniune. Unii autori, precum Chopin și Foucher, adoptă un punct de
vedere extrem de pesimist cu privire la capacitatea Uniunii de a-și îndeplini obligațiile asumate
într-o serie de politici, precum politica energetică comună și politica externă comună, ambele
intrate în vigoare odată cu tratatul de la Lisabona151. În aceeași lucrare, se sugerează faptul că
“bugetul european nu se află în pericol de insolvență […] dar se află in prag de colaps
politic”152.
Heinemann, Lefebvre apud Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International
Policy Analysis, 2011, pg. 7, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf
150
151
Chopin, Thierry, Foucher, Michel(editori), Schuman Report On Europe State Of The Union 2011, Editura
Springer-Verlag, Paris France, 2011, pg. 62, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://ebookee.org/Schuman-
Report-on-Europe-State-of-the-Union-2011-repost-_1482752.html
152
Ibidem, pg. 62
61
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Cu alte cuvinte, problema nu rezidă în incapacitatea statelor naționale de a mai contribui
la bugetul comunitar, ci mai degrabă în pierderea sprijinului politic pentru politicile asumate, și
costurile corespunzătoare. În raportul pe anul 2011 a fundației Schuman, Chopin și Foucher își
propun să demonstreze că soluția crizei prin care trece în prezent Uniunea Europeană este o mai
bună solidaritate financiară, urmată de solidaritatea bugetară. Se scrie că “Daca Europa e privită
prin perspectiva limitată a administrațiilor bugetare, ea pare să fie o sursă continuă de cheltuieli.
Dacă inversăm această perspectivă folosind viziunea pe termen lung a Europei, descoperim
posibilități extraordinare de a economisim- prin atribuirea de noi competențe U.E. care sunt mai
puțin costisitoare și mai eficiente la nivel european. Până la urmă, un euro bine investit în
Bruxelles ne permite să economisim 27 de euro in statele membre153. În continuare, autorii
discută despre creșterea eficienței în sectoare precum apărarea și cercetarea științifică prin
combinarea acțiunilor finanțate până acum în plan național în politici desfășurate la nivelul
Uniunii Europene.
Această idee nu este una nouă, reprezentând același scop fundamental care a stat la baza
semnării tratului din 1951. Nici instrumentul sugerat pentru întărirea unității politice nu este
unul nou. Și Ali M. El-Agraa indică faptul că unitatea politică este precedată de unitatea
economică, și că cooperarea în plan economic poate fi principalul promotor în procesul de
unificare politică în spațiul comunitar. Din acest motiv, instrumentele economice, precum
bugetul comunitar, trebuie să fie consolidate și folosite la întregul lor potențial, fiind factori de
stabilitate economică și socială. La rândul lor, politicile bugetare, ce acoperă o varietate de
domenii(mai ales fondurile structurale), pot și sunt folosite cu succes în adresarea problemelor
curente ale spațiului comunitar. Din păcate, datorită subfinanțării, nu se poate încă vorbi de
buget ca de un instrument eficient și rapid de intervenție în cazul unor situații cum ar fi criza
datoriilor suverane. Există alte mijloace de adresare a acestor probleme, cum ar fi solidaritatea
în plan financiar.
Așa cum s-a mai scris, bugetul Uniunii Europene poate fi însă instrumentul de finanțare al
unor proiecte originale europene, care să nu constituie doar o continuare a politicilor naționale, și
153
Chopin, Thierry, Foucher, Michel(editori), Schuman Report On Europe State Of The Union 2011, Editura
Springer-Verlag, Paris France, 2011, pg. 63, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://ebookee.org/Schuman-
Report-on-Europe-State-of-the-Union-2011-repost-_1482752.html
62
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
care să poată fi numite produse al unei veritabile inițiative europene. La finalul acestui capitol și
al lucrării, autorul va propune un asemenea proiect, în ciuda faptului că problemele curente ale
Uniunii au creat un climat politic ostil față de modificări radicale ale structurii bugetului. Dar, în
condițiile în care aceste probleme afectează mai multe state membre și reprezintă, într-o oarecare
măsură, un efect al contextului global, se poate presupune că liderii politici europeni vor
continua procesul de mediere al acestei situații la nivel de Uniune, așa cum a fost abordată și
problema datoriilor suverane ale Greciei.
Pe lângă argumentele ce țin de eficiența economică prezentate de Chopin și Foucher,
motivele pentru care e necesar ca soluțiile la problemele țărilor membre ale Uniunii Europene să
fie adoptate la nivel comunitar țin de efectele comune pe care procesul de globalizare(folosit aici
ca termen general, ce implică globalizarea de natură finaciară, economică, socială, politică și
culturală) a dus la crearea de noi interdependențe care se accentuează în mod constant. În acest
context, chiar și în absența unei forme de asociere politică la nivel regional, problemele de orice
natură a unei țări din Europa se vor repercuta și în țările vecine. De aceea Uniunea Europeană
reprezintă un element critic al stabilității regionale, și din aceleași considerente bugetul european
a fost drept scop, pe lângă funcția de autofinanțare al Uniunii la nivel administrativ, și reducerea
disparităților între regiuni și țări, precum și subvenționarea unor activități considerate importante
pentru economia europeană, precum agricultura.
Unul din domeniile care a prezentat mereu un grad ridicat de interes pentru toate țările
Uniunii a fost asigurarea securității energetice. Energia, indiferent de modul în care e produsă,
este esențială nu numai pentru nevoile cetățeanului de rând, ci și pentru industrie. Totodată,
eforturile pentru asigurarea securității energetice au dus, în unele cazuri, și la momente de
dezbinare în interiorul Uniunii, atunci când diversele țări membre au negociat separat importurile
de energie de la producători terți(exemplu- conducta separată de gaze naturale dintre Rusia și
Germania) . Aceste divergențe au fost recunoscute și de comisarul european pentru energie, la o
conferință ținută in 2009154. De aceea, se poate afirma că energia este un sector prioritar pentru
țările europene, și ar trebui ca și politcile Uniunii să reflecte această stare de lucruri.
154
Energy security in Europe: Andris Piebalgs, European Commisioner for Energy. ANU, may 2009, 2010, accesat
la data de 8.06.2012, la adresa http://www.youtube.com/watch?v=d9951U3r60o
63
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Atenția acordată sectorului energetic s-a materializat târziu la nivelul Uniunii, primul raport
privind strategia europeană pentru asigurarea energiei fiind publicat în 2006, și tot atunci au
început eforturile pentru construirea unei politci unitare cu scopuri clare în acest sens. Cele mai
probabile cauze care au declanșat acest demers sunt precizate chiar în raport, sub forma
“prețurile pentru petrol și gaze cresc. Ele aproape s-au dublat În U.E. în ultimii doi ani, urmate
fiind de prețurile la curentul electric155”. Pentru adresarea acestei probleme, dar și a celei
referitoare la încălzirea globală, la Consiliul European din 2007 s-au stabilit o serie de scopuri de
atins pentru anul 2020. Printre acestea, se numără reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu
20%, de a crește aportul resurselor renegenerabile de energie la 20% din totalul produs, și de a
crește eficiența energetică la 20%156. La acestea se poate adaugă și scopul ce ține de
modernizarea infrastructurii energetice în statele membre. În 2010, reprezentanții statelor
membre au stabilit la summit-ul din iunie care vor fi contribuțiile naționale în vederea atingerii
acestor scopuri157.
Așadar, în momentul de față Uniunea Europeană și-a fixat obiectivele legate de problema
energetică, și s-au decis care vor fi contribuțiile individuale ale statelor în vederea realizării lor.
În ansamblu, se dorește creșterea eficienței energetice în interiorul Uniunii Europene, scăderea
dependenței de importuri, în condițiile în care este “cel mai mare importator global de resurse
energetice primare158”, si reducerea emisiilor de carbon.
Ceea ce lipsește însă este un program de construcție a mijloacelor de producție a energiei
regenerabile, în principal turbine eoliene și panouri fotovoltaice, acestea putând fi construite nu
prin contribuții naționale separate pentru acest demers, ci prin realocarea unor resurse deja
existente dintr-un sector mai puțin eficient și important pentru economie, astfel încât proiectele și
155
Green Paper- A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy {SEC(2006)317}
/*COM/2006/0105 final */, 2006, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_doc=COMfinal&an_doc=2
006&nu_doc=105
156
157
ibidem
`Europe 2020`: Green growt and jobs?, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.euractiv.com/priorities/europe-2020-green-growth-and-jobs-linksdossier-280116
158
European Energy Security, European Union Center of North Carolina EU Briefings, pg. 1, accesat la data de
8.06.2012, la adresa
http://www.unc.edu/depts/europe/business_media/mediabriefs/Brief11_Energy_security_web.pdf
64
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
achizițiile naționale să poată fi subvenționate prin Uniunea Europeană. Din motive deja
enumerate, autorul consideră că cea mai bună resursă în acest sens este schema unică de plată,
care consumă anual în jur de 33% din bugetul Comunității, respectiv în jur de 42 de miliarde de
euro. În cazul în care ajutoarele directe ar fi reduse treptat până la o valoare de 50% din nivelul
actual, și cele 21 de miliarde de euro ar fi reinvestite în programul menționat, beneficiile ar
depăși cu mult pierderile.
Chiar dacă unii producători agricoli majori ar fi afectați în mod serios de reducerea plăților
către schema unică, nu trebuie pierdut din vedere faptul că țările mai sărace ale Uniunii, precum
România și Bulgaria, reprezintă un potențial mare pentru investiții străine în sectorul agricol. Nu
există nici un impediment major pentru ca un producător european să acceseze un credit, să
cumpere teren într-o țară a uniunii unde costurile de producție sunt mai mici și să înceapă
producția, de pe urma căreia să realizeze o rată mai mare de profit decât în țara de origine. În
același timp, Comisia Europeană sprijină procesul de liberalizare al comerțului cu produse
agricole, în condițiile în care Uniunea Europeană este cel mai mare importator și exportator de
produse agricole, produsele importate fiind în general materii prime care sunt mai apoi procesate
și revândute pe piața comună și cea externă159. Pe de altă parte, sectorul energetic e mult mai
vulnerabil decât cel agricol, în condițiile în care nu există nici un export de energie, Uniunea
Europeană fiind dependentă de exporturi într-o măsură tot mai mare.
Astfel, în condițiile în care Uniunea deja a început un proces de eficientizare al consumului
de energie și unul de modernizare al rețelei electrice, este evident că etapa următoare va trebui să
includă și introducerea la scară largă a mijloacelor de producere a energiei regenerabile, proces a
cărui baze pot fi puse în perioada imediat următoare, printr-un program dedicat, care să aibă la
dispoziție fonduri consistente. Prima etapă în acest proces ar include realizarea unui studiu care
să stabilească ce surse de energie regenerabilă ar fi mai eficiente în diversele regiuni și care ar fi
costurile de construcție și întreținere al instalațiilor aferente. Pe lângă soare și vânt, pot fi
amintite și alte surse alternative de energie, precum energia geotermală, biomasa, gazul metan
emanat de gropile de gunoi, biogaz, bioetanol și hidrogen pentru autovehicule, și altele.
Costurile tranziției de la sursele tradiționale de energie sunt dificil de estimat în această fază, dar
159
Economic Sectors Agriculture, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://ec.europa.eu/trade/creating-
opportunities/economic-sectors/agriculture/
65
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
fără îndoială că vor fi imense.
Însă și alternativele la această soluție vor fi costisitoare. Tendința generală în ceea ce
privește surse de energie precum petrolul și gazul metan e de creștere a prețurilor, diferența
dintre o revoluție în domeniul energetic și continuarea utilizării de resurse precum țițeiul, gazul
metan și energia nucleară e aceea că prima reprezintă în mod clar o soluție pe termen lung, pe
când cea de-a doua nu prezintă astfel de garanții.
Un program finanțat cu fondurile recuperate din schema unică de plată a P.A.C. ar permite
Uniunii Europene să subvenționeze achiziția de mijloace de producție a energiei regenerabile
pentru statele membre. Există deja inițiative precum programul “Casa Verde” în cazul
României, unde statul ajută la conversia energetică a locuințelor prin subvenții masive160, însă
nu există un program la nivel european în acest sens. În schimb, statele membre au obligația
formală de a prezenta fiecare câte un Plan Național de Acțiune pentru Energie
Alternativă(Național Renewable Energy Action Plan), prin care să ateste modul în care aceste
state vor ajuta la atingerea obiectivelor Uniunii privitoare la consumul și producția de energie
până în anul 2020. Această manieră de acțiune e o întruchipare a principiului subsidiarității,
conform căruia Uniunea Europeană nu coordonează de la nivel central decât acele acțiuni care nu
pot fi conduse, implementate în mod eficient de autoritățile naționale sau regionale161.
Chiar și în aceste condiții, aplicarea unor subvenții majore din partea Uniunii Europene în
vederea achiziției de panouri fotovoltaice, turbine eoliene și alte asemenea instrumente de
conversie a energiei, precum și crearea unui program responsabil pentru conversia energetică la
nivelul statelor membre nu vor face altceva decât să accelereze acest proces. Concomitent, se
vor crea locuri de muncă, producția și cercetarea în domeniu se vor dezvolta, iar stimularea
acestui proces va duce, în final, la independența energetică a Uniunii Europene și poate chiar să
creeze posibilitatea că aceasta să devină în viitor un exportator de energie, și nu doar un
importator major.
160
Programul Casa Verde 2011, 2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://e-casaverde.ro/programul-casa-
verde-2011.html
161
Principiul subsidiaritati, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0017_ro.htm
66
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Cazul prezentat mai sus reprezintă doar una din posibilitățile ce se pot materializa prin
eficientizarea bugetului Uniunii și a politicilor corespunzătoare. În ansamblu, acest capitol a fost
orientat spre planurile de dezvoltare în viitor ale dimensiunii bugetare a Uniunii, cu modificările
de rigoare în legislație, dar și în politicile comune. S-a arătat că există deja o serie de proiecte de
reformă pentru bugetul comunitar, o parte axându-se pe crearea unor noi surse de finanțare, în
timp ce altele vizează eficientizarea politicilor bugetare.
Nevoia de noi resurse bugetare este motivată de faptul că Uniunea Europeană își extinde
implicarea și atribuțiile în noi domenii, proces care solicită tot mai multe fonduri, în condițiile în
care pragul de finanțare al Uniunii Europene și legislația în domeniu au rămas neschimbate. În
aceste condiții, o a doua soluție se regăsește în posibilitatea de reducere a sprijinului oferit prin
anumite politici mai ineficiente, și utilizarea mai eficientă a sumelor deblocate din sistem
Indiferent de metoda aleasă, decizia finală va fi una de natură politică. În contextul crizei
economice și politice în care se află Uniunea Europeană în prezent, principalii lideri politici au
adoptat o atitudine reticentă față de ideea implementării unor noi taxe, situație care poate deveni
problematică pe termen mediu. Chiar și așa, au existat unele schimbări bugetare pozitive în
ultima perioadă, din care pot fi reamintite noua taxă pentru zborurile comerciale pe care Uniunea
o impune începând din acest an, în ciuda protestelor internaționale, și taxă pe tranzacti
financiare, adoptată tot în 2012, și care nu aduce noi resurse la buget, fiind o măsură prin care
scade gradul de dependentă al Uniunii de contribuțiile naționale directe.
În ultima parte a capitolului, recomandarea autorului de reducere a ajutoarelor directe din
agricultură și reinvestirea lor într-un proiect de o mai mare importanță strategică este motivată de
ineficiența schemei unice de plată în agricultura și statutul vulnerabil al Uniunii Europene în
calitate de importator net de energie. Astfel, în contextul stagnării pragului de finanțare al
Uniunii, realocarea unor resurse de la P.A.C. e o soluție viabilă din punct de vedere economic și
ar reprezentă o adaptare la tendințele din ultimele decade, în care agricultura și-a redus treptat
importanța în economiile statelor vestice.
Prin intermediul acestei lucrări, autorul și-a propus să realizeze o analiză multilaterală
asupra bugetului Uniunii Europene. O primă abordare ar fi cea istorică, prin care s-a arătat că
impasul prin care trece Uniunea astăzi nu este primul, și cu siguranță nu va fi nici ultimul. Prima
comunitate europeană, C.E.C.O., a fost constituită ca reacție a unei crize prin care trecea Europa
67
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
după două războaie mondiale care au epuizat țările participante, iar unitatea politică și economică
adusă de proiectul european a a acționat ca un liant pentru foștii inamici, devenind soluția pentru
redresarea economică în țările membre. În acest proces, resursele bugetare ale comunităților au
avut propriul lor rol, în condițiile în care au creat posibilitatea ca proiectul european să fie mai
mult decât o politică interguvernamentală între țări. Uniunea Europeană nu ar fi putut deveni
ceea ce este astăzi în absența unor resurse și politici proprii, care să ateste atât independența ei
politică, cât și cea economică, fără de care și-ar fi pierdut autoritatea și importanța.
În ciuda dimensiunilor modeste în raport cu bugetele naționale, bugetul comunitar a fost
suficient de important încât să declanșeze în mod constant dispute între reprezentații țărilor
membre și cei ai Uniunii. Faptul că multe din aceste dispute au fost soluționate treptat, prin
diverse compromisuri este un indicator al procesului de consolidare prin care trece Uniunea
Europeană, și arată că proiectul european este fezabil, în ciuda imperfecțiunilor sale.
Politicile finanțate de bugetul comunitar s-au extins în timp, ajungând să atingă o gamă
largă de domenii, de la reconversia profesională a muncitorilor, până la educație, agricultură,
industrie și cercetare, contribuind în măsura posibilităților la reconstrucția Europei. Dintre
acestea, P.A.C. este una din cele mai vechi și cea mai costisitoare politică, reprezentând o
preocupare constantă atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul Uniunii. Procesul lung și
lent de reformare a P.A.C. s-a datorat mai ales unei lipse de maleabilitate a reprezentanților
naționali și a grupurilor de interese care au promovat o politică protecționistă ce a contribuit la
crearea unor dezechilibre pe piața comună, suprasolicitând resursele bugetare ale Uniunii.
În prezent, Uniunea Europeană trece printr-o nouă criză, ce necesită noi abordări. Deși pare
că proiectul european a pierdut în ultimul timp o parte din încrederea din care se bucura până
acum, evenimente precum salvarea Greciei de la colaps economic prin solidaritatea financiară
manifestată la nivel de Uniune indică faptul că această construcție europeană a devenit prea
importantă pentru națiunile europene pentru a fi abandonată. Chiar dacă o parte din probleme
sunt noi, abordarea comunitară a rămas la fel de relevantă că și în urmă cu jumătate de secol.
În acest sens, e nevoie ca Uniunea să între într-un nou proces de consolidare generală,
bugetul fiind una din componentele ce trebuiesc întărite. Procesul de autonomizare financiară
trebuie să continue, prin adăugarea de noi resurse la buget și eliminarea contribuțiilor naționale
directe care atestă vulnerabilitatea economică și politică a Uniunii în raport cu statele naționale.
68
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
În același timp, procesul de reformă a P.A.C. trebuie accelerat, astfel încât fondurile să poată fi
folosite într-o manieră cât mai eficientă.
Prin mobilizarea unui buget mai consistent, Uniunea poate atinge un nou stadiu, prin
accentuarea impactului politicilor sale și creșterea influenței politice. În același timp, bugetul
comunitar are avantajul unei relative libertăți de inovație, adică poate fi folosit pentru a finanța
proiecte care ar fi prea costisitoare pentru a fi implementate la nivelul statelor naționale, cum ar
fi proiectele de eficientizare energetică și de trecere la energia provenită din surse regenerabile,
care sunt adesea amânate la nivelul unor state membre, deși sunt în mod evident necesare și chiar
esențiale pentru viitorul comun al europenilor.
Din motivele expuse, autorul consideră că bugetul comunitar a avut și va continua să aibă un
rol decisiv în evoluția Uniunii Europene și rămâne un bun indicator al gradului de independență
economică și politică, cu o influență directă asupra cetățenilor europeni prin politicile comune
finanțate prin intermediul acestuia.
69
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Listă abrevieri
A.G.T.C.
C.E.
C.E.C.O.
C.E.E.
E.C.U.
F.E.O.G.A.
N.A.T.O.
O.C.P.
O.M.C.
P.A.C.
P.I.B.
P.N.B.
T.V.A.
U.R.S.S.
U.S.D.
Acordul General pentru Tarife și Comerț
Comunitatea Europeană
Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului
Comunitatea Economică Europeană
European Currency Unit
Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă
North Atlantic Treaty Organisation
Organizația Comună a Piețelor
Organizația Mondială a Comerțului
Politică Agricolă Comună
Produs Intern Brut
Produs Național Brut
Taxa pe Valoarea Adăugată
Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice
United States Dollar
70
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Bibliografie
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield
England, 2000
Cini, Michelle(editor), European Union Politics, Editura Oxford University Press, New York,
2005
El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, Editura Cambridge University
Press, New York, 2007
Milward, Allan, The Reconstruction of Western Europe 1945-51, Editura University of
California Press, Berkeley si Los Angeles, California, 1985
Osterloh, Steffen, Heinemann, Friedrich, Mohl, Phillip, Reform Options for the EU Own
Resources System, Editura Centre for European Economic Research(ZEW), Mannheim,
Germany, 2008
Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Pearson
Education Limited, Essex England, 2006
Studii, tratate, articole academice
“Directive 2002/96/EC Of The European Parliament And The Council of 27 january 2003 on
waste electrical and electronic equipment (WEEE)”, Official Journal of the European Union
L37/24, accesat la data de 22.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:037:0024:0038:en:PDF
Agenda 2000 For a stronger and wider Union”, Bulletin of the European Union Supplement 5/97,
1997, accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/3137/1/3137.pdf
71
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Alves, Rui Henrique, Afonso, Oscar, Reforming the EU Budget: How to Increase Financial
Autonomy?, 2008, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.uaces.org/pdf/papers/0801/2008_Alves_Afonso.pdf
Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International Policy Analysis,
2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf
Brunner, Ariel, Kreiser, Konstanti, “The CAP- the Elephant in the EU Budget Room”, Budgeting
for the Future, Building another Europe, 2008, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.sbilanciamoci.org/docs/sbileu/15.pdf
Chopin, Thierry, Foucher, Michel(editori), Schuman Report On Europe State Of The Union
2011, Editura Springer-Verlag, Paris France, 2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ebookee.org/Schuman-Report-on-Europe-State-of-the-Union-2011-repost-_1482752.html
Consolidated Reader-Friendly Edition of the Treaty on European Union(TEU) and the Treaty on
the Functioning of the European Union(TFEU) as amended by the Treaty of Lisbon(2007),
Editura Foundation For EU Democracy, 2008
Consolidated Version Of The Treaty Establishing The European Community, 2002, accesat la
data de 5.06. 2012, la adresa http://www.frontex.europa.eu/assets/Legal_basis/12002E_EN.pdf
Daugbjerg, Carsten, Swinbank, Alan, Curbing Agricultural Exceptionalism: The EU`s Response
to External Challenge, Princeton University, 2006, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.princeton.edu/~pcglobal/conferences/IPES/papers/daugjberg_swinbank_F100_16.pd
f
Energy security in Europe: Andris Piebalgs, European Commisioner for Energy. ANU, may
2009, 2010, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
Eurobarometer 73 Public Opinion In the European Union Report Volume 1, European
Commision, 2010, accesat la data 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb73/eb73_vol1_en.pdf
72
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
European Energy Security, European Union Center of North Carolina EU Briefings, accesat la
data de 8.06.2012, la adresa
http://www.unc.edu/depts/europe/business_media/mediabriefs/Brief11_Energy_security_web.pd
f
From The Single Act To Maastricht And Beyond The Means To Match Our Ambitions,
Commision Of The European Communities, 1992, Brussels, accesat la data de 6.06. 2012, la
adresa http://aei.pitt.edu/2938/1/2938.pdf
Green Paper- A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy
{SEC(2006)317} /*COM/2006/0105 final */, 2006, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://eur-
lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_doc=C
OMfinal&an_doc=2006&nu_doc=105
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of
European Public Policy 7:5 Special Issue; 725-743, 2000, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://staffweb.itsligo.ie/staff/jmorrison/SimGame06/ArticNegot/BLaffanBigBudgetNegot.pdf
Laffan, Brigid, Shackleton, Michad, “The Budget Who Gets What, When, And How” in
Wallace, Helen et al, Policy-Making in the European Union, varianta online, accesat la data de
6.06.2012, la adresa
http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=wallace%20helen%20et%20al.%20policy-
making%20in%20the%20european%20union%2C%20ed.%202000%20%20chapter%208%20%
20%20the%20budget%20%20who%20gets%20what%2C%20when%2C%20and%20how%20%
20&source=web&cd=1&ved=0CEsQFjAA&url=http%3A%2F%2Ftucnak.fsv.cuni.cz%2F~plec
h%2FWallace_Laffan%2B_Budget_00.doc&ei=P4DOT8zMMInHsga-
ruXfCg&usg=AFQjCNH-Mhpu5h-UgRMswdvEKUfSHlGLYA
Martins, Carla, Tosstorff, Guenther, Large farms in Europe, eurostat Statistics in Focus, 2011,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-
SF-11-018/EN/KS-SF-11-018-EN.PDF
73
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Moyer, Josling apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the
MacSharry reforms of the CAP, School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland,
UK, 1997, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
New challenges, new CAP, Birdlife International`s vision for the future of the EU Common
Agricultural Policy, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.birdlife.org/eu/pdfs/CAP%20Brochure.pdf
Nunez Ferrer, Jorge, Emerson, Michael, Good Bye, Agenda 2000, Hello, Agenda 2003 Effects of
the Berlin Summit on Own Resources, Expenditures and EU Net Balances, accesat la data de
6.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/11703/1/50.pdf
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives
And Orientations, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
Politica Agricolă, 2003, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf
Propunere de Directivă a Parlamentului European si a Consiliului privind deșeurile de
echipamente electrice și electronice (DEEE)(reformare), Alte informații despre Echipamentele
electrice și electronice, accesat la data de 21.06.2012, la adresa
http://www.deseurielectrice.ro/alte_informatii.htm
Rudloff, Betina, “New budget priorities for the Common Agricultural Policy”, Reports on
European Integration EU Monitor 40, 2006, sursa electronica
Situation and Prospects for EU Agriculture and rural Areas, 2010, sursa electronica
Study on the Competitiveness of EU electrical and electronic goods markets, accesat la data de
8.06.2-12, la adresa
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5742&lang=en
Szemler, Tamas, EU Budget Milestones: From Fundamental Systemic Reforms To Organised
Chaos, 2006, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
74
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
http://www.docstoc.com/docs/24977888/EU-BUDGET-MILESTONES-FROM-
FUNDAMENTAL-SYSTEMIC-REFORMS-TO-ORGANISED#
The Cap And The Treaty Of Lisbon, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/en/FTU_4.2.9.pdf
The Schuman Declaration 9 may 1950, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://www.eppgroup.eu/Activities/docs/divers/schuman-en.pdf
The Single Farm Payment, Lavelle Coleman Solicitors, Dublin, Ireland, 2009, accesat la data de
07.06.2012, la adresa
http://www.lavellecoleman.ie/cuuploads/editor/file/England%20and%20Wales%20pdfs/Agricult
ure/The%20Single%20Farm%20Payment.pdf
Treaty Establishing The European Coal and Steel Community and annexes I-III, Paris, 1951,
document accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://www.proyectos.cchs.csic.es/euroconstitution/library/historic%20documents/Paris/TRAITE
S_1951_CECA.pdf
Treaty of Nice Amending The Treaty On European Union, The Treaties Establishing The
European Communities And Certain Related Acts, 2001, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://www.lexnet.dk/law/download/treaties/Nic-2001.pdf
Treaty of Rome, 1957, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/economy_finance/emu_history/documents/treaties/rometreaty2.pdf
Versiune Consolidată A Tratatului Privind Functionarea Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, 2008, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:115:0047:0199:ro:PDF
What is Community budget?, accesat la data de 5.06. 2012, la adresa
http://www.mdrl.ro/_documente/info_integrare/buget_europa/en1.pdf
75
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Site-uri, articole
`Europe 2020`: Green growt and jobs?, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.euractiv.com/priorities/europe-2020-green-growth-and-jobs-linksdossier-280116
“Belgium`s <<green tax>> on electrical and electronic goods enters into force”, Business Alert-
EU, Issue 14, 2001(06 july), accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://info.hktdc.com/alert/eu0114.htm
BBC News Q&A: The UK budget rebate, 2005, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4721307.stm
Economic Sectors Agriculture, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/trade/creating-opportunities/economic-sectors/agriculture/
EU Budget 2011(payment appropiations), EU Financial Framework from 214, accesat la data de
8.06.2012, la adresa
http://www.publications.parliament.uk/pa/ld201011/ldselect/ldeucom/125/12504.htm
European parliament Fact Sheets, 1.5.1. The Community`s revenue and expenditure, accesat la
data de 5.06.2012, la adresa http://www.europarl.europa.eu/factsheets/1_5_1_en.htm
Life Expectancy of Electronic Equipment, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.retra.co.uk/?page_id=74
Overview, Taxation And Customs Union, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/company_tax/gen_overview/index_en.htm
Parliament adopts ambitious approach on financial transaction tax, 2012, accesat la data de
8.06.2012, la adresa
http://www.europarl.europa.eu/news/en/pressroom/content/20120523IPR45627/html/Parliament-
adopts-ambitious-approach-on-financial-transaction-tax
Principiul subsidiarității, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0017_ro.htm
76
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Programul Casa Verde 2011, 2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://e-
casaverde.ro/programul-casa-verde-2011.html
Regulamentul (CE) Nr. 1234/2007 Al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei
organizări comune a piețelor agricole si privind dispoziții specifice referitoare la anumite
produse agricole comune (<<Regulamentul unic OCP>>)”, Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, 2007, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2007:299:0001:0149:RO:PDF
The financial transaction tax will reduce Member States` GNI contributions to the EU budget by
50%, Noutăți Întreprinderi si Industrie, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5836&lang=ro
The World Factbook, European Union, Central Intelligence Agency, accesat la data de
6.06.2012, la adresa https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html
Wynn, Gerard, Eu Airline Carbon Tax Friction is Hint Of New Climate Politics, 2012, accesat la
data de 8.06.2012, la adresa http://www.huffingtonpost.com/2012/03/20/eu-airline-carbon-tax-
politics_n_1367155.html
Bibliografie
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield
England, 2000
Cini, Michelle(editor), European Union Politics, Editura Oxford University Press, New York,
2005
El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, Editura Cambridge University
Press, New York, 2007
Milward, Allan, The Reconstruction of Western Europe 1945-51, Editura University of
California Press, Berkeley si Los Angeles, California, 1985
Osterloh, Steffen, Heinemann, Friedrich, Mohl, Phillip, Reform Options for the EU Own
Resources System, Editura Centre for European Economic Research(ZEW), Mannheim,
Germany, 2008
Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Pearson
Education Limited, Essex England, 2006
Studii, tratate, articole academice
“Directive 2002/96/EC Of The European Parliament And The Council of 27 january 2003 on
waste electrical and electronic equipment (WEEE)”, Official Journal of the European Union
L37/24, accesat la data de 22.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:037:0024:0038:en:PDF
Agenda 2000 For a stronger and wider Union”, Bulletin of the European Union Supplement 5/97,
1997, accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/3137/1/3137.pdf
71
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Alves, Rui Henrique, Afonso, Oscar, Reforming the EU Budget: How to Increase Financial
Autonomy?, 2008, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.uaces.org/pdf/papers/0801/2008_Alves_Afonso.pdf
Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International Policy Analysis,
2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf
Brunner, Ariel, Kreiser, Konstanti, “The CAP- the Elephant in the EU Budget Room”, Budgeting
for the Future, Building another Europe, 2008, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.sbilanciamoci.org/docs/sbileu/15.pdf
Chopin, Thierry, Foucher, Michel(editori), Schuman Report On Europe State Of The Union
2011, Editura Springer-Verlag, Paris France, 2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ebookee.org/Schuman-Report-on-Europe-State-of-the-Union-2011-repost-_1482752.html
Consolidated Reader-Friendly Edition of the Treaty on European Union(TEU) and the Treaty on
the Functioning of the European Union(TFEU) as amended by the Treaty of Lisbon(2007),
Editura Foundation For EU Democracy, 2008
Consolidated Version Of The Treaty Establishing The European Community, 2002, accesat la
data de 5.06. 2012, la adresa http://www.frontex.europa.eu/assets/Legal_basis/12002E_EN.pdf
Daugbjerg, Carsten, Swinbank, Alan, Curbing Agricultural Exceptionalism: The EU`s Response
to External Challenge, Princeton University, 2006, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.princeton.edu/~pcglobal/conferences/IPES/papers/daugjberg_swinbank_F100_16.pd
f
Energy security in Europe: Andris Piebalgs, European Commisioner for Energy. ANU, may
2009, 2010, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
Eurobarometer 73 Public Opinion In the European Union Report Volume 1, European
Commision, 2010, accesat la data 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb73/eb73_vol1_en.pdf
72
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
European Energy Security, European Union Center of North Carolina EU Briefings, accesat la
data de 8.06.2012, la adresa
http://www.unc.edu/depts/europe/business_media/mediabriefs/Brief11_Energy_security_web.pd
f
From The Single Act To Maastricht And Beyond The Means To Match Our Ambitions,
Commision Of The European Communities, 1992, Brussels, accesat la data de 6.06. 2012, la
adresa http://aei.pitt.edu/2938/1/2938.pdf
Green Paper- A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy
{SEC(2006)317} /*COM/2006/0105 final */, 2006, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://eur-
lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_doc=C
OMfinal&an_doc=2006&nu_doc=105
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of
European Public Policy 7:5 Special Issue; 725-743, 2000, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://staffweb.itsligo.ie/staff/jmorrison/SimGame06/ArticNegot/BLaffanBigBudgetNegot.pdf
Laffan, Brigid, Shackleton, Michad, “The Budget Who Gets What, When, And How” in
Wallace, Helen et al, Policy-Making in the European Union, varianta online, accesat la data de
6.06.2012, la adresa
http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=wallace%20helen%20et%20al.%20policy-
making%20in%20the%20european%20union%2C%20ed.%202000%20%20chapter%208%20%
20%20the%20budget%20%20who%20gets%20what%2C%20when%2C%20and%20how%20%
20&source=web&cd=1&ved=0CEsQFjAA&url=http%3A%2F%2Ftucnak.fsv.cuni.cz%2F~plec
h%2FWallace_Laffan%2B_Budget_00.doc&ei=P4DOT8zMMInHsga-
ruXfCg&usg=AFQjCNH-Mhpu5h-UgRMswdvEKUfSHlGLYA
Martins, Carla, Tosstorff, Guenther, Large farms in Europe, eurostat Statistics in Focus, 2011,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-
SF-11-018/EN/KS-SF-11-018-EN.PDF
73
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Moyer, Josling apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the
MacSharry reforms of the CAP, School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland,
UK, 1997, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
New challenges, new CAP, Birdlife International`s vision for the future of the EU Common
Agricultural Policy, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.birdlife.org/eu/pdfs/CAP%20Brochure.pdf
Nunez Ferrer, Jorge, Emerson, Michael, Good Bye, Agenda 2000, Hello, Agenda 2003 Effects of
the Berlin Summit on Own Resources, Expenditures and EU Net Balances, accesat la data de
6.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/11703/1/50.pdf
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives
And Orientations, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
Politica Agricolă, 2003, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf
Propunere de Directivă a Parlamentului European si a Consiliului privind deșeurile de
echipamente electrice și electronice (DEEE)(reformare), Alte informații despre Echipamentele
electrice și electronice, accesat la data de 21.06.2012, la adresa
http://www.deseurielectrice.ro/alte_informatii.htm
Rudloff, Betina, “New budget priorities for the Common Agricultural Policy”, Reports on
European Integration EU Monitor 40, 2006, sursa electronica
Situation and Prospects for EU Agriculture and rural Areas, 2010, sursa electronica
Study on the Competitiveness of EU electrical and electronic goods markets, accesat la data de
8.06.2-12, la adresa
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5742&lang=en
Szemler, Tamas, EU Budget Milestones: From Fundamental Systemic Reforms To Organised
Chaos, 2006, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
74
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
http://www.docstoc.com/docs/24977888/EU-BUDGET-MILESTONES-FROM-
FUNDAMENTAL-SYSTEMIC-REFORMS-TO-ORGANISED#
The Cap And The Treaty Of Lisbon, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/en/FTU_4.2.9.pdf
The Schuman Declaration 9 may 1950, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://www.eppgroup.eu/Activities/docs/divers/schuman-en.pdf
The Single Farm Payment, Lavelle Coleman Solicitors, Dublin, Ireland, 2009, accesat la data de
07.06.2012, la adresa
http://www.lavellecoleman.ie/cuuploads/editor/file/England%20and%20Wales%20pdfs/Agricult
ure/The%20Single%20Farm%20Payment.pdf
Treaty Establishing The European Coal and Steel Community and annexes I-III, Paris, 1951,
document accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://www.proyectos.cchs.csic.es/euroconstitution/library/historic%20documents/Paris/TRAITE
S_1951_CECA.pdf
Treaty of Nice Amending The Treaty On European Union, The Treaties Establishing The
European Communities And Certain Related Acts, 2001, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://www.lexnet.dk/law/download/treaties/Nic-2001.pdf
Treaty of Rome, 1957, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/economy_finance/emu_history/documents/treaties/rometreaty2.pdf
Versiune Consolidată A Tratatului Privind Functionarea Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, 2008, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:115:0047:0199:ro:PDF
What is Community budget?, accesat la data de 5.06. 2012, la adresa
http://www.mdrl.ro/_documente/info_integrare/buget_europa/en1.pdf
75
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Site-uri, articole
`Europe 2020`: Green growt and jobs?, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.euractiv.com/priorities/europe-2020-green-growth-and-jobs-linksdossier-280116
“Belgium`s <<green tax>> on electrical and electronic goods enters into force”, Business Alert-
EU, Issue 14, 2001(06 july), accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://info.hktdc.com/alert/eu0114.htm
BBC News Q&A: The UK budget rebate, 2005, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4721307.stm
Economic Sectors Agriculture, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/trade/creating-opportunities/economic-sectors/agriculture/
EU Budget 2011(payment appropiations), EU Financial Framework from 214, accesat la data de
8.06.2012, la adresa
http://www.publications.parliament.uk/pa/ld201011/ldselect/ldeucom/125/12504.htm
European parliament Fact Sheets, 1.5.1. The Community`s revenue and expenditure, accesat la
data de 5.06.2012, la adresa http://www.europarl.europa.eu/factsheets/1_5_1_en.htm
Life Expectancy of Electronic Equipment, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.retra.co.uk/?page_id=74
Overview, Taxation And Customs Union, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/company_tax/gen_overview/index_en.htm
Parliament adopts ambitious approach on financial transaction tax, 2012, accesat la data de
8.06.2012, la adresa
http://www.europarl.europa.eu/news/en/pressroom/content/20120523IPR45627/html/Parliament-
adopts-ambitious-approach-on-financial-transaction-tax
Principiul subsidiarității, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0017_ro.htm
76
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
Programul Casa Verde 2011, 2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://e-
casaverde.ro/programul-casa-verde-2011.html
Regulamentul (CE) Nr. 1234/2007 Al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei
organizări comune a piețelor agricole si privind dispoziții specifice referitoare la anumite
produse agricole comune (<<Regulamentul unic OCP>>)”, Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, 2007, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2007:299:0001:0149:RO:PDF
The financial transaction tax will reduce Member States` GNI contributions to the EU budget by
50%, Noutăți Întreprinderi si Industrie, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5836&lang=ro
The World Factbook, European Union, Central Intelligence Agency, accesat la data de
6.06.2012, la adresa https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html
Wynn, Gerard, Eu Airline Carbon Tax Friction is Hint Of New Climate Politics, 2012, accesat la
data de 8.06.2012, la adresa http://www.huffingtonpost.com/2012/03/20/eu-airline-carbon-tax-
politics_n_1367155.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Bugetului Uniunii Europene Si al Politicilor Bugetare In Procesul de Integrare Europeana (ID: 146150)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.