Rolul Asistentului Medical ÎN Îngrijirea Bolnavului CU Schizofrenie

Argument

Schizofrenia este o tulburare psihică gravă care are un efect profund asupra vieții individului, afectând în același timp și familia sau prietenii acestuia. Simptomele, formele clinice variate sub care se poate prezenta schizofrenia, ca și evoluția bolii variază considerabil de la un individ la altul, ceea ce face ca diagnosticul și managementul pacientului schizofren să fie o sarcină dificilă pentru clinician. În sprijinul acestei idei este și afirmația conform căreia nu există două cazuri identice de schizofrenie.

Cuvantul psihiatrie inseamna tratamentul sufletului. Psihiatria are drept obiectiv studiul totalitatii manifestarilor patologice ale activitatii psihice, al conditiilor in care apar, al cauzelor ce le determina, al mecanismelor si masurilor de tratament curativo-profilactice ce se impun, pentru a le evita sau combate.

Psihiatria are caracterul unei stiinte pluridimensionale, cu stranse legaturi cu celelate stiinte medicale si sociale: neurologia, medicina interna, endocrinologia, psihologia si sociologia.

Bolile psihice au aparut odata cu omul ca si celelate boli. Conceptia despre ele a evoluat cu timpul, in raport cu gradul de cunostinta, conditiile sociale si economice fiecarei epoci.

Prima etapa a psihiatriei este epoca ignorantei, a magiei si a superstitiei. Conceptiile primitive dualiste explicau bolile prin interventia buna sau nefasta a divinitatilor, iar partea de terapie era oficiata de magi ori preoti, prin ceremonii purificatoare, adulatii . Odata cu aparitia primelor civilizatii si a religiilor boala apare ca o manie a zeilor. Pentru a intra in voia divinitatilor crude, se adresau, rugi sau se aduceau jertfe.

Am ales această temă deoarece acest domeniu, psihiatric, reprezinta o zonă fascinantă, ceea ce m-a determinat să imi pun alte și alte intrebări în căutarea unor răspunsuri și soluții. În acest domeniu se lucrează cu “ mintea și cu sufletul omului “ de aceea aceste doua aspecte îmi sunt un permanent stimul în a mă perfecționa, astfel incât să îmi ating nivelul optim al capacităților personale spre a fi un adevărat profesionist.

Un alt argument al lucrării este convingerea că, deși se crede in mod curent că având schizofrenie nu se mai poate duce o viață normală,realitatea dovedește în multe dintre cazuri posibilitatea reinserției sociale a bolnavului cu condiția ca acesta să beneficieze in primul rând de asistență specializată iar apoi de ințelegerea,toleranța,sprijinul comunității.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un pacient cu schizofrenie.

Traim intr-o epoca in care grija pentru suferinta psihica si-a dobandit statutul de stiinta, ocupandu-si locul cuvenit, alaturi de celelalte discipline medicale si, in care asistenta, recuperarea si reincadrarea bolnavilor psihici, in munca si in societate presupun cadre bine pregatite, atat din punct de vedere teoretic cat si practic.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu schizofrenie și de care trebuie să țina seamă asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: risc de complicații, limitare progresivă a mobilitații, scădere în greutate, alterarea dinamicii familiale, alterarea imaginii de sine, intoleranța la efort, risc de pierdere treptată a capacitații de muncă, de autoservire si autoîngrijire.

Cap I. NOTIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS

1. Noțiuni de anatomie a sistemului nervos

Sistemul nervos pune în contact organismul cu mediul exterior și coordonează unitar activitatea celorlalte aparate și sisteme.

Segmentele sistemului nervos central (SNC) sunt:

-Măduva spinării

-Trunchiul cerebral

-Cerebelul

-Diencefalul

-Emisferele cerebrale

Organele nervoase care formează nevraxul sunt învelite de sistemul meningeal, format din trei membrane:

-Piamater

-Arahnoida

-Duramater

1.1 Sistemul nervos, deși unitar, este subîmparțit în două părți:

A. Sistemul nervos de relație

B. Sistemul nervos vegetativ

A. Sistemul nervos de relație este format din:

Sistemul nervos central – reprezentat de mielencefal, metencefal, mezencefal, diencefal, telencefal.

Sistemul nervos periferic – reprezentat prin nervii cranieni și nervii spinali

(rahidieni).

B. Sistemul nervos vegetativ este format din:

Sistemul nervos simpatic

Sistemul nervos parasimpatic

Centrii nervoși vegetativi sunt grupați distinct la nivelul sistemului central și coordonează activitatea organelor interne prin intermediul unor fibre efectoare proprii.

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central. Emisferele cerebrale sunt separate prin fisura interemisferică și legate în partea bazala prin formațiuni de substanță albă:

– Corpul calos

– Trigonul cerebral

– Comisura albă anterioară

– Comisura albă posterioară

Fiecare emisferă cerebrală are trei fețe:

– Convexa externă

– Mediala internă

– Bazala

Fețele emisferelor cerebrale sunt brazdate de numeroase șanturi, unele adânci care delimitează lobi ( frontal, parietal, temporal, occipital), altele superficiale care delimitează girusuri sau circumvoluții cerebrale (precentral, postcentral, hipocampic etc.).

Structural emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanță cenușie dispusă la suprafață formând scoarța cerebrală și substanță albă la interior, alcătuită din fibre de asociație, comisurale și de proiecție.

1.2 Noțiuni de fiziologie

1.2.1 Fiziologia emisferelor cerebrale

Rolul specific al creierului este de a prelucra informația. Informația pătrunde în sistemul nervos la nivelul receptorilor, de unde este transmisă la scoarță, în ariile senzitive specifice.

Aceste informații sunt comparate la nivelul ariilor asociate cu cele culese de alți analizatori, precum și cu ariile asociative cu cele culese de alți analizatori, precum și datele din memorie. Pe baza sintezei complexe este elaborată starea de conștiință, sunt luate deciziile voliționale și automate.

Scoarța cerebrală, îndeplinește trei categorii de funcții:

– Funcții senzitive.

– Funcții asociative.

– Funcții motorii.

Pe baza acestor funcții, se nasc procesele psihice caracteristice ființei umane: cognitive, afective, volitive. Paleocortexul sau sistemul limbic îndeplinește trei categorii de roluri:

Rolul de centru cortical

La om simțul olfactiv are și o componență emoțională cu efect stimulator sau inhibitor. Pe baza mirosului animalele recunosc de la mare distanță atât partenerul de sex și adversarul, prada și dușmanul.

Rolul în reglarea actelor de comportament instinctual.

Reprezintă un ansamblu de activitați psihice, somatice si vegetative desfășurate în vederea satisfacerii unor necesități primare ale organismului- alimentarea, hidratarea, funcția sexuală, stăpânirea unui teritoriu, obținerea libertății.

La baza actelor de comportament se află un proces nervos complex numit motivație sau impuls.

Nu există activitate umană fără un proces motivațional.

Însuși procesul de invățare și memorizare are la bază motivația.

Rolul în procesele psihice afective.

Procesele fiziologice complexe care generează aceste stări au la bază o serie de circuite funcționale pe care sistemul limbic le realizează cu hipotalamusul, formația reticulară a triunghiului cerebral, ariile corticale asociative. Pe baza acestor conexiuni sistemul limbic poate elabora unele reflexe condiționate simple. Este dificil și eronat să localizăm funcțiile cele mai înalte ale creierului. Nu există centri ai gândurilor sau ai voinței, nu există centru al învățăturii sau memoriei, nu există un centru anatomic precis al conștiinței.

Procesele nervoase de nivel superior, care au trecut granița fiziologiei spre psihologie, nu pot fi înțelese și studiate cu metodele curente ale fiziologiei experimentale.

Din analiza vieții psihice umane se disting trei compartimente psiho – fiziologice:

– Compartimentul cognitiv – de cunoaștere.

– Compartimentul volitiv – decizional.

– Compartimentul afectiv.

Cap II. SCHIZOFRENIA-DATE DESPRE BOALA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

2.1 Definiție

Schizofrenia, este o tulburare psihotica cu etiologie necunoscuta si prezentari divergente .Se caracterizeaza prin simptome positive si negative (deficitare).Conform manualului de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale schizofrenia este definita ca o:”Tulburare mintala care dureaza cel putin sase luni si presupune pentru cel putin o luna existenta a doua sau mai multe simptome dintre urmatoarele : idei derilante, halucinatii, dezorganizarea vorbirii, comportament profund dezorganizatsau catatonic , simptome negative”).

2.2. Clasificare

– Schizofrenia dezorganizată -apare in adolescența /la oamenii mai tineri , pare a fi mai frecventa la barbați.Dupa cum sugerează numele , acesta forma clinică (denumită in trecut schizofrenie hebefrenică )se caracterizează printr-o dezorganizare ideativă si comportamentală masivă .

-Schizofrenia catatonică –formă clinică caracterizată prin tulburari psihomotorii. In acestă formă de schizofrenie se descriu negativism active și pasive.

-Schizofrenia paranoidă – simptomele dominante ale aceste forme sunt ideile derilante de persecuție sau grandoare , frecvent apar iluzii și halucinații , cel mai adesea auditive .

-Schizofrenia reziduală – această formă presupune ca a existat in trecut cel putin un episod acut de schizofrenie dar tabloul clinic actual nu prezintă simptome psihotice pozitive notabile(ex:idei delirante, halucinații, dezorganizare a vorbirii).

-Schizofrenia simplă – acesta formă clinică de schizofrenie nu se distinge printr-un element clinic semnificativ ,characteristic ci printr-o gama larga de simptome negative ( o scarede a capacitatii volitionale, o scadere a capacitatii de rezonanta afectiva , un comportament autist , singuratate etc.)

-Schizofrenia nediferentiata –desemnează in general o categorie care cuprinde indivizii ce nu pot fi plasati in nici una din categoriile precedente sau care intrunesc criterii pentru mai mult decat o singură formă clinică.

Etiologie

Prezentarile simptomatologice si prognostice ale schizofreniei sunt atat de heterogene incat nici un factor etiologic unic nu poate fi considerat cauzator .Modelul etiologic cel mai frecvent utilizat este modeluil stres /diateza, protrivit caruia persoana care se imbolvaneste de schizofrenie are o vulnerabilitate biologica specifica ,sau diateza, care este declansata de stres si conduce la simptomele schizorefiei .Stresurile respective pot fi generale , biologive si psihosociale sau de mediu .

Schizofrenia afectează în egală măsură ambele sexe, indiferent de rasă, unii autori susținand totuși o incidența mai crescută la populația nordică. Se remarcă un coefiecient mai crescut de morbiditate prin schizofrenie la populația pauperă din aglomerările urbane. Schizofrenia denumită și psihoza hipotimică discordantă, se caracterizează printr-o bizară înstrăinare afectivă de la condiția umană, funcțiile de cunoaștere fiind în același timp eventual intacte atunci când sunt analizate fiecare în parte.

2.4 Simptomatologie

Tulburările psihice din schizofrenie ar putea fi grupate în două mari sindroame:

A.Sindromul disociativ

Cuprinzând tulburări ale câmpului conștiinței, tulburări ale desfășurării gândirii, dezogranizarea vieții afective, comportamentul catatonic.

B.Sindromul delirant paranoid

Cuprinzând trăirile delirante (delirul de influență, depersonalizarea) și delirul autist consecutive acestor trăiri.

Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conținutul acestor sindroame constau în urmatoarele:

Tulburările de percepție – Sunt reprezentate de halucinații. Cele mai caracteristice halucinații sunt cele auditive.

Halucinații corporale – Se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul simte că un animal îi umbla prin abdomen, simte că i se mișcă un picior sau o mână (deși acestea stau nemișcate) simte că cineva îi extrage sângele sau creierul etc.

Tulburăafective, comportamentul catatonic.

B.Sindromul delirant paranoid

Cuprinzând trăirile delirante (delirul de influență, depersonalizarea) și delirul autist consecutive acestor trăiri.

Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conținutul acestor sindroame constau în urmatoarele:

Tulburările de percepție – Sunt reprezentate de halucinații. Cele mai caracteristice halucinații sunt cele auditive.

Halucinații corporale – Se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul simte că un animal îi umbla prin abdomen, simte că i se mișcă un picior sau o mână (deși acestea stau nemișcate) simte că cineva îi extrage sângele sau creierul etc.

Tulburările de gândire – Sunt reprezentate de gândirea incoerentă, cu lipsa legăturii între idei sau a relațiilor logice între aceste idei. În ceea ce privește conținutul gândirii, tulburarea cea mai caracteristică este delirul.

Tulburarile de vorbire – Însoțesc de regulă și exprimă tulburările de gândire, mai ales în formele avansate ale schizofreniei. Cea mai gravă tulburare de limbaj, care exprimă gândirea incoerentă a bolnavului, este schiofazia. Schizofazia constă dintr-o înșiruire de expresii și fraze fără nicio legatură între ele, cuvinte nou – create de bolnav (neologisme) și care au semnificație numai pentru el, astfel incât limbajul bolnavului devine de neințeles pentru ceilalți.

Tulburările de scris – Sunt legate de tulburările de gândire și vorbire si exprimă mai ales incoerența gândirii.

Tulburările de afectivitate – Sunt reprezentate de lipsa legăturii afective între trăirile delirante ale bolnavului și comportamentul său. La începutul bolii, schizofrenii pot prezenta o scădere sau chiar o pierdere a afecțiunii pentru cei apropiați, care poate evolua către inversiune afectivă.

2.5 Diagnostic

Simptomele schizofreniei expuse în capitolele anterioare nu au o pondere egală în decizia diagnosticului. Din practica clinică rezultă o mare variabilitate de manifestare simptomatologică a bolii, mai ales în ultimul timp, după introducerea medicației neuroleptice. Diagnosticul de schizofrenie nu este ușor de făcut, implicând multă responsabilitate. A avea acest diagnostic, înseamnă din punct de vedere existențial un handicap, în primul rând prin însăși prezența bolii, care produce un clivaj al individului față de real. Din punct de vedere social, profesional, familial, pacientul nu mai este integrat corect, ceea ce este și firesc să se întâmple, fiind vorba de cea mai gravă și serioasă alienație mintală.

In decizia diagnosticului pozitiv desigur contează mai întâi simptomele, intensitatea lor, numărul lor și stabilitatea lor în timp.

Făcând un studiu semiologic retrospectiv, voi reda mai jos diferite păreri ale unor personalități ale psihiatriei, cu privire la ierarhizarea simptomelor schizofreniei, care nu sunt toate cu semnificație egală în diagnostic.

Astfel K. Schneider consideră că simptomele schizofreniei pot fi clasificate în două grupe: simptome de rang I și II . Observăm că el pune pe prim plan sonorizarea gândirii și halucinațiile auditive, somatice, acțiunile de influență.

Criteriile lui K. Schneider:

A. simptome de prim rang:

1. sonorizarea propriilor gânduri

2.halucinațiile auditive cu caracter antagonist, cu aspect de
ambivalență și de excludere reciprocă

halucinații somatice interoceptive, lipsa de independență interioară

halucinații auditive cu caracter de comentariu al comportamentului pacientului

acțiunea de influență asupra gândurilor

influență asupra sentimentelor, trăirilor emoționale

acțiunea de influență asupra impulsiunilor și motivațiilor

influență în acțiuni și atitudini

9. descoperirea, denudarea gândurilor cu fenomene de citire, de
ghicire a gândurilor

10.ruperea fluxului ideativ, întreruperea lui (baraj Sperrung),presupunând împiedicarea cursului ideativ.

11. delirul senzitiv de relație și percepția delirantă.

B. simptome de rang II:

tulburări de asociație: idei, judecăți

tocire și aplatizare afectivă

alte tipuri de delir și halucinații, dacă sunt suficient exprimate clinic și constante (au continuitate)

K. Schneider ia în considerare mai multe aspecte fenomenologice.

Tabel .1 Simptome in schizofrenie

Tabel.2 Simptomele schozofreniei

Clasificarea în detaliu, în simptome fundamentale și accesorii este largă. Se referă la tulburările din toate funcțiile psihismului, cuprinzând chiar acele funcții psihice neafectate de boală.

2.6. Evoluție și prognostic

Ținând seama de varietatea mare de evoluție a bolii de la individ la individ, precum și de vârsta și felul debutului se apreciază ca 25 – 30% dintre bolnavi se vindecă, 30 -50% evoluează către forme cornice care permit reîntoarcerea în familie și societate, 15 – 20% ajung la forme cornice grave, care nu permit reîntoarcerea bolnavului în familie și societate, iar între 1 – 5% din bolnavi mor datorită, direct sau indirect, bolii (sinucidere, negativism alimentar, infecții intercurente, răniri). Prognosticul este cu atât mai întunecat cu cât boala debutează la o vârstă mai tânară cel mai nefavorabil fiind prognosticul schizofreniei infantile.

Evoluție

Debutul se situează intre adolescență și 45 ani, dar majoritatea cazurilor debutează in perioada de varstă cuprinsă intre 18-25 ani.

Debutul poate fi:

Acut

idei delirante

halucinații

agitație psihomotorie

dezorganizare marcată a gandirii si comportamentului

Insidios

aplatizarea afectivă

retragere si izolare socială

tulburări anxioase

tulburări depresive

scaderea randamentului si capacitatii de intelegere

idei bizare

discursul tangential,circumstantial bizar

Debutul poate fi precipitat de factori psihotraumatizanți.

Prognosticul

Factorii de prognostic negativ:

debutul inainte de 20 ani

personalitatea premorbidă dizarmonică

sexul masculin

nivelul intelectual scazut

complianța scazută la tratament

incarcatura genetica prezentă

frecvența mare a recăderilor

instituirea tardivă a tratamentului

ințelegerea sociala nesatisfăcătoare

absența sindroamelor afective

absența suportului familial si social

comorbiditatea cu alte boli psihice sau somatice

Recaderile sunt de doua ori mai frecvente la pacientii care nu fac tratament de intretinere fața de cei care fac tratament. Recăderile sunt mai frecvente in familiile in care exista niveluri crescute de emoție exprimată. Emoția exprimată este definită ca un tip de comportament al părinților care sunt foarte critici si ostili, controland toate acțiunile pacientului.

Recunoașterea din timp a acestor simptome au o importața deosebită in instituirea precoce a tratamentului antipsihotic adecvat.

Viața unui schizofren este mai mică cu zece ani față de restul populației, in special din cauza sinuciderilor.

Suicidul la pacienții cu schizofrenie

– 50% din schizofreni au in cursul evolutiei bolii idei de sinucidere sau tentative de sinucidere.

Factori de risc pentru suicid in schizofrenie:

schizofrenia paranoidă

sexul masculin

izolarea socială

depresia

lipsa de speranță

prezența in antecedente a tentativelor de sinucidere

celibatul

statutul de somer

bolile somatice

pierderile recente

pierderea parinților in copilarie

lipsa suportului social

Suicidul la schizofreni poate fi si consecința:

halucinațiilor imperative care comanda actul suicidar

ideilor delirante

raptusului (pulsiune suicidala inexplicabilă)

Atitudinile medicale care se impun in fața unui astfel de pacient sunt:

internare urgență

sustinerea psihologică

instituirea tratamentului antipsihotic

instituirea tratamentului antidepresiv

2.7. Tratament

Tratamentul în schizofrenie are drept scop anularea fenomenelor psihopatologice, prevenirea reapariției lor ca și compensarea defectului personalității. Recuperarea și reintegrarea familială și socio – profesională a bolnavului. Instituirea precoce a tratamentului, imbunatateste prognosticul prin prevenirea deteriorarii.

Prima problemă care se pune in fata unui astfel de pacient este că acesta nu apreciază critic tulburările sale. De aceea i se va explica necesitatea tratamentului si eventual necesitatea internării.

Internarea va fi recomandată in urmatoarele situatii:

sindrom catatonic

agitație psihomotorie

risc suicidar

heteroagresivitate

prezența halucinațiilor imperative

anxietate marcată

incapacitate de autoingrijire

lipsa suportului familial sau social

Dacă pacientul este compliant la tratament si are un suport familial adecvat, acesta poate fi realizat si la domiciliu.

Tratamentul este individualizat, tinandu-se cont de particularitațile psihice si somatice ale pacientului.

Tratamentul este complex si cuprinde trei aspecte:

tratamentul biologic

terapiile psihologice

terapiile de reabilitare

Tratament biologic

Este reprezentat de tratamentul farmacologic si de terapia elecroconvulsivanta.

Tratamentul farmacologic

Avand in vedere ca schizofreniile sunt boli cronice, tratamentul are doua aspecte: a)tratamentul fazei acute

b)tratamentul de intreținere

Tratamentul va fi individualizat si va ține cont de patologia asociată, complianța subiectului, efectele adverse, suportul si instruirea familiei.

Atat tratamentul fazei acute, cat si tratamentul de intretinere se efectuează cu medicamente antipsihotice.

Cele mai importante medicamente antipsihotice sunt urmatoarele:

Risperidon

Clozapina

Olanzapina

Sentindol

Quetiapin

Ziprosidon

Eficacitatea lor asupra simptomelor pozitive si a celor negative din schizofrenie a fost bine demonstrată. Spre deosebire de antipsihoticele clasice, care pot determina incetiniri ale functiilor cognitive, aceste noi antipsihotice sunt aparent lipsite de acest efect.

Se consideră ca dintre toate antipsihoticele atipice, Clozapina are efecte superioare in tratamentul schizofreniei rezistente.

Caracteristicile generale ale antipsihoticelor atipice sunt:

eficacitatea similara cu cea a antipsihoticelor clasice

incidenta scazuta sau chiar absența a efectelor extrapiramidale

nu perturba nivelul prolactinei

au eficacitate terapeutica la pacienții nonrespondenți la antipsihoticele clasice

acțiunea farmacodinamică pentru fiecare produs in parte

tratamentul fazei acute

Dozele echivalate la 100 mg de Clorpromazina sunt:

haloperidol: 2 mg

tioridazin: 100 mg

trifluoperazin: 5 mg

flufenazin: 2 mg

clozapina: 50 mg

risperidona: 1-2 mg

olanzapina: 2-3 mg

Se incepe tratamentul cu 25-50 mg clorpromazina sau echivalent și se creste progresiv pană la 200-300 mg/zi. Se asteaptă instalarea efectelor antipsihotice (in medie 4-6 sapt), după care incep să se tatoneze dozele de intreținere. Lipsa de răspuns la tratament in această perioadă de timp necesită schimbarea medicamentului antipsihotic administrat. Se recomandă monoterapia. Asocierea intre doua sau mai multe antipsihotice nu este justificată, intrucat ele au același mecanism farmacodinamic.

S-a observat că supradozele nu au eficacitate clinică mai mare, in schimb determină efecte adverse, uneori incontrolabile.

Este interzisă asocierea intre neurolepticele standard și cele depot.

Terapia electroconvulsivantă

Este indicată in schizofrenie in urmatoarele situatii:

schizofrenia catatonică

starile de agitație psihomotorie

comportamentul suicidar

rezistență la tratamentul antipsihotic

b)Tratamentul de intreținere

Schizofrenia este o boala cronică si tratamentul este indelungat, putând dura intreaga viață. In perioada de remisiune parțială sau totală va fi menținut un tratament cu antipsihotice depot. Se consideră că aproximativ jumatate dintre pacienți intrerup tratamentul de intreținere fie pentru ca nu acceptă boala, fie pentru că se simt bine, fie din cauza efectelor adverse neplacute.

In aceste cazuri sunt preferate antipsihoticele depot care au actiune de lunga durata.

Cele mai cunoscute preparate depot sunt:

Flufenazina enantat fiole 25 mg; se administreaza 1 fiola la 14 zile

Flufenazina decanoat fiole 25 mg; se administreaza 1 fiola la 21 zile

Haloperidol decanoat fiole 25 mg; se administreaza 1 fiola la 30 zile

Flupentixol decanoat fiole de 20 mg; se administreaza 1 fiola la 2 saptamani

Calea de administrare- numai intramuscular profund

Desi administrarea lor scade costul tratamentului si se realizeaza in același timp supravegherea eficientă a bolnavului, ele sunt asociate cu riscul sindromului neuroleptic malign care nu mai poate fi controlat prin intreruperea medicatiei, precum și cu aparitia diskineziei tardive.

Tratamentul de intreținere se face atât cu antipsihoticele clasice cât și cu antipsihoticele atipice, care sunt lipsite de riscul efectelor extrapiramidale.

Tratamentul psihoterapeutic

Psihoterapiile individuale specifice și-au dovedit o eficacitate partială in tratamentul schizofreniilor. Este eficientă terapia suportivă, care identifică problemele reale ale pacientului și il ajută sa le razolve.

Este foarte importanta educarea familiei, atat pentru a depista semnele prodromale ale bolii in vederea identificării recăderilor, cât și pentru a ajuta pacientul să se integreze. A fost demonstrat faptul ca familiile schizofrenilor au scoruri mari de emoție exprimată, scoruri care sunt in stransă legatură cu recăderile. Atat pacienții cât si familiile vor fi invățați să iși rezolve problemele și să inteleaga evoluția si manifestările bolii.

2.8. Complicații
Lăsată netratată, schizofrenia poate determina probleme severe emoționale, de comportament și de sănătate, și chiar probleme legale și financiare care pot afecta toate ariile vieții pacientului.

– suicid
– comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea
– depresie
– abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
– conflicte familial

– inabilitatea de a lucra sau de a merge la școală
– probleme medicale datorate medicației antipsihotice
– afecțiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens

CapIII .ROLUL AUTONOM ȘI DELEGAT AL ASITENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU SCHOZOFRENIE

Bolnavii îngrijiți în spitalele de psihiatrie de cele mai deseori nu sunt responsabili pentru atitudinile și faptele lor. Numeroase îmbolnăviri psihice se exteriorizează printr-o notă de agresivitatea mai mult sau mai puțin accentuată. Internarea bolnavilor psihici în instituții închise se face cu reaspectarea unor norme juridice, pe baza stabilirii iresponsabilității lor, prezentând o notă de periculozitate atât pentru persoana lor proprie, cât și pentru anturajul lor. Comportamentul deosebit al acestor bolnavi trebuie să fie bine cunoscut de personalul de îngrijire, care trebuie să manifeste o atitudine de bunăvoință și înțelegătoare fată de ei.

Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu schizofrenie vizează compensarea parțială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei, protejează, menține și promovează sănătatea; ușurează suferința și asistă individul în ultimele momente de viață; stabilește procesul de îngrijire; favorizează reintegrarea în familie sau societate. Pentru îndeplinirea rolului necesită deprinderi și capacități profesionale exercitându-le astfel :

▪ asigurarea condițiilor de mediu

– saloanele comune, coridoarele și anexele spațioase, bine luminate, cu mult aer, bine îngrijite;

– ușile închise irită și, adesea, traumatizează bolnavii, de aceea în interiorul sectiei, ușile dintre saloane și coridoare, camera de zi și sala de mese trebuie tinute deschise;

– încăperile anexe ca și colțurile de coridoare trebuie să fie bine luminate, atât ziua cât și noaptea, întrucat în aceste locuri se pot izola bolnavii depresivi și pot comite tentative de sinucidere.

▪ îngrijiri generale

– adoptarea unui comportament adecvat față de obsesiile bolnavului începe încă de la primirea lui in spital.

– unele măsuri, ca de exemplu predarea obiectelor tăioase, briceagul, briciul, lame de ras sau chibrituri sau alte obiecte periculoase, în mâinile bolnavilor, asistentul trebuie să le execute cu tact deosebit;

▪ alimentația

– alimentația bolnavilor la sectia de psihiatrie nu comportă probleme deosebite de dietoterapie;

– alimentația trebuie sa fie mixtă normocalorică , cu multe fructe, legume și preparate de lapte.

▪ supravegherea bolnavului

în afară de supravegherea obișnuită a funcțiilor somatice, obișnuite la toate secțiile de spital, la secțiile de psiatrie trebuie urmărite cu atenție consumul cantitățile de lichide, modul de alimentare.

Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu schizofrenie vizează abilitatea ei de a îndeplini sarcini și de a aplica îngrijiri medicale sub prescripție medicală;

Asistentului medical îi revin următoarele atribuții:

– recoltează produse patologice pentru examenul de laborator: sânge, urină;

– pregătește pacientul pentru examenele: tomografia axială computerizată, rezonanța magnetică nucleară , electroencefalogramă.

– canulează o venă și montează o perfuzie i.v;

– injecții

– pregătește și administrează medicamentele la indicația medicului.

CapVI.PREZENTARE CAZURII

4.1. CAZ CLINIC NR.1

Perioada 05.04.2015-11.04.2015

Culegerea datelor:

Nume: P.

Prenume:M.

Vârstă:37 de ani

Sex:M

Ocupație:fara ocupatie

Religia: creștin-ortodoxă

Cetățenie:română

Domiciliu:București

Istoricul bolii: Pacient aflat în evidența, Spitalului Clinic de Psihiatrie ‘’Alexandru Obregia’’ , se internează pentru o nouă decompensare a simptomatologiei de aspect discordant manifestată prin neliniște psihomotorie, iritabilitate, halucinații auditive, insomnia.

Motivele internării: Prezintă tulburări calitative de percepție de tipul halucinațiilor auditive. Dificultăți de concentrare și de menținere a atenției, hipoprosexie spontană și voluntară. Hipomnezie de fixare și de evocare. Orientat temporo-spațial, auto-și allopsihic. Gândire cu flux ideoverbal mai lent, ideație interpretative-delirantă de urmărire. Somn Indus medicamentos; dificultăți adaptativ-relaționale in mediul social.

Manifestările de dependență: Dispoziție disforică, pacient ușor neliniștit psihomotor în timpul examinării, cooperează cu dificultate, relative comunicativ, iritabilitate, irascibilitate cu tendință la heteroagresivitate.

Data internării: 05.04.2015

Data externării: 11.04.2015

EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

1.Nevoia de a evita pericolele- alterarea stării de sănătate legate de anxietate și manifestată prin dezechilibrele metabolice și neuropsihice.

2. Nevoia de a se alimenta-bonava prezintă dezechilibru prin tulburări hidroelectrolitice.

3. Nevoia de a se odihni- perturbare modului de somn,legat de stres și prognosticul bolii manifestat prin somn insuficient.

4.Nevoia de a comunica-perturbarea imaginii de sine,comunicare dificilă,puditate nejustificată.

PLAN ÎNGRIJIRE – CAZ CLINIC 1

PERIOADA 05.04.2015-11.04.2015

INVESTIGAȚII DE LABORATOR

TRATAMENT MEDICAMENTOS

EVALUARE FINALĂ

Pacientul P.M. în vârstă de 37 ani,cu domiciliul în București, – pacientul este externat, starea generală este bună; parametrii vitali sunt în limitele normale: TA = 130/60 mmHg,

P = 78 b/min R = 16 resp/min T = 36,2˚C ;I se administrează tratamentul prescris de către medic . Va urma tratamentul în ambulatoriu conform Rp.

– revine la control pe peste 1 lună

– pacientul fiind externată în data de 11.04.2015.

CAZ CLINIC NR.2

Perioada 09.02.2015 – 15.02.2015

Culegerea datelor:

Nume: P.

Prenume: A.

Vârstă: 54 ani

Sex:M

Ocupația: : pensionat medical

Cetățenie:română

Domiciliu: București

Antecedente:heredo-colaterale-nesemnificative

Istoricul bolii:. Pacient in vârstă de 54 de ani, diagnosticat cu Schizofrenie paranoidă, cu multiple internări psihiatrice în antecedente este adus pentru o simptomatologie psihotică manifestată prin agitație psiho-motorie, comportament halucinator delirant, tulburări de percepție, heteroagresivitate verbal și obiectuală, internându-se prin procedură non-voluntară, conform Legii 487/2002. Prima internare psihiatrică în 1980.

Motivele internării: Este adus la camera de gardă cu ambulanța și poliția. Din procesul verbal al poliției reiese că pacientul a fost găsit pe stradă, fiind reținut pentru o simptomatologie psihotică manifestată prin: stare de agitație psiho-motorie, comportament halucinator-delirant, heteroagresivitate verbal și obiectivală, tulburări de percepție în multiple modalități senzoriale, impulsivitate, interpretări delirante, ideație delirantă mai slab sistematizată-de influență, de transmitere a gândurilor, de persecuție, de urmărire, de grandoare, insomnia mixte.

Examen clinic general în limite normale.

Analize de laborator: colesterol seric total – 240mg/dl, ȋn rest fiind ȋn limite normale.

Examene paraclinice: EKG – traseu cu ritm sinusal fără elemente patologice.

Tratament: Rispolept sol. orală 1mg/ml Rispolept inițial, crescut ulterior: 2ml-0-4ml; Diazepam sol. injectabilă fiole a 10mg/2ml 1-0-1, ulterior retras din schemă; Levomepromazin 25mg inițial: 1/2-0-1/2,crescut ulterior la 2 cp/zi seara; Depakine Chrono inițial: 300mg 1cp-0-1cp, crescut ulterior: 500mg-0-500mg; Romparkin 2mg 1cp-0-0 la nevoie: 1 fiolă sol. injectabilă Diazepam; 1 fiolă sol. injectabilă Prozin 25mg/5ml.

Data internării:09.02.2015

Data externării:15.02.2015

EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

1.Nevoia de a evita pericolele- alterarea stării de sănătate datorită complicațiillor ce pot apare în urma dezechilibrelor neuropsihice.

2. Nevoia de a se odihni- perturbare modului de somn,legat de stres și prognosticul bolii manifestat prin somn insuficient.

3.Nevoia de a învăța să-și păstreze sănătatea-ignoranță legată de cunoștințe insuficiente.

4.Nevoia de a fi ocupat și de a se realiza-bolnava este preocupată în vedere continuării studiilor.

5.Nevoia de a fi ocupat și de a se realiza-bolnava este preocupată în vedere continuării studiilor.

PLAN DE ÎNGRIJIRE –CAZ CLINIC NR.2

PERIOADA 09.02.2015 – 15.02.2015

INVESTIGAȚII DE LABORATOR

TRATAMENT MEDICAMENTOS

EVALUARE FINALĂ

Pacientul P.A. în vârstă de 54ani,cu domiciliu în București,este adus la camera de gardă cu ambulanța și poliția în data de 09.02.2015 la Spitalul Clinic de Psihiatrie ,,Dr. Alexandru Obregia’’ . Din procesul verbal al poliției reiese că pacientul a fost găsit pe stradă, fiind reținut pentru o simptomatologie psihotică manifestată prin: stare de agitație psiho-motorie, comportament halucinator-delirant, heteroagresivitate verbal și obiectivală, tulburări de percepție În urma tratamentului evoluția este favorabilă,pacientul fiind externată în data de 15.02.2015.

CAZ CLINIC NR.3

Perioada 09.02.2015 – 15.02.2015

Culegerea datelor:

Nume: P.

Prenume: I.

Vârstă: 56 ani

Sex: F.

Ocupația:pensionara

Cetățenie:română

Domiciliu:București

Antecedente medicale: : fără semnificație psihiatrică

Anamneza socio-familială: un fiu- medic resident;școlarizare-studii superioare; locuiește singură

Motivele internării: Motivele internării: Pacientă aflată la prima internare ȋn Spitalul Clinic de Psihiatrie “Dr. Alexandru Obregia “ este adusă de fiu pentru neliniște anxioasă, izolare socială,comportament apato-abulic, somn superficial, disociație ideo-afectivă,deshidratare ,scadere ponderală, simptomatologie agravată ȋn urma decesului recent al mamei ( dec.2014). Istoricul bolii: Simptomatologia psihotică de tip schizofren a debutat ȋn adolescență și a primit asistență psihiatrică ȋn secția de psihiatrie Botosani. Ȋn prezent este adusă de fiu pentru o simptomatologie reziduală negativă agravată după decesul recent al mamei cu care domicilia.

Diagnostic medical: Schizofrenie paranoidă

Data internării:09.02.2015

Data externării:15.02.2015

EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

1.Nevoia de a evita pericolele- incapacitatea pacientei de a evita complicațiile apărute în urma neglijării stării de sănătate -vulnerabilitate fata de pericole .

2. Nevoia de a se alimenta-imposibilitatea pacientei de a se alimenta și hidrata adecvat nevoilor sale datorită stării de boală manifestată prin deshidratare , scadere ponderală

3. Nevoia de a dormi și a se odihni- incapacitatea pacientei de a avea un somn linistit .

4.Nevoia de a comunica-perturbarea imaginii de sine,comunicare dificilă,puditate nejustificată.

PLAN DE ÎNGRIJIRE –CAZ CLINIC NR.3

PERIOADA 09.02.2015-15.02.2015

INVESTIGAȚII DE LABORATOR

TRATAMENT MEDICAMENTOS

EVALUARE FINALĂ

Pacienta P.i. în vârstă de 56 de ani,cu domociliul în București,se internează în data de 09.02.2015 ,in urma tratamentului, aceasta prezentand stare ameliorata ,este externată în data de 15.02.2015, respectând recomandarile medicale , vine la control dupa o lună.

CONCLUZII

Schizofrenia reprezintă o problemă de sănătate publică,cu atât mai mult în contextul în care accesul la informații de sănătate este deficitar și fragmentat. În acest context,abordarea acestei boli ar trebui să fie una complexa si să integreze mai multe categorii profesionale implicate în acordarea asistenței medicale.

O componentă importanta este reprezentată de conducerea corectă și integrată a tratamentului curativ. Pentru a realiza acest deziderat, toate componentele tratamentului trebuie abordate și respectate- tratamentul etiologic și simptomatologic. Nu în ultimul rând, îngrijirea oferită de asistentele medicale trebuie sa fie complementare masurilor oferite de către medici.

Prezenta lucrare a făcut o scurtă analiză a tuturor aspectelor menționate mai sus, fiind prezentate trei cazuri de schiyofrenie paranoidă după cum urmează:

-în primul caz avem o pacienta cu istoric de boală, fiind adusă la spital intr-un episod de nouă decompensare a simptomatologiei de aspect discordant manifestată prin neliniște psihomotorie, iritabilitate, halucinații auditive, insomnie.Stă internata pe sectia de psihiatrie 7 zile. În urma tratamentului prescris de medic prezintă o stare bună și va reveni la control peste o lună.

– in al doilea caz este prezentat un pacient cu multiple internarii psihiatrice, fiind adus la camera de gardă cu ambulanța și poliția prezentând stare de agitație psiho-motorie, comportament halucinator-delirant, heteroagresivitate verbal și obiectivală, tulburări de percepție în multiple modalități senzoriale, impulsivitate, interpretări delirante, ideație delirantă mai slab sistematizată-de influență, de transmitere a gândurilor, de persecuție, de urmărire, de grandoare, insomnia mixte. În urma tratamentului evoluția este favorabilă,pacientul fiind externat în data de 15.02.2015.

-in al treilea caz avem o pacientă adusă de fiu pentru o simptomatologie reziduală negativă agravată după decesul recent al mamei cu care locuia.Prezintăo stare de neliniște anxioasă, izolare socială,comportament apato-abulic, somn superficial, disociație ideo-afectivă,deshidratare ,scadere ponderală. I se administrează tratamentul conform prescriptiei medicale si vitaminioterapie. În urma tratamentului, aceasta prezentand stare ameliorata ,este externată în data de 15.02.2015, respectând recomandarile medicale , vine la control dupa o lună.

Anexa 1

Lista figurilor

Lista tabelelor

BIBLIOGRAFIE

Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale .Ediția a IV –a. Text revizuit Coordonator științific Prof. Dr.Aurel Romila , editor Marian Popa , Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din Romania , București , 2003

Schizofrenia, E. Minokowski, Editura IRI – București 1999

pagina web: www.informatiamedicală.ro

Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie, T. Șerbănescu ,Manual pentru cadre medii, Editura medicală București 1978

Breviar de explorări funționale și îngrijiri speciale acordate bolnavului pentru școlile sanitare, Sub redacția L. Titircă ,București 1998

Pagina web:www.romedic.ro

BIBLIOGRAFIE

Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale .Ediția a IV –a. Text revizuit Coordonator științific Prof. Dr.Aurel Romila , editor Marian Popa , Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din Romania , București , 2003

Schizofrenia, E. Minokowski, Editura IRI – București 1999

pagina web: www.informatiamedicală.ro

Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie, T. Șerbănescu ,Manual pentru cadre medii, Editura medicală București 1978

Breviar de explorări funționale și îngrijiri speciale acordate bolnavului pentru școlile sanitare, Sub redacția L. Titircă ,București 1998

Pagina web:www.romedic.ro