Rolul Brokerului In Asigurari

ROLUL BROKERULUI IN ASIGURARI

Introducere

Scopul si obiectivele lucrarii

Noutatea stiintifica a lucrarii

Piata asigurarilor

1.1.Prezentare generala a asigurarilor in Romania– Riscul si asigurarea

1.2. Aspecte economice si sociale ale asigurarilor – Rolul asigurarilor

1.3. Definitii, caracteristici in asigurari

1.3.1. Produse (tipuri) de asigurare: asigurari de viata si asigurari generale

1.4. Notiuni de legislatie in asigurari

Activitatea de intermediere in asigurari

2.1.Activitatea de intermediere

2.2.Brokerul de asigurare – conditii de autorizare

Brokerul de asigurare

3.1.Definitii si conditii legislative

3.2.Prezentarea generala a activitatii

3.3.Procesul de vanzare. Analiza nevoilor prospectului.

Studiu de caz: Brokerul de asigurari – simplu intermediar sau specialist?

ROLUL BROKERULUI IN ASIGURARI

Bibliografie

INTRODUCERE

Punctul de plecare al studiului în discuție este constituit de existența intermediarilor pe piața asigurărilor, cum au apărut ca primă formă, evoluția acestora și rolul acestora în viețile financiare ale consumatorilor.

Scopul si obiectivele lucrarii

Prin prezenta lucrare, mi-am propus, ca scop principal al studiului, analiza impactului brokerului de asigurare asupra prestatorului, cumpăratorului și consumatorului, beneficiarului și, de ce nu, a pieței asigurărilor ( de viață și generale).

Suportul teoretico-stiințific și metodologic aferent realizării lucrării

Lucrarea de față se bazează pe cercetarea, culegerea, fundamentarea, organizarea și aprofundarea informațiilor și a datelor ce privesc direct spre piața asigurărilor, în zona brokerajului.

În studiul de caz se vor face analize asupra randamentului și a costului de oportunitate rezultat în urma relației consumator-broker de asigurare, conturându-se rolul intermediarului în asigurări din punctul de vedere al consumatorului de produse și servicii de asigurare.

Noutatea științifică a lucrării

Având în vedere că obiectul investigării privește fapte și procese, unele încă în derulare, vom miza pe faptul că existența unui broker de asigurare în procesul de încheiere a unei asigurări, aduce avantaje pentru fiecare tabără – fie ea cea a prestatorului de servicii, fie cea a consumatorului ori a beneficiarului.

Eu apreciez că rolul unui intermediar în asigurări este comparabil cu cel al unui specialist în design interior ; O persoană, evident, este capabilă să găsească produse pentru amenajare și uz în locuința sa însă o persoană familiarizată și specializată în design interior o va putea ajuta sa le găsească astfel încât să se economisească timp, bani și, fără doar și poate, îi va oferi o grilă de produse mai potrivite, mulate pe nevoile cumpăratorului astfel încât să nu fie nici un surplus estetic însă nici un deficit practic.

Astfel încât, un intermediar poate analiza necesitățile clientului, astfel încât să îi ofere acestuia produsele strict de care are nevoie, fără a-l încărca financiar ori de a-l lăsa pe acesta să cheltuiască timp consultând personal mai multe societăți de asigurare.

Piața asigurărilor

Prezentare generala a asigurarilor in Romania

Facand o intoarcere in istorie, vedem ca asigurarile au luat nastere cu mult timp in urma, din nevoia de protectie si siguranta.

Istoria asigurarilor spune ca prima forma de asigurare a fost cea impotriva furtului in anul 1750, urmata de asigurarea facuta in Rhodos (700 i.e.n.) efectuata din precautia negustorilor a caror marfa era transportata pe cale maritima. Acestia strangeau sume de bani intr-un fond comun, urmand ca apoi sa fie folosite in cazul in care marfa vreunuia dintre ei era deteriorata pe parcursul transportului.

Deci, asigurarea, realizeaza o asigurare de riscuri pe care o persoana fizica sau juridica nu le poate sustine din punct de vedere financiar partial sau in totalitate in cazul producerii acestora. Integritatea fizica sau psihica a persoanelor, a proprietatilor acestora sau actiunilor lor sunt cauzele principale care determina oamenii sa caute o forma de protectie impotriva unor evenimente ce pot aduce cu ele pierderi, indiferent de natura lor.

La inceput, in tara noastra, asigurările au fost practicate pe teritoriul românesc în Transilvania, sub forma asociațiilor de întrajutorare și tot aici a fost organizată, în anul 1744, la Brașov „Casa de Incendiu", prin fuzionarea mai multor asociații de acest gen.

Prima societate de asigurări a fost in anul 1871 și a purtat denumirea „Dacia". Până in acel an, comerțul de asigurare era efectuat de reprezentanțe ale unor societăți de asigurare austriece, italiene, engleze și maghiare. După doi ani, in anul 1873, a fost înființată a doua societate de asigurare, numita „România”, care, în anul 1881 a fuzionat cu „Dacia”, infiintandu-se astfel societatea „Dacia – România", care a devenit una dintre cele mai puternice societăți de asigurare din România.
In anul 1930 s-a infiintat Oficiul pentru Supravegherea întreprinderilor Private, care încheiau asigurări sau reasigurări în țară. Se necesita interventia statului în materia asigurărilor, si astfel se implica acesta prin diferite instituții, pentru efectuarea controlului și supravegherii proceselor de asigurare cu tot ceea ce implica ele.

Pe teritoriul românesc, în afară de societățile comerciale de asigurare, comerțul cu asigurări mai era practicat și de către societățile mutuale de asigurare, al căror obiect era dedicat pe asigurările de animale și de culturi agricole, precum și de către instituții publice de asigurări, cea mai reprezentativă de acest fel a fost Casa de Asigurări a Ministerului de Interne functionand în perioada 1870-1948, înființându-se pe bazele acesteia Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat.

Asigurarile private si-au cunoscut sfarsitul în țara noastră în anul 1948, când au fost naționalizate societățile de asigurare și societățile mutuale insa si-au continuat funcționarea până la data de 1 septembrie 1949, când toate acestea au fost lichidate, iar portofoliul a fost preluat de societatea generală sovieto-română de asigurări pe acțiuni, „Sovromasigurarea", înființată în același an.

În anul 1953, societatea „Sovromasigurarea" a fost și ea lichidată și în locul ei a luat ființă A.D.A.S., fiind singura instituție de asigurare din țara noastră. Astfel, în decursul anilor 1949-1990, domeniul asigurărilor a constituit monopolul statului, iar politica acestuia punea accent pe obținerea beneficiilor din aceasta activitate și nu pe satisfacerea nevoilor asiguraților, cum ar fi normal. Astfel se explică faptul că în acea perioada, formele de asigurare în România erau extrem de reduse (exista doar asigurarea obligatorie și foarte puține forme de asigurare de persoane).

Monopolul statului pe piața asigurărilor a încetat în decembrie 1990, cand s-a desființat Administrația Asigurărilor de Stat, activitatea acesteia fiind directionata catre trei societăți comerciale de asigurări, acestea preluand:

a) Asigurarea Românească S.A.:asigurările facultative de viață, asigurările obligatorii, asigurările facultative de autoturisme și a altor asigurări;

b) Societatea de Asigurare și Reasigurare Astra S.A.:asigurările cu participare A.D.A.S. în străinătate și cele aferente asigurărilor și reasigurărilor externe;

c) Carom S.A: activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor.

In prezent, pe piata asigurarilor exista o competitie larga intre intermediarii in asigurari independenti. In luna februarie a anului 2015 a avut loc premierea acestora, decernare numita Premiile Brokerilor de Asigurare, la care s-au acordat distinctii pentru excelenta (Trofeele XPRIMM pentru Excelenta), pentru dezvoltare si inovare (Premiile XPRIMM pentru contributia la dezvoltarea pietei de brokeraj) cat si recompense pentru business-ul realizat in anul anterior ( Premiile BEST BROKER).

Ca un “clasament”, mai jos sunt fruntasii premiilor 2015 enumerate anterior, astfel:

Trofeul de Excelenta a fost acordat reprezentantilor CAMPION Broker.

Premiul Best Diamond Broker 2015 a fost castigat de catre SAFETY Broker.

Premiul Special pentru Performanta in Brokeraj a fost castigat de catre INTER Broker

Riscul si asigurarea

Zilnic, in jurul nostru au loc diverse evenimente care, in mod direct sau indirect, au impact asupra noastra.

Acestea demonstreaza existent unor riscuri de diferite tipuri, de multe ori mai puternice decat credeam. Accidente teribile, dezastre natural , crize economice – toate presupun grade diferite de risc si toate aduc cu sine pierderi importante pentru cei implicate , fie de natura fizica, fie emotionala sau financiara.

Din nefericire, deseori riscurile nu pot fi prevazute si tocmai din aceasta cauza au un impact important asupra vietii, proprietatii si situatiei financiare (siguranta acesteia) a oamenilor.

Aceasta notiune de risc, a incercat a fi explicata in termini ce tin mai ales de incertitudine. Astfel, riscul este definit ca incertitudinea ( probabilitatea) de aparitie a unei pierderi.

De asemenea, riscul este definit si ca posibilitatea de producere a unei daune. A fost definite ca fiind orice situatie rezultata dintr-o activitate a unei organizatii capabila de producerea unei daune, vatamari, raspunderi civile sau impiedicari a dezvoltarii in termeni sociali, morali si financiari.

Pentru a face diferentierea intre riscurile speculative si riscurile pure.

Riscul speculativ este riscul al carui rezultat poate varia intre pierdere si castig. Companiile incearca sa isi controleze riscurile speculative prin intermediul unor practici de activitate solide, precum cercetarea de piata, controlul costurilor etc. Asigurarile nu sunt o masura disponibila pentru a proteja firmele impotriva nereusitelor de afaceri, intrucat o astfel de asigurare ar inlatura motivatia lor pentru eficienta.

Riscul pur inseamna ceea ce am adus mai devreme din discutie, si anume: incertitudinea. In situatia unui risc pur, nu exista posibilitatea de a castiga ceva; se pune problema doar de suferirea unei pierderi, indiferent de tipul ei.

1.2. Aspecte economice si sociale ale asigurarilor – Rolul asigurarilor

Rolul asigurării este acela de a oferi oamenilor securitate, de a-i ajuta pe cei care suferă o pagubă sau care sunt implicați într-un accident. Altfel spus, rolul asigurării este de a acoperi consecințele financiare ale unor evenimente nedorite de către persoane sau organizații

Scopul asigurărilor fiind cel de a ii despagubii pe cei care au fost victimele evenimentelor nedorite, prin intermediul contribuțiilor asiguraților, putem spune că asigurările îndeplinesc o funcție social.

Astfel, asigurările reprezintă un domeniu extrem de important pentru societatea umană din mai multe motive:

Deși, prin ea însăși, asigurarea nu poate salva o viață, ea contribuie la plata tratamentului medical care poate salva vieți omenești;

Asigurarea poate ajuta familiile să rămână unite (ex: permite unei mame să-și crească copii după moartea soțului);

Asigurarea îi protejează pe proprietarii de case, de mașini sau de firme împotriva efectelor negative pe care le-ar avea asupra situației lor financiare anumite procese care le-ar putea atrage răspunderea lor civilă;

Asigurarea îi ajută pe proprietarii de bunuri sau afaceri în confruntarea cu un risc potențial legat de deținerea acestor bunuri;

Deși nu poate preveni producerea anumitor daune de ordin material, asigurarea poate contribui la înlocuirea bunurilor distruse astfel încât asiguratul să poată reveni la situația patrimonială anterioară.

De asemenea, pagubele produse de calamitati sau accidente reprezinta pierderi mari si pentru unitati economice, iar asigurarea ar fi necesara nu pentru a impiedica producerea pierderii insa pentru a ajuta la reluarea activitatii intrerupte din societatile comerciale.

Prind fondurile pe care le centralizeaza (alcatuite din incasari de prime + rezerve), asigurarea indeplineste si o functie financiara.

In intervalul de timp dintre incasarea primei de asigurare / ratelor si plata despagubirilor aferente, banii sunt depusi la banca sau sunt investiti in limita normelor legale conform autoturitatii de reglementare si supraveghere a asigurarilor.

In aceeasi directie, resurse valoroase de creditare a economiei sunt considerate si rezervele constituite in cazul asigurarilor de viata. Aceste fonduri atrase de la populatie au caracter de economie pe termen lung. Astfel, aceste fonduri pot fi utilizate pentru creditarea construirii unor obiective economice de lunga durata.

1.3. Definitii, caracteristici in asigurari

De multe ori, fie oamenii sunt sceptici in legatura cu produsul de asigurare care li se prezinta, fie nu inteleg notiunile, termenii, dinamica procedeului. De aceea, ofertele, respectiv contractele de asigurare vin insotite de conditiile de asigurare care contin informatii despre notiunile inscrise in contract, definirea acestora precum si procedeul de despagubire in cazul aparitiei riscului asigurat, prevederile legale in situatia in care nu se achita in timp, frauda etc. In acest sens, existenta unui broker isi face simtita prezenta pentru a familiariza clientul cu toate aceste informatii, inaintea lecturarii conditiilor de asigurare.

Asadar, termenii cel mai des intalniti si, de altfel, prezentati sunt:

Contract de asigurare: reprezinta acel act juridic incheiat între asigurator si asigurat prin care asiguratorul se obligă la plata indemnizației de asigurare (catre asigurat, beneficiarul asigurarii sau terțului păgubit) în schimbul plătii primei de asigurare din partea contractantului asigurării sau asiguratului. Încheierea contractului se constată prin polița de asigurare. Polița de asigurare va indica cel puțin: informații despre asigurat, obiectul care se asigură, riscurile acoperite, valabilitatea asigurării, primele de asigurare și suma/ sumele la care se asigură bunul/ bunurile preluate în asigurare.

Asigurat: persoana fizică sau juridică care își asigură bunurile împotriva unor riscuri care s-ar putea produce sau persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente nefericite ce pot apărea în viața sa sau persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudicial pe care îl poate produce unor terte persoane.

Contractant: persoana fizică sau juridică care încheie contractul de asigurare, fără ca aceasta să aibă neapărat calitatea de asigurat. Putem spune că noțiunile de contarctant si beneficiar se întâlnesc ca atare în special în cazul asigurărilor de persoane.

Beneficiar: reprezintă persoana care va încasa despăgubirea sau indemnizația de asigurare fără ca acesta să fie neapărat parte din contractul de asigurare.

Despăgubire: reprezintă suma pe care asigurătorul o achită asiguratului ori beneficiarului asigurării la producerea riscului asigurat prin contract;

Risc asigurat: reprezintă evenimentul viitor, care, o data produs, oblige asigurătorul la plata indemnizației de asigurare/ despăgubirea. Cu cât evenimentul acoperit are o frecvență mai mare de apariție, cu atât crește probabilitatea de producere a pagubei, și, cu atât va fi mai mare si necesitatea încheierii unei asigurări.

Suma asigurată: reprezintă limita maximă a răspunderii asigurătorului pe care acesta și-o asumă în cazul producerii evenimentului asigurat.

Primă de asigurare: suma de bani prestabilită pe care asiguratul este obligat să o plăteasca asigurătorului în schimbul despăgubirilor la momentul producerii evenimentului asigurat. Din aceste prime, asigurătorul își constituie fondul de asigurare necesar despăgubirii precum și alte fonduri prevăzute legal. Primele de asigurare se clasifică astfel: prime brute subscrise, prime nete subscrise, prime brute încasate, prime nete încasate.

Poliță: documentul în formă scrisă care reprezintă dovada încheierii contractului de asigurare;

Daună: pierderea efectivă suferită de asigurat în urma apariției evenimentului asigurat;

Coasigurarea: reprezintă operațiunea care apare atunci când este vorba despre subscrierea unui/ unor bunuri de dimensiuni mari ce depășesc capacitatea de acoperire a unui singur asigurător, responsabilitatea împărțindu-se între mai mulți asigurători care preiau cotă-parte din riscul respectiv.

Interesul asigurabil: Asiguratul trebuie să aibă un interes fată de obiectul asigurării pe care o încheie, și anume, în cazul producerii evenimentului asigurat Asiguratul să sufere o pierdere financiară.

Reasigurarea: reprezintă operațiunea prin care se asigură un asigurător, acesta cedând o parte din răspunderea sa unui reasigurător (persoana juridică).

1.3.1. Produse (tipuri) de asigurare: asigurari de viata si asigurari generale

In functie de tipul de asigurare. vorbim de acoperiri diferite in ceea ce priveste riscurile posibile, insa, conditiile generale de asigurare ( asa cum si sunt denumite) raman general valabile.

Astfel, identificam doua tipuri de asigurari: asigurari de viata si asigurari generale.

Asigurarile de viata sunt produse financiare oferite de catre companii specializate care ofera, de la caz la caz, protectie – asigurarile de viata clasice si faciliteaza economisirea – asigurarile de viata cu acumulare de capital.

Spre exemplu, in cazul unei asigurari de viata clasice: prin intermediul unui contract, asiguratorul se obliga sa plateasca o suma de bani in cazul decesului persoanei asigurate. Costul unei polite de asigurare de viata se numeste prima de asigurare, si este stabilita de asigurator in functie de tipul de produs pe care il doresti, suma asigurata, durata contractului, riscurile acoperite s.a.m.d.
In acest tip de asigurare NU se acumuleaza capital.

In cazul asigurarilor de viata cu acumulare de capital, parte din prima pe care o platesti acopera componenta de protectie (ca si in cazul unei asigurari clasice de viata) in timp ce o alta parte este investita de compania de asigurari si platita clientului la finalul perioadei contractuale sau chiar inainte, impreuna cu o parte din profitul obtinut. 
In acest caz, asigurarile de viata SUNT si un instrument de economisire.

Tipurile de asigurări generale sunt grupate în funcție de clasele de asigurări, astfel:

a) clasele 1 și 2: "Asigurări de accidente și boală";

b) clasele 1 (a patra liniuță), 3, 7 și 10: "Asigurări auto";

c) clasele 1 (a patra liniuță), 4, 6, 7 și 12: "Asigurări maritime și de transport";

d) clasele 1 (a patra liniuță), 5, 7 și 11: "Asigurări de aviație";

e) clasele 8 și 9: "Asigurări de incendii și alte daune la proprietăți";

f) clasele 10, 11, 12 și 13: "Asigurări de răspundere civilă";

g) clasele 14 și 15: "Asigurări de credite și garanții”.

Astfel:

Asigurări de accidente și boala

1. Asigurarea de sănătate

2. Asigurarea de accidente a persoanelor

3. Asigurarea pentru cheltuieli medicale în străinătate (asigurări de călătorie)

Asigurări auto

1. Asigurarea de avarii și furt a vehiculelor (Casco)

2. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA)

3. Documentul internațional de asigurare (Carte Verde)

4. Asigurarea de răspundere a transportatorului pentru mărfurile transportate (CMR)

Asigurări maritime și de transport

Asigurări de aviație

-Asigurarea aparatelor de zbor

-Asigurarea de răspundere civilă în aviație

Asigurarea de bunuri în tranzit

-Asigurarea de răspundere civilă a proprietarului sau a utilizatorului unei aeronave

-Asigurarea de răspundere civilă pentru aeroporturi

-Asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului maritim și fluvial (CARGO)

Asigurări de incidente și alte daune la proprietăți

1.Asigurări de locuințe și de bunuri din locuințe; Asigurări de proprietăți industriale și comerciale

2. Asigurări de echipamente electronice și avarii accidentale

3. Asigurări de construcții montaj

Asigurări de răspundere civilă

Răspundere civilă legală – exemple:

Răspundere civilă legală față de terți;

Răspundere civilă legală a chiriașului față de proprietar;

Răspundere civilă legală a proprietarului față de chiriaș.

Răspundere civilă contractuală – exemple:

Răspundere civilă profesională a medicilor, a farmaciștilor;

Răspundere civilă profesională a avocaților;

Răspundere civilă profesională a experților contabili și a contabililor autorizați;

Răspundere civilă profesională a arhitecților și inginerilor constructori;

Răspundere civilă profesională a notarilor publici

Asigurări de credite și garanții

1. Asigurarea creditelor interne și a creditelor de export;

2. Asigurarea creditelor de consum, de investiții, de cauțiune și de fidelitate.

1.4 Notiuni de legislatie in asigurari

Obiectul reglemantarilor juridice al asigurarilor este dat de ansamblul relatiilor sociale devenite raporturi juridice, care iau nastere prin incheierea contractului de asigurare; elemental de specificitate al raporturilor juridice de asigurare este dat de o serie de caracteristici fundamentale ale contractului de asigurare si reasigurare, cum ar fi elementul de risc, interesul asigurabil, limitarea vointei juridice de a contracta , limitere raspunderii asiguratorului si excluderile din raspunderea sa etc.

Legea nr.136/1995, cu modificarile ulterioare, privind asigurarile si reasigurarile in Romania, defineste in mod direct contractul de asigurare in articolul 9. Potrivit legii, prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga ca, la producerea unui anume risc, saplateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita indemnizatie, in limitele si termenele convenite.

Contractul de asigurare

Din definitia data rezulta ca acest contract de asigurare este un act juridic bilateral. In conformitate cu dreptul romanesc (art.942 Cod Civil), ca si in alte sisteme de drept, un element foarte important al valaditatii contractului de asigurare, a caracteristicilor si a naturii juridice este acordul de vointa al partilor, vointa juridica.

Asa cum se poate observa in definitia data de lege contractului de asigurare, acesta este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, contract generator de drepturi de creanta, cu existenta de sine statatoare, de adeziune.

Clauzele esentiale ale contractului de asigurare mentionate la art.10 din Legea nr.136/1005 privind asigurarile si reasigurarile din Romania:

Numele complet, domiciliul, si/sausediul partilor contractante, calitatea in care se afla ca parti la contractual respectiv.

Obiectul contractului de asigurare, de bunuri, de persoane sau de raspundere civila.

Riscul sau riscurile ce acopera prin contractul de asigurare

Evenimentul asigurat

Momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului

Prima de plata si modul de plata a acesteia

Sumele asigurate

Alte elemente de drepturi si obligatii ale partilor

Partile contractului de asigurare, ce trebuie sa se regaseasca in fiecare contract de asigurare, identificate prin nume, sediu/domiciliu, sunt:

Asiguratorul, societate de asigurare, persoana juridica, inregistrata legal in Romania sau intr-o alta tara, autorizata sa practice asigurari pe teritoriul Romaniei, in temeiul si in conditiile prevazute de Legea nr. 32/2000, privind societatile de asigurare si reasigurare si supravegherea asigurarilor aflate in prezent in vigoare.

Asiguratul, persoana fizica sau juridica ce are un interes asigurabil cu privire la obiectul asigurarii respective

Beneficiarul asigurarii, o persoana fizica indicata de asigurat pentru a primi beneficiul asigurarii daca s-a produs riscul asigurat.

Contractantul, persoana fizica ce incheie o asigurare in beneficiul unei alte personane pe care o numeste asigurat, pentru care plateste numai prima de asigurare.

Natura contractului de asigurare presupune o interpretare stricta a clauzelor . Acestea trebuie sa fie clare pentru a evita confuziile si neintelegerile. In cazul prevederilor neclare sau ambigue, legea civila romana considera ca interpretarea contractului se va face in favoarea asiguratului.

Drepturile si obligatiile partilor pot fi impartite in doua perioade:

pana la producerea riscului asigurat

dupa producerea riscului asigurat

Incetarea contractului de asigurare

In mod natural, un contract iese din valabilitate la data inscrisa in acesta, adica momentul ajungerii la termen.

Daca insa privim spre asigurarile de viata si accidente, contractul de asigurare de incheie o data cu producerea evenimentului asigurat. In cazul asigurarilor de bunuri, contractul inceteaza daca, prin producerea riscului, bunul asigurat a fost distrus in totalitate.

De asemenea, contractual de asigurare se declara a fi nul daca:

asiguratul nu a comunicat anumite modificari intervenite in perioada desfasurarii contractului, diferite de cele mentionate la momentul incheierii contractului.

Se constata neindeplinirea obligatiilor asiguratului

Orice alta nerespectare a obligatiilor din contract.

Activitatea de intermediere in asigurari

Descrierea activitatii de intermediere

Procesul de asigurare este un proces complex iar la acesta participa multe entitati, persoane fizice sau juridice, fie din mediul privat, fie apartinand autoritatilor administrative ale statului, implicate in aceasta activitate.

Operatiunea de asigurare – in Codul comercial erau adevarate fapte de comert, facand parte din categoria faptelor de comert obiective – este practicata de catre asiguratori.

Activitatea de intermediere in asigurari si/sau in reasigurari reprezinta activitatea care consta din prezentarea sau propunerea unor contracte de asigurare si/sau reasigurare, din actiuni de pregatire a incheierii unor asemenea contracte, din incheierea lor, sau de contributie la gestionarea contractelor, in special in cazul solicitarii de daune.

Un rol foarte important in acest proces este jucat de o alta entitate, numita: intermediar in asigurari.

Intermediarii in asigurari sunt agentii de asigurare, subagentii, agentii de asigurare subordonati, brokerii de asigurare si asistentii in brokeraj. Asiguratorilor, evident, le este destul sa greu sa vanda produsele de asigurare doar prin intermediul propriilor angajati, asadar, intermediarii devin portita de legatura dintre societatea de asigurare si client – individual care doreste si are nevoie de protectie impotriva unor riscuri la care simte ca este sau poate fi supus in timp.

Reglementarea principala o gasim inscrisa in Legea nr.32/2000, privind activitatea de asigurare si supraveghere a asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare si normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.

Acordandu-ne cu art.34 alin. (1) din Legea 32/2000, “o persoana fizica sau juridica poate desfasura o activitate ca agent de asigurare, daca detine o autorizatie valabila, scrisa, din partea unui asigurator, denumita contract de agent, pentru a actiona in numele acestuia.”

Agentul de asigurare – persoana fizica

Pentru a dobandi acest statut, o persoana ar trebui:

Sa detina diploma studii liceale

Sa detina certificat de absolvire a unui program de calificare profesionala ( Ordinul nr.9/2012)

Sa detina autorizatie de la asigurator, conform definitiei de mai sus

Sa aiba in vigoare o asigurare de raspundere civila profesionala de 1500EUR/eveniment si 3000EUR suma agregata pe an, fara fransiza.

Sa NU aiba cazier judiciar pentru infractiuni prevazute in legislatia financiar-fiscala sau contra patrimoniului

Sa indeplineasca cerintele legale privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii

Sa se bucure de o buna reputatie

Agentul de asigurare – persoana juridica

Pentru a dobandi acest statut, o persoana ar trebui, de asemenea:

Sa aiba ca singur obiect de activitate activitatea de agent de asigurare

Sa aiba in vigoare asigurare de raspundere civila a carei valoare sa fie de 75% din cea a brokerilor de asigurare

Sa nu fi fost declarat anterior in faliment

Sa se bucure de o buna reputatie

Sa aiba obligatoriu in denumirea sa sintagma “ agent de asigurare”

Asadar, activitatea de intermediere in asigurari…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

2.2 Brokerul de asigurare

O persoana juridica poate desfasura activitate de intermediere in asigurari, ca broker de asigurare daca detine o autorizatie din partea Autoritatii de supraveghere Financiara. Normele din domeniul asigurarilor privind constituirea si autorizarea brokerilor de asigurare se gasesc in art.35-35 din Legea nr. 32/2000 precum si in Ordinul nr.15/2010 pentru punerea in aplicare a Normelor privind autorizarea brokerilor de asigurare.

Pentru a dobandi acest statut (de a obtine, implicit, aceasta autorizatie de functionare), brokerii de asigurare trebuie:

Sa fie persoana juridica din Romania iar denumirea acesteia sa cuprinda in mod obligatoriu sintagma “ broker de asigurare” ori derivate ale acesteia;

Sa aiba un capital subscris si varsat in forma baneasca, cu o valoare mai mare sau egala cu 250.000 lei

Sa detina un contract de asigurare de raspundere civila profesionala cu o limita inferioara de 1.121.000 EUR/ eveniment si o suma agregata de 1.700.000 EUR/an FARA FRANSIZA

Sa aiba ca unic obiect de activitate, pe cea de broker de asigurare

Conducerea executiva va fi reprezentata de o persoana fizica, aprobata de Autoritatea de Supraveghere Financiara.

Sa detina un sediu social, cu destinatia desfasurarii activitatii pentru care se doreste autorizatia

Sa nu fie actioner sau asociat direct ori indirect al unui asigurator/reasigurator

Sa nu aiba fapte inscrise in cazierul judiciar sau fiscal pentru infractiuni contra patrimoniului ori infractiuni prevazute in legislatia financiar-fiscala.

Reprezentantii conducerii executive trebuie sa aiba studii superioare si o experienta de minim doi ani intr-o functie de conducere operative in domeniul asigurarilor. De asemenea, acestia trebuie sa se bucure de o buna reputatie

Persoana propusa pentru functia de conducator executive trebuie sa detina un certificat de absolvire a unui program de calificare profesionala continua

Sa achite o autorizare de 8.000 lei iar in cazul in care se respinge cererea de autorizare, aceasta suma achitata nu se mai restituie.

Brokerul de asigurare

Broker de asigurare se numeste intermediarul specializat care are ca activitate principal oferirea unor servicii pe baza unui standard rezonabil de experienta si competenta profesionala.

Brokerul ofera consiliere si incheie asigurarea in mod normal ca agent al asiguratorului. Este ilegal ca o persoana sa foloseasca titulatura de broker de asigurari daca nu este inregistrata la Consiliul de Inregistrare a Brokerilor de Asigurari.

Broker de asigurari inregistrat este brokerul care a indeplinit cerintele de inregistrare ale Consiliului de Inregistrare a Brokerilor de Asigurari, in evidentele caruia apar numele si adresa sa.

Brokerii sunt “recompensati” prin plata unui comision din partea asiguratorului care consta intr-o cota procentuala din totalul primei de asigurare, marimea acesteia fiind in functie de tipul de asigurare incheiat si, desigur, de asigurator.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor aprobă suspendarea sau încetarea activității brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, la cererea acestora, după verificarea prealabilă la sediul societății a următoarelor:

a)  situația financiară a societății in momentul solicitării cererii de suspendare a activității;

b) rezilierea contractelor încheiate cu asigurătorii, în cazul încetării activității, iar pentru suspendare, anuntaarea asigurătorilor despre suspendarea aferenta;

c) situația financiara in relatia cu cu asigurătorii (prime și documente cu regim special);

d) informarea asiguraților despre încetarea ori suspendarea societatii de intermediere la care si-au incheiat in prealabil politele de asigurare și îndrumarea acestora direct către asigurători pentru contractele de asigurare valabile;

e) situația litigiilor;

 Sunt interzise urmatoarele practici în activitatea de intermediere a brokerilor de asigurare:

a) ofertarea, negocierea ori intermedierea de produse de asigurare prin procedee de tip piramida.

b) condiționarea participării unei persoane la cursuri de instruire de specialitate incheiere de asigurări, în nume propriu ori pentru alți membri ai familiei;

c) propunerea unei persoane să colecteze adeziuni sau să se înscrie pe o listă, in schimbul unor câștiguri financiare in functie de numărul de persoane component ale listei.

Termenele prevăzute de prezentele norme, care expiră într-o zi de sărbătoare legală sau într-o zi nelucrătoare, se vor prelungi până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare.

3.2. Prezentarea activitatii

Brokerul de asigurare apara interesele clientului caruia trebuie sa ii asigure o protectie completa, intr-un mod cat mai convenabil pentru client, alegand produsul care i se potriveste.

Sarcinile brokerului de asigurare sunt:

Consilierea clientilor in a alege asigurari de bunuri sau de viata

Compararea avantajelor si dezavantajelor diferitelor produse de asigurare

Selectarea societatii care ofera tipul de acoperire solicitat de client

Contactarea asiguratorilor potriviti solicitarilor clientului

Negocierea termenilor contractului pentru a obtine produsul ideal necesitat de clientul sau

Stabilirea metodei de plata a contractului

Se ocupa de incasarea primelor de asigurare

Asistarea clientului in respectarea clauzelor contractuale

Gestionarea contractului

Prin intermediul brokerului de asigurare, clientul economiseste timp si, de ce nu, bani. \

Analizand activitatea unui broker de asigurare, putem concluziona ca rolul lui se formeaza din cinci elemente principale: 
Datoria brokerului – sa reprezinte clientul sau si sa actioneze in interesele acestuia. 
Brokerul este consultantul si risk managerul clientului, oferindu-i informatii depline cu privire la tot spectrul de servicii de asigurare existente pe piata de asigurari. 
Brokerul negociaza din numele clientului sau pentru a obtine un raport avantajos – protectia optima cu o prima de asigurare rezonabila. 
Brokerul deserveste intregul ciclu – de la negocierea contractului si plasarea riscului, pana la regularizarea cazului asigurat, daca situatia o cere. 
Brokerul redistribuie riscurile clientului si ofera garantii ca protectia de asigurare propusa de catre el corespunde celor mai inalte standarde si cerintelor clientului sau. 

Pentru serviciile prestate, brokerul este remunerat prin plata unui comision -"brokerage", prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei de asigurare achitate de client (asigurat/reasigurat). De regula, brokerul incaseaza acest comision de la asiguratorul la care a plasat asigurarea. Comisionul de brokeraj variaza in fuctie de tipul de asigurare. 
Alte servicii ale brokerului, ca selectarea unei acoperiri de asigurare optime si a asiguratorului, orice consultatii, reprezentarea intereselor clientului in relatiile cu asiguratorul etc., sunt acordate gratuit.

Un broker, in prezent, deja nu mai este doar o relatie de legatura “fara personalitate” sau putere de decizie intre cativa asiguratori si asigurat, care ajuta clientul doar la calculul primei de asigurare si la selectarea celei mai mici cotatii de pe piata doar pentru a avea grija ca portofelul clientului sa nu se subtieze prea tare. Brokerii de asigurare lucreaza in mod real cu riscurile clientului sau, in numele si de partea acestuia, fiind un consultant specializat in desfasurarea activitatilor de manageriere a riscului. 

Brokerii imbina cunoștințele lor în domeniul asigurărilor cu evolutia pietei. Un broker de asigurare, cunoscand opțiunile oferite de companiile de asigurări, au rolul să le  adapteze si sa le distribuie conform necesităților clientului, reusind astfel sa ofere optimul in raportul: nevoie-calitate-pret.

Independența in alegerea societatii de asigurare ofera posibilitatea sporita de a alege, din numeroasele oferte prezente pe piață, varianta potrivita pentru clientul care l-a solicitat. Brokerii de asigurare au puterea sa ofere mai multe opțiuni cu varietăți în acoperire si nivelul pretului, raportindu-le la necesitățile clientului.

De asemenea, cooperand cu un broker de asigurare, clientul va lucra, de fapt, cu un expert în domeniu care se va implica pentru soluționarea oricărui caz asigurat.

Majoritatea brokerilor de asigurare, in cadrul activitatii pe care o desfasoara, indeplinesc urmatoarele functii: 

3.3.Procesul de vanzare. Analiza nevoilor prospectului.

Conform unui articol publicat in cadrul unei prezentari de job de pe prospects.ac.uk,

brokerul de asigurare se ocupa de (respectand ordinea prezentarii):

Colectarea informatii de la client, sa evalueze nevoile lor de asigurare si profilele de risc la care se supun prin modul de viata ori planuri de viitor.

Construirea si mentinerea relatiilor in curs cu clientii, inclusive programarea si participarea la intalniri cu acestia pentru a intelege mai bine nevoile sale, natura afacerilor/ activitatilor ori pur si simplu de a dezvolta relatia interumana.

Cercetarea, informarea cu privire la politicile companiilor de asigurare pentru a nu omite infirmatii vitale din partea interna a societatilor

Negocieze cu subscriitorii in vederea gasirii celei mai potrivite variante de produs de asigurare ( de la cel mai bun/mic pret la cea mai stufoasa varianta din punct de vedere al acoperirilor). In cazul tipurilor mai complexe de asigurare, pot fi implicate negocieri acide cu asiguratorul, elaborari de rapoarte, etc.

Consilierea clientilor in ceea ce priveste gestionarea riscurilor, precum: garduri mai sigure la locuinte, camera de supraveghere, iluminarea proprietatii s.a.m.d., pentru a reduce cat mai mult probabilitatea aparitiei evenimentului nefericit.

Gestionarea politelor de asigurare deja existente ( chiar si imbunatatirea lor pe masura ce apar noi oportunitati)

Dezvoltarea relatiilor cu clienti reprezentanti ai unor domenii de specialitate: fotografi, ingineri, medici, antreprenori etc

Informarea cu privire la schimbarile din piete (financiara, de sanatate, tehnologica, comerciala) care pot micsora sau amplifica riscurile ( creste riscul financiar, creste riscul imbolnavirilor etc), astfel poate recomanda portofoliului sau in consecinta.

Colectarea primelor de asigurare si informarea clientilor cu privire la modalitatile de plata, astfel incat tranzactiile sa se poata desfasura corect si in siguranta.

Studiu de caz: Rolul brokerul in asigurari

Asa cum am amintit si mai sus, specialist se numeste persoana care cunoaște temeinic o disciplină in domeniul căreia profesează.

La fel ca in toate domeniile, si domeniul asigurarilor cuprinde o lista generoasa de specialisti; fie in daune, fie in sfera financiara, fie in relatia cu clientul, fie in vanzare s.a.m.d.

Brokerul de asigurare se ocupa cu intermedierea intre client (solicitant) si Asigurator (ofertant). Desi si agentul de asigurare este numit intermediar, diferenta dintre acesta si brokerul de asigurare este ca, in vreme ce agentul de asigurari reprezinta societatea ( si doar societatea) pe care o reprezinta neavand alternative in gama de produse, in afara de cele ale societatii in cauza, brokerul de asigurare colecteaza oferte de la societatile colaboratoare sau o parte din acestea – pe care le considera adecvate nevoilor/ necesitatilor clientului sau potentialului client, din punct de vedere financiar sau/si al riscurilor acoperite.

CLIENT Societatea de asigurare “X”

②Produs de asigurare solicitat

④Incheierea contractului aferent +

prospectare + consultanta

CLIENT BROKER DE ASIGURARE

De asemenea, un alt rol esential al brokerului de asigurare, care conteaza in special pentru client, este acela de a reprezenta interesele clientului. Brokerul de asigurare sau reprezentantul acestuia, analizeaza nevoile clientului apoi are grija sa construiasca cele mai bune solutii pentru acoperirea riscurilor la care este supus clientul iar prin compararea produselor disponibile ale societatilor de asigurare, ii recomanda clientului varianta care i se potriveste, la un preț corect, explicandu-i beneficiile, dezavantajele, obligatiile, drepturile etc, astfel, relatia broker-asigurat nu va fi una de prestare de produse si servicii efectiv ci de colaborare.

Așadar, piața de brokeraj, ca oricare alta aree, este vulnerabilă unor pericole prin punctele slabe și amenințări însă și susținută prin puncte forte și oportunitățile care ajută la dezvoltarea acesteia.

Rolul brokerului, indiferent că este broker de asigurare sau nu, ne este clar că este unul important și util atât pentru taberele pe care le deservește (în cazul nostru, Asiguratorii) cât și pentru cele către care se îndreapta (în cazul nostru, Asigurații) însă, ca un broker să se remarce în vasta piață de brokeraj, este nevoie de un plus în ceea ce privește partea de inovare ori consultanță.

Analiza SWOT a pieței de brokeraj în asigurări

Analiză SWOT: puncte forte și oportunități pentru piața de brokeraj în 2015

Riscurile existente nu au fost si nu vor fi niciodată aceleași de la un individ la altul întrucât suntem diferiți pornind de la mediul în care locuim până la hobby-uri ori planuri de viitor, pentru noi sau copiii nostri.

De exemplu: Domnul Stan a achizitionat un autoturism in valoare de 20,000 EUR; acesta se bazeaza pe experienta sa de 15 ani in condus si nu pune problema incheierii unei asigurari de tip CASCO, insa isi gaseste vehiculul avariat in parcarea Mall-ului iar pagubasul nu poate fi de gasit, evident. Dupa o analiza la service-ul auto, se constata o paguba de aproximativ 1,500 EUR. Daca ar fi ales sa incheie asigurarea facultativa a autovehiculelor ar fi platit 2,000 EUR prima anuala de asigurare (plus posibilitatea achitarii in mai multe transe egale) si acest lucru l-ar fi scutit pe Domnul Stan de cheltuiala abrupta la care a fost obligat. Pe de alta parte, Doamna Popescu nu are autovehicul insa are doi copii minori si se teme ca, in timp, nu va mai avea aceleasi posibilitati de intretinere pe care le are acum si se ingrijoreaza groaznic pentru viitorul lor; asadar, decide sa incheie o asigurare de viata cu economisire pentru copii pentru a le garanta protectia financiara in cazul aparitiei (sau nu) vreunui eveniment ce va impiedica suportul dansei.

De asemenea, nu doar persoanele fizice sunt vulnerabile unor astfel de riscuri ci si persoanele juridice, unde, de regula prejudiciile sunt mai voluminoase. De exemplu, societatea MELON SRL si-a deschis un nou punct de lucru la Pitesti, unde are 25 de angajati. Firma merge minunat, insa, actionarii se tem ca in viitor nu va mai fi o cerere atat de mare pentru productia sa iar angajatii vor ramane fara salarii; asadar, prin incheierea unei asigurari contra acestui risc, se va preveni acest lucru nefericit.

Prin urmare, oamenii nu se supun acelorasi riscuri si nu au aceleasi nevoi insa, prin relatia cu un broker, pot fi informati care sunt acestea si cum se pot proteja financiar in cazul producerii unuia dintre riscuri.

Reluând situația de mai sus a societății MELON SRL, un alt risc la care este deschisă o persoană juridică este acela de a-și pierde stocul de produse (finite ori materii prime), piese, combustibili etc, în funcție de obiectul de activitate pe care il are.

Presupunând că MELON SRL desfășoară activitati de alimentație publică, fiind o cafenea și având mai multe puncte de lucru in București, Brașov și Pitești. Unul dintre acționari își contactează brokerul de asigurare cu care colaborează de multă vreme, în vederea încheierii asigurării de raspundere civilă legală față de terți. Când cei doi se întâlnesc pentru semnarea contractelor aferente și finalizarea procesului de asigurare, brokerul îi recomandă clientului său și asigurarea de bunuri și clădiri întrucât astfel de activități cresc riscul producerii anumitor evenimente, precum incendiul ori explozii, iar un astfel de produs de asigurare l ar ajuta financiar foarte mult în acele situații.

De asemenea, brokerul de asigurare i a furnizat informații despre acest produs contra incendiului și alte calamități, precum, riscuri asigurate: incendiu, carbonizare totală sau parțială, degajare de gaze, pătare cu fum, explozie, boom sonic, lovire de către autovehicule, căderi de corpuri, inundație, furtună, prejudicii produse de greutatea zăpezii, cutremur, avarii la instalațiile de apă, furt, spargere accidentală a obictelor casabile.

Clientul este categoric de acord ca o astfel de asigurare i ar fi necesară și îi solicită brokerului să îi transmită ofertele aferente acestui produs.

De aici, poziția intermediarului independent se schimbă, întrucât știe ca o astfel de asigurare determină apariția unor riscuri ridicate pentru asigurător și, de aceea, trebuie sa analizeze riguros acest risc.

Analiza trebuie să se concretizeze prin întocmirea unui raport de inspecție de risc care să conțină și să reflecte gradul de risc astfel încât Asigurătorul să își observe nivelul de expunere asupra perimetrului pe care urmează să îl acopere.

Raportul de inspecție de risc trebuie să cuprindă următoarele:

Informații generale despre obiectiv: denumire, adresă, anul punerii în funcțiune, adresa bunurilor asigurate, cifra de afaceri, profitul brut pe care îl deține, profitul brut estimate pentru anul următor, număr total de salariați.

Istoricul companiei: daune materiale (daca au existat), pierderi financiare din cauza daunelor materiale (pe o perioada de timp limitată și specificată)

Numele reprezentanților Asiguratului, funcțiile acestora, precum si reprezentanții Asiguratorului ( Brokerul în cazul nostru)

Descrierea succintă a activității care se desfășoară

Informații despre perimetrul asigurat

Informații despre clădirea în care se află obiectul/ obiectele ce urmează să se asigure (tipul clădirii, anul de construcție, număr total de nivele, suprafață, înălțime, structura de rezistență, rezistența la foc a structurii (cărămida + plăcile de beton armat au cea mai bună rezistență, oțelul neprotejat cea mai slabă rezistență, lemnul poate stimula extinderea unui eventual incendiu)

Informații despre sistemele de încălzire, conducte, sisteme protecție (incendiu, furt)

Amplasamentul clădirii asigurate precum și a celor din vecinătate (distanța ar trebui sa fie de minim 15 m între clădiri)

Rezistența la foc a materialelor de construcții: pereți, uși etc ( de exemplu: verificarea rezistenței la foc a ușilor se face citind plăcuța de pe cantul ușii.

Specificarea materialelor periculoase, daca există ( de exemplu: tuburi de oxigen, benzină, uleiuri, butelii de gaz etc)

Utilitățile: instalațiile electrice, traseele de cabluri, instalațiile de încălzire. De exemplu: tabloul electric trebuie sa fie închis ermetic și prevăzut cu siguranțe automate sau cablurile trebuie să nu fie poziționate direct pe pereți de lemn, parchet, tapet sau pe alte materiale inflamabile, central termică sa aibă inspecția tehnică efectuată conform intervalelor specificate)

Brokerul de asigurare trebuie să noteze toate aceste lucruri pentru a le prezenta apoi sub forma raportului de inspecție de risc (anexat) și fotografiile cu obiectul asigurat pentru a le transmite Asigurătorului în vederea confirmării preluării în asigurare.

Bibliografie

Badea, Dumitru G., Manualul agentului de asigurari, Editura Economica, 2008

www.legeaz.net

Bennett, C, Dictionar de asigurari, Editura Trei, Bucuresti, 2002

Ciumaș, Cristina, Economia societății de asigurare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2009

Generali, Conditii de asigurare privind polita de tip CASCO pentru autovehicule, Bucuresti, 2011

www.asigurariledeviata.ro

Pregătire profesională continuă a intermediarilor în asigurări, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

www.xprimm.md

Norma privind autorizarea si functionarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, Autoritarea de Supraveghere Financiara

www.csa-isc.ro

www.lege5.ro

www.prospects.ac.uk