Rolul Braziliei In Turismul Mondial Cultural
ROLUL BRAZILIEI ÎN TURISMUL MONDIAL
CULTURAL
CUPRINS
Declarația de propria răspundere
INTRODUCERE
Capitolul I. PARTICULARITĂȚILE TURISMULUI MONDIAL CULTURAL
1.1. Concepte și definiții privind turismul cultural
1.2. Tendințele de dezvoltare a turismului cultural pe plan mondial
Capitolul II. BRAZILIA – FORME DE DEZVOLTARE A TURISMULUI MONDIAL CULTURAL
2.1. Date generale privind turismul brazilian
2.2. Analiza destinațiilor turistice culturale din Brazilia
CAPITOLUL III. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI MONDIAL CULTURAL ÎN BRAZILIA
3.1. Direcții de dezvoltare a turismului cultural în Brazilia.
3.2. Elaborarea pachetului promoțional privind destinația turistică culturală Rio de Janeiro.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Călatoria a început o dată cu practica războaielor și a schimburilor care au prins oamenii dincolo de sfera de influență a grupului social din care făceau parte. Se poate, deci, afirma că apariția călătoriei poate fi localizată încă în comuna primitivă, atunci cînd, din necesități material, oamenii căutau la distanță ceea ce nu puteau găsi în preajma locuințelor lor. Aceste călătorii nu pot fi în nici un caz identificate cu călătoriile în scop touristic, dare le au trezit dorința de deplasare și curiozitatea oamenilor de a cunoaște ceea ce se află dincolo de raza lor vizuală. Așadar, începînd de-abia din antichitate, se poate vorbi despre apariția călătoriei turistice. Se spune ca a calatori pentru cei tineri inseamna o parte de educatie, iar pentru cei mai varstnici o parte din experienta. Oricum ar fi privit turismul, ca educatie sau ca experienta, astazi, el ramane una dintre cele mai placute si asteptate activitati.
Turismul în Brazilia joacă un rol important deoarece cu ajutorul turismului economia țării este în creștere. În 2011 Brazilia a fost clasată pe locul 4 în topul destinațiilor turistice din America, avînd 4,7 milioane de vizitatori. Turismul participînd cu 3,2 % din venitul național din exporturile de servicii și bunuri materiale a creat în economia braziliană 7 % din locuri de muncă indirecte și directe. Zonele naturale sunt cele mai întrebate și în același timp Brazilia oferă turismului internațional și celui domestic o paletă lărgită de alegeri. Plajele Copacabana și Ipanema din Rio de Janeiro, pădurea Amazonia, plajele din regiunea de Nord- Est și din Santa Catarina sunt unele dintre cele mai vizitate destinații turistice. În străinătate produsul turistic din Brazilia oferă o gamă largă de opțiuni, ca istorie culturală, atracții naturale sau aventură. În acești ani, guvernul a pus accentul pe politica publică de dezvoltare a turismului brazilian, căutînd să dezvolte infrastructura turismului și să micșoreze plecările interne. Acestea sunt cereri remarcabile în Platoul de Vest, Central și Nord, în regiunea de Nord, Regiunea Amazon și coasta de nord-est.
Brazilia avînd 7.400 de km de coastă cu ieșiri spre Oceanul Atlantic, cu o climă favorabilă și condiții prestigioase aduc la concluzia că aici un loc important îl are turismul de litoral. În fiecare an litoralul Braziliei este vizitat de turiști care se bucură de plajele solare, de natură, de momentele de noapte cînd toți se distrează în ritmul brazilian și de timpul liber petrecut la aer proaspăt.Fiind o destinație minunată, ideală din toate punctele de vedere, cu o climă caldă pe tot parcusul anului, cu o varietate de plăceri Brazilia se bucură mereu de turiști chiar și de cei pretențioși.
A găsi un loc de cazare nu este greu, doar că diferă la preț în dependență de condiții sau loc. Brazilia este bogată ăn plaje unde sunt amplasate hotelele sau motelele, iar turiștii au posibilitate să aleagă varianta potrivită. Într-o țară atît de variată, cu atîtea etnii și rase, există un element care îi unește pe toți și anume mîncarea tradițională ,, gauchos’’ care poate fi găsită în toate restaurantele Braziliei.Oricare turist care va alege această destinație pentru a petrece o vacanță frumoasă va rămîne mulțumit.
Scopul acestui proiect este de a acumula noi cunoștințe într-o nouă destinație, noi impresii, noi obiective, tradiții și cultură. Teza este compusă din 3 capitole, care cuprind subcapitole, așa ca: Cap. I- 2 subcapitole; Cap. II- 2 subcapitole; Cap. III- 2 subcapitole. Conținutul principal al tezei este de a desfășura tema aleasă ,, Rolul Braziliei în turismul mondial cultural’’. Ca surse au fost folosite eciclopedii, reviste, ziare, site-uri.
De-a lungul lucrarii am incercat sa evidentiez rolul Braziliei in turismul mondial cultural. In primul capitol, am decis sa caracterizez particularitatile turismului cultural, esenta si potentialul dezvoltarii turismului cultural pe plan international.
In cel de-al doilea capitol am realizat o prezentare generala a Braziliei(așezarea geografică, clima, potențialul natural, ape, populație, demografie: naționalități și etnii, limbi, aglomerări urbane, așezările umane, economia, infrastructura, agricultura), am analizat destinațiile turistice culturale din Brazilia.
In al treilea capitol am analizat direcțiile de dezvoltare a turismului cultural în Brazilia și am elaborate un pachet touristic promotional privind destinațiile turistice culturale din Rio de Janeiro.
La anexe am folosit fotografii și hărți din Brazilia.
CAPITOLUL I: PARTICULARITĂȚILE TURISMULUI MONDIAL CULTURAL
1.1 Concepte și definiții privind turismul cultural
Turismul de-a lungul anilor a pus accentual în special pe idea deplăsării în scopul agrementului. Punctele de vedere asupra fenomenului touristic s-au format o data cu evoluția sa, iar aspectele considerate definitorii au variat în funcție de optica profesională a celor care își exprimă opiniile: un economist ar afirma că fenomenul este esențialmente economice, căci depinde de un anumit nivel al veniturilor și de un anumit potential economic. Un geograf va susține că turismul este, în primul rind, legat de specialitatea sa, căci are loc numai acolo unde relieful și clima îl favorizează. Sociologul va explica turismul prin implicațiile vieții citadine asupra oamenilor. Psihologul prin senzația de libertate din timpul vacanțelor etc.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea dezvoltarea turismului este însoțită de ameliorarea condițiilor de cazare în hoteluri. Prețurile erau ridicate la Londra, Paris și Viena, accesibile călătoriilor cu venituri mari. Călătorii mai modești optau în favoarea locuințelor particulare care găzduiau turiștii în trecere. În Italia, Elveția și Austria o parte a dificultăților de călătorie proveneau și din cauza sistemului monetary confuz. Circulația turistică a cintinuat totuși să se dezvolte în pofida restricțiilor impuse la intrarea sau ieșirea din unele țări europene care încercau să limiteze fluxurile turistice.[1]
a b c d e f g
Fig.1. Dinamica sosirilor turistice internaționale pe regiuni și în întreaga lume:
rata creșterii anuale (%) 1990-2000
Sursa: Tendințe actuale privind dezvoltarea turismului mondial, http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism
a – Europa d –Africa g – Pacific
b – Estul Mijlociu e – Sudul Asiei
c – Americile f – Asia de Est
Apariția turismului cultural în cercetare ca și obiect de studiu își are originile la începutul secolului XX, dar abia în 2002 Consiliul Internațional pentru Monumente Culturale și Istorice a publicat o definiție formală după cum urmează: „Turismul cultural și cultural – cognitiv este acea formă de turism care se concentrează asupra mediului cultural și care, la rândul ei include reperele culturale și istorice le unei destinații sau moștenirea cultural-istorică, valorile și stilul de viață al populației locale, artele, meșteșugurile, tradițiile și obiceiurile populației locale.” În plus, rudele culturale și cognitive pot include și o vizită sau participare la activități și evenimente culturale, vizite la muzee, concerte, expoziții, galerii etc. (Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor).
Turismul cultural abordeaza cultura unei regiuni, în special valorile ei artistice. Turismul cultural include turismul în regiunile urbane, în special orase mari, istorice si obiective culturale (muzee si teatre). Poate uneori include turismul în zonele rurale ; este cazul festivalelor în aer liber, casele memoriale ale unor scriitori sau artisti celebri, peisaje la care s-a facut trimitere în literatura. Specialistii sunt de parere ca persoanele care practica turismul cultural cheltuiesc în medie mai mult decât turistii "standard".
Acesti turisti pot fi interesati în probleme ce tin de domeniul religiei, filozofiei, istoriei, antropologiei etc., si doresc sa ia parte la actiunea de cunoastere a unor evenimente trecute. Evolutiile contemporane în diferite sfere de activitate umana si progresul în domeniile stiintifice, tehnologice, educationale si sociologice sunt, de asemenea, subiecte de interes cultural pentru multi turisti.
Turismul cultural mai poate fi definit pe de o parte din motivatia accesului la obiectivele culturale precum calatorii pentru festivaluri de arta sau alte situri culturale sau eveniment, dar si trasee pentru studiu. Într-un sens mai larg orice forma de turism poate fi definita drept turism cultural daca reuseste sa satisfaca nevoia umana de baza pentru diversitate, având tendinta sa creasca constientizarea culturala a individului descoperind noi cunostinte, experiente si întâlniri. Turismul cultural ofera oportunitatea dialogului intercultural prin posibilitatea dialogului descoperirii si aprecierii diversitatii culturale.
Turismul si cultura au fost mereu foarte apropiate în Europa, aceasta fiind tot timpul o destinatie importanta pentru cei atrasi de cultura sa bogata si de mostenirile istorice. Ba mai mult mostenirea culturala a Europei reprezinta una din cele mai vechi si mai importante mosteniri producatoare de turism.
Tendintele majore care au fost observate în ceea ce priveste turismul cultural sunt:
– interactiunea între cultura si turism îsi are radacinile în perioada de început a turismului si în prezent câstiga din ce în ce mai multa însemnatate;
– turismul cultural este un factor cheie pentru dezvoltarea durabila si dialogurile intreculturale; – mostenirea culturala este expresia identitatii oamenilor, a teritoriului, istoriei, traditiilor si civilizatiei.
Turismul cultural atrage un numar din ce în ce mai mare de turisti. Potrivit unui studiu al Comisiei Europene, 20% dintre vizitele din Europa au motivatie culturala, în timp ce 60% dintre turistii europeni sunt într-adevar interesati în descoperirea culturala în timpul calatoriei lor.
În afara de cresterea sustinuta a cererii turistice globale, atât interna cât si internationala, care cuprinde toate tipurile de destinatii, exista si alti factori care explica acest trend:
– turistul modern este sofisticat, în cautarea de diferite experiente culturale;
– autoritatile locale privesc turismul ca pe o sursa de venit si oportunitati economice.
Turismul cultural este determinat de către OMT, niște excursii al căror scop principal este vizitarea peisajelor și acele evenimente a căror valoare istorică și culturală le-a făcut o parte a moștenirii culturale a unei etnii. În raport cu această noțiune, însușire importantă a turismului cultural este presupunerea că vizitarea sau prezența în locurile culturale și istorice ce au o legătură cu moștenirea culturală nu este chiar principalul motiv al călătoriei. Din această viziune turicuprinde toate tipurile de destinatii, exista si alti factori care explica acest trend:
– turistul modern este sofisticat, în cautarea de diferite experiente culturale;
– autoritatile locale privesc turismul ca pe o sursa de venit si oportunitati economice.
Turismul cultural este determinat de către OMT, niște excursii al căror scop principal este vizitarea peisajelor și acele evenimente a căror valoare istorică și culturală le-a făcut o parte a moștenirii culturale a unei etnii. În raport cu această noțiune, însușire importantă a turismului cultural este presupunerea că vizitarea sau prezența în locurile culturale și istorice ce au o legătură cu moștenirea culturală nu este chiar principalul motiv al călătoriei. Din această viziune turismul cultural-istoric este redus și introdus într-o perspectivă pură și cel mai des este combinat cu alte genuri tradiționale sau specializate de turism. Această însușire interesantă pune în evidență oportunități de îmbunătățire a eficienței turismului regional cît și național prin dezvoltarea unui turism cultural-istoric, prin încorporarea și integrarea în turismul regional a resurselor culturale și istorice și dezvoltarea pe această bază a unui brand regional de turism.
Compoziția principală în această definiție este moștenirea culturală, care cuprinde moștenirea concretă și inviolabilă ca un set de valori culturale care sunt purtătoare de memorie istorică, identitate națională și au o valoare științifică sau culturală. Din viziunea dezvoltării turismului cultural, abordarea completă a noțiunei de moștenire culturală poate duce la o tratare integrată în afara de monumentelor tradiționale istorice și arheologice care pun în vigoare moștenirea etnografică arhitecturală și artistică , infrastructura muzeală și peisajul cultural și, cu o importanță din ce în ce mai mare în ultima vreme , bisericile creștine și alte lăcașuri de cult. Turismul cultural mai cuprinde pe lângă vizitarea locurilor istorice, procurarea unei oportunități de a savura realizările umane trecute. Ca un component a turismului intern, vizitarea acestor locuri este un moment de admirație, plăcere, de mândrie a națiunii și de regăsiree a realizărilor strămoșilor.
Turismul cultural este instrumentul pentru dezvoltarea economică, care duce la creșterea economică prin atragerea vizitatorilor din exteriorul comunității gazde și care sunt parțial sau în mod general motivați de un interes în componentele istorice, artistice, științifice sau care au legătură cu stilul de viață, realitățile, tradițiile și informațiile referitoare la o comunitate, regiune, grup sau instituție. O astfel de călătorie se concentrează pe aprofundarea mediului cultural, aici incluzând, de asemenea peisajele, artele vizuale și teatrale, stilurile de viață, valorile, tradițiile și evenimentele. Turismul caută moduri de a crea „produse turistice comercializabile” precum și un mediu de lucru și de viață. Turismul cultural – cognitiv reprezintă o interacțiune între componentele culturale, etnice și istorice ale societății sau ale locului care urmează a fi utilizat ca resursă pentru atragerea turiștilor și dezvoltarea turismului.
Parte a turismului cultural sunt și călătoriile religioase, în special pelerinajele. De exemplu, ne putem referi aici la miile de catolici din întreaga lume care vizitează Vaticanul și alte locuri sfinte, călătoriile evreilor către Israel, către locurile memoriale ale holocaustului sau Mecca – principala destinație pentru musulmanii din întreaga lume. În acest context Bulgaria și România și în special regiunea de frontieră a acestor două țări au potențialul de a deveni destinații turistice atractive pentru turismul religios.
Dezvoltarea și oferirea moștenirii cultural-istorice „îmbrăcată” într-un pachet atractiv pentru consumul turistic trebuie să fie echilibrată cu responsabilitatea și seriozitatea necesare atunci când vorbim de istorie și valori naționale. Natura globală a turismului a creat o serie de provocări pentru multe comunități. Confruntându-se cu o unificare din ce în ce mai pronunțată a arhitecturii hoteliere, lanțurilor de restaurante, mobilierului stradal și a altor asemenea, comunitățile au nevoie să-și păstreze identitatea locală și, în același timp trebuie să întrunească așteptările turiștilor în ceea ce privește calitatea și standardele. Este important să nu se facă niciun compromis în ceea ce privește prezervarea valorilor culturale și să se asigure un echilibru între nevoie socio-culturale și beneficiile economice.
De fapt, cultura poate fi prezentată prin intermediul a două cercuri concentrice:
-Cercul interior, care reprezintă miezul cultural, adică elementele mai degrabă tradiționale sau de bază ale culturii, aici referindu-ne la ceea ce fac sau produc oamenii sub forma culturii;
-Cercul exterior, care reprezintă modul de viață sau stilul de viață al unei populații dintr-o anumită regiune;
Cercul interior reprezintă principalele elemente ale turismului cultural, care pot fi împărțite în două categorii: turismul moștenirii artistice (bunuri culturale care au legătură cu realizările trecutului) și turismul artistic (care au legătură cu producția culturală contemporană, cum ar fi prezentarea artelor vizuale, arhitecturii moderne, literaturii și a altora).
Cercul exterior reprezintă elemente secundare ale turismului cultural, care pot fi împărțite în două categorii: stilul de viață (elemente cum ar fi credințele, bucătăria, tradițiile, folclorul și altele) și sectorul creativ (modă, design, design-ul web și grafic, cinematografia, media, elementele de distracție și altele).
Diagramă
În multe țări cele două cercuri au tendința de a se aduna și de a forma o singură ofertă culturală, în care ambele aspecte sunt complementare în mod reciproc.
Pe baza definiției propuse mai sus există subcategorii ale turismului cultural care pot contribui la stabilirea tendințelor și caracteristicilor celor mai importante segmente de piață în funcție de motivație și comportament, precum și de activitățile turiștilor:
-Turism de patrimoniu;
-Turism artistic;
-Turism creativ;
-Turism cultural urban;
-Turism cultural rural;
-Turism cultural local;
-Turism cultural contemporan.
În acest sens există un rol special alocat legăturilor de integrare dintre moștenirea culturală și turismul practicat în teritoriul istoric: un teritoriu, indiferent de amploarea sa teritorială sau omogenitatea topografică, se bucură de o coerență și identitate istorică și culturală de ansamblu, inclusiv liniile unificatoare ale trecutului și ceea ce este remarcabil din punct de vedere istoric, arheologic, artistic, științific, social sau tehnic. Mai precis, această concentrare de valori culturale face ca teritoriile istorice să fie un domeniu sinergic de cultură și turism. Zona istorică reprezintă un mediu cultural complet, care conține în ipostază singulară sau grupată valori culturale, peisaje culturale, orașe istorice, rute culturale, medii naturale valoroase și peisaje tipice (în sensul celor menționate în Convenția Europeană a Peisajului). Acest mediu cultural nu poate fi limitat teritorial – amploarea sa teritorială depinde de logica proceselor culturale și istorice de nivel local, regional, național sau internațional.
Caracteristici și factori speciali care influențează turismul cultural
În acest sens, bazându-ne doar pe aceste informații, putem porni la identificarea și diferențierea principalelor caracteristici definitorii ale turismului cultural, în special la nivel internațional:
• Turism de tip auto-dependent, al cărui loc în schema de bază a clasificării turismului poate fi stabilit în funcție de motivele și obiectivele vizitei;
• Călătorie și staționare temporară a turistului, având țeluri și scopuri influențate în special de nevoile sale spirituale;
• Consum de valori materiale și spirituale (respectiv produse specializate de turism) pentru vizitări de locuri și situri cu un context cultural și istoric specific;
• Totalitatea organizațiilor, instituțiilor și subiecților care oferă informații specializate, transport și alte tipuri de servicii, recepție, cazare, mese și însoțire a turiștilor;
• Nișă specifică a solicitărilor turiștilor ce formează o parte independentă a industriei moderne a turiștilor.
Principalii factorii care diferențiază dezvoltarea turismului cultural pot fi împărțiți în următoarele trei categorii:
Caracteristicile specifice ale nevoilor turistului.
Turistul ce practică turismul cultural satisface anumite nevoi obiective și care apar la un anumit stadiu al dezvoltării socio-economice a societății, corespunzător schimbărilor survenite în stilul de viață. Acestea pot fi definite ca fiind un set de cerințe al căror scop este restabilirea și îmbunătățirea personalității umane prin călătoria turistului.
Valori culturale
Valorile culturale sunt o cerință specifică pentru dezvoltarea turismului cultural. În esență, el reprezintă un set de obiecte și fenomene ale căror efecte cognitive și emoționale au scopul de a satisface nevoile culturale ale turistului. Valorile culturale pot fi grupate în trei categorii: (1) Monumente culturale și istorice și situri arheologice, monumente și complexe arhitecturale, mânăstiri și biserici, monumente și muzee etnografice și altele, (2) Lucrări de artă – valori culturale tangibile: colecție de obiecte de artă, lucrări de pictură, sculptură, meșteșug popular, broderii, costume, obiecte de cult, capodopere ale cinematografiei și literaturii etc., (3) evenimente periodice și episodice – festivaluri, spectacole, congrese, târguri, aniversări și multe altele.
Influența asupra viabilității pe termen lung a valorilor culturale are efect asupra mărimii, unicității, managementului, capacității de a reține interesul turiștilor, concurenței și altele. Cu toate acestea, prezența de valori culturale nu constituie un motiv de călătorie. Acestea trebuie să fie implicate într-o cifră de afaceri economică – oferta comercială a turismului cultural ca parte a produsului de turism.
Produs turistic
Turismul cultural este caracterizat ca fiind un produs turistic specific definit sub forma unui set (pachet) de bunuri și servicii materiale oferite unor turiști motivați cultural, ca preț total de la momentul la care ei își părăsesc domiciliul și până ce se întorc acasă. Este conceput pentru a satisface nevoile turiștilor culturali.
Părăsind natura concretă a turismului cultural, analiza elementelor individuale arată faptul că festivalurile angrenate în turism pot fi o unealtă extrem de eficientă nu doar pentru înțelegerea reciprocă și cooperarea dintre popoarele europene, dar și pentru creșterea socio-economică a regiunilor. Ca urmare a caracteristicilor lor, festivalurile creează un mediu natural și dau naștere la diverse inițiative comerciale legate de publicitate, marketing, înregistrare și producție de produse audio și video, diverse tipuri de servicii, iar aceasta reprezintă o bună bază pentru dezvoltarea promovării turistice a afacerilor mici și mijlocii ca urmare a schimbărilor globale induse în profilul socio-economic al regiunii și îmbunătățirii calității vieții.
Muzeele din întreaga lume reprezintă principalele atracții pentru turiști. În orașele principale, pe lângă muzeele tradiționale cum ar fi Muzeul Național de Istorie, Galeria Națională de Artă și altele, mai există și muzee mai mici cu teme specifice: Muzeul de Istorie Militară, Muzeul de Istorie a Muzicii, al artei, al activităților meșteșugărești, al aviației, al diverselor tipuri de industrii, sporturi, drapeluri, al persoanelor individuale și altele, precum și orice muzeu specific care poate atrage un anumit grup țintă.
Monumentele religioase – catedralele, bisericile, mânăstirile și altele ar putea și ele să atragă turiști. Relicvele care sunt păstrate în cadrul acestora reprezintă o parte a moștenirii culturale a orașului și a statului în general. Multe dintre aceste monumente funcționează ca și muzee. Mulțumită acusticilor deosebite, ele sunt adesea utilizate ca locuri de concerte.
Vizitele la locurile culturale și istorice sunt influențate de mulți factori, cum ar fi: caracteristicile intereselor turiștilor; gradul de cultură generală și nivel educațional al acestora; cunoștințe preliminare ale țării sau părți ale acesteia, precum și moștenirea sa culturală și istorică; posibilități financiare; percepții psihologice ale religiilor; obiceiuri și mod de viață etc. De o mare importanță este gradul de finalizare al infrastructurii din jurul locurilor culturale și istorice imobile. Toți acești factori au o legătură directă cu conceptul de „atractivitate turistică” al locurilor, iar destinațiilor cărora recent mulți autori încearcă să le confere caracteristica lui G. Golembski (2002), includ în acest concept importanța turistică a obiectului sau a destinației, starea mediului înconjurător, protecția acestui mediu înconjurător și prezența infrastructurii. Este evident că împreună cu toate activitățile asociate cu stimularea intensivă a dezvoltării turismului cultural, ar trebui luați în considerare și mulți alți factori, unii dintre aceștia fiind indicați de către B. Marinov și P. Petrov (2000): „1) factorii destinației în sine; 2) factorii legați de regiunile și țările care generează o mare cerere de turism; și 3) factori care asigură o legătură între zonele de geneză și de destinație; 4) factori care au legătură cu numărul mare de alte opțiuni, din perspectiva destinațiilor concurențiale.
În plan internațional, preocupările în domeniul turismului provin de la Organizația Mondială a Turismului (OMT), Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură – UNESCO, ICOM, Organizația mondială a orașelor istoric, UE și instituțiile culturale ale acesteia. Niciuna dintre aceste organizații nu a înregistrat informații statistice generice referitoare la turismul cultural. La intervale regulate și diferite ocazii se implementează studii, dar rezultatele slujesc doar unor ținte și obiective specifice ale studiului.
Printre ceilalți factori care contribuie la dezvoltarea turismului cultural se numără schimbarea în ceea ce privește conștientizarea importanței moștenirii culturale, a venitului și a duratei de vacanță. Această formă de turism este printre cele mai populare în segmentul de călătorii pe termen scurt „evadări din oraș” sau în cazul combinației de vacanță tradițională la mare și munți cu vizite în timpul zilei la locuri culturale și istorice interesante.[2]
Fluxurile turistice în cadrul turismului cultural se caracterizeaza prin alcatuirea dintr-o clientela proprie care poate fi fie specializata într-o anumita tematica (capabila sa parcurga distante impresionante pentru a surprinde înca o fateta a pasiunii lor), fie atrasa de tot ce este cultural, fie ocazionala, care este de obicei majoritara si se constituie din cei care, aflati în concediu sau vacanta în scopul odihnei si recreerii, viziteaza si obiectivele turistice antropice din spatiul în care se afla. O alta caracteristica a fluxurilor care participa la realizarea turismului cultural o reprezinta apartenenta participantilor la categorii socio-profesionale superioare sau cu un nivel de educate mediu si ridicat: elevi, studenti, intelectuali si de aceea caracterul sau de masa este incert. Preponderenta în alcatuirea fluxurilor turistice este populatia urbana.
Practicile turistice culturale sunt si ele destul de diferite, variind de la vizitarea muzeelor si monumentelor în scopul cunoasterii efective a patrimoniului acestora, la simpla lor utilizare, ca decor al unor practici ludice (frecventarea unei cafenele sau a unui bar situat în apropierea unui obiectiv de patrimoniu, de exemplu). Exista, se pare, si o diferentiere a practicilor culturale pe sexe: femeile sunt mai atrase de artele plastice si de arhitectura, dominând net miscarile turistice culturale; barbatii prefera siturile tehnico-stiintifice, traditiile si artele populare. În general exista o preferinta pentru siturile culturale în aer liber, ruinele atragând mai multi vizitatori decât multe monumente pastrate intactate.
Practicile culturale se pot deosebi si în functie de specificul mental si comportamental al unor popoare. Astfel, anchetele efectuate în Franta, principala destinatie a turismului cultural mondial, demonstreaza o anumita superficialitate a spaniolilor, o preferinta a germanilor pentru arta romana sau Evul Mediu, dorinta nord-americanilor de a-si regasi radacinile culturale, atractia olandezilor pentru spatiile rurale, interesul britanicilor pentru descoperirea monumentelor si a locurilor care evoca relatiile franco-engleze, în timp ce italienii prefera sanctuarele si locurile de cult.
În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. Îmbogatirea ofertei turismului cultural se realizeaza sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios si exigent si atitudinea comunitatilor locale care doresc sa obtina beneficii de pe urma activitatilor culturale pe care le finanteaza.
Fig.1.1 Evoluția sosirilor turistice internaționale în cadrul turismului international,
Sursa: Importanța turismului pentru economia mondială, http://lex.justice.md
1.2 Tendințele de dezvoltare a turismului cultural pe plan mondial
Excursiile cultural-cognitiv turistice (ECCT) par să fie cele mai reușite tipuri de deplasare modernă. Ele câștigă teren rapid și acoperă din ce în ce mai multe zone ale vieții sociale și economice. Acest tip de deplasări reprezintă aproximativ 37% din toate călătoriile, iar creșterea are un trend ascendent de 15% în fiecare an. Acest lucru demonstrează importanța pieței ECCT. Importanța lor este complexă și versatilă. Este recomandat ca valorile culturale să aducă un beneficiu maxim prin dezvoltarea ECCT și transformarea lor în atracții culturale. În conformitate cu Organizația Mondială a Turismului (OMT), ECCT reprezintă între 18 și 25% din fluxul turistic de ieșire, întrucât se prognozează o creștere a acestora. Previziunile OMT sunt explicite și, potrivit acestora în 2020, ECCT vor avea o poziție dominantă în plan mondial.
În anumit sens turismul cultural este un tip elitist de turism. El atrage turiști cu un nivel de educație superior și cu interese deosebite – în special în domeniul istoric. În acest sens, geografia turismului este strâns legată de știința istoriei și aceasta ca urmare a faptului că, pe lângă rezultatele cercetărilor istorice și arheologice, trebuie să fie luate în considerare și parametrii geografici ai amplasării locurilor istorice – atât în prezent, cât și la momentul creării lor.
O trecere în revistă a literaturii de specialitate referitoare la profilul turistului aflat în căutarea unui produs de turism cultural poate fi rezumată prin intermediul următoarelor caracteristici esențiale:
-Un nivel de educație și cultură superior;
-Capacități financiare ridicate și drept urmare, care are tendința de a cheltui mai mult;
-Sejururi prelungite la destinațiile vizitate;
-Turiști mai vârstnici (de peste 48 de ani), pentru care factorul principal în alegerea călătoriei nu este dat de raportul valoare – bani, ci care caută un preț pentru timpul pe care îl petrec (valoare-timp);
– Încercări deliberate de contacta și comunica cu populația gazdă locală;
-Intenția de a înțelege mai bine cultura, tradițiile, obiceiurile etc;
– Efectuează excursii suplimentare mai mici în interior;
– Percepții, interese și atitudini mai puternice și pozitive (motivații diferite).
Turiștii se pot împărți în două categorii, care necesită abordări de marketing diferite:
– Cei al căror principal scop este să cunoască moștenirea culturală și cultura contemporană a unei regiuni;
– Cei care au un alt scop de călătorie, și indiferent de acest lucru, includ în activitatea lor și vizite la locuri culturale și istorice.
Desigur, această distincție este subiectivă într-o anumită măsură. De-a lungul ultimilor ani, interesul șu numărul turiștilor culturali a crescut foarte mult, schimbându-se cultura consumatorului și conștientizarea importanței moștenirii culturale în destinațiile turistice.
Turismul cultural se dezvoltă ca una dintre cele mai eficiente industrii în diverse țări din lume. În spatele acestei dezvoltări se găsește potențialul moștenirii culturale, care este văzut drept o sursă strategică de dezvoltare socio-economică în diverse regiuni. În conformitate cu studiile internaționale, cultura reprezintă unul dintre factorii motivanți pentru excursiile turistice pe plan mondial.
În ceea ce privește diversele caracteristici turistice care le influențează atractivitatea se numără caracteristicile culturale și sociale ale acestora. Moda, tradițiile și obiceiurile influențează și ele comportamentul consumatorilor de servicii turistice. De un mare interes în rândul turiștilor sunt elementele culturale ale națiunilor.[3]
Istorie
Potențialul cultural al destinației este exprimat prin istoria sa. Prezența locurilor istorice unice determină dezvoltarea cu succes a turismului. Cunoașterea istoriei și a locurilor istorice reprezintă cea mai puternică motivație a turiștilor, influențându-le comportamentul.
Moștenirea istorică a destinației nu are nevoie de nicio introducere pe piața turistică. Inovația interesantă pentru atragerea turiștilor în cadrul moștenirii cu prezentări de moștenire istorică este introducerea de materiale globale speciale, care sunt distribuite în țările europene și mediteraneene.
Religie
Cel mai vechi tip de călătorie cunoscut omului a fost timp de mii de ani pelerinajul. Motivul pentru pelerinaj este dorința de a vizita centre religioase și de a participa la ritualuri religioase și de a ajunge la locuri sfinte precum Ierusalim și Mecca, cu rolul lor specific în religiile lor. Diverse monumente culturale și de arhitectură atrag turiști din întreaga lume, dând naștere unui interes turistic și influențându-le comportamentul. Acestea includ Catedrala Notre Dame din Paris, Sf. Petru din Italia, numeroase biserici și mânăstiri din Bulgaria (Mănăstirea Rila, Bachkovski, Troian, Aladza, a Schimbării la Față și Biserica Boianna etc).
Muzică și dansuri
Potențialul muzical al destinației reprezintă un factori major în atragerea turiștilor. Festivaluri anuale celebre atrag mii de participanți. Multe hoteluri din stațiuni le oferă turiștilor muzică tradițională cu muzică națională în timpul programelor distractive, seri de folclor și concerte. Înregistrările de muzică tradițională, a căror vânzare este frecventă în majoritatea centrelor turistice este un mod unic de a prezenta turiștilor cultura altor oameni.
Dansurile etnice reprezintă o caracteristică a culturii naționale. Practic, fiecare destinație are propriul său dans național. Alte câteva exemple de dansuri, exponente ale culturii naționale a popoarelor, sunt: dansul bulgăresc horo (dans grupat) și ratcenița, dansul grecesc sirtaki, kazaciokul rusesc, valsul vienez, polka poloneză, baletul japonez, ceardașul unguresc și dansul turcesc din buric.
Bucătărie națională
Bucătăria națională reprezintă un element important al culturii de destinație. Turiștilor le place să încerce felurile de mâncare naționale ale țării în care călătoresc. Caracterele specifice ale bucătăriei naționale și ale calității acestora lasă niște repere care au legătură mai degrabă cu destinația în sine și nu cu vacanța. De un interes special în rândul turiștilor se numără restaurantele care oferă bucătărie bulgărească în armonie cu elementele de tradiții naționale și folclor.
Obiecte meșteșugărești
Fiecare destinație turistică trebuie să ofere o gamă largă de suveniruri, realizate de artizanii locali. Suvenirurile sunt amintiri plăcute pentru țara respectivă. Un suvenir care nu este fabricat în țara gazdă își pierde valoarea și este considerat un fals.
Pentru identificarea utilizatorilor de turism cultural este posibil să utilizăm diverse abordări: socio-demografice, comportamentale și motivaționale, iar în urma aplicării lor se pot diferenția următoarele tipuri de călători:
Tipul A – Turiști cultural dedicați – În cazul acestui tip de călători, motivul principal este dat de potențialul cultural pe care îl oferă destinația respectivă, muzeele, galeriile, festivaluri. Foarte des aceștia sunt atrași de un loc anume ca urmare a faptului că acolo are loc un anume festival sau concert. Motivul hotărâtor pentru aceștia poate fi dat de participarea la un program cultural al cărui scop este reprezentat de dezvoltarea și îmbunătățirea abilităților personale într-un anumit domeniu, cum ar fi folclorul. În aceste cazuri vorbim de un subset de turism cultural, așa numitul turism creativ.
Tipul B –Turiști preocupați de obiective culturale– Pentru acest tip de turist, evenimentele culturale sunt un motiv important, dar comportamentul lor este diferit de cel al reprezentanților tipului A. Ei se concentrează mai mult asupra recreației și sunt mai puțin preocupați de studierea potențialului cultural al destinației.
Tipul C –Turiști preocupați întîmplător de aspect cultural – Pentru acest tip de turist motivul cultural este în plan secundar, dar atunci când turistul se află la destinația respectivă, este posibil ca acesta să viziteze un anume artefact sau un concert cu acces gratuit.
Tipul D –Turiștii cu aversiune față de cultură – Acest tip constă din călători care nu sunt atrași de vizitarea atracțiilor culturale și preferă să se concentreze asupra activităților recreative sau sportive sau să-și viziteze prietenii.
Deci, turismul cultural este o practică tradițională care s-a dezvoltat în timpurile antice și a continuat în cele moderne. Există documentare ale turismului cultural din mileniul 3 înainte de Christos în papirusurile Egiptului antic. Nevoile spirituale și intelectuale specifice ale poporului reprezintă fundamentul pentru reactualizarea sa periodică de-a lungul timpului. Astăzi, diverse tipuri de turism cultural se desfășoară la diverse latitudini ale lumii. În prim plan se găsesc în special țările cu patrimoniu cultural și istoric conservat, acolo unde sunt identificate locurile culturale. LoCuS este un acronim care înseamnă Sistem Cultural Local, adică o zonă care prin intermediul valorilor, resurselor culturale, teritoriului și infrastructurii poate combina elemente diferite ale ofertei turistice potențiale concepute pentru un anumit grup țintă al pieței. Acesta este un concept complex, care unifică teritoriul cu resursele sale culturale, subiectul relevant și segmentul țintă al pieței.
LoCuS înseamnă:
-Un sistem bazat pe identitatea istorică, culturală, etnică și naturală a anumitor locuri (=LOCAL);
-Un concept pentru atragerea vizitatorilor interesați să facă cunoștință cu valorile culturale ale orașelor și satelor, altele decât cele în care aceștia locuiesc cu scopul de a obține informații noi și de a acumula experiențe noi menite a le satisface nevoile culturale (=CULTURAL);
-Combinație integrată de resurse care are legătură cu tradițiile istorice și culturale în artele vizuale și teatrale, în industria creativă organizate și relaționate unele față de altele prin împărtășirea unei viziuni comune asupra regiunii, strategiilor pentru dezvoltarea proprie sau a segmentului țintă al pieței (= SISTEM).
Locurile culturale, cum ar fi Parisul, Londra si Roma atrag anual până la 15 milioane de turiști, iar cel mai mare oraș din Turcia, Istanbulul, este vizitat de 8 milioane de turiști. Situri antropogenice cum ar fi Taj Mahal din India, Acropolele din Atena sau antica Troie aduc un aflux de 5 milioane de turiști în fiecare an. Turismul cultural în țara noastră are o cotă de 20%, aproape jumătate din cât reprezintă în Grecia sau Italia. Aspectele referitoare la mărirea, intensificarea formelor de turism cultural și oportunitățile de a include mai multe locuri istorice și evenimente culturale tradiționale ridică o serie de probleme specifice. Scopul prezentei lucrări este acela de a le analiza și de a depista aspectele contemporane referitoare la activitatea de turism cultural, iar un alt scop al lucrării este acela de a prezenta responsabilitățile și de a revela posibilele decizii corecte pentru acestea. Ca urmare a analizei critice a problemelor, lucrarea reprezintă o reflecție asupra utilizării moderne raționale a siturilor prezente și a evenimentelor culturale, și drept urmare, sunt prezentate modalități alternative ale turismului cultural contemporan. Dezvoltarea obiectelor antropogenice și fenomenele culturale reprezintă un proces în care sunt implicate diverse instituții publice, institute de cercetare, companii turistice și chiar persoane fizice. În decursul activității lor, este posibil să existe unele diferențe, ca urmare a diverselor obiective urmărite și a abordării lor în ceea ce privește patrimoniul cultural.
Socializarea este un proces prin care sunt implicate trăsăturile sociale și culturale importante ale patrimoniului cultural. Prin intermediul acesteia se aprobă valoarea creației, în timp ce se ajustează modelele sociale ale consumatorului în societate și sunt stabilite noi valori morale. Astfel, scopul suprem al procesului socializării face față problemelor zilnice și în mod indirect impune linii directoare pentru redescoperirea realizările obiectivate ale spiritului uman în eforturile sale către libertatea subiectivă. În plus, prezentarea calităților valoroase ale culturii are un impact pozitiv și reprezintă baza pentru atingerea conștiinței autonomiei – o țintă culturală promițătoare.
Aspectele socializării fenomenelor culturale reprezintă o precondiție pentru aplicarea mecanismului de crearea a cadrelor și modelelor pentru imitație și idealuri comportamentale. În practica turismului, imitația are o structură etapizată. Ordinea de aplicare este conectată cu prima etapă, odată cu efortul de înțelegere a fenomenului cultural, care este dus mai departe prin intermediul eforturilor de a utiliza noul timp de comportament. Socializarea este un factor care aduce realizările de ordin cultural în practica generală. Aplicarea sa practică are legătură și cu implementarea unor anumite activități tehnice. În cazul majorității locurilor cultural-istorice, activități cum ar fi cele legate de cercetare, dezvoltare și conservare, construcția de infrastructură de transport, facilități de cazare și reglementarea modului de utilizare, întreținere și control a acestora sunt inevitabile.
Implementarea precisă a responsabilităților în ceea ce privește patrimoniul cultural și istoric este o condiție a garanției în ceea ce privește intensificarea activităților socio-economice în diverse regiunii ale țării. Odată cu dezvoltarea formelor de turism cultural, există un impact direct și indirect asupra ocupării forței de muncă și creșterea veniturilor populației. Turismul cultural poate avea în mod indirect o influență asupra producției de bunuri și servicii adresate direct turismul cultural. Astăzi, mărimea cotei este de 11-12%. Creșterea sa reprezintă un potențial care poate influența în mod eficient economia regională. Combinația de influență directă și indirectă în schema de cheltuieli turistice stabilește efectele globale asupra economiei locale. Eforturile pentru a realiza achiziții mai mari și vânzări din regiune determină creșterea efectului de multiplicare. Mai mult decât atât, în cazul în care economia locală produce bunuri și servicii de bază pentru a satisface nevoile turistice, impactul va fi mult mai puternic. Responsabilitățile pentru dezvoltarea turismului cultural reprezintă un complex de căutare a răspunsurilor la o varietate de provocări și sarcini. Pentru această practică să fie competitivă pe piața turistică, este nevoie de o activitate concentrată și de o coordonare a diferiților actori implicați în organizarea și implementarea acestuia. Există oportunități reale pentru rentabilizarea investiției și pentru efortul de socializare și promovare a patrimoniului cultural.
În raportul său „Turismul 2020”, Organizația Mondială a Turismului prevede o creștere a turismului în plan internațional de la 565 de milioane de vizitatori internaționali în 1995, la 1.006 milioane in 2010 și la peste 1561 milioane in 2020; iar în ceea ce privește Europa, se estimează o creștere de la 338 de milioane de vizitatori în 1995, la 557 de milioane în 2010 și 717 de milioane in 2020. Acest lucru înseamnă o creștere anuală de 3%. Turismul cultural este un fenomen socio-economic și are un caracter complex, fiind format dintr-un ansamblu complex de industrie turistică și atracție culturală.
Astfel se formează câteva tendințe importante în dezvoltarea turismului cultural:
-Patrimoniul cultural își extinde conținutul, pentru a include și alte valori, pe lângă monumentele culturale: practici agricole tradiționale, evenimente sociale și tradiții, bucătărie locală și activități meșteșugărești și alte valori nemateriale, formând un mediu cultural.
-Patrimoniul cultural își extinde granițele pentru a include valori și nivele superioare: orașe istorice, peisaje culturale, rute culturale cu amploare națională, continentală și chiar transcontinentală.
-Patrimoniul cultural se manifestă nu numai ca o valoare spirituală care ar trebui să fie protejată, dar, de asemenea, și ca o resursă unică, care poate și ar trebui să fie utilizată pentru dezvoltarea durabilă, în conformitate cu regulile jocului economic și legile pieței. Turismul cultural poate fi un instrument esențial în acest sens.
În funcție de acestea se formează câteva concluzii importante:
-O relație economică și integrare strânsă este prevăzută între cultură și turism. Rezoluția din cea de-a 4-a Conferință a Consiliului Europei (Helsinki, 1996) subliniază faptul că „veniturile din turism cultural pot contribui cu fonduri semnificative pentru întreținerea și conservarea patrimoniului cultural”, iar în conformitate cu logica de mai sus: în cazul în care patrimoniul cultural este capabil de a stimula industria turismului, turismul și ea la rândul său, ar trebui să sprijine detectarea, protecția și promovarea propriilor resurse culturale și istorice.
-Valori comerciale importante completează pachetele culturale și istorice, inclusiv infrastructura culturală, turistică, informațională și de transport, la care se adaugă produse și activități conexe (festivaluri atractive, comerț, bucătărie, pescuit și vânat, etc.). Valorile culturale, cel mai adesea integrate cu valorile naturale se află în inima acestui sistem, tratate ca un produs turistic complet, cu o infrastructură mereu nouă în jurul său, făcând-o permanent atractivă.
-Imaginea satului din interiorul țării devine un produs comercializabil, ce poate fi lansat în întreaga lume cu ajutorul unei publicități și marketing corespunzătoare, deoarece creează un climat favorabil pentru investiții și turism. Patrimoniul cultural este un element-cheie al imaginii
Principalele tendințe care au legătură cu dezvoltarea turismului cultural care sunt prezente și care se vor bucura de succes pe viitor sunt:
· Călătoriile cu destinație mai apropiată de domiciliu vor deveni mai dese, predominând călătoriile în aceeași țară, față de destinațiile îndepărtate;
· Vor fi preferate destinațiile cu valoare tangibilă mai ridicată și care beneficiază de o curs de schimb valutar favorabil, întrucât prețul va reprezenta un stimul important în ceea ce privește competitivitatea;
· Numărul de achiziții în ultimul moment vor crește, ca urmare a faptului că o nesiguranță crescută va face ca turiștii să amâne luare unei decizii și să caute ofertele speciale;
· Preocupările în ceea ce privește costul va fi esențială pentru companiile care doresc să își mențină avantajul competitiv;
· În cadrul competiției dintre destinații și sectoarele economice, cooperarea dintre sectorul public și cel privat și tur-operatorii va avea o importanță strategică.
Printre principalele priorități ale dezvoltării turismului cultural se numără:
-Profitabilitatea economică. Turiștii cheltuiesc mai mult și au sejururi mai lungi.
-Utilizarea bunurilor disponibile (existente), create în trecutul recent sau îndepărtat, adică este nevoie de crearea unui nucleu de atracții turistice. Acestea facilitează formarea produselor turistice și diferențierea lor.
-Necesitatea dezvoltării unei game largi de tipuri specializate de turism – religios, educațional, festivaluri, muzee.
În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. Îmbogatirea ofertei turismului cultural se realizeaza sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios si exigent si atitudinea comunitatilor locale care doresc sa obtina beneficii de pe urma activitatilor culturale pe care le finanteaza.
CAPITOLUL II: BRAZILIA – FORME DE DEZVOLTARE A TURISMULUI MONDIAL CULTURAL
2.1 Date generale privind turismul brazilian
Brazilia (portugheză Brasil), este o republică federativă formată din 27 de unități federative – Districtul Federal și 26 de state. Capitala fiind Brasilia (Vezi anexa 1,fig.2.1). Țara este împărțită administrativ în 5.564 de municipii. În 2008 avea o populație de 189.612.814 de locuitori și o suprafață de 8.511.965 km², ocupînd 47% din teritoriul continentului sud-american. Comparată cu celelalte țări ale lumii, Brazilia ocupă locul al cincilea după numărul populației și aceeași poziție după suprafață. Fiind a noua putere economică din lume și cea mai mare din America Latină, Brazilia are astăzi o influență internațională mare, atît la nivel regional cît și la nivel global. Aproape 20% din biodiversitatea mondială se acumulează aici, exemple ale acestei averi sunt Pădurea Amazoniană, Pantanal și Cerrado.
Brazilia se învecinează cu Venezuela, Guyana, Surinam și Guyana Franceză la nord, cu statul columbian la nord-vest, cu Peru și Bolivia la vest, cu Paraguay și Argentina la sud-vest și cu Uruguay la sud. Dintre țările Americii de Sud, doar Chile și Ecuador nu au frontieră comună cu Brazilia. La nord-est, est și sud-est, Brazilia are ieșire la Oceanul Atlantic. Astfela, în larg, în depărtare de coastă, țara deține și careva arhipelaguri, așa ca Fernando de Noronha. Înainte ca portughezii să ajungă în Brazilia, acest teritoriu era locuit de aproximativ 5 milioane de amerindieni. Formal, Pedro Álvares Cabral este persoana care a descoperit Brazilia. La 22 aprilie 1500, Cabral a hotărît să conducă coastele orientale braziliene, teritoriu care astăzi corespunde, aproape, cu zona în care se află orașul Porto Seguro . Colonizarea a început în 1532 odată cu fondarea cetății Sao Vincente de Martim Afonso de Sousa. Mai târziu, pe 7 septembrie 1822, Brazilia și-a declarat independența și a devenit o monarhie constituțională. Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani, interval fiind condus de doi împărați. În 1889, o izbitură de stat militară ce a cauzat demisia primului ministru Afonso Celso de Assis Figueiredo. Astfel, sub stăpînirea mișcării republicane, mareșalul Deodoro da Fonseca a proclamat republica și a constrîns pribegia familiei imperiale. După lovitura de stat, Imperiul Braziliei s-a transformat în Republica Statelor Unite ale Braziliei, Deodoro da Fonseca devenind primul președinte al Braziliei. În secolul al XX-lea s-au remarcat personalități politice precum Getúlio Vargas și Juscelino Kubitschek.
În ciuda faptului că Brazilia este a cincea țară a lumii ca populație, ea are una dintre cele mai mici densități ale populației. Mulți locuitorilor locuiesc în zonele situate de-a lungul litoralului, pe când interiorul și partea de vest se caracterizează printr-o populare extrem de scăzută.
Brazilia este unica țară americană în care limba oficială este portugheza, acest lucru fiind rezultatul colonizării portugheze. Religia predominantă este romano-catolicismul, Brazilia fiind statul cu cel mai mare număr de catolici de pe Glob. Există însă și reprezentanți ai altor culte, în special protestanți, dar și atei. Societatea braziliană este, printre altele, una dintre cele mai diverse din punct de vedere etnic, fiind formată din descendenții europenilor, popoarelor africane, autohtone și asiatice.[4]
Geografie
Datorită întinderii țării, geografia Braziliei este foarte diversificată, dispunând de regiuni semi-aride, muntoase, tropicale, subtropicale și de varietăți climatice de la cea secetoasă, ploioasă ecuatorială, la un climat mai temperat în zonele sudice. În Brazilia se regăsesc o serie de superlative mondiale, cum ar fi Pantanal în Mato Grosso do Sul, una dintre cele mai mari mlaștini ale lumii și rezervație a biosferei declarată de UNESCO, Insula Bananal, cea mai mare insulă fluvială a lumii, Insula Marajó, cea mai mare insulă fluviomarină, Anavilhanas, unul dintre cele mai mari arhipelaguri fluviale sau fluviul Amazon, cel mai mare fluviu în raport cu debitul apei curgătoare și fluviul ce dispune de cel mai mare bazin hidrografic. De asemena, Amazonul este și unul dintre cele mai lungi din lume.
Potențialul natural
Verdele ocupă cea mai mare parte a steagului brazilian, o parte mai mică revenind azuriului și auriului. O asemenea configurație se potrivește de minune cu țara care se întinde pe spații uriașe. În peisajul Braziliei predomină pădurile tropicale, veșnic verzi, iar în partea de sud, pampasurile întinse. Printre ele se strecoară albiile albastre ale rîurilor, iar țara este împrejmuită de plaje și lagune.Această întindere imensă îi surprinde pe europeni prin distanțele mari, culoarea roșiatică a pămîntului, clădirile joase, strident zugrăvite, miresmele intense ale arborilor și florilor. Și oamenii sunt altfel- binevoitori, prietenoși, direcți, deși în accepțiunea noastră sunt poate cam prea energici.
Brazilia este țara contrastelor, o țară ce nu poate fi înțeleasă așa ușor.Capitala, de pildă este un oraș modern, dar neinteresant, cu 200 000 de locuitori, pierdut în junglă și denumit Brasilia.
Cea mai mare metropolă a continentului, cu 20 de milioane de locuitori, cele mai mari concerne,
bănci, fabrici și aeroporturi- Sao Paulo-este doar capitala unei regiuni.
De ce în sudul țării albii locuiesc în vile incredibil de fromoase și de fastuoase, în timp ce în regiunea Amazonului există triburi întregi care-și duc traiul în niște colibe, fără a beneficia de cuceririle civilizației? De ce o țară mare cît Europă, cu nenumărate bogății naturale, are un produs intern brut (PIB) mai mic decît al Olandei, țară de 12 ori mai puțin populată?
Pe de altă parte, Brazilia se poate lăuda totuși cu cele mai prețioase comori ale naturii: fermecătoarea cascadă Iguacu, cea mai frumoasă din lume, cel mai mare fluviu ca debit de apă, Amazonul care se varsă în Atlantic, și marea junglă amazonială, denumită pe drept cuvînt ,,plămînii verzi ai Planetei’’. Fără zonele verzi uriașe ale Amazoniei, ce absorb cantități mari de dioxid de carbon și produc oxigen, echilibrul ecologic ar avea de suferit, ajungîndu-se chiar la adevărate catastrofe ecologice.
Brazilia se remarcă și prin bogăția și varietatea faunei sale, aici trăind animale care nu mai pot fi întîlnite altundeva, precum aligatori și caimani, pume și jaguari. [5]
Problemele Braziliei legate de protejarea mediului înconjurător sunt atît de acute încît au provocat reacții internaționale. Moștenirea naturală a țării este amenințată de activitățile economice intensive cum sunt creșterea bovinelor, agricultura, exploatarea forestieră, mineritul, extragerea uleiului și gazului, pescuitul intensiv, urbanizarea, incendiile, schimbările climatice, comerțul cu animale, construirea barajelor, poluarea apelor și apărarea speciilor invazive. În multe părți ale țării dezvoltarea economică rapidă amenință ambianța naturală, rezolvarea căreia este, alături de cea a problemelor sociale, una dintre cele mai importante sarcini de pe agenda guvernului Brazilian
Clima
Brazilia posedă un climat tropical- cald și umed. Totuși, imensitatea Braziliei implică mari variații de climat de la o regiune la alta:
– în partea de nord a Braziliei este un climat cald și umed în Amazonia.
– în vestul Braziliei vara este caldă iar ploile sunt abundente din aprilie pînă la începutul lunii august.
– la Rio iarna este blîndă, vara este caldă iar ploile sunt frecvente seara.
– la Sao Paolo este un timp agrabil tot anul, dar de la sfîrșitul lunii noiembrie pînă în martie ploile sunt abundente
– în partea de sud este o iarnă blîndă iar vara călduroasă
Este greu de precizat o data ideală pentru un sejur în Brazilia. Totul depinde de locul din Brazilia în care turistul dorește sa petreacă vacanța. Brazilia se află în emisfera austral, deci anotimpurile sunt invers față de Europa. În partea de sud a Braziliei, unde iarna ține în iunie pînă în septembrie- iată perioada cea mai agrabilă în care se poate de vizitat Brazilia. Temperaturile sunt în jur de 12 grade noaptea și 25 grade ziua.
Perioada estivală, fiind o vară austral ar fi mai bine sa fie evitată, deoarece temperaturile pot sa fie extreme de ridicate. Cei care vor să se aventureze în Amazon trebuie să știe că această regiune, unde nivelul de umiditate este maximal, are 2 anotimpuri distincte: primul corespunde primelor 6 luni ale anului în care perioadele de ploaie pot fi torențiale. Vacanțele ideale aici ar trebui să fie din iunie în decembrie cînd este o perioadă mai uscată.
Fig.2 Temperaturile medii lunare în Brazilia
Sursa: Ghid turistic, http://www.infotour.ro/ghid-turistic/brazilia/informatii-practice
Ape
Brazilia dispune de cea mai întinsă rețea hidrografică a lumii. Principale fluvii care formează cele mai importante bazine sunt Amazon, São Francisco, Paraná, Uruguay și Paraguay. Amazonul este cel mai lung fluviu din lume (după Nil), traversând Brazilia de la vest la est prin Pădurea Amazoniană.El se formează din îmbinarea rîurilor Ukaiali și Maranon, care izvorăsc din munții Anzi. Apele sale poartă o mare cantitate de mîl nisipos și de lut. De aceea, culoarea fluviului este de obicei gălbuie. De la izvoarele lui Ukaiali, Amazonul are o lungime de 6 437 km, din care 4 500 km î naval sunt accesibili transportului maritime (navele străbat această distanță în două săptămîni). Bazinul său este cel mai întins, peste 60% din acesta desfășurându-se pe teritoriul acestei țări, cuprinzând fluviul propriu-zis și alte aproximativ 1.100 de râuri. Amazonul în sine se formează pe teritoriul Braziliei la confluența râului Negro cu râul Solimões.
Demografie, naționalități și etnii
Brazilia are o populație de 190.732.694 locuitori (recensǎmântul din 2010), densitatea acesteia fiind de 22,6 loc/km². Limba oficială în stat este portugheză, iar religia majoritară creștinismul (74,7% din pop. fiind Catolici, iar 15,4 Protestanți).
Concentrarea maximă a populației se remarcă în regiunile litorale din partea orientală (peste 160 loc/km²) și sud-est (triunghiul industrial Sao Paulo-Rio de Janeiro-Belo Horizonte). Cele mai mici densități se ating în Amazonia centrală (sub 1 loc/km²).
Populația este foarte amestecată, formată din Albi (47,7%), mulatto sau mulatri (43,1%), negri (7,6%), asiatici (1,1%) și amerindieni (numai 0,4%) – conform recensământului din 2010. Brazilienii albi sînt urmașii direcți ai coloniștilor europeni dinBrazilia și constituie 47,7% din populația Braziliei și 99,4% din cea a Zonei Antarctice Braziliene. Marea majoritate a brazilienilor albi sînt descendenți din portughezi, germani, spanioli, italieni, ucraineni, bulgari, lituanieni.
Statul este împărțit în 26 de state și un district federal: Acre, Alagos, Amapa, Amazonas, Bahia, Ceara, Districtul Federal, Espirito Santo, Goias, Maranhao, Mato Grosso, Mato Grosso do Sul, Minas Gerais, Para, Paraiba, Parana, Pernambuco, Piaui, Rio de Janeiro și Tocantins.
Se remarcă o migrațiune în masă a populației din mediul rural în mediul urban. În marile orașe există numeroase cartiere insalubre, denumite "favelas". Natalitatea estimată în 2011 era de 17,5 promile, rata mortalității de 6,4, iar sporul natural de 1,1%, populația urbană, reprezentând 87% în 2010.
Regiunea Podișului Brazilian concentrează majoritatea populației braziliene. Având ca obiectiv dezvoltarea provinciilor din interiorul țării și pentru descongestionarea zonei litorale, statul Brazilia a construit o nouă capitală, Brasilia, care în 1960 număra 141000 locuitori. Două decenii mai târziu, populația capitalei depășea 1,6 milioane loc, iar în prezent în orasul nou și în zonele limitrofe locuiesc două milioane de locuitori.
Limbi
Portugheza braziliană este considerată o limbă romanică. Ea s-a format pe baza portughezei europene. Această limbă a călătorit până în America de Sud, prin politicile colonialiste ale Portugaliei. Astăzi, Brazilia are cea mai largă populație vorbitoare de limbă portugheză din lume. Aproximativ 190 de milioane de oameni vorbesc portugheza braziliană ca limbă nativă. Limba a avut o mare influență și asupra altor țări sud-americane. Există chiar și o limbă hibrid, formată din spaniolă și portugheză. Cu timpuri în urmă, Brazilia vorbea portugheza europeană. Începând cu anii 1930, un nou val a apărut în conștiința culturală braziliană. Brazilienii au devenit mândri de limba lor, și au vrut să îi accentueze particularitățile.Au fost foarte multe eforturi repetate de a ține cele limbi împreună. De exemplu, o înțelegere a fost făcută între cele două țări, privind păstrarea unei ortografii comune. Astăzi, cea mai mare diferență între cele două limbi este forma în care sunt pronunțate.
În Brazilia se vorbesc și limbile minorităților, atât cele ale indigenilor, cât și cele aparținătoare imigranților. La ora actuală există 235 de limbi vorbite pe teritoriul brazilian, multe autohtone, dar și limbi europene, precum germana, italiana, dar și japoneza.
Religie
În mod tradițional, Brazilia este considerată țară catolică, dar enoriașii sunt aici extrem de toleranți față de celelalte confesiuni și au deseori o atitudine destul de arbitrară față de propria doctrină. Acest lucru a făcut ca, în urmă cu peste zece ani, din aproape 95 % din populația catolică o parte să treacă la bisericile protestante și la diferite secte. Dar și din catolici, de exemplu printre negri, este răspîndită cultivarea credințelor și a obiceiurilor africane. Deseori , ei identificau sfinții ortodocși cu zeități africane. Au apărut, de asemenea, diferite curente sincretice, îmbinînd tradiția europeană cu spiritualismul indian (cultul macumba și candomble), unde în timpul ritualului se fac sacrificii de animale, se recurge la magia neagră și la ierburi halucinogene. Candomble este official celebrate în statul Bahia, atribuind fiecărui individ o zeitate protectoare distinctă. În alte părți, întîlnirile adepților se desfășoasă în taină.
Aglomerări urbane
Cele mai importante aglomerări urbane ale Braziliei s-au format în jurul orașelor São Paulo, Rio de Janeiro, Recife, Belo Horizonte, Brasília și Fortaleza. Exceptând orașeleVitória (Espírito Santo) și Florianópolis (Santa Catarina), toate capitalele statelor federale sunt și cele mai mari orașe din respectivele unități administrative. Totuși există și alte aglomerări urbane având ca centru un oraș care nu este reședința statului din care face parte, cum ar fi Campinas, Santos și Vale do Paraíba în statul São Paulo, Vale do Aço înMinas Gerais și Vale do Itajaí în Santa Catarina.
Așezările umane
Doua treimi din populatia Braziliei locuieste in zonele de pe coasta, asta insemnînd ca viata se desfasoara pe plaja, atat pentru localnici, cat si pentru turisti. Oamenii sunt esenta acestei tari si, in timp ce Brazilia adaposteste o multitudine de grupuri etnice cu diveste statuturi economice, exista cateva caracteristici pe care le au toti locuitorii, cum ar fi energia si pasiunea.
Unul dintre cele mai cunoscute orașe ale Braziliei este Rio de Janeiro, un oraș al contrastelor, și deși mare parte din oraș concurează cu metropolele cele mai moderne ale lumii, un procent important din milioanele de locuitori a zonei metropolitane trăiesc încă în gospodării sărace. Cele mai neprimitoare sunt mahalalele, cunoscute sub numele de favelas, construite îndeobște pe dealuri, unde clădirile înalte sunt dificil de construit, iar accidentele, provocate în general de ploi, sunt frecvente. Cartierele locuite de cei sărmani, favelas, s-au înscris definitive în peisajul de aici. Locuind în case de chirpici primitive, deseori fără electricitate sau apă curentă, sud-americanii șomeri cunosc doar o singură metodă de a face rost de bani: furtul. Străinul care pătrunde pe teritoriul unui asemenea cartier va rămîne, în cel mai bun caz, cu buzunarele goale. Cei care se ocupă de păstrarea ordinii nu se descurcă în fața criminalității, traficului cu droguri și arme sau a prostituției din interiorul acestor favelas. Singura metodă de a nu cădea victim bandelor de pe străzi este aceea de a ocoli cartierele primejdioase.
Economia
Viața economică a Braziliei s-a bazat secole de a rândul pe exportul vreunui produs agricol sau resursă minerală. Începând cu secolul al XVI-lea cu întroducerea forțată a sclavilor au apărut marile plantații de trestie de zahăr, Brazilia devenid astfel cel mai mare producător de zahăr al lumii. Din secolul XVII. devine caracteristic exploatarea aurului și al diamantelor, apoi în secolul XVIII. cultivarea bumbacului devine importantă odată cu apariția mecanizării. Din secolul al XIX-lea principalele produse de export sunt cafeaua, cauciucul, cacaoul și tutunul.
Economia modenă braziliană este cea de a 10 economie a lumii, care se dezvoltă foarte rapid (Vezi anexa 2, fig 2.1.1) . Un rol important are construcția de avioane și de automobile, producția aparaturii electronice, producția de încăltăminte, industria textilă și serviciile financiare (Vezi anexa 2, fig.2.1.2).
Infrastructura
Portofoliul investițiilor în economia Braziliei este diversificat, cuprinzînd agricultura, industria și sfera serviciilor.Brazilia devine o putere globală datorită economiei care a cunoscut o dezvoltare vertigioasă. Creșterea susținută a economiei a fost posibilă datorită conjuncturilor pieței mondiale favorabile exporturilor braziliene. Creșterea prețurilor la principalele mărfuri agro-zootehnice de export, cum ar fi carnea și soia a contribuit substantial la creșterea PIB-ului. Agricultura, împreună cu sectoarele înrudite, silvicultura, exploatarea forestieră și pescuitul, producea 5,1% din PIB în anul 2007. Industria braziliană, cuprinzând diverse domenii — industria automobilelor, producția oțelului și produselor petrochimice, industria producerii calculatoarelor, aeronavelor și bunurilor durabile — contribuia cu 30,8% la PIB-ul național. Producția industrială, atât cea tradițională cât și cea modernă, avansată tehnologic, se concentrează în partea de sud a țării.
Brazilia ocupă locul zece pe lista țărilor după consumul de energie electrică. Energia electrică se produce atât pe baza resurselor regenerabile, mai ales prin valorificarea potențialului hidroenergetic și etanolului, cât și pe baza celor clasice, reprezentate de energia termoelectrică bazată pe hidrocarburi, gaze naturale și păcură. Datorită recentelor descoperiri de zăcăminte de țiței se presupune că țara ar putea deveni o putere energetică mondială. Ministerul Minelor și Energiei, Consiliul Național pentru Politica Energetică, Agenția Națională a Petrolului, Gazului Natural și Biocombustibililor și Agenția Braziliană de Reglementare în Domeniul Energetic sunt organele guvernamentale responsabile de politica energetică a țării.
Agricultura
Tendințele agriculturii braziliene au oscilat în timp, în funcție de culturile sezoniere, de bumbac, cacao, cauciuc și cafea care au avut o contribuție importantă la dezvoltarea sectorului, alături de trestia de zahăr care a reprezentat sursa permanentă de venituri în agricultură. În perioada anilor ‘70, procesul de modernizare a agriculturii a condus la creșterea productivității și a numărului de produse exportate. Producția de soia a depășit producțiile tradiționale braziliene, cum ar fi cele de cafea, cacao și zahăr. Ca urmare a stimulentelor acordate de către guvern pentru produsele procesate, au crescut substanțial volumul, valoarea și varietatea produselor agricole semiprocesate și industrializate. În decursul anilor ‘80, agricultura a continuat să aibă același rol important în economia țării. Acordând scutiri de taxe și facilități la obținerea creditelor, guvernul federal a promovat o mai mare eficiență în sectorul agricol. În ultimii 20 de ani, producția cerealieră s-a dublat, datorită creșterii productivității. Ritmul mediu anual de creștere înregistrat în sectorul agricol, agriculturii, conform Institutului Brazilian de Geografie și Statistică (IBGE), a fost de 3,4%, față de numai 1,7% în sectorul industrial. În 1996, rata de creștere a sectorului agricol a fost de 4,1%, iar în 1997 de 1,9%. Diversele programe guvernamentale aplicate în ultimele două decenii, în vederea diversificării recoltelor, au adus rezultate surprinzătoare. Producția de cereale a crescut în mod semnificativ, recoltele de grâu, orez și porumb ajungând la 77,6 milioane tone în 1997. Cauciucul, care se constituie ca un element vital pentru exporturile agricole braziliene, ca și alunele de para, caju, diverse sortimente de ceară și fibre, au început să fie cultivate în cadrul plantațiilor.[6] Datele din 1996 indică Brazilia ca cel mai mare producător mondial de cafea, al doilea de fasole, ai treilea de trestie de zahăr și de porumb și al patrulea de cacao. Datorită climei variate, Brazilia produce toate tipurile de fructe, de la varietatile tropicale din nord , până la citrice și struguri, cultivate în principal în regiunile mai temperate din sud.
În 1996, producția de portocale a crescut cu 10,8%, ajungând la 21811 milioane tone, Brazilia fiind astfel cel mai mare producător mondial, urmat de SUA, principalul său concurent. Brazilia este cel de-al doilea producător mondial de carne de bovine cu toate acestea numai 3% din producția totală a fost exportată în 1996 .
2.2 Analiza destinațiilor turistice culturale din Brazilia
Turismul este o industrie majoră în Brazilia, Rio de Janeiro și Sao Paulo sunt două dintre cele mai vizitate locuri din tara, oferind vizitatorilor (indiferent dacă în țară sunt pentru afaceri sau de placere) frumusețea fabuloasă a Braziliei.
În 2005 Brazilia a fost vizitată de 5.358.000 de turiști. Ratele de drumeție au crescut din anul 2000, în calitate de conștiința recursului său. A fost o perioadă între anii 2006 și 2008, că problemele economice împiedicau industria turismului. Brazilia a avut 4.8 milioane de vizitatori în 2009, clasînd-o pe locul 4 în topul destinațiilor turistice din America, principala destinație turistică din America de Sud și a 2-a, după Mexic și America Latină. Cu toate acestea, Brazilia este cea mai vizitată țară din continentul America de Sud astăzi.
Atracții turistice
Brazilia este a cincea țară ca mărime din lume. Plaje cu nisip alb, insule tropicale, metropole pline de freamăt și energie si orașe coloniale cu un farmec aparte, împînzesc linia de coasta lungă de 7500 kilometri. În interiorul țării, atracțiile turistice constau în cascade impunătoare, ținuturi unde viața în sălbăticie e la ea acasa și păduri tropicale amazoniene, în care trăiesc înca cîteva triburi izolate, care nu au niciun fel de contact cu lumea exterioara.
Statuia lui Hristos
Unul dintre locurile cele mai importante pe care oamenii si-l amintesc cand se gandesc la Rio de Janeiro este statuia uimitoare a lui Hristos Mantuitorul (Vezi anexa 3, fig 2.2). Se afla la inaltime, deasupra orasului ca un simbol al crestinismului brazilian si este situata pe Muntele Corcovado, pe un varf cu peste 2300 picioare inaltime. Aceasta frumoasa si captivanta statuie Art Deco este considerata ca fiind cea mai mare statuie a lui Isus din lume si ofera cu siguranta un spectacol pe care trebuie sa il includeti in itinerariul dvs. De fapt, este aproape imposibil sa ratezi acest minunat obiectiv turistic, pentru ca are vedere spre o imensa zona din sudul Rio. Mai mult decat atat, puteti urca pe munte de unde privelistea este ametitoare. Pe langa traseu si dimesiunile impresionante, vederile panoramice si peisajele unice iti taie rasuflarea, mai ales la rasarit sau la apus de soare.
Parcul Lage
Parcul Lage este unul dintre cele mai frumoase atracții turistice situate in sudul orasului Rio. In parc veti regasi un conac imens, gradini si o fantana. In atriumul conacului se afla o cafenea eleganta, de unde va puteti bucura de fatadele uimitoare ale cladirii. Dupa o ceasca de cafea sau ceai, faceti o plimbare relaxanta printre numerosii copaci subtropicali din parc. Mai mult decat atat, va veti bucura de privelistea oferita de Varful Corcovado si de statuia lui Hristos Mantuitorul, care este situata la doar cativa zeci de metri de Parque Lage (Vezi anexa 3,fig.3.2.1).
Parcul Quinta da Boa Vista
Quinta da Boa Vista este un parc natural mare din centrul orașului și reprezintă un alt loc atragător unde va veți bucura de o plimbare relaxantă sau un picnic pitoresc, de exemplu. Peisajele sunt reprezentate de iazuri calme albastre, înconjurate de pajiști verzi vaste, palmieri înalți și alte plantații. În plus, Quinta da Boa Vista (Vezi anexa 3, fig. 2.2.2) este cunoscut ca un parc cu numeroase distracții și situri istorice. Muzeul Național al Braziliei se află în clădirea uriașă a Palatului Imperial. O altă atracție din cadrul parcului este Grădina Zoologică din Rio, care oferă o abundență de distracții pentru copii și adulți deopotrivă. Acestea sunt motivele pentru care parcul este un loc frumos pentru relaxare și momente de neuitat nenumărate.
Palatul Itamaraty
Palatul Itamaraty ( Vezi anexa 3, fig.2.2.3), cunoscut si ca Palatul Arcurilor, adaposteste o colectie impresionanta de opere de arta si antichitati iar Podul JK cuprinde trei cladiri importante: Congresul National, Palatul Justitiei si Palacio do Planalto.
Turnul de Televiziune, are o inaltime de 224 de m oferind o priveliste superba asupra orasului. Acesta gazduieste Muzeul pietrelor pretioase iar in jurul sau se desfasoara cel mai mare targ de obiecte artizanale traditionale braziliene.
Templul este un centru spiritual care celebrează fiecare religie în parte și adăpostește sediul societății Legiao da Boa Vontande. Dacă exteriorul reprezintă o priveliște fascinantă la lăsarea întunericului, cînd iluminarea acestei piramide creează un ambient special, interiorul este dominat de simbolurile mistice care decorează pereții. În centrul clădirii, vei găsi suspendată în tavan cea mai mare bucată de cristal gasită vreodata în Brazilia. Cu 40 de centimetri înălțime și o greutate de 21 kg, acesta este cu adevarat un punct de atracție. Poarta egipteană este un simbol esoteric de mare însemnatate, iar aceasta, alături de forma generală a alcadirii, îndeamnă mulți vizitatori să creadă în energiile pozitive care ar putea înconjura locul. Cu siguranță, acesta este un obiectiv turistic ce nu trebuie să lipseasca din lista niciunui călător pasionat.
Cascada Iguacu
,,Marea apă’’ – așa numeau acest loc indienii guarani, locuitorii băștinași de la granița dintre Brazilia, Argentina și Paraguay. Potrivit unei legende de indiene, cascada Iguacu a fost creată într-un acces de mînie de zeul junglei, care a pierdut în fața răzbinicului Caroba în rivalitatea pentru frumoasa indiană Naipur și a hotărît să se răzbune. În prezente această zonă se află sub protecție, pe teritotiul Braziliei și Argentina în Parcul Național Iguacu, iar în anul 1984 a fost înscrisă pe lista Patrimoniului Universal UNESCO. Cantitatea uriașă de apă care cade de la înălțime de 72 m e impresionantă. Cascadele sunt în număr de 275, de la fluxuri mai înguste pînă la cascadele urașe ce se întind pe o lungime de 2,7 km la granița braziliano-argentiniană. Unele dintre ele își au propria denumire, cum ar fi ,,Cei trei mușchetari, Adam și Eva, Două Surori sau Benjamin’’. Astăzi, turiștii le pot admira, plimbîndu-se pe platforme și punți speciale, cele mai mari vîrtejuri de apă pulverizată ridicîndu-se deasupra Garganta do Diablo. Cascada Iguacu
( Vezi anexa 3, fig. 2.2.4) poate fi vizitată într-o plimbare liniștită, dar nu numai. Organizatorii excursiei numite Macuco Safari sfătuiesc turiștii să învelească etanș cu folie aparatul de fotografiat și documentele.
Fig.2.1 Amplasarea Cascadei Iguacu
Sursa: Una dintre cele 7 minuni ale lumii, http://yupi.md
Obiective turistice
Muzeul de São Paulo
Muzeul de São Paulo Assis Chateaubriand Art (mai bine cunoscut de către acronimul MASP) este unul dintre cele mai importante instituții de cultură brasiliană, ce prezintă o colecție de lurcrări, datând de la Renaștere la epoca contemporană. Vizitatorii pot să se plimbe prin rânduri de picturi care atîrnă de tavan.
Clădirea este considerată un exemplu important de brutalism Braziliei și unul dintre cele mai populare icoane din capitala statului. Acest muzeu a fost una dintre primele expoziții de pe continent, precum și primul muzeu din țară a primei tendințele artistice care au apărut după al Doilea Război Mondial (Vezi anexa 3, fig.2.2.5).
Teatrul Municipal
Teatrul Municipal Sao Paulo este una dintre comorile arhitecturale ale orașului. Teatrul a fost inaugurat pe 12 septembrie 1911 și a fost proiectat de brazilianul Ramos de Azeverdo și de arhitecții italieni Claudio și Domiziano Rossi, construcția fiind inspirată de Opera din Paris. Referințele baroce sunt abundente în clădirea care găzduiește fresce, coloane neoclasice, busturi, candelabre și statui. În teatru, picturile realizate de Oscar Pereira da Silva se numără printre cele mai importante. Vitraliile sunt o altă atracție a clădirii. Vizitînd Teatrul turiștii au posibilitatea de a intra și in Muzeul Municipal al Tetrului, în care sunt expuse obiecte, documente, înregistrări și materiale jurnalistice legate de istoria Tetrului. În afară de o colecție permanentă, muzeul găzduiește expoziții temporare. Fotografii și documente sunt disponibile pentru cercetare
( Vezi anexa 3, fig.2.2.6).
Evenimente
Carnavalul de la Rio
Portughezii au fost primii care au adus ideea de carnaval în jurul anului 1850. În fiecare an, în Brazilia, la Rio de Janeiro, cu șase săptamani înainte de Păști are loc cel mai mare spectacol de samba din lume, în timpul Carnavalului. Timp de 4 zile, Carnavalul din Rio de Janeiro ( Vezi anexa 3,fig.2.2.7) este cea mai mare explozie de bucurie, dans și muzică din lume. În acest interval, la Rio puțini sunt cei care lucrează, în afară de hotelieri și ospătari care, în această perioadă, dublează prețurile serviciilor. Cîștigă zdravăn și negustorii de costume de carnival ( de la 200 de dolari bucata), proprietarii școlilor de samba (circa 500 de dolari un curs) și speculanții, care oferă în ultimul moment bilete la sambodrom ( cele mai scumpe costă peste 1000 de dolari pentru o singură seară). Traseul pe care se desfășoarăeste trasat de celebrul sambodrom.Această construcție de beton seamănă cu un stadion cu tribune și loje commode. În timpul Carnavalului, în fiecare noapte , în fața spectatorilor se afirmă dansatoarele oacheșe aparținînd celor mai bune școli de samba din Brazilia. Pe lîngă frumusețile seminude care își flutură penele de păun, alaiul colorat mai este alcătuit din bărbați cu măști colorate, ce cîntă la tobe sau la diferite instrumente de percuție. Ritmul trepidant, intens, este o parte, poate chiar esența spectacolului. După distracția din timpul carnavalului, care durează pînă dimineață, turiștii își refac forțele la hotel sau pe plajă. Barurile de pe boulevard oferă băuturi răcoritoare, cel mai bun în timpul caniculei fiind laptele de cocos. Rio poate primi în timpul Carnavalului nu mai mult de 500 000 de turiști.
Fotbalul
Fotbalul este cel mai important sport în Brazilia. Brazilienii sunt o națiune de success în fotbal care a cîștigat numeroase premii, inclusiv 5 Cupe Mondiale FIFA.
Fotbalul are o mare influență asupra culturii braziliene. Este deseori preocuparea favorită a tinerilor care pot fi găsiți jucînd fotbal pe străzi. Campionatele Mondiale sunt un fenomen social și nu este neobișnuit pentru oameni să chiulească de la munca pentru a vedea cum joacă echipa națională, iar în unele cazuri se va aranja la locul de muncă un televizor ca angajații să poată urmări evenimentul împreună.
La fotbal, brazilienii pot arăta întregii lumi de ce sunt cu adevărat capabili. Într-o țară domnită în general de nesiguranță și reținere, fotbalul a adus mîndrie internațională și respect. Așa cum scria Leonel Kaz, fotbalul este singura luptă internațională în care au intrat vreodată brazilienii și au ieșit triumfatori.
Unele din talentele contemporane din echipa nationala, proeminente in lumea fotbalului includ pe Romario, Rivaldo si Ronaldo.
Stadionul Maracana
Stadionul Maracana este cel mai mare stadion de fotbal din Brazilia si de pe continent, cu peste 82000 de locuri. Construit in 1950, stadionul a fost folosit in principal pentru turnee de fotbal, evenimente culturale majore, concerte si alte jocuri. In prezent, Maracana ( Vezi anexa 3, fig.2.2,8) este inca unul dintre cele mai mari stadioane de pe continent si una dintre cele mai impresionante atractii din Rio. Daca aveti de gand sa vizitati orasul atunci cand un eveniment major are loc pe stadion, veti cunoaste grandoarea si unicitatea acestuia.
Unități de cazare
În Brazilia aveți de ales între numeroase hoteluri internaționale standard, apartamente, pensiuni, hosteluri pentru cei tineri și locurile pentru camping. În jurul pădurii sale tropicale există și hoteluri ecologice.
Prețuri orientative:
Sejur: de la 800 euro la 3000 euro
Hoteluri de la 1* și 2*: de la 4 euro la 20 euro
Hoteluri de 3*: de la 15 euro la 30 euro
Hoteluri de 4* sau mai mult: de la 30 euro la 60 euro
Hoteluri All inclusive: de la 60 euro la 200 euro
În Zona Sul turiștii pot găsi cele mai populare și elegante hoteluri, de-a lungul plajelor Copacabana și Ipanema. În Flamengo și Catete, însă, se pot găsi prețuri mult mai mici și condiții asemănătoare. De asemenea, se poate opta pentru apartamente din Ipanema, în special dacă este un grup mai mare de turiști, acestea fiind o alternativă economică.
În Centru, însă, cazarea poate fi o opțiune convenabilă pentru cei care călătoresc în interes de afaceri. Totuși, aici nu se pot găsi prea multe oportunități de distracție, pe timp de noapte, iar restaurantele sunt destul de sărăcioase. Hotelurile recomandate, în această zonă, sunt cele din Santa Terasa.
Cazarea în Rio de Janeiro este, probabil, cea mai scumpă din Brazilia. Există cîteva hoteluri mai ieftine, la acre se recomandă de a face rezervare din timp, pentru a obține un preț mai mic. În timpul Anului Nou și a Carnavalului, însă prețurile se triplează, peste tot. De aceea, se recomandă hostelurile, o alternativă destul de economă. De asemenea, trebuie reținut faptul că în perioada acestor evenimente, majoritatea hostelurilor taxează în avans pentru o perioadă de 4 zile, indiferent dacă turiștii doresc să stea mai puțin.
Gastronomie
Într-o țară atît de variată, cu atîtea etnii și rase, există un element care îi unește pe toți. Atît gauchos (Vezi anexa 3, fig.2.2.9), cît și fermierul de origine germană sau negrul descendent al sclavilor africani, toți țin cu echipa națională de fotbal, iubesc samba și bucătăria braziliană.
Specialitatea bucătăriei braziliene, populară mai ales în sud, este carnea de vită preparată la grătar, felul tradițional al gauchos. Se servește în numeroase restaurante, unde carnea se frige în aer liber. În toată țara se mănîncă fasole ( feijao), servită sub formă de piure sau gulaș, cu bucăți de carne (așa-numitele feijoada).Baza majorității felurilor de mîncare este orezul (alb sau integral) și făina de manioc. Merită de gustat găluștele de fasole prăjită, cu umplutură de pește, ardei și sos de roșii. Fructele de aici au un gust deosebit: papaia, pepenele galben sau roșu. Nimic nu te binedispune la fel ca tradiționala băutură braziliană, capirinhia (vodcă, zahăr de trestie, lămîe și multă gheață).
Atenție! În ghurrascaria, există obiceiul de a nu comanda, ci de a mînca pe săturate cu un anumit preț (ceva de genul bufetului suedez).
Asa cum spune si un cantec, este enorm de multa cafea in Brazilia. Nu degeaba tara a fost descrisa drept „gigantul” sau „monarhul” mondial al cafelei. Practic, aproape in toate aparatele de cafea din lume exista produse braziliene, iar industria espresso se bazeaza pe ea.
In zilele noastre, dependenta de cafea a economiei braziliene este mai putin pronuntata decat alta data, ajungand acum la o pondere de pana la 10% din productia interna a tarii. Inainte de al Doilea Razboi Mondial, cota braziliana in productia mondiala de cafea era de mai mult de 50%; dupa o serie de probleme din anii 90, industria cafelei a ajuns la 35%.
Influenta productiei braziliene in ceea ce priveste stabilirea pretului mondial al cafelei este in continuare importanta. Doua tipuri de cafea populare in Brazilia sunt Poco Fundo si Bleu de Brasil. In mod regulat au loc si competitii intre producatori. Acestea sunt conduse de Illycaffe, companie din Italia care se ocupa cu prajitul cafelei, si de un juriu international care ofera cupe de excelenta.
Poate ca nu este tocmai usor sa gasesti cea mai buna cafea braziliana, dar acest lucru are o explicatie: SUA este primul mare consumator de cafea din lume, dar Brazilia este al doilea. Iar consumul intern creste rapid. Multa cafea buna nu mai ajunge acum la export, cererea interna fiind foarte mare, iar consumatorii brazilieni au devenit din ce in ce mai sofisticati din punct de vedere al gusturilor lor.
Obiceiuri și tradiții
Cultura braziliană este foarte diversificată datorită caracterului complex al societății. A fost puternic influențată de tradițiile și obiceiurile de origine europeană, africană și autohtonă. Se bazează, în special, pe un substrat al culturii portugheze, fapt datorat lungii perioade de timp în care Brazilia a fost o colonie portugheză. Printre principalele influențe se numără limba portugheză,catolicismul și stilul manuelin în arhitectură. Imigranții europeni, mai ales germanii și italienii, au contribuit și ei la diversificarea culturii țării. Influențele popoarelor autohtone se pot observa mai ales în arta culinară, dar și prin numeroasele împrumuturi lingvistice, în timp ce sclavii africani eliberați au influențat aproape toate domeniile culturale, în special muzica și dansul.
Întrucât Brazilia este situată în zona tropicalo-ecuatorială, aici niciodată nu va fi zăpadă de Crăciun! Festivitățile oficiale încep cu 24 decembrie, atunci când se gătește în mod tradițional pește de cod și curcan cu bere. Întrucât brazii se găsesc foarte rar în Brazilia, gospodăriile își pun deseori un brad fals, plin de lumini și decorațiuni de Crăciun. Aici se organizează petreceri mari de Crăciun, în care se pot aduna până la 70 de persoane. Chiar înainte de miezul nopții, toate luminile din casă sunt închise (cu excepția luminilor de la pomul de Crăciun, desigur), iar copiii stau în pat și așteaptă sosirea lui Moș Crăciun.
Pe parcursul întregului an, brazilienii se pregătesc pentru carnaval, iar pe durata acestuia ei se distrează cât mai mult, cânta, dansează și organizează parade, pregătindu-se astfel pentru perioada Postului, când, în mod firesc, nu se mai organizează nici o manifestare de acest gen. Săptămâna Mare începe cu o ceremonie de binecuvântare a ramurilor de palmier, care sunt împletite în diferite modele complicate, reprezentând cruci, steaguri, litere și alte obiecte asemănătoare. Străzile sunt împodobite, iar o procesiune de oameni circula încet prin tot orașul, purtând statuete reprezentând pe Fecioara Maria și Iisus Hristos. În aceste zile, se consuma o anumită mâncare, denumită pacoca și care este servită oricărui musafir care intra în casă. În Sâmbăta Mare, se celebrează un mic ritual care evoca sinuciderea prin spânzurare a lui Iuda.
Stațiuni balneare
Costa do Sauipe
La 20 de kilometric de Forte Beach și la 100 de kilometric de Salvador se află Costa do Sauipe sau simplu, Sauipe. Costa do Sauipe este așezată pe coasta Bahia. Costa do Sauipe este una dintre cele mai frumoase stațiuni balneare din Brazilia. Un paradis al păsărilor și al peștilor, ape limpezi, peisaje care-ți taie răsuflarea, activități sportive, eco-turism, hoteluri luxoase, iata ce oferă Costa do Sauipe. Este o destinație plăcută în orice perioadă a anului, deoarece aici climatul este întotdeauna blind. Există totuși un scurt sezon de ploaie între mai-iunie.
Costa do Sauipe inseamnă, în primul rind, kilometric întregi de coaste paradisiace. Numai puțin de 26 de plaje: nisip alb, extreme de fin, Palmieri omniprezenți care îi adăpostește la umbra pe cei care au profitat ore întregi de soare. Cu un cocktail în mîină, vizitatorii se pot relaxa complet pe una din cele 26 de plaje. Cea mai cunoscută plajă din stațiune este Barra do Rio Sauipe, o plajă acoperită cu nisip alb, cu secțiune de recifi, care formează niște piscine natural extreme de potrivite pentru înot.
Posibilitatea de cazare sunt numeroase la Costa do Sauipe, mergînd de la moteluri pînă la hoteluri de cinci stele. 6 hanuri și cinci hoteluri de lux care fac parte din lanțuri hoteliere internaționale. În cadrul stațiunii se pot organiza convenții sau diferite evenimente. Costa do Sauipe oferă plaje amenajate dar și plaje sălbatice, piscine și terenuri de golf, activități sportive, jocuri pentru copii, sauna și terenuri profesioniste de tenis, un centru nautic, restaurant cu specialități locale și internaționale.
Dar Costa do Sauipe nu se reduce doar la cele 26 de plaje ale sale. Este și o destinație cu un puternic potential cultural. Costa do Sauipe, împărțit între varietatea braziliană și ospitalitatea din Bahia, posedă niște lucruri pe care nici nu vi le-ați imaginat. Din punct de vedere touristic, Costa do Sauipe este una dintre cele mai dezvoltate regiuni din Brazilia. Arhitectura stațiunii reproduce satele Bahia în cee ace privește fațadele caselor, restaurantelor și magazinelor.
Costa do Sauipe este situată într-o zonă protejată în care turiștii care își doresc să cunoasă frumusețile natural ale stațiunii pot face excursii ecologice în păduri sau pe rîuri. Aici sunt organizate în mod regulat evenimente musicale, expoziții de artă plastic, expoziții de artă artizanală, spectacole de folclor. Tot aici se găsesc o mulțime de magazine de suveniruri care oferă o gamă largă de produse, de la bijuterii artizanale la bijuterii sofisticate.
Stațiuni montane
Amazonul
În Brazilia nu prea găsim munți înalți cu adevărat, numai o jumătate de procent din suprafața țării se ridică la o altitudine mai mare de 1200 m, în schimb 40 % din suprafața țării nu atinge nici 200 m altitudine. În țară se găsesc două mari zone muntoase și trei câmpii mari. Câmpia cea mai întinsă o constituie bazinul fluviului Amazon și a afluenților săi (Vezi anexa 3, fig.2.2.10).
Amazonul este cel mai mare fluviu al rețelei hidrografice compusă din opt mari bazine. Fluviul are lungimea de 5800 km, cu o lățime medie de 2-3 km. Amazonul dispune de un sector navigabil lung de mai multe mii de kilometrii, lățimea la vărsarea în ocean atinge 100 km. În bazinul Amazonului locuiesc circa 200 000 de indieni, urmași ai vechilor locuitori ai acestor ținutui. Totuși, informații cu privire la descoperirea altui trib necunoscut apar în continuare. Pădurile dense ale Amazonului constituie un teren greu accesibil, de aceea existența micilor comunități izolate nu este deloc exclusă. Potrivit ultimelor rapoarte ale autorităților, numărul indienilor amazonieni care au un contact limitat cu celelalte triburi băștinașe se estimează la circa 7000 (în jur de 5000 în Brazilia). Adeseori, aceste grupuri care numără circa 100-200 de persoane se commpun din descendenți care nu doresc să aibă legătură cu populația din afară.
Natura luxuriantă a Amazonului este consecința condițiilor climatice prielnice. Potrivit staticticilor, în Amazonia trăiesc 2000 de specii de pești, 1800 de specii de păsări și 250 de specii de mamifere.Acesta este recordul nescris al lumii în materie de varietate a formelor de viață.
Muntele Sugarloaf
Un alt punct de atractie impresionant este Muntele Sugarloaf, care se ridica pana la 1299 picioare deasupra apelor linistite ale golfului Guanabara. Aceasta bucata uriasa de piatra monolitica este una dintre cele mai remarcabile formatiuni stancoase care se ridica superb intre apa si pamant. Vederile catre Muntele Sugarloaf sunt cu adevarat incredibile, dar privelistile din varful muntelui sunt uluitoare si va vor ramane intiparite in minte pentru totdeauna. O plimbare scurta, dar pitoreasca cu telecabina va va duce pana in varf, de unde va puteti bucura de o vedere asupra orasului Rio, a golfului cu nenumarate barci, precum si a maretei statui a lui Hristos Mantuitorul.
Stațiuni de litoral
Plajele Copacabana și Ipanema
Rio se remarcă prin două plaje minunate: Copacabana și Ipanema. Copacabana este poate cea mai renumită plajă de pe glob, numită deseori ,,Prințesa mării’’, ea este motivul de mîndrie al brazilienilor care vin aici în noaptea de Revelion cu lumînări, simbol al jertfei aduse zeilor mării. Apoi, focurile de artificii durează pînă dimineață. Cu puțin noroc, vara ori iarna, turiștii ieșiți pe plajă vor vedea cum cerul albastru se contopește cu apa de azur, dincolo de spinările verzi ale insulițelor răsfirate în largul oceanului.
Nu mai puțin frumoasă este și plaja vecină, Ipanema, devenită celebră mai ales datorită piesei compuse în anul 1962 de regele bossa-novei Antonio Carlos Jobim, The Girl from Ipanema. Melodia a ajuns pe locul 5 în topul melodiilor din Statele Unite în vara anului 1964. În perioada carnavalului, petrecerile, se țin lanț până în zori de zi aici, pe străzile din Ipanema, în fața hotelurilor sau a locuințelor localnicilor. Aceste petreceri în stradă organizate de Baterias sunt peste tot in Rio .
Fig.2.2 Amplasarea plajelor Ipanema și Copacabana
Sursa: Excursii în Rio de Janeiro, http://www.ultramarine.ro/romana/Brazilia.htm
Laguna Lagoa Rodrigo de Freitas
Lagoa Rodrigo de Freitas este o laguna mare, situata intre plajele Copacabana si Ipanema, in zona de sud. Pe malurile lacului sunt locuri cu adevarat magice, unde puteti profita din plin de peisajele uimitoare din Rio. Coasta de est a lacului este marginita de parcuri, locuri atragatoare pentru ciclism si privelisti catre varfurile de munte captivante. Ele sunt dominate doar de cerul albastru infinit, in timp ce baza muntelui este cufundata in agitatia orasului.
Fernando de Noronhaeste
Fernando de Noronhaeste un minunat arhipelag cu plaje curate, peisaje mirifice si viata salbatica, care se afla la 354 de kilometri in largul coastei de nord-est a Braziliei. Arhipelagul a fost descoperit de Amerigo Vespucci in anul 1503 si s-a aflat temporar sub ocupatie olandeza si franceza, inainte ca portughezii sa il preia, in anul 1737. In prezent, numai cea mai mare dintre cele 21 de insule care il alcatuiesc, este populata, numarul locuitorilor de aici ridicandu-se la 3500. Insula este o adevarata Mecca pentru pasionatii de scufundari, apele aici fiind calde tot timpul anului, iar vizibilitatea perfecta chiar si la adancimea de 50 de metri.
Stațiuni religioase
Monumentele nu sunt cea mai definitoare latură a orașului Rio. Străduțele cu pavaj, în schimb, cum ar fi Rua Goncalves Dias, sau vechile lăcașuri de cult postcoloniale în stil baroc de pe coline merită întreaga atenție. Interesante sunt biserica și mănăstirea Sf. Anton din secolul al XVII-lea, cu sculpture din palisandru și plăci de teracotă albastru-deschis cu care sunt placați pereții lăcașurilor. Impune prin grandoare complexul mănăstiresc al benedictinilor, din secolul al XVI-lea, cu numeroase podoabe din aur.
Catedrala Metropolitană
În Rio mai găsim și Catedrala Metropolitană Sfîntul Sebastian, mai bine cunoscută sub numele de Catedrala Metropolitană din Rio de Janeiro, este sediul Arhiepescopiei Romano-Catolice. Catedrala este dedicată Sfîntului Sebastian, patronal orașului Rio de Janeiro. Catedrala este situate în centrul financiar al orașului și este o lucrare de arhitectură interesantă din 1979, parte din atracțiile acestui oraș fermecător. Catedrala ( Vezi anexa 3, fig.2.2.11) este o clădire modern, cu o capacitate de aproximativ 20 de mii de oameni. Este structura conică care diferă de vechile biserici caracterizate de sobrietate. În interior sunt cele 4 ferestre de diferite culori, cu o cruce, care încep pe podea și se termină la tavan, cu 60 de metri înălțime. În interior turiștii pot vedea sculpture, picture murale și diverse opera de artă. De asemenea, este de remarcat Muzeul de Artă Sacra interiorul căruia veți găsi obiecte utilizate la botezul capeteniilor case imperiale.
Biserica Maicii Domnului
Biserica Maicii Domnului este un temple situate în centrul orașului Rio de Janeiro, în Brazilia. Acesta este unul din principalele monumente religioase ale orașului. Este, de asemenea, locul preferat pentru organizarea nunților de către societatea Carioca. Ptrivit unei legend, originea Bisericii se poate găsi în secolul XVII-lea, cînd furtuna ar fi distrus o navă numită ‘’Candelaria’’ în care au călătorit spaniolii Antonio și Leonor Goncalves Martins Palma. Cei doi au făcut promisiunea de a construi un altar dedicat Fecioarei din Candelaria ca să scape cu viața. Nava a ajuns în cele din urmă la Rio de Janeiro și cei doi ar fi trebuit să construiască o mică capelă pe locul actualei biserici din Candelaria- în 1609. Biserica Candelaria este importantă pentru lucrările artistice ale secolului al XIX- lea, calitatea lucrărilor, numele implicate în construcția și decorarea sa, arhitesctura neoclasică și stilul exuberant al decorațiunilor interioare neoclasic și ecletic. La acestea se adaugă frumoasa fațadă, care prezintă o mare armonie în contrastul dintre secțiunile vopsite în alb și întunecosul granit.
CAPITOLUL III: PERPSECTIVELE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI MONDIAL CULTURAL ÎN BRAZILIA
3.1. Direcții de dezvoltare a turismului cultural în Brazilia.
Turismul cultural abordeaza cultura unei regiuni, în special valorile ei artistice. Cultura braziliană este foarte diversificată datorită caracterului complex al societății. A fost puternic influențată de tradițiile și obiceiurile de origine europeană, africană și autohtonă. Se bazează, în special, pe un substrat al culturii portugheze, fapt datorat lungii perioade de timp în care Brazilia a fost o colonie portugheză. Printre principalele influențe se numără limba portugheză,catolicismul și stilul manuelin în arhitectură. Imigranții europeni, mai ales germanii și italienii, au contribuit și ei la diversificarea culturii țării. Influențele popoarelor autohtone se pot observa mai ales în arta culinară, dar și prin numeroasele împrumuturi lingvistice, în timp ce sclavii africani eliberați au influențat aproape toate domeniile culturale, în special muzica și dansul.
Bucătăria prezintă multe diversificări la nivel regional. Tocmai această diversitate se află în concordanță cu structura etnică și națională complexă a țării. Tradițiile muzicale braziliene sunt de asemenea foarte bogate. Stiluri ale muzicii populare includ, printre altele, samba, bossa nova, forro, frevo și pagoda. În ce privește alte domenii, istoria cinematografiei își are originea la mijlocul secolului al XIX-lea evoluînd constant pînă astăzi, perioadă în care a obținut și recunoașterea internatională. Brazilia se află pe locul 4 în topul destinațiilor turistice din America, aceastî țară este principala destinație turistică din America de Sud și a 2-a, după Mexic în America Latină. Brazilia la rîndul sîu oferă atât pentru turismul domestic cât și pentru cel internațional o largă gammă de opțiuni, în ceia ce privește zonele naturale fiind cele mai căutate, o combinație de ecoturism cu cel de plăcere, aventură, cultural sau istoric. Aici cele mai populare destinații turistice se numără pădurea Amazoniană, plajele și dunele din regiunea de N-E, zona Pantanal, plajele din Rio de Janeiro și Santa Catarina, turismul cultural și istoric din Minas Gerais și călătoriile de afaceri din Sao Paolo. La rîndul său această țară oferă o diversitate extraordinară din punctul de vedere al resurselor turistice, ear un loc aparte îl ocupă turismul litoral, Brazilia avînd aproape 7.500 de km de coastă cu ieșiri la Oceanul Atlantic și bineînțeles o climă tropicală și sub-tropicală, acestea sunt condițiile care în mod evident au dus la o dezvoltare semnificativă a acestui tip de turism. Pe coasta Braziliei, sunt plajele cu renume mondial și se amestecă cu petice de nisip care n-au avut de suferit de pe urma industrializării. Este bine cunoscut faptul că o fâșie de patru kilometri, situată în sudul metropolei Rio de Janeiro, pare însă să culeagă aproape toată faima Litoralului brazilian: Copacabana, care este botezată după hotelul cu același nume, și care și-a deschis porțile acum 80 de ani. Datorită locurelor pitorești, dar și aprecierii de care s-a bucurat în rândul vedetelor americane, plaja a devenit un loc recunoscut și atrăgător pentru turiștii bogați, dar și pentru așa-numiții „Cariocas”, locuitorii orașului Rio de Janeiro, născuți pe aceste fîșii nisipoase. La cele spuse de mai sus putem adăuga că această țară este o destinație minunată de vacanță, însă trebue de acentuat faptul că Brazilia nu este perfectă din toate punctele de vedere și nu va fi capabilă la rîndul său să satisfacă până și gusturile celor mai pretențioase. Însă turiștii vor putea beneficia de clima mereu caldă a acestei țări ceea ce ne dă de înțeles că vor putea practica turism litoral pe tot parcursul anului. Ceia ce privește hotelurile putem spune că sunt într-adevăr numeroase iar locurile de cazare nu vor constituii bineînțeles o problema. Deoarece coasta Braziliei este atât de mare, turiștii vor avea mereu o gamă bogate și variată de plaje de unde să își facă alegerea. Nenumăratele restaurante cu specific pot oferi ca egzemplu noi experiențe în ceea ce privește segmentul gastronomic iar barurile și cluburile vor garanta atât în timpul zilei cât și al nopții distracția de neuitat al amatorilor. Deși clima tropicală și subtropicală este călduroasă are și unele aspecte de umiditate ridicat ceea ce unora le-ar putea crea disconfort. Turismul litoral în Brazilia a început să se dezvolte prin anii 1930 ceea ce ne dă de înțeles că hotelurile,care sunt vechi nu vor oferi un nivel de confort foarte ridicat. Bine înțeles că există și hoteluri luxoase precum Copacabana Palace dar prețurile la acestea sunt foarte mari. Dar din păcate nu toate plajele sunt accesibile, la unele neputându-se ajunge decât pe apă iar altele din păcate sunt foarte poluate. O altă problema neplăcută cu care turiștii se vor putea confrunta este comunicarea deoarece marea majoritate a Brazilienilor nu cunosc limbile internaționale precum engleză sau franceză, vorbind bine înțeles numai portugheză. Nici la capitolul transporturilor în comun Brazilia nu face față. Un alt aspect neplăcut este faptul că sunt foarte mulți cerșetori și hoți de buzunare iar turiștii trebuie să fie foarte atenți la bunurile personale. Unica ce ne reflect o notă de siguranță este că, Brazilia dispune de o mulțime de plaje și nici una nu se aseamănă între ele. Dacă unele sunt retrase liniștite și sălbatice, pe altele putem observa cum răsună muzică și de abia îți faci loc printre mulțimea de oameni. Printre cele mai faimoase plaje se numără: Copacabana, Bara de Tijuca, Flamengo, Ipanema, Leblon, Urca, Vidigal, Soa Conrado, Costa del Sol și Cosata Verde. Copacabana la rîndul său a câștigat reputația datorită petrecerilor, restaurantelor și barurilor, dar și condițiilor luxoase de odihnă. Toată lumea are grijă ca turiștii să fie mulțumiți. Barmanii oferă băuturi răcoritoare din nuci de cocos, ear autoritățile au amplasat locuri pentru volei și au amenajat terenuri de fotbal, iar micii comercianți se plimbă neîncetat pentru a-și vinde măcar ceva din marfa sa: de la ananas proaspăt tăiat până la loțiune de plajă. Agitația mult prea mare a cam creat condiții negative care a îndepărtat insasurferii.
Se pliază mai bine pe sporturile nautice plaja Ipanema. Situată nu departe de Copacabana, aceasta și-a câștigat renumele de trendsetter. De o jumătate de secol, fâșia de nisip își impune punctul de vedere în materie de modă, muzică și dans. Ipanema este hiperactivă pe perioada Carnavalului, când turiștii și localnicii iau în doze uriașe dansul numit samba. Alte plaje precum : Foca, Geriba Brava, Forno, Olho de Boi și Amores sunt cunoscute ca fiind ideale pentru practicarea sporturilor nautice. Deasemenea peisajul litoral de pe coasta braziliană nu se compune însă numai din plaje, el inculzând și unități de cazare, tratament și agrement. O dată cu creșterea turismului din zona litorală au apărut din ce în ce mai multe construcții care au o tendință să susțină această industrie în dezvoltare, precum hoteluri, restaurante și numeroase baruri și cluburi de noapte.Putem accentua faptul că Brazilia ocupă un loc important în sistemul turistic internațional, având un mediu geografic divers și o climă agreabilă. La rîndul său turiștii sunt atrași atât de numeroasele plaje încîntatoare de care dispun brazilienii, cât și de neuitatele expediții în junglele amazoniene sau vizitarea orașelor bogate.
Cele 5 regiuni a Braziliei
Imensul teritoriu al Braziliei este impartit in 5 regiuni: nord, nord-est, sud-est, sud si centru-vest.
Regiunea de nord (Statele Amazonas, Pará, Acre, Rondônia, Roraima, Amapá si Tocantins) acopera in principal Bazinul Amazonului. In regiunea de nord a Braziliei sunt concentrate 20% din rezervele mondiale de apa dulce. Principalele orase sunt Manaus (capitala Statului Amazonas) si Belém (capitala Statului Pará).
Regiunea de nord-est (Statele Maranhao, Piauí, Ceará, Rio Grande do Norte, Paraíba, Pernambuco, Bahia, Alagoas si Sergipe), care insumeaza circa 30% din populatia Braziliei, are posibilitati certe in domeniul economic, mai ales in ce priveste terenurile petrolifere. Principalele orase sunt Recife si Salvador. Aceasta este regiunea in care au ajuns pentru prima oara portughezii in 1500 (in Statul Bahia).
Regiunea de sud-est (Statele Rio de Janeiro, Sao Paulo, Minas Gerais si Espírito Santo) reprezinta zona cea mai intens industrializata a Braziliei. Ea detine majoritatea populatiei tarii (43,8%). Zona este bogata in resurse naturale si reprezinta, totodata, centrul agricol al tarii si cea mai importanta regiune a industriilor producatoare de alimente.
Regiunea de sud (Statele Parana, Santa Catarina si Rio Grande do Sul) este a doua ca nivel de dezvoltare in Brazilia, avand o balanta echilibrata intre sectorul agricol si cel manufacturier. In vestul regiunii, la granita cu Argentina, se gasesc Cascadele Iguaçu, unul din cele mai frumoase colturi de natura ale lumii. La mai putin de 20 km distanta de acestea, pe fluviul Paraná, care separa Brazilia de Paraguay, este construita cea mai mare hidrocentrala a lumii, Itaipú. Cel mai mare oras al regiunii este Porto Alegre, capitala Statului Rio Grande do Sul, cel mai sudic stat brazilian.
Regiunea centru-vest (Statele Mato Grosso, Mato Grosso do Sul si Goiás plus Districtul Federal), acoperita de intinse savane si ierburi tropicale, este inca destul de slab populata. Candva una din cele mai izolate regiuni ale tarii, aceasta zona a cunoscut o expansiune rapida a agriculturii si si-a creat noi industrii. Capitala tarii, Brasilia, fondata in 1960, se afla in aceasta regiune. De asemenea, aici se afla si cele mai extinse rezervatii de triburi indiene din Brazilia, precum si paradisul vietii salbatice braziliene, Pantanal Mato-grossense. [7]
Fig.3. Cele cinci regiuni a Braziliei
Sursa: Republica Federativă a Braziliei- Regiuni(state), http://politeia.org.ro/economie/bric-brics-5-brazilia
Cultul cowboy-ilor
Sudul țării cu statele Parana, Santa Catarina și Rio Grande do Sul nu se potrivește cu imaginea Braziliei în care dansatoarele mulatre se mișcă în ritm de samba pe străzile orașului. Porto Alegre este locuit îndeosebi de albi, iar aici fetele blonde sunt la fel de multe ca într-un oraș german. Localnicii numesc această regiune ,,Mica Europă’’. Aici s-au stabilit germani, italieni și polonezi. Atașamentul brazilienilor din sud față de țara strămoșilor este puternic, dar ei sunt la fel de fideli obiceiurilor locului. Și deși la festinuri italienii de aici mănîncă spaghete, germanii ciolan de porc, iar polonezii carne cu varză, în viața zi cu zi gustă cu plăcere din vită la grătar, beau yerba mate și își sting setea cu sucul dulceag de papaia. Trăiesc la fel ca brazilienii și chibițează de zor pentru echipa națională de fotbal. Cea mai modernă metropolă din această parte a țării este Porto Alegre, capitala statului Rio Grande do Sul, cu o populație de două milioane de locuitori. În centru se înalță clădiri moderne, pe străzile largi circulă automobile luxoase, iar pe promenada mărginită de palmieri se practică joggingul. Un punct central al orașului este Rua de Praia și Praca da Martiz, cu statuia guvernatorului de acum o sută de ani, Julio de Castilhos. Lîngă coloane pe care este marcat anul 1889, adică întemeierea Braziliei ca republică, localnicii și turiștii se fotografiază cu plăcere.
Cultura și tradiția acestei părți a Braziliei sunt distincte, dovadă stînd cultul în continuare viu față de cowboy-ul liber (gaucho), păstorul de vite care străbate călare stepele Argentinei, Braziliei și Uruguayului. Distracțiile ecvestre-demonstrațiile, săriturile și stilul de călărie- toate acestea pot fi văzute în fiecare duminică în parcul Farroupilha, iar accesoriile- șei, poncho-uri, pantaloni, chitare și pălării- la renumitul tîrg de vechituri Brique da Redencao. Istoria acestor călăreți liberi ne-o putem ușor imagina străbătînd cîmpiile întinse de la sud de Porto Alegre. Ei au apărut în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, fiind în general metiși sau fii ai coloniștilor portughezi și spanioli și ai indiencelor. Erau stăpînii marilor întinderi dintre Atlantic și Anzi, prindeau cai sălbatici și vite pentru a le vinde apoi negustorilor. Abia dezvoltarea fermelor și limitarea pămîntului care nu aparținea nimănui spre sfîrșitul secolului al XIX-lea au adus sfîrșitul tinerilor gauchos.
Orașul Sao Paulo
În cel mai mare oraș din America de Sud există ceva fascinant. Pe de o parte, o aglomerație de nedescris, smog și ambuteiaje, pe de alta, cartiere moderne, clădiri înalte din metal și sticlă, cartiere întregi de săraci și, totodată, o metropolă care concentrază jumătate din industria Braziliei.
Sao Paulo este un oraș cu fațete multiple, un oraș care adăpostește mai multe grupuri etnice. Cu cei 16 milioane de locuitori, Sao Paulo este cel mai mare oraș din Brazilia. Sao Paulo este cel mai important centru de afaceri din Brazilia dar și un oraș ce posedă o mulțime de atracții. Orașul Sao Paulo se află în partea de sud-est a Braziliei pe o colină de 760 m înălțime. Orașul este traversat de două rîuri, Rio Tiete și Rio Pinheiros. Sao Paulo beneficiază de un climat subtropical umed, cu o temperatură medie de 18 grade. Chiar dacă se află într-o zonă subtropicală, climatul orașului Sao Paulo este blînd de-a lungul anului.
Începuturile orașului Sao Paulo datează din secolul al XVI-lea. În jurul colegiului Sf.Paul (de unde vine și numele orașului) s-a înființat pe atunci o așezare care a devenit baza de acțiune a aventurierilor aflați în căutare de aur și de sclavi indieni. Apoi, în secolul al XVII-lea, pe teritoriul de astăzi al statului Minas Gerais, s-au descoperit importante rezerve de minereu prețios. Un alt impuls în dezvoltarea orașului l-au reprezentat uriașele plantații de cafea, create în urmă cu două secole, iar spre sfîrșitul al XX-lea aici a început să se dezvolte industria.
Deși Sao Paulo este cel mai mai mare oraș nu doar din Brazilia, ci din întreaga Americă Latină, nu a îndeplinit niciodată funcția de capitală oficială a țării. Începînd din 21 aprilie 1960, capitala este Brasilia, un oraș neinteresant, dar situat în partea centrală (înainte capitala a fost Rio de Janeiro). Totuși, ideea de a muta centrul administrativ principal în adîncul junglei e veche de două secole. Motivul a fost acela de a controla mai ușor teritoriile întinse și greu accesibile. În vremurile de dezvoltare rapidă a transportului aerian, acest argument a pierdut din importanță. De aceea, după primele succese în construirea orașului spre sfîrșitul anilor 1980, criza s-a făcut simțită, iar numărul locuitorilor capitalei a început să scadă la jumătate, ajungînd la mai puțin de 200 000 (în tot orașul locuiesc azi circa 2,5 milioane). Planul urbanistic al orașului Brasilia seamănă cu acela al păsării în zbor: de-a lungul ,,aripilor întinse’’ se află cartierele de locuit, de-a lungul ,,trunchiului’’, clădirile de interes public, iar în locul ,,capului’’ reședințele autorităților centrale. Totuși, părerea că orașul a fost construit în pofida nevoilor omului și a naturii este unanimă. Brasilia constituie una din puținele excepții din lume, căci capitala statului este un oraș relativ fără semnificație și neinteresant.
Operele modern și de avangardă sunt expuse în Muzeul de Artă Contemporană și în Muzeul de Artă Modernă. Chiar și iubitorii naturii sălbatice, care de regulă ocolesc Sao Paulo, vor avea ce face aici. În parcul de la marginea Cidade Universitaria, de pe Avenida Vital Brasil,își desfășoară activitatea Instituto Butanta, cu al său Muzeu al Șerpilor. Aici se află un institute renumit în întreaga lume, care produce vaccinuri împotriva celor mai otrăvitoare forme de venin.Complexul commercial-industrial se află în cartierul central Triangulo. Chiar lîngă sediile corporațiilor financiare, comerciale și bancare, se întind cartierele sărace- favelas. Tocmai aceste contraste, neîntîlnite nicăieri în altă parte, confer caracterul aparte al acestui oraș.[8] Atrăgător pentru cei bogați care își permit să mănînce pe saturate creveți și să urmărească de la tribună cursele de Formula 1 și în același timp, un oraș de coșmar pentru o mulțime de oameni sărmani, care reprezintă circa a cincea parte din aglomerația de 20 de milioane de locuitori.
Fig. 3.1 Amplasarea orașului Sao Paulo
Sursa: Date general despre Sao Paulo, http://ro.wikipedia.org
Rio de Janeiro
Rio de Janeiro, al doilea mare oraș al Braziliei, adeseori numit simplu – Rio, este cea de-a treia zonă în ceea ce privește mărimea și aglomerația din întreaga America de Sud. Avînd o populație de nu mai puțin de 6.3 milioane de localnici, acest număr se dublează și, în timpul festivalului, se triplează chiar, datorită numărului mare de turiști veniți să participe la evenimentele de aici. Pentru aproape două secole, Rio de Janeiro a fost capitala Braziliei, în timpul coloniilor portugheze, între anii 1763 și 1960.
Rio de Janeiro are cel mai mare PIB din Brazilia și se află pe locul 30, în ceea ce privește topul mondial, așadar, aici, dezvoltarea economică a fost una dintre cele mai bune. Acesta este și motivul pentru care unele dintre cele mai mari companii braziliene de media și petrol își au sediul aici, dae și foarte multe universități, institute de cercetare, fiind al doilea centru științific al Braziliei, însumînd nu mai puțin de 17 % din întreaga producție științifică a țării.
Rio de Janeiro reprezintă cel mai vizitat oraș din emisfera sudică, fiind cunoscut la nivel monidal pentru un număr mare de atracții, precum celebrul Carnaval, genul muzică Bossa Nova, dansul Samba sau peisajele sale naturale, ce includ plaje balneoclimaterice.
Este binecunoscută imensa statuie a lui Isus, care tronează peste oraș, pe muntele Corcovado, care mai este denumită și una dintre cele 7 noi minuni ale lumii. De asemenea, aici de găsesc multe alte peisaje deosebite și, la rîndul lor, foarte bine cunoscute ca imagini, apărînd foarte des în filme, precum strada Sambodromo, muntele Sugarloaf sau cel mai mare stadion de fotbal al lumii, Maracana.
O mare parte a acestui oraș, numită Zona de Nord, este construită pe roci sedimentare marine și continentale, în timp ce Zona de Sud este delimitată de munții de coastă, astfel încît pare un cu totul alt loc.
Zona Oeste- de Vest- a fost făcută accesibilă abia spre sfîrșitul secolului al XX-lea, prin tunele și autostrăzi modern, ea fiind și cea mai nouă, în cee ace privește arhitectura și obiceiurile. Așadar, pentru o mai bună orientare în Rio de Janeiro, rezervați-vă cel puțin două zile pentru vizitarea fiecărei zone: Centrul Vechi, Zona Sul- în care veți găsi o multitudine de servicii dedicate turiștilor, Zona Norte – care, deși mai săracă, va poate oferi o perspectivă asupra vieții obișnuite a localnicilor, Barra da Tijuca – care reflect cultura americană într-o mare măsură, Zona Oeste – formată din periferii și preferată de către cei care încearcă să se ferească de aglomerația și zgomotul specific acestui oraș, Santa Cruz și Campo Grande.
Centrul Rio de Janeiro este nu doar o bucată din istoria acestui oraș, ci și punctul zero în cee ace privește economia lui. Printre obiectivele ce v-ar putea interesa, aici, se numără Paco Imperial, care a fost construit în timpul colonizării, pentru a servi drept reședință guvernatorilor acelui moment.
Zona de Sud- Zona Sul- este formată din mai multe cartiere, și anume popularele Copacabana, Leblon, Sao Conrado, Arpoador, Ipanema și Leme. Aici se întîlnește o mare parte a turiștilor din Rio de Janeiro, Zona de Sud fiind așezată pe coasta atlantică a Braziliei. În fapt, în Leblon se află cea mai scumpă piață imobiliară din întreaga America de Sud, tocmai din cauza acestui motiv. Deși nu este recomandat să vă cazați în aceste zone, este, totuși, indicat să le vizitați, doar pentru a vedea stilul de viață al unora dintre cei mai bogați oameni ai lumii. În fiecare an, de Revelion, peste 2 milioane de turiști se adună în Copacabana, aici fiind unul dintre cele mai spectaculoase evenimente ale lumii, care marchează trecerea dintre ani. Puteți vizita Parque Nacional da Tijuca – o rezervație naturală deosebită.
Zona de Nord începe la Grande Tijuca și se întinde pînă la Baixada Fluminense. O arie enormă, care găzduiește cee ace brazilienii consideră ,, clasa de mijloc’’. Totuși, în ciuda lipsei obiectivelor turistice, așa cum s-ar crede la o prima vedere, în Zona de Nord se pot vedea un număr destul de mare de atracții, precum stadionul Maracana, Manguinhos- unde este găzduit Institutul biomedical de cercetare, Quinta da Boa Vista- parcul în care este găzduit Palatul Imperial, aeroportul internațional Antonio Carlos Jobim se află, de asemenea, aici, Campusul principal al Universității din Rio de Janeiro, renumitele școli de samba, precum Salgueiro, Magueira sau Imperio Serrano. Zona de Vest însumează aproximativ 50 % din suprafața orașului Rio de Janeiro. Este, la rîndul său, împărțită în două zone, ambele fiind foarte distincte: Barra da Tijuca și Campo Grande.
Totuși, indicat este să lăsați aceste două zone spre vizitarea pentru finalul vacanței, în cazul în care mai aveți timp, deoarece cuprind mul mai puține atracții decît restul, aflîndu-se, încă, în dezvoltare.
Fig. 3.1.1. Amplasarea orașului Rio de Janeiro
Sursa: Date generale despre Rio de Janeiro, http://ro.wikipedia.org/wiki/Rio_de_Janeiro
3.2. Elaborarea pachetului promoțional privind destinația turistică culturală Rio de Janeiro.
Rio de Janeiro se va umple de culoare, dans si muzica, timp de patru zile, in luna februarie. Aici va avea loc celebrul carnaval, la care merita sa ajungi, macar o data in viata. Daca te-ai decis sa iti satisfaci, in 2016 acest moft, grabeste-te. Mai sunt doar cateva oferte.
Orasul situat intr-o zona superba, intre munte si mare, reprezinta in orice perioada o atractie pentru turistii din toata lumea. Insa in fiecare an, cu 40 de zile inainte de Paste, Rio de Janeiro devine scena celui mai spectaculos carnaval din lume.
Carnavalul de la Rio este considerat cea mai mare petrecere a lumii evenimentul atragand anual aproximativ un milion de turisti straini. Carnavalul este poate cea mai vie si cea mai graitoare experienta a culturii braziliene. Au loc tot felul de petreceri zi si noapte inainte, atat in timpul carnavalului, cat si dupa. Spectacolele au loc in fiecare seara pe Sambodromo, unde mii de brazilieni si turisti se aduna sa urmareasca paradele celor peste 10 scoli de samba. Sambodromo, binecunoscutul stadion de samba, a fost inaugurat in 1984 si are o capacitate de 70.000 persoane. Este necuprinzator totusi pentru milioanele de persoane adunate. Se intinde din Avenida Presidente Vargas, langa Praça Quinze si sfarseste in Rua Frei Caneca.
Carnavalul a dizolvat diferentele sociale, astfel ca la petrecerea braziliana se intrunesc bogati si saraci, indiferent de rasa sau religie. O data cu inceperea petrecerii totul este permis: ritmurile explodeaza, costumele se intrec in colorit si originalitate, iar dansatorii de samba se dezlantuie in voie pana la epuizare.
Scolile de samba instruiesc anual mii de participanti, dornici sa se initieze in arta dansului. Parada principala din timpul carnavalului de la Rio se desfasoara pe o scena imensa cu 100.000 de locuri numita „sambodrome”. La parada sute de scoli de samba din Brazilia se intrec intr-o competitie a talentelor artistice intr-o atmosfera incendiara.
Fiecare scoala de samba isi pregateste programul artistic din timp. Cu aproape un an inainte de competitie, scolile de samba intra in febra concursului si se antreneaza intens pentru carnaval. Ele isi aleg o tema, concep muzica si versurile cu scopul de a se detasa de scolile concurente printr-o performanta originala.La randul lor, scolile de samba mai mici nu se lasa mai prejos. Ele participa la parade diferite pe durata festivitatilor. Dar carnavalul de la Rio nu se desfasoara doar pe Sambadore, ci populeaza zeci de artere din Rio, plaje si cluburi de noapte.
Itinerar turistic
Carnavalul Rio de Janeiro
16-23 februarie 2015
Ziua 1
Plecare spre Rio de Janeiro, Brazilia.
Zbor cu escala la Paris. Transfer la hotel, cazare in functie de hotelul pentru care ati optat.
Drumul trece prin cel mai lung tunnel, Reboucas Tunnel, pe langa Parcul Flamengo si pe la poalele Muntelui Sugar Loaf. Sosire la hotel, bautura de bun sosit
Ziua 2
Mic dejun la hotel.
Este o zi libera la dispozitia turistilor pentru odihna, plaja si mici plimbari.
Seara, dupa cina, puteti opta pentru o seara de dans.
Gasiti mai jos, lista salilor de dans samba unde vor avea loc seri magice de samba.
Ziua 3
Mic dejun la hotel.
Astazi va puteti face un program incepand de dimineată. Daca bugetul va prmite, vti putea cumpara un bilet la cel mai fantastic bal din lume, organizat la Copacabana Palace.
09:30 Parada orchestrei pe strazile din orasul vechi
16:00 – concert Banda de Ipanema
20:00 Competie pe bulevardul Rio Branco
21:00 Parada Scoli de Samba Access Group
23:00 Balul Magic la hotelul Copacabana Palace – un bal uluitor, la care biletele s-au vandut.
Ziua 4 duminica
Timp liber pentru plaja si cumparaturi. Optional, Jeep Tour in padurea Tijuca, cea mai mare padure urbana din lume, care acopera dealurile si muntii din Rio, fiind foarte usor accesibila din oras. Padurea ofera un contrast deosebit intre jungla si padurea tropicala, chiar in mijlocul orasului. Se pot vizita: Cachoeira dos Macacos, Vista Chinesa, Mesa do Imperador – unde obisnuia familia regala sa mearga la picnic; Cascada Cascatinha; Capela Mayrink.
Este un loc ideal pentru picnic, cu o priveliste mirifica asupra padurii tropicale: fluturi colorati, pasari si, daca esti norocos, poti vedea maimute.
Seara, dupa cina, de la orele 21 este Parada scolilor de samaba. Daca nu aveti bilet la Samborom va puteti distra pe strada.
Ziua 5
Mic dejun la hotel. Veti pleca in tur de oras la faimoasele plaje braziliene: Leblon, Ipanema, Copacabana si Botafago; prin parcul Flamengo, la Muzeul de Arta Contemporana, la Memorialul celui de-al 2 lea Razboi Mondial, inchinat in memoria soldatilor brazilieni care au luptat in Europa si Muzeul Republicii. Turul continua catre centrul orasului, cu oprire la Noua Catedrala, o cladire moderna, cu o capacitate de 25.000de oameni (comform site-ului oficial al Catedralei, 5.000 de oameni pe banci si 20.000 in picioare). In final se ajunge Muntele Corcovada si la Marea statuie a Mantuitorului cu o inaltime de 36 m.
Se merge cu masina pana la poalele muntelui, de unde se ia funicularul, pentru un drum de 20 de minute. Apoi veti urca pe scari pana la baza statuii, pentru a va bucura de o vedere panoramica spectaculoasa asupra orasului, plajelor, golfului Guanabara, cladirilor si podurilor.
Ziua 6
Mic dejun la hotel. De dimineata aveti timp liber la dispozitie pentru un program individual. Dupa masa, va puteti delecta cu ultimul show de muzica prezentat pe strazile orasului.Seara, este parada de samba si o inedita parada de costume guy ce va fi prezentata la Rio Scala.
16:00 Banda de Ipanema da ultimul spectacol
21:00 Parada scolilor de samba din grupa B
23:00 Parada costumelor de ball Guy la Rio Scala
Ziua 7
Mic dejun. Timp liber pentru plaja, cumparaturi, plimbari sau excursii optionale.
Ziua 8
Mic dejun. La pranz, check out.Timp liber pentru plaja, cumparaturi Dupa-amiaza, transfer la aeroport. Plecare catre Bucuresti. Sosire, a doua zi.
Prețul include:
-Cazare 7 nopti cu mic dejun
-Transfer aeroport – hotel – aeroport
-Bilet de avion Chișinău – Bucuresti – Rio de Janeiro – Bucuresti – Chișinău
-Taxe de aeroport
-Tur de oras cu vizitarea Complexului Corcovado
Prețul nu include:
-Asigurare storno-1,5% din valoarea contractului (optionala dar recomandata)
-Excursii optionale
-Orice nu este mentionat ca fiind inclus.
Program Carnaval 2015
Vineri 17.02
13:00 deschiderea ceremoniei
19:00 Parada scolilor de samba copiilor
Sambata 18.02
09:30 Parada orchestrei pe strazile din orasul vechi
16:00 – concert Banda de Ipanema
20:00 Competie pe bulevardul Rio Branco
21:00 Parada Scoli de Samba Access Group
23:00 Balul Magic la hotelul Copacabana Palace – un bal uluitor, la care biletele s-au vandut.
Duminica 19.02
21:00 Parada scolilor de Samba
Luni 20.02
21:00 parada scolilor de Samba
Marti 20.02
16:00 Banda de Ipanema da ultimul spectacol
21:00 Parada scolilor de samba din grupa B
23:00 parada costumelor de ball Guy la Rio Scala
Notă
-In sectorul 3 scaunele nu sunt numerotate.
-La cerere, se poate opta pentu locuri in boxe, loje VIP sau in sectorul pentru turisti unde sunt locuri cu numar pe scaune;
-Este interzis sa se introduca in Sambadrom sticle, obiecte din plastic, artificii, pocnitori, obiecte contondente;
-Sambadromul, in perioada Carnavalului, este considerat unul din cele mai bine pazite locuri din lume;
-Folositi pelerine de ploaie in loc de umbrele: va este mult mai confortabil si nu veti deranja persoanele din jur.
-In Sambadrom aveti acces cu pahare de 500 ml si sandwichuri sau fructe, inauntru se gasesc standuri cu diferite bauturi si mancare fast-food;
-Toate evenimentele din afara Sambodromului sunt gratuite.
-Orchestrele care canta pe strazi si anima publicul. Cea mai mare procesiunemuzicala are loc pe bulevarduln Rio Branco, in centrul vechi, de sambata pana marti. Printre orchestre enumeram: Cordao do Bola Preta, Cacique de Ramos, Bafo da Onca.
Informații tarife:
16.02.2015-23.02.2015
Hotelul ,,Mirasol Copacabana’’
Mirasol Copacabana (Vezi anexa 4,fig.3.1) este situat la 300 m de plaja Copacabana, într-o zonă plină de viață unde se găsesc baruri, restaurante și magazine. Oferă un bufet bogat de Mic dejun și o piscină pe acoperiș cu vedere la Oceanul Atlantic. Camerele sunt dotate cu aer condiționat și au un decor modern, cu podea de lemn. Toate includ un TV cu ecran plat, un minibar și o baie privată. Unele camere beneficiază de o cadă cu hidromasaj și de spațiu suplimentar. Sunt disponibile și camere de nefumători. Oaspeții au la dispoziție o terasă cu vedere superbă la statuia Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro..
Hotelul ,, Porto Bay International”
Hotelul (Vezi anexa 4, fig.3.1.1) este situat in fața plajei Copacabana pe Avenida Atlantida, aproape de principalele atracții turistice, magazine și centre de petrecere a timpului liber. Camerele sunt confortabile, luminoase si sofisticate, iar plaja, marea si o plimbare pe malul marii sunt variante de care oaspetii se pot bucura. Are 117 apartamente si camere decorate cu cel mai bun gust, o gamă largă de arome de La Finestra și o piscină pe acoperiș, cu vederi uimitoare peste plaja Copacabana și Corcovado .
Obiective turistice
Parcul Flamengo
Parcul Flamengo ( Parque do Flamengo), cunoscut și sub numele Parcul Brigadierul Eduardo Gomes este cea mai mare zonă de agrement din Rio de Janeiro. Parcul are o puternică tradiție în practicarea sportului. Flamengo este punctul de sosire în concursurile maraton, pe lîngă faptul că este unul dintre principalele segmente de Ciclism cursa Rio, un concurs latino- american sun egida Uniunii Internaționale de Ciclism. Parcul găzduiește Muzeul de Artă Modernă, Muzeul Miranda Carmen, Monumentul soldaților morți în al Doilea Război Mondial și Marina da Gloria, locul principal al organizării competițiilor sportive în anul 2007. În timpul Jocurilor Olimpice de vara din anul 2016, parcul va servi ca gazdă pentru atletism, maraton și ciclism.
Fig.3,2. Parcul Flamengo din Rio de Janeiro
Sursa: Ghid turistic- Brazilia, http://www.infotour.ro/ghid-turistic
Pădurea Tijuca
Padurea Tijuca este cea mai mare padure urbana din lume, cu o suprafata de 3200 de hectare. Gazduieste sute de specii de plante si animale salbatice. Atractiile sale istorice, inclusiv statuia gigantica a lui Christos, merita vazute.
Padurea este situata la scurt timp de mers cu masina din centrul financiar al orasului, zona de nord si zonele de plaja. Atractiile sale includ Cascada Cascatinha, Capela Mayrink, Punctul de observatie Excelsior, Grota Paul si Virginia etc.
Fig.3.2.1. Pădurea Tijuca din Rio de Janeiro
Sursa: Ghid turistic- Brazilia, http://www.infotour.ro/ghid-turistic
Muzeul de Artă Contemporană
Muzeul este una dintre cele mai importante instituții culturale ale țării, precum și cel mai important muzeu de artă Brazilian, deosebit de bogat în picture și sculpture din secolul al XIX-lea . Colecția include mai mulde de 20.000 de piese – picture, sculpture, desene și printuri, realizate de artiștii brazilieni și internaționali, de la Evul Mediu la arta contemporană. Aceasta include, de asemenea, ansambluri mici de arte decoratice, populare și artă africană. Biblioteca muzeului are o colecție de circa 19.000 de titluri. Muzeul are una dintre cele mai importante colecții de gravure din țară, un ansamblu de lucrări, care este capabil de a oferi o panorama remarcabilă a dezvoltării istorice a tehnicii de imprimare în Brazilia. Pe de altă parte, secțiunea de desene conține aproximativ 4.000 de lucrări, fiind una dintre cele mai mari colecții ale institiției.
Fig.3.2.2.Muzeul de Artă contemporană din Rio de Janeiro
Sursa: Stiluri de Artă în Arhitectura contemporană, http://destepti.ro
Muzeul Republicii
Muzeul Republicii a fost inaugurat la 15 noiembrie 1960 și este structurat în jurul a trei funcții de bază: de conservare, de cercetare și de comunicare. În colecția muzeului există obiecte personale ale tuturor președinților din Brazilia, precum și opera de artă și mobilier. Dar, fără îndoială, punctul culminant al vizitei este Sala Getulio Vargas, situate la etajul al treilea al clădirii, locul în care fostul președinte s-a sinucis pe 24 august 1954.
Muzeul are, de asemenea, loc de joacă, cinema, librărie, bibliotecă, magazine și restaurant. Vizitatorii pot vizita grădinile palatului, ce se întind pe o lungime de 250 de metri și găzduiesc un lac artificial, trei poduri rustice, o cascadă și mai multe sculpturi.
Concluzii
În urma acestui proiect putem remarca că Brazilia ar trebui să fie vizitată : plajele de neuitat și soarele sau, ambianțele musicale îmbunătătoare, natura sa luxuriană și pădurile sale tropicale, energia și diversitatea sa, carnavalul său, dar și contrastele unei țări în dezvoltare : splendoarea și mizeria sa. Brazilia prezintă aproape 7500 km de coaste. În sud putem aminti Bombinhas care este paradisul pentru scufundări și pentru amatorii de turism ecologic datorită plajelor sale foarte conservente. În sud-est turiștii vor aprecia cu siguranță orașului Ilhabila care se compune din mai multe insule și care este dotat cu o mulțime de plaje paradisiace. Mai putem aminti Salvador de Bahia fără să uităm de plajele paradisiace de la Rio de Janeiro- Ipanema și Copacabana.
Brazilia, care este a cincea țară ca mărime, are o frontier comună cu 10 țări din America de Sud- Argentina, Bolivia, Columbia, Guyana, Paraguay, Peru, Surinam, Uruguay și Venezuela. Brazilia este și o țară cu particularități unice. Este singura țară din America de Sud unde nu se vorbește spaniola, ci portugheza, este cea mai mare țară din America de Sud și cei mai mulți kilometric de plaje și de coaste.
Prin urmare, o călătorie în Brazilia vă va permite să descoperiți o țară a contrastelor, o țară cu multiple fațete. Aici se amestecă într-un sincretism perfect și o perfectă dezordine culturile, religiile, orașele coloniale, insulele tropicale, junglele de beton sau malurile infinite. Veți putea vizita marile orașe, cum ar fi Rio de Janeiro, cu golful sau magnific sau cu plajele sale, orașul Salvador cu cele 365 de biserici ale sale, Recife cu centrul său istoric sau Manaus în inima Amazoniei. Brazilia este renumită și pentru peisajele sale naturale unice în lume, mai ales pădurea amazoniană, plămînul planetei. Cascadele Iguacu, inscrise în Patrimoniului mondial Unesco, sau Rezervația naturală de animale Pantanal. Brazilia înseamnă și numeroase plaje tropicale.
Un motiv care ar fi de a vizita Brazilia ar fi samba exotică, carnavalul minunat și frumusețea pădurii Amazoniene. Aici se poate de trăit autenticele tradiții braziliene la Salvador. Un alt motiv ar fi orașul Rio de Janeiro. Locuitorii de aici cred că orașul a fost creat de Dumnezeu insuși, tot aici se găsește Muntele Pain de Sucre unde veți putea admira statuia gigantică a lui Isus Mîntuitorul. Brazilia este o țară cu o arhitectură colonială bogată, foarte bine păstrată. Țara fotbalului, a disciplinei capoeira, celebră pentru samba sau pentru bossa nova, această țară continent se descoperă în ritmul său, prin intermediul tuturor locurilor sale mitice.
O reputație internațională ce o conferă Braziliei este Carnavalul și frumusețile naturale. Această țară este însă înainte de toate un amestec de culori, de rase, de culturi, de bucuria excepțională de a trăi, de poporul său care trăiește în ritmul muzicii, de căldura plajelor sale, de agitația nopților și minunatul Amazon.
Orice turist ar trebui sa vadă Brazilia, pentru plajele sale, pentru soarele său, pentru muzica sa, pentru nebunia sa unică în lume a carnavalului său, pentru jungla sau pădurile sale tropicale, pentru orașele sale. Brazilia este o frontieră unică.
Brasilia- capitala Braziliei, este un oraș celebru pentru arhitectura sa, se poate vizita într-o zi. Surprinzătoare și derutantă, fără viață și fără suflet, izolată și pierdută pe un vast platou din inima Braziliei, asta este prima impresie lăsată de Brasilia vizitatorilor săi. Orașul fondat în 21 aprilie 1960, a fost construit în patru ani de către arhitectul brazilian Oscar Niemeyer și Lucio Costa, la 1200 km distanța de Rio, la 1000 m deasupra nivelului mării. Brasilia a devenit rapid district federal și capitala, detronînd orașul Rio de Janeiro. În Brasilia există cîte un loc pentru fiecare, fiecare lucru se află la locul său: fiecare cartier, fiecare stradă, fiecare monument a fost gîndit în așa fel încît să maximizeze confortul locuitorilor și turiștilor, securitatea acestora și eficiența structurală a orașului. Din punct de vedere al structurii urbane, Complexul Congresului, Catedrala și Auditoriul definesc axa majoră a Brasiliei, în jurul căroa gravitează toate celelalte cădiri importante. La început, Brasilia a fost concepută pentru o populație care pînă în anul 2000 a ajuns la 500 000 de locuitori. În zilele noastre, în Brasilia și în zonele limitrofe locuiesc peste 2 milioane de oameni. În următorii ani acest număr s-ar putea chiar dubla. Vremea superbă face dintr-o simplă plimbare pe străzile Braziliei o experiență de neuitat. Parcurile orașului sunt pline de turiști și de locuitori. Cu toate acestea, Brasilia nu are strălucirea marilor capitole.
Ca o concluzie, turismul în Brazilia este un sector dinamic care de mai multe decenii este în creștere. Avînd o varietate de atracții turistice Brazilia se bucură de cîte 2 000 000 de turiști pe an. Țara și-a extins prezența pe piața internațională si face parte, împreună cu Rusia, China și India, din grupul celor patru economii cu o dezvoltare puternică.
Prin urmare economia Braziliei este susținută de industria lemnului, pescuit, minerit, agrocultură și turism, fiind una dintre cele mai puternice economii ale lumii.
BIBLIOGRAFIE
Literatură generală și de specialitate :
1. ANTONIS LIOUMIS, Colecția ,,În jurul lumii’’, Editura De AGOSTINI SRL, București,
2010
2. B. MESHCERIAKOV, Enciclopedia Minunilor Lumii, Editura: Roossa, București
2012
3. CRISTIANA CRISTUREANU, Economia și politica turismului internațional, București,
1992
4. ELENA TURCOV, Coordonarea turismului, Editura ASEM, Chișinău, 2006
5. JOHN STOREY, Cultural Theory and Popular Culture, Editura: Taylor și Francis,
2015
6. VITALIE MAMOT, Nicolae Boboc, Atlas ,, Geografia continentelor și oceanelor’’ ,
ediția a II – a, Chișinău, 2004
7. Corint, Enciclopedia Lumii Pentru Copii, Ediția I, București, 2008
8. Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), ediția a II – a, Editura Univers Enciclopedic,
București, 1998
9. Webster’s Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language, new revised
edition, Gramercy Books, 1996
10. The World Factbook, Washington, CIA, 2002
Conferințe:
[1] CRISTIANA CRISTUREANU ,,Economia și politica turismului internațional’’,București 1999, ISBN:9734800701 [pag. 17]
[2] Sursa: http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=4
[3] Sursa: http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=6
[4] Sursa: http://www.atlasul.info/america/161-america-de-sud/brazilia/148-brazilia.html
[5] ANTONIS LIOUMIS, Colecția ,,În jurul lumii’’, Editura De AGOSTINI SRL, București,
2010, [pag. 3]
[6] Sursa: http://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/economia-braziliei-242354.html?ref=lista
[7] Sursa: http://www.qreferat.com/referate/geografie/Brazilia128.php
[8] ANTONIS LIOUMIS, Colecția ,,În jurul lumii’’, Editura De AGOSTINI SRL, București,
2010, [pag. 14]
Surse internet:
11. Date privind Tendințe în dezvoltarea turismului cultural, http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=6
12. Despre dezvoltarea turismului brazilian, http://www.atlasul.info/america/161-america-de-sud/brazilia/148-brazilia.html
13. Date generale despre Brazilia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Brazilia
Anexa 1. Localizare
Fig.2.1. Harta Braziliei
Sursa: Portal de turism, https://turismzoombiz.wordpress.com/2013/04/04/brazilia-vacanta-ta-in-tara-petrecerilor
Anexa 2. Economia Braziliei
Fig.2.1.1. Evoluția economiei Braziliei în ultimii zece ani
Sursa: Miracolul economic al Braziliei, http://www.zf.ro/business-international
Fig.2.1.2. Locul Braziliei în ierarhia celor 10 economii ale lumii în funcție de PIB
Sursa: Pe ce se bazează marile economii ale lumii, http://www.despreinvestitii.ro
Anexa 3. Obiectivele turistice din Brazilia
Fig.2.2. Statui lui Isus Hristos
Sursa: Locația statuiei, http://www.doxologia.ro
Fig. 2.2.1. Parcul Lage
Sursa: Topul obiectivelor din Rio de Janeiro, http://www.worldtoptop.com/parque-lage
Fig.2.2.2. Parcul Quinta da Boa Vista
Sursa: Topul obiectivelor din Brazilia, http://www.worldtoptop.com
Fig. 2.2.3. Palatul Itamaraty
Sursa: Destinații din Brasilia, http://www.turistik.ro
Fig.2.2.4.Cascada Iguacu
Sursa: Locuri neobișnuite de vizitat în lume, http://www.prahova-online.com
Fig.2.2.5 Muzeul Sao Paulo
Sursa: Muzeele din Sao Paulo, http://www.citiheartbeat.com
Fig. 2.2.6. Teatrul Municipal din Sao Paulo
Sursa: Teatrele din Sao Paulo, http://trevotur.com.br
Fig.2.2.7. Carnavalul de la Rio de Janeiro
Sursa: Noutăți internaționale, http://www.trm.md
Fig.2.2.8. Stadionul Maracana
Sursa: http://hu.wikipedia.org/wiki/Maracanã_Stadion
Fig.2.2.9. Mîncarea tradiționață braziliană gauchos
Sursa: Gastronomia Braziliană, http://www.eatermagazine.ro
Fig.2.2.10. Amazonul
Sursa: Cel mai mare bazin al lumii, http://www.ziaruldeiasi.ro
Fig2.2.11. Catedrala Metropolitană din Brasilia
Sursa: Bisericele moderne, http://www.ziare.com
Anexa 4. Cazare
Fig.3.1. Hotel ,, MIRASOL COPACABANA’’
Sursa: Hotelele din Rio de Janeiro, http://www.expedia.com
Fig.3.1.1. Hotelul ,,PORTO BAY INTERNATIONAL’’
Sursa: Destinații, www.booking.com
BIBLIOGRAFIE
Literatură generală și de specialitate :
1. ANTONIS LIOUMIS, Colecția ,,În jurul lumii’’, Editura De AGOSTINI SRL, București,
2010
2. B. MESHCERIAKOV, Enciclopedia Minunilor Lumii, Editura: Roossa, București
2012
3. CRISTIANA CRISTUREANU, Economia și politica turismului internațional, București,
1992
4. ELENA TURCOV, Coordonarea turismului, Editura ASEM, Chișinău, 2006
5. JOHN STOREY, Cultural Theory and Popular Culture, Editura: Taylor și Francis,
2015
6. VITALIE MAMOT, Nicolae Boboc, Atlas ,, Geografia continentelor și oceanelor’’ ,
ediția a II – a, Chișinău, 2004
7. Corint, Enciclopedia Lumii Pentru Copii, Ediția I, București, 2008
8. Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), ediția a II – a, Editura Univers Enciclopedic,
București, 1998
9. Webster’s Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language, new revised
edition, Gramercy Books, 1996
10. The World Factbook, Washington, CIA, 2002
Conferințe:
[1] CRISTIANA CRISTUREANU ,,Economia și politica turismului internațional’’,București 1999, ISBN:9734800701 [pag. 17]
[2] Sursa: http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=4
[3] Sursa: http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=6
[4] Sursa: http://www.atlasul.info/america/161-america-de-sud/brazilia/148-brazilia.html
[5] ANTONIS LIOUMIS, Colecția ,,În jurul lumii’’, Editura De AGOSTINI SRL, București,
2010, [pag. 3]
[6] Sursa: http://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/economia-braziliei-242354.html?ref=lista
[7] Sursa: http://www.qreferat.com/referate/geografie/Brazilia128.php
[8] ANTONIS LIOUMIS, Colecția ,,În jurul lumii’’, Editura De AGOSTINI SRL, București,
2010, [pag. 14]
Surse internet:
11. Date privind Tendințe în dezvoltarea turismului cultural, http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=6
12. Despre dezvoltarea turismului brazilian, http://www.atlasul.info/america/161-america-de-sud/brazilia/148-brazilia.html
13. Date generale despre Brazilia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Brazilia
Anexa 1. Localizare
Fig.2.1. Harta Braziliei
Sursa: Portal de turism, https://turismzoombiz.wordpress.com/2013/04/04/brazilia-vacanta-ta-in-tara-petrecerilor
Anexa 2. Economia Braziliei
Fig.2.1.1. Evoluția economiei Braziliei în ultimii zece ani
Sursa: Miracolul economic al Braziliei, http://www.zf.ro/business-international
Fig.2.1.2. Locul Braziliei în ierarhia celor 10 economii ale lumii în funcție de PIB
Sursa: Pe ce se bazează marile economii ale lumii, http://www.despreinvestitii.ro
Anexa 3. Obiectivele turistice din Brazilia
Fig.2.2. Statui lui Isus Hristos
Sursa: Locația statuiei, http://www.doxologia.ro
Fig. 2.2.1. Parcul Lage
Sursa: Topul obiectivelor din Rio de Janeiro, http://www.worldtoptop.com/parque-lage
Fig.2.2.2. Parcul Quinta da Boa Vista
Sursa: Topul obiectivelor din Brazilia, http://www.worldtoptop.com
Fig. 2.2.3. Palatul Itamaraty
Sursa: Destinații din Brasilia, http://www.turistik.ro
Fig.2.2.4.Cascada Iguacu
Sursa: Locuri neobișnuite de vizitat în lume, http://www.prahova-online.com
Fig.2.2.5 Muzeul Sao Paulo
Sursa: Muzeele din Sao Paulo, http://www.citiheartbeat.com
Fig. 2.2.6. Teatrul Municipal din Sao Paulo
Sursa: Teatrele din Sao Paulo, http://trevotur.com.br
Fig.2.2.7. Carnavalul de la Rio de Janeiro
Sursa: Noutăți internaționale, http://www.trm.md
Fig.2.2.8. Stadionul Maracana
Sursa: http://hu.wikipedia.org/wiki/Maracanã_Stadion
Fig.2.2.9. Mîncarea tradiționață braziliană gauchos
Sursa: Gastronomia Braziliană, http://www.eatermagazine.ro
Fig.2.2.10. Amazonul
Sursa: Cel mai mare bazin al lumii, http://www.ziaruldeiasi.ro
Fig2.2.11. Catedrala Metropolitană din Brasilia
Sursa: Bisericele moderne, http://www.ziare.com
Anexa 4. Cazare
Fig.3.1. Hotel ,, MIRASOL COPACABANA’’
Sursa: Hotelele din Rio de Janeiro, http://www.expedia.com
Fig.3.1.1. Hotelul ,,PORTO BAY INTERNATIONAL’’
Sursa: Destinații, www.booking.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Braziliei In Turismul Mondial Cultural (ID: 146148)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.