. Rolul Bancilor Comerciale In Desfasurarea Relatiilor DE Credit
CUPRINS
CAPITOLUL I – ROLUL BĂNCILOR COMERCIALE ÎN DESFĂȘURAREA . RELAȚIILOR DE CREDIT………………………………………1
CAPITOLUL II – FINANȚAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE ……….….…4
CONCEPT, SURSE, DESTINAȚII…..…………………………4
CAPITOLUL III- CREDITAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE ……………9
FORME ȘI MODALITĂȚI.…………………………………….9
INSTRUMENTE DE CREDITARE…………………………….15
CAPITOLUL IV- ANALIZA ȘI EVALUAREA ÎN CREDITAREA
SOCIETĂȚILOR COMERCIALE ……………………………………17
4.1 ETAPIZAREA CREDITULUI…….…………..…..……………17
4.2 INDICATORI DE EVALUARE……….………..…..………….23
4.3 RISCURILE DE CREDITARE…………….……..…..…….….26
CAPITOLUL V- CREDITAREA UNEI SOCIETĂȚI COMERCIALE LA
BCR SUCURSALA JUDEȚEANĂ PRAHOVA…………………28
PREZENTAREA SITUAȚIEI ȘI ACTIVITĂȚII DE CREDITARE LA BCR SUCURSALA JUDEȚEANĂ PRAHOVA………..………..28
PREZENTAREA SOCIETĂȚII SC PROLIS SRL….…………………30
ANALIZA UNUI CREDIT DE INVESTIȚII ACORDAT DE BCR SUCURSALA JUDEȚEANĂ PRAHOVA SOCIETĂȚII PROLIS SRL……………………………………….…………………….………32
5.3.1. Prezentare proiect investiții……………………………..….32
5.3.2. Prezentarea aspectelor manageriale, prețuri și marketing….41
5.3.3. Necesitatea și oportunitatea realizării investiției………..…43
5.3.4. Analiza economică acordării creditului………………….…45
CAPITOLULVI– PROPUNERI ȘI CONCLUZII…………………………………50
6.1.UNELE PROPUNERI PRIVIND ACTIVITATEA DE CREDITARE
ÎN BCR SUCURSALA JUDEȚENĂ PRAHOVA…………………………50
6.2. CONCLUZII……… ……..…………………………………………51
ANEXE…………………………………………………………………………………53
BIBLIOGRAFIE…………………………….…………………….………………..60
CAPITOLUL I
ROLUL BĂNCILOR COMERCIALE ÎN DESFĂȘURAREA
RELAȚIILOR DE CREDIT
Băncile au luat ființă cu multe secole în urmă. Inițial, activitățile acestora se limitau la păstrarea valorilor mobiliare ce le erau încredințate și la executarea ordinelor de plată primite de la clienții lor.
Forma modernă de organizare și de funcționare a unităților bancare a fost prefigurată de Banca din Amsterdam în 1609 și apoi de Banca Angliei în 1694. Ca urmare a unui amplu proces de perfecționare și diversificare a activităăților financiar-bancare, băncile s-au impus în ultimul timp ca un agent economic dinamic și cu impact major asupra întregii societăți. Ele nu mai sunt simple intermediare între participanții la activitățile economice.
Băncile comerciale reprezintă un tip de întreprindere lucrativă, specializată în ansamblul activității economice, care furnizează bani – capital celorlalți agenți economici – persoane fizice sau juridice. O asemenea activitate principală se desfășoară, mai ales, pe baza resurselor atrase, dar și pe baza capitalului propriu.
Creditul reprezintă relația bănească între o persoană fizică sau juridică, numită creditor, care acordă unei alte persoane, numită debitor, un împrumut în bani în general cu o dobândă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau de reputația debitorului. Etimologic, cuvântul „credit” își are originea în limba latină „creditum-creditare”, care înseamnă „a crede” sau „a avea încredere”, fapt ce scoate la iveală un element de ordin psihologic: încrederea, care presupune existența unei anumite culturi sociale, a unei „psihologii colective”, care diferă însă în timp și de la o colectivitate la alta.
Relațiile de credit privesc atât operațiunile de mobilizare a capitalurilor disponibile, a economiilor, ca și a tuturor disponibilităților bănești temporar libere, cât și acțiunile de activare (fructificare) a acestor resurse prin repartizarea lor sub forma creditelor.
Relațiile dintre ofertanții de surplusuri bănești temporar disponibile și solicitanții de resurse bănești suplimentare sunt în general mijlocite de intermediari. Băncile sunt principalii intermediari dar există și alte instituții financiare, unele pot să mobilizeze resurse, altele pot numai să acorde credite.
Banca Comercială Română oferă clienților săi finanțare în regim de factoring, în lei și valută, pentru creanțele comerciale, materializate în facturi care provin din operațiuni de vânzare a mărfurilor, executări de lucrări și prestări de servicii. Alte bănci (Bank Post, Egnatia Bank, Banca Ion Țiriac) nu oferă serviciul de factoring ca un produs distinct către toți clienții, ci ca o facilitate acordată numai clienților tradiționali și cu un nivel superior al cifrei de afaceri.
Creditele de factoring se pot situa la nivelul valorii facturilor prezentate de fiecare solicitant și acceptate de bancǎ la creditare, din care se deduce o marjǎ de risc, de 10%, iar fundamentarea deciziei de creditare se realizeazǎ în urma analizei situației economico-financiare, a indicatorilor de bonitate și a aspectelor nefinanciare care caracterizeazǎ activitatea factorului.
Sistematizând numeroasele opinii exprimate, putem structura trei concepții fundamentale definirii creditului: creditul ca încredere, creditul ca formă a relațiilor de schimb și creditul ca expresie a relațiilor de redistribuire.
Creditul ca încredere. Unii economiști apreciază că ideea de încredere ar reprezenta principalul conținut al creditului. Încrederea este necesară în relațiile de împrumut, după cum nici vânzarea de mărfuri cu plata amânata nu ar avea loc. Pentru ca relația de credit să se manifeste, creditorul trebuie să aibă încredere în calitățile morale ale debitorului, să fie convins de bonitatea sa, de capacitatea financiară a acestuia de a face plata la scadență, de solvabilitatea acestuia.
Creditul ca expresie a relațiilor de schimb, reprezintă – un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare -. Unei asemenea abordări a creditului, îi sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit căruia creditul nu este o formă a schimbului, nici din punct de vedere al scopului și nici al conținutului material al valorii. Operațiunile de credit sunt operațiuni de schimb care prezintă acea particularitate că un interval de timp apreciabil separă efectuarea prestațiunii de efectuarea contraprestațiunii. Creditul înseamnă schimbarea unei prestațiuni actuale contra unei prestațiuni viitoare între doi subiecți: creditorul, care transferă bunuri, servicii sau bani și debitorul, care-și asumă obligația de a plăti bunurile sau de a restitui banii la scadență.
Creditul ca expresie a relațiilor de redistribuire reprezintă o abordare care pornește de la conținutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei părți din produsul social de la unii din participanții la circuitul economic către alți participanți la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relațiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele și taxele, care au caracter definitiv, creditul este o formă particulară a acestor relații, prin caracterul temporar al transferului din economie.
Bǎncile se confruntǎ între ele printr-o concurențǎ acerbǎ, armele confruntǎrii fiind, în principal, credibilitatea pe piațǎ, apoicalitatea și diversitatea serviciilor oferite clienților. Importante, de asemenea, sunt mǎrimea capitalului, modul de organizare, întinderea în teritoriu precum și relațiile financiare cu bǎncile mari, autohtone sau strǎine, de la care pot obține oricând credite. Pierderea încrederii publicului de cǎtre o bancǎ este devastatoare pentru aceasta, ea refǎcându-se foarte greu.
Creditele acordate reprezintǎ unul din cei mai importanți indicatori ai activitǎții bǎncii.
În anul 1995, în România acest indicatorarǎta o diferențǎ mare între bǎncile noastre comerciale. Astfel 93% din creditele acordate pe piațǎ se concentrau în conturile a numai trei bǎnci: Banca Românǎ pentru Dezvoltare, Banca Comercialǎ Românǎ și Bankcoop. În privința creditelor în valutǎ, Banca Românǎ pentru Comerț Exterior a acordat aproximativ 50% din totalul creditelor în valutǎ.
Creșterea concurenței bancare efectuate de bǎnci mai puternic capitalizate, mai bine organizate, cu gama de servicii mai largǎ, este o problemǎ de existențǎ pentru o bancǎ comercialǎ. Apariția inflației sau deteriorarea stǎrii generale a economiei creeazǎ dificultǎți serioase în atragerea depunerilor sau acordarea creditelor. Situația poate duce la variații mari ale ratei dobânzilor care, la rândul lor, diminueazǎ atracția pentru credite sau fac posibilǎ apariția creditelor neperformante. În sfârșit, apariția Fondurilor Mutuale și a Societǎților de Valori Mobiliare, care preiau și unele servicii bancare și fac intermedieri financiare, îngusteazǎ câmpul de activitate al unor bǎnci comerciale.
Fațǎ de aceste pericole, bǎncile comerciale trebuie sǎ treacǎ la o mai bunǎ organizare internǎ, la echiparea cu aparaturǎ modernǎ, la diversificarea paletei de servicii și acomodarea cu condițiile și cerințele pieței de capital. Evitarea riscurilor mari, întǎrirea gestiunii portofoliilor și analiza aprofundatǎ a calitǎții garanțiilor necesare acordǎrii creditelor sunt mǎsuri fundamentale pentru securitatea bǎncii. Pentru viitorul bǎncii, conducerea trebuie sǎ aibǎ în vedere și dezvoltarea unui marketing bancar pentru evaluarea corectǎ a posibilitǎților pieței și a modului de a veni în întâmpinarea cererilor clienților.
În România, trecerea la economia de piață a impus și restructurarea sistemului bancar. A fost creat cadrul legislativ necesar prin Legea privind activitatea bancară, Legea Băncii Naționale a României și Legea privind societățile comerciale. Pe baza prevederilor acestor legi, sistemul bancar din țara noastră este organizat pe două nivele: Banca Națională a României – ca bancă de emisiune de monedă, de reglementare a sistemului monetar și de credit și de supraveghere a tuturor societăților bancare – și băncile comerciale, a căror activitate urmărește, în principal, atragerea disponibilităților bănești de la agenții economici și populație, acordarea de credite și efectuarea tuturor operațiunilor specifice sistemului bancar. Prin acest sistem se asigură poziția independentă a Băncii Naționale în politica monetară și de credit și autonomia societăților comerciale cu caracter bancar și efectuarea de servicii bancare1.
CAPITOLUL II
FINANȚAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
Concept, Surse, Destinații
Inițierea unei afaceri sau dezvoltarea uneia mai vechi determinǎ existența unui capital propriu disponibil și/sau a posibilitǎții de a atrage capital împrumutat. Înainte de a declanșa formarea noii structuri patrimoniale, se apeleazǎ, în mod necesar, la piața financiarǎ. Principala contribuție a finanțelor la fundamentarea deciziei de înființare a unei societǎți comerciale noi constǎ în evaluarea efecienței acestei investiții și în echilibrarea necesarului de finanțare solicitat de noua structurǎ patrimonialǎ cu surse de capital corespunzǎtoare.
Evaluarea necesitǎților de finanțare trebuie sǎ ținǎ seama de ansamblul fondurilor necesare pentru:
investiții în clǎdiri, mașini, echipamente diverse, mijloace de transport;
cheltuieli cu specializarea personalului;
constituirea stocurilor de producție și acoperirea cheltuielilor pânǎ la
încasarea creanțelor;
formarea unor rezerve de trezorerie în vederea preîntâmpinǎrii unor
fenomene întâmplǎtoare (nefavorabile);
alte nevoi de finanțare (amenzi, penalizǎri, pierderi la bursa etc.).
Sursele de capital corespunzǎtoare pentru finanere și dezvoltarea unui marketing bancar pentru evaluarea corectǎ a posibilitǎților pieței și a modului de a veni în întâmpinarea cererilor clienților.
În România, trecerea la economia de piață a impus și restructurarea sistemului bancar. A fost creat cadrul legislativ necesar prin Legea privind activitatea bancară, Legea Băncii Naționale a României și Legea privind societățile comerciale. Pe baza prevederilor acestor legi, sistemul bancar din țara noastră este organizat pe două nivele: Banca Națională a României – ca bancă de emisiune de monedă, de reglementare a sistemului monetar și de credit și de supraveghere a tuturor societăților bancare – și băncile comerciale, a căror activitate urmărește, în principal, atragerea disponibilităților bănești de la agenții economici și populație, acordarea de credite și efectuarea tuturor operațiunilor specifice sistemului bancar. Prin acest sistem se asigură poziția independentă a Băncii Naționale în politica monetară și de credit și autonomia societăților comerciale cu caracter bancar și efectuarea de servicii bancare1.
CAPITOLUL II
FINANȚAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
Concept, Surse, Destinații
Inițierea unei afaceri sau dezvoltarea uneia mai vechi determinǎ existența unui capital propriu disponibil și/sau a posibilitǎții de a atrage capital împrumutat. Înainte de a declanșa formarea noii structuri patrimoniale, se apeleazǎ, în mod necesar, la piața financiarǎ. Principala contribuție a finanțelor la fundamentarea deciziei de înființare a unei societǎți comerciale noi constǎ în evaluarea efecienței acestei investiții și în echilibrarea necesarului de finanțare solicitat de noua structurǎ patrimonialǎ cu surse de capital corespunzǎtoare.
Evaluarea necesitǎților de finanțare trebuie sǎ ținǎ seama de ansamblul fondurilor necesare pentru:
investiții în clǎdiri, mașini, echipamente diverse, mijloace de transport;
cheltuieli cu specializarea personalului;
constituirea stocurilor de producție și acoperirea cheltuielilor pânǎ la
încasarea creanțelor;
formarea unor rezerve de trezorerie în vederea preîntâmpinǎrii unor
fenomene întâmplǎtoare (nefavorabile);
alte nevoi de finanțare (amenzi, penalizǎri, pierderi la bursa etc.).
Sursele de capital corespunzǎtoare pentru finanțarea acestor necesitǎți sunt constituite din :
Capitaluri proprii (CPR) care, la rândul lor, pot proveni din douǎ surse:
aport de capital care este metoda predominantǎ, constând din contribuția
acționarilor sau al asociaților în bani lichizi și în bunuri atât la înființarea societǎții, cât și pe parcursul existenței ei, prin cumpǎrarea de cǎtre aceștia, de acțiuni emise de societate și deținerea lor pe o perioadǎ nedeterminatǎ;
autofinanțarea este o altǎ metodǎ de formare a fondurilor, reprezentând reinvestirea unei pǎrți din profitul net. Fondurile mobilizate prin autofinanțare se constituie ca fonduri proprii. Din punct de vedere al caracteristicilor sale, autofinanțarea poate fi imediatǎ și amânatǎ, de menținere și netǎ (de expansiune). Desigur, nu poate fi avutǎ în vedere formarea de fonduri prin autofinanțare decât în condițiile în care societatea obține asemenea venituri din activitatea sa, încât acestea sǎ acopere toate cheltuielile și, totodatǎ, sǎ se degaje și un profit din care o parte sǎ fie folositǎ pentru sporirea activelor de exploatare și a activelor imobilizate.
Autofinanțarea de menținere și autofinanțarea de dezvoltare (de expansiune) luate împreunǎ formeazǎ autofinanțarea totalǎ.
Posibilitǎțile maxime de autofinanțare a societǎții sunt date de indicatorul Cash-Flow, care poate fi luat în considerare sub douǎ forme, și anume:
a). Cash-Flow brut format din profitul net la care se adaugǎ amortismentul și fondul de rezervǎ, altfel spus din autofinanțarea de menținere (amortisment), la care se adaugǎ partea de profit destinatǎ dividendelor și rezervele.
b). Cash-Flow net constituit din profitul net (distribuibil) și fondul de rezervǎ.
În raport cu cifra de afaceri, cash-flow-ul reflectǎ posibilitatea datǎ ca prin mǎrimea încasǎrilor din vânzǎri sǎ fie menținute poziția pe piațǎ a societǎții, potențialul ei productiv, posibilitatea sporirii patrimoniului (creșterea bogǎției) și, totodatǎ, remunerarea acționariatului prin dividende. Privit în ansamblu, cash-flow-ul mai este denumit și marja brutǎ de autofinanțare (când cuprinde și amortizarea).
Tendința marjei de apropiere fațǎ de unitate sau de 100% reflectǎ capacitatea de autofinanțare și de independențǎ financiarǎ a societǎții.
Autofinanțarea este cea mai sigurǎ și, în același timp, cea mai ieftinǎ sursǎ de formare și sporire a fondurilor proprii ale societǎții, însǎ nu este suficientǎ, ceea ce face sǎ fie avute în vedere și celelalte modalitǎți de asigurare a necesarului de fonduri.
Autofinanțarea exprimǎ, capacitatea de acumulare internǎ a unei societǎți care, dupǎ ce și-a plǎtit furnizorii, proprii producǎtori (salariații) și a vǎrsat impozite, obține un profit care va servi, în același timp, ca remunerare a capitalurilor angajate și va permite investiții care sǎ contribuie la menținerea sau la mǎrirea competitivitǎții societǎții.
În tabloul finanțǎrii societǎții, autofinanțarea este prioritarǎ, așa dupǎ cum sugereazǎ și schema 1:
Schema nr. 1
Capitaluri împrumutate (DAT) , reprezintǎ modalitatea de completare a
necesarului de resurse financiare în situația în care fondurile proprii ale societǎții nu satisfac trebuințele acesteia pe termen scurt, mediu sau lung. Acestea pot fi:
împrumutul bancar tradițional, indivizibil și cu garanție materialǎ explicitǎ;
împrumutul comercial din partea firmelor partenere, de asemenea indivizibil sub formǎ de avansuri de finanțare. Dacǎ sunt gratuite, atunci nu se iau în calculul DAT.
credite de scont pe bazǎ de gaj de valori mobiliare care sunt acordate în general pe termen scurt;
împrumut obligatar divizibil la mulțimea de investitori financiari care vor
cumpǎra obligațiuni emise de societatea comercialǎ ;
Fondurile împrumutate, fie cǎ provin din sistemul bancar, de la instituții financiare sau din emisiunea de obligațiuni, au douǎ trǎsǎturi esențiale, și anume:
a). Pentru utilizarea lor, împrumutatul plǎtește un preț (dobanda) a cǎrui mǎrime este variabilǎ în funcție de factorii conjuncturali ce acționeazǎ pe piața de capitaluri;
b). Au un caracter rambursabil, societaea trebuind sǎ restituie, la anumite termene de comun acord stabilite, împrumutatorului sumele împrumutate fie în totalitatea lor, fie în rate.
În condițiile unei economii tipice, stabile, creditul bancar este folosit în special ca o sursǎ permanentǎ de ajustare și asigurare a echilibrului financiar, ceea ce face ca banca finanțatoare sǎ devinǎ un partener apropiat și fidel al societǎții.
Întrucât societatea utilizeazǎ creditele angajate, va trebui sǎ fie de acord și sǎ accepte controlul, atât scriptic, cât și faptic, privind destinația și folosirea banilor împrumutați, control ce va fi fǎcut de banca finanțatoare. Din acest punct de vedere, se poate spune cǎ societatea nu mai are o independențǎ financiarǎ totalǎ.
Faptul cǎ în economia de piațǎ creditul ca atare și creditarea ca metodǎ de finanțare fac parte din relațiile financiare curente ale societǎții nu trebuie înțeles cǎ aceasta din urmǎ angajeazǎ împrumuturi oricât de mari sau fǎrǎ ca acestea sǎ reprezinte o oportunitate. Depǎșirea unui anume volum de aporturi bancare poate conduce la efecte negative asupra rentabilitǎții ca urmare a costului cu dobânzile, pe de-o parte, și asupra autonomiei societǎții, pe de altǎ parte.
leasing-ul, este un sistem special de finanțare a investițiilor. Este o formǎ de locație vânzare, beneficiarul subscriitor la operația de leasing nu devine proprietarul bunurilor, ci le folosește ca închiriate, pentru care plǎtește anuitǎțile stabilite în contract. La expirarea contractului, utilizatorul poate intra în proprietatea deplinǎ a bunurilor, plǎtind integral valoarea rǎmasǎ neachitatǎ a acelor bunuri.
Leasing-ul a apǎrut și cucerește tot mai multǎ piațǎ ca urmare a sporirii nevoii de echipamente, instalații, aparate, mijloace de transport navale, aero sau terestre, a modificǎrii rapide a structurii acestora, a uzurii morale ca urmare a rapidului progres tehnico-științific, în timp ce resursele financiare ale societǎților nu dau posibilitatea achiziționǎrii prin plǎtirea prețului integral al acestora.
Dupa modul de stabilire a ratei de leasing, acesta poate fi leasing financiar si leasing funcțional.
În cazul leasingului financiar, în perioada de bază, prima închiriere este – de regulă – pentru o perioadă mai mică decat cea de folosință a bunului, asigurându-se recuperarea numai parțială a prețului acestuia. Prin reînchirieri repetate urmează a se realiza încasarea intregului preț al produsului, precum și dobânzile și profitul aferent.
După obiectul contractului, se poate practica:
a). leasingul brut, ceea ce înseamnă ca o data cu închirierea se vând și serviciile de punere in funcțiune, aducere la parametri funcționali, întrețineri și reparații pe toata durata convenită de parți;
b). leasingul net care presupune închirierea numai a produsului, nu și a celorlalte servicii, ca în cazul leasingului brut.
În categoria leasingului intră și operațiunea de lease-back, care constă în vânzarea societații unei societați de leasing, de la care apoi o închiriază printr-un contract de leasing. Motivația unei asemenea operațiuni constă în transformarea fondurilor imobilizate în fonduri disponibile. In măsura în care societatea de leasing reintra în posesia fondurilor investite, proprietarul inițial poate răscumpara fosta sa societate la un preț dinainte stabilit, de obicei scăzut.
3. Capitaluri condiționate care își pot schimba natura în funcție de decizia investitorului. În funcție de prelevanța avantajelor deținerii de capitaluri proprii sau, dimpotrivă, de capitaluri împrumutate, în cadrul aceleiași societăți comerciale, investitorul poate cere restituirea aportului de capital propriu, convertirea împrunutului în capital propriu, drept preferențial de subscriere la emisiuni noi de titluri (acțiuni sau obligațiuni).
Finanțarea bugetară reprezintă alocarea de mijloace bănești din bugetul de stat sau din bugetul consiliilor locale, pentru formarea fondurilor (capitalurilor) proprii ale societăților sau a autorităților publice locale, uneori asemenea mijloace punându-se și la dispoziția firmelor cu capital privat pentru menținerea în activitate a acestora, în funcție de interesele naționale sau locale.
Finanțarea bugetară prin alocații, subvenții, prime sau finanțări cu scop special este expresia intervenției statului în economie pentru menținerea și stimularea producției, asigurarea stabilitătii prețurilor și creșterea puterii de cumparare a monedei naționale. În mecanismele economiei de piața, limitarea existenței societăților cu capital public reduce și rolul finanțării bugetare pentru crearea sau menținerea acestora, însa nu limitează finanțarea prin intermediul subvențiilor pe produse și activități pentru stimularea producției și a exportului, indiferent de apartenență, din punct de vedere juridic, a capitalului.
În concluzie, considerǎm cǎ în cadrul societății, nevoia de finanțare este influențatǎ de mai mulți factori.
Creșterea nevoii de finanțare este generatǎ de :
depǎșirea duratei de execuție a lucrărilor și efectuarea plǎții de către client la recepția finală a lucrării;
creșterea duratei de stocaj în materii prime, materiale consumabile, produse finite, obiecte de inventar etc.;
creșterea duratei de acordare a creditelor către clienți;
creșterea nivelului creanțelor față de clienți;
Diminuarea nevoii de finanțare este generată de:
creșterea duratei de primire a creditelor de la furnizori;
diminuarea nivelului datoriei față de furnizori.
Pe o piațǎ perfectă, decizia de finanțare și cea de autofinanțare nu ar modifica nicidecum valoarea societății și a proiectelor sale de investiții. Însă piața nu este perfectă și, datorită unor asimetrii de tratament fiscal al veniturilor de capital ale acționarilor și creditorilor, decizia de finanțare și cea de dividend pot influența valoarea societății și a investițiilor ei. În general, structura financiară (a capitalurilor proprii interne și externe, și a capitalurilor împrumutate) determină economii fiscale pe mǎsura creșterii ratei îndatorării. Teorii mai noi în finanțe (cea de semnal și cea de agent) argumentează ca îndatorarea, cumpărarea de acțiuni noi de către manageri etc. sunt incitante pentru performanța societății și conduc la creșterea valorii acesteia.
Decizia de finanțare este, în cea mai mare parte, asumatǎ de conducerea societății (de către managerii acesteia) și mai puțin de către „furnizorii” de capitaluri (acționarii și împrumutatorii societății). Obiectivul major urmărit de manageri și de investitorii de capital este același: maximizarea valorii de piață a societății. Această valoare va fi apoi proporțional partajată între acționari și împrumutatori. În funcție de această valoare se fixează și remunerarea managerilor. În această comuniune de interese există însǎ unghiuri diferite de abordare a maximizării valorii societății.
Investitorii de capital urmǎresc o remunerare a investițiiei lor la o rentabilitate superioară oportunităților de investiții oferite de piața financiară. În felul acesta, ei obțin o creștere a averii lor finale.
CAPITOLUL III
CREDITAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
III.1. Forme și modalități
Operațiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune sau se obligă să pună la dispoziția clienților, fondurile solicitate sau își ia un angajament prin semnatură, de natura avalului, cauțiunii sau garanției în favoarea acestora. Sunt asimilate operațiunilor de creditare, operațiunile de leasing și toate operațiunile de locație însoțite de opțiunea de cumpărare.
Se disting două forme de creditare:
punerea la dispoziție a fondurilor, operațiuni care se înregistrează în conturile bilanțiere;
angajamentul de a pune la dispoziție fonduri și angajamente prin semnǎtură, operațiuni care figurează în conturi în afara bilanțului.
Legea bancară nr.58/1998 definește creditul ca fiind orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursare a sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de aceastǎ sumǎ sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani.
Operațiunile de credit pot interveni într-o gamă amplă de la relații între indivizi sub forma unor acorduri personale simple, pânǎ la tranzacțiile formalizate ce se efectuează pe forma unor acorduri personale simple, pânǎ la tranzacțiile formalizate ce se efectuează pe piețe monetare sau financiare foarte dezvoltate și formulate în cadrul unor contracte complexe. O parte importantǎ a relațiilor de concept privește mobilizarea capitalurilor disponibile și a economiilor.
Pǎrțile implicate, tipul instrumentelor utilizate și condițiile în care creditul este consimțit, sunt extrem de diverse și în continuǎ evoluție. Dispozitivul instituțional variază de la o țară la alta. El constă, pentru bancă, în a pune la dispoziția unui comerciant sau industriaș un anumit capital pentru un timp determinat, în vederea producției de bunuri sau circulației unor mǎrfuri.
Esențial în aceste raporturi este faptul cǎ unul dintre parteneri este banca, iar relațiile între bancă și parteneri se desfașoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile și realizarea de profituri, în principal sub formǎ de dobânzi.
Pentru a putea contura trasăturile creditului bancar vom porni de la trasăturile creditului, în general, având în vedere întotdeauna faptul că, de fiecare dată, banca este creditorul iar obiectul îl constituie banul, iar operațiunea de acordare a creditului “comerț de bancă”.
Subiectele raportului de credit sunt creditorul și debitorul.
Raportul de credit implică primordial redistribuirea unor capitaluri aflate în stare de disponibilitate ceea ce presupune preexistența unor procese de economisire sau acumulǎri monetare.
Se afirmă, preponderent, în calitate de creditor, întreprinderile care pe de o parte manevrează importante disponibilități monetare din circuitul cărora au loc considerabile degajări cu caracter temporar ce pot fi angrenate în procesul de creditare. Pe de altă parte întreprinderile, de profil constituie fonduri și rezerve, remunerează acționarii, fapte ce majorează global capacitatea de creditare a economiei naționale.
Creșterea veniturilor populației prin angajarea masivă în procesele economice, prin nivelul înalt al productivității muncii și prin amplitudinea spiritului de prevedere și economisire, caracteristice ale evoluției contemporane in toate țările dezvoltate, a fǎcut din populație un factor major în desfășurarea raportului de credit, în primul rând, în postura de creditor.
În țările dezvoltate aportul populației în formarea resurselor de creditare tinde sǎ-l ajungă pe cel de înteprindere.
Aceste tendințe de creștere absolută și relativă a economiilor populației, caracteristică evoluției raporturilor de credit în toate țările dezvoltate, pun noi probleme optimizării procesului de mobilizare și utilizare a acestor economii. Pe acest fundal se desfășoarǎ modificări calitative printre care transformarea economiilor din disponibilități monetare în economii financiare, fapt ce influențează radical activitatea intermediarilor, băncile.
Termenul de rambursare reprezintă o trasătură specifică creditului, care are o mare varietate: de la termene foarte scurte (24 ore – termen practicat de bănci pe piețele monetare) și până la termene de 30-50 de ani pentru împrumuturi privind construcții de locuințe.
Termenul de rambursare poate fi: scurt până la un an, mijlociu până la cinci ani și lung peste cinci ani.
Dobânda este o caracteristică esențială a creditului, este chiar prețul creditului. Ea se stabilește în convenția de credit, este negociabilă. În condițiile actuale variază foarte mult, fiind influențată puternic de inflație. De aceea dobânda poate fi fixă în cadrul unei piețe monetare stabile și variabile în cazul unei piețe monetare influențate puternic de inflație.
Tranzacția. Acordarea creditului – creditul poate fi consimțit în cadrul unei tranzacții unice, acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni, angajarea unui depozit la altă bancă. În ultimul timp s-a dezvoltat sistemul acordării de credit deschis, în cadrul căruia împrumuturile efective intervin la intervale liber alese de debitor. Cǎrțile de credit sunt modalitățile cele mai rǎspândite pentru această formă. Consimțirea tranzacției, respectiv acordarea creditului, este un act de mare importanță, în vederea căruia banca trebuie sǎ-și asigure o bunǎ informare și documentare pentru prevenirea riscului.
Consemnarea și transferabilitatea. Acordurile de credit sunt în marea lor majoritate, prin înscrisuri, instrumente de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple diferențiate. Esențial în aceste instrumente este obligația fermǎ a debitorului privind rambursarea împrumutului, respectiv dreptul băncii de a se plăti suma angajată. Prin intermediul transferului elementului de credit se realizează cesiunea creanței, respectiv dreptul de a se încasa suma înscrisă în instrumentul de creditare, precum și veniturile accesorii.
În practica bancară, transferabilitatea are un loc important, deoarece permite asigurarea utilizǎrii fluxurilor firești de constituire și utilizarea capacităților temporar disponibile. Negocierea instrumentelor de platǎ și a creanțelor ce sunt reprezentate pot avea loc direct între investitori sau în cadrul proiectelor de copiat și financiare.
Prin creditele pe termen scurt se înteleg operațiunile de împrumut a unor sume de bani pe o durata ce nu depǎșește 12 luni, cu excepția creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricație.
Creditele a căror durată de rambursare este între un an și cinci ani sunt considerate credite pe termen mediu, iar cele care depașesc durata de cinci ani sunt credite pe termen lung.
Băncile pot acorda clienților următoarele categorii principale de credite în lei și valutǎ:
credite pe termen scurt:
a).Creditul global de exploatare
Credit acordat pentru acoperirea necesarului trimestrial de fonduri în vederea realizării producției programate care are desfacerea asigurată prin contracte și comenzi ferme. Se acordǎ în lei, persoanelor juridice indiferent de forma de proprietate. Termenul de acordare este de 390 de zile cu posibilitatea de prelungire pe noi perioade de 90 de zile fără a depăși 12 luni de la acordarea primului credit. Determinarea volumului creditului se face pe baza fluxului de lichidat.
Rambursarea creditelor se face din disponibilitățile existente în contul curent și încasǎrile zilnice prin debitarea acestuia în corespondențǎ cu contul separat de împrumut, pe baza ordinului de platǎ emis de client sau a notei contabile întocmite de ofițerii de credite.
Dobânda perceputǎ de bancă va putea fi modificată pe întreaga perioadǎ de creditare în funcție de costurile resurselor de finanțare, banca poate acorda dobânzi preferențiale în funcție de specificul activității și bonitatea clientului. Nu se percepe comision de neutilizare a creditului.
b). Utilizǎri din deschideri de credite permanente (linii de credite)
Credit acordat în vederea completării sau reîntregirii capitalului de lucru care funcționează după sistemul revolving (se pot efectua trageri și rambursări pe toată perioada de valabilitate a liniei de credit, cu condiția ca soldul zilnic al angajamentelor sǎ nu depǎșeascǎ volumul liniei de credit). Se acordǎ în lei persoanelor juridice indiferent de forma de proprietate, iar perioada de valabilitate este de maxim 12 luni și termenele uzuale de acordare sunt de 90 de zile și 180 de zile.
Volumul liniei de credit în cazul creditării de ansamblu a activității curente se determină în funcție de cifra de afaceri aferentă perioadei creditării și durata medie de încasare a clienților. Rata dobânzii este negociabilă în funcție de costurile resursei de finanțare.
c).Credite pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor temporare
Credit acordat în condițiile existenței unor cauze economice care au determinat formarea stocurilor și a cheltuielilor cu caracter temporar (primirea de la furnizori a unor materii prime și materiale în avans față de termenele de contractate, aprovizionǎri în loturi optime, întreruperea producției din motive justificate, lipsa mijloacelor de transport sau alte dificultăți în expedierea producției la intern sau la export).
Acest tip de credit se acordă în lei persoanelor juridice indiferent de forma de proprietate pe o perioadǎ de maxim 180 de zile. Fac obiectul acestui tip de credit atât stocurile aprovizionate în perioada precedentǎ și neachitate cât și cele ce urmeazǎ a fi aprovizionate pe bază de contracte ferme și cu desfacere asigurată.
Dobânda percepută de bancă va putea fi modificată pe întreaga perioadǎ de creditare în funcție de costurile resurselor de finanțare; banca poate acorda dobânzi preferențiale în funcție de specificul activității și bonitatea clientului.
d).Credite pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor sezoniere
Credit acordat clienților persoane juridice care au obiect stocurile de proveniență agricolă și agro-alimentară ce se consumă într-o perioadă mai mare de un trimestru dar fară a depǎși 12 luni de la constituire pentru care există contracte și comenzi ferme.
Acest credit se acordă persoanelor juridice indiferent de forma de proprietate, pe o perioadă de maxim 12 luni.
Dobânda percepută de bancă va putea fi modificată pe întreaga perioadă de creditare în funcție de costurile resursei de finanțare.
e).Credite pentru export
Se acordă în condițiile existenței contractelor externe pentru livrări de produse la export cu modalități de plată asiguratorii și încasarea valutei de regulă prin BCR. Se acordă pentru aprovizionǎrile necesare realizării producției destinate exportului pe baza documentelor ce atestă vânzarea mărfurilor la export pe o perioadǎ până la încasarea contravalorii lor.
Perioada de valabilitate nu depǎșește 12 luni cu excepția creditelor pentru produsele cu un ciclu larg de fabricație. Agenții economici solicitanți trebuie să aibă cont curent și cont valutar deschis la BCR și să-și deruleze activitatea prin aceste conturi. Încasarea valutei aferente exportului pentru care s-au acordat credite și operațiunea de transfer a acesteia în lei să se facă prin conturile de la această bancă. Durata ciclului de fabricație, livrare și încasare trebuie sǎ nu depășească 12 luni cu excepția creditelor cu un ciclu lung de fabricație.
Dobânda percepută de bancă va putea fi modificată pe întreaga perioadă de creditare în funcție de costurile resurselor de finanțare; banca poate acorda dobânzi preferențiale în funcție de specificul activității și bunătatea clientului.
f). Credite de scont
Credit acordat pentru finanțarea activităților comerciale prin cumpǎrarea de cǎtre bancă a efectelor de comerț (cambii, bilete la ordin) cu reținerea din valoarea finală a taxei contului.
Se acordă clienților persoane juridice indiferent de forma de proprietate, iar termenul de acordare este de maxim 12 luni. Pentru obținerea creditului posesorul titlului trebuie sa fie client al BCR, titlul să fie acceptat la platǎ, intervalul de timp dintre momentul prezentării la scont și scadența titlului să nu depașească un an, prezentarea titlurilor în vederea scontării să se facă cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de scontare, trasul să fie client al BCR și să fie solvabil. Taxa scontului care se determină în funcție de valoarea titlului și numărul de zile calendaristice dintre data scontării și cea a scadenței titlului.
g). Credite pe documente de plata aflate în curs de încasare (cecuri și ordine de plată)
Credit acordat pe baza prezentării documentelor remise spre încasare pentru produsele expediate, serviciile prestate, lucrările executate în baza contractelor existente între părți și existența certitudinii încasării acestora de la partenerii de afaceri.
Se acordă clienților persoane juridice indiferent de forma de proprietate pe o perioadă de maxim 45 de zile calendaristice, scadența stabilindu-se cu cel mult 7 zile dupa expirarea termenelor legale de prezentare la platǎ a cecurilor creditate.
Dobânda percepută de bancă va putea fi modificată pe întreaga perioadă de creditare în funcție de costurile resurselor de finanțare.
h). Credite de factoring
Operațiunea prin care clientul denumit “aderent” transferă proprietatea creanțelor sale comerciale materializate în facturi către bancă “factor”. Este destinat clienților persoane juridice indiferent de forma de proprietate și se acordă atât în lei cât și în valută în cazul în care facturile provin din livrǎri de mǎrfuri la export, executǎri de lucrǎri și prestǎri de servicii în valutǎ.
Se acordǎ pentru creanțele comerciale materializate în facturi provenite din livrǎri de mǎrfuri, executǎri de lucrǎri al cǎror termen de încasare sǎ nu depǎșeascǎ 180 de zile de la emitere. Creditul se garanteazǎ cu însǎși creanțele care revin bǎncii ce le-a preluat. Comisionul “agio” se calculeazǎ și se încaseazǎ o singurǎ datǎ la valoarea totala a creanțelor acceptate de cǎtre factor.
Acest credit asigurǎ simplificarea operațiunilor financiar-contabile ale “aderentului” prin prelucrarea atribuțiiilor acestuia privind urmǎrirea și decontarea factorilor uneori chiar cu anticipație.
i).Credite pentru facilitǎți de cont
Credit acordat numai în condițiile unei situații economico-financiare foarte bune atunci când din anumite cauze justificate economic clienții nu pot face temporar fațǎ plǎților. Se acordǎ în lei persoanelor juridice indiferent de forma de proprietate și perioada de acordare este de maxim 15 zile.
Agenții economici care nu au rambursat la scadențǎ creditul nu pot beneficia timp de trei luni de o nouǎ facilitare de cont. Banca poate accepta ca unicǎ formǎ de garanție gajul general.
Dobânda perceputǎ de bancǎ va putea fi modificatǎ pe întreaga perioadǎ de creditare în funcție de costurile resurselor de finanțare; banca poate acorda dobânzi preferențiale în funcție de specificul activitǎții și bonitatea clientului.
j). Credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație
Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație se pot acorda pe termene mai mari de 12 luni, fǎrǎ a depǎși însǎ ciclurile tehnologice de execuție stabilite prin documentația tehnicǎ.
Cuantumul creditelor de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație ce se acordǎ prin conturi separate de împrumut se determinǎ pe baza mișcǎrii stocurilor și cheltuielilor aferente producției în curs de fabricație estimatǎ a exista în sold la finele fiecǎrei perioade de creditare, precum și a celorlalte elemente de cheltuieli aferente contractului respectiv în limita costurilor totale planificate pe contract.
k). Credite de descoperit de cont (overdraft)
Creditele de descoperit de cont (overdraft) se pot acorda de cǎtre bancǎ agenților economici solicitanți pe perioade de timp foarte scurte, care nu vor putea depǎși, de regulǎ, 7 zile calendaristice, pentru achitarea unor obligații stringente privind aprovizionǎri cu materii prime, materiale, combustibili, energie, manoperǎ, impozite, taxe curente și alte obligații curente.
Bǎncile acordǎ credite pentru descoperit de cont (overdraft) la cererea clienților care îndeplinesc cumulative urmǎtoarele condiții:
au un standing financiar ridicat și un serviciu al datoriei bun fațǎ de bancǎ;
nu înregistreazǎ datorii restante cǎtre buget și partenerii de afaceri;
nu au figurat niciodatǎ în evidența Centralei Incidentelor de Plǎți cu
incidente de plǎți majore.
Aceastǎ categorie de credite este destinatǎ, în principal, marilor companii (inter)naționale și firmelor cu un prestigiu recunoscut în mediul de afaceri, al cǎror flux de lichiditǎți (cash-flow) este cesionat în favoarea bǎncii.
credite pe termen mediu și lung:
a). Credite pentru echipament (investiții)
Se acordǎ în completarea surselor proprii pentru acoperirea cheltuielilor prevǎzute în documentațiile tehnico-economice privind lucrǎrile de construcții- montaj, modernizǎri, retehnologizǎri și achiziții de noi utilaje. Se acordǎ în lei persoanelor juridice indiferent de forma de proprietate pe o perioadǎ de maxim 10 ani. Finanțarea reprezintǎ cel mult 85% din valoarea totalǎ a investiției. Rambursarea Dobânda perceputǎ de bancǎ va putea fi modificatǎ pe întreaga perioadǎ de creditare în funcție de costurile resurselor de finanțare.
b). Credite pentru cumpǎrarea de acțiuni și active
Cumpǎrarea de acțiuni se încadreaza în sfera investițiilor financiare în valori mobiliare, ordinare sau preferențiale, emise de societǎțile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, indiferent de numǎrul acțiunilor pe care le deține, de societǎțile și companiile naționale și celelalte entitǎți rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes național.
Pot beneficia de credite pentru cumpǎrarea de acțiuni, persoanele juridice de drept privat române, cu un standing financiar ridicat și serviciul datoriei bun.
Volumul creditului va putea fi de cel mult 70% din prețul de ofertǎ ce trebuie achitat, diferența de cel puțin 30% din valoarea acțiunilor fiind plǎtitǎ de solicitant din surse proprii, care trebuie sǎ existe în cont la momentul aprobǎrii creditului și care va fi plǎtitǎ înainte de prima tragere din credit, conform unei clauze din contractul de credite.
Creditele pentru cumpǎrarea de acțiuni se acordǎ pe termen de maxim 5 ani.
Creditele pentru cumpǎrarea de active de la societǎți comerciale și alte entitǎți cu capital majoritar de stat se încadreaza în categoria creditelor pentru investiții și se acordǎ pe o perioadǎ de cel mult 5 ani. Se acordǎ pentru finanțarea a cel mult 80% din valoarea totalǎ a activelor ce urmeazǎ a fi cumpǎrate de solicitant, diferența de cel puțin 20% reprezentând aportul propriu al cumpǎrǎtorului activelor, dacǎ reglementǎrile legale nu prevǎd mai mult.
c). Creditele promotori
Creditele promotori se acordǎ de bǎnci persoanelor juridice specializate și autorizate în construcția și vânzarea de locuințe, ce poartǎ denumirea de promotori imobiliari, în scopul facilitǎrii construirii de locuințe.
Bǎncile acordǎ acest tip de credite în completarea surselor proprii a agenților economici, pe obiectiv de investiții sau listǎ de utilaje și alte dotǎri, precum și pe grupuri de obiective de investiții similare.
Creditul promotori pentru construcții de locuințe se poate contracta numai de cǎtre persoane juridice, agenți economici specializați în atragerea și administrarea de resurse pentru construirea, cumpǎrarea, reabilitarea, consolidarea și extinderea locuințelor, inclusiv pentru cele exploatate în regim de închiriere, în scopul valorificǎrii acestora.
Banca acordǎ credite promotori, fǎrǎ a depǎși 15 ani de la acordare și poate stabili termene intermediare de rambursare în cadrul termenelor maxime de creditare.
Volumul maxim al creditelor ce se poate acorda pentru finanțarea construcțiilor de locuințe este de cel mult 85% din costurile totale din devizul general, stabilit la nivelul deficitului de lichiditǎți net ce rezultǎ din proiecția surselor pentru investiții și a utilizǎrii acestora.
d). Creditele ipotecare
Creditele ipotecare se pot acorda persoanelor juridice române, care au ca obiect de activitate construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație locativǎ, industrialǎ sau comercialǎ, precum și persoanelor juridice române care doresc sǎ construiascǎ locuințe de serviciu sau de intervenție pentru salariații lor.
Creditele ipotecare se acordǎ cu respectarea Legii nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare.
Creditele ipotecare se acordǎ pe termen de minim 5 ani.
Creditele ipotecare se garantează cu ipoteca de rang I pe imobilul pentru care se acordă împrumutul, care trebuie să acopere în proporție de 120% creditul ipotecar.
e). Credite pentru activitatea de leasing
Credit acordat în scopul achiziționării de mașini, utilaje, mijloace de transport și a altor bunuri în vederea închirierii lor pe o perioadă determinată contra unei chirii dinainte calculate. Se acordă pe o perioadă de 3-5 ani, în lei și valută, clienților persoane juridice care au încheiat cu utilizatorii contracte de leasing financiar.
f). Credite de forfetare
Operațiunea derulată între bancă și clientul său prin care acesta vinde băncii creanțele în valută pe care le are față de un cumpărător sau beneficiar în vederea recuperării sumelor înainte de scadență, contra unei taxe de forfetare. Se acordă în valută persoanelor juridice indiferent de forma de proprietate cu activitate de export. Termenul pentru care se acordă este de maxim 5 ani.
Prezentarea la bancă a titlurilor se va face cu cel putin 15 zile lucrătoare înainte de scadență pentru a da posibilitatea băncii să efectueze investigații asupra riscului operațiunii solicitate de clientul său.
III.2. Instrumente de creditare
O decizie de creditare corectă implică unele riscuri de anticipare. Presupune cunoștințe în domeniu și mult curaj. Pentru a fi acceptată este necesar ca riscurile să fie asumate în cunoștință de cauză, iar evaluarea acestora să fie cât mai aproape de realitate, efectuată de oameni bine pregătiți profesional. Un rol important în activitatea de creditare revine ofițerului de credite. De pregătirea acestuia, dar și de responsabilitatea cu care tratează această activitate, depinde în mare măsură decizia de creditare.
Venind în sprijinul activității de creditare și pentru îmbunătățirea permanentă a calității actului de creditare băncile au elaborat Norme metodologice privind activitatea de creditare. Concepute modern, întărind spiritul de responsabilitate la toate nivelurile, aceste instrumente de creditare permit luarea unor decizii corespunzătoare și în timp relativ scurt.
Dintre cele mai importante instrumente de creditare amintim:
referatul de credit;
analiza economico-financiară – definită atât ca o necesitate cât și ca un instrument de supraveghere a activității de creditare capătă un rol din ce în ce mai important în fundamentarea deciziei de creditare. Analiza internă se realizează printr-un calcul automat pe baza balanțelor contabile din ultimii doi ani și a ultimei balanțe din anul în care se face analiza și a contului de profit și pierdere.
Pe total volum de activitate un client poate obține, la o anumită perioadă, profit, dar pentru analist este important să cunoască în analitic componența acestuia, pe fiecare tip de activitate, deoarece banca este interesată ca acesta să aibă rezultate pozitive din activitatea curentă de exploatare și nu cu caracter întâmplător, din activitatea excepțională sau financiară. Dinamica indicatorilor calculați la perioada analizată. Pentru înțelegerea activității trecute a unui client, pe lângă analiza în evoluție a elementelor de bilanț este nevoie să se efectueze și analiza indicatorilor.
Analiza indicatorilor este cea mai rapidă metodă de estimare a viabilității unui client. În cadrul acestei analize se vor calcula:
indicatori de structură:
lichiditatea;
solvabilitatea;
gradul de îndatorare generală.
indicatorii performanței contului de profit și pierderi:
rata valorii adăugate;
rentabilitatea economică;
rentabilitatea financiară.
riscul financiar:
acoperirea dobânzii.
În vederea luării unei decizii corecte și rapide privind creditarea pe lângă prevederile noi, clare și concise s-au adus îmbunătățiri instrumentelor vechi de creditare (referatul de credite, analiza internă etc.) dar s-au și intodus altele noi cum ar fi:
Ratingul de credite – se calculeză în funcție de caracteristicile clientului (generale, financiare, managementul societății, ramura de activitate) și a creditului (istoricul relației de credit, condiții de exigibilitate, administrare, sursa de rambursare).
CRB – Centrala Riscurilor Bancare – se consultă obligatoriu de către bancă în vederea obținerii unor informații privind creditele contractate de societate la alte bănci.
AEGRM – Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare – se consultă pentru a vedea dacă societatea este înregistrată cu creanțe bugetare.
CAPITOLUL IV
ANALIZA ȘI EVALUAREA ÎN CREDITAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
IV.1.Etapizarea creditului
Operațiunile de aprobare și acordare a creditelor au la bază prudența bancară ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii.
Conform prevederilor Legii bancare nr.58/1998, „la acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanții să prezinte credibilitate și toate operațiunile de credit și de garanție ale societăților bancare vor trebui consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzactii.
Activitatea de creditare se bazează, în primul rând, pe analiza viabilității și realismului afacerilor în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități ca principală sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzii. Determinarea capacității de plată a clienților se face prin analiza aspectelor financiare și nefinanciare ale afacerilor, atât în perioadele expirate cât și în cele prognozate (viitoare).
Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea și diversificarea potofoliului de credite, poate obține profit suplimentar, cât și pentru clienți, care pe seama creditelor pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit și, pe această bază să ramburseze împrumuturile și să-și achite dobânzile.
Analiza și acordarea creditelor trebuie să aibă în vedere influența factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienți, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute asupra desfășurării afacerilor și rambursării creditelor.
Banca are obligația să analizeze și să verifice, iar împrumutatul să pună la dispoziție toate documentele și actele din care să rezulte natura activităților desfășurate, credibilitatea, situația patrimonială, rezultatele economico-financiare, capacitatea managerială și orice alte documente și date care să permită evaluarea potențialului economic, organizatoric și financiar al clientului.
Creditele și scrisorile de garanție solicitate, indiferent de suma sau durata de rambursare, respectiv de valabilitate, se acordă pentru destinația stabilită prin contracte, aceasta fiind obligatorie pentru împrumutați. Utilizarea creditului aprobat pentru o altă destinație decât cea stabilită, dă dreptul băncii să întrerupă creditarea și să retragă împrumutul acordat.
Creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate, iar volumuul minim al garanțiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă, formată din credite și dobânzi. Banca are dreptul să verifice la clienții săi existența permanentă și integritatea garanțiilor asiguratorii pe toată perioada creditării, respectarea condițiilor în care s-a acordat creditul, modul cum acesta este utilizat, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor contractuale, să retragă creditele înainte de scadența stabilită sau în lipsă de disponibilități să le treacă la credite restante și/sau îndoielnice și să urmărească rambursarea acestora în ordinea stabilită prin lege.
Pe toată durata creditării, agenții economici beneficiari de credite au obligația să pună la dispoziția băncii un exemplar din bilanțul contabil situațiile contabile periodice și orice alte documente solicitate de bancă. Această obligație va fi prevăzută ca o clauză distinctă în contractul de credite.
Creditele se acordă la cererea agenților economici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: sunt constituiți potrivit legii și posedă capital social vărsat potrivit statutului; desfășoară activități legale și eficiente potrivit actului de înființare și statutului de funcționare. Pot beneficia de credite și agenții economici ale căror activități sunt subvenționate, cu condiția ca rezultatele financiare să se încadreze în subvenția cuvenită; îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate; din analiza fluxurilor de lichidități rezultă că există posibilități reale de rambursare la scadență a ratelor și plata dobânzilor aferente; prezintă garanții materiale și morale pentru utilizarea cu eficiență a împrumutului, rambursarea integrală la scadență a creditului și achitarea dobânzilor aferente; valoarea garanțiilor materiale accepate este mai mare sau cel puțin la nivelul creditelor solicitate și a dobânzilor aferente, calculate pe întreaga perioadă de creditare. În cazul creditelor pe termen mediu și lung, valoarea garanțiilor va trebui să acopere, la acordarea, nivelul împrumutului și dobânzile aferente, calculate pentru o perioadă de cel puțin 12 luni. În astfel de situații se va stabili prin acte adiționale la contractul de împrumut că nivelul garanțiilor să acopere valoarea împrumutului acordat și a dobânzilor calculate pentru următoarele 12 luni; au deschise conturi la una din unitățile teritoriale ale băncii; prezintă situația angajamentelor din conturile deschise la alte societăți bancare și a garanțiilor aferente; acceptă clauzele din contractul de credite.
După aprobarea unui credit, banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestuia decât în cazuri justificate, determinate de constatarea furnizării de către client a unor date nereale și numai după expirarea unui termen de preaviz de minim cinci zile calendaristice, care va fi comunicat în scris acesteia. Banca poate întrerupe imediat, fără preaviz utilizarea de către client a unui credit aprobat, în cazul în care acesta a încălcat condițiile contractului privind destinația, utilizarea, garanțiile, termenele,etc., sau în cazul în care situația economică și financiară a acestuia nu mai asigură condiții de garanție și rambursare.
Pentru acordarea unui credit este necesar să se întocmească următoarea documentație :
Documentația pe care clienții băncii o prezintă unităților bancare teritoriale în vederea obținerii de credite, trebuie să cuprindă:
cererea de credite semnată de persoanele autorizate să reprezinte agentul economic solicitant ;
bilanțul contabil, raportul de gestiune, contul de profit și piedere, încheiate pentru ultimul an, ultimele situații privind «Rezultatele financiare» și «Situația patrimoniului», balanța de verificare încheiată pentru ultima lună;
bugetul de venituri și cheltuieli întocmit conform precizărilor Ministerului Finanțelor (inclusiv pentru agenții economici cu capital privat) ;
situația prognozată a plăților și încasărilor aferente perioadei pentru care agentul economic solicită împrumutul ;
situația stocurilor și cheltuielilor pentru care se solicită creditul, care să cuprindă cantitățile, valorile, cauzele formării și termenele de valorificare ;
situația contractelor de livrare pentru produsele care constituie obiectul creditului;
proiectul graficului de rambursare a creditului și de plata dobânzilor;
lista garanțiilor propuse băncii pentru garantarea creditului solicitat;
planul de afaceri; orice alte documente necesare, solicitate de bancă (decont TVA, declarația lunară pentru impozitul de profit etc.).
Documentația prevăzută mai sus este comună pentru toate categoriile de credite, la aceasta agenții economici vor anexa după caz și alte documente specifice categoriei de credit solicitate.
Etapele analizei economico-financiară a documentației de acordare a creditului :
Analiza aspectelor economico-financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situației economico-financiare indispensabil pentru decizia de creditare. Pentru aceasta, analiza economico-financiară se bazează pe documentele de sinteză contabilă (bilanțul contabil și raportul de gestiune, contul de profit și pierdere, raportări contabile periodice etc.) pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum și pe analiza fluxului de lichidități (cash-flow-ului) pentru perioada următoare.
Analiza economico-financiară a activităților clienților conține :
a). analiza bilanțului contabil, care presupune :
examinarea bilanțurilor pe ultimul an încheiat și situațiile financiare cumulate de la începutul anului curent, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Bilanțurile contabile ale societăților comerciale sunt supuse verificării și certificării de către cenzori, experți contabili, contabili autorizați cu studii superioare sau societăți comericale de expertiză contabilă, după caz în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor. În același mod se stabilesc și condițiile privind verificarea și certificarea bilanțurilor contabile ale regiilor autonome ;
analiza imobilizărilor corporale și necorporale și a surselor de acoperire ale acestora;
analiza decontărilor prelevărilor, datoriilor și obligațiilor față de terți;
analiza costurilor în vederea dimensionării corecte a volumului de credite pentru activele circulante care fac obiectul creditării.
b). analiza veniturilor, cheltuielilor și contului de profit și pierdere care presupune :
analiza rezultatelor activității și a profitului obținut pe ultimul an încheiat și respectiv pe anul curent;
analiza repartizării profitului net;
analiza pierderilor înregistrate și recuperarea lor.
c). analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate, oferă posibilitatea unei mai bune înțelegeri la nivelul fiecărei activități (exploatare, investiții, financiară), a modului în care au fost generate fondurile (sursele) și utilizarea acestora precum și impactul asupra disponibilităților bănești ale agentului economic, la sfârșitul perioadei analizate.
d). analiza fluxului de lichidități pe perioada următoare, presupune ca pe baza rezultatelor obținute anterior și a portofoliului de contracte de aprovizionare, producție, desfacere a perspectivei variației stocurilor, etc. să se evalueze și să se prognozeze: posibilitatea clientului de a genera în viitor lichidități; capacitatea clientului de a-și onora obligațiile de plata viitoare.
Prudența bancară presupune cunoașterea și înțelegerea activității clienților băncii.
Cunoașterea activității desfășurate de client în perioada anterioară precum și a prevederilor pentru viitor dau posibilitatea băncii pe de o parte să ofere acestuia serviciile și produsele bancare advecvate, iar pe de altă parte să ia măsuri pentru diminuarea și prevenirea riscului în vederea recuperării creditelor și a încasării dobânzilor. În consecință, în vederea protejării fondurilor propii și a celor atrase, banca are datoria de a-și selecționa judicios clienții deoarece performanțele ei depind de eficiența cu care sunt acordate creditele. Atunci când banca acordă un credit realizează pe baza cunoașterii detaliate a clientului un act de încredere.
Analiza financiară are ca punct de plecare bilanțul contabil care este documentul oficial de gestiune al agentului economic. Bilanțul oferă o imagine contabilă asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor obținute pe baza unor acte administrative emise la un moment dat. Pentru obținerea unei imagini cât mai reale asupra situației financiare a clienților este necesar ca pe baza bilanțului să se elaboreze o informație care să corespundă mai bine necesităților de analiză a băncii, respectiv de diagnostic dar și de evaluare.
De asemenea pentru analiza financiară a clientului o importanță deosebită o prezintă informațiile furnizate de contul de profit și pierdere, astfel că și în cazul bilanțului contabil vor fi regrupate și prelucrate pentru a oferi o imagine mai clară privind rentabilitatea și eficiența activității desfășurate.
Aspecte nefinanciare privind clienții băncii
Analiza nefinanciară vizează credibilitatea clientului, ca element psihologic esențial cu privire la formarea de către bancă a convingerilor referitoare la calitățile morale și profesionale ale conducătorilor agenților economici solicitanți de credite, a principalilor asociați colaboratori, precum și a reputației prin calitatea produselor, serviciilor și a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate în relațiile cu partenerii de afaceri.
În acest scop, se va face evaluarea cât mai reală a riscului în activitatea de creditare, iar banca va analiza atât riscurile financiare cât și cele nefinanciare la care se expune. Factorii nefinanciari care influențează activitatea clientului pot fi interni sau externi.
În fundamentarea deciziei de acordare a unui credit, ofițerii de credit vor ține seama suplimentar și de următoarele aspecte interne:
Conducerea activității (managementul) constă în: pregătirea profesională, prestigiul și experiența în ramura sau sectorul de activitate; experiența în funcții de conducere și reputația echipei manageriale; conducerea este asigurată de o echipă sau de către o persoană, cunoscând ca în cele mai multe cazuri conducerea în echipă poate avea rezultate mai bune decât luarea deciziilor de către o singură persoană; asigurarea succesiunii manageriale; gradul de participare a echipei de conducere la capitalul societății, fiind de așteptat ca implicarea conducerii să fie cu atât mai ridicată cu cât gradul de participare la capital este mai mare; structura conducerii, specializarea în funcție de aptitudinile în domeniul tehnic, financiar-contabil, marketing; moralitatea conducerii; calitatea sistemului internațional (informații primite de conducere, circulația acestora în interiorul societății, modul de obținere a informațiilor prin utilizarea tehnicii moderne de calcul etc.); capacitatea de a se achita de obligații; perioada de rotație a personalului îndeosebi a celui de conducere și a specialiștilor, care poate constitui un semnal atunci când este prea scurtă (câteva luni) sau prea îndelungată (peste 10, 20 ani).
Activitatea clientului constă în: evoluția activității și profilul acestuia; caracterul activității – permanent, sezonier, ciclic; sfera de activitate – producție, comerț, prestări servicii, etc.; produsele și serviciile – de strictă necesitate/de lux, de serie/unicat, vechi/noi, competitive/mai puțin competitive, profitabile/neprofitabile ; importul ; concurenții – numărul și mărimea concurenților, reputația lor, caracteristicile produselor fabricate de aceștia ; segmentul de piață deținut – în creștere/declin, cuantificabil/necuantificabil ; portofoliul de clienți al acestora – număr, reputație dependentă de anumiți clienți, modalitatea de vânzare (pe credit comercial/cu plata imediată); relațiile cu furnizorii – număr, dependența de anumiți furnizori, modalitatea de plată la vedere/la un anumit timp la vedere; politica de prețuri – nivelul față de concurență, facilități; reclamă și publicitate; resursele materiale – clădiri, mașini, utilaje, instalații, mijloace de transport (propietate, metode de evaluare, de amortizare, stare fizică, fiabilitate, finanțare, etc.); resurse umane – evaluarea angajaților din punct de vedere al pregătirii profesionale, priceperii, eficienței, costul personalului, disponibilități de înlocuire, fluctuația personalului, relații conducere-personal-sindicat, etc.
Strategia constă în existența acesteia pe următorii 3-5 ani, dacă aceasta este realistă, realizabilă sau cu risc de eșec; modalitățile de realizare a strategiei propuse; altrenative și implicații în cazul nerealizării strategei propuse; existența sau inexistența planurilor de restructurare și de redresare financiară.
Factorii nefinanciari externi care trebuie avuți în vedere la fundamentarea deciziei de creditare sunt: domeniul de activitate – caracteristicile domeniului de activitate din punct de vedere al competitivității, profitabilității, tehnologizării, cheltuielilor de capital, costuri fixe ridicate sau reduse, principalele firme care evoluează în respectivul domeniu de activitate; încadrarea activității clientului în politica economică generală și în tendințele strategiei viitoare privind respectivul domeniu de activitate; impactul legislației asupra activității clientului; impactul unor factori macroeconomici asupra activității clientului; dependența și poziția geografică față de sursele de aprovizionare și piețele de desfacere, față de căile de transport etc.; caracteristicile sociale ale piețelor de desfacere: obiceiuri alimentare, înclinația spre un anumit tip de consum, religie, etc..
Analiza aspectelor nefinanciare privind clienții băncii se va efectua de ofițerii de credite astfel: la solicitarea primului credit; ori de câte ori un client al băncii solicită un credit; o dată pe an pentru toți clienți aflați în portofoliu, beneficiari de credite; ori de câte ori din informațiile obținute de bancă rezultă că ar putea fi posibile modificări majore în activitatea clienților beneficiari de credite aflați în portofoliu.
Concluziile rezultate din analiza aspectelor nefinanciare privind clienții se vor utiliza de bancă la: fundamentarea deciziei de preluare a unor clienți; fundamentarea deciziei de creditare; situația clienților; analiza calității portofoliului de împrumuturi etc.
Creditarea nu este o știință exactă; nu este posibil ca prin utilizarea unei formule sau aplicarea unei teorii să se garanteze ca sumă acordată unui client va fi rambursată cu dobânda aferentă. Există, totuși, principii generale de creditare care, dacă sunt aplicate consecvent, permit reducerea gradului de incertitudine și, prin urmare, a riscului implicat în creditare. Aceste principii se referă la solicitantul creditului, cererea de creditare, rambursare, dobânzi și comisioane bancare și garantarea. La analiza fiecăreia dintre aceste categorii, vor fi luate în considerare mai ales aspecte privind creditarea personelor juridice, dar anumite considerații se aplică și creditelor acordate persoanelor fizice, munca în cazul unei persoane fizice, iar în cazul persoanelor juridice domeniul de activitate al firmei.
Acceptul unei bănci de a acorda un credit reflectă punctul ei de vedere privind capacitatea de rambursare, prezentă și viitoare, a clientului. Prin urmare, este esențial ca banca să obțină cât de multe informații în legătură cu situația financiară a potențialului client și să fie sigură că se poate baza pe toate informațiile oferite de acesta. În această analiză, banca trebuie să ia în considerare măsura în care îl cunoaște pe client; analiza se face diferențiat pentru un client nou și pentru un client tradițional.
Dacă solicitantul este deja un client al băncii, banca va lua în considerare evidențele sale referitoare la acesta. Solicitările noilor clienți trebuie tratate diferit. Dacă cel care solicită un credit nu este clientul băncii trebuie să se obțină referințele satisfăcătoare despre integritatea și situația financiară a persoanelor care conduc afacerea.
Problemele cheie asupra cărora trebuie să ne concentrăm când analizăm situația unui client care a solicitat un credit, se pot împărți în patru grupe (pentru o persoană juridică): domeniul de activitate al firmei, situația financiară a firmei, calitatea managementului firmei și performanțele viitoare ale firmei.
Condițiile determinate care vor fi luate în considerare atunci când se analizează cererea de creditare sunt: competența legală a solicitantului, destinația creditului, valoarea creditului, durata creditării, eșalonarea ratelor scadente și dobânda percepută pentru creditul acordat, în corelație cu politica dobânzilor la depozite practicată de bancă. De asemenea, banca trebuie să ia în considerare dacă împrumutul solicitat se înscrie în politica de ansamblu de creditare a băncii.
În derularea operațiunii de creditare atât banca dar și clientul are o serie de responnsabilități privind următoarele aspecte:
destinația creditului sau obiectul creditului trebuie clar definită și înțeleasă, atât de client cât și de bancă. Dacă se acordă un credit unui persoane juridice pentru o afacere ilegală, documentația creditului și orice garanție în sprijinul ei sunt lovite de nulitate.
este esențial ca banca să cunoască valoarea creditului. Riscul de nerambursare a unui credit există atât în situația în care solicită un credit prea mic, și atunci când un client împrumută prea mulți bani. Pentru a ne asigura că a fost solicitat un nivel corect al creditului, cererea clientului trebuie susținută de un flux monetar prognozat (cash flow). Acesta poate lua forma unui document care să indice lichiditățile curente, veniturile și cheltuielile prevăzute. Desigur, prognoza trebuie să includă sumele atrase de client și orice plăți și dobânzi datorate băncii.
prognoza fluxului de fonduri disponobile indică durata realistă a rambursării creditului. Pentru ca o afacere să aibă succes, ea trebuie să aibă suficiente lichidități. Dacă persoana juridică încearcă să ramburseze creditul prea repede, s-ar putea să rămână fără lichidități și să nu poată să-și desfășoare corespunzător activitatea în continuare sau chiar să dea faliment. Este preferabil ca rambursarea creditului să se realizeze în rate mai mici, valoric, eșalonate pe o perioadă mai mare, dar pe care afacerea le poate acoperi într-un mod realist, decât să fie efectuată într-o perioadă mai scurtă, în rate mai mari. Perioada de rambursare a creditului este, de asemenea, legată de durata de viață a obiectului creditului.
remunerarea creditului este foarte importantă, deoarece constituie una din modalitățile principale prin care banca realizează profit. Cheltuielile pe care le presupune pentru bancă procesul complex al analizării cererii de creditare trebuie, la rândul lor, să fie recuperate. În unele țări se obișnuiește ca băncile să perceapă clienților un comision de negociere, pentru acoperirea costului de instrumentare a creditului. În practica românească, aceste costuri urmează să se acopere prin rata dobânzii, deși comisioanele se plătesc, adesea din credit. Băncile trebuie să se asigure că dobânda și comisioanele percepute sunt competitive, comparativ cu cele practice de alte bănci și instituții financiare de pe piață; în caz contrar clienții vor solicita credite în altă parte. Cu toate acestea banca trebuie să-i permită clientului să dispună de suficient numerar pentru a putea să-și desfășoare activitatea nestingherit; în caz contrar, stabilirea unei rate de dobândă prea mare poate determina un risc de credit sporit.
datorită mediului competitiv în care operează, băncile nu pot întotdeauna stabili rate ale dobânzii care să reflecte, realist, riscul inerent unei situații date. Dacă o bancă solicită o rată de dobândă prea mare, clientul se poate adresa concurenței și, prin urmare, banca poate solicita drept garanție active de o anumită valoare, cu dreptul de a le vinde în cazul în care clientul nu reușește să ramburseze creditul. Acesta este cunoscut sub denumirea de garanție reală. Orice decizie privind creditarea unui client trebuie să ia în considerare capacitatea prezentă și viitoare a clientului de a rambursa creditul din resurse proprii. Cu alte cuvinte, decizia de creditare trebuie să fie luată înainte de a se aduce în discuție garanția. Banca va trebui să ia în considerare valoarea care se poate atribui în mod realist oricărei garanții oferite de client și cât de ușor va fi să transforme în numerar garanția, în caz că apare necesitatea executării ei.
IV.2. Indicatori de evaluare
Principiul de bază avut în vedere de bancă la acordarea împrumuturilor, este cel al capacității împrumutatului de a realiza volumul de lichidități care să asigure rambursarea dobânzilor, a comisioanelor și a ratelor de credit, la termenele convenite.
Acoperirea cu garanții a creditului și a dobânzilor reprezintă unul dintre elementele de judecată la analiza împrumutului și în același timp o condiție obligatorie, dar nu determinantă, pentru luarea deciziei de aprobare a creditului sau a scrisorii de garanție bancară.
Operațiunea de evaluare a bunurilor propuse drept garanții poate fi efectuată:
de regulă, de către inspectorul de credite care și-a însușit prezentele norme tehnice după o instruire prealabilă în cadrul băncii, pentru bunurile de natura echipamentelor tehnologice, a mijloacelor de transport și a proprietăților imobiliare, propuse a fi luate în garanție, la care se pot aplica normele de evaluare indiciate pentru determinarea valorii rămase actuale, corelate cu metode bazate pe valori de piață sau de randament;
de către specialiștii băncii, atestați ANEVAR, pentru toate categoriile de bunuri indiferent de gradul de complexitate, cu excepția celor care necesită măsurători, expertize și probe de specialitate;
de către instituții specializate, în cazuri deosebite, când operațiunea de evaluare presupune expertize tehnice însoțite de probe de laborator, măsurători cu instrumente și aparatură specială;
de către firme specializate în evaluări de active, la comanda solicitantului de credit; situație în care rapoartele de evaluare vor fi analizate și însușite de către specialiștii din bancă.
Rapoartele de evaluare a garanțiilor din documentațiile de credite ce se analizează și aprobă, potrivit competențelor, la nivelul Centralei Băncii, vor fi avizate de către specialiștii Serviciului de consultanță și evaluare a studiilor de fezabilitate, a garanțiilor și a patrimoniului.
Evaluarea garanțiilor sau actualizarea rapoartelor de evaluare întocmite anterior, se efectuează, în principal, la următoarele momente:
a). la analiza documentației de credite când sunt propuse drept garanții bunuri mobile și imobile aflate în patrimoniul solicitantului sau achiziționate și parțial achitate prin credit de la BCR.
b). la analiza documentației de suplimentare a creditelor;
c). la verificarea faptică a garanțiilor și la analiza calității potofoliului de credite, în cazul în care ofițerul de credite apreciază că, față de ultimul raport de evaluare actualizat, au intervenit modificări fie în valoarea creanței garantate, fie în valoarea bunului acceptat în garanție;
d). cel puțin odată la 12 luni ofițerul de credite va actualiza sau solicita, după caz, actualizarea rapoartelor de evaluare întocmite anterior;
e). în faza de executare silită pentru valorificarea garanțiilor.
Pentru operațiunile de evaluare efectuate de către personalul băncii cu sarcini specifice, solicitanții de credite vor achita anticipat comisionul pentru operațiuni de evaluare, reglementat separat prin circulară privind comisioanele practicate de BCR.
Pentru evaluările efectuate la momentele c),d), și e) de mai sus nu se percepe comision.
Etapele premergătoare operațiunii de evaluare sunt:
analiza capacității împrumutatului de a realiza lichidități, potrivit procedurilor stabilite prin Normele Met. Nr.1/1997, privind activitatea de creditare, realizată de ofițerul de credite, din care să rezulte case va putea asigura rambursarea creditului, a dobânzilor și a comisioanelor.
preselectarea bunurilor propuse drept garanții având în vedere următoarele criterii generale:
– să existe piețe de desfacere sau potențiali cumpărători, în prezent și în perspectivă, pentru bunurile propuse drept garanție;
– bunurile să fie în circuitul civil să se afle în proprietatea solicitantului sau a girantului și să nu fie afectate de alte creanțe;
– bunurile de natura echipamentelor tehnologice și a mijloacelor de transport, aflate în stare nouă, care urmează a fi achiziționate parțial din credite, sau proprietățile imobiliare parțial realizate din credite să fie însoțite, după caz, de certificate de calitate și garanție sau scrisori de garanție de bună execuție;
– bunurile propuse a fi admise în garanție să se încadreze în vechimea admisă la sfârșitul perioadei de creditare, sau în uzura fizică maximă admisă.
Neîndeplinirea acestor criterii și neidentificarea altor bunuri sau altor tipuri de garanții conduce la imposibilitatea analizării în continuare a documentației de credit.
Prioritățile de selectare a bunurilor propuse a fi luate în garanție sunt:
– proprietăți imobiliare de natura terenurilor intravilane libere;
– proprietăți imobiliare formate din terenuri intravilane și construcțiile existente pe acesta;
– echipamente tehnologice și mijloace de transport.
inspecția la fața locului, în scopul verificării existenței bunurilor preselectate, a constatării stării acestora, cât și pentru determinarea tuturor elementelor necesare întocmirii raportului de evaluare.
Evaluarea propriu-zisă este o operațiune complexă, care presupune cunoașterea și aplicarea cu rigurozitate a metodelor și tehnicilor de evaluare și generează responsabilități pe măsura celor ce o efectuează.
Pornind de la conținutul bilanțului contabil prelucrat și de contul de profit și pierdere prelucrat, ofițerii de credite vor analiza situația bonității clienților pe baza unui sistem de indicatori de structură și performanță.
Indicatorii care stau la baza analizei și evaluării bonității clienților pot fi grupați în:
Indicatori de nivel și structură
– cifra de afaceri
– capitaluri proprii
– rezultatul exercițiului (profit/pierdere)
– fondul de rulment
– necesarul de fond de rulment
– trezoreria netă
– lichiditatea : – lichiditatea imediată
– lichiditatea curentă
– lichiditate la o dată viitoare
– solvabilitatea
– gradul de îndatorare: – gradul de îndatorare generală
– gradul de îndatorare financiară
– viteza de rotație: – rotația activelor circulante
– rotația stocurilor de materii prime
– rotația stocurilor de produse în curs de fabricație
– rotația stocurilor de produse finite/mărfuri
– durata medie de încasare a clienților
– durata medie de plată a furnizorilor
Indicatori de performanță
– rentabilitatea: – rentabilitatea de exploatare: – brută
– netă
– rentabilitatea economică
– rentabilitatea financiară
– riscul financiar: – gradul de acoperire a dobânzii
rata valorii adăugate
politica de dividende
Pentru a efectua o apreciere finală corespunzătoare asupra bonității clienților, ofițerii de credite vor urmări coroborârea rezultatelor și interpretarea tuturor indicatorilor prezentați într-un sistem unitar care să scoată în evidență punctele tari și pe cele slabe ale respectivului agent economic, și mai ales să poată conduce la luarea unor decizii temeinic fundamentate.
Analiza bonității clienților se va efectua de ofițerii de credite:
– ori de câte ori se solicită un credit;
– pentru creditele aflate în portofoliu la data stabilită pentru revizuirea creditelor;
– ori de câte ori conducerea unităților bancare consideră necesar.
Prudența, ce caracterizează întreaga activitate de creditare, se impune și în operațiunea de evaluare, pentru a putea astfel respecta unul dintre principiile de bază ale garanțiilor asiguratorii potrivit căruia bunurile admise drept garanții trebuie să poată fi transformate cu ușurință în lichidități, în orice moment al procesului de creditare, la valori acoperitoare pentru datoriile garantate.
Valoarea minimă a garanțiilor acceptate de bancă la începutul perioadei de creditare este în toate cazurile cel puțin egală cu datoria împrumutatului, formată din creditul aprobat plus dobânda calculată la data acordării creditului până la scadența finală, în cazul creditelor pe termen scurt și respectiv dobânzile calculate la data acordării creditului pentru o perioadă de cel puțin 12 luni de la acea dată, în cazul creditelor pe termen mediu și lung.
IV.3. Riscurile de creditare
Activitatea de creditare implică un risc prin însăși elementele de anticipare pe care se bazează decizia de creditare pentru bancă fiind de maximă importanță cunoașterea acestui risc evaluarea sa cât mai aproape de realitate și acceptarea lui în cunoștință de cauză.
În scopul diminuării riscului în activitatea de creditare, banca va urmări respectarea următoarelor condiții:
împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot depăși, cumulate, conform prevederilor din Legea nr.38/1998 republicată privind activitatea bancară, 20% din capital și rezervele băncii. Capitalul și rezervele băncii includ capitalul propriu și capitalul propriu și capitalul suplimentar, care determină potrivit reglementărilor Băncii Naționale a României privind fondurile proprii ale societăților bancare. Lunar, Direcția de Politici și Risc de Credite, comunică unităților bancare teritoriale nivelul fondurilor proprii ale băncii pentru a fi avute în vedere de acestea în activitatea de creditare.
conform prevederilor art.12 din Ordonanța Guvernului nr.15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activității regiilor autonome, pentru acoperirea cheltuielilor curente, în situația în care în cursul unui an mijloacele regiei autonome nu sunt suficiente, acestea pot contracta credite cu societățile comerciale bancare în valoare de cel mult 20% din veniturile brute realizate în anul precedent sau poate emite titluri negociabile pe piață în aceeași limită.
Potrivit reglementărilor prudențiale ale Băncii Naționale a României suma totală a împrumuturilor mari acordate debitorilor nu poate depăși de 8 ori fondurile proprii ale băncii. Împrumuturile mari se aprobă de Comitetul de Direcție din Centrala băncii, cu unanimitate de voturi a membrilor acestuia. Această regulă se aplică și oricăror acordări de noi credite, indiferent de sumă, care cumulate cu angajamentele provenite din perioadele anterioare, depășesc limita de 10% din fondurile proprii ale băncii, dar nu mai mult de 20%.
Toate creditele și orice alte angajamente în lei și valută, pe termen scurt, mediu și lung acordate unui agent economic indiferent de forma de organizare și natura capitalului social, nu vor putea depăși de cel mult 12 ori capitalurile proprii ale agentului economic respectiv. Prin capitalurile proprii ale agentului economic, se înțelege capitalul social și primele legate de capital, diferențele de reevaluare, rezervele, fondul de dezvoltare, alte fonduri, profitul nerepartizat reportat din anii precedenți, subvențiile pentru investiții, provizioanele reglementate, precum și aportul înteprinzătorului individual, dacă există angajamentul scris, în formă autentică, privind menținerea acestuia pe toată durata creditării.
În cazul clienților incluși în programe guvernamentale speciale de restructurare, redresare financiară etc., banca va putea acorda credite numai în limita sumelor cuprinse în aceste programe, cu aprobarea și în condițiile stabilite de organele abilitate.
În vederea asigurării și menținerii unui raport minim de solvabilitate de 8%, împrumuturile și garanțiile în lei și valută acordate de bancă nu vor putea depăși 12,5 din fondurile proprii ale societăților bancare.
Pentru eliminarea riscului, banca nu acordă credite: agenților economici care înregistrează pierderi și sunt fără perspective de redresare, cu excepția cazurilor în care prin acte normative s-a reglementat altfel, agenților econimici care nu contribuie cu capital propriu la finanțarea mijloacelor circulante sau la realizarea proiectelor de dezvoltare și unităților economice pentru care s-a instituit procedura de reorganizare sau lichidare judiciară în conformitate cu prevederile Legii nr.64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare, cu excepția cazurilor în care instanța judecătorească hotărăște că pot fi acordate credite în vederea reorganizării și redresării activității debitotrului.
CAPITOLUL V
CREDITEREA UNEI SOCIETĂȚI COMERCIALE LA
BCR SUCURSALA JUDEȚEANĂ PRAHOVA
V.1. Prezentarea situației și activității de creditare la BCR Sucursala Județeană Prahova
Banca Comercială Română – Sucursala Județeana Prahova a valorificat oportunitățile oferite de revigorarea economiei, s-a încadrat în rigorile impuse de reforma din sistemul financiar-bancar și a reușit să se mențină ca lider din punct de vedere al indicatorilor financiari.
La 31 decembrie 2007 profitul net al BCR Sucursala Județeană Prahova a fost de 86,8 miliarde lei. Veniturile nete din speze și comisioane au însumat la 31 decembrie 2007, 105,07 miliarde lei în creștere cu 8,7% comparativ cu anul 2005 în condițiile în care sucursala și-a dezvoltat oferta de servicii destinate clienților.
Activele pe total sucursală, în anul 2007, au însumat 3.913 miliarde lei, în creștere cu 12,5%, iar în cadrul acestora creditele în valoare netă de 1.291,7 miliarde lei s-au majorat cu 28,2%.
Depozitele clienților au ajuns la 2.925,8 miliarde lei, cu 17,3% mai mult comparativ cu anul precedent, în condițiile diminuării resurselor atrase de la bănci cu 16,4%.
Capitalurile proprii în sumă de 707,75 miliarde lei prezintă o evoluție favorabilă în anul 2007 față de anul 2005, înregistrând o creștere de 7,3%.
BCR Sucursala Județenă Prahova are în prezent o ofertă diversificată de produse și servicii financiare, care acoperă activități bancare, de corporate și retail banking, de piață de capital, leasing și asigurări la standarde înalte de calitate.
Dezvoltarea BCR Sucursala Județeană Prahova este influențată decisiv de evoluția activității de finanțare corporativă, în special pentru clienții strategici și din domenii strategice, printr-o ofertă de produse și servicii adaptată specificului fiecărui client, asociată în același timp, unei consultanțe de specialitate corespunzătoare.
La finele anului 2007, numărul firmelor care apelau la produse și servicii bancare au fost de 5.994. Clienții corporate sunt reprezentați de întreprinderi mari care desfășoară activități complexe, cu pondere în comerțul exterior și cote de piață semnificative, precum și întreprinderi mici și mijlocii care acționează în sectoare economice cu perspective reale de dezvoltare (aproximativ 92% din clienții corporate).
Creditul continuă să fie produsul de bază pe care îl solicită firmele românești, pentru asigurarea capitalului de lucru sau pentru realizarea de investiții. Oferta de credite a Băncii Comerciale Române s-a dezvoltat permanent, concomitent cu serviciile asociate acestora și cu procedurile interne de lucru, care completează reglementările Băncii Naționale a României.
Creditele existente în sold la sfârșitul anului 2007 au crescut cu 51,9% față de anul precedent. Din acestea cca. 90,0% reprezintă creditele acordate clienților corporate. La 31 decembrie 2007, activitatea de finanțare corporativă a înregistrat o creștere față de anul precedent de 42,6%.
Structura creditelor corporate pe principalele activități economice
Structura portofoliului de credite pe sectoare economice reflectă tendința de dispersare a riscului, prin orientarea către toate domeniile de activitate, accentul fiind pus pe susținerea industriilor cu potențial ridicat de dezvoltare și care contribuie la susținerea exporturilor de bunuri și servicii.
BCR Sucursala Județeană Prahova acordă clienților săi credite globale de exploatare, credite pe obiect, utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credit), credite pentru export, credite pentru achiziționarea de echipamente, credite ipotecare în lei și valută.
Creditele în valută destinate, în principal, finanțării investițiilor în cadrul proceselor de retehnologizare reprezentau, la sfârșitul anului 2007, aproximativ 45,0% din total portofoliu de credite acordate clienților corporate.
Pentru asigurarea fondurilor de acoperire a cererii de credite în valută, resursele interne atrase în valută se completează cu linii de finanțare externă contractate de la bănci de corespondent.
În structură, după forma de proprietate, ponderea clienților cu capital privat în totalul portofoliului de credite al BCR este de 80%, față de 72,9% cât a fost la sfârșitul anului 2006, în condițiile în care criteriile principale de selecție sunt performanțele agenților economici și viabilitatea proiectelor sau afacerilor pentru care se solicită finanțarea. Relevant este faptul că, la finele anului trecut, împrumuturile restante au scăzut sub 2% din totalul portofoliului BCR.
Creditele în sold acordate IMM-urilor la 31 decembrie 2007 erau de 1,4 ori mai mari decât la finele anului 2006, având o pondere de 43,0% în total credite clienți corporate. Evoluția dinamică a acestor credite, care generează cerere potențială pentru servicii financiare, a impus accentuarea sprijinului acordat IMM-urilor prin extinderea volumului creditelor finanțate atât din surse proprii, cât și din împrumuturi externe în cadrul programelor BERD-SME Finance Facility, FIDA, SAPARD, PHARE, MAAR etc.
Pe lângă produsele de creditare tradiționale, BCR Sucursala Județeană Prahova oferă clienților o gamă largă de servicii, cum ar fi cele de finanțare a comerțului exterior, factoring intern și extern, leasing, servicii de cash-management, servicii electronice de tip MultiCash. Totodată, sunt sprijinite firmele mari în atragerea de resurse de pe piața internațională de capital, prin emisiune de obligațiuni sau prin credite sindicalizate și finanțări structurate.
Aceste produse sunt destinate, în principal, clienților importanți ai băncii și corporațiilor din domenii strategice.
Sunt oferite, de asemenea, garanții bancare în lei și valută pentru proiectele de investiții, achiziționarea de echipament de leasing, pentru creditul cumpărător sau furnizor, precum și pentru activități de producție în lei și valută.
În domeniul activității de corporate se va acționa în continuare pentru:
consolidarea bazei de clienți de prim rang, cu activități profitabile și rulaje bancare semnificative, precum și a societăților mai mici dar care au o dezvoltare dinamică și perspective de creștere pe piețele pe care acționează;
monitorizarea și dezvoltarea afacerilor cu acei clienți din ramurile și sectoarele pentru care se prefigurează tendințe de creștere în următorii ani: industria energetică, industria de echipamente electrice, industria alimentară, industria de prelucrare a lemnului, construcțiile, comerțul, turismul etc.
înțelegerea detaliată a clientului și a nevoilor lui, precum și a afacerilor acestuia, atât din punct de vedere financiar cât și comercial.
V.2. PREZENTAREA SOCIETĂȚII SC PROLIS SRL
Elemente definitorii:
Nume: SC PROLIS SRL
Cod fiscal: R 8482100
Adresa: Comuna Bucov, județul Prahova
Client din anul: 1996
Cod ramura: 46
Cod departament (sector): 26
Cod formă de proprietate: Z35
Grup (debitor unic): nu este cazul
Giranți : nu este cazul
Obiectul de activitate al societății PROLIS SRL
Societatea are ca obiect de activitate: fabricarea de produse specifice industriilor chimiei și petrochimiei, alimentare, construcțiilor de mașini, mecanicii fine, electrotehnicii, bunurilor de consum, articolelor de menaj, construcțiilor și materialelor de construcții; în domeniul serviciilor – realizarea de servicii de consultanță tehnică, economică și financiar-contabilă, proiectare studii de fezabilitate, cercetare, asistență tehnică, instruire, supervizare, investiții și derulare contracte; efectuarea de operații de import-export inclusiv documentații pentru acesta; realizarea de servicii publice, inclusiv prestații turistice; în domeniul comerțului – efectuarea de operațiuni de comerț direct, barter, contrapartidă, comision, concesionare, locația gestiunii pentru produsele industriale și alimentare en-gros și cu amănuntul.
Aspectul juridic
PROLIS este persoană juridică română, constituită ca societate comercială cu răspundere limitată în conformitate cu Legea 31/1990 și Legea 35/1991. Societatea respectă Legislația română privind dreptul Societății, Dreptul Comercial și Dreptul de Proprietate. Nu sunt litigii patrimoniale. Registrele și evidențele contabile sunt întocmite corect și sunt ținute la zi.
Terenul: Societatea are un Contract de Asociere cu compania TECHNOPHAR EQUIMEMENT AND SERVICE LIMITED Canada, care a pus la dispoziție pentru folosire terenul în suprafață de 5.890 mp, pe care l-a obținut prin Contractul de Cesionare nr.82/1996 pe un termen de 90 de ani.
Situatia avizelor și autorizațiilor: Societatea are toate avizele și autorizațiile pentru asigurarea desfășurării unei activități proprii, precum și pentru construirea noii fabrici și a sediului administrativ din comuna Berceni, județul Prahova.
Dreptul social: Salariile sunt la nivelul salariilor din ramuri similare (salariile sunt plătite la zi).
Nu se înregistrează restanțe față de bugetul de stat și celelalte fonduri și nici față de furnizori.
Structura personalului, număr de angajați:
La data de 30.12.2007, PROLIS are un număr de 35 de salariați repartizați pe următoarea structură:
personal conducere – 4;
personal muncitor- 25;
personal tehnic-administrativ – 6.
Pe măsura punerii parțiale în funcțiune a unor capacități de producție, societatea a început în cursul trimestrului IV 2003 angajarea personalului muncitor.
În ansamblu, caracterizarea resursei umane trebuie să arate capacitatea acesteia în susținerea de către salariați a dezvoltării societății, atât la nivel operațional, cât și la nivel funcțional, dar în perspectiva finalizării investiției se evidențiază un număr minimal de măsuri necesare a fi aplicate: informatizarea activităților de conducere și gestiune a fabricației și conectarea acestora cu serviciile funcționale la nivelul societății, astfel încât să se poată obține un sistem de conducere în timp real, cu efecte favorabile în coordonarea colaboratorilor, reducerea timpilor ciclului de fabricație, controlul costurilor și consumurilor specifice de resurse; încadrarea cu personalul calificat în segmentul de marketing, promoțiune vânzare și către cel de cercetare și dezvoltare a tehnologiilor; perfecționarea sistematică a personalului pe probleme de management strategic, cercetarea pieței, construcția canalelor de distribuție, imagine de firmă și promoțiune, management al resursei umane.
Scurtă descriere a activității curente:
PROLIS își propune să desfășoare următoarele activități curente:
fabricarea de produse specifice industriilor construcției de mașini, mecanicii fine, electrotehnicii, chimiei și petrochimiei, alimentare, bunuriloor de consum, articolelor de menaj, construcțiilor și materialelor de construcții.
realizarea de servicii de consultanță tehnică, economică și financiar-contabilă, proiecte, studii de fezabilitate, cercetare, asistență tehnică, instruire, supervizare, investiții și derulare contracte.
efectuarea de operațiuni de comerț, contrapartidă, comision, concesionare, locație de gestiune pentru produse industriale și alimentare, en-gros și cu amănuntul.
În prezent societatea comercială PROLIS SRL dispune de un mic, dar foarte competent colectiv de proiectare, dotat cu tehnică de calcul performantă, întreaga proiectare fiind făcută pe calculator și prin rețeaua Internet, colaborând foarte strâns cu colectivul de proiectare al firmei Technophar Equipement and Service Limited Canada. De remarcat că în anii 2006-2007 PROLIS SRL a desfășurat preponderent activități comerciale.
Scurta descriere a activității viitoare:
Obiectivul major este acela de a produce în România produse specializate de înaltă calitate utilizând tehnologie și tehnică avansate la nivelul standardelor Nord Americane.
Obiectivele specifice sunt reprezentate de producția de componente din oțel inoxidabil pentru industria farmaceutică și alimentară pentru exportul pe piața mondială a companiei Technophar.
Situația contractelor de credit la 30.12.2007:
Societatea are angajate următoarele credite:
un credit pentru investiții legate de proiectul în discuție de 4,5 miliarde lei rambursabil până în anul 2010;
un credit de exploatare de 10 miliarde lei.
V.3. Analiza unui credit de investiții acordat de BCR Sucursala Județeană Prahova societății PROLIS SRL
V.3.1. Prezentare proiect investiții
Scopul și obiectivele investiției planificate:
Scopul proiectului este dezvoltarea producției unei game largi de tipuri și tipodimensiuni de mașini pentru industria farmaceutică și industria alimentară precum și piese de schimb pentru acestea necesare în vederea satisfacerii pieței interne și externe.
Obiectivul propus prin proiect este realizarea unei investiții constând din dotare cu utilaje care să asigure condiții pentru realizarea produselor din programul de fabricație care să se încadreze în condiții de calitate și productivitate similare cu firmele din Europa de Vest și America de Nord. Finalizarea acestui proiect va permite creșterea productivității muncii, valorificarea superioară a materiilor prime și creșterea competitivității pe plan mondial a producției românești de utilaje pentru industria farmaceutică și alimentară.
Costul extern și total al proiectului:
Costul total al proiectului = 25.333,00 lei realizat astfel:
Capitol A – valoarea cheltuielilor necesare pentru construcția halei de producție + anexe = 12.259,00 lei, din care: C+M = 11.013,00 lei.
Capitol B – valoarea cheltuielilor cu dotări de utilaje care sunt repartizate astfel: utilaje aflate în stoc = 58.000,00 lei; utilaje achiziționate din import și neachitate = 25.116,00 lei; alte dotări ale societății (mașini, mobilier, calculatoare,etc.) = 870,00 lei; utilaje ce urmează a fi achiziționate din import
(ANEXA 1) = 4.690,00 lei. Total capitol B = 13.721,30 lei.
Total capitol A+ B = 25.980,10 lei din care: C+M = 11.013,00 lei
Valoarea creditului solicitat = 575.000 EURO
Surse de finanțare:
Credit de la Banca Comercială Română cu trei trageri repartizate astfel:
Tr.I 2009 = 250.000 EURO
Tr.II 2009 = 250.000 EURO
Tr.III 2009 = 100.000 EURO
Termenul de creditare solicitat: 3 ani
Perioada de grație soliciata: 9 luni
Rambursarea creditului: în rate trimestriale
Plata dobânzii: lunar
– Surse proprii – 105.000 EURO
– Estimarea datei pentru realizarea integrală a investiției și punerea în funcțiune a utilajelor: 31.12.2008
Analiza financiară a proiectului este bazată pe aplicarea metodologiei Băncii Mondiale în selectarea proiectelor de investiții, iar structura întregului studiu este realizată după instrucțiunile Băncii Române de Comerț Exterior.
Situația actuală a PROLIS este a unei firme în plină dezvoltare cu perspective deosebite pentru viitor, datorită atât echipei manageriale cât și profilului de fabricație cu produse solicitate pe piața internă și externă.
Proiectul este viabil atât prin faptul că acoperă în totalitate cheltuielile, cât și prin aceea că realizează un profit net care asigură cu certitudine rambursarea creditului și a dobânzilor aferente la termen stabilite.
De menționat că indicatorii realizați până în prezent s-au obținut din exportul unor produse din gama celor care urmează a se produce în calitate de intermediar.
Deși în programul pe anul 2007 s-a avut în vedere și realizarea unor produse începând cu trimestrul IV datoria întârzierilor în realizarea construcției, a racordurilor etc, primele produse vor fi gata în luna decembrie 2007, motiv pentru care în calcule nu sunt cuprinse nici venituri și nici cheltuieli pe 2007.
Date tehnice ale investiției:
Suprafața terenului ocupată de obiectivul de investiție:
Suprafață teren S=4530 mp
Suprafață parcaj S= 1360 mp
Caracteristici principale ale construcțiilor:
– pentru clădiri – Hala producție are două deschideri de 12 m și 6m; aria desfășurată este de 1.678 mp; aria constructivă este de 1.296 mp; volumul este de 10.368 mc.
– pentru construcții anexe: post de transformare; rezervor de apă incendiu și stație de pompare; rezervor depozit îngropat pentru combustibil lichid 5 mc clasa III, cât vii.
– pentru rețele: lumgimi, lățimi, diametre, materiale.
Structura constructivă
Structura halei este alcătuită din stâlpi metalici și ferme metalice pentru acoperiș.
Principalele utilaje de dotare a construcțiilor
Centrala termică – furnizează apa calda la 95 grade Celsius pentru încălzire și ventilație și pentru prepararea apei calde menajeră; contor de debit apă rece.
Instalații aferente construcțiilor
– Instalații electrice: pentru iluminat, instalația de forță (realizează distribuția energiei electrice), rețeaua telefonică internă, instalația de detectare, semnalizare și avretizare în caz de incendiu, sistem de anunțare tip interfon.
– Instalații aferente construcțiilor: instalația de încălzire, instalația de ventilație în hală, instalația de condiționare la birouri, instalația de aer comprimat în hală.
Prezentarea gamei de produse ce va fi fabricată la PROLIS SRL:
PROLIS SRL produce o gamă largă de tipuri și tipodimensiuni de mașini pentru industria farmaceutică și industria alimentară precum și piese de schimb pentru acestea.
Prin produsele de bază amintim: mașina pentru glazurat ciocolată, recipient pentru gelatină, rezervor de alimentare cu gelatină/vafe, piese pentru mașini de uscat cu tambur rotativ, piese ale mașinilor automate de turnat capsule din gelatină, masă mare și mică de sortare și presortator pentru capsule.
Descrierea procesului tehnologic de producție:
PROLIS va realiza o gamă diversificată de produse care vor fi livrate cu precădere la export, dar și pe piața internă. Pentru realizarea acestor produse, agentul economic va folosi cele mai moderne tehnologii pe plan mondial.
Fluxul tehnologic va cuprinde următoarele procese tehnologice:
Foile de tablă din oțel inoxidabil vor urma un proces tehnologic de debitare, fasonare, sudare și finisare.
Pentru operațiunile de prelucrări mecanice se vor folosi mașini, unelte cu comandă numerică aduse din import.
Asamblarea, testarea pe standuri de probă și control de calitate la care se vor folosi metode statistice și echipamente de înaltă precizie.
Asamblarea și trimiterea la magazia de produse finite în vederea expedierii la beneficiar.
Dotarea tehnică a societății precum și nivelul de pregătire al forței de muncă va permite ca produsele să fie identice din punct de vedere calitativ cu produsele similare existente pe plan mondial .
De remarcat că în prezent PROLIS execută asemenea produse dar în cantități mici. Începând cu trimestrul II 2007, odată cu implementarea prezentului proiect cantitatea de produse se va mări și se va diversifica.
Procesele de fabricație se vor desfășura într-o uzină având o suprafață productivă de 1.300 mp deplin utilată cu utilaje și echipamente din ultima generație.
Materia primă va fi furnizată în principal pe piața reomânească, iar celelalte materiale speciale vor fi importate. Tabla inoxidabilă folosită în procesul de producție se va importa în anii 2007-2008, urmând ca după aceea să fie asigurată din țară.
Pe măsură ce programele de instruire vor fi implementate, iar transferul de tehnologie se va finaliza, se prognozează că în sem. II 2008, societatea să lucreze la întreaga capaciatate proiectată.
Echipamente de producție din dotare:
PROLIS dispune de o dotare performantă la nivel mondial în valoare de 8,31 mld. lei.
În anexa 1 sunt prezentate utilaje ce urmează a fi achiziționate din import și pentru care PROLIS solicită acordarea unui credit de 575.000 EURO.
Menționăm că societatea se va dota cu utilaje noi din generația anului 2007-2008. Acest lucru va permite agentului economic ca produsele ce se vor realiza să se încadreze în parametrii de calitate și costuri cu cele mai importante produse pe plan mondial.
În această perioadă societatea va pune în funcțiune întreaga capacitate de producție proiectată.
În tabelele nr. 5 și nr. 6 prezentăm date referitoare la bugetul de venituri și cheltuieli din care rezultă că PROLIS va realiza în anul 2008 un profit net de 586.60.lei, iar în anul 2009 de 680,00 lei. Acest lucru se va realiza întrucât capacitatea de producție va fi pusă integral în funcțiune până la data de 31.12.2008. În ceea ce privește atingerea parametrilor proiectați, se scontează că aceștia se vor îndeplini în mod treptat până în anul 2008, după care producția înregistrată crește numai ca urmare a îmbunătățirii productivității muncii, ceea ce se reflectă și printr-o creștere mai mică a veniturilor.
Obținerea eficienței maxime într-o perioadă mai mare are în vedere creșterea calificării cadrelor care să poată folosi tot mai eficient utilajele și mașinile de mare performanță, unele din acestea fiind unice.
De menționat că producția preconizată să fie realizată în anul 2008, se va exporta aproape în totalitate.
Prezentarea sectorului de medicamente:
În cadrul menținerii stării de sănătate a populației, industria de medicamente are un rol hotărâtor ceea ce îi conferă un caracter strategic.
Industria de medicamente și produse farmaceutice din România a fost creată ca un sector de sine stătător începând cu anii 1940-1950 pe structura unor laboratoare și fabrici care au fost în București, Iași, Cluj, Târgu Mureș și în alte localități.
Gama sortimentală din profilul fiecărei unități cuprinde un număr mare de produse pe bază de materii prime indigene și unele substanțe active din import.
Activitatea de cercetare și dezvoltare tehnologică în acest domeniu este asigurată de Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice (ICCF) București și Planta Viorel – Piatra Neamț, specializat atât pe procese de sinteză cât și pentru condiționarea medicamerntelor. Institutul dispune de două filiale în Cluj-Napoca și Iași, ultima fiind profilată pe microproducție.
Defalcarea pe agenți economici a acestor date este prezentată în tabelul 1, astfel:
Tabel nr.1
Punerea în funcțiune la PROLIS a capacității de producție prevăzută a fi realizate până la 31.12.2008, va contribui în mod substanțial la modernizarea societăților comerciale din domeniul fabricării de medicamente.
Dinamica volumului producției sectorului de medicamente și produse farmaceutice în perioada 1994-2006 și prevederile pentru anul 2010 sunt prezentate în schema 2 și schema 3:
Schema 2
Schema 3
Analizând datele prezentate în schema 2 și 3 constatăm că evoluția fabricării de medicamente a început să crească cu anul 2000, iar pentru anul 2010 se prevede o creștere de 167,6% față de anul 1994.
Activitatea economico-financiară a societăților producătoare de medicamente pe anul 2002 este prezentată în tabelul nr.2.
Tabel nr.2
Toate societățile comerciale au operat în anul 2006 cu profit, rata rentabilității veniturilor fiind la nivelul sectorului de 16,5%. Un număr de patru societăți comerciale au realizat o rată a rentabilității veniturilor sub 10%, iar un număr de trei societăți comerciale au realizat o rată a rentabilității peste 10%. Cea mai mare rată a rentabilității veniturilor a fost realizată de Terapia de 30,8%, iar cea mai mică de către Meduman de 0,9 %.
Creditele și împrumuturile societăților comerciale din cadrul sectorului de medicamente însumează 16.332 lei având grad de acoperire de 12,4 ori prin capitalul social.
Rezultatele economico-financiare prezentate demonstrează viabilitatea agenților economici din cadrul sectorului de medicamente.
Punerea în funcțiune a capacităților de producție programate la PROLIS va putea să asigure pentru sectorul de medicamente o serie de instalații complexe care în prezent se aduc din import, va asigura satisfacerea solicitanților din exterior de astfel de echipamente și va asigura o serie de repere necesare fabricării de medicamente.
Apariția acestui agent economic va conduce la întărirea sectorului fabricării de medicamente, va crea posibilități pentru pătrunderea produselor românești pe noi piețe de desfacere.
La baza stabilirii necesarului de medicamente au stat datele transmise de Ministerul Sănătății și studiul P.A. Consulting Group – Anglia încheiat în anul 1999 și producția totală de medicamente sunt următoarele: gastrointestinale 8%, cardiovasculare 10%, sistem nervos central – analgezice 6,5%, antiinfecțioase 6%, muscular-osoase 7%.
În tabelul 3 se prezintă evoluția previzibilă a producției și consumului de medicamente pentru perioada 2001-2010.
La estimarea acestei evoluții s-au luat în considerare: creșterea gradului de acoperire valorică a consumului intern de medicamente de uz uman pe piața internă de 55% în anul 2001, 65% în anul 2006, iar în anul 2010 se va ajunge la 75%; asigurarea unui volum de importuri de materii prime și intermediari în valoare de 420 mil.EURO în perioada 2001-2010; creșterea exportului de medicamente cu aproape 255% în 2010 față de anul 2001, lucru ce va facilita acoperirea în toatalitate a importului de materii prime și interrmediari.
Creșterea volumului de importuri pentru materii prime și intermediari în perioada 2001-2010 se explică prin extinderea treptată a gamei sortimentale de la 1.000 la 3.000.
Tabel nr. 3
Analizând studiul actual al fabricării de medicamente și produse farmaceutice a evidențiat factorii care au influență nefavorabilă asupra sectorului respectiv: accesul limitat la know-how, tehnologii și echipamente performante; gama sortimentală de produse mult prea diversificate; nu au fost fabricate unele sortimente cu activitate terapeutică ridicată cuprinse în listele UNICEF și OMS; standardele de fabricație sunt în unele cazuri sub nivelul celor internaționale; datoria volumului mic al investițiilor în ultimii 15-20 de ani, unele echipamente și instalații prezintă un grad ridicat care contravine normelor GMP; unele procese tehnologice prezintă decalaje față de nivelul mondial actual.
În același timp, industria de medicamente din România are și o serie de avantaje dintre care se menționează: existența unei industrii chimice de bază care poate asigura o bază largă de materii prime și intermediari; dotarea cu capacități de fabricație primară și secundară; experiența în fabricarea medicamentelor și un personal de exploatare bine calificat; un sector de cercetare-dezvoltare care asigură suportul pentru modernizarea sectorului.
Pornind de la caracterul strategic al sectorului și de la profilul de fabricație al societăților au fost menținute în funcțiune toate unitățile fiind oprite numai liniile de producție pentru medicamente depășite din punct de vedere terapeutic.
Activitatea de producție previzionată în sectorul analizat:
Analiza domeniului de fabricare de medicamente și utilaje pentru industria farmaceutică a scos în relief că societățile comeciale din acest domeniu au înregistrat performanțe economico-financiare diferite în perioada 1995-2006.
Pentru perioada 2007-2009 atât piața internă cât și cea externă prognozează o creștere substanțială de produse farmaceutice și utilaje specifice, fapt ce va permite ca volumul de producție total și de export să se dubleze în anul 2009, față de realizările anului 2006.
Analizând datele prezentate vom constata următoarele:
Sectorul fabricării de medicamente și utilaje specifice este un sector dinamic cu perspective deosebite de creștere a eficienței economice în perioada 2006-2009
Volumul de investiții solicitat în raport cu alte ramuri ale economiei naționale este modest
În anul 2009 volumul de export crește față de anul 2006 cu 173,4, iar livrările pe piața internă cu 966,6%
În cadrul sectorului există trei societăți comerciale privatizate integral (Biofarm, Armedia, Novacons), iar celelalte societăți se află în proces avansat de privatizare.
Poziția solicitantului în sectorul fabricării de medicamente și echipamente în domeniu:
Referirile la obiectul producției PROLIS nu pot fi făcute decât în contextul analizei actuale și de perspectivă a producției de medicamente și echipamente în domeniu.
Din datele prezentate până în prezent rezultă ca ramură a industriei fabricării de medicamente și echipamente aferente în perioada 2003-2010 va fi o ramură dinamică, iar PROLIS va reprezenta veriga principală în asigurarea echipamentelor necesare procesului de modernizare a acestei ramuri. De asemenea va asigura o serie de repere pentru fabricarea de medicamente care urmează să fie livrate pe piața internă și externă.
Concurența internă este într-o poziție bună, dar după implementarea proiectului PROLIS va avea o poziție dominantă în cadrul sectorului.
PROLIS a fost cuprinsă în Strategia de Restructurare a Industriei de Medicamente din România.
Intrările de producție și costuri:
Categorii majore de materii prime folosite în procesul de producție:
Baza materială folosită în procesul de producție este asigurată în principal pe piața internă. Ponderea principală în totalul materiilor prime aprovizionate este deținută de piesele turnate, forjate, rulmenți, tablă inox, etc.
Principalii furnizori ai materiilor prime achiziționate de pe piața internă sunt: SC UPRUC SA – Făgăraș, SC TIMKEN SA – Ploiești, SC CAMEXIP SA – Băicoi, SC MEFIN SA – Sinaia, SC NEPTUN SA – Câmpina, SC UTON SA – Câmpina, SC AMPLO SA – Ploiești.
Utilizarea resurselor energetice:
Consumurile de energie electrică în perioada 2000-2003 nu sunt concludente întrucât în perioada respectivă a desfășurat cu precădere activitatate comercială, iar producția a început să se realizeze în anul 2003.
Sursele de finanțare a materialelor prime și energetice:
Sursele financiare necesare desfășurării normale a procesului de producție sunt asigurate din surse proprii și credite pe termen scurt și mediu de la Banca Comercială Română.
Informații financiare:
La finalizarea investiției în anul 2005 societatea a început să producă, să exporte și a devenit profitabilă. Urmare a acestei politici societatea a înregistrat profit, iar indicatorii economico-financiari în anii 2005 și 2006 reflectau o situație mult îmbunătățită.
Prin bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2008 și 2009 și din situația realizărilor preliminare pe anul 2007, PROLIS prelimină realizarea de profit.
V.3.2. Prezentarea aspectelor manageriale, prețuri și marketing
Management și organizare:
Structura managementului și experiența:
Structura de organizare a PROLIS este destinată să satisfacă în bune condiții fabricarea produselor prevăzute în obiectul de activitate.
Pentru atingerea acestui obiectiv societatea este organizată în patru ateliere astfel: atelier prelucrări mecanice; atelier lăcătușerie; atelier sudură; atelier mecano-energetic.
Compunerea diferitelor niveluri manageriale se prezintă astfel: managementul strategic; managementul tactic și managementul operațional.
Organigrama cuprinde toate compartimentele pentru fiecare din nivelurile enunțate ce satisfac obiectivele propuse de societate pe termen scurt și mediu.
Structura de organizare a conducerii este tipul “în linie funcțională” ăn axa: Director general – director tehnic producție – șef atelier – maistru.
Activitatea de conducere este structurată în cinci funcțiuni astfel: funcțiunea cercetare-dezvoltare; funcțiunea de producție; funcțiunea comercială marketing; funcțiunea financiar contabilă; funcțiunea personal.
Organigrama
Organigrama societății satisface cerințele pe termen mediu și scurt ale societății.
Se impune pentru viitor întărirea activității de marketing având în vedere că această activitate este cea care asigură piața de desfacere pentru produsele ce le realizează societatea.
Sindicatele, relații de muncă.
În cadrul PROLIS nu sunt organizate sindicate.
Personalul este angajat de conducerea societății și lucrează în baza Contractului Individual de Muncă încheiat în conformitate cu legislația în vigoare.
Prețuri
Evoluția recentă a prețurilor interne și externe
Precizăm că datoria specializării extrem de stricte a utilajelor în discuție și a faptului că există numai câțiva fabricanți în lume, prețurile interne urmăresc întocmai pe cele externe.
De remarcat faptul că producția realizată în anul 2006 precum și cea prognozată să fie realizată în anii 2008 și 2009 este destinată în cea mai mare parte pentru piața externă. La acesta contribuie în principal segmentul de piață deschis de către producătorul canadian.
Volumul pieței actuale și prognozate.
PROLIS produce o gamă diversificată de produse destinate industriei farmaceutice și industriei alimentare.
Produsele fabricate de agentul economic se vor vinde începând cu anul 2009 în proporție de 30% pe piața internă, principalii beneficiari fiind societățile comerciale din ramura “Industriei Fabricației de Medicamente și Industriei Alimentare” încât peste 60% se exportă.
Volumul pieței externe actual și prognozat
Analizând programul de fabricație realizat în anul 2006 precum și cel propus pentru anii 2007-2008 constatăm că în cea mai mare parte volumul de producție este destinat exportului. Începând cu anul 2008 exportul va avea o pondere de cca 75% în cifra de afaceri .
Principalul beneficiar extern este firma Technophar Equipement and Service Limited Canada prin care se va efectua exportul în Franța, Anglia, SUA, Canada, Columbia, Brazilia, Venezuela și China.
Evaluarea competiției
Așa cum s-a menționat, PROLIS odată cu finalizarea primei părți a programului de investiții în semestrul II 2009 va deveni cel mai important producător din România precum și din zona Central Europeană a gamei de produse prevăzute în programul de fabricație.
Prin implementarea proiectului propus, societatea va reuși să-și complementeze dotarea tehnică fapt ce va permite să realizeze produse performante și comparabile cu produse realizate de firme de perstigiu din America, Europa de Vest și Japonia.
Strategii de marketing
Întrucât prin implementarea proiectului propus se va putea diversifica gama sortimentală a produselor, va crește productivitatea muncii și se va îmbunătății calitatea acestora. Pentru perioada viitoare societatea are în vedere cucerirea de noi piețe externe precum și obținerea unor prețuri superioare celor practicate în prezent.
Câteva repere de marketing privesc: organizarea și participarea la simpozioane interne și internaționale; participarea cu exponate la târguri și expoziții în țară și străinătate; difuzarea de materiale pentru reclame și publicitate; apariții de articole în reviste și publicații de specialitate; contacte directe cu potențialii parteneri; acordarea unei atenții sporite calități producției, îmbunătățirea structurii acesteia în scopul creșterii competitivității produselor.
Privatizarea
PROLIS este privatizată integral având ca asociat pe dl. Herman Victorov, cetățean canadian, domiciliat în Winsdor și firma Technophar Equipement and Serviceses LDT. Canada.
Dezvoltare, diversificare
Structurile de producție existente reprezintă în fapt materializarea strategiei de perspectivă gândită de investitorul canadian. Exportul va constitui segmentul de piață cel mai important și care va asigura un aport valutar substanțial necesar societății pentru desfășurarea unei activități economice eficiente. Simultan se va produce și asigurarea industriei farmaceutice și a industriei alimentare din România produse de înaltă tehnicitate, comparabile cu cele care se fabrică pe plan mondial și are prețuri competitive.
Obiectul strategic principal al societății este creșterea cantitativă și calitativă a producției destinată sectorului Industriei Farmaceutice și Induistrie Alimentară din România precum și exportarea a peste 75% din producția ce urmează să fie realizată la PROLIS. Acest obiectiv are ca derivate: menținerea segmentului de piață cucerit; atestarea sistemului de asigurare a calității de către organisme recunoscute pe segmentele sale de piață; pătrunderea pe noi piețe; crearea unui sistem de producție eficient cu eforturi financiare rezonabile; asimilarea în fabricație a unei game noi de produse necesare Industriei Farmaceutice și Industriei Alimentare.
Structurarea tehnologică este proiectată astfel încât în viitor agentul economic să poată răspunde prompt în condiții de eficiență economică pentru toate comenzile primite de la beneficiarii interni și externi precum și asimilarea operativă de noi produse în domenuiul mecanicii fine și al electrotehnicii de înaltă tehnologie și calitate.
V.3.3.Necesitatea și oportunitatea realizării acestei investiții.
SC PROLIS SRL este producător de repere de mecanică fină, componente mecanice de înaltă precizie, deasemenea componente din oțel inox cu grad deosebit de finisare.
Toate aceste repere se livrează separat ca piese de schimb, fie asamblate în subansambluri ale mașinilor și utilajelor specifice industriei farmaceutice și alimentare.
Transferarea liniei de “bare asamblate cu pini” din Canada s-a făcut în condițiile în care s-a considerat că operațiile de ecruisare și rotofinisare a pinilor vor putea fi făcute prin colaborare la firme din România fapt care nu s-a putut concretiza.
Ținând cont de faptul că majoritatea producției este exportată, calitatea și respectarea termenelor asumate sunt condiții esențiale.
Pornind de la aceste considerente a apărut necesitatea achiziționării, respectiv importului de mașini unelte, scule, dispozitive și echipamente de control performante în valoare de 575 mii USD care să permită realizarea produselor în parametrii documentației.
Echipamentele propuse spre finanțare sunt: micrometru cu laser; echipament computerizat de inspecție statistică; mașina de rectificat plan -1.200 mm; mașina de prelucrat prin electroeroziune cu fir; strung universal (diametru 400X1500); echipament de ecruisat suprafețe exterioare cilindrice – este necesar prelucrării pieselor din gama “PIN BAR”; permite obținerea unei calități foarte bune a suprafețelor pieselor prelucrate; motostivuitor CLARK- 3.200 kg; strung universal SN/1000TOS (diametru 320X1000); mașina de frezat verticală/orizontală; mașina de superfinisat; masa de granit 48X72; masa de găurit radială MAS Model VO 32; mașina de rectificat universală; strung cu CNC (diametru 500X1500); mașina de găurit verticală HELTOS VS 32 B.
Procesul tehnologic principal
Completarea procesului tehnologic principal cu utilaje performante va permite agentului economic creșterea eficienței economice prin realizarea unor produse competitive pe piața internă apoi externă. În perioada actuală datorită cererii tot mai mari a unor produse noi cu complexitate mărită, se impune de urgentă aplicarea unor tehnologii performante realizate de firme de prestigiu din Europa și America.
Sursele de materii prime
Principala sursă de aprovizionare cu materii prime a societății este piața internă, implementarea proiectului neridicând probleme privind schimbarea actualilor furnizori. Pe măsura dezvoltării producției, PROLIS se va preocupa de diversificarea furnizorilor tradiționali pe criteriul calitate și seriozitate.
Considerente privind protecția mediului
Societatea nu dispune de sectoare calde primare, respectiv turnătorii și forje care creează probleme de protecția mediului și sunt energofage. Ca atare AMM, RAAR și Poliția Sanitară, organe de avizare și autorizare din jud. Prahova au eliberat în baza documentelor depuse acordurile și avizele necesare. Aprobările de funcționare ale societății rămân valabile și după punerea în funcțiune a proiectului.
Utilități (combustibil, apă, energie).
Proiectul va avea ca amplasament hala de producție a PROLIS prin completarea fluxului de fabricație. Toate utilajele se vor monta în incinta halei. Sunt asigurate facilități de alimentare cu apă, energie, canalizare, etc.
Aspecte de piață
Proiectul are în vedere mărirea capacității de producție, diversificarea acesteia, îmbunătățirea calității și creșterea substanțială a productivității muncii și a producției de export.
Forța de muncă este asigurată pe plan local și trimisă în Canada pentru specializare. Societatea are asigurată desfacerea pentru producția ce se va realiza începând cu anul 2006 și care va fi exportată aproape în totalitate și în mod treptat va începe să livreze și la intern până la maxim 40% din producția realizată. Este de menționat că produsele realizate sunt deosebit de solicitate pe piața externă existând în prezent un decalaj între cererea și oferta de apropape doi ani pentru principalele produse realizate astfel că nu există riscul de neasigurare a desfacerii produselor.
Apreciem că în perioada 2009-2010 societatea are posibilități reale pentru a-și desface producția realizată pe piața internă și externă. Facilități deosebite și deschideri importante pentru piața externă sunt câștigate în principal datorită partenerului canadian.
Selecționarea furnizorilor de utilaje a fost făcută după criteriile existenței în fabricare a utilajelor respective și a raportului cel mai favorabil calitate/preț al ofertelor primite.
V.3.4. Analiza economică a acordării creditului
În procedura de import a utilajelor menționate se are în vedere și înteprinderea unor demersuri pentru optimizarea efortului financiar intern și anume la Ministerul Industriei și Comerțului pentru includerea în contingentele de exceptare de la plata taxelor vamale și la Ministerul de Finanțe pentru scutire de plată TVA aferent.
În perspectiva noilor reglementări privind stimularea investițiilor autohtone aceste probleme vor căpăta o reglementare în sensul celor prezentate mai sus.
În afara costului de capital avut în vedere în cadrul proiectului de 750.000EURO, în calcule s-a luat în considerare utilizarea unor surse proprii care vor fi folosite pentru lucrările de C+M pentru punerea în funcțiune a utilajelor pentru plata transportului etc.
Ținând seama de faptul că încasările din exportul de mărfuri sunt mai mari, iar plățile pentru importul realizării producției sunt nesemnificative, în calcule s-a avut în vedere atât pentru export cât și pentru import următoarele rate de schimb.
2003 – 1EURO = 3.30 lei
2006 și în continuare – 1EURO = 3.31 lei.
La recomandarea experților din Banca Comercială Română s-a menținut rata de schimb leu/EURO începând cu 2006 la o valoare de 3.30 lei și nu s-a luat în considerare nici la venituri nici la cheltuieli coeficientul de inflație.
Soldul pozitiv al încasărilor valutare va influența veniturile, ceea ce se reflectă în majorarea profitului.
Prognoza veniturilor din vânzări
În anexa 2 sunt prezentate veniturile previzionate a fi obținute din vânzări. Nu a mai fost făcută analiza în cazul fără proiect așa cum s-a menționat în capitolul anterior, strategia fermă a investitorului canadian este să dezvolte și să diversifice producția pentru satisfacerea piețelor pe care le are pregătite pentru transfer PROLIS.
Ținând seama de investițiile masive realizate încă din perioada anterioară implementării actualului proiect mai ales în structura de construcții-montaj și de utilaje, influența pozitivă se reflectă în creșterea importantă a veniturilor în condițiile aplicării proiectului începând cu 2006 și continuând în 2007 după care în următorii ani creșterile sunt de cca 10% anual.
Veniturile sunt calculate în varianta minimă și nu au cuprins influențe pozitive ce vor apărea din modificarea cursului de schimb valutar acesta fiind menținut în calcule la 3.30 lei/EURO.
Costurile estimate
Acestea înregistrează desigur un trend ascendent dar se mențin sub venituri cu 12% în anul 2006, stabilindu-se apoi în jurul valorii de 18% sub venituri.
Prezentarea datelor.
Relevante sunt datele din anexa 4 care arată că societatea va dispune de valuta necesară achitării dobânzilor și plății ratelor scadente fără a fi necesar să recurgă la cumpărarea acesteia.
În ceea ce privește indicatorii financiari pe anii 2005, 2006 și 2007, aceștia nu sunt semnificativi deoarece societatea și-a întrerupt activitatea în anul 2004, reluând-o în a doua parte a anului 2005, dar cu o nouă orientare – pe investiții, care să-i permită să devină producător de mărfuri pentru export.
Investițiile realizate până în prezent sunt convingătoare, majoritatea realizându-se prin efortul propriu al investitorului.
Indicatorii de eficiență, urmare a realizării investiției, sunt de natură de a da certitudine asupra eficienței strategiei concepute de investitorul canadian și corect aplicată de echipa managerială.
Tabel nr. 4
RATE DE RENTABILITATE
NOTĂ: separat se prezintă bilanțurile contabile și balanța la 30.12.2007
Indicatori specifici privind investițiile
1. Investiția totală (valoarea realizată din credite și din surse proprii) = 25.333 lei.
2. Durata medie a furnizorilor pentru investiții
Ntf = Sold mediu zilnic furnizori pentru investiții X 360/cost prov. pentru investiții = 2638/30X360/17914 = 1,76 zile .
Se încadrează în intervalul de până la 60 de zile și reprezintă amânarea medie a plății către furnizorii pentru investiții. Deci este un indicator bun.
3. Pragul de rentabilitate
Pr1 = CF/(prod. Exercițiu – CV)
Vânzări = 5.202 lei (producția exercițiului)
Cheltuieli fixe = 752,9 lei
Prag rentabilitate vânzăr i= Cheltuieli fixe/ Prod. Exercițiu – Ch. variabile.
Pr1 = 752,9/(5202 – 2899,4) = 32%
Pr2 = CF d/(p-CV), unde
Cfd = CF+ Dobânda = 752,9 +278,1 = 1.031
Pr2 = 1.031/(5.202-2.899,4) x 100 = 44%
Pragul de rentabilitate al proiectului de investiții reprezintă nivelul minim de încadrare a capacității de producție la care costurile pentru funcționarea proiectului sunt egale cu veniturile generale de acesta. Acest punct în care nu se produce profit și nu se înregistrează pierderi se numește punct critic (P). Punctul critic 2 (Pr 2) s-a calculat ținându-se cont și de cheltuielile cu dobânzile și se situează la 44% (2.289lei). Pr1 este de 32% și se situează la o producție de 1.665 lei. Aceste puncte critice se situează la un nivel scăzut și se reflectă o situație bună.
4.Rata internă de rentabilitate a investiției
Tabel 5 – lei –
Tabel 6 – lei –
Valoare netă actualizată (VNA) = + 1509
Tabel 7 – lei –
Valoarea actualizată netă (VNA) = -5324
RIR = 20 + 1509/(1509+5324) x (30-20) = 22,20%
Se apreciază că RIR este mai mare decât rentabilitatea medie a sectorului de activitate.
5. Durata de recuperare a investiției reprezintă capacitatea obiectivului de investiții de a restitui din profitul net capitalul investit adică cota de recuperare a investiției realizate din profitul anului respectiv.
Cota de recuperare a investiției (conform tabel 6)
DRI(2003) = 4165/25333 x 100 = 16,4%
DRI(2003) = 4511/25333 x 100 = 17,8%
DRI(2004) = 3764/25333 x 100 = 14,8%
DRI(2005) = 3856/25333 x 100 = 15,2%
DRI(2006) = 3819/25333 x 100 = 15,0%
DRI(2007) = 3518/25333 x 100 = 13,8%
DRI(2008) = 1828/25333 x 100 = 7,0
Elementele analizei
Scopul referatului: Aprobarea unui credit în sumă de 575.000EURO pe termen de 3 ani cu o perioadă de grație de 9 luni. Creditul este solicitat pentru achiziționarea de utilaje și dispozitive din import și se va utiliza în 3 trageri astfel:
– tragerea I – trim.I 2009 – 250.000 EURO
– tragerea II – trim.II 2009 – 225.000 EURO
– tragerea III – trim.III 2008 – 100.000 EURO
Descriere client: Societate comercială pe acțiuni înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J29/679/1996.
Obiectul de activitate al societății este fabricarea de produse specifice industriilor construcțiilor de mașini și a mecanicii fine.
Riscuri și metode de micșorare:
Creditul de investiții în valoare de 4.450 lei, creditul global de exploatare în valoare de 1.000 lei și creditul în valoare de 75.000 EURO nu depășesc de 12 ori capitalurile proprii la 31.12.2007.
Gradul de îndatorare generală calculat la 31.12.2007 este de 160,33% și cel de îndatorare financiară 61,95%, un indicator satisfăcător. La data analizei unitatea nu înregistrează credite și dobânzi restante.
Propuneri privind limita totală: 1.398,20 lei
din care: – angajamente: credite și scrisori de garanție provenite din perioade anterioare 450,00 lei – credit investiții, credit global de exploatare 100,00 lei; angajamente noi propuse 575.000 EURO – credit investiții (853,20 lei).
Descriere tranzacții:
Produs 1: Credit de investiții în sumă de 575.000 EURO pentru achiziționare utilaje și dispozitive din import. Creditul este solicitat pe termen de 3 ani cu 9 luni perioada de garanție și cu acordare în 3 tranșe: tranșa I – 250.000 EURO până la 31.03.2009, tranșa II – 225.000 EURO până la 30.06.2009, tranșa III – 100.000 EURO până la 30.09.2009.
Sursa de rambursare: Profitul realizat în perioada de creditare pentru rambursare credit și încasările realizate în această perioadă pentru achitare dobânzi.
Garanții: Utilaje aflate în patrimoniul societății în valoare de 883.137 EURO cu o valoare admisă în garanție de 574.039 EURO și scrisoare de garanție pe termen de 6 luni în sumă de 150.000 EURO, total garanții 724.039 EURO. După achiziționarea de credit a utilajelor se va constitui gaj mobiliar pe acesta înainte de expirarea termenului de valabilitate al scrisorii de garanție în sumă de 150.000 EURO emisă de Royal Bank of Canada. Garanțiile propuse acoperă creditul și dobânda aferentă unui an de zile.
Produs 2: Descriere tranzacție: Credit de investiții în sumă de 4.500 lei pentru finalizare construcție și achiziționare utilaje din care angajat la zi 4.450 lei.
Sursa de rambursare: Profitul realizat în perioada de creditare pentru rambursare credit și încasările realizate în această perioadă pentru achitare dobânzi.
Garanții: Ipoteca rang I imobil proprietatea societății situat în comuna Berceni jud. Prahova în valoare reevaluată de corpul experților tehnici la suma de 811.21 lei admis în garanție pentru suma de 648.97 lei.
Produs 3: Descriere tranzacție: Credit global de exploatare în sumă de 1.000 lei pe trimestrul I 2008 conform deficitului rezultat de cash-flow-ul pe trim.I 2008 acordat în vederea realizării producției programate pe trim.I în sumă de 4.000 lei.
Sursa de rambursare: Încasările realizate în această perioadă pentru achitare rate și dobânzi.
Garanții: Cesiunea de creanță asupra încasărilor realizate la export conform contract livrare încheiat cu Technophar Equipement Service SRL Canada, nr. Mex CAN 001/31.03.2002, respectiv a comenzilor aferente pe trim. I 2008 în sumă de 3.609 lei.
CAPITOLUL VI
PROPUNERI ȘI CONCLUZII
VI.1. Unele propuneri privind activitatea de creditare la BCR Sucursala Județeană Prahova
În activitatea de creditare, conducerile unităților băncii vor acționa pentru aplicarea cu fermitate a obiectivelor strategice de bază a Băncii Comerciale Române care să asigure creșterea profitabilității și minimizarea riscurilor.
În acest scop se va urmări restructurarea portofoliului de clienți, prin încuracarea agenților economici cu bonitate ridicată și perspective de credite și perspective de dezvoltare, în corelație cu tendințele de restructurare economică, a celor cu activitate preponderentă de export, cu cifra de afaceri mai mare și viteza de rotație a capitalului circulant foarte rapidă.
De asemenea, va trebui să crească gradul de lichiditate al portofoliului de credite prin aprobarea de credite pe termene cât mai scurte și urmărirea graficelor de rambursare.
Principalii indicatori de performanță care asigură o evaluare reală a activității de creditare desfășurate, comparativ cu obiectivele de performanță stabilite pe total bancă și care să fie permanent în atenția conducerii unităților băncii se referă la:
creșterea ponderii creditelor pe termen scurt în totalul creditelor;
reducerea ponderii creditelor restante în totalul activității de creditare – pe total și separat pentru credite pe termen scurt, mediu lung;
creșterea gradului de acoperire a portofoliului de credit cu resurse atrase de la clienții băncii, la vedere și pe termen;
creșterea gradului de acoperire a creditelor pe termen mediu și lung cu resurse independente pe termen de cel puțin 12 luni.
În această perioadă Banca Comercială Română își desfășoară activitatea într-un mediu economic ostil, care nu are tendința unei creșteri, sau dezbateri ci mai degrabă a menținerii acestui nivel, a supraviețuirii.
În aceste condiții se observă că toți agenții economici care s-au angajat pe calea restructurării, a modernizării, și au contractat credite în acest sens fac eforturi tot mai mari pentru rambursarea acestora.
Cu toate că eforturile făcute de Banca Comercială Română de a ajuta economia prin susținerea agenților economici cu credite pentru programele lor de investiții și pentru activitatea curentă: trebuie să se înțeleagă la toate nivelele că această bancă nu este societate de binefacere, este societate comercială, funcționează și are răspunderi și obligații conform legilor care acționează în economia de piață.
Încă de la înființarea sa din 01.12.1991 această bancă a manifestat prudență și profesionalism în analiză și acordarea creditelor fapt care a condus ca în urma verificărilor și analizelor efectuate de Banca Mondială și alte organisme financiare să constate că Banca Comercială Română este banca cu cel mai redus risc de neplată a creditelor cu un portofoliu de credite echilibrat și o pondere rezonabilă a creditelor cu risc de nerambursare.
În acest context în activitatea de creditare Banca Comercială Română va pune un accent pe faza de analiză profundă a studiilor de fezabilitate și al planurilor de afaceri și numai după ce banca este convinsă că prin aceste programe se realizează bunuri și servicii cu desfacere asigurată cu contacte interne dar mai ales externe, are piața asigurată, are perspectivă de export în mod deosebit pentru creditele acordate în valută, și solicitantul demonstrează că are posibilitatea să-și ramburseze obligațiie față de bancă – va acorda credite pe aceste proiecte.
Pentru eliminarea riscului de neplată pe lângă aceste măsuri banca va dispune ca agenții economici care solicită credite să constituie garanții reale prezente și viitoare acoperitoare care vor fi asigurate de polițe de asigurare.
În perspectivă Banca Comercială Română își va diversifica posibilitățile de acordare a creditelor adresate persoanelor fizice pentru construirea de locuințe, cumpărare de locuințe și bunuri de folosință îndelungată.
Având în vedere dificultățile din economie manifestate de scăderea producției industriale și a PIB, devansarea exporturilor de către importuri, menținerea și agravarea blocajului financiar și devalorizarea cursului de schimb al leului în raport cu alte valute, politica de creditare va urmări în continuare, în principal:
creșterea gradului de exigență în procesul de acordare a creditelor prin restricționarea până la anulare a accesului la credite a unităților cu situație economoico-financiară necorespunzătoare, generatoare de pierderi și arierate către parteneri;
alocarea cu precădere a creditelor noi în sectorul privat și, îndeosebi, către întreprinderile mici și mijlocii;
acordarea creditelor cu dobânda diferențiată pentru producția de export și exportul de produse;
constituirea de provizioane asiguratorii împotriva declanșării riscului.
Prin toate aceste măsuri Banca Comercială Română va sprijini economia românească în programul său de dezvoltare și creștere economică fiind partenerul ideal de afaceri pentru clienții băncii angajați în programul de relansare și prosperitate a României.
VI.2.Concluzii
Intenția inițială de realizare a unor echipamente, accesorii și componente de mecanică fină necesare producției de medicamente și alimentare s-a realizat fără partea de “ecruisare și totofinisare a pinilor” deoarece s-a considerat că se realizează în România așa cum a rezultat din analiza efectuată.
Pe parcurs s-a observat că acest lucru nu este posibil la nivelul normelor internaționale de calitate I.S.O.
Această investiție prezintă următoarele avantaje:
Se reduce timpul de realizare a comenzilor pentru parteneri externi și interni;
Se efectuează un control al calității produselor realizate pe faze de execuție și se elimină în totalitate rebuturile;
Se poate intra mai agresiv pe piața acestor produse deoarece unitatea va avea un grad mare de integritate care îi conferă independență și autonomie în luarea deciziilor;
Se realizează o reducere a costurilor de producție cu cel puțin 20% care va aduce influențe pozitive asupra veniturilor, recuperării investiției, capacității de plată și solvabilitatea unității.
Realizarea acestei modernizări se poate efectua pe două căi: import direct și operațiune de leasing.
Un montaj financiar de leasing în conformitate cu legislația actuală prezintă pentru agentul economic următoarele aspecte:
TVA se plătește la valoarea fiecărei rate (trimestrial);
Taxa vamală se plătește la valoarea reziduală a ultimei rate;
Rata se consideră o chirie și se înregistrează pe cheltuieli fără să afecteze fondul de investiții;
Plata se efectuează în rate trimestriale pe o perioadă de 1-7 ani;
Conform acestor reglementări se plătește amortisment;
Beneficiarul leasingului nu poate garanta cu bunul respectiv deoarece nu este proprietarul lui – avându-l în folosință;
Trebuie să achite un avans de 25% din valoarea bunului luat în leasing;
Comisionul operațiunii de leasing este de 12-15% din valoarea bunului;
Plata altor cheltuieli privind asigurare pe timpul transportului;
Față de această situație propun ca această modernizare să se realizeze prin import direct întrucât prezintă următoarele avantaje:
Costurile creditului sunt mai mici decât operațiunea de leasing;
Unitatea a obținut aprobare de scutire de TVA și plata taxelor vamale fiind un import necesar pentru producerea medicamentelor și datoria faptului că este investitor străin, iar importul este o contribuție la majorarea capitalului social;
Operațiunea se realizează într-un timp mai scurt;
Unitatea poate garanta bunurile importate;
Banca realizează un profit mai mare din operațiunea de import (10% dobândă pe an, decât din eliberarea unei scrisori de garanție 3% comision pe an) în condițiile aceluiași risc de neplată a valorii operațiunii de import sau leasing;
Consider că banca și-a luat toate măsurile asiguratorii privind eliminarea riscului de neplată deoarece 2/3 din producția realizată se exportă și unitatea își crează sursele financiare necesare rambursării creditului, a contractelor încheiate pentru perioada următoare atât la export cât și pe piața internă și a garantat cu garanții materiale și financiare.
Operațiunea este benefică pentru client pentru dezvoltarea zonei respective deoarece a creat și crează noi locruri de muncă și contribuie cu impozite și taxe la bugetul local și național și este o afacere bună și pentru bancă.
Prin acest montaj financiar Banca Comercială Română și-a adus încă o contribuție la atragerea capitalului străin, sprijinirea investițiilor în România, dezvoltarea regională și creșterea prestigiului bancar românesc.
BIBLIOGRAFIE
Cornel Ionescu – „Economia politică (macroeconomie)”; Editura Economică, 2008
C. Basno, N. Dardac, C. Floricel – „Moneda,Credit,Banci”,Editura Didactica si Pedagogica,1994
Prof. Univ. Dr. Dumitru Tudorache, Prof. Constantin Puianu, Dr. Dan Moraru și Constantin Răzvan Racoviță – „Monedă, bănci, credit”; Editura Sylvi, 2001;
Jacques Mason – „Creditele bancare pentru întreprinderi”; traducere apărută în 1994;
Ilie Mihai – „Tehnica și Managementul Operațiunilor Bancare”; Editura Expert, 2003;
Manolescu Gheorghe – „Monedă și Credit”; Editura Fundației România de Mâine, București, 2001;
Ionescu Lucian – „Banca și operațiunile bancare”; 1995;
C. Basno și Dardac – „Operațiuni bancare”; Editura Didactică și Pedagogică; 2002;
Gafteniuc Simona – „Practici bancare internaționale”; Editura Economică, 2004;
J. Bremond, L.A. Geledon – „ Dicționar economic și social”; Editura Expert, București-1995, pag. 194;
Gheorghe I. Ana – „Finanțele și Politicile Financiare ale Întreprinderii”; Editura Economică, 2001;
Prof. Univ. Dr. Constantin Floricel – „Relații valutar financiare Internaționale”, Ediția a X-a; Editura Universitară „Carol Davila”, București, 2006;
Văcărel Iulian – „Relații financiare internaționale; Editura Academiei Române, 1995;
„ Finanțe Bănci Asigurări” – revistă lunară editată de Tribuna Economică – anii 2006 și 2007;
Banca Comercială Română – „Caiete de studii”, trim. I, II, III, IV, 2006;
Banca Comercială Română – „Norme metodologice privind activitatea de creditare”;
Banca Comercială Română – „Revista Băncii” – martie – iunie 2007;
Banca Comercială Română – „Revista Băncii” – iunie -septembrie 2007;
Banca Comercială Românâ – „Revista Băncii”-martie 2007;
Legea bancară nr. 58/1998, Monitorul Oficial al României nr 121/23.03.1998, Republicată prin nr 78/24.01.2005
Legea nr 200/16.04.2002 – Monitorul Oficial nr 300/08.05.2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind organizațiile cooperatiste de credit;
Legea nr 82/1991, Legea Contabilității, Monitorul Oficial partea I, nr 48/14.01.2005
Legea nr 31/1990, privind societățile comerciale (cu modificările ulterioare), republicată Monitorul Oficial partea I, nr 1066/17.11.2004;
Legea nr 302/24.10.2005 pentru modificarea și completarea Legii 31/1990 privind societățile comerciale publicată în Monitorul Oficial 953/27.10.2005
Legea nr 441 /27.11.2006 pentru modificarea Legii nr 311/1990 privind societățile comerciale republicată în Monitorul Oficial 955/28.11.2006.
Legea nr 516/29.12.2006 prin completarea Legii 302/2005 pentru modificarea și completarea Legii 31/1990 privind societățile comerciale publicată în Monitorul Oficial nr 14/09.01.2007.
ANEXE
Anexa nr. 1
LISTA UTILAJELOR PROPUSE A SE ACHITA DIN CREDITUL SOLICITAT
Anexa nr. 2
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI
Anexa nr. 2a
PROTECȚIA DE VENITURI ȘI COSTURI
ANEXA NR. 3
REGULI ALE BĂNCII NAȚIONALE ROMÂNE ȘI ALE BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE PRIVIND CREDITAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
În cadrul politicii sale monetare și de curs de schimb, Banca Naționalã a României poate acorda instituțiilor de credit credite pe termene ce nu pot depãși 90 de zile, garantate cu, dar fãrã a se limita la:
titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în portofoliul Bãncii Naționale a României, sau
depozite constituite la Banca Naționalã a României sau la alte persoane juridice agreate de Banca Naționalã a României.
BNR stabilește condițiile și costurile de creditare, deschide și opereazã conturi ale instituțiilor de credit, ale Trezoreriei Statului, ale caselor de compensare și ale altor entitãți, rezidente și nerezidente, stabilite prin reglementãri ale Bãncii Naþionale a României.
Reguli ale B.C.R. privind creditarea societăților comerciale:
Să verifice respectarea condițiilor de utilizare a creditului, destinația creditului, existența permanentă și integritatea garanțiilor asiguratorii pe toată perioada creditării;
Să urmărească, pe toată durata creditului, îndeplinirea condițiilor prevăzute în contractul pe care îl încheie referitoare la: destinația sumelor avansate, rambursarea la scadență a ratelor de credit, plata dobânzii și comisioanelor aferente, precum și bonitatea împrumutatului;
Să declare întreg creditul scadent, indiferent de graficul de rambursare, dacă împrumutatul nu îndeplinește oricare din obligațiile contractului respectiv, și ca urmare, să ia orice măsură pe care o consideră necesară pentru a recupera creditul, dobânzile și comisioanele aferente, cu condiția notificării prealabile de către bancă cu cel puțin 10 zile înainte de declararea creditului scadent;
Să recupereze pe calea executării silite sumele datorate de către împrumutat în și pe baza contractului încheiat, în situația în care a fost declarat exigibil.
ANEXA NR. 3
REGULI ALE BĂNCII NAȚIONALE ROMÂNE ȘI ALE BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE PRIVIND CREDITAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
În cadrul politicii sale monetare și de curs de schimb, Banca Naționalã a României poate acorda instituțiilor de credit credite pe termene ce nu pot depãși 90 de zile, garantate cu, dar fãrã a se limita la:
titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în portofoliul Bãncii Naționale a României, sau
depozite constituite la Banca Naționalã a României sau la alte persoane juridice agreate de Banca Naționalã a României.
BNR stabilește condițiile și costurile de creditare, deschide și opereazã conturi ale instituțiilor de credit, ale Trezoreriei Statului, ale caselor de compensare și ale altor entitãți, rezidente și nerezidente, stabilite prin reglementãri ale Bãncii Naþionale a României.
Reguli ale B.C.R. privind creditarea societăților comerciale:
Să verifice respectarea condițiilor de utilizare a creditului, destinația creditului, existența permanentă și integritatea garanțiilor asiguratorii pe toată perioada creditării;
Să urmărească, pe toată durata creditului, îndeplinirea condițiilor prevăzute în contractul pe care îl încheie referitoare la: destinația sumelor avansate, rambursarea la scadență a ratelor de credit, plata dobânzii și comisioanelor aferente, precum și bonitatea împrumutatului;
Să declare întreg creditul scadent, indiferent de graficul de rambursare, dacă împrumutatul nu îndeplinește oricare din obligațiile contractului respectiv, și ca urmare, să ia orice măsură pe care o consideră necesară pentru a recupera creditul, dobânzile și comisioanele aferente, cu condiția notificării prealabile de către bancă cu cel puțin 10 zile înainte de declararea creditului scadent;
Să recupereze pe calea executării silite sumele datorate de către împrumutat în și pe baza contractului încheiat, în situația în care a fost declarat exigibil.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Rolul Bancilor Comerciale In Desfasurarea Relatiilor DE Credit (ID: 133089)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.