Rolul Bancilor Centrale In Economie. Banca Nationala a Danemarceidocx

=== Rolul bancilor centrale in economie. Banca nationala a Danemarcei ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

FINAȚTE, ASIGURĂRI, BĂNCI ȘI BURSE DE VALORI

INSTITUȚII

DE

CREDIT

ECHIPA:

Popa-Ion Roxana-Mihaela

Păun Jeaninne-Gabrielle

București

-2016-

Rolul Băncilor Centrale în economie.

-Banca Națională a Danemarcei-

Introducere

Băncile Centrale reprezintă acea instituție autorizată care are ca sarcină reglare ofertei de monedă din economie, dintr-o anumită țară, a dimensiunii și costului creditului, precum și a cursului de schimb al mondei naționale. Chiar dacă ele se ocupă de toate obiectivele politicii economice, obiectivul lor prioritar este acela de a menține stabilitatea prețurilor și cursului de schimb.

Tendința actuală, în majoritatea țărilor din occident este aceea de a consolida și mai mult independența tradițională a băncilor centrale față de resprectivele guverne, pentru a garanta astfel stabilitatea economică.

În Țările din Uniunea Europeană ce au intrat în UEM, funcțiile de bancă centrală superioară sunt îndeplinite de către Banca Centrală Europeană și de Sistemul European al Băncilor Centrale. Acestea au sporit rolul băncilor centrale în promovarea stabilității financiare, a creșterii economice și în protejarea monedei naționale.

Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale ale fiecărei țări în parte, alcătuiesc Eurosistemul-sistemul băncilor centrale din zona Euro. Principalul obiectiv al eurosistemului îl constituie menținerea stabilității prețurilor, respective protejarea valorii monedei Euro.

Misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și ale Eurosistemului sunt prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și precizate în Statutul-Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene. Statutul este un protocol atașat la Tratat.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene face trimitere, în general, la SEBC, și nu la Eurosistem, în condițiile în care a fost redactat pornind de la premisa că toate statele membre ale UE vor adopta în cele din urmă euro. Eurosistemul este alcătuit din BCE și băncile centrale naționale (BCN) din statele membre ale UE a căror monedă este euro.

În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul Eurosistemului sunt:

definirea și punerea în aplicare a politicii monetare pentru zona euro;

efectuarea operațiunilor de schimb valutar;

deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro (administrarea portofoliilor);

promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.

Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informațiile statistice necesare în vederea îndeplinirii misiunilor SEBC, fie de la autoritățile naționale, fie direct de la agenții economici.

Supraveghere și stabilitate financiară: Eurosistemul contribuie la buna desfășurare a politicilor autorităților competente cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și la stabilitatea sistemului financiar.

Cooperare la nivel internațional și european: BCE întreține relații de cooperare cu instituțiile, organele și forurile competente, atât în cadrul UE, cât și pe plan internațional, cu privire la misiunile încredințate Eurosistemului.

Danmarks Nationalbank este banca centrală a Danemarcei și este o instituție independentă încă din 1936. Astfel, Consiliul de Guvernatori al băncii este singurul responsabil pentru stabilirea strategiilor de politică monetară și, implicit a ratei dobânzii de politică monetară.

Banca Națională are trei obiective importante și anume : menținerea unor prețuri stabile, plăți sigure și asigurarea stabilității sectorului financiar.

Banca Națională promovează prețuri stabile prin adoptarea unei politici de curs de schimb fix ​​vis-à-vis de moneda Euro. Scopul este de a menține inflația scăzută.

În calitatea sa de bancă a băncilor, Banca Națională asigură soluționarea într-o manieră sigură a plăților interbancare, de asemenea, prin emisiunea de bancnote și monede metalice contribuie la asigurarea stabilității monedei naționale, astfel încât oamenii să aibă încredere în moneda daneză. Pentru supravegherea și evaluarea stabilității financiare în Danemarca, Banca Națională ajută la asigurarea condițiilor care împiedică problemele financiare să se răspândescă

Organizarea Băncii Centrale

Figura 1. Organizarea Băncii Naționale

Sursa : http://www.nationalbanken.dk/en/about_danmarks_nationalbank/organisation/Pages/default.aspx

Structura organizațională a Bancii Naționale a Danemarcei este următoarea: un Consiliu de Guvernatori, un Comitet de Directori și un Consiliu de Administrație. Consiliul de Guvernatori are rolul de a supraveghea activitatea de zi cu zi a Bancii Naționale, în timp ce Comitetul de directori și Comitetul de administrație supraveghează partea legislativă.

Consiliul de Administrație are 25 de membri, dintre care 8 sunt aleși de către Parlament, iar 2 de Ministerul Afacerilor și Dezvoltării. Celilați 15 membri sunt aleși de Consiliul de Directori pe baza cunoștințelor din domeniul afacerilor. Aceștia sunt aleși pentru o perioadă de 5 ani și nu pot fi realeși mai mult de doua ori. Consiliul de Administrație alege doi dintre guvernatori, execută inspecții trimestriale, aprobă conturile anuale, asigură finanțarea circulației de bancnote, realizează convenții colective și numește membrii Comitetului de Directori. De obicei, întâlnirile oficiale au loc o dată pe trimestru.

Comitetul de Directori are 7 membri: cei 2 ai Consiliului de Administrație numiți de Ministerul pentru Afaceri și Dezvoltare sunt membrii permanenți. Ceilalți 5 membri sunt aleși de Consiliul de Administrație și se regăsesc printre membrii acestuia. Acești membri sunt aleși pentru o perioadă de un an. Rolul Comitetului de Directori este de a menține informarea cu privire la aspectele importante ale activităților Băncii Naționale, prin supravegherea auditului, revizuirea expunerilor majore, realizarea de inspecții trimestriale și recomandarea sau aprobarea de recomandări ale membrilor Consiliului de Administrație. Comitetul de Directori se întâlnește o dată pe an.

Consiliul de Guvernatori are 3 membri: un președinte și 2 membri aleși de Consiliul de Administrație, la recomandarea Comitetului de Directori.

Departamentul de Audit: efectuează, în colaborare cu auditorii externi numiți de Banca Națională, auditul de Conturi al Bancii Naționale, practicile administrative și financiare, proceduri, mediul de control intern și IT, inclusiv auditul Fondului de Pensii. De asemenea, efectuează, în colaborare cu auditorul general din Danemarca, auditul de managementului băncii cu privire la datoria publică a țării, Fondul Social de pensii , Fondul de înaltă tehnologie și Fondul de Prevenire și participă, în calitate de membru al Comitetului European al Auditorilor Interni , în auditurile din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC).

Administrare este responsabil de resurse umane, de risc și de securitate, secretariat și strategia și finanțe.

Departamentul administrativ cuprinde mai multe subdepartamente și anume: Resurse Umane, Relații Juridice, Risc și Securitate, Secretariat și Comunicații și Strategie și Finanțe.

Strategie și Finanțe.

Departamentul referitor la activitatea bancară și piața financiară urmărește operațiunile de piață ale Băncii Naționale ca parte a modalității de executare a politicii monetare.

Departamentul economic :

analizează aspecte legate de monedă și politica cursului de schimb

analizează dezvoltarea economică în Danemarca

analizează dezvoltarea politico-economică la nivel internațional

coordonează cooperarea Bancii Naționale cu Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional

se ocupă de sarcinile generale de cercetare economică

Politica monetară

Unul dintre principalele obiective ale Bancii Naționale este de a asigura stabilitatea prețurilor, prin menținerea inflației la un nivel scăzut. Acest lucru este realizat prin politica monetară și prin politica cursului de schimb. De la începutul anilor 1980, politica monetară a avut ca scop menținerea cursului de schimb al coroanei daneze stabil, inițial împotriva monedei nemțești și apoi față de Euro. Politică monetară a zonei euro are drept țintă menținerea inflația sub, dar aproape de 2 la sută, pe termen mediu, iar cursul de schimb fix oferă un cadru pentru o inflație scăzută în Danemarca. Ca bancă centrală , aceasta este responsabilă pentru politica monetară în Danemarca.

Cursul de schimb fix ilustrează faptul că Danemarca țintește menținerea stabilității monedei naționale ( coroana daneză) în raport cu Euro. Banca Națională dirijează politica monetară prin stabilirea ratei dobânzii de politică monetară. Aceste rate de dobândă sunt legate de facilitățile de credit și deposit puse la dispoziție de către Banca Națională băncilor comerciale și băncilor ipotecare. Atunci când Banca Națională schimbă ratele de dobândă în raport cu Banca Centrală Europeană, aceasta afectează, în mod normal, cursul de schimb al coroanei daneze împotriva monedei Euro. În ceea ce privește piața monetară, dobânzile de politică monetară afectează, de asemenea, ratele de creditare și de depozit oferite firmelor și consumatorilor de către bănci.

Există o distribuție clară a responsabilității în ceea ce privește politica economică. Într-un regim de curs de schimb fix, precum al Denamarcei, ratele dobânzilor de politică monetară, sunt rezervate pentru gestionarea cursului de schimb. Ratele dobânzilor, politica monetară nu poate fi, de asemenea, utilizate pentru gestionarea ciclului de afaceri. Politica monetară a Băncii Naționale vizează doar menținerea monedei naționale la un nivel stabil față de euro. Guvernul conduce politica fiscală și politica economică, în general, astfel încât să se realizeze o dezvoltare economică stabilă. Politica fiscală orientată spre stabilitate este, de asemenea, de o importanță capitală pentru politica unui curs de schimb fix.

Cum reușește Banca Națională să mențină moneda stabilă?

Când Banca Națională modifică ratele dobânzilor de politică monetară, în raport cu cele ale Băncii Centrale Europene, acest lucru afectează rata de schimb a coroanei față de Euro. În condițiile în care toți ceilalți factori rămân constanți, o creștere a ratei dobânzii întărește moneda națională în raport cu Euro. În schimb, o reducere a ratei dobânzii slăbește moneda națională în raport cu Euro.

În perioadele în care piața de schimb valutar nu înregistrează schimbări semnificative, Banca Națională schimbă, de obicei, ratele dobânzilor în pas cu ratele dobânzii de politică monetară ale Băncii Centrale Europene. În situații cu presiune sus sau în jos pe coroana, Banca Națională schimba în mod unilateral ratele dobânzilor, pentru a stabiliza coroana. Pe termen scurt, Banca Națională poate influența, de asemenea, cursul de schimb al monedei naționale intervenind, de exemplu, cumpararea si vanzarea de valută de pe piață. Când Banca Națională vinde valută (și achiziționează monedă națională), moneda națională (coroana daneză) va avea o tendință de a consolida.

Facilitățile de credit și depozit

Ratele dobânzilor de politică monetară sunt: rata de actualizare, rata de cont curent, rata de creditare și rata pentru certificatele de depozit. În practică, Banca Națională conduce politica monetară prin intermediul băncilor daneze și băncile ipotecare – contrapartide de politică monetară. Contrapartidele dețin conturi la Banca Națională, care se angajează decontarea plăților interbancare lor. Ratele dobânzilor de politică monetară, sunt legate de facilitățile de creditare și depozite puse la dispoziția contrapartidelor de Banca Națională.

Facilități oferite de Banca Națională

Depozitele la vedere: Fiecare contrapartidă deține un cont curent la Banca Națională, în care se poate face depozite overnight de care sa bucurat dobânda la rata de cont curent.

Operațiunile de piață monetară pe săptămână: În ultima zi bancară a fiecărei săptămâni, Banca Națională desfășoară operațiunile obișnuite de piață deschisă, în care contrapartidele pot face împrumuturi-politică monetară în schimbul unor garanții și de a face depozite prin achiziționarea de certificate de depozit emise de Banca Națională. Împrumuturile și certificatele de depozit acumulează dobândă la rata de creditare și rata la certificatele de depozit, respectiv. În mod normal, creditele și depozitele au scadența la șapte zile.

Depozite și credite de reglare a lichidității: În decembrie 2011 Banca Națională a introdus depozite și credite în coroane de reglare a lichidității. Aceste operațiuni sunt efectuate ca și atunci când este necesar. Rata dobânzii și scadență reflectă condițiile de piață la momentul dat.

Banca Națională foloseste o "fereastră deschisă" în cadrul operațiunilor sale de „open market” săptămânale curente. Acest lucru înseamnă că Banca Națională stabilește ratele dobânzilor de 7 zile la credite și certificate de depozit, după care contrapartidele sunt libere să stabilească volumul creditelor și depozitelor. Contrapartidele trebuie să ofere garanții pentru toate creditele de politică monetară. Baza garanției cuprinde titluri – în primul rând titluri de stat și ipotecare.

Rata dobânzii de trecere

Ratele dobânzilor stabilite de Banca Națională determină pe termen scurt ratele de dobândă de pe piața monetară, conform sondajului anual realiza de Banca Națională. Ratele dobânzilor de politică monetară afectează ratele dobânzilor pe piața monetară, deoarece acestea sunt legate de facilitățile de creditare și de depozit ale Băncii Naționale, care sunt alternative pentru împrumuturi și plasament pe piața monetară. Formarea pe ratei dobânzii pe piața monetară este baza pentru ratele de dobândă aferente facilităților de depozit și de credit oferite de bănci clienților. În acest fel, ratele dobânzilor Băncii Naționale sunt canalizate prin intermediul băncilor și băncile ipotecare pe piața monetară și a ratelor de creditare și plasament aplicabile întreprinderilor și gospodăriilor.

Instrumente de politică monetară

Instituțiile de credit au acces la instrumentele de politică monetară, și anume ei pot plasa lichidități la Banca Națională sub formă de depozite la vedere (depozite de cont curent) și pot face împrumuturi și de a face depozite cu scadențe mai lungi prin intermediul operațiunilor de open market ale Bancii Naționale . Toate creditele-de politică monetară sunt fixate, ceea ce înseamnă că instituțiile de credit trebuie prezinte o garanție- în primul rând titluri de stat, dar și titluri ipotecare.

Depozite de cont curent

Fiecare bancă din sistemul bancar deține un cont curent la Banca națională. Depozitele din aceste conturi pot fi utilizate pentru efectuarea de plăți sau transferuri interbancare, fără notificare și la inițiativa instituției de credit în cauză. De asemenea, conturile curente funcționeză drept conturi de decontare pentru împrumuturile Bancii Naționale și depozite pentru insitituțiile de credit și pentru realizarea de plăți către și de la Guvernul Central. Conturile curente acumulează dobândă la rata de cont curent.

S-a stabilit o limită de cont curent, care este un plafon de politică monetară pentru instituțiile de credit cu privire la depozitele contului curent. Limita globală a fost defalcată în limite individuale pentru bănci. Limitele contului curent individual sunt determinate pe baza depozitelor băncii și a activității sale pe piața monetară.

Baza pentru limitele contului curent individual este de 1,5% din total depozite.???

Operațiunilor de piață pe săptămână

În ultima zi lucrătoare a fiecărei săptămâni, Banca Națională a Danemarcei efectuează operațiunile de piață, în care contrapartidele au capacitate de politică monetară și depozite împotriva certificatelor de depozit emise de Banca Națională. În mod normal, creditele și depozitele contractate au o maturitate de șapte zile.  Banca Națională utilizează o fereastră deschisă așa-numită operațiuni de piață săptămânale. Acest lucru înseamnă că Banca Națională stabilește ratele dobânzilor, atunci contrapartidele sunt libere să determine cantitatea de împrumuturi de politică monetară și depozite. 

Operațiunile de piață săptămânale sunt pentru a ajusta depozitele de cont curent de la Banca Națională, astfel încât acestea să fie suficiente pentru a acoperi cererea de lichiditate a contra partidelor din săptămâna următoare. 

Operațiunile de piață extraordinare

În operațiunile de piață săptămânale, contrapartidele de politică monetară, în mod normal își păstrează poziția lor netă, astfel încât numărul total de depozite de cont curent acoperă nevoile de lichiditate preconizate pentru săptămâna următoare. La fluctuații mai mari așteptate de lichiditate, Banca Națională poate pre-anunța că va cumpăra înapoi sau ca poate să vândă certificate de depozit în afara operațiunilor de piață obișnuite săptămânale. 

De exemplu, Banca Națională poate susține politica monetară a contrapartidelor cu lichiditate prin cumpărarea înapoi a certificatelor de depozit .Banca Națională poate cumpăra înapoi și să vândă certificate de depozit fără înștiințare prealabilă. Ambele situații fac referire la operațiunile de piață extraordinare.

Operațiuni de reglare de lichiditate

Pentru a sprijini politica de curs de schimb fix Banca Națională a Danemarcei poate să desfășoare operațiuni de lichiditate de reglaj de pe piața monetară ori de câte ori este nevoie și în ce măsura este necesar. Aceste operațiuni pot fi efectuate fie ca depozite la banca centrală, împrumuturi împotriva ipoteci pe garanții sau prin swap-uri valutare, unde siguranța este moneda. 

Aceste operațiuni pot avea loc cu participarea tuturor partenerilor contractuali de politică monetară sau cu un mic grup de contra-părți. Modalitățile detaliate pentru operațiuni, inclusiv durata și procedura, în legătură cu orice operațiuni sunt inregistrate pe site-ul băncii.

Stabilitatea financiară

Unul dintre cele trei obiective principale ale Băncii Naționale este să contribuie la menținerea stabilității financiare. Banca Națională definește stabilitatea financiară ca o condiție cu un sistem financiar global care este suficient de stabil pentru a evita ca potențialele probleme să se răspândescă și în același timp, să poată preveni sistemul financiar să funcționeze ca un furnizor eficient de capital și servicii financiare. Banca Națională monitorizează și evalueză stabilitatea financiară în Danemarca prin performarea sistemului financiar analize de risc sistemic. Scopul acestor analize este să evalueze fie dacă sistemul financiar este stabil la nivel global, fie daca riscurile sistemice sunt în ascensiune. În plus față de aceste analize, publicațiile conțin recomandări specifice pentru parțile relevante. Acestea sunt actualizate în mod regulat.

Ce este stabilitatea financiară?

Un sector financiar care funcționeză corespunzător asigură finanțarea activităților din societate prin asigurarea cantității de monedă de la deponenți la debitori. În situația unei instabilități financiare, sitemul financiar nu mai poate asigura serviciile financiare care sunt extrem de importante pentru o economie, putem spune chiar vitale. Această instabilitate poate fi cauzată de lipsa crescută de experiență a instituțiilor, astfel că problema unei singure instituții se poate răspândi si afecta în acest mod un întreg sistem. Această instabilitate poate apărea și în cazul unor instituții cosolidate și asta din cauza comportamentului general al instituțiilor de credit. O instituție poate considera necesară vânzarea unor active în loc să reducă riscurile, în consițiile în care prețurile se află în declin. Dacă mai multe instituții iau aceeași decizie în același interval de timp, prețurile vor activelor scădea într-un ritm mai alert, ceea ce poate conduce la un cerci vicios, riscându-se astfel să se ajungă la o instabilitate financiară a statului respectiv.

Crizele financiare au consecințe economice grave, ca urmare a interacțiunii dintre sitemul financiar și mediul macroeconomic. Prin urmare, este esențială prevenirea și reducera riscului în perioadele de instabilitate financiară. O condiție importantă pentru stabilitatea sectorului financiar este ca instituțiile de credit să fie stabile la nivel global, ceea ce include deținerea de capital propriu și rezerve de lichiditate suficiente pentru a asigura o desfășurare normală a activității curente, pe perioada crizei. De asemenea, riscurile sistematice pot fi reduse prin utilizarea unor instrumente macroprudențiale.

Banca Națională evaluează stabilitatea fianciară în Danemarca și transmite decizii specifice parților implicate în seriile de publicații cu privire la stabilitatea financiară.

În cazul unei instabilități financiare, scopul este sa se reducă pe cât demult posibil consecințele negative. În acest scop este important ca autoritățile competente să fie pregătite pentru a gestiona crizele.

Banca Națională a Danemarcei acționează precum un creditor de ultim rang. În situația în care mai multe instituții de credit se confruntă cu probleme de lichiditate în același timp, cauzate de înghețarea generală a pieței, de exemplu, Banca Națională poate decide să extindă accesul instituțiilor în ceea ce privește facilitățile de credit, din motive de stabilitate financiară. Acesta situație s-a regăsit în perioada crizei financiare, 2008-2012, perioadă în care BND a introdus câteva facilități temporare de credit. Garanția a fost, printe altele, extinsă pentru a le permite băncilor să împrumute în schimbul unul număr mare de valori mobiliare și creațte private cu o calitate ridicată și astfel instituțiilor de credit li s-a permis să acceseze credite cu maturități mai lungi, de la 6 luni până la 3 ani.

Fiind un creditor de ultimă instanță înseamnă și faptul că Banca Națională poate acorda asistență de lichiditate de urgență ( ELA), pentru a susține instituțiile care au nevoie urgentă de lichiditate și nu o pot procura de pe piață. Pentru a beneficia de asistență de lichiditate de urgență, instituțiile de credit trebuie să fie solvabile și de asemenea, să fie capabile să plătescă împrumuturile la scadență. Mai mult, băncile trebuie să ofere o garanție adecvată, iar în unele situații, Banca Națională va evalua dacă stabilitatea financiară consideră a fi justificată asistența de lichiditate de urgență.

Studiu Emipric

Corelația dintre rata de dobândă de politică monetară și nivelul Produsului Intern Brut

În cadrul acestui studiu am realizat, prin intermediul unui model de regresie, o analiză a evoluție Produsului Intern Brut sub influența ratei dobânzii de politică monetară. În abordarea acestei tematici am ales să ultilizăm o metodă cantitativă pentru a prelucra datele, oferind astfel o imagine mult mai amplă asupra realității. În vederea realizării acestei analize am colectat date de pe site-ul oficial Ameco, date pe care le-am supus diferitelor teste statistice.

Scurtă descriere a variabilelor

Produsul Intern Brut

Produsul Intern Brut este un indicator macroeconomic ce însumează valorile bunurilor și serviciilor destinate consumului final într-o anumită țară. Principalele elemente componente ale Produsului Intern Brut sunt consumul, investițiile și exportul net ( calculat ca diferență între exporturi și importuri). Acest indicator are o importanță deosebită în ilustrarea nivelului de dezvoltare al unui stat, având un rol esențial, alături de politicile monetare, în planificarea investițiilor pe termen lung. Un nivel mai ridicat al Produsului Intern Brut indică o situație economică mai bună, contribuind la creșterea competitivității economiei respectivei țări.

Figura 2

Evoluția Produsului Intern Brut (1995-2014)

Așa cum se poate observa în Figura 2, evoluția Produsului Intern Brut a urmat un trend ascendent, cea mai scăzută valoare înregistrându-se în anul 1995 (141 miliarde Euro), iar cea mai ridicată valoare în anul 2014 (257 miliarde Euro). În medie, Produsul Intern Brut a crescut cu aproximaiv 6 miliarde de Euro de la an la an, per total înregistrându-se o creștere totală de aproape 116 miliarde de Euro.

Rata de dobândă

Analizarea acestei variabile prezintă o importanță majoră, atât în ceea ce privește nivelului veniturilor bugetare, cât și tendința de investire a cetățenilor atunci când aceasta urmează un trend crescator, în sensul că o valoare ridicată a acesteia se reflectă în diminuarea cantității creditelor acordate, ceea ce influențează în mod direct investiițile și determină o stagnare a numărului persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Rata de dobândă este principalul instrument de politică monetară prin care statul, prin intermediul Băncii Naționale, poate intervene în economie.

Figura 3-Rata de dobândă

Rata de dobândă a urmat în perioada 1995-2014 un trend general descendent. După cum se poate observa și în graficul de mai sus, în anul 1995 rata de dobândă înregistrează cea mai ridicată valoare (8,3%). Pe parcursul perioadei analizate, rata de dobândă a înregistrat creșteri și diminuări, ajungând să se situeze în anul 2014 la nivelul de 1,3%.

Analiza econometrică

Forma generală a ecuației:

Estimarea parametrilor în Eviews

Figura 3 Estimarea parametrilor

În urma estimării parametrilor ecuația devine:

Coeficientul aferent variabilei independente arată în ce sens, dar și gradul de influențare a nivelului variabilei dependente, la creșterea cu o unitate a nivelului variabilei dependente. Termenul liber (α) arată nivelul variabilei dependente, în situația în care variabila independentă este nulă.

Atunci când rata de dobândă este 0, nivelul Produsului Intern Brut este de 288,44 miliarde de Euro. Din punct de vedere economic, un nivel nul al ratei de dobândă nu este întâlnit în practică. Atunci când rata de dobândă înregistrează o creștere de un punct procentual, Produsul Intern Brut va înregistra o diminuare de 19,43 miliarde de euro.

Coeficientul de determinare ( R-squared) are o valoare de 0,815984 , ceea ce înseamnă că variația rezultatului ( evoluția Produsului Intern Brut) este explicată în proporție de 81,5% de către modelul de regresie, restul reprezentând influența altor factori.

Testarea parametrilor

Un prim pas în testarea parametrilor îl reprezintă analizarea probabilităților aferente fiecărui parametru. După cum se poate observa în figura 3, probabilitațile aferente coeficienților nu depășesc pragul de 5%, ceea ce înseamnă că se poate respinge ipoteza nulă, astfel coeficientul aferent ratei de dobândă(α), cât și termenul liber (β) diferă semnificativ de 0, deci aceștia sunt semnificativi din punct de vedere statistic.

Testul Wald

Figura 4.1 Testul Wald Figura 4.2 Testul Wald

Testul Wald este utilizat pentru a verifica dacă restricțiile aplicate asupra parametrilor sunt valabile. Prin consultarea figurilor 4.1 și 4.2, aferente testului Wald, observăm că valorile aferente lui F-Statistic, respectiv Chi-square, sunt identice, iar valorile probabilităților aferente au valori inferioare pragului de 5%, ceea ce înseamnă că se respinge ipoteza validității restricțiilor asupra parametrilor.

Testul Cusum of Squares

Acest test este utilizat pentru a verifica dacă în cadrul modelului de regresie se identifică puncte de rupture structural, ceea ce ar necesita fragmentarea modelului initial și elaborarea de modele de regresie pe subperioade de timp. În cadrul modelului studiat, de poate observa, în figura numărul 5 că modelul nu prezinte puncte de rupture structural, cee ace înseamnă că parametrii variabilelor studiate sunt stabili, din punct de vedere econometric, pe întreaga perioadă analizată.

Figura 5 Testul Cusum of Squares

Testul Jarque-Bera

Figura 6 Distribuirea rezidurilor

Conform figurii 6, se poate observa valoarea statisticii Jarque-Bera (0,118845) și probabilitatea aferentă acesteia (0,942309). Dat fiind faptul ca probabilitatea depașește pragul de 5%, putem afirma că erorile sunt distribuite normal.

Testul White

Figura 7-Testul White

Ecuația ce se poate construi în urma realizării acestui test este următoarea

Analizând cele 3 probabilități din ansamblul testului White, observăm că toate depășesc pragul de 5%, deci putem spune că fenomenul de heteroscedasticitate nu este prezent. În concluziile, reziduurile seriei de timp analizate sunt homoscedastice.

Concluzii

Având în vedere faptul că ipotezele modelului liniar simplu de regresie sunt respectate, putem afirma că acesta este valid din punct de vedere econometric. Pentru a fructifica rezultatele obținute în urma realizării acestui model, Banca Națională poate stabili nivelul ratei dobânzii de politică monetară astfel încât să nu afecteze nivelul Produsului Intern Brut pe termen lung, acesta fiind principalul indicator macroeconomic ce relevă gradul de dezvoltare al unui stat.

Bibliografie

http://www.nationalbanken.dk/en/about_danmarks_nationalbank/organisation/Pages/default.aspx

http://ec.europa.eu/economy_finance/ameco/user/serie/SelectSerie.cfm