Rolul Asistentei Medicale In Ingrijirea Si Monitorizarea Pacientilor cu Avort Spontan

=== ba90a4e15be8ee1d2cf8fadcea448688259f6d34_35006_1 ===

ȘCOALA POSTLICEALĂ

SPECIALIZAREA: ASITENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA ȘI MONITORIZAREA PACIENȚILOR CU AVORT SPONTAN

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2016

ȘCOALA POSTLICEALĂ

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA ȘI MONITORIZAREA PACIENȚILOR CU AVORT SPONTAN

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2016

CUPRINS

ARGUMENT

CAP. 1.Avortul spontan……………………………………………………………………………………..1

1.1.Definiție ………………………………………………………………………………………………………..1

1.2.Etiopatogenie ………………………………………………………………………………………………….1

1.3.Cauze …………………………………………………………………………………………………………..1

1.3.1.Factori ovulari ………………………………………………………………………………………………..2

1.3.2.Cauze materne……………………………………………………………………………………………… 3

1.3.3.Factori de mediu extern (chimici ,fizici,biologici) …………………………………………….. 5

1.4.Manifestări clinice ………………………………………………………………………………………..5

1.5. Diagnosticul diferențiar ……………………………………………………………………………………..7

1.6.Complicații ………………………………………………………………………………………………….8

1.7.Tratamentul ……………………………………………………………………………………………………8

1.8.Evoluțe …………………………………………………………………………………………………………9

CAP. 3.Ingrijiri generale……………………………………………………………………………………..10

3.1.Internarea pacientului în spital ……………………………………………………………………..10

3.2.Asigurarea condițiilor de spitalizare ……………………………………………………………….14

3.3.Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ……………………………………………………….15

3.3. Alimentația lăuzei ……………………………………………………………………………………..15

3.4. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului…………………………………….16

3.5.Recoltarea produselor biologice și patologice …………………………………………………….16

3.6.Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii ……………………………………………..17

3.7.Educație pentru sănătate ………………………………………………………………………………..17

3.8.Externarea lăuzei ……………………………………………………………………………………..18

Cazuri clinice ………………………………………………………………………………………………….21

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………. 31

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………..32

ARGUMENT

Argumentarea acestei lucrări pune în lumină literatura de specialitate în care sunt consemnate importante și ample discuții care fac referire la îngrijirea și supravegherea pacientei ,in urma unui avort spontan pe toată perioada spitalizarii,având un rol important pentru sănătatea acesteia deoarece progresul impetuos pe care l-a înregistrat medicina în ultimul secol a dus la cunoașterea în profunzime atât a structurii, cât și a funcțiilor organismului omenesc.

Lucrarea ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA SI MONITORIZAREA PACIENTILOR CU AVORT SPONTAN prezintă o temă de actualitate ,deoarece joacă un rol deosebit de important pentru latura umană a acesteia.

Țelul acestei lucrări este acela de a studia mai amănunțit îngrijirile care trebuie acordate pacientei care a suferit un avort spontan din momentul în care are loc expulzia fătului.

De menționat că modul de preluare al datelor, în partea teoretică este concis iar partea de cercetare, prezintă contribuția personală, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în ceea ce privește modul de îngrijiri medicale acordate pacientei.

Scopul acestei lucrări este de a oferi cadrelor în domeniu o sursă de informații cu privire la modul de îngrijire a pacientelor ,dat fiind faptul că acestora trebuie să li se acorde o mai multă atenție pentru a avea o evoluție normală care să nu degenereze în complicații.

Lucrarеa dе față arе un caractеr științific sub aspеctul dеzbatеrii inеditе în privința particularităților de îngrijire a pacientelor care au suferit avort spontan ,fiind structurată în IV capitolе:

● CAPITOLUL I- pune in evident anatomia si fiziologia aparatului genital feminin

●CAPITOLELE II- III constituiе fundamеntarеa tеorеtică a lucrării.

●CAPITOLUL IV este prеmеrgător studierii cazurilor clinice.

Concluziilе ofеră o analiză succеptibilă și pеrtinеntă asupra lucrării.

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în anul 2016.

=== ba90a4e15be8ee1d2cf8fadcea448688259f6d34_35006_2 ===

CAPITOLUL 1

AVORTUL SPONTAN

1.1.Definiție

Avortul spontan constă în întreruperea spontană ,fără o intervenție voluntară.

1.2.Etiopatogenie

Unele întreruperi de sarcină spontane trec neobservate,atunci când sarcina nu a produs o întârziere de menstruație sau întârzierea a fost minimă.La cealaltă extremă este avortul în luni mari,în al doilea trimestru de sarcină ,care se desfășoară ca o adevărată naștere prematură.Între aceste două extreme se situează avortul spontan,am putea spune banal ,cel mai frecvent,fie izolat-ca un simplu accident-fie,repetat sau habitual.Caracteristica acestui avort este că el se declanșează spontan ,neprovocat,după un mecanism care se aseamănă desigur- numai în linii mari-cu nașterea.Deschiderea oului înainte de expulzie este rară,deci infecția excepțională.Activitatea placentară, care a scăzut înainte de avort ajunge la limite inferioare sau încetează.În consecință legăturile vasculare uteroplacentare se restrâng,activitatea hormonală încetează.Așa se explică gravitatea redusă a hemoragiei,raritatea infecției,calitatea contractilității și retractilității uterului,decolarea ușoară ,a placentei,buna desfășurare a dilatației cervicale și a expulziei ovulare.

1.3.Cauze

Cauzele avortului spontan.Avortul spontan poarte surveni în două condiții mai deosebite:

a.Contracții uterine precoce determinate de cauze diverse care elimină un făt viu

b.avort consecutiv morții fetale,produsul de concepție devenind un corp străin intrauterin,care se elimină.

Rezultă că producerea unui avort natural se face fioe prin lipsa de adaptare locală sau biologică generală a organismului matern la condițiile create de sarcină,fie prin elemente patologice concepționale sau survenite în viața embrionară care duc la moartea sau alterarea produsului de concepție.

În linii mari,pentru ca o sarcină să evolueze normal trebuie ca:

-celulele sexuale să fie normale

-mucoasa uterină și uterul să fie transformate în vederea nidației

-adaptarea uterină biologică și mecanică la prezența produsului de concepție să se facă fiziologic

-să existe o dezvoltare normală a embrionului și placentei

-procesele corelative neurohormonale să nu fie dereglate

Orice factori din mediul matern sau extern care produc aletrărio ale acestor condiții ,mult schematizate de altfel ,pot duice la întreruperea cursului normal al sarcinii .Există cauze decelabile ale producerii avortului spontan,altele probabile ,cauze unice sau asociate ,a căror îndepărtare poate salva o sarcină amenințată sau poate permite evoluția favorabilă a unei sarcini ulterioare.Din nefericire însă,existăși numeroase avorturi repetate care nu pot fi legate de o cauză evidentă.Fără a expune pe larg și încă destul de schematic,deoarece mulți factori sunt legați între ei,fără o limită strictă ,dintre numeroase cauze de avort distingem:

1.3.1.Factori ovulari

Avortul genetic.Începând de acum două decenii s-a pus în evidență în avorturile primului trimestru de obicei modificări cromosomiale de număr ,formă ,configurație .Între acestea sunt eliminate ouă cu un set mai mare de cromosomi decât cei normali -46- (poliploidie),reducerea unor seturi de cromosomi (monosomie) sau triplarea unor grupe de cromosomi (trisomie a,b,c,f,g) cariotipul normal fiind diploid,pierderea unuia sau ambilor cromosomi sexuali (YO,OO,XO),pierderea (deleția) sau câștigul unor fragmente cromosomiale sau cromosomi (inserție,translocație).

Avort de origine genetică.Anomalii morfofiziologice ale gameților ,induse de factori fizici ,chimici, infecțioși ,metabolici sau spontane ,fie că este vorba de spermatozoid,fie că este vorba de ovul ,duc la un produs de concepție neviabil care este apoi expulzat cu sau fără malformații.

Cauze ovulare (embrion,placentă)Un număr important din avorturi sunt datorate fie malformațiilor embrionului (până la resorbția lui), fie ale placentei ( care degenerează transformându-se într-o tumoare cu vezicule-mola,sau alte degenerescențe).

Avortul endocrin.Deficiențe enzimatice ,biologice funcționale ale placentei ,ale corpului galben sau ale amândurora ,organele principale ce secretă hormonii de sarcină ,duc la insuficiență de secreție hormonală ( estrogeni,progesteron,gonadotrofine) care opresc în dezvoltare și transformare uterul și însuși oul.Uneori terapeutica de supleere hormonală poate depăși perioada critică de deficiență și să mențină sarcina.

1.3.2.Cauze materne

Orice tulburare locală sau generală,anatomică sau funcțională a organismului femeii este capabilă să împiedice fie nidarea normală a oului ,fie evoluția lui.

a.Factori locali.

1.Cauze uterine.

-endometritele ,inflamațiile mucoasei uterine , împiedică nidarea normală și dezvoltarea oului grefat.În același sens activează și cicatricele endometrului ( sinechiile uterine).

-modificări anatomice ale mușchiului utein ( insuficiențe ale țesutului muscular,malformații,tumori ca fibromul) pot determina fie o dificultate a dezvoltării oului prin compresiune ,fie prin lipsa de extensibilitate,o excitabilitate crescută prin distensie,ceea ce provoacă contracții uterine expulzive.Mai puțin importante sunt deviațiile uterine.

-insuficiența cervicală .Lipsa de contenție a sarcinii de către istmul și colul uterin ,fie prin slăbirea zonei determinată de rupturi la naștere sau avorturi anterioare ,fie prin deficiențe anatomice sau de altă natură determină deschiderea cavității uterine precoce,în luna a treia ,a patra,alterarea polului inferior al membranelor și ruperea lor cu expulzia consecutivă a oului.

Intervențiile chirurgicale făcute la timp în cursul sarcinii ,chiar la începutul dilatației ( închiderea zonei printr-un fir neresorbabil-cerclajul colului) împiedică de cele mai multe ori accidentul.

Cauze anexiale.Tumorile sau inflamațiile trompelor și ovarelor ,aderențele pelviene determinate de inflamații anterioare pot duce la avort în mod reflex sau mecanic.

b.Factori generali.

Boli infecțioase acute pot produce întreruperea sarcinii prin:

-moartea intrauterină a produsului de concepție dată de infecția sau intoxicația lui

-leziuni placentare sau ale mucoasei uterine produse de agentul microbian

-hipertermie,șoc septic

Boli infecțioase cronice.Sifilisul,considerat cea mai puternică infecție abortogenă clasică,a diminuat mult din importanță prin numărul mic de cazuri,tratamentul precoce și reducerea cazurilor neglijate.

Sifilisul întrerupe sarcina mai puțin în primul trimestru (leziuni ale vaselor uterine,placentei,embrionului) și mai mult în ultimele trimestre .În schimb,un număr mare de avorturi sunt date de infecții latente,uneori inaparente ,produse de toxoplasmoze ,viroze ,listerioze și rickettsioze.S-au incriminat ca posibile cauze de avort chiar infecțiile cronice de focar.

Stări patologice cronice.Numeroase boli cronice pot fi ,în stări avansate ,cauze de avort :nefropatii ,cardiopatii,boli vasculare.

Boli endocrine materne.Toate tulburările endocrine materne pot influența dezvoltarea produsului de concepție ,până la afectarea lor gravă cu expulzie spontană:diabetul ,hiper și hiperponderali, insuficiențe sau hiperactivitatea glandei suprarenale ,boli ale hipofizei.

Avortul imunologic .Incompatibilitatea sanguină de Rh ( mama Rh negativ,tatălRh pozitiv) sau de grup ( mama grupa 0 I și tatăl A II sau B III) poate duce la formarea de anticorpi materni împotriva antigenului Rh ,A sau B care trecând prin circulația embrio-fetală produce alterări grave ale produsului de concepție și avortarea lui .Avorturile în incompatibilități sanguine sunt de obicei date de imunizări grave ,după mai multe sarcini ,multe duse la termen.În afara acestora ,se descriu avort imune determinate nu de antigeni sanguini ,ci de alți antigeni (placentari,fetali) care produc anticorpi în circulația maternă ,conflictul antigen –anticorpi ducând la fenomene de rejet al grefei ovulare.

1.3.3.Factori de mediu extern (chimici ,fizici,biologici)

Factorii de mediu extern pot determina în organismul gravidei o serie de tulburări capabile să producă moartea intrauterină a fătului sau să provoace declanșarea unor contracții uterine persistente ,urmate de avort spontan.

Carențele alimentare pot produce avorturi spontane fie prin denutriție generală,fie prin lipsă de elemente energetice biocalatice sau neoformatoare imposibil de sintetizat de organismul matern.Astfel sunt acizi aminați de tipul cistină ,triptofan ,substanțe lipidice ,ca acidul linoleic (vitamina F) a cărei absență produce experimental o topire a mucoasei uterine și a placentei ,vitamina E a cărei deficiență produce întreruperea sarcinii cu resorbția embrionului , vitamineleC,A,B,acidul folic ,care prin deficit pot produce alterări sau malformații ale oului ,insuficiențele minerale ca deficiența de iod.Intoxicațiile exogene acționează prin intoxicația directă a oului ,alterarea procesului de morfogeneză placentară, malformații,tulburări de circulație utero—placentară sau alte tulburări ale organismului matern .Se descriu drept cauze de avort :saturnismul, hidrargismul ,benzolismul,alcoolismul,tabagismul, intoxicații cu droguri halucinante,intoxicații cu sulfură de carbon.Traumatismele.Traumatismul fizic accidental direct poate determina avortul prin hemoragii uterine,deslipiri placentare ,șoc .Mai important este însă traumatismul minor ,continuu de obicei profesional ( trepidațiile,de exemplu) care poate duce la avorturi repetate .Traumatismul psihic .Avorturile emotive se cunosc de multă vreme.

1.4.Manifestări clinice

Simptomele tipice ale unui avort spontan sunt apariția în cursul sarcinii primelor două trimestre a contracțiilor uterine dureroase,întovărășite de hemoragia uterină, dilatația colului și apariția în orificiul cervical de părți ovulare sau expulzia produsului de concepție.Avortul spontan se desfășoară în mai multe etape:

●Amenințarea de avort,etapă importantă în care tratamentul precoce ,dacă oul este viu,poate să mai salveze sarcina; este caracterizată prin mici pierderi de sânge ( uneori numai secreție sanguinolentă) cu sau fără perioade de contracții uterine dureroase ,discrete.Colul este lung ,închis dur.Examenele în timp pot arăta clinic dezvoltarea insuficientă a sarcinii iar examenele de laborator,tulburări în secrețiile hormonale de sarcină.( figura 1)

Figura 1

●Iminența de avort (avortul inevitabil) este anunțată de pierderi mai mari de sânge,contracții uterine dureroase ,din ce în ce mai frecvente și mai intense,colul este deschis,membranele pot fi rupte.( Figura 2)

●Avortul propriu-zis,descris anterior poate să se desfășoare într-un timp (în primele 2 luni),eliminându-se oul în întregime (embrionul este uneori resorbit,sacul amniotic) conținând numai un lichid serocitrin-oul clar ,sau în doi timpi ( în lunile a treia și a patra),când se elimină întâi fătul și apoi placenta (Figura 3).

Figura 3

El poate fi complet,când se elimină în întregime fătul și placenta sau incomplet când se mai rețin în cavitatea uterină fracmente placentare sau placenta în întregime.În genere însă, întotdeauna se rețin fracmente vilozitare placentare și în orice caz membre ,ceea ce indică chiuretajul uterin după orice avort spontan ( figura 4 si 5).

1.5. Diagnosticul diferențiar

Se face cu :

●sarcina extrauterină

●fibromul uterin

●mola hidatiformă sau coricocarcinomul

● distrofia chistică ovariană

● metroragiile disfuncționale

● cancerul de corp sau col.

Examenul digital: lămurește precis diagnosticul de retentie.

Diagnosticul de infectie post-avortum se stabilește prin constatarea febrei, a fetidității și a purulenței lohiilor, a frisoanelor repetate și a modificărilor patologice locale. Cazurile avorturilor spontane au un prognostic benign, cu totul diferit de avortul provocat, unde mortalitatea și morbidilitatea au un procent mai ridicat.

1.6.Complicații

Hemoragia poate să fie severă ducând la anemie și șoc hemoragic.

Anemiile sunt boli ale sistemului eritrocitar , care constau din scăderea masei eritrocitare și a cantității de hemoglobină , sau uneori numai din scăderea hemoglobinei ,sau uneori numai din scăderea hemoglobinei .

Scăderea hemoglobinei și hematocritului sub valorile normale corespunzătoare vârstei și sexului , poartă numele de anemi.Dacă expulzia oului este incompletă pot apare complicații septice:

●endometrite,

●tromboflebita pelvină,

●pelviperitonita,

●șocul septic.

Complicațiile infecțioase.incidența complicațiilor infecțioase ale avortului spontan variează foarte mult de la o etapă la alta precum și de la o arie la alta.Avortul infectat presupune prezența elementelor clinice de infecție la nivelul uterin și pelvi-genital.Avortul septic presupune prezența tabloului clinic de infecție sistemică cu punct de plecare uterul gravid,incluzând în această categorie și tulburările microcirculatorii antrenate de microorganisme,și toxinele lor,cu punct de plecare oul infectat.

Complicațiile tardive ale avortului sunt:

●inflamațiile cronice

●sterilitatea

●sinechia uterină

1.7.Tratamentul

In caz de iminență de avort spontan, procesul se poate remite spontan sau sub influența tratamentului. În cazul în care apar sângerări vaginale în cursul sarcinii, se recomandă următoarele măsuri:

●evitarea efortului fizic excesiv și evitarea contactelor sexuale;

●administrarea de progesteron, eficient în prevenirea producerilor nașterilor premature în cazul sarcinilor cu risc;

●evitarea administrării antiinflamatoarelor nesteroidiene.

Principiile urmărite în tratamentul avortului spontan sunt :

●Tratarea stării de șoc cu reanimare intensivă prelungită

-refacerea volemiei (sânge,plasmă,macromolecule)

-corectarea forței de contracție a miocardului (

cardiotonice,activatori,corticosteroizi)

-influența rezistenței periferice – blocante vasoconstrictoare

-corectarea stării metabolice-bicarbonat ,THAM

-corectarea fibrinolizei-Trasylol

-corectarea cid- heparino-terapie

-tratarea ,îndepărtarea și rezolvarea focarului septic prin:chiuretaj uterin și histerectomie

Chiuretajul este o mică intervenție chirurgicală în care prin canalul cervical se introduce un mic furtunaș ce permite aspirarea conținutului uterului. Se mai poate efectua cu o chiuretă. Interventia dureaza circa 5 – 10 minute și are loc in spitale.

1.8.Evoluțe

Durata de timp în care se efectuează un avort este variabilă. Unele se efectuează rapid, în mai puțin de o oră, altele durează 5-6 ore și chiar mai mult.

Deseori oul este eliminat incomplet din cauza contracțiilor uterine insuficiente, a rezistentei colului sau a aderentei membranelor. In avorturile incomplete, resturile ovulare se elimină treptat în curs de mai multe zile, sau se organizează și se formează polipi placentari, sau produc complicatii hemoragice si septic .

După avorturile complete urmează o scurgere de lohii, scurgere puțin abundentă, a cărei durată este în raport cu vârsta sarcinii.

CAPITOLUL 3

INGRIJIRI GENERALE

3.1.Internarea pacientului în spital

Îngrijirile medicale ale pacientelor cu avort spontan, pe lângă aspectele comune nursing-lui în general, au și unele aspecte particulare, deoarece ceea ce caracterizează o pacientă cu avort spontan,, este imposibilitatea de –și satisface anumite nevoi ,cel puțin în primele 24 de ore de la producerea avortului.

In caz de hiperactivitate, asigură mediul optim pentru pacientă ,reduce numărul de vizitatori, înlătură obiectele ce ar putea-o răni sau incomoda .

Îngrijirile medicale se bazează pe desfășurarea a 5 etape :

Culegerea de date este primul pas de a culege informații despre pacientă .Datele pot fi subiective sau obiective și ajută asistenta să ia decizii inteligente în legătură cu diagnosticul nursing.Culegerea de date se desfașoară conform unui plan :

●colectarea de informații obiective sau subiective despre lăuză,

●verificarea datelor obținute,

●comunicarea informațiilor obținute prin culegerea de date.

Informațiile culese de asistenta despre lăuză pot fi :

● stabilite ( nume, prenume, vârsta, sex, buletin )

● instabile sau variabile ceea ce înseamnă acele date care se află într-un proces de continuă schimbare ( temperatura, tensiune arterială, diureza, durere, infecții ).Principalele mijloace pentru culegerea datelor cu privire la pacienta sunt :

Observarea bolnavei- presupune o capacitate intelectuală deosebită de a sesiza prin intermediul simțurilor, detaliile lumii exterioare. Observarea este un proces mintal activ. Asistenta trebuie să se ferească de subiectivism, de judecați preconcepute, de rutină și superficialitate și de lipsa de concentrație și continuitate;

Interviul este un instrument de cunoaștere a personalității. Este eficient dacă se ține cont de anumiți factori :

●alegerea momentului oportun pentru pacientă,

● respectarea orei de masă.

Interviul presupune capacitatea asistentei de a manifesta un comportament care să reflecte o atitudine de acceptare, capacitatea de ascultare, atitudine de respect, capacitatea de empatie. In cazul în care interviul inițial nu poate fi finalizat, trebuie să se revină nu înainte de a i se menționa bolnavei.

Analiza și interpretarea- reprezintă identificarea nevoilor de sănatate actuale sau potențiale și a problemelor bazate pe culegerea de date. Etapa de analiză se desfășoară după un plan :

● Interpretarea datelor ( validarea datelor și ordonarea datelor prescrise ) – înseamnă a da un semn, a explica originea sau cauza problemelor de dependență, mai exact înseamnă a defini sursele de dificultate. Analiza de interpretare a datelor este o etapă importantă a procesului de îngrijire pentru că ea conduce asistența la stabilirea diagnosticului de îngrijire ;

● Colectarea datelor adiționale sau suplimentare dupa caz ;

● Identificarea și comunicarea diagnosticului nursing ;

● Determinarea confluențelor între nevoile pacientului și atitudinea membrilor sanitari .

Surse de informație – pot fi obținute de la bolnavă sau de la aparținătorii acesteia .

Ingrijirea – pornește de la informațiile culese și de la departajarea manifestărilor de dependență. Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă și precisă care descrie reacția bolnavei la o problemă de sanatate

Pe baza diagnosticelor de îngrijire se aleg intervențiile de îngrijire și se vizează atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă.Un diagnostic nursing este o problemă de sănătate actuală sau potențială care conduce la interveneții autonome. Un diagnostic nursing trebuie formulat clar, concis, centrat pe pacientă, legat de o problemă reală.

Diagnosticul nursing este baza pentru planificarea intervențiilor independente .

Evaluarea îngrijirilor – reprezintă o completă reapreciere a întregului plan de îngrijire. Evaluarea finală cuprinde, stabilirea criteriului de evaluare, evaluarea atingerii obiectivelor, identificarea factorilor care afectează atingerea obiectivelor.Pentru o evaluare eficace asistenta va urmări următoarele etape :

●starea obiectivelor, aprecierea capacității bolnavelor în raport cu obiectivul stabilit,

●aprecierea măsurii în care au fost atinse obiectivele,

●discutarea cu bolnavele despre rezultatele obținute,

●identificarea nevoilor noi sau a problemelor noi apărute .

In cadrul procesului de îngrijire după executarea etapelor de apreciere, diagnostic, planificare, implementare și evaluare dacă obiectivele nu au fost atinse se trece la reanalizarea proceselor nursing.

Planul de intervenție ține cont și de prescripțiile medicale și cuprinde : obiectivele de îngrijire și intervenție. De reținut este faptul că planul de îngrijire se stabilește pornind de la nivelul și capacitatea pacientului fapt pentru care el are dreptul de a participa la deciziile privind atingerea obiectivului principal de a duce persoana la un grad optim de independență în satisfacerea nevoii proprii.

Intervenția – permite nursei să-și aleagă modul de a acționa pentru a corecta problema de dependență a pacientului și poate fi evaluată numai dacă se indică ora, momentul zilei când se aplica durată și continuitatea lor.Planul de intervenție ține cont și de prescripțiile medicale și cuprinde : obiectivele de îngrijire și intervenție.

De reținut este faptul că planul de îngrijire se stabilește pornind de la nivelul și capacitatea pacientei fapt pentru care ea are dreptul de a participa la deciziile privind atingerea obiectivului principal de a duce persoana la un grad optim de independență în satisfacerea nevoii proprii.De asemenea explică recomandările medicale făcute la externare cu privire la :

evitarea efortului fizic;

evitarea relațiilor sexuale 6 săptămani;

igienă locală și controlul medical;

continuarea tratamentului în funcție de boală

Aplicarea îngrijirilor are ca scop sa ajute pacienta să își mențină independența sau măcar un oarecare nivel de independență .

Planificarea îngrijirilor este strâns legată de executarea lor mai exact ceea ce se decide în planificarea îngrijirilor trebuie să se execute în aplicarea îngrijirilor.In cadrul planului de îngrijire, planificarea și executarea îngrijirii vor fi consemnate o singură dată într-o rubrică de intervenții .

Această rubrică va cuprinde :

cui i se adresează acțiunea, natura actiunii,

orarul și intervenția nursei,

nu se efectuează niciodată acte de îngrijire fără a se cunoaște , efectul așteptat,

se vor observa atent reacțiile pacientei,

se vor modifica intervențiile.

Există riscul ca în timpul îngrijirilor să apara reacții ca:

●anxietatea (un sentiment de disconfort si tensiune),

●frică (sentiment resimțit de persoană față de un pericol fizic sau psihic),

●durerea (senzație neplăcută percepută în diferite părți ale organismului și însoțită de anxietate),

●depresie, singurătate, imobilitatea, înstrăinarea, sentimentul de neputință, modificarea schemei corporale.

Aceste situații pot fi atenuate de asistenta dacă dă dovadă de prezență umană și caldură fiind gata să ajute pacienta.Planul de îngrijire se va efectua în funcție de nevoile permanente sau schimbătoare ale ajute pacientei și poate fi influențat de vârsta acesteia, condiția în care se află, capacitatea sa fizică și intelectuală deoarece acest plan se va face după nevoile bolnavei, având ca etalon modelul conceptual al Virginiei Henderson.

Precizarea conceptelor cheie ale acestui model: individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale care trebuie satisfăcute.

Rolul asistentei intră în aplicare în momentul în care, din diferite motive patologice, ajute bolnava nu își poate satisface singură aceste nevoi.

Scopul asistentei medicale este de suplinire a ceea ce ajute bolnava nu poate face singură, referitor la nevoile care trebuie satisfăcute.

Scopul îngrijirilor este de a păstra sau de a restabili independența bolnavelor în satisfacerea acestor nevoi.

Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta medicală trebuie să știe că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală a ființei umane pentru a-și asigura starea de bine în apărarea fizică și mentală.

3.2.Asigurarea condițiilor de spitalizare

Pregătirea patului și accesoriilor lui .Mijlocul cel mai important al tratamentului conservator în ginecologie este repausul la pat.În afecțiunile inflamatoare acute, pacienta trebuie să respecte repausul absolut,fiind deservită la pat.Din aest motiv este important ca patul să fie prevăzut cu anexele necesare pentru a ușura viața pacientei:rezemători adecvate,masă mobilă,semnalizator la îndemâna bolnavei,etc. În afecțiunile însoțite de metroragii ,repausul este la fel obligatoriu .

Principalele îndatoriri ale asistentei medicale în perioada spitalizării bolnavei constau în :

●menținerea curățeniei la nivelul salonului, a mobilierului și a componentelor existente,pregătirea patului, dezinfecția,

●igiena bolnavei, dezinfectarea obiectelor și materialelor utilizate în activitatea de îngrijire,

●pregătirea instrumentarului chirurgical pentru sterilizare,

●observarea și supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ( respirație, puls, T.A. etc ), prevenirea complicațiilor postoperatorii), asigurarea securității ajute lăuzei.

Asigurarea condițiilor de îngrijire. Pacienta va fi izolată de preferință într-o rezervă,deoarece datorită stării sale , ea este mai neliniștită,putând deveni mai târziu inconștientă.Camera să fie bine aerisită și ușor încălzită (20-220).Patul trebuie prevăzut cu accesoriile necesare pentru prevenirea escarelor:pernă de apă,colac de cauciuc îmbrăcat sau mai bine.

Poziția pacientei este în funcție de starea ei de cunoștință,precum și de existența edemelor. Pacienta trebuie învelită cu două pături de lână și este bine ca patul să fie bine încălzit.

3.3.Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Supravegherea bolnavelor cu avort spontan prevede urmărirea febrei,cantitatea și aspectul scurgerilor,a hemoragiei,felul și localizarea durerilor ,tulburările de micțiune,pruritul vulvar, precum, și unele manifestări psihice.În cursul ginecopatelor pot apărea tulburări psihice de origine inflamatoare,fie sub forma unui sindrom de excitație,fie sub forma unui sindrom depresiv.În raport cu foliculimea pot apărea unele tulburări mintale,care dispar odată cu corectarea tulburărilor hormonaleSupravegherea funcțiilor vitale și vegetative se va face prin măsurarea temperaturii,respirație,puls,TA,

diureză,scaun, greutate.Imobilizarea îndelungată la pat predispune bolnava la o serie de complicații izvorâte tocmai din neactivitatea sa:

●încetinirea curentului sanguin favorizează apariția trombozelor

●ventilația deficitară a plămânilor duce la pneumonii hipostatice

Presiunea exercitată asupra țesuturilor care acoperă proeminențele osoase cauzează escare de decubit.

3.3. Alimentația lăuzei

Pentru a funcționa normal celulele și organele au nevoie de un suport adecvat de nutriente.Acestea asigură: creșterea și diviziunea celulară; producția și activitatea enzimatica; sinteza de carbohidrați, lipide, proteine; contracția și relaxarea musculară; alte funcții celulare. În plus, nutrientele sunt în mod absolut necesare pentru procese fiziologice mult mai complexe cum ar fi:

●secreția neurohormonală;

●funcția imună;

●integritatea intestinală;

●vindecarea plăgilor.

Managementul nutrițional reprezintă parte integrantă în terapia pacientelor cuavort spontan.

Hidratarea.Completarea pierderilor de lichide este elementul esențial al tratamentului și îngrijirii bolnavei.La aportul de lichide se vor lua în considerare lichidele din băuturi,alimente,perfuzie ,precum și apa formată în organism din țesuturile proprii ,numită apă endogenă,care se evaluează la aproximativ 200-400 g în 24 de ore.Calea de administrare și compoziția lichidelor vor fi stabilite totdeauna de medic.

3.4. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Asistenta medicală trebuie să respecte indicațiile medicului în aplicarea unui tratament corespunzător și să ofere toate indicațiile necesare în vederea continuării tratamentului din momentul în care lăuza va părăsi spitalul.

Pacientele cu avort spontan îngrijite în secția de ginecologie sunt tratate fie pe cale chirurgicală fie pe cale conservatoare.Îngrijirile pre și postoperatorii ale acestor paciente în esență nu diferă de îngrijirea bolnavelor operate pentru alte afecțiuni intraabdominale.

Ajutorul asistentei la examinarea ginecopatelor poate este mai substanțial decât la alte categorii de bolnăvi.Ea efectuează după prescripția medicului tratamentul antibiotic,antalgic,hormonal,hemostatic,anticoagulant roborant și proteinoterapia.

Asistenta aplică tehnica terapiei locale:spălătura vaginală,pansamente vaginale (cu tampoane de vată sau tifon,îmbibate în soluții medicamentoase),pulverizările și badijonările vaginale și asistă la medicația locală,pregătind instrumentele și materialele necesare,aducând lăuza în poziția adecvată și deservind medicul cu instrumentele și medicamentele în timpul tratamentului.Ea efectuează după prescripția medicului tratamentul antibiotic,antalgic,hormonal, hemostatic,anticoagulant roborant și proteinoterapia.

3.5.Recoltarea produselor biologice și patologice

În produsele recoltate se efectuează o mare varietate de analize pentru a studia fie diversele substanțe care intră în compoziția lor,fie elementele figurate (celule,bacteria,paraziți) pe care le conțin.Recoltarea sângelui se face în general dimineța pe nemâncate.

Prelevarea produselor în vederea unui examen bacteriologic necesită precauții special de asepsie,pentru a nu contamina produsul cu germeni din mediul ambient.Pacienta trebuie să urmeze instrucțiunile primite de la personalul medical când se recoltează,cum ar fi urina pentru urocultură

Rezultatele pe care le furnizează analizele făcute în laborator se impart în două mari grupe:

●rezultate cifrice (ca urea,glicemia, numărătoarea leucocitelor,timpul de protombină

●descriptive,de cele mai multe ori imagini văzute la microscop,de interpretare subiectivă,dar foarte valoroase pentru stabilirea unor diagnostic.

Analizele cifrice pot avea erori datorită reactivilor,aparaturii sau executării defectuoase a tehnicilor

3.6.Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

În cazul pacientelor cu avort spontan se ivește de multe ori necesitatea unor intervenții chirurgicale de altă natură.

Pregătirea bolnavei trebuie făcută cu cea mai mare minuțiozitate,deoarece ele intră foarte ușor în stare de șoc în cursul intervențiilor sau hemoragiilor.

Un rol deosebit de important îl are în aceste cazuri asistenta ,înlăturând frica pacientei de operație și liniștind-o.

Cu toate măsurile luate ,în cursul sau după intervenție,asistenta trebuie să știe să liniștească bolnava,pentru ca traumatismul psihic supraadăugat celui operator să nu-I declanșeze starea de șoc postoperator.Mobilizarea în pat după intervenții chirurgicale se va face cu cea mai mare prudență.

Ridicarea din pat se va aproba numai după câteva zile,mișcările de de plasare fiind înlocuite cu gimnastica terapeutică la pat ,pentru prevenirea stazei și a trombozelor venoase.

3.7.Educație pentru sănătate

Asistenta medicală trebuie sa își concentreze atenția asupra fiecărei bolnave de care răspunde, să le cunoască , să știe să asculte, să utilizeze puținele informații primite sau culese în interesul și pentru recuperarea acesteia.

Rolul asistentei medicale nu se rezumă doar la acordarea îngrijirilor curative și obișnuite ci și la educația sanitară a pacientei pentru a preveni apariția complicațiilor , prin descoperirea și raportarea la timp medicului curant, a eventualelor probleme.

3.8.Externarea lăuzei

În acordarea îngrijirii trebuie să se țină cont de resursele pacientei în vederea recâștigării independenței, conform obiectivelor fixate, asistenta medicală pregătește pacienta pentru ieșirea din spital, informându-o asupra regimului de viață, alimentar, efort, riscuri, să-și autoevalueze acțiunile desfășurate în stagiile practice să realizeze acțiuni educative în scopul prevenirii complicațiilor și menținerii gradului de sănătate.

3.9.Tehnica perfuziei

Hidratarea organismului pe cale intravenoasă exclude deficiențele de resorbție,lichidul perfuzat ajungând direct în circulația sanguină.Introducerea lichidelor pe cale intravenoasă se face prin perfuzie.

După viteza de scurgere a lichidului, deosebim două forme de hidratare pe cale intravenoasă:

Hidratarea prin perfuzie rapidă prin injecții massive de lichide.Prin această metodă se introduce deodată cantități mari de lichide-până la 500-1000 ml- în sistemul venos,în jet continuu,fără întrerupere,administrarea lichidului fiind repetată,la nevoie,la intervalele fixate de medic.Această metodă se utilizează în cazurile în care hidratarea trebuie efectuată de urgență,pentru înlocuirea lichidului circulant și ridicarea tensiunii arteriale .

Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare-aparat de perfuzie .Tubul de perfuzie are intercalate ,de obicei ,în apropierea canulei ,un tub de sticlă,pentru a se putea controla dacă scurgerea lichidului este continuă și nu circulă vu bule de aer .

-ace pentru puncție venoasă pe cale transcutanată.Dacă venele bolnavului,nu sunt prea evidente,atunci se va lega în venă po canulă,de sticlă,sau mai bine,dintr-un material plastic,neascuțită,cu extremitatea umflată sub foemă de olivă. În acest caz vena trebuie descoperită pe cale chirurgicală și asistenta are sarcina de a pregăti instrumentele și materialele necesare:un bisturiu,2-3 pense hemostatice,o pensă chirurgicală și una anatomică,sondă canelată,foarfece ascuțite,material de sutură și de legătură,tampoane sterile,novocaină și seringă pentru anestezie locală;tubul de material plastic poate fi introdus în venă și prin lumenul canulei metalice cu care s-a pătruns în vena transcutanat și care apoi se retrage;

-o tăviță renală;

-benzi de leucoplast pentru fixarea acului și a tubului de cauciuc pe pielea bolnavului;

-o mușama și un prosop steril sub membrul în care se face perfuzia;

-lichidul de perfuzat în sticle RCT închise cu dop de cauciuc și armătură metalică,încălzit la baie de apă.

Pregătirea bolnavului și alegerea venei pentru administrarea lichidului.Administrarea intravenoasă a lichidelor se face în decubit dorsal,în una din venele bine vizibile și proeminente.

În vederea acestui scop se pot utilize venele de la plica cotului,vena safenă internă-dacă bolnavul nu este obez- venele maleolare. În stările de șoc,când venele sunt colorate,perfuzia intravenoasă se face prin puncția transcutanată a venei subclaviculare. Aceasta este totdeauna larg deschisă și datorită calibrului mare , nu opune rezistență jetului de lichid iar canula poate fi menținută pe loc timp îndelungat. Membrul în care se face perfuzia se duce în abducție,fiind sprijinit pe o măsuță sau de o pernă mai dură,acoperită cu o mușama și un prosop steril;se dezinfectează tegumentele după metoda obișnuită.

Dacă introducerea canulei va necesita descoperirea chirurgicală a venei,atunci locul inciziei va fi izolat prin câmpuri sterile,ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale,iar instrumentele chirurgicale și materialele necesare pentru anestezie vor fi pregătite pe o măsuță acoperită cu un camp steril.

Tehnica perfuziei intravenoase.Aparatul montat și încărcat se evacuează de aer și lichidul rece din tub,după metoda cunoscută.Introducerea transcutanată a canulei se face la fel ca și în cazul injecțiilor intravenoase.

În cazul abordării chirurgicale a venei,se racordează tubul aparatului la canula legată în venă.

Apoi se deschide imediat pensa Hoffmann pentru a permite scurgerea lichidului din rezervor în venă. După ce s-a verificat că perfuzia lichidului se face fără obstacol ,asistenta va fixa cu benzi de leucoplast pavilionul acului și porțiunea imediat vecină a tubului de pielea bolnavului,pentru a împiedica deplasarea canulei Viteza se controlează cu ajutorul ceasului,pe gradațiile rezervorului aparatului iar dacă aceasta nu este gradat,se va aplica la exteriorul lui,paralel cu axul vasului,o bandă de leucoplast,care va fi gradată cu ajutorul unor cantități cunoscute de lichid,introduse într-un alt vas,de formă și mărime identică. Întreruperea perfuziei se face înainte ca rezervorul să se golească,pentru a împiedica pătrunderea aerului în vene.Retragerea acului și oprirea hemoragiei de la locul puncției venoase se fac la fel ca și după orice injecție intravenoasă. Dacă perfuzia s-a făcut prin abordarea chirurgicală a venei,îndepărtarea canulei va fi făcută de medic.Administrarea lichidelor pe cale intravenoasă cu ajutorul a două seringi umplute în mod alternativ nu trebuie folosită,căci refluarea sângelui prin canulă,în timpul cât se schimbă seringile,face ca metoda să fie foarte migăloasă și însoțită de pierderi de sânge.

Accidente , incidente și complicații.Introducerea bruscă a unei mari cantități de lichide în circulație poate supraâncărca inima ,dând semne de insuficiență circulatorie,ca dispnee,dureri precordiale. În acest caz se întrerupe imediat curentul de lichid și se continuă cu un ritm mai lent,după ce au dispărut fenomenele supraâncărcării inimii .Pătrunderea aerului în cantitate mai mare în curentul circulator dă naștere la embolie gazoasă,însoțită de sincopă cardiacă.Ea se previne prin expulzarea aerului din tub înainte de introducerea canulei în venă și întreruperea perfuziei înainte de a se goli lichidul din rezervor și tub.

CAZURI CLINICE

Caz clinic nr.1

Nume și Prenume :A. C Sexul : Feminin

Varsta :23 ani

Mediul: Urban

Data internării: 13.05.2016

Data externării: 16.05.2016

Diagnostic internare -avort spontan , sarcina luna a-V-a

Motivele internării : Bolnava se prezintă în serviciul de urgență al Spitalului acuzând durere abdominală continua, greață. Bolnava este în evidență la cabinetul OG, cu diagnosticul de mai sus .Domna este de profesie invatatoare, si din cauza efortului depus in ziua precedenta , a inceput sa sangereze .Doamna nu este fumatoare, consuma cafea în exces ( 4-5 cesti /zi ).

Anamneza :

Antecedente heredo-colaterale : neagă

Antecedente personale fiziologice : prima menstră la 15 ani, sarcina dusa la termen,1 sarcina extrauterina întrerupta, si un avort spontan, o pelviperitonita tratata la 30 de ani.

Antecedente personale patologice : infectii locale (trichomonas ) simptome deosebite din sfera genitala: sangerari anormale pe cale vaginala, spontane sau la act sexual; leucoree, durere pelvina .

Factorii de risc legați de modul de viață : prezintă alergie la algocalmin.

Istoricul bolii: I sarcina nu a fost normală, nu a fost dusă la termen , a prezentat probleme deosebite de cauza hemoragica .Din cauza stării generale după chiuretaj. I se administreaza Ergomet pentru oprirea hemoragiei .

Examinări : – tegumente palide, mucoase umede, limba fara depozit, bipocratism digital

-sistem ganglionar limfatic – stare febrila 39 ,5°C, transpirații nocturne

Examen fizic general:

– starea generala – moderat alterata

– tip constituțional – astenic

– stare de nutriție – deficitară (inapetență)

– talie = 1,75 cm, G= 56 kg

– tegumente palide, mucoase umede, limba fără depozit, bipocratism digital

Sistem osteo-articular și muscular integru, articulații mobile, troficitate bună, coloana vertebrală fără deformări, nedureroasă la percuție, membre mobile, fără edeme

Investigatiile efectuate pe timpul internarii Ecoghrafie abdominală pentru observarea poziționării fătului

ROT- prezente, egal bilateral fara, reflexe patologice, pupile egale, reflex fotomotor prompt, prezent bilateral. Acuitate vizuala buna. Bine orientat temporo-spatial, capacitate de concentrare redusa.

Sistem osteo-articular și muscular integru, articulații mobile, troficitate bună, coloana vertebrală fără deformări, nedureroasă la percuție, membre mobile, fără edeme

Aparatul respirator – dureri la nivelul hemitoracelui stâng, tuse uscată iritativă, expectoratie minimă cu triuri sangvine, voce bitonată, dispnee respiratorie la eforturi mici R 25/min, la examenul clinic pulmonar – se constata zona de matitate prezentă cu o diminuare a sonoritatii si murmurului vezicular în jumătatea inferioara a hemitoracelui stang.

Aparatul cardio-vascular – șoc apexian palpabil in spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara stanga, ritm regulat, AV 70/minut, zgomote cardiace ritmice bine batute, fara sufluri supraadaugate, puls palpabil in toate punctele periferice, TA 150/75 mmHg.

Aparat digestiv- Abdomen suplu, fara cicatrice, nedureros la palpare, fara aparare musculara, zgomote intestinale prezente. Ficat cu moderat hepatomegalie (glob stang) – punct cistic nedureros, fara lichide, ascita in cavitatea peritoneala, splina nepalpabila, nepercutabila. Pancreas fara simptomatologie dureroasa.

Examene biochimice- Hb =12,6g%, trombocite =150.000/mmc, leucocite =6.200/mmc, Nn-72% Ns – 2%, Eo = 3%, Lf= 15%, Mo= 8%, VSH =75 mm/1 ora.

Biochimie sangvina – glicemie= ll0mg/ml, uree= 25mg%, creatinina= 0,9mg%, TGO= 20U.I.,TGP 24U.I. Examen sumar urina – D-1200, albumina, glucoza absenta, sediment fara elemente patologice.

Aparat urinar- Loje renale libere, nedureroase la percutie, mictiuni fiziologice, urina normala macroscopica. Diureza 1200/zi.

Plan de îngrijire

Caz clinic nr.2.

Nume și Prenume : P. M. Sexul : Feminin

Varsta : 26 ani

Mediu : Urban

Data internării: 18.03.2016

Data externării : 22.03.2016

Motivele internării : Tânără în vârstă de 26 de ani s-a prezentat la spital având sângerare vaginală masivă la vârsta gestațională de 18 săptămâni, fiind cunoscută ca având placenta previa centrală. Hemoragia a pornit în urma unui act sexual, iar hematocritul inițial la internare a fost 33%, cu hemoglobina 11,2 g/dl. In următoarele 6 ore a pierdut aproximativ 1500 ml de sânge, hematocritul devenind 21,6%, iar hemoglobina 7,9 g/dl.

Anamneza :

Antecedente heredo-colaterale : neagă

Antecedente Personale fiziologice : prima menstră la 15 ani, 1 sarcina dusă la termen, 1 o întrerupere de sarcină, o anexita netratată și dureri pelvine iar în present ,prezintă , sarcină 18 saptamâni .

Personale patologice : neaga

Factorii de risc legați de modul de viață : nu prezintă alergii medicamentoase

Istoricul bolii: I sarcină a fost normală, dusă la termen , nu a prezentat probleme deosebite Refuză transfuzia de sânge ( din cauza religiei fiind penticostală ) i s-au administrat doze mari de eritropoietina, (un hormon care stimuleaza producția de hematii, si volume de solutii cristaloide pentru menținerea tensiunii arteriale). Starea ei a continuat să se altereze, pulsul a devenit 145 batai/minut, iar tensiunea a scăzut la 50/13 mmHg, moment in care a fost introdusa in sala de operatii.Anterior, pacienta își dăduse consimțământul pentru histerectomie în caz de nevoie. In timpul intervenției chirurgicale sub anestezie generală s-au aspirat aproximativ 1500 ml de sânge, iar fătul era liber în abdomen.Intraoperator, hematocritul a ajuns la 5,9% generând multiple extrasistole ventriculare, dar pacienta își oferise consimțământul și pentru refolosirea sângelui pierdut, astfel încât acesta a fost reintrodus în sistemul ei circulator, iar hematocritul a crescut la 7,8% cu persistenta extrasistolelor frecvente.Din cauza stării generale după chiuretaj nu ar fi suportat trezirea din anestezie și a fost dusă la Terapie Intensivă intubată, ulterior inducându-se coma chimică și paralizie pentru reducerea consumului de oxigen, consum care nu ar fi putut fi suportat de hematiile ramase dupa hemoragie

Examen fizic general:

starea generala – moderat alterata

tip constitutional – astenic

stare de nutritie – deficitara (inapetenta)

talie = 1,75 cm, G= 56 kg – scadere ponderala 10 kg in 3 luni

tegumente palide, mucoase umede, limba fara depozit, bipocratism digital

Sistem osteo-articular si muscular integru, articulatii mobile, troficitate buna, coloana vertebrala fara deformari, nedureroasa la percutie, membre mobile, fara edeme

Aparatul respirator – dureri la nivelul hemitoracelui stang, tuse uscata iritativa, expectoratie minima cu triuri sangvine, voce bitonata, dispnee respiratorie la eforturi mici R 25/min, la examenul clinic pulmonar – se constata zona de matitate prezenta cu o diminuare a sonoritatii si murmurului vezicular in jumatatea inferioara a hemitoracelui stang.

Aparatul cardio-vascular – soc apexian palpabil in spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara stanga, ritm regulat, AV 70/minut, zgomote cardiace ritmice bine batute, fara sufluri supraadaugate, puls palpabil in toate punctele periferice, TA 150/75 mmHg.

Aparat digestiv- Abdomen suplu, fara cicatrice, nedureros la palpare, fara aparare musculara, zgomote intestinale prezente. Ficat cu moderat hepatomegalie (glob stang) – punct cistic nedureros, fara lichide, ascita in cavitatea peritoneala, splina nepalpabila, nepercutabila. Pancreas fara simptomatologie dureroasa.

Aparat urinar- Loje renale libere, nedureroase la percutie, mictiuni fiziologice, urina normala macroscopica. Diureza 1200/zi.

ROT- prezente, egal bilateral fara, reflexe patologice, pupile egale, reflex fotomotor prompt, prezent bilateral. Acuitate vizuala buna. Bine orientat temporo-spatial, capacitate de concentrare redusa.

Investigatiile efectuate pe timpul internarii

Examene biochimice- Hb =12,6g%, trombocite =150.000/mmc, leucocite =6.200/mmc, Nn-72% Ns – 2%, Eo = 3%, Lf= 15%, Mo= 8%, VSH =75 mm/1 ora.

Biochimie sangvina – glicemie= ll0mg/ml, uree= 25mg%, creatinina= 0,9mg%, TGO= 20U.I.,TGP 24U.I.

Examen sumar urina – D-1200, albumina, glucoza absenta, sediment fara elemente patologice.

Tratament simptomatic : Trecid 3 tb/zi

Antialgice – Algocalmin 1 f*3/zi – Piafen 1 f*3/zi

Antiemetice – Metoclopramid 1 f*3/z

Plan de îngrijire

Caz clinic nr.3.

Nume și Prenume : T. N. Sexul : Feminin

Varsta : 22 ani

Mediu : Urban

Data internării: 28.04.2016

Data externării : 2.05.2012

Diagnostic la internare : Avort spontan ,sapt 20

Motivele internării : Bolnava se prezintă în serviciul de urgență al Spitalului Județean acuzând durere abdominală continua, greață. Bolnava este în evidență la cabinetul OG, cu diagnosticul de mai sus . Din cauza profesiei (confectionera imbracaminte ), este revoltata pentru că la vârsta asta s-a instalat sa intervină sarcina si are teamă de sarcină .

Anamneza :

Antecedente Heredo-colaterale : neagă

Antecedente Personale fiziologice : prima menstră la 14 ani, sarcina dusa la termen,o metroanexita netratata

Antecedente

Personale patologice : simptome deosebite din sfera genitala: sangerari anormale pe cale vaginala, spontane sau la act sexual; durere pelvina .

Factorii de risc legați de modul de viață : neagă

Istoricul bolii: I sarcină a fost normală,pana in present sub supravegherea medicului ginecolog , dar din cauza efortului fizic depus de pacienta , aceasta a sesizat sangerari si dureri in zona pelvina , fapt pentru care a venit in serviciul de urgent insotita de sot.

Examene biologice

Examen fizic general:

– starea generala – moderat alterata

– tip constituțional – astenic

– stare de nutriție – deficitară (inapetență)

– talie = 1,75 cm, G= 52 kg

– tegumente palide, mucoase umede, limba fără depozit, bipocratism digital

Sistem osteo-articular și muscular integru, articulații mobile, troficitate bună, coloana vertebrală fără deformări, nedureroasă la percuție, membre mobile, fără edeme

Investigatiile efectuate pe timpul internarii Ecoghrafie abdominală pentru observarea poziționării fătului

ROT- prezente, egal bilateral fara, reflexe patologice, pupile egale, reflex fotomotor prompt, prezent bilateral. Acuitate vizuala buna. Bine orientat temporo-spatial, capacitate de concentrare redusa.

Examene biochimice- Hb =12,6g%, trombocite =150.000/mmc, leucocite =6.200/mmc, Nn-72% Ns – 2%, Eo = 3%, Lf= 15%, Mo= 8%, VSH =75 mm/1 ora.

Biochimie sangvina – glicemie= ll0mg/ml, uree= 25mg%, creatinina= 0,9mg%, TGO= 20U.I.,TGP 24U.I. Examen sumar urina – D-1200, albumina, glucoza absenta, sediment fara elemente patologice.

Aparat urinar- Loje renale libere, nedureroase la percutie, mictiuni fiziologice, urina normala macroscopica. Diureza 1200/zi.

Examene paraclinice

Sistem osteo-articular și muscular integru, articulații mobile, troficitate bună, coloana vertebrală fără deformări, nedureroasă la percuție, membre mobile, fără edeme

Aparatul respirator – dureri la nivelul hemitoracelui stâng, tuse uscată iritativă, expectoratie minimă cu triuri sangvine, voce bitonată, dispnee respiratorie la eforturi mici R 25/min, la examenul clinic pulmonar – se constata zona de matitate prezentă cu o diminuare a sonoritatii si murmurului vezicular în jumătatea inferioara a hemitoracelui stang.

Aparatul cardio-vascular – șoc apexian palpabil in spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara stanga, ritm regulat, AV 70/minut, zgomote cardiace ritmice bine batute, fara sufluri supraadaugate, puls palpabil in toate punctele periferice, TA 150/75 mmHg.

Aparat digestiv- Abdomen suplu, fara cicatrice, nedureros la palpare, fara aparare musculara, zgomote intestinale prezente. Ficat cu moderat hepatomegalie (glob stang) – punct cistic nedureros, fara lichide, ascita in cavitatea peritoneala, splina nepalpabila, nepercutabila. Pancreas fara simptomatologie dureroasa.

Plan de îngrijire

CONCLUZII

  Ca o concluzie la cele rezumate trebuie menționat faptul că lucrarea de față abordează una din problemele de patologie ginecologică și obstetricală care, în ciuda progreselor remarcabile realizate de medicină în zilele noastre, suscita un deosebit interes prin riscul mare matern și fetal pe care îl dă.

Introducerea în arsenalul terapeutic a operației cezariene a contribuit în ultimii ani la ameliorarea sensibilă a prognosticului materno-fetal.

Totodată această ramură a medicinei s-a îmbogățit cu metode și aparatură care-i ofera clinicianului ginecolog un ajutor în punerea diagnosticului.

Astfel ecografia poate decela cu precizie o sarcină asociată cu un avort spontan.

Avortul spontan este cea mai frecventa complicatie a sarcinii, al carui impact emotional perturba echilibrul afectiv al cuplurilor.

Rata avorturilor spontane este foarte ridicata, aproximativ 70% dintre conceptiile umane nu ating viabilitatea.

Asa cum reiese din literatura de specialitate pierderile de sarcina au loc relativ des :  cel putin una la zece sarcini .Riscul de a pierde o sarcina creste o data cu varsta femeii ; pentru femeile sub 35 de ani, riscul este de 1 la 10, intre 35 si 40 de ani riscul este de 1 la 5 pana la 6, iar intre 40 si 45 de ani riscul este 1 la 3 sarcini .

Pacientele care au pierdut deja o sarcina, sunt expuse minimului risc de a pierde o alta , insa cu toate acestea sansa de a duce la bun sfarsit o sarcina este foarte mare.

BIBLIOGRAFIE

VICTOR PAPILIAN – Anatomia Omului, vol. II, editura didactica si pedagogica, bucuresti,1989

GHE. MOGOS, ALEXANDRU IONCULESCU – ,,Anatomia Si Fiziologia Omului,,, Editia A – IV – A

Prof. dr. VIRGILIU ANCĂR – Ginecologie, vol. I, editura Național

Dr. CRÎNGU IONESCU – Ginecologie, vol. I, editura National

Prof.dr. LEONTIN MIRCEA , Dr.OLGA SIMIONESCU- Obstretrică și Ginecologie , București ,Editura Coresi ,2010

N.CRISTIAN .,D.NANU –Obstretrică și ginecologie , București editura Medicală, 2006

Prof.dr. IONESCU P , prof.univ.VOICULESCU M , Dr.ANGELA C.-Urgențe chirurgicale în Ginecologie , București , Editura Polirom , 2009

G.BĂNCEANU-Obstretrică și ginecologie pentru generalistul practician , București, editura Medicală, 1995

Dr. VINTIF STAMATIN- Diagnostic echografic în obstretrică și ginecologie , editura Polirom , București , 2002

C. MOZES – Tehnica Ingrijirii Bolnavului – Editura Medicala, Bucuresti, 1988

A. METAXATOS – Tehnica ingrijirii bolnavului ,